UNIVERSITATEA BUCUREȘTIFACULTATEA DE GEOGRAFIE

TEZĂ DE DOCTORAT

SECURITATEA ECOLOGICĂ PE GLOBAbordare geografică, economică și

politică

Coordonator științificProf. univ. dr. Silviu NEGUȚ

Doctorand:BOLMA Cătălina

BUCURESTI2010

2

CUPRINS

INTRODUCERE........................................................................................................................5

CAPITOLUL 1: SECURITATEA ECOLOGICĂ........................................................................6

1.1.Conceptul de securitate: terminologie și definiție.........................................................6

1.2. Redefinirea securității naționale...................................................................................8

1.3. Ecologia și mediul înconjurător....................................................................................9

1.4. Securitatea ecologică.................................................................................................11

1.4.1. Terminologie și definiție..................................................................................11

1.4.2. Momente importante în evoluția securității ecologice.....................................18

1.4.2.1. Prima etapă: redefinirea securității.....................................................18

1.4.2.2. Cercetarea empirică a relației mediu – securitate..............................25

1.4.2.3. Integrarea cercetării și politicilor în domeniul mediu și securitate.....34

1.5. Critici privind securitatea ecologică...........................................................................38

CAPITOLUL 2: CONFLICTE DE MEDIU...............................................................................42

2.1. Clasificare resurse naturale.......................................................................................42

2.2. Definirea conflictului de mediu...................................................................................43

2.3. Caracteristici ale conflictelor de mediu......................................................................44

2.4. Tipuri de conflicte de mediu.......................................................................................46

2.4.1. Conflicte cauzate de raritatea resurselor naturale (pentru câștigarea controlului asupra resurselor naturale regenerabile)......................................48

2.4.1.1. Conflictele pentru resursele de apă dulce..........................................49

2.4.1.2. Conflicte care au la bază resursele piscicole.....................................58

2.4.2. Conflicte centru-periferie.................................................................................59

2.4.3. Conflicte etno-politice......................................................................................63

2.4.4. Conflicte cauzate de migraţie..........................................................................63

2.4.5. Conflicte globale de mediu..............................................................................70

2.5. Finanțarea conflictelor prin exploatarea ilegală a resurselor naturale.......................70

CAPITOLUL 3: SCHIMBĂRILE CLIMATICE ŞI SECURITATEA INTERNAŢIONALĂ........78

3.1. Schimbările climatice – aprecieri generale................................................................78

3.2. Repere ale relaţiei schimbări climatice-securitate.....................................................83

3.3. Efectele schimbărilor climatice asupra securității......................................................89

3.3.1. Schimbările climatice potenţează conflictele care au la bază raritatea resurselor de mediu.........................................................................................90

3.3.2. Schimbările climatice induc fluxuri migratorii..................................................94

3.3.3. Schimbările climatice accentuează disputele legate de pierderi teritoriale şi delimitări de frontieră.......................................................................................95

3.3.4. Schimbările climatice potenţează insecuritate energetică..............................97

3.3.5. Schimbările climatice produc efecte asupra dislocării efectivelor militare în teren – relocalizare şi reorientare spre alte tipuri de acţiuni............................99

3

3.3.6. Schimbările climatice accentuează fenomenele de radicalizare şi situaţiile de fragilitate........................................................................................................100

3.3.7. Schimbările climatice accentuează fenomenul terorist.................................100

3.3.8. Schimbările climatice pot genera noi aranjamente geopolitice.....................101

3.3.9. Schimbările climatice pot fragiliza arhitectura multilaterală la nivel global. . .102

3.4. Critici privind existența unei relații cauzale schimbări climatice-securitate................102

3.5. Studiu de caz: Ghețarii din Himalaya și implicațiile de securitate ale topirii acestora103

3.6. Studiu de caz: Regiunea arctică................................................................................108

3.6.1. Geografie......................................................................................................109

3.6.2. Schimbările climatice în regiunea arctică......................................................110

3.6.3. Economia......................................................................................................112

3.6.4. Politică..........................................................................................................115

3.6.4.1. Drepturile comunităţilor de inuiţi.......................................................115

3.6.4.2. Dispute bilaterale privind delimitarea frontierei, a platoului continental şi a zonelor economice exclusive......................................................117

3.6.4.3. Cooperarea arctică...........................................................................120

3.6.5. Geopolitică....................................................................................................121

3.6.6. Efectele schimbărilor climatice......................................................................123

3.6.6.1. Regimul juridic al Pasajului de Nord-Vest........................................125

3.6.6.2. Dispute privind regiunea arctică.......................................................126

3.6.6.3. Strategii naţionale privind regiunea arctică.......................................129

3.6.6.4. Politica NATO...................................................................................133

3.6.6.5. Politica UE........................................................................................134

CAPITOLUL 4: MĂSURAREA SECURITĂȚII ECOLOGICE..............................................137

4.1. Dimensiunea economică............................................................................................137

4.2. Dimensiunea geografică............................................................................................142

4.3. Dimensiunea politică..................................................................................................152

4.3.1. Reflectarea securităţii ecologice în strategiile naționale de securitate.........152

4.3.2. Reflectarea securităţii ecologice în strategiile şi politicile organismelor internaţionale: UE, NATO, OSCE.................................................................155

CAPITOLUL 5: ASIGURAREA SECURITĂȚII ECOLOGICE..............................................160

5.1. Nivelul internațional.....................................................................................................162

5.1.1. Reformarea instituțiilor actuale.....................................................................162

5.1.2. Crearea de noi instituții la nivel global..........................................................165

5.1.3. Consolidarea regimurilor internaționale (regimul schimbărilor climatice).....167

5.2. Nivelul regional..........................................................................................................171

5.3. Nivelul național...........................................................................................................175

5.4. Studiu de caz: securitatea ecologică în România......................................................176

5.4.1. Reflectarea securității ecologice în Strategia de securitate națională a României........................................................................................................176

5.4.2. Impactul schimbărilor climatice în Europa....................................................178

4

5.4.3. Impactul schimbărilor climatice în România..................................................179

5.4.4. Proiecții privind impactul schimbărilor climatice în România........................181

5.4.5. Hazarde naturale și vulnerabilitate în România............................................182

5.4.6. Cadrul instituțional al combaterii schimbărilor climatice în România............183

5.4.7. Politici și măsuri............................................................................................184

CONCLUZII..........................................................................................................................188

BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................193

ANEXE………………………………………………………………………………………………215

LISTĂ CASETE, TABELE ȘI FIGURI..................................................................................230

LISTĂ ABREVIERI...............................................................................................................232

5

REZUMAT

Teza de doctorat Securitatea ecologică pe glob. Abordare geografică, economică și politică reprezintă o analiză teoretică a securității ecologice. Securitatea ecologică este un concept relativ nou, bine cristalizat în literatura de specialitate străină și cu aplicare practică în mediul instituțional occidental. Elaborarea tezei de doctorat Securitatea ecologică. O abordare geografică, economică și politică a avut drept argument necesitatea analizării acestui concept și în mediul academic românesc și utilitatea acestuia pentru mediul decizional din România.

Obiectivele cercetării sunt: definirea securității ecologice și descrierea modului în care acest concept s-a cristalizat; definirea, caracterizarea și clasificarea conflictelor de mediu; analiza relației schimbări climatice – securitate; măsurarea securității ecologice și prezentarea unei serii de măsuri pentru atingerea securității ecologice. Prin studiul de caz privind securitatea ecologică în România, am intenționat demonstrarea utilității acestui concept pentru factorii de decizie din România.

Suportul teoretic pentru cercetarea din această lucrare este reprezentat de un număr important de volume și articole de specialitate de origine anglo-saxonă, rapoarte și lucrări elaborate în cadrul organismelor internaționale și organizațiilor neguvernamentale, precum și site-urile instituțiilor și centrelor de cercetare din România și străinătate.

Teza de doctorat este structurată în cinci capitole, în care elementele de teorie se întrepătrund cu o serie de studii de caz.

*

* *

În Capitolul 1 am analizat securitatea ecologică prin prezentarea actualului mediu internațional de securitate, caracterizat prin multitudinea și diversitatea amenințărilor și provocărilor de securitate, precum și prin numărul mare de actori implicați: state națiune, organizații internaționale, organizații neguvernamentale, rețele internaționale de terorism și grupări transfrontaliere de criminalitate organizată. Amenințările la adresa securității sunt preponderent nemilitare, au un caracter difuz și origine transnațională. În acest context, securitatea nu mai este percepută prin prisma definiției tradiționale a apărării teritoriului și a populației în fața amenințărilor externe reprezentate de state terțe. Securitatea este, în prezent, analizată la nivelul individului și al comunităților, înglobând amenințări provenind dintr-un spectru extrem de larg.

Extinderea conceptului de securitate, simultan cu cristalizarea mișcării de protecție a mediului înconjurător la nivel național și internațional (pe baza unei conștientizări a degradării tot mai accentuate a mediului înconjurător), a adus în atenție, cu precădere în ultimele două decenii, componenta ecologică a securității.

Pentru o bună înțelegere a conceptului, am prezentat o serie de definiții ale securității ecologice din literatura de specialitate (destul de puține ca număr și variate în conținut), pe baza cărora am construit o definiție proprie a acestui concept, și anume: starea unei naţiuni / a unei societăţi / a unui individ de a fi la adăpost de

6

amenințările rezultate din raritatea resurselor mediului, din degradarea mediului înconjurător, din schimbările de mediu neprielnice, naturale şi cauzate de activitatea umană (ignoranţă, accidente, management defectuos), precum şi de tensiunile şi conflictele care au la bază considerente de ordin ecologic. Din analiza definiției, pot fi identificate elementele în jurul cărora este construit acest concept:

(1) securitatea ecologică gestionează efectele directe sau indirecte asupra securității naționale și regionale ale diverselor forme de modificări ale mediului (în special raritatea și degradarea), care pot fi naturale sau generate de activitatea umană, accentul fiind pus, cu precădere, pe modificarea mediului care alimentează sau intensifică forme de conflict.

(2) securitatea ecologică incorporează și preocupările privind insecuritatea individului și comunităților cauzate de modificarea mediului (raritatea resurselor de apă dulce, poluarea aerului, schimbările climatice etc.), accentul fiind pus pe bunăstarea materială a individului, pe respectarea drepturilor sale și pe asigurarea unor condiții bune de trai.

Securitatea ecologică incorporează, în accepţiunea unor specialişti, și (3) impactul conflictelor armate asupra mediului înconjurător, inclusiv reabilitarea siturilor afectate de conflicte militare.

Totodată, am evidențiat momentele relevante ale redefinirii conceptului de securitate naționale, rezultatele cercetării empirice din ultimul deceniu al secolului trecut, esențiale pentru delimitarea acestui concept, precum și modul în care cercetarea academică a fost preluată în practica instituțională a organizațiilor internaționale, care, la rândul lor, au conferit valoare adăugată procesului de cristalizare conceptuală a securității ecologice.

Capitolul 1 cuprinde, în ultima parte, și elementele de critică privind, pe de o parte, existența unui subiect legitim de studiu (multe studii consideră securitatea ecologică doar un domeniu al practicii care abordează legătura dintre mediul înconjurător, resursele naturale, conflict și menținerea păcii), iar pe de altă parte privind „elasticitatea” conceptului de securitate în afara domeniului militar. Controversele s-au subscris, însă, mai mult domeniului conceptualizării, studiile privind securitatea ecologică fiind limitate din punct de vedere al teoretizării și insuficiente în testarea empirică.

Capitolul 2 este axat pe o o analiză a conflictului de mediu (definiție, caracteristici, tipologii), având în vedere că relația între mediul înconjurător și securitate s-a dezvoltat din analiza implicațiilor rarității și degradării resurselor naturale regenerabile asupra conflictelor.

În această lucrare, ne-am bazat pe definiția oferită de cercetătorul Stephan Libiszewski, înțelegând prin conflict de mediu acel conflict în care raritatea resurselor naturale regenerabile indusă de degradarea mediului joacă un rol important.

Literatura de specialitate conține o varietate de clasificări ale conflictelor de mediu, și anume: în funcție de localizare, (1) inter-statale și (2) intra-statale; în funcție de factorii implicați în declanșarea și desfășurarea acestora, (1) directe (în care părțile concură direct pentru accesul și controlul resurselor naturale) și (2) indirecte (o serie de alți factori se adaugă celor de mediu); în funcție de caracterul resurselor naturale, conflicte cauzate de raritatea resurselor naturale și (2) conflicte cauzate de abundența resurselor naturale. Având în vedere clasificările conflictelor de mediu

7

expuse mai sus, am ales să detaliem o parte din tipurile indicate în literatura de specialitate, folosind o combinație de criterii: localizare și tipul de transformări de mediu. Nu am analizat decât acele conflicte care au la bază resurse regenerabile. Pentru o mai bună înțelegere a conflictelor de mediu, am ales să oferim, pentru fiecare tipologie detaliată (conflicte cauzate de raritatea resurselor naturale, conflicte centru-periferie, conflicte etno-politice, conflicte cauzate de migrație, conflicte globale de mediu), acele exemple unde ceilalți factori determinanți sau contextuali nu dețin un rol predominant.

De asemenea, am ilustrat conflictele de mediu cauzate de raritatea resurselor de apă cu un studiu de caz privind evoluția Lacului Aral.

Un sub-capitol distinct este dedicat relației dintre exploatarea resurselor naturale și finanțarea conflictelor, în care nu am considerat situația de abundență a resurselor naturale ca stând la baza unui conflict de mediu. Această conexiune este exemplificată prin succinta prezentare a conflictelor din Angola și Sierra Leone.

Conceptul de securitate ecologică a fost revitalizat în ultimii ani prin punerea în discuție a implicațiilor schimbărilor climatice asupra securității, pe care le-am analizat în Capitolul 3. Schimbările climatice acționează ca un multiplicator al amenințării, al tensiunilor și al instabilității (threat multiplier). Astfel, schimbările climatice pot exacerba sau chiar genera conflicte cauzate de raritatea resurselor mediului înconjurător, induce fluxuri migratorii, potența insecuritatea energetică, afecta dislocarea trupelor armate în teatrele de operații, accentua fenomenele de radicalizare, situațiile de fragilitate și fenomenul terorist, genera noi aranjamente geopolitice sau fragiliza arhitectura globală multilaterală.

Exemplificarea implicațiilor schimbărilor climatice asupra securității internaționale este realizată prin intermediul a două studii de caz dedicate topirii ghețarilor din Himalaya și a calotei glaciare din regiunea arctică, alese tocmai pentru a surprinde caracterul complex, inter-dependent și greu de anticipat al efectelor schimbărilor climatice.

Încercarea de a măsura securitatea și insecuritatea ecologică s-a dovedit a fi demersul cel mai dificil, asupra căruia ne-am axat în Capitolul 4. Lipsa unor indicatori sau indici speciali pentru securitatea ecologică îngreunează orice încercare de a „carta” regiunile cu potențialul cel mai ridicat de instabilitate și insecuritate. Am ales din literatura de specialitate o serie de indicatori și indici (indicatorul de vulnerabilitate, indicele integrat al vulnerabilității, indicele riscului de dezastre, indicele insecurității umane, indicatorii dezvoltării durabile), precum și o serie de hărți (harta riscului de dezastre naturale, harta indicelui insecurității umane, impactul global al schimbărilor climatice) pentru a ilustra, deși în termeni vagi, acele zone unde insecuritatea ecologică devine evidentă: state din Africa sub-sahariană, Asia de Sud și de Sud-Est.

Totodată, am apreciat ca măsură a securității ecologice și interesul manifestat de statele naționale și organismele interguvernamentele în abordarea securității ecologice și în includerea acesteia în documentele strategice fundamentale. Marea majoritate a statelor occidentale alese pentru exemplificare - SUA, Marea Britanie, Germania, Austria, Finlanda - au inclus în strategiile de securitate dimensiunea ecologică (atât degradarea mediului înconjurător, cât, mai ales, schimbările climatice). Trebuie reliefat, la nivelul organizațiilor internaționale, efortul de coordonare între OSCE, Programul Națiunilor Unite pentru Mediu, Programul

8

Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, Comisia Economică a Națiunilor Unite pentru Europa, Centrul Regional de Mediu pentru Europa Centrală și de Est și NATO în cadrul Inițiativei Mediu și Securitate (ENVSEC).

În Capitolul 5 am prezentat măsurile pentru asigurarea securității ecologice. Securitatea ecologică nu poate fi separată de entitatea statală și nu poate fi gestionată integral de aceasta, fiind nevoie de eforturi la nivel internațional, regional, național și local, precum și de o combinație de soluții, provenind din toate domeniile: politic, economic și al protecției mediului (integrarea politicilor sectoriale). Cele două direcții de acțiune sunt: (1) limitarea sau diminuarea degradării mediului și a efectelor schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, care necesită o abordare globală, cu o perspectivă de sus în jos, cu obiective și implementare națională, și (2) reducerea vulnerabilității, unde dezvoltarea durabilă devine precondiție (prin îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare a Mileniului de reducerea sărăciei severe, accesul universal la ciclul primar de învățământ, promovarea egalității dintre sexe și afirmarea femeilor, reducerea mortalității la copii, îmbunătățirea sănătății materne, combaterea HIV/SIDA și a tuberculozei, asigurarea durabilității mediului, crearea unui parteneriat global pentru dezvoltare), iar abordarea este de jos în sus și elementul local predominante.

În acest ultim capitol, accentul l-am pus pe prima direcție de acțiune de limitare a degradării mediului și a efectelor schimbărilor climatice, cu o abordare de la nivel internațional către cel regional și național. Astfel, la nivel internațional, sunt avute în vedere următoarele: reformarea și întărirea instituțiilor din cadrul ONU, cu precădere a Consiliului de Securitate; crearea de instituții noi, și anume a unei organizaţii internaţionale pentru mediu; consolidarea regimurilor internaționale (în special al celui privind schimbările climatice).

Pentru nivelul regional, am ales descrierea politicii Uniunii Europene în domeniul schimbărilor climatice. Uniunea Europeană s-a impus drept lider la nivel global în domeniul protecției mediului (rarefierea stratului de ozon, biodiversitate), cu precădere în domeniul schimbărilor climatice. În acest sens, am descris politica Uniunii Europene în domeniul energie-schimbări climatice și țintele ambițioase asumate la nivel comunitar până în 2020. Uniunea Europeană se află într-o poziţie din care, în calitate de lider în domeniul limitării efectelor schimbărilor climatice (având în vedere rolul activ în negocierile privind definirea unui cadru internaţional post-Kyoto), de promotor al politicii de dezvoltare pentru cooperare, de cel mai mare donator pentru regiunile în dezvoltare, poate acţiona pentru minimizarea impactului schimbărilor climatice asupra securităţii internaţionale, prin instrumentele pe care le are la dispoziţie – de tip soft security: prevenirea conflictelor, managementul crizelor şi reconstrucţia post-conflict.

Nivelul național este extrem de important în asigurarea securității ecologice, la dispoziția autorităților statului aflându-se toate instrumentele pentru realizarea de strategii, politici și implementarea de măsuri, dar și pentru participarea în formatele regionale și globale de negociere. O serie de state naționale au ales să își stipuleze în strategiile de securitate națională și apărare dimensiunea ecologică a securității, menționând la capitolul riscuri hazardele naturale, degradarea mediului înconjurător sau schimbările climatice. Includerea acestei problematici în strategiile de securitate națională implică o abordare care depășește preocuparea instituțiilor de linie, presupunând prioritate în gestionare și alocarea de resurse în mod excepțional.

9

Ultimul sub-capitol al lucrării este un scurt studiu de caz privind securitatea ecologică în România.

Literatura de specialitate din România privind securitatea ecologică este, până în prezent, limitată (existând câteva studii elaborate în cadrul centrelor de studii post-universitare și de cercetare din domeniul militar). Securitatea ecologică este, însă, un concept utilizat de către factorii de decizie din România. Actuala strategie de securitate națională și proiectul strategiei de apărare a țării dovedesc acest lucru.

Din perspectiva securității ecologice, Strategia de securitate națională, adoptată de Consiliul Suprem de Apărare a Țării în 2006, este în concordanță cu documentele similare ale statelor occidentale. Documentul consemnează la obiective și domeniul securității ecologice („securitatea mediului natural”), iar la capitolul privind riscuri și amenințări menționează fenomenele de natură geofizică, meteo-climatică ori asociată, provenind din mediu sau reflectând gravitatea acestuia, inclusiv ca urmare a unor activități umane periculoase, dăunătoare sau iresponsabile. Pentru implementarea strategiei, documentul prevede că este nevoie de accelerarea dezvoltării durabile, dezvoltarea și protecția activă a infrastructurii strategice și a sistemelor de aprovizionare cu resurse vitale. Strategia vizează, cu precădere, reducerea vulnerabilităților și mai puțin limitarea degradării mediului și a schimbărilor climatice. Astfel, documentul se mulează pe principiul conform căruia securitatea ecologică și dezvoltarea durabilă sunt două concepte care se susțin reciproc.

Pe lângă analiza documentului strategic fundamental, în acest sub-capitol, am prezentat impactul schimbărilor climatice asupra României, proiecții privind efectele viitoare ale acestora, cadrul instituțional al combaterii schimbărilor climatice în România și principalele politici și măsuri în acest domeniu. De asemenea, am prezentat hazardele naturale la care este expus teritoriul României și vulnerabilitatea județelor țării la acestea.

Concluziile surprind principalele elemente și idei rezultate în urma realizării acestei cercetări asupra conceptului de securitate ecologică:

Securitatea ecologică este un concept bine cristalizat, având utilitate practică în mediile decizionale europene.

În plaja largă de conflicte, se distinge o categorie aparte a conflictelor de mediu.

Caracteristicile generale ale conflictelor de mediu sunt: multicauzalitatea, caracterul preponderent intra-statal, localizarea preponderent în statele în dezvoltare, intensitatea relativ scăzută, reciprocitatea și existența unor bucle de feed-back.

Declinul volumului și suprafeței Lacului Aral a avut implicații multiple, mult mai ample decât simpla modificare a geografiei. O serie de decizii economice și politice s-au suprapus efectelor schimbărilor climatice, generând o situație fără precedent, cu implicații profunde asupra economiei și securității celor cinci state central-asiatice.

Nu există o relație mono-cauzală schimbări climatice - conflict. Schimbările climatice se adaugă unui complex de factori cauzatori de conflict.

10

Schimbările climatice (prin efectele pe care le au asupra topirii ghețarilor din Himalaya) au impact profund asupra economiei statelor din regiune (modificând regimul culturilor sau politicile energetice) și asupra relației India-Pakistan.

Schimbările climatice modifică profund geografia, economia, politica şi geopolitica regiunii arctice. Statele naţionale riverane devin din ce în ce mai conştiente de dimensiunea arctică a geografiei lor, încercând să o înglobeze într-o politică naţională şi în formatele de cooperare interguvernamentală.

Comparativ cu dezvoltările din mediul academic, practica gestionării securității ecologice se află încă la începuturi. Instituțiile internaționale tradiționale de securitate (civile și militare) au evoluat în direcția abordării dimensiunii ecologice a securității (OSCE și NATO), adaptându-se mult mai bine noilor amenințări. Uniunea Europeană s-a arătat, însă, mai reticentă în abordarea implicațiilor securitare ale problemelor de mediu.

Reformarea instituțiilor din cadrul ONU (în special a Consiliului de Securitate) și transformarea Programului Națiunilor Unite pentru Mediu într-o agenție specializată a ONU devin măsuri esențiale pentru asigurarea securității ecologice.

Politica climatică globală (de gestionare a efectelor schimbărilor climatice) a devenit politică de securitate preventivă, iar consolidarea acesteia printr-un Acord cadru post-Kyoto poate reprezenta o soluție pentru securitatea ecologică.

Inițiativa Mediu și Securitate (ENVSEC) și modelul de implicare a Uniunii Europene în limitarea schimbărilor climatice pot fi multiplicate.

Politicile sectoriale de protecție a mediului, dezvoltare și securitate trebuie integrate, pe de o parte, pentru că guvernele naţionale împărtăşesc aceleaşi impedimente legate de lipsa de cooperarea între instituțiile responsabile de securitate, dezvoltare și mediu înconjurător pentru răspunderea la provocările cu caracter interdisciplinar, și, pe de altă parte, pentru că experiențele de stabilizare și securizare de până în prezent au demonstrat limitele instrumentelor clasice din sfera securității.

Literatura de specialitate din România este limitată în ceea ce privește securitatea ecologică. Securitatea ecologică este, însă, un concept utilizat de către factorii de decizie din țara noastră.

Îndeplinirea angajamentelor asumate prin Protocolul de la Kyoto fără investiții în domeniul retehnologizării a plasat problematica schimbărilor climatice într-o poziție secundară pe agenda de priorități politice. Schimbările climatice trebuie percepute dincolo de efectele pe care le generează asupra mediului înconjurător, și anume prin impactul asupra economiei și securității.

Necesitatea de coordonare între documentul-cadru de strategie, Strategia de dezvoltare durabilă a României și strategiile și politicile ministerelor de linie devine esențială.

Asigurarea securității ecologice presupune securizarea unor domenii în care au fost identificate riscuri și vulnerabilități și, implicit, gestionarea acestora de niveluri ierarhice superioare instituțiilor de linie.

*

* *

11

Noutatea cercetării realizată în cadrul tezei de doctorat Securitatea ecologică pe glob. Abordare geografică, economică și politică este conferită de mai multe aspecte:

corelarea mediului academic din România cu evoluțiile existente în domeniul securității ecologice, având în vedere că literatura de specialitate din România este limitată comparativ cu ce anglo-saxonă;

oferirea unei definiții pentru securitatea ecologică, având că în literatura de specialitate definirile acestui concept sunt foarte rare;

sintetizarea unei serii de caracteristici pentru conflictele de mediu;

abordarea securității ecologice dintr-o perspectivă inedită, prin considerarea analizei privind schimbările climatice – securitate drept un element de noutate și de readucere în prim-plan a cercetării privind securitatea ecologică; literatura de specialitate tratează, în cele mai multe dintre cazuri, distinct cele două teme;

radiografierea amplă a implicațiilor schimbărilor climatice asupra securității, analiză care se poate dovedi utilă factorilor de decizie din România în momentul elaborării de strategii și politici;

reliefarea noilor mutații geopolitice generate de schimbările climatice în regiunea arctică, care devin elemente esențiale în dezvoltarea politicii externe a României;

aplicarea conceptului de securitate ecologică în România.

Valoarea aplicativă a lucrării rezidă în realizarea unui suport teoretic pentru securitatea ecologică, conflictele de mediu și relația schimbări climatice – securitate care poate fi utilizat în mediul academic și operaționalizat în mediul decizional din România (având în vedere că, în România, practica instituțională prevalează în fața cercetării academice).

Teza de doctorat este susținută de un aparat critic bogat, reprezentat de aproximativ 800 note de subsol, 350 titluri bibliografice și 18 anexe.

12

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂBächler, Günther (1998), Why Environmental Transformation Causes Violence: A Synthesis, în ”ECSP Report 4”, Woodrow Wilson Center, Washington, pp. 24 -39.

Barnett, Jon (2001), The Meaning of Environmental Security: Ecological Politics and Policy in the New Security Era, Zed Books, London, New York.

Barnett, Jon (2007), Environmental Security, în ”Contemporary Security Studies”, Alan Collins (ed.), Oxford University Press, Oxford, New York, pp. 182-203.

Bălteanu, Dan (coord.) (2005), România. Spațiu, societate, timp, Editura Academiei Române, București.

Bălteanu, Dan; Șerban, Mihaela (2005), Modificările globale ale mediului, Editura Credis, București.

Botnariuc Nicolae; Vădineanu, Angheluță (1982), Ecologie, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Briggs, Chad Michael (2009), Environmental security, abrupt climate change and strategic intelligence, U.S. Department of Energy, Washington, 15 February.

Brown, Lester (1977), Redefining National Security, Worldwatch Paper no. 14, Worldwatch Institute, Washington, October.

Busuioc, Aristița et al. (2001), Scenarii de schimbare a regimului climatic în România pe perioada 2001-2030, Administrația Națională de Meteorologie, București.

Buzan, Barry (2007), People, States, and Fear, Second Edition, ECPR Press, Colchester.

Campbell, Kurt et al. (2007), The Age of Consequences: The Foreign Policy and National Security Implications of Global Climate Change, Center for Strategic and International Studies și Center for a New American Security, Washington, November.

Dalby, Simon (2009), Security and Environmental Change, Polity Press, Cambridge, 2009.

Deudney, Daniel (1997), The Limits of Environmental Security, în ”Flashpoints in Environmental Policymaking. Controversies in Achieving Sustainability”, Sheldon Kamieniecki, George A. Gonzalez, Robert O. Vos (eds.), State University of New York, pp. 281-310.

Duțu, Mircea (2006a), Un concept ignorat: securitatea ecologică, în „Săptămâna Financiară”, 12 mai, http://www.sfin.ro/articol_4923/un_concept_ignorat:_securitatea_ecologica.html.

Duțu, Mircea (2006b), Securitatea climatică și exigențele sale, în „Revista 22”, 2 iunie, http://www.revista22.ro/securitatea-climatica-si-exigentele-sale-2766.html.

Erdeli, George (coord.) (1991), Dicționarul de geografie umană, Editura Corint, București.

Fraser, Leah (2002), Related Environment and Security Reserch, în ”Global Environmental Change and Human Security: Conceptual and Theoretical Issues”, Richard A. Matthews, Leah Fraser (eds.), Global Environmental Change and Human Security Office, University of California, Irvine, November, pp. 15-29.

Gleditsch, Nils Petter (1998), Armed Conflict and the Environment: a critique of the literature, în ”Journal of Peace Research”, vol. 35, no. 3, pp. 381-400.

Gleditsch, Nils Petter (2004), Beyond Scarcity vs. Abundance: A Policy Research Agenda for Natural Resources and Conflict în ”Understanding Environment, Conflict, and Cooperation”, United Nations Environment Programme and Woodrow Wilson International Center for Scholars, pp. 16-18.

Gleick, Peter (2006), The Implications of Global Climatic Changes for International Security, Testimony to the United States Congress, Committee on Government Reform, Subcommittee on National Security, Emerging Threats, and International Relations, Hearing on Energy as a Weapon: Implications for U.S. Security, Washington, 16 May.

Halle, Silja (ed.) (2009), From Conflict to Peacebuilding, United Nations Environment Programme.

13

Hauge, Wenche, Tanja Ellingsen (1998), Beyond Environmental Scarcity: Causal Pathways to Conflict, în ”Journal of Peace Research”, vol. 35, no. 3, pp. 299-317.

Homer-Dixon, Thomas, (1995a), On the Threshold: Environmental Changes as Causes of Acute Conflict, în ”Global Dangers. Changing Dimensions of International Security”, Sean M. Lynn-Jones și Steven E. Miller (eds.), An International Security Reader, MIT Press, Cambridge, Massachusetts, 1995, pp. 43-83.

Homer-Dixon, Thomas, (1995b), Environmental Scarcities and Violent Conflict: Evidence from Cases, în ”Global Dangers. Changing Dimensions of International Security”, Sean M. Lynn-Jones și Steven E. Miller (eds.), An International Security Reader, MIT Press, Cambridge, Massachusetts, 1995, pp. 144-179.

Homer-Dixon, Thomas, (1999), Environment, Scarcity, and Violence, Princeton University Press, New Jersey.

Homer-Dixon, Thomas; Blitt, Jessica (eds.) (1998), Ecoviolence. Links among Environment, Population, and Security, Rowman & Littlefield Publishers, Boston.

Jacobson, Jodi (1988), Environmental Refugees: A Yardstick of Habitality, Worldwatch Paper no. 86, Worldwatch Institute, Washington.

Leca, Aureliu (coord.) (2010), Impactul implementării pachetului energie-schimbări climatice asupra economiei românești, Studii de strategie și politici, nr. 5, Institutul European din România, București.

Levy, Marc A. (1995), Is the Environment a National Security Issue?, în ”International Security”, vol. 20, no. 2, pp. 35-62.

Libiszewski, Stephan (1992), What is an Environmental Conflict?, în ”Environment and Conflict Project (ENCOP) Occasional Papers”, Kurt R. Spillmann, Günther Bächler (eds.), Center for Security Studies, ETH Zürich/Swiss Peace Foundation, Zürich/Berne, pp. 1-15.

Lietzmann, Kurt M.; Vest, Gary D. (eds.) (1999), Environment and Security in an International Context, NATO/CCMS Pilot Study, Report no. 232.

Mathews, Jessica Tuchman (1989), Redefining Security, în ”Foreign Affairs”, vol. 68, no. 2, pp. 162-177.

Myers, Norman, (2004) Environmental Refugees: A Growing Phenomenon of the 21st Century, The Hague Conference on Environment, Security and Sustainable Development, 9-12 May.

Neguț, Silviu (2005), Introducere în Geopolitică, Editura Meteor Press, București.

Neguț, Silviu (2008), Geopolitica. Universul Puterii, Editura Meteor Press, București.

Peluso, Nancy Lee; Watts, Michael (2001), Violent Environments, în ”Violent Environments”, Nancy Lee Peluso, Michael Watts (eds.), Cornell University Press, New York, pp. 3-38.

Primack Richard B.; Pătroescu, Maria; Rozylowicz, Laurențiu; Iojă, Cristian (2008), Fundamentele conservării diversității biologice, Editura Agir, București.

Renner Michael (1989), National Security: The Economic and Environmental Dimensions, Worldwatch Paper no. 89, Worldwatch Institute, Washington, May.

Renner Michael (2006), Introduction to the Concepts of Environmental Security and Environmental Conflict, în ”Inventory of Environment and Security Policies and Practices”, Institute for Environmental Security, The Hague, pp. 11-26, http://www.envirosecurity.org/ges/inventory.

Renner Michael; Chafe, Zoë (2007b), Unnatural Disasters, în ”Worldwatch Report: Beyond Disasters. Creating Opportunities for Peace”, Worldwatch Institute, Washington, pp. 7-8.

Spillmann, Kurt R. (1995), From Environmental Change to Environmental Conflict, în ”Environmental Crisis: Regional Conflicts and Ways of Cooperation”, Kurt R. Spillmann, Günther Bächler (eds.), Swiss Peace Foundation, Berne pp. 4-10.

Stern, Nicholas (2006), Stern review: The Economics of Climate Change, Cambridge University Press, Cambridge.

14

Terriff, Terry et al. (2006), Security Studies Today, Polity Press, Cambridge.

Ullman, Richard (1995), Redefining Security, în ”Global Dangers. Changing Dimensions of International Security”, Sean M. Lynn-Jones și Steven E. Miller (eds.), An International Security Reader, MIT Press, Cambridge, Massachusetts, pp. 15-39.

Vădineanu Angheluță (2001), Sustainable Development: Theory and Practice Regarding the Transition of Socio-Economic Systems towards Sustainability, UNESCO, Bucharest.

Vespremeanu Emil S. (1981), Mediul înconjurător – ocrotirea și conservarea lui, Editura Științifică și Enciclopedică, București.

Waever, Ole (1995), Securization and Desecurization, în ”On Security”, Ronnie D. Lipschutz (ed.), Columbia University Press, New York, pp. 46-86.

*** (2007), Climate Change 2007: Synthesis Report, Fourth Assessment Report, Intergovernmental Panel on Climate Change.

*** (2008), Climate Change as a Security Risk, German Advisory Council on Global Change, Earthscan.

*** (1994), Human Development Report, United Nations Development Programme.

Climate Change and its possible security implications: report of the Secretary General, UN General Assembly, Sixty-fourth session, A/64/350, 11 September 2009, http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/64/350.

Climate Change and International Security, Paper from the High Representative and the European Commission to the European Council, S113/08, 14 March 2008.

Strategia de securitate națională a României, adoptată de către CSAT prin Hotărârea nr. 62/17 aprilie 2006, www.presidency.ro/static/ordine/SSNR/SSNR.pdf.