se-b.spiruharet.ro filese-b.spiruharet.ro

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE LIMBA SPANIOLA PENTRU AFACERI

anul universitar 2018- 2019 (Anul II ZI)

1. Precizari si recomandari privind desfasurarea activitatilor la disciplina:

LIMBA SPANIOLA

Codul cursului – Denumirea cursului – LIMBA SPANIOLA PENTRU AFACERI

Tip curs –

Durata cursului/Nr. credite – ore (curs + seminar) / credite

Manualul de curs recomandat a) Manual: Dumbrăvescu, D. G., Pistol, S. R., Bercu, C. (2006): El español de los

negocios. Textos y actividades. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine. b) Caiet de exercitii: Dumbrăvescu, D. G., Pistol, S. R. & Bercu, C. (2004).

Ejercicios de español. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine. c) Dictionare utile: Vasilescu, R. (coord.). (2008). Dicţionar de termeni economici (român, englez,

francez, spaniol). Bucureşti: Polirom. VV.AA (2006). Dictionar explicativ poliglot de termeni comunitari (român, englez,

francez, german, spaniol). Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine.

OBIECTIVELE DISCIPLINEI A. OBIECTIVE GENERALE:

El curso de español está enfocado a un aprendizaje específico del español para fines específicos (el área temática de los negocios como marco general: marketing, finanzas, seguros, etc.). El curso de español tiene como objetivos generales:

• Desarrollar una competencia comunicativa que permita al alumno la interacción en un contexto específico de negocios.

• Desarrollar el interés hacia el estudio de la lengua para los negocios españolas.

2

• Favorecer la adquisición de estrategias de aprendizaje para promover la autonomía de los estudiantes.

• Tomar conciencia de la diversidad cultural y la influencia que puede tener la propia identidad cultural en la percepción e interpretación de la cultura española en el ámbito de los negocios.

B. OBIECTIVE SPECIFICE:

• Lograr mayor fluidez y corrección en la expresión oral y escrita. • Adquirir vocabulario preciso y adecuado vinculado al área temática

especifica. • Desarrollar la competencia intercultural. • Conocer y manejar con eficiencia la organización discursiva y las

estructuras léxico – gramaticales de determinados textos propuestos. COMPETENŢELE

Nos proponemos que, al final del curso, el estudiante pueda: • Ser capaz de comprender los puntos principales de textos claros y en

lengua estándar si tratan sobre cuestiones que le son conocidas, ya sea situaciones cotidianas del mundo del trabajo, de estudio o del ámbito específico de su formación.

• Saber desenvolverse en la mayor parte de las situaciones que puedan surgir en el ámbito de los negocios donde se utiliza la lengua.

• Ser capaz de producir textos sencillos y coherentes sobre temas que atañen el ámbito de los negocios.

2. CONŢINUTUL TEMATIC DE BAZĂ a. Conţinut tematic

1. El mundo de los negocios • Organigrama de una impresa • Ingresar en una empresa • Formación y solicitud de empleo • Recursos humanos • Contratos

2. Las inversiones 3. El dinero, la banca y la bolsa 4. Mercadotecnia y publicidad 5. Negociaciones y protocolo 6. La cortesía en el mundo empresarial 7. Importación / Exportación; el comercio internacional 8. Viajes de negocios 9. Consumidores y productos; la venta y postventa 10. Los medios de comunicación y la comunicación en la empresa.

3

b. Elementos de construcción de la comunicación

• Verbo: condicional presente y perfecto • Modo subjuntivo: formas y uso • Imperativo afirmativo y negativo • Usos de los verbos SER y ESTAR • Numeral cardinal de la 100 – 1000 000 • Usos de las preposiciones. • Usos de los adverbios. • Usos de las conjunciones.

c. Prácticas comunicativas

• Pedir disculpas • Localizar y expresar cantidades • Expresar acuerdo/desacuerdo • Sugerir, propuner, ofrecer; • Expresar un deseo; • Expresar una probabilidad, imposibilidad, duda; • Expresar alegria, satisfaccion, interes etc.; • Confirmar, rechazar, etc.

CONŢINUTUL ACTIVITĂŢILOR DE SEMINAR A. Obiective:

La actividad de los seminarios tendrá como objetivos generales: � el refuerzo de los aspectos léxico gramaticales necesarios para la

adquisición de la competencia comunicativa en ELE. � el desarrollo de las cuatro destrezas (comprensión oral y escrita y

expresión oral y escrita).

B. Tematica seminariilor: • Ejercicios y actividades prácticas sobre distintos aspectos gramaticales y

léxicos. • Ejercicios y actividades de redacción de informes económicos específicos. • Uso del español en diálogos y conversaciones sobre temas económicos,

financieros etc. PROIECTE / REFERATE / TEME DE CERCETARE

� Portfolio de tareas y actividades en torno a las áreas temáticas propuestas (redacciones, ejercicios de práctica guiada y menos guiada, traducciones etc.).

4

BIBLIOGRAFIE A. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE/MINIMALĂ:

Dumbrăvescu, D. G., Pistol, S. R., Bercu, C. (2006): El español de los negocios. Textos

y actividades. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine. Dumbrăvescu, D. G., Pistol, S. R. & Bercu, C. (2004). Ejercicios de español. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine. Vasilescu, R. (coord.). (2008). Dicţionar de termeni economici (român, englez, francez,

spaniol). Bucureşti: Polirom. VV.AA (2006). Dictionar explicativ poliglot de termeni comunitari (român, englez,

francez, german, spaniol). Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine. B. BIBLIOGRAFIE FACULTATIVĂ: Fajardo, M. & González, S. (1996). Marca registrada. Español para los negocios. Cuaderno de ejercicios. Salamanca: Santillana. Larranaga Domínguez, A. & Arroyo Hernández, M., (2005). Practica tu español: el

léxico de los negocios. Madrid: SGEL. Juan, O. & Boadella, M. (coord.). (1994). Español lengua extranjera: 1000 palabras de

negocios., Barcelona: Difusión. C. BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTARĂ: De Prada, M. & Bovet, M. (2007). Hablando de negocios. Madrid. Didascalia. Prost, G. & Noriega Fernández, F. (2006). Al dí@. Curso de español para los negocios. Madrid: SGEL. METODE DIDACTICE UTLIZATE (clasice/moderne)

• Basado en un enfoque comunicativo de la lengua, en el curso de español se hará hincapié en la interacción comunicativa.

• Las actividades girarán entorno a la resolución de situaciones de comunicación habituales, con instancias de práctica controlada para que el estudiante adquiera seguridad y confianza en su propia capacidad de interpretación y de producción.

• Entre los recursos que se utilizarán mencionamos: el manual, Internet, grabaciones audio y video, fichas etc.

MODALITĂŢI DE EVALUARE A CUNOŞTINŢELOR

1. Portfolio de tareas y actividades realizadas y presentadas en la clase de ELE. Para cada uno de los temas propuestos habrá una serie de redacciones / ejercicios prácticos / traducciones / informes / búsqueda de información que se realizará sea individualmente, sea en parejas o grupos.

2. Test de evaluación de conocimientos adquiridos. 3. Evaluación final se compone de: un test final de evaluación (60% de la nota final)

+ portfolio de actividades (40%).

5

Lecciones y textos

Texto 1: Creación de una empresa Texto 2: Cómo se forja un empresario y un empleado de éxito Texto 3: Buscar empleo: ¿cómo buscarlo? Texto 4: Las nuevas profesiones Texto 5: Quién es el jefe Texto 6: Manejando el riesgo Texto 7: El dinero en la economía Texto 8: La banca Texto 9: Resumen bursátil Texto 10: La publicidad Texto 11: Recomendaciones para redactar textos publicitarios Texto 12: El comercio exterior español Texto 13: El arte de negociar Texto 14: Un poco de protocolo Texto 15: Aprenda a ser anfitrión Texto 16: Ocho maneras de viajar mejor

Resumen de gramática

Prezentul conjunctivului (El presente de subjuntivo)

Prezentul conjunctivului se formează (la verbele regulate) prin adăugarea unor terminaţii la radicalul infinitivului. Aceste terminaţii diferă în funcţie de tipul de conjugare, astfel:

- Conjugarea I: -e, -es, -e, - emos, - éis, -en (desayune, desayunes, desayune,

desayunemos, desayunéis, desayunen) - Conjugarea II: -a, -as, -a, -amos, -áis, -an (coma, comas, coma, comamos,

comáis, coman) - Conjugarea III: -a, -as, -a, -amos, -áis, -an (escriba, escribas, escriba,

escribamos, escribais, escriban) Când un verb este neregulat numai la prima persoană de sigular a prezentului

indicativ, acesta va avea formă neregulată şi la prezentul conjunctivului, la toate persoanele.

Exemple: hacer: prezent indicativ: hago, haces, hace, ...

prezent conjunctiv: haga, hagas, haga, ... traer: prezent indicativ: traigo, traes, trae,... prezent conjunctiv: traiga, traigas, traiga,... conocer: prezent indicativ: conozco, conoces, conoce,...

6

prezent conjunctiv: conozca, conozcas, conozca, ... 3. Folosirea modului conjunctiv (Uso del modo subjuntivo) Modul conjunctiv se foloseşte de regulă în propoziţiile subordonate, după verbele

sau expresiile care exprimă o dorinţă, o necesitate, o îndoială, o probabilitate, o stare afectivă: desear, querer, rogar, ser necesario, ser posible, temer, dudar, etc., dacă subiectul verbului de la conjunctiv este diferit de cel al verbului regent.

Verbul la modul conjunctiv este precedat în asemenea cazuri de conjuncţia que. În cazul identităţii de subiecte se foloseşte infinitivul.

Ex.: quiero que escribas - (eu) vreau ca (tu) să scrii quiero escribir – (eu) vreau să scriu (eu).

Formele de conjunctiv se folosesc şi dupa locuţiuni conjunctivale precum: para

que, con el fin de etc. Imperativul (El imperativo)

Imperativul are forme numai de persoana a II- a plural: cantar - canta + d - cantad (vosotros) comer - come + d - comed (vosotros) escribir - escribe +d - escribid (vosotros)

Pentru persoana a II- a singular, se împrumută formele de la persoana a III- a singular a indicativului prezent:

canta (él) - canta (tú) come (él) - come (tú) escribe (él) - escribe (tú)

În limba spaniolă există opt verbe (şi compuşii lor), care au imperativul de persoana a II-a

singular neregulat: hacer → haz salir → sal

decir → di venir → ven

ir → ve poner → pon

ser → sé tener → ten

De altfel, pentru celelalte persoane: I plural şi a III-a singular şi plural se „împrumută”

formele verbale de prezent ale conjunctivului: cantemos (nosotros), cante (él/ella/Ud.), canten (ellos/ ellas/Uds).

Imperativul nu are forme proprii pentru a exprima negaţia. De aceea „împrumută”

formele conjuctivului prezent, cărora le dă o intonaţie specifică: ¡ No cantes (tú)!

¡ No cante! (él, ella, Ud.) ¡ No cantemos! (nostros, -as)

7

¡ No cantéis! (vosotros, -as) ¡ No canten! (ellos, ellas, Uds.).

3. Conjuctivul prezent al unor verbe neregulate

a) Unele verbe care au neregularităţi la indicativ present vor avea aceleaşi modificări la conjunctiv present şi la imperativ:

decir: digo → diga hacer: hago → haga

poner: pongo → ponga salir: salgo → salga

tener: tengo → tenga valer: valgo → valga

venir: vengo → venga Această consoană se păstrează la toate formele verbale de la prezentul

conjuctivului şi, implicit, la imperativ unde se împrumută formele de la conjunctiv. DECIR: diga, digas, diga, digamos, digáis, digan HACER: haga, hagas, haga, hagamos, hagáis, hagan VENIR: venga, vengas, venga, vengamos, vengáis, vengan PONER: ponga, pongas, ponga, pongamos, pongáis, pongan VALER: valgo, valgas, valga, valgamos, valgáis, valgan

b) Diftongarea este una din cele mai frecvente neregularităţi ale verbelor.

Diftongarea constă în transformarea vocalelor e şi o în diftongii ie şi respective ue, la acele persoane de la prezentul indicativului şi conjunctivului unde respectivele vocale (e, o) sunt accentuate tonic:

defender: indic.pres.: defiendo, defiendes, defiende, defendemos, defendéis, defienden. subj.pres.: defienda, defiendas, defienda, defendamos, defendáis, defiendan. contar: indic.pres.: cuento, cuentas, cuenta, contamos, contáis, cuentan. subj.pres.: cuente, cuentes, cuente, contemos, contéis, cuenten. cerrar: indic.pres.: cierro, cierras, cierra, cerramos, cerráis, cierran. subj.pres.: cierre, cierres, cierre, cerremos, cerréis, cierren.

acordar: ind.pres.: acuerdo, acuerdas, acuerda, acordamos, acordáis, acuerdan. subj.pres.: acuerde, acuerdes, acuerde, acordemos, acordéis, acuerden.

8

Cuando + conjunctivul prezent (Cuando + presente de subjuntivo)

¿Cuándo volverás a casa? Volveré cuando termine el trabajo. Cuando llegue a casa, te traeré un regalo.

Verbul din subordonata temporală introdusă prin adverbul cuando se pune la prezentul conjunctiv atunci când verbul din propoziţia principală este la viitor sau la imperativ. Condiţionalul prezent (El condicional presente / el optativo)

• Te escribiría una carta pero me falta tiempo. • Desearía hablar con tu padre. • Ayer me dijo que llegaría pasado mañana. • Tendría entonces unos viente años.

a) Condiţionalul prezent, denumit şi optativ, se formează cu terminaţiile: -ía, -ías, -ía, -íamos, -íais, -ían, care se adaugă la forma infinitivului.

Cantar: cantaría, cantarías, cantaría, cantaríamos, cantaríais, cantarían Comer: comería, comerías, comería, comeríamos, comeríais, comerían Partir: partiría, partirías, partiría, partiríamos partiríais, partirían. b) Verbele care sunt neregulate la viitor au aceleaşi neregularităţi în temă şi la

condiţionalul prezent : tendré – tendría; saldré – saldría; podremos – podríamos; vendré - vendría Folosirea modului condiţional în formulări politicoase (El uso del condicional con intención cortés)

Desearía Querría Preferiría ir al campo, comer uvas, tomar un café Podrías a) În unele contexte, condiţionalul este folosit pentru a atenua un ordin, o propunere şi, în

general, pentru a exprima în mod mai politicos o dorinţă. Acest condiţional de politeţe este folosit, de obicei, cu verbele care înseamnă „a dori” (desear), „a voi” (querer), „a prefera” (preferir), „a putea” (poder) etc.

b) În alte contexte se foloseşte ca viitor ipotetic: Me prometió que llegaría mañana.

(Mi-a promis că va veni mâine.)

Imperfectul conjunctiv (Pretérito imperfecto de subjuntivo).

Quise/querría que→ estudiaras (estudiases), trabajara (trabajase), volviéramos (volviésemos) a) Imperfectul conjunctiv are două forme, una în –ra şi alta în –se, după cum urmează: -ra(-se), -ras(-ses), -ra(-se), -ramos(-semos), -rais(-seis), -ran(-sen) care se adaugă la tema verbului de la persoana a III-a plural a perfectului simplu:

9

CANTAR COMER VIVIR

CANTA - ron COMIE – ron VIVIE- ron

cantara / cantase cantaras / cantases cantara / cantase cantáramos / cantásemos cantarais / cantaseis cantaran / cantasen comiera / comiese comieras / comieses comiera / comiese comiéramos / comiésemos comierais / comieseis comieran / comiesen viviera / viviese vivieras / vivieses viviera / viviese viviéramos / viviésemos vivierais / vivieseis vivieran / viviesen

ESTAR: estuviera sau estuviese, estuvieras sau estuvieses, estuviera sau estuviese, estuviéramos sau estuviésemos, estuvierais sau estuvieseis, estuvieran sau estuviesen HACER: hiciera sau hiciese, hicieras sau hicieses, hiciera sau hiciese, hiciéramos sau

hiciésemos, hicierais sau hicieseis, hicieran sau hiciesen IR/SER: fuera sau fuese, fueras sau fueses, fuera sau fuese, fuéramos sau fuésemos, fuerais sau fueseis, fueran sau fuesen PONER: pusiera sau pusiese, pusieras sau pusieses, pusiera sau pusiese, pusiéramos sau

pusiésemos, pusierais sau pusieseis, pusieran sau pusiesen PODER: pudiera sau pudiese, pudieras sau pudieses, pudiera sau pudiese, pudiéramos sau pudiésemos, pudierais sau pudieseis, pudieran sau pudiesen SABER: supiera sau supiese, supieras sau supieses, supiera sau supiese, supiéramos sau supiésemos, supierais sau supieseis, supieran sau supiesen QUERER: quisiera sau quisiese, quisieras sau quisieses, quisiera sau quisiese, quisiéramos sau quisiésemos, quisierais sau quisieseis, quisieran sau quisiesen TENER: tuviera sau tuviese, tuvieras sau tuvieses, tuviera sau tuviese, tuviéramos sau

tuviésemos, tuvierais sau tuvieseis, tuvieran sau tuviesen TRAER: trajera sau trajese, trajeras sau trajeses, trajera sau trajese, trajéramos sau

trajésemos, trajerais sau trajeseis, trajeran sau trajesen VENIR: viniera sau viniese, vinieras sau vinieses, viniera sau viniese, viniéramos sau

viniésemos, vinierais sau vinieseis, vinieran sau viniesen

10

Si + imperfectul conjunctiv — ¿ Podrías visitarme ? — Si tuviera tiempo, te visitaría. — ¿ Quieres ir de viaje conmigo ? — Si estuviera de vacaciónes, iría con mucho gusto.

Construcţia si condiţional + un verb la imperfectul conjunctivului este echivalentă cu

dacă + condiţionalul prezent din limba română: si tuviera (sau si no me faltara / faltase) tiempo, iría = dacă aş avea timp, aş merge.

Como si + subjuntivo (Como si + conjunctiv)

• Quiero a este niño como si fuera mi hermano. • Me trata como si fuera su hijo.

Como si se construieşte cu conjunctivul (imperfect sau mai mult ca perfect). Această construcţie este echivalentă, printre altele, cu cual si: trabaja como si no estuviera enfermo

(lucrează ca şi cum n-ar fi bolnav); le habló como si le hubiera conocido desde hacía mucho

tiempo (i-a vorbit ca şi cum l-ar fi cunoscut de multă vreme.) Mai mult ca perfectul conjunctivului (El pluscuamperfecto de subjuntivo )

Se formează din imperfectul conjunctiv al auxiliarului haber şi participiul verbului de conjugat.

Comprar Comer Vivir

hubiera / hubiese hubieras / hubieses hubiera / hubiese hubiéramos / hubiésemos hubierais / hubieseis hubieran / hubiesen

+ comprado, comido, vivido

3. Si + mai mult ca perfectul conjunctivului (Si + pluscuamperfecto de subjuntivo)

• Si te hubieras levantado más temprano, habrías llegado a tiempo. • Si me hubieras comprado una camisa, habría estado muy contento.

Si + pluscuampecfecto de subjuntivo este echivalentă cu construcţia românească “dacă + condiţionalul perfect”: si hubiera trabajado más... (dacă ar fi lucrat mai mult...)

Estar para + infinitiv

(Estar para + infinitivo)

11

Estoy para salir de casa, ir de excursión, ir de viaje, llegar al punto de destino.

Construcţia estar para + infinitivo este echivalentă cu expresiile estar a punto de +

infinitivo; estar dispuesto a + infinitivo: estoy para salir (= sunt gata de plecare, sunt pregătit să plec).

Condiţionalul / optativul perfect (El condicional / optativo perfecto) ¿Has estudiado también tú este proyecto?

Lo habría estudiado, si hubiera tenido tiempo. También nosotros habríamos podido resolver estos problemas.

Condiţionalul perfect este format din condiţionalul prezent al verbului haber şi participiul verbului de conjugat. habría Comprar habrías Comer habría Vivir habríamos comprado, comido, vivido habríais habrían

Condiţionalul perfect este folosit, în general, pentru a exprima posibilitatea realizării

unui fapt în trecut : Salvador creía que su amigo habría cumplido la tarea = Salvador credea că prietenul lui şi-a îndeplinit (îşi îndeplinise) sarcina.

Clasificarea adverbelor (Clasificación de los adverbios)

Adverbele se clasifică în funcţie de diverse criterii: semantic, funcţional,

sintagmatic. Conform gramaticilor tradiţionale, criteriul semantic este fundamental şi împarte

adverbele în: a) situacionales (determinative sau pronominale) considerate şi deícticos: � de lugar: aquí, ahí, allí, acá, allá; encima, debajo, arriba, abajo; delante,

detrás, adelante, atrás; dentro, fuera, adentro, afuera; cerca, lejos. � de tiempo: ahora, hoy, entonces, ayer, mañana, antes, después, temprano,

tarde, pronto, todavía, aún, ya, siempre, nunca, jamás. b) adverbios calificativos: � de modo: así, tal, bien, mal, mejor, peor, deprisa,

despacio, amablemente, cortésmente,

rápidamente etc. � de cantidad e intensidad: apenas, casi, mucho, muy,

12

poco, bastante, demasiado,

más, menos, algo, medio,

nada, tanto. � de orden: primeramente, sucesivamente,

últimamente.

� de distribución: respectivamente. c) oracionales (care modifică sensul propoziţiei)

� de afirmación: sí, ciertamente, claro, seguro. � de negación: no, nunca, jamás, tampoco. � de duda: acaso, tal vez, quizá(s), probablemente.

În Gramática didáctica del español (Gómez Torrego) se

mai face o subclasificare, în funcţie de conţinutul semantic: � de deseo: ojalá, así. � de exclusión, inclusión o adición: sólo, solamente,

únicamente, además, aún, incluso, inclusive,

exclusivamente. � de identidad: mismo, precisamente, propiamente,

concretamente. � de exclamación: cuán, qué. Ţinând seama de funcţiile lor, adverbele pot fi: � calificativos: bien.

� determinativos: aquí.

� relativos (relaţia cu un antecedent implicit / explicit): donde, cuando, como, cuanto. � interrogativos: dónde, cómo, cuándo, cuánto. Adverbele mai pot fi grupate în perechi binare care:

� exprimă opoziţia pozitiv / negativ sí / no, siempre / nunca,

también / tampoco, mejor / peor � sau se referă la timp şi spaţiu:

antes / después, arriba / abajo,

entonces /ahora, adentro / afuera,

temprano /tarde, dentro / fuera,

cerca / lejos.

Adverbele se pot combina între ele, dând secvenţei exprimate o mai mare precizie: Hoy, martes, estudiamos el adverbio.

� îşi pot nuanţa sensul cu ajutorul prepoziţiilor: hasta ahora (până acuma) desde hoy (începând de azi) en adelante (de aici înainte) por aquí (pe aici)

13

hacia arriba (spre în sus) por delante (prin faţă) desde cerca / lejos (de aproape / departe)

� şi pot adopta termeni adiacenţi: Después de las clases, vamos al museo.

(După ore mergem la muzeu). Encima de los bancos hay cuadernos y lápices. (Pe bănci sunt caiete şi creioane).

Unele adverbe admit procedee derivative (specifice substantivului şi adjectivului): � sufixe diminutivale: despacito (încetişor), ahorita (acuşica), poquito

(puţintel)

� sufixe specifice superlativului adjectivelor: lejísimos (foarte departe), muchísimo (foarte mult), tardísimo (foarte târziu), poquísimo (foarte puţin).

Unele adverbe au grade de comparaţie: más acá (mai încoace), mucho antes (cu mult înainte),

más allá (mai încolo), poco después (puţin după aceea), tan lejos (atât de departe), menos rápidamente (mai încet).

Unele adverbe se pot combina cu pronumele de întărire mismo: ahora mismo (chiar acum),

aquí mismo (chiar aici), hoy mismo (chiar azi), asimismo (chiar aşa, astfel)

Unele adverbe de loc şi de timp pot fi precedate de un substantiv, fără a-şi pierde funcţia de adverb, (cu condiţia să se raporteze la un verb):

calle arriba (pe stradă în sus), boca abajo (cu gura în jos), mar adentro (în largul mării), años antes (cu ani în urmă), siglos después (după secole), unas horas más tarde (câteva ceasuri mai târziu)

Din punct de vedere al formei, adverbele pot avea: � formă proprie: aquí, ahora, quizás � formă compusă, chiar dacă se scriu într-un singur cuvânt: apenas, encima,

debajo, adentro, afuera, también, tampoco, asimismo. � formă compusă, a căror ortografie încă nu s-a stabilit definitiv, în ciuda

recomandărilor academice: en seguida / enseguida, a donde / adonde,

14

de prisa / deprisa. � unele adverbe au o formă apocopată:

tanto → tan mucho → muy cuanto → cuan reciente → recién (+participiu trecut)

Unele adverbe au aceeaşi formă cu adjectivele omonime. Deosebirea dintre ele reiese din context: hablar bajo (a vorbi încet), un chico bajo (un copil scund) hablar alto (a vorbi tare), un árbol alto (un copac înalt) pegar fuerte (a lovi tare), un hombre fuerte (un om puternic)

În privinţa poziţiei faţă de nucleul verbal, adverbul are mai multă mobilitate,

comparativ cu articolul, cu adjectivele pronominale etc.: Hoy hace buen tiempo. (Azi e timp frumos). Hace buen tiempo hoy. (E timp frumos azi).

Hace hoy un tiempo estupendo. (Este azi un timp grozav). Adverbul de negaţie no are poziţie fixă: întotdeauna precedă nucleul verbal:

No lo he visto. (Nu l-am văzut.) În funcţie de opţiunea vorbitorului, adverbul poate fi plasat în conformitate cu

sensul enunţului: No podemos comprar. şi Podemos no comprar.

(Nu putem cumpăra). (Putem să nu cumpărăm). Adverbele cu conţinut negativ, nunca, jamás, tampoco plasate după nucleul

verbal, atrag folosirea negaţiei no înaintea verbului: No la conocimos nunca / jamás.

(N-am cunoscut-o niciodată / nicicând.) Negaţia no se suprimă când aceste adverbe precedă nucleul verbal:

Nunca / jamás la conocimos. (Niciodată / nicicând n-am cunoscut-o.)

Tampoco a ella la conocimos. (Nici pe ea n-am cunoscut-o.)

Adverbele no şi sí au valoare de propoziţie (valor oracional) atunci când constituie un răspuns afirmativ sau negativ la o întrebare:

¿Te gusta nadar ? - Sí. ¿Te gusta nadar ? - No.

(Îţi place să înoţi? - Da. / Nu.)

Întrebuinţarea adverbelor şi locuţiunilor adverbiale Pentru o mai bună înţelegere a adverbelor şi a locuţiunilor adverbiale, le

menţionăm pe cele mai des folosite, păstrând clasificarea tradiţională.

Unele adverbe de loc (Algunos adverbios de lugar)

aquí → aici, aci

Está aquí, a mi lado. (Este aici, lăngă mine.)

acá → aici, încoace

Tira la mesa más acá. (Trage masa mai încoace.)

ahí → aci, acolo Está ahí, a tu lado.

15

(Este acolo, lângă tine). allí → acolo Está allí, a su lado.

(Este acolo, lângă el). allá → acolo Está allá, lejos de nosotros.

(Este acolo, departe de noi). cerca → aproape Está cerca de nosotros.

(Este aproape de noi). lejos → departe Está lejos de nosotros.

(Este departe de noi). adelante → înainte Seguimos adelante.

(Mergem înainte). atrás → înapoi Volvemos atrás.

(Ne întoarcem înapoi). adentro → înăuntru

¡Vete adentro! (Du-te înăuntru!)

afuera → afară Todos salieron afuera. (Toţi au ieşit afară).

dentro → înăuntru Dentro hace calor. (Înăuntru e cald).

fuera → afară Fuera hace frío. (Afară e frig).

arriba → sus Arriba, en las montañas, está nevando.

(Sus, pe munte, ninge).

abajo → jos Se quedó abajo, no subió. (A rămas jos, n-a urcat).

encima → deasupra Pusieron la maleta encima. (Au pus valiza deasupra).

debajo → dedesubt Pusieron la maleta debajo. (Au pus valiza dedesubt).

delante → înainte / în faţă

Delante están los niños. (În faţă stau copiii).

detrás → înapoi / în spate

Detrás están las maletas. (În spate sunt valizele).

enfrente → în faţă Enfrente está la locomotora. (În faţă este locomotiva).

donde → unde Está donde lo has puesto. (Este unde l-ai pus).

allende → dincolo Aquella zona se encuentra allende los Pirineos.

(Zona aceea se află dincolo de Pirinei.)

16

Unele locuţiuni adverbiale de loc (Algunas locuciones adverbiales de lugar)

a la derecha → la dreapta El banco está a la derecha

(Banca este la dreapta). a la izquierda → la stânga La farmacia está a la izquierda.

(Farmacia este la stânga). por ahí → pe acolo Por ahí no hay tiendas.

(Pe acolo nu sunt magazine). a lo lejos → în depărtare A lo lejos se ven las montañas. (În depărtare se văd munţii).

por doquiera → pretutindeni Hay flores por doquiera. (Sunt flori peste tot).

Adverbe de timp (Adverbios de tiempo)

� Adverbe de timp care au şi valoare de substantive:

hoy → azi / astăzi Hoy hace frío. (Astăzi e frig). mañana → mâine Mañana llega María.

(Mâine soseşte Maria). ayer → ieri Ayer estuve muy ocupado.

(Ieri am fost foarte ocupat). anteayer → alaltăieri Anteayer fuimos al cine.

Alaltăieri am fost la cinema). anoche → aseară Anoche la llamó por teléfono.

(Aseară i-a dat telefon). anteanoche → alaltăieri seara

No fue anoche sino anteanoche.

(N-a fost aseară ci alaltăieri seara). pasado mañana → poimâine

Pasado mañana salimos de viaje. (Poimâine plecăm în călătorie).

� Câteva locuţiuni cu aceste adverbe:

hoy por la mañana → azi dimineaţă por la mañana → dimineaţa

por la tarde → după amiaza por la noche → seara

esta mañana → azi dimineaţă esta tarde → în după-amiaza aceasta esta noche → în seara asta / aceasta.

17

� Unele adverbe de timp propriu-zise:

antes (înainte) Antes, íbamos caminando. (Înainte / pe vremuri mergeam pe jos). antaño (odinioară/cândva) Antaño, las calesas estaban de moda. (Odinioară trăsurile erau la modă). entonces (atunci) Entonces, nos encontramos todos.

(Atunci, ne întâlnim toţi). ahora (acum) Nos reunimos ahora.

(Ne adunăm acum). después (după aceea) Nos vemos después.

(Ne vedem după aceea). luego (apoi, după aceea) Nos vemos luego.

(Ne vedem după aceea). temprano (devreme) Nos despertamos temprano.

(Ne trezim devreme). tarde (târziu) Nos acostamos tarde. (Ne culcăm târziu).

siempre (întotdeauna) Siempre la saludo cortésmente. (Întotdeauna o salut politicos).

nunca (niciodată) Nunca tarda a la oficina. (Niciodată nu întârzie la birou).

jamás (niciodată) No la he visto jamás.

(N-am văzut-o niciodată) en seguida (imediat) En seguida viene el taxi.

(Imediat vine taxiul). pronto (îndată) Pronto traigo mis maletas. (Îndată îmi aduc valizele).

todavía (încă) No ha llegado el taxi todavía. (N-a sosit taxiul încă).

aún (încă) Aún no ha llegado. (Încă n-a sosit). ya (deja, gata) Ha llegado ya. (A sosit deja).

entretanto Pago yo, entretanto tú llevas el equipaje. (între timp) (Plătesc eu, între timp tu duci bagajele).

� Câteva locuţiuni adverbiale de timp:

ahora mismo (chiar acum) a menudo (adesea) en el acto (pe loc)

en otros tiempos (pe vremuri/înainte vreme) desde ahora (de acum)

en lo sucesivo (pe viitor, de acum înainte) a la vez (totodată, în acelaşi timp)

a veces (uneori)

18

de vez en cuando (din când în când) de cuando en cuando ( din când în când)

de antemano ( anticipat, dinainte, cu anticipaţie) desde entonces (de atunci)

desde luego (imediat, de îndată) después de (după ce)

en mi vida (niciodată, în viaţa mea) tarde o temprano (mai de vreme sau mai târziu)

Unele adverbe de mod (Algunos adverbios de modo)

adrede (anume, înadins, în mod special) Lo hizo adrede.

(A făcut-o înadins). apenas (abia) Apenas llegó. (Abia a sosit).

así (aşa , astfel) Así se termina el cuento. (Aşa / astfel se termină basmul).

bien (bine) Todo terminó bien. (Totul s-a sfârşit cu bine).

casi (aproape/ca şi) La reparación está casi terminada. (Reparaţia este aproape terminată). como (cum) Cada uno lo soluciona como puede.

(Fiecare rezolvă problema cum poate). despacio (lent/încet) Le gusta caminar despacio.

(Îi place să meargă încet). excepto (cu excepţia, Lo apruebo todo, excepto fumar. în afară de) (Aprob totul, în afară de fumat).

mal (rău/prost) Los trataron mal. (I-au tratat rău)

mejor (mai bine) A ellas las trataron mejor. (Pe ele le-au tratat mai bine) peor (mai rău) Esta vez las trataron peor.

(De data asta le-au tratat mai rău). regular (potrivit, aşa şi aşa)

El servicio en el hotel fue regular. (Serviciul la hotel a fost potrivit).

Sólo / solamente (numai, doar) Nos quedamos sólo / solamente un día.

(Am stat doar / numai o zi). también (de asemenea, şi) A mí también me gusta viajar.

(Şi mie îmi place să călătoresc).

19

Unele locuţiuni adverbiale de mod (Algunas locuciones adverbiales de modo)

a la vista – la vedere

a ciegas – orbeşte a hurtadillas – pe furiş

a sabiendas – cu bună ştiinţă al por mayor – cu ridicata, angro

al por menor – cu amănuntul, în detaliu a sus anchas – după pofta inimii

de antemano – anticipat de memoria – pe de rost

de prisa – în grabă

de todos modos – oricum de repente – brusc, deodată

de verdad – într-adevăr

Adverbe de mod formate cu particula /-mente/

Numeroase adjective au calitatea de a forma adverbe de mod cu ajutorul morfemului /-mente/.

Morfemul /-mente/ se adaugă: � la forma de feminin a adjectivelor variabile:

atento → atenta → atentamente

nuevo → nueva → nuevamente

rápido → rápida → rápidamente � la forma (unică) a celor invariabile:

alegre → alegremente

anterior → anteriormente

cortés → cortésmente

difícil → difícilmente

feliz → felizmente

general → generalmente

Unele adverbe de negaţie (Algunos adverbios de negación)

no → nu tampoco → nici, nicidecum, cu atât mai puţin nunca → niciodată jamás → nicicând

Unele adverbe de îndoială, de probabilitate (Algunos adverbios de duda, de probabilidad)

acaso → poate, probabil, oare

20

¿Acaso le interesa? (Oare îl interesează?)

quizá / quizás → poate Quizá(s) le interesa / le interese.

(Poate îl interesează/să-l intereseze). probablemente → probabil posiblemente → posibil

Probablemente ha recibido la carta. (Probabil că a primit scrisoarea).

PREPOZIŢIILE

(Las preposiciones)

Indiferent de modalitatea de exprimare sau de unghiul de analiză, prepoziţiile au fost definite, în esenţă, ca elemente de legătură (palabras de enlace, sau nexos) între diversele categorii de cuvinte din cadrul propoziţiei.

Unele întrebuinţări ale prepoziţiilor (Algunos usos de las preposiciones)

Prepoziţia A: este frecvent folosită: 1) în exprimarea complementului direct, conform următoarelor reguli:

� după verbe tranzitive, precedând nume proprii de persoane sau de animale personificate:

Respeto a Carmen. (O respect pe Carmen.)

� înaintea toponimelor care nu au în structura lor articole: Napoleón atacó a España.

În cazul toponimelor cu articol, prepoziţia a se omite: Atravesó el Guadalquivir.

În limbajul colocvial contemporan, se omite prepoziţia a, în numeroase cazuri:

Hemos visitado Barcelona, Granada, Sevilla. Visitaremos Caracas y Buenos Aires.

� înaintea pronumelor personale él, ella, ellos, ellas, a pronumelor demonstrative este,

ese, aquel etc., a pronumelor nehotărâte alguien, nadie, quien, ninguno, cualquiera,

uno, otro, todo, când se referă la persoane: No conozco a nadie; ni a él, ni a ella. (Nu cunosc pe nimeni: nici pe el, nici pe ea). � înaintea substantivelor (comune) apelative de persoane:

Buscaba a su secretaria. (O căuta pe secretara lui).

� înaintea unor substantive ce denumesc lucruri ce pot fi personificate: Aniquilemos a la envidia y a la ira. (Să anihilăm invidia şi ura.)

21

� înaintea substantivelor colective ce denumesc persoane: Defender al pueblo.

(A apăra poporul.)

2) în exprimarea complementului indirect cu unele verbe tranzitive cu care se exprimă şi complementul direct: � dar, entregar, ofrecer, repartir (ceva, cuiva)

Entregamos / ofrecemos regalos a los niños. (Înmânăm, oferim cadouri copiilor).

� traer (a aduce), imputar (a imputa), pagar (a plăti), deber (a datora), comunicar,

contar (a povesti) (ceva cuiva): Pagar la deuda a un amigo. (A plăti datoria unui prieten).

� cu unele verbe intranzitive: agradar / desagradar, placer / gustar (a fi pe plac cuiva):

Sabe agradar a todos. (Ştie să le facă pe plac tuturor).

3) în exprimarea complementului (cu nuanţă) de scop, când verbul este la infinitiv:

Me invitó a pasear. (M-a invitat să mă plimb).

4) prepoziţia a este folosită pentru exprimarea direcţiei, după verbe de mişcare: ir,

venir, llegar, regresar, volver: Vamos a la oficina/llegamos/regresamos a la oficina. (Mergem la birou, sosim/ne întoarcem la birou.)

5) pentru exprimarea locului sau timpului când se petrece acţiunea: Se encontraron a la salida del teatro. (S-au întâlnit la ieşirea din teatru).

6) pentru exprimarea distanţei în spaţiu şi timp: A cien metros de aquí. (La o sută de metri de aici.) A pocos kilómetros. (La câţiva kilometri.) A las ocho de la mañana. (La ora opt dimineaţa.)

7) pentru exprimarea sentimentelor:

Miedo a los animales salvajes. (Frică de animalele sălbatice).

8) pentru exprimarea modalităţii de realizare a unei acţiuni: Ir a pie. (A merge pe jos). Hecho a mano. (Făcut cu mâna / de mână.)

9) pentru exprimarea preţului:

Se vende a dos euros la pieza. (Se vinde cu doi euro bucata).

10) pentru a exprima intenţia, când verbul nu exprimă o mişcare fizică: Voy a pensarlo.

22

(O să reflectez /o să mă gândesc la asta). 11) introduce numeroase locuţiuni adverbiale:

reír a carcajadas → a râde în hohote entró a hurtadillas → a intrat pe furiş

Prepoziţia PARA Cu ajutorul ei pot fi exprimate:

� destinaţia care se dă obiectelor: Una maleta para el viaje de mañana. (O valiză pentru călătoria de mâine).

� scopul unei acţiuni:

Estudiamos para saber. (Învăţăm pentru a şti).

� mişcarea spre un obiectiv, direcţia de deplasare: Iba para su oficina. (Se ducea spre birou).

� timpul de desfăşurare a unei acţiuni: - cu precizie:

Dejamos todo para mañana. (Lăsăm totul pentru mâine).

- cu imprecizie / aproximaţie / în viitor: Dejamos todo para finales del año. (Lăsăm totul pentru sfârşitul anului).

- durata în timp a unei acţiuni: Quedamos amigos para siempre. (Rămânem prieteni pentru totdeauna).

� apropierea în timp a unei acţiuni (iminente): Está para llover / para nevar. (Stă să plouă / urmează să plouă / să ningă).

� întrebuinţarea / utilitatea: Sirve para muchas cosas. (E folositor pentru multe lucruri).

� complemente indirecte, în locul prepoziţiei a: Te lo he traido para ti (în loc de: a ti). (Le-am adus pentru tine (în loc de ţie).

� distanţa în timp a unei acţiuni, în locul prepoziţiei hasta: Te falta poco para terminar tus estudios (hasta terminar) (Îţi lipseşte puţin până să-ţi termini studiile).

� acţiunea la care se referă para poate fi reprezentată printr-un pronume neutru: Para esto, hubiéramos podido no venir. (Pentru asta, am fi putut să nu venim).

� acţiuni iminente cu verbul estar + infinitiv: Estamos para llegar. (Suntem pe punctul de a sosi).

� opinia, punctul de vedere:

Para mí es un gran artista. (Pentru mine / în opinia mea este un mare artist).

� în propoziţii subordonate de scop cînd devine locuţiune conjuncţională (nexo conjuntivo) împreună cu conjuncţia que (para que):

Te ofrezco el libro para que lo leas.

23

(Îţi ofer cartea ca să o citeşti).

Prepoziţia POR este cea mai încărcată de sensuri: � este prepoziţia complementului de agent / a diatezei pasive:

Admirado por todos . (Admirat de toţi).

� este prepoziţia cauzei / a motivului (urmată de substantive, adjective, verbe): Lo hizo por interés. (A făcut-o din interes).

Cu ajutorul ei se exprimă: � localizarea în spaţiu (determinat), locul de trecere:

salir por la ventana � localizarea în spaţiu nedeterminat / aproximativ:

No está por aquí. (Nu e pe aici). � localizarea în timp (determinat):

Me ausento de Bucarest por una semana. (Lipsesc din Bucureşti pentru o săptămână.)

� localizarea nedeterminată / imprecisă în timp: Regresa por el mes de agosto. (Se întoarce prin luna august.)

� mijlocul prin care se săvârşeşte o acţiune: Enviamos la carta por correo.

(Trimitem scrisoarea prin poştă.) Hablarán por teléfono. (Vor vorbi la telefon.)

� modalitatea de săvârşire a acţiunii: Se estableció todo por escrito. (Totul s-a stabilit în scris).

� preţul, cantitatea: La vendieron por mil euros. (Au vândut-o pe o mie de euro.)

� procentul: Le hicieron una rebaja del cinco por ciento. (I-au făcut o reducere de cinci la sută.)

� schimbul / trocul: Ofrecen cereales por cosméticos. (Oferă cereale pentru cosmetice.)

� scopul unei acţiuni: Se levantó temprano por no llegar tarde. (S-a trezit devreme ca să nu ajungă târziu).

� distribuţia: Cien euros por persona. (O sută de euro pentru fiecare persoană).

� lipsa utilităţii unei acţiuni când por este plasată între două verbe la infinitiv: Hablar por hablar. (A vorbi de dragul de a vorbi.)

� aprecierea / consideraţia: Admitido por válido. (Admis ca valabil). Darlo por perdido. (Dat ca pierdut).

24

� opinia, decizia / opţiunea: Está por marcharse, no la espera. (S-a decis să plece, n-o aşteaptă).

� favoarea, preferinţa: Están dispuestos a hacer sacrificios por ti, no

por él. (Sunt dispuşi să facă sacrificii pentru tine, nu pentru el).

� se foloseşte după anumite verbe: Acabar por aceptar. (A sfârşi prin a ccepta).

� în unele contexte are sens concesiv: Por tarde que sea, la esperamos. (Oricât de târziu ar fi, o aşteptăm).

� por poate înlocui prepoziţia sin, când se exprimă acţiuni rămase de îndeplinit: Un capítulo que me queda por escribir. (Un capitol care mi-a rămas de scris).

� prepoziţia por ia parte la formarea unor locuţiuni frecvent folosite: por ahora → deocamdată por entonces → pe atunci por lo menos → cel puţin por ciento → la sută por cierto → desigur por hoy → pentru azi por fin → în fine, în sfârşit por poco → cât pe ce por si acaso → pentru orice eventualitate ¿por qué? → de ce? porque → pentru că por que (para que) → pentru ca ¿por? → din ce cauză / cu ce scop

Uneori, apar situaţii în care prepoziţiile para şi por se concurează:

sacrificarse por / para → a se sacrifica pentru por / para saber más → pentru a şti mai mult hacer algo por/para alguien → a face ceva pentru cineva ¿por qué? / ¿para qué? → de ce, pentru ce

25

CONJUNCŢIILE (Las conjunciones)

Cele mai numeroase gramatici analizează, în cadrul morfologiei, conjuncţiile, împreună cu prepoziţiile şi adverbele, sub denumirea generică de cuvinte de legătură (palabras de enlace sau unidades de relación), fără a formula o definiţie unanim acceptată. Din punct de vedere al formei, conjuncţiile (coordonatoare şi subordonatoare) pot fi: � simple: y, ni, o, si, pues, mas, ya, que, la care se adaugă unele compuse la origine,

dar percepute ca simple: conque, aunque, porque; � compuse (din que şi adverbe, adjective, participii, prepoziţii): sino que, bien que, ya

que, salvo que, dado que, puesto que, para que, a que, hasta que, desde que, siempre que etc.

� locuţiuni conjuncţionale (locuciones / giros conjuntivos) în care que se combină cu diferite cuvinte pentru a îndeplini funcţia de conjuncţie: no obstante, por (lo) tanto, en efecto, a condición de que, con tal de que, cada vez que, como si etc.

ÎNTREBUINŢĂRI ALE VERBELOR

SER ŞI ESTAR (Usos de los verbos SER y ESTAR)

Pentru a exprima noţiunea de a fi, în limba spaniolă contemporană se folosesc două verbe: SER şi ESTAR. Aceste verbe, derivate din latină (esse → ser, sedere → estar) s-au “concurat” în forme şi conţinut până spre secolul al XIII-lea. Aşa cum reiese din creaţiile literare, de la Mío Cid la Cervantes, abia spre secolul al XVI-lea, formele şi sensurile celor două verbe s-au diferenţiat semnificativ. În spaniola contemporană, atât paradigma celor două verbe cât şi conţinutul lor semantic sunt de neconfundat, iar folosirea lor impune cunoaşterea şi respectarea unor reguli generale impuse de evoluţia limbii. A. Ca verbe copulative, SER şi ESTAR unesc subiectul de numele predicativ (denumit în spaniolă complemento predicativo) exprimând, totodată, moduri, timpuri, aspecte, ca toate verbele: es, será, fue, sea, fuera, está, estuvo, estará etc. Deşi unele cazuri de folosire a verbelor SER şi ESTAR nu pot fi cuprinse în reguli precise şi stricte, totuşi, în linii generale, trebuie ţinut seama de următoarele: după verbul SER, numele predicative pot fi exprimate prin: � substantive cu ajutorul cărora se indică denumirea, conceptul, profesia, funcţia etc:

Pilar es nombre de mujer. (Pilar este nume de femeie.)

� pronume personale, demonstrative, posesive: El novio soy yo y la novia es ella.

(Logodnicul/mirele sunt eu, şi ea este logodnica/mireasa)

� infinitive:

Resistir es sobrevivir.

Querer es poder. � numerale:

26

Los días de la semana son siete.

En esta clase Ramiro es el primero.

� adverbe de cantitate:

Es poco/mucho/bastante.

� adjective:

La tierra es redonda.

� Când numele predicative sunt exprimate prin adjective, în spaniola contemporană se pot folosi ambele verbe copulative (SER sau ESTAR).

La tierra es redonda.

La tierra está húmeda. Pentru a selecta verbul adecvat, se ţine seama de natura însuşirilor atribuite subiectului:

� după SER se folosesc adjective care atribuie subiectului însuşiri esenţiale,

definitorii permanente, inerente acestuia: El hombre es mortal.

El universo es inmenso.

� după ESTAR se folosesc adjective care atribuie subiectului însuşiri dobândite, accidentale, tranzitorii:

El hombre está enfermo. El florero está roto.

La muchacha está triste. Exemplele de mai jos nuanţează criteriile de selectare ale verbului SER sau ESTAR:

La nieve es blanca. (însuşire inerentă subiectului). Sensul lexical al adjectivului poate fi diferit, în funcţie de verbul copulativ ales, SER sau

ESTAR: El hombre es bueno. (Omul este bun.)

El hombre está bueno. (Omul este sănătos.) Antonio es malo. (Antonio este rău/răutăcios.)

Antonio está malo. (Antonio e bolnav.) El niño es listo. (Copilul este deştept/isteţ.)

El niño está listo para salir. (Copilul este gata de plecare.)

Ramón es atento. (Ramon este atent/politicos.) Ramón está atento. (Ramon este atent.)

Adjective care se construiesc numai cu SER

� unele adjective, datorită conţinutului lor lexical, se folosesc numai cu verbul SER. Acestea se referă la:

� naţionalitate: ser español, rumano, inglés, francés; � origine: ser madrileño, malagueño, bucarestino; � religie: ser ortodoxo, católico, protestante, musulmán; � orientare politică: ser liberal, demócrata, socialista;

� adjectivele modale, care exprimă atitudinea

27

vorbitorului cu privire la conţinutul propoziţiei şi se referă la falsitate/adevăr, posibilitate/imposibilitate, obligativitate/necesitate se construiesc cu verbul SER, în expresii

impersonale: Es mejor que te vayas.

Es peor si ausentas.

� chiar şi când au un subiect gramatical, adjectivele modale se construiesc tot cu verbul SER:

La verdad es evidente.

Tu presencia fue necesaria. adjectivele: feliz, infeliz, dichoso, desdichado, rico, pobre se construiesc cu SER chiar dacă din context reiese că este o situaţie schimbătoare, tranzitorie:

Ganó el premio y es muy feliz. El ganador fue dichoso.

Perdió todo y ahora es pobre.

Los multimillonarios son ricos de verdad. Când adjectivul rico are sensul de gustos / savuros poate fi construit cu ESTAR:

Este pastel está muy rico.

(Prăjitura aceasta este foarte gustoasă.) Când adverbele bien, mal (inclusiv comparativele mejor, peor) sunt folosite pentru

a exprima o stare tranzitorie, se foloseşte ESTAR: Ha estado enfermo: ahora está mejor/peor.

(A fost bolnav: acum este mai bine/mai rău.)

Unele adjective se folosesc numai cu ESTAR Datorită conţinutului lor semantic, unele adjective se folosesc numai după ESTAR:

contento (mulţumit), harto (sătul), descontento (nemulţumit), lleno (plin),

descalzo (desculţ), satisfecho (satisfăcut), florido (înflorit), vacío (gol).

3) ESTAR + gerunziul Dacă participiul trecut putea fi precedat de ambele verbe (SER şi ESTAR), gerunziul se foloseşte numai cu ESTAR.

ESTAR + gerunziul formează o perifrază verbală care exprimă o acţiune în desfăşurare, în derulare progresivă, în repetare şi chiar anticiparea unei acţiuni: Hace frío y está lloviendo. (E frig şi plouă) Rafael está hablando con su jefe.

(Rafael stă de vorbă cu şeful lui.)

28

SER şi ESTAR însoţite de prepoziţii şi adverbe

1. În contextele în care se fac referiri la evenimente, întâmplări, activităţi diverse, unde numele predicativ indică locul, timpul sau momentul desfăşurării acestora, se foloseşte verbul SER, însoţit de prepoziţii sau adverbe:

El concierto es en el Ateneo. (Concertul este la Ateneu.)

El banquete es aquí; es en este restaurante. (Banchetul are loc aici, la acest restaurant.)

În aceste cazuri SER este echivalent cu verbele tener lugar (a avea loc), celebrarse,

desarrollarse (a se desfăşura). � dacă verbul are sensul de a se afla (hallarse), a se găsi (encontrarse), se foloseşte verbul

ESTAR, urmat de prepoziţii sau adverbe:

La catedral está cerca/lejos. (Catedrala este aproape/departe.)

2. Referirile la timp pot fi realizate cu ambele verbe:

� SER, urmat de substantive, adverbe, prepoziţii, numerale, formează expresii

impersonale referitoare la timp: Hoy es martes, mañana será miércoles.

Es tarde; es temprano. � cu ESTAR, propoziţia are subiect gramatical:

Estamos a 15 de enero. Estábamos en agosto.

Estamos en invierno/en verano. De reţinut că ESTAR poate fi urmat de substantive numai dacă acestea sunt introduse de

prepoziţii şi exprimă situaţii tranzitorii, provizorii: Está de vacaciones.

Estaba de paso por Bucarest. Estar de guardia.

Excepţii fac unele construcţii specifice limbajului colocvial, folosite în limba spaniolă

contemporană: En elegancia estás cañón.

(În privinţa eleganţei eşti beton.) 3. Referirile la preţ, valoare pot fi realizate cu ambele verbe:

� cu SER, urmat de prepoziţia a dacă, valoarea este certă: El cambio es a cuarenta mil.

� cu ESTAR, urmat de prepoziţia a şi un adverb, dacă preţul este fluctuant: El dólar está hoy a 33mil.

4. Exprimarea unor însuşiri specifice subiectului se realizează cu verbul SER urmat de prepoziţia de şi substantive (articulate sau nu):

Esta muchacha es de ojos azules. (Această fată are ochii albaştri.)

SER se combină cu prepoziţia de în sintagme care exprimă:

� posesia, apartenenţa:

29

El libro es del estudiante/de él/de María. La idea es de ella.

� materialul din care este realizat subiectul: Los platos expuestos son de barro.

(Farfuriile expuse sunt de lut.)

� originea, provenienţa: Vino de Madeira. (Vin de Madeira.)

5. Verbele SER şi ESTAR - folosirea lor cu prepoziţiile por

şi para:

� de regulă, când prepoziţiile por şi para indică timpul, se foloseşte SER: El cargo de embajador es por cuatro años.

(Misiunea de ambasador este pentru patru ani.) � prepoziţia por, când exprimă cauza se realizează cu SER:

Es por tu culpa que tardé. (Din cauza ta am întârziat.)

� când prepoziţia por are sensul de a favor de (în favoarea, pentru, de partea) se foloseşte ESTAR:

Estoy por los menesterosos. (Sunt pentru/de partea nevoiaşilor.)

� când prepoziţia para sugerează direcţia sau destinaţia unui obiect, se foloseşte SER: Este tren es para Salamanca.

Los juguetes son para las niñas. (Jucăriile sunt pentru fetiţe.)

� când prepoziţia por arată un loc neprecizat se foloseşte ESTAR:

La ciudad de Huesca está por el norte. (Oraşul Huesca e prin nord.)

� prepoziţiile por şi para urmate de un infinitiv se construiesc cu ESTAR � cu ESTAR por + infinitivo se exprimă o acţiune încă nerealizată:

Está por comprar aquel coche.

(Are inteţia să cumpere maşina.) � ESTAR, para + infinitivul formează sintagme incoative (care indică începerea unei

acţiuni): El tren está para llegar.

Estamos para salir. Cu prepoziţiile contra, sin, sobre se foloseşte

ESTAR : Está contra todos. Está sobre la mesa.

6. SER şi ESTAR în structuri de enfatizare şi de stimulare a dialogului. Limba spaniolă contemporană recurge la diverse mijloace pentru a scoate în evidenţă (enfatizar) anumite elemente ale mesajului. De regulă, sunt exprimate cu SER:

Ayer fue cuando me lo dijo. (Ayer me lo dijo.) Yo soy la que se equivocó. (Yo me equivoqué.)

30

Si se siente mal es porque no quiere seguir un tratamiento. (Se siente mal porque no quiere seguir un tratamiento.)

În limbajul colocvial, dialogul poate fi iniţiat şi stimulat cu ambele verbe (SER şi ESTAR). � cu ESTAR:

¿Qué tal ? ¿Cómo estás? Ya está. (E gata/e terminat/pregătit/aranjat.) ¡Ahí está el problema! (Asta e problema.) ¡Está bien! (În regulă/se aprobă/e bine.)

� cu SER Es que no tengo tiempo.

(Adevărul este că n-am timp.) Es que me levanté tarde. (Păi m-am trezit târziu.)

7. Verbul SER mai apare şi în unele locuţiuni conjuncţionale:

sea lo que sea (ori ce ar fi) sea lo que fuere (ce o fi să fie)

o sea (adică) sea hoy, sea mañana (fie azi, fie mâine)

Conjugarea verbelor regulate

Verbul are un conţinut lexical şi, totodată, unul gramatical (morfologic). Conjugarea este, în viziunea Academiei spaniole, exprimată de E. Alarcos Llorach, „ansamblul de semnificaţii ce rezultă din combinarea semnului lexical al verbului, adică a bazei denumită şi rădăcină, temă sau radical, cu morfemele (terminaţiile sau desinenţele) specifice categoriilor gramaticale ale verbului: modul, timpul, diateza, persoana şi numărul. Paradigma verbelor este diferenţiată în funcţie de tipul de conjugare. În limba spaniolă există trei conjugări, clasificate în funcţie de terminaţiile infinitivului:

Conjugarea I (primera conjugación): terminată în -ar Conjugarea a II-a (segunda conjugación): -er Conjugarea a III-a (tercera conjugación): -ir

Paradigma verbelor regulate la timpurile simple (El paradigma de los verbos regulares – tiempos simples)

Modo indicativo - presente (radicalul verbului + terminaţiile):

Conjugarea I - ar Conjugarea a II-a - er Conjugarea a III-a - ir -o -o -o

-as -es -es -a -e -e

-amos -emos -imos -áis -éis -ís -an -en -en

Modo indicativo - imperfecto (co-pretérito) (radicalul verbului + terminaţiile):

Conjugarea I Conjugarea a II-a Conjugarea a III-a -aba -ía -ía

31

-abas -ías -ías -aba -ía -ía

-ábamos -íamos -íamos -abais -íais -íais -aban -ían -ían

Modo indicativo - pretérito simple (radicalul verbului+ terminaţiile:)

Conjugarea I Conjugarea a II-a Conjugarea a III-a -é -í -í

-aste -iste -iste -ó -ió -ió

-amos -imos -imos -asteis -isteis -isteis -aron -ieron -ieron

Modo indicativo - futuro simple (infinitivul verbului+ terminaţiile:)

Conjugarea I Conjugarea a II-a Conjugarea a III-a -é -é -é

-ás -ás -ás -á -á -á

-emos -emos -emos -éis -éis -éis -án -án -án

Modo indicativo - potencial/optativ/condicional (infinitivul + terminaţiile:)

Conjugarea I Conjugarea a II-a Conjugarea a III-a -ía -ía -ía

-ías -ías -ías -ía -ía -ía

-íamos -íamos -íamos -íais -íais -íais -ían -ían -ían

Modo subjuntivo - presente (radicalul verbului + terminaţiile:)

Conjugarea I Conjugarea a II-a Conjugarea a III-a -e -a -a

-es -as -as -e -a -a

-emos -amos -amos -éis -áis -áis -en -an -an

Modo subjuntivo - pretérito imperfecto (radicalul verbului de la persoana a III-a plural a perfectului simplu + terminaţiile:)

Conjugarea I Conjugarea a II-a Conjugarea a III-a -ra sau -se -ra sau -se -ra sau -se -ras ” -ses -ras ” -ses -ras ” -ses -ra ” -se -ra ” -se -ra ” -se -ramos ” -semos -ramos ” -semos -ramos ” -semos -rais ” -seis -rais ” -seis -rais ” -seis -ran ” -sen -ran ” -sen -ran ” -sen Modo subjuntivo – futuro (radicalul verbului de la persoana a III-a plural a perfectului simplu + terminaţiile:)

32

Conjugarea I Conjugarea a II-a Conjugarea a III-a -re -re -re

-res -res -res -re -re -re

-remos -remos -remos -reis -reis -reis -ren -ren -ren

Modo imperativo Conjugarea I Conjugarea a II-a Conjugarea a III-a Pers.II sg. -a Pers.II sg. -e Pers.II sg. -e

Pers.II pl. - ad Pers.II pl. - ed Pers.II pl. - id

Timpurile compuse prezintă paradigma verbului haber (la timpurile simple) urmată de participiul trecut al verbului de conjugat:

he cantado – am cântat. había cantado – cântasem. habría cantado – aş fi cântat. haya cantado – să fi cântat etc.

CONJUGAREA VERBULUI HABER

(Conjugación del verbo haber)

HABER

Formas simples Infinitivo haber Gerundio habiendo Participio habido

Formas compuestas Infinitivo haber habido Gerundio habiendo habido

Modo indicativo Presente: he, has, ha (hay), hemos o habemos, habéis, han Pretérito imperfecto: he habido, has habido, ha habido, hemos habido, habéis habido, han habido Pretérito imperfecto: había, habías, había, habíamos, habíais, habían Pretérito imperfecto: había habido, habías habido, había habido, habíamos habido, habíais habido, habían habido Pretérito perfecto simple: hube, hubiste, hubo, hubimos, hubisteis, hubieron Pretérito anterior: hube habido, hubiste habido, hubo habido, hubimos habido, hubisteis habido, hubieron habido Futuro: habré, habrás, habrá, habremos, habréis, habrán Futuro perfecto: habré habido, habrás habido, habrá habido, habremos habido, habréis habido, habrán habido Condicional: habría, habrías, habría, habríamos, habríais, habrían Condicional perfecto: habría habido, habrías habido, habría habido, habríamos habido, habríais habido, habrían habido Modo subjuntivo Presente: haya, hayas, haya, hayamos, hayáis, hayan Pretérito imperfecto: haya habido, hayas habido, haya habido, hayamos habido, hayáis habido, hayan habido Pretérito imperfecto: hubiera o hubiese, hubieras o hubieses, hubiera o hubiese, hubiéramos o hubiésemos, huberais o hubieseis, hubieran o hubiesen Pretérito pluscuamperfecto: hubiera o hubiese habido, hubieras o hubieses habido, hubiera o hubiese habido, habiéramos o hubiésemos habido, hubierais o hubieseis habido, hubieran o

33

hubiesen habido Futuro:hubiere, hubieres, hubiere, hubiéremos, hubiereis, hubieren Futuro perfecto: hubiere habido, hubieres habido, hubiere habido, hubiéremos habido, hubiereis habido, hubieren habido

Modo imperativo (poco empleado) He (tú); Haya (él); Habed (vosotros); Hayamos (nosotros); Hayan (ellos)

Modele de conjugare a verbelor regulate

Conjugarea I

(Primera conjugación)

Cantar (a cânta)

Formas simples Formas compuestas

Infinitivo Gerundio Participio

cantar cantando cantado

Infinitivo Gerundio

haber cantado habiendo cantado

Modo indicativo

Presente Pretérito perfecto compuesto

Yo Tú Él Nosotros Vosotros Ellos

canto cantas canta cantamos cantáis cantan


he cantado has cantado ha cantado hemos cantado habéis cantado han cantado

Pretérito imperfecto Pretérito pluscuamperfecto


cantaba cantabas cantaba cantábamos cantabais cantaban


había cantado habías cantado había cantado habíamos cantado habíais cantado habían cantado

Pretérito perfecto simple Pretérito anterior

Yo Tú Él Nosotros Vosotros

canté cantaste cantó cantamos cantasteis

Yo Tú Él Nosotros Vosotros

hube cantado hubiste cantado hubo cantado hubimos cantado hubisteis cantado

34

Ellos cantaron Ellos hubieron cantado

Futuro Futuro perfecto


cantaré cantarás cantará cantaremos cantaréis cantarán


habré cantado habrás cantado habrá cantado habremos cantado habréis cantado habrán cantado

Condicional Condicional perfecto


cantaría cantarías cantaría cantaríamos cantaríais cantarían


habría cantado habrías cantado habría cantado habríamos cantado habríais cantado habrían cantado

Modo subjuntivo

Presente Pretérito perfecto


cante cantes cante cantemos cantéis canten


haya cantado hayas cantado haya cantado hayamos cantado hayáis cantado hayan cantado


cantara / cantase cantaras / cantases cantara / cantase cantáramos / cantásemos cantarais / cantaseis cantaran / cantasen

hubiera / hubiese cantado hubieras / hubieses cantado hubiera / hubiese cantado hubiéramos / hubiésemos cantado hubierais / hubieseis cantado hubieran / hubiesen cantado



cantare cantares cantare cantáremos cantareis cantaren


hubiere cantado hubieres cantado hubiere cantado hubiéremos cantado hubiereis cantado hubieren cantado

Modo imperativo

Canta (tú) Cantad (vosotros)

Conjugarea a II-a

35

(Segunda conjugación)

Comer (a mânca)


Infinitivo Gerundio Participio

comer comiendo comido

Infinitivo Gerundio

haber comido habiendo comido

Modo indicativo



como comes come comemos coméis comen


he comido has comido ha comido hemos comido habéis comido han comido



comía comías comía comíamos comíais comían


había comido habías comido había comido habíamos comido habíais comido habían comido

Pretérito perfecto simple

Pretérito anterior


comí comiste comió comimos comisteis comieron


hube comido hubiste comido hubo comido hubimos comido hubisteis comido hubieron comido



comeré comerás comerá comeremos comeréis comerán


habré comido habrás comido habrá comido habremos comido habréis comido habrán comido

36



comería comerías comería comeríamos comeríais comerían


habría comido habrías comido habría comido habríamos comido habríais comido habrían comido

Modo subjuntivo

Presente Preterito perfecto


coma comas coma comamos comáis coman


haya comido hayas comido haya comido hayamos comido hayáis comido hayan comido


comiera / comiese comieras / comieses comiera / comiese comiéramos / comiésemos comierais / comieseis comieran / comiesen

hubiera / hubiese comido hubieras / hubieses comido hubiera / hubiese comido hubiéramos / hubiésemos comido hubierais / hubieseis comido hubieran / hubiesen comido



comiere comieres comiere comiéremos comiereis comieren


hubiere comido hubieres comido hubiere comido hubiéremos comido hubiereis comido hubieren comido

Modo imperativo

Come (tú) Comed (vosotros)

Conjugarea a III-a (Tercera conjugación)

Vivir (a trăi/ a locui)


Infinitivo vivir Infinitivo haber vivido

37

Gerundio Participio

viviendo vivido

Gerundio habiendo vivido

Modo indicativo



vivo vives vive vivimos vivís viven


he vivido has vivido ha vivido hemos vivido habéis vivido han vivido

Preterito imperfecto Pretérito pluscuamperfecto


vivía vivías vivía vivíamos vivíais vivían


había vivido habías vivido había vivido habíamos vivido habíais vivido habían vivido

Pretérito perfecto simple Pretérito anterior


viví viviste vivió vivimos vivisteis vivieron


hube vivido hubiste vivido hubo vivido hubimos vivido hubisteis vivido hubieron vivido



viviré vivirás vivirá viviremos viviréis vivirán


habré vivido habrás vivido habrá vivido habremos vivido habréis vivido habrán vivido



viviría vivirías viviría viviríamos viviríais vivirían


habría vivido habrías vivido habría vivido habríamos vivido habríais vivido habrían vivido

Modo subjuntivo

38

Presente Preterito perfecto


viva vivas viva vivamos viváis vivan


haya vivido hayas vivido haya vivido hayamos vivido hayáis vivido hayan vivido


viviera / viviese vivieras / vivieses viviera / viviese viviéramos / viviésemos vivierais / vivieseis vivieran / viviesen

hubiera / hubiese vivido hubieras / hubieses vivido hubiera / hubiese vivido hubiéramos / hubiésemos vivido hubierais / hubieseis vivido hubieran / hubiesen vivido



viviere vivieres viviere viviéremos viviereis vivieren


hubiere vivido hubieres vivido hubiere vivido hubiéremos vivido hubiereis vivido hubieren vivido

Modo imperativo

Vive (tú) Vivid (vosotros)

Conjugarea neregulată a verbelor (Conjugación irregular de los verbos)

Conjugarea neregulată cuprinde neregularităţile ce pot să apară în tema sau în terminaţiile unor verbe, sau în ambele. În limba spaniolă contemporană, există multe verbe nere-gulate, dar însuşirea conjugării

lor este înlesnită de faptul că tipurile de neregularităţi pot fi clasificate după diferite criterii. I. Verbele cu modificări grafice nu sunt considerate neregulate pentru că nu apar decât unele schimbări în grafia lor, adică înlocuirea unor litere cu altele, pentru a reflecta correct pronunţarea fonemelor din tema infinitivului, cum ar fi:

39

� verbele terminate în -car schimbă c în qu, (c → qu), atunci când, pe parcursul conjugării, după consoana c urmează vocala e: tocar: indic. pres.: toque, toques, toque, toquemos, toquéis, toquen. indic. pret. indef.: toqué, tocaste, tocó, tocamos, tocasteis, tocaron.

� verbele terminate în -gar schimbă (g → gu), atunci când după g urmează vocala e:

llegar: indic. pret. indef: llegué; llegaste, llegó, llegamos, llegasteis, llegaron subj. pres.: llegue, llegues, llegue, lleguemos, lleguéis, lleguen

� verbele terminate în -guar primesc o tremă (diéresis) pe u atunci când acesta este urmat de e: gue → güe: santiguar: indic. pret. indef: santigüé, santiguaste, santiguó, santiguamos, santiguasteis, santiguaron. subj. pres.: santigüe, santigües, santigüe, santigüemos, santigüéis, santigüen.

� verbele terminate în -guir pierd vocala u, atunci când pe parcursul conjugării urmează a, [gu → g]: seguir: subj. pres.: siga, sigas, siga, sigamos, sigáis, sigan.

� verbele terminate în -zar schimbă z → c, atunci când după consoana z urmează e: avanzar: indic. pret. indef: avancé, avanzaste, avanzó,

avanzamos, avanzasteis, avanzaron. subj. pres.: avance, avances, avance, avancemos,

avancéis, avancen.

� verbele terminate în consoană + -cer (vencer) schimbă consoana c în z atunci când, pe parcursul conjugării, după c urmează vocalele o sau a: vencer: indic. pres.: venzo, vences, vence, vencemos,

vencéis, vencen. subj. pres.: venza, venzas, venza, venzamos, venzáis, venzan. convencer: indic. pres.: convenzo, convences, convence, convencemos, convencéis, convencen.

subj. pres.: convenza, convezas, convenza, convenzamos,convenzáis, convenzan.

� unele verbe terminate în -aer, -eer şi –oer schimbă vocala i în y la unele forme verbale: caer: indic.pret.indef.: caí, caíste, cayó, caímos, caisteis,

cayeron.

40

subj.imperf.: cayera/cayese, cayeras/cayeses, cayera/cayese, cayéramos/cayésemos, cayerais/cayeseis, cayeran/cayesen.

f.de subj.: cayere, cayeres, cayere, cayéremos, cayereis, cayeren

gerundio: cayendo. leer: indic.pret.indef.: leí, leíste, leyó, leímos, leísteis, leyeron;

subj.imperf.: leyera/leyese, leyeras/leyeses,

leyera/leyese, leyéramos/leyésemos,

leyerais/leyese, leyera/leyese.

f. de subj.: leyere, leyeres, leyere, leyéremos, leyereis,

leyeren.

gerundio: leyendo.

poseer: indic.prét.indef.: poseí, poseíste, poseyó, poseímos,

poseísteis, poseyeron.

subj.imperf.: poseyera/poseyese, poseyeras/poseyeses, poseyera/poseyese,

poseyéramos/poseyésemos, poseyerais/poseyeseis,

poseyeran/poseyesen.

� verbele terminate în -ger (coger) schimbă consoana g în j (g → j), atunci când după consoana g urmează, pe parcursul conjugării, vocala a: coger: subj. pres.: coja, cojas, coja, cojamos, cojáis, cojan

De remarcat că modificările ortografice pot să apară şi la verbele care mai au alte neregularităţi:

almorzar: subj.pres.: almuerce, almuerces, almuerce, almorcemos, almorcéis, almuercen.

empezar : subj.pres.: empiece, empieces, empiece, empecemos, empecéis, empiecen.

Conjugări neregulate (Conjugaciones irregulares)

O conjugare este considerată neregulată atunci când în tema sau în terminaţia verbului (şi chiar în ambele) au loc modificări semnificative. Unele verbe, puţine dar foarte frecvent folosite, au neregularităţi atât în temă cât şi în terminaţie. În general, neregularităţile verbelor au loc la mai multe timpuri şi/sau moduri. Astfel:

� verbele care au neregularităţi la indicativ prezent vor avea aceleaşi modificări la conjunctiv present şi la imperativ:

poner: pongo → ponga

41

tener: tengo → tenga venir: vengo → venga

� verbele care au neregularităţi în tema perfectului simplu al indicativului vor avea acelaşi tip de neregularităţi la imperfectul şi la viitorul conjunctivului:

poner: puse → pusiera/pusiese/pusiere etc. tener: tuve → tuviera/tuviese/tuviere etc.

� verbele care au neregularităţi în tema viitorul indicativ vor păstra aceleaşi neregularităţi şi la condiţionalul prezent:

tener: tendré → tendría; poner: pondré → pondría; hacer: haré → haría; decir: diré → diría;

În general, (cu excepţia verbelor care au neregularităţi proprii), în limba spaniolă există mai multe verbe, grupate după tipul de neregularităţi pe care îl prezintă pe parcursul conjugării.

Tipuri de neregularităţi ale verbelor

l. Diftongarea (la diptongación) este una din cele mai frecvente neregularităţi ale verbelor. Diftongarea constă în transformarea vocalelor e şi o în diftongii ie şi respective ue, la acele persoane de la prezentul indicativului şi conjunctivului unde respectivele vocale (e, o) sunt accentuate tonic: contar: indic.pres.: cuento, cuentas, cuenta, contamos, contáis,

cuentan. subj.pres.: cuente, cuentes, cuente, contemos, contéis,

cuenten. cerrar: indic.pres.: cierro, cierras, cierra, cerramos, cerráis,

cierran. subj.pres.: cierre, cierres, cierre, cerremos, cerréis, cierren. imperativo: cierra, cierre, cerrad, cierren. acordar: ind.pres.: acuerdo, acuerdas, acuerda, acordamos,

acordáis, acuerdan. subj.pres.: acuerde, acuerdes, acuerde, acordemos,

acordéis, acuerden. imperativo: acuerda, acuerde, acordad, acuerden atender: ind.pres.: atiendo, atiendes, atiende, atendemos, atendéis, atienden. subj.pres.: atienda, atiendas, atienda, atendamos,

atendáis, atiendan imperativo.: atiende, atienda, atended, atiendan

mover: indic.pres.: muevo, mueves, mueve, movemos, movéis, mueven subj.pres.: mueva, muevas, mueva, movamos, mováis, muevan. imperativo: mueve, mueva, moved, muevan. adquirir: indic.pres.: adquiero, adquieres, adquiere, adquirimos,

42

adquirís, adquieren. subj.pres.: adquiera, adquieras, adquiera, adquiramos, adquiráis, adquieran. imperativo: adquiere, adquiera, adquirid, adquieran .

Aceleaşi neregularităţi prezintă mai multe verbe de conjugarea I şi a II-a: acertar (a nimeri), almorzar (a lua dejunul), apostar (a paria), apretar (a strânge), aprobar (a aproba, a consimţi), atravesar (a traversa, a străbate), avergonzar (a ruşina), calentar (a încălzi), cegar (a orbi), cocer (a (se) firbe, coace), colgar (a atârna, a agăţa), comenzar (a începe), concertar (a se pune de acord), confesar (a mărturisi, a recunoaşte), consolar (a (se) consola), contar (a număra), costar (a costa), defender (a apăra), descender (a coborî), despertar (a se trezi), desterrar (a exila, a alunga), doler (a durea), empezar (a începe), encender (a aprinde), encontrar (a (se) întâlni), entender (a înţelege), enterrar (a îngropa), extender (a se întinde). 2. Inchiderea vocalei (cierre de vocal) (e → i, o → u) este o altă neregularitate care are loc în tema unor verbe, la prezentul indicativului şi conjunctivului, la perfectul simplu al indicativului, la imperfectul şi viitorul conjunctivului, la gerunziul simplu:

pedir: pido, pides, pide, piden pida, pidas, pida, pidan pidió, pidieron, pidiera/pidiese pidiere, pidieres, pidiendo etc.

vestir: visto, vistes, viste,vestimos, vestís, visten vista, vistas, vista, vistamos, vistáis, vistan viste, vista, vestid, vistan vestí, vestiste, vistió, vestimos, vestisteis, vistieron vistiera, vistieras, vistiera, vistiéramos, vistierais, vistieran (o vistiese, vistieses, etc.) vistiere, vistieres, vistiere, vistiéremos, vistiereis, vistieren

Aceleaşi neregularităţi au şi verbele: competir, repetir, concebir, desvestir (investir, revestir), elegir, freír, gemir, henchir, medir, impedir, rendir, seguir (conseguir, perseguir, proseguir ), servir, sonreír. Unele verbe au două neregularităţi: diftongarea şi închiderea vocalei:

sentir: siento, sientes, siente, sentimos, sentís, sienten. sienta, sientas, sienta, sintamos, sintáis, sientan siente, sienta, sentid, sientan, sentí, sentiste, sintió, sentimos, sentisteis, sintieron sintiera, sintieras, sintiera, sintiéramos, sintierais, sintieran (o sintiese, sintieses etc.) sintiere, sintieres, sintiere, sintiéremos, sintiereis, sintieren sintiendo

Alte verbe cu astfel de neregularităţi: adherir, advertir (convertir, divertir, invertir,

pervertir), arrepentirse, consentir (disentir, resentir), diferir (conferir, inferir, preferir, proferir,

referir, transferir), herir (malherir), mentir (desmentir), morir, dormir.

dormir: duermo, duermes, duerme, duermen,

duerma, duermas, duerma, durmamos, durmáis,

duerman, durmió, durmieron, durmiera/durmiese,

durmiere etc. durmiendo

3. Intercalare de consoane (interposición de consonantes) În limba spaniolă există două grupuri de verbe, unele terminate în vocală + -cer/cir (conocer, lucir), altele, cu tema terminată în consoanele l sau n (salir, tener) care, la prezentul

43

indicativului şi al conjunctivului, intercalează o altă consoană (litera c în primul grup: conocer → conozco, lucir → luzco) atunci când, după consoana c din terminaţie, urmează vocalele o sau a, sau consoana g (după l sau n): salir → salgo, tener → tengo), la aceleaşi timpuri ca şi celălalt grup de verbe:

conocer: presente de ind.: conozco; presente de subj.: conozca, conozcas etc. imperativo: agradezca, agradezcan

De remarcat că la primul grup de verbe (vocală + -cer, -cir) consoana c din temă, pentru că este urmată de vocala e sau i, formează fonemul . De aceea, acest fonem se scrie cu z (zeda) şi, după el, urmează consoana c interpusă între z şi vocalele o sau a. Altfel, s-ar pronunţa conoco,

luco, iar fonemul din infinitiv (-cer, -cir) nu s-ar mai regăsi în forma verbală. Din categoria verbelor care intercalează consoana c (fonemul k) fac parte verbele: agradecer (a mulţumi), aborrecer (a urî), parecer (a părea), obedecer (a se supune), ofrecer (a oferi), complacer (a face pe plac), conocer (a cunoaşte), desconocer (a nu cunoaşte), reconocer (a recunoaşte), lucir (a luci, a arăta bine), relucir (a străluci), nacer (a naşte), renacer (a renaşte), pacer (a paşte) Observaţie: verbele terminate în consoană + -cer nu au decât o modificare ortografică: c

→ z, convencer → convenzo, convenza. În afară de verbele terminate în vocală + -cer, -cir, acelaşi tip de neregularitate (intercalare de consoană) prezintă şi verbele terminate în –ducir: traducir: traduzco → traduzca, traduzcas, traduzca, traduzcamos, traduzcáis, traduzcan Categoria verbelor terminate în –ducir mai au şi altă neregularitate: înlocuirea lui c din terminaţia –ducir cu j (jota) la perfectul simplu, la imperfectul şi viitorul conjunctivului: traducir: traduje, tradujiste, tradujo, tradujimos, tradujisteis, tradujeron.

tradujera/tradujese etc. Din această categorie de verbe fac parte verbele: aducir (a aduce), conducir (a conduce), deducir (a deduce), inducir (a induce), introducir (a introduce), producir (a produce), reproducir (a reproduce), seducir (a seduce), traducir (a traduce). Din categoria verbelor care interpun consoana g (după l sau n) fac parte verbele: salir (a ieşi, a pleca), sobresalir (a ieşi în evidenţă), tener (a avea), atener (a se opri), contener (a conţine), detener (a deţine), entretener (a întreţine), mantener (a întreţine), obtener (a obţine), retener (a reţine), sostener (a susţine), poner (a pune), anteponer (a preceda), componer (a compune), contraponer (a contrapune). Aceste verbe mai au şi alte neregularităţi.

4. Modificarea semiconsoanei din terminaţie (Semiconsonante alterada en el formante) După unii autori, verbele terminate în –uir (huir, construir), pe parcursul conjugării, intercalează un y între tema verbului şi terminaţie: huyo, construyo (la prezentul indicativului la toate persoanele de la singular şi la persoana a III-a plural, şi la prezentul conjunctivului). Formele verbale ale prezentului simplu (huyó, construyó) şi ale conjunctivului (imperfect şi viitor) nu sunt considerate neregulate întrucât y aparţine terminaţiei şi, deci, reprezintă transformarea lui i în y (i → y), aflându-se între două vocale, ca în cazul lui creyó, leyó, oyó.

44

huir presente de indicativo: huyo, huyes, huye, huimos, huís, huyen pres. de conj.: huya, huyas, huya, huyamos, huyáis, huyan imperativ: huye, huya, huid, huyan

Aceleaşi neregularităţi prezintă şi verbele: construir (a construi), instruir (a instrui), destruir (a distruge), instruir (a instrui), obstruir (a obstrucţiona), concluir (a încheia). Totodată, (pe lângă intercalarea lui y între tema şi terminaţia verbului) aceste verbe (la care se adaugă creer (a crede), poseer (a poseda), proveer (a aproviziona), caer (a cădea), oír (a auzi), roer (a roade), etc. prezintă şi o altă neregularitate: înlocuirea semiconsoanei i cu y: leyó, cayó, oyó etc.

Reajustări fonologice asemănătoare au loc în cazul verbelor ale căror terminaţii încep cu semiconsoană, iar consoanele finale ale temei sunt sunetele palatale [ñ], [ļ], adică literele ñ şi ll. Aceste consoane (ñ, ll) absorb semiconsoanele care urmează:

tañer → tañ-io → tañó; reñir → riñ-ieron → riñeron; mullir → mull-ió → mulló;

zambullir → zambull-iera → zambullera. Consoana palatală [č] ch face excepţie de la această neregularitate: hinchar → hinchiendo → hinchiese. De asemenea, semiconsoana i din terminaţia verbului reír dispare pe parcursul conjugării: reír → ri-ió → rió; freír fri-ió → frió.

5. Schimbări de accent şi eliminarea hiatului (Cambios de acento y eliminación del hiato)

A. Unele verbe de conjugarea I a căror temă se termină în i (enviar, cambiar), pe

parcursul conjugării, vor adopta una din cele două modificări:

� verbe care adoptă accentul tonic (şi grafic) pe vocala í, formând astfel o silabă separată: confí-o, enví-o.

Această accentuare a lui í are loc la: prezentul indic.: envío, envías, envía, envían prezentul conj.: envíe, envíes, envíe, envíen imperativ: envía, envíen Din această categorie fac parte verbele: enviar (a trimite), desviar (a rătăci), fiar (a

încredinţa), confiar (a încredinţa), liar (a lega), piar (a piui), vaciar (a goli) etc. � verbe care combină vocala i din finalul temei (cambiar) cu vocala care urmează,

formând un diftong. Accentul tonic (nu şi grafic) se deplasează pe vocala precedentă (nu pe terminaţie): cambio, renuncia. Din această categorie de verbe fac parte: acariciar (a mângâia), cambiar (a schimba), aliviar (a uşura), conciliar (a concilia), divorciar (a divorţa), renunciar (a renunţa), auxiliar (a ajuta).

B. Acelaşi tip de modificări se petrece şi la verbele de conjugarea I a căror ultimă literă din temă este u (continuar, averiguar).

45

� unele verbe accentuează vocala u (la aceleaşi moduri, timpuri şi persoane mai sus menţionate):

present indic.: continúo, continúas, continúa, continúan present con.: continúe, continúes, continúe, continúen imperativo: continúa, continúe, continúen

Din această categorie mai fac parte verbele: atenuar (a atenua), actuar (a acţiona), graduar (a absolvi), insinuar (a insinua, a sugera) etc.

� alte verbe adoptă diftongul (pe care îl formează cu vocala care urmează şi mută accentul pe silaba precedentă):

presente de indic.: averiguo, averiguas, averigua, averiguan

pres. de subj.: averigüe, averigües, averigüe, averigüen imperativo: averigua, averigüe, averigüemos, averigüen

Prezenţa dierezei pe vocala u este o modificare grafică, datorată prezenţei consoanei g. Verbele din această categorie: averiguar (a verifica), desaguar (a deseca), apaciguar (a linişti, a împăciui). Neregularităţi speciale (Irregularidades especiales) Gramaticile spaniole consideră că sunt neregularităţi deosebite, speciale, modificările care au loc în tema sau terminaţia unui grup mai restrâns de vocale. Astfel, sunt considerate irregularidades especiales:

� anomaliile în forma verbală de persoana I a indicativului prezent în cazul unor verbe cu forme restrânse: haber → he saber → sé sau adăugarea semivocalei y: ser → soy, estar → estoy, dar → doy, ir → voy

� suprimarea silabei finale (a infinitivului) la imperativ (pers. II sing.) în cazul verbelor:

hacer → haz, poner → pon, tener → ten, salir → sal, venir → ven � neregularităţi ce survin la perfectul simplu al

indicativului unor verbe, timp denumit pretérito fuerte � verbe care pierd prima vocală din terminaţie la

viitorul indicativului, denumit şi futuro sincopado

a. Verbos con “pretéritos fuertes” Câteva verbe frecvent folosite au la perfectul simplu modificări, atât în temă cât şi în terminaţii, indiferent din ce conjugare fac parte. Spaniolii numesc acest perfect simplu, pretérito fuerte. Andar: anduve, anduviste, anduvo, anduvimos, anduvisteis, anduvieron Caber: cupe, cupiste, cupo, cupimos, cupisteis, cupieron Tener: tuve, tuviste, tuvo, tuvimos, tuvisteis, tuvieron Poder: pude, pudiste, pudo, pudimos, pudisteis, pudieron Poner: puse, pusiste, puso, pusimos, pusisteis, pusieron Saber: supe, supiste, supo, supimos, supisteis, supieron Querer: quise, quisiste, quiso, quisimos, quisisteis, quisieron Decir: dije, dijiste, dijo, dijimos, dijisteis, dijeron

46

De remarcat că: � în tema verbelor au avut loc modificări

semnificative: tener → tuve; decir → dije; poner → puse; saber → supe

� terminaţiile nu sunt cele specifice conjugării căreia îi aparţine verbul: conj. I é, aste, ó etc., conj.II - a şi III-a í, iste, ió etc. ci : -e, -iste, -o, -imos, -isteis, -ieron

� accentul grafic lipseşte la persoanele I şi III singular: tuve/tuvo; dije/dijo; pude/pudo; puse/puso etc.

� neregularităţile din tema perfectului simplu se transmit şi timpurilor conjunctivului (care au ca temă radicalul verbului de la persoana a III-a plural, tuvie-ron, dije-ron, pudie-ron, pusie-ron, supie-ron etc.:

tuviera/tuviese/tuviere; dijera/dijese/dijere; quisiera/quisiese/quisiere; pusiera/pusiese/pusiere; supiera/supiese/supiere etc.

Conjugarea completă a acestor verbe se regăseşte în tabelul verbelor cu neregularităţi proprii.

b. Verbe cu viitor “sincopat” (Verbos con futuro sincopado)

� Câteva verbe din limba spaniolă pierd prima vocală din terminaţia viitorului (pierdere denumită sincopă): caber → (caberé) → cabré haber → (haberé) → habré saber → (saberé) →sabré querer → (quereré) → querré

� între tema verbelor care se termină în l sau n şi terminaţia lor la viitor se intercalează consoana d: poner → (poneré) → pondré; salir → (saliré) → saldré valer → (valeré) → valdré; venir → (veniré) → vendré poder → (poderé) → podré; tener → (teneré) → tenderé

� sincopa la verbele decir şi hacer constă în pierderea unei părţi din temă: decir → diré; hacer → haré

Acest viitor sincopat este specific numai verbelor mai sus menţionate, verbe care fac parte din categoria celor cu neregularităţi proprii. De reţinut că tema viitorului sincopat este folosită şi la formarea condiţionalului prezent al aceloraşi verbe:

cabré → cabría tendré → tendría sabré → sabría podré → podría habré → habría saldré → saldría querré → querría vendré → vendría pondré → pondría diré → diría valdré → valdría haré → haría

7. Verbe cu participii neregulate (Verbos con participio irregular)

Neregularităţile verbelor pot să apară la toate modurile personale, cum s-a văzut până aici, şi la modurile nepersonale (sau derivatele verbale, cum li se mai spune). Dacă la infinitiv apar doar câteva excepţii de verbe care poartă accent grafic pe terminaţie (oír, reír, sonreír etc.), iar la gerunziu se regăsesc unele modificări prezente şi la modurile personale (închiderea vocalelor e-i, i-y): pidiendo, sirviendo, siguiendo, muriendo, durmiendo,

construyendo, leyendo etc., la participiul trecut al unor verbe de conjugarea I şi a II-a apar neregularităţi în terminaţie (chiar dacă păstrează unele modificări şi în temă). Astfel, în loc de formantul /–ido/ (specific conjugărilor a II-a şi a III-a regulate), apar terminaţiile:

47

-to: abierto, escrito, frito, muerto, roto, visto, vuelto etc. -cho: hecho, dicho, satisfecho (excepţie fac participiile trecute ale verbelor bendecir → bendecido şi maldecir → maldecido) -so: impreso (de la vebul imprimir) O listă mai completă a verbelor cu participii neregulate se găseşte la tema respectivă (el

participo) din această lucrare. 8. Verbe cu neregularităţi proprii (Verbos con irregularidades propias) În afară de verbele neregulate care prezintă modificările comune anterior menţionate, în limba spaniolă contemporană mai există un număr restrâns de verbe care, pe lângă unele neregularităţi comune, au şi unele proprii. Însuşirea conjugării acestor verbe este utilă şi necesară pentru că cele mai multe sunt foarte frecvent folosite şi fac parte din vocabularul activ al limbii spaniole contemporane vorbite şi scrise. În tabelul care urmează, aceste verbe sunt la timpurile simple (la care apar neregularităţile) unde sunt menţionate atât formele regulate cât şi cele neregulate.

Caber

Indic. pres.: quepo, cabes, cabe, cabemos, cabéis, caben. Pret. idef.: cupe, cupiste, cupo, cupimos, cupisteis, cupieron. F.. de indic.: cabré, cabrás, cabrá, cabremos, cabréis, cabrán. Condic.: cabría, cabrías, cabría, cabríamos, cabríais, cabrían. Pres. de subj.: quepa, quepas, quepa, quepamos, quepáis, quepan. Pret. imperf. de subj.: cupiera sau cupiese, cupieras sau

cupieses, cupiera sau cupiese, cupiéramos sau cupiésemos, cupierais sau cupieseis, cupieran sau cupiesen F. de subj.: cupiere, cupieres, cupiere, cupiéremos, cupiereis, cupieren. Imp.:quepa, quepamos, quepan

DAR

Pres. de indic.: doy, das, da, damos, dais, dan Pret.indef.: di, diste, dio, dimos, disteis, dieron Pret. imperf. de subj.: diera sau diese, dieras sau dieses, diera sau diese, diéramos sau diésemos, dierais sau dieseis, dieran sau diesen F. de subj.: diere, dieres, diere, diéremos, diereis, dieren DECIR Pres. de indic.: digo, dices, dice, decimos, decís, dicen Pret.indef.: dije, dijiste, dijo, dijimos, dijisteis, dijeron

48

F. de indic.: diré, dirás, dirá, diremos, diréis, dirán

Condicional : diría, dirías, diría, diríamos, diríais, dirían Pres. de subj.: diga, digas, diga, digamos, digáis, digan Pret. imperf. de subj.: dijera sau dijese, dijeras sau dijeses, dijera sau dijese, dijéramos sau

dijésemos, dijerais sau dijeseis, dijeran sau dijesen

F. de subj.: dijere, dijeres, dijere, dijéremos, dijereis, dijeren Imperativo: di, diga, digamos, digan Gerundio: diciendo

Participio: dicho ESTAR Pres. de indic.: estoy, estás, está, estamos, estáis, están Pret.indef.: estuve, estuviste, estuvo, estuvimos, estuvisteis, estuvieron Pres. de subj.: esté, estés, esté, …estén Pret. imperf. de subj.: estuviera sau estuviese, estuvieras sau estuvieses, estuviera sau estuviese, estuviéramos sau

estuviésemos, estuvierais sau estuvieseis, estuvieran sau estuviesen F. de subj.: estuviere, estuvieres, estuviere, estuviéremos, estuviereis, estuvieren Imperativo: está, esté,… estén HACER Pres. de indic.: hago, haces, hace, hacemos, hacéis, hacen Pret.indef.: hice, hiciste, hizo, hicimos, hicisteis, hicieron Fut. de indic.:haré, harás, hará, haremos, haréis, harán Condicional: haría, harías, haría, haríamos, haríais, harían Pres. de subj.: haga, hagas, haga, hagamos, hagáis, hagan Pret. imperf. de subj.: hiciera sau hiciese, hicieras sau hicieses, hiciera sau hiciese, hiciéramos sau

hiciésemos, hicierais sau hicieseis, hicieran sau hiciesen F. de subj.: hiciere, hicieres, hiciere, hiciéremos, hiciereis, hicieren Imperativo: haz, haga, hagamos, hagan Participio: hecho

IR

Pres. de indic.: voy, vas, va, vamos, vais, van Pret. imperf. de indic.: iba, ibas, iba, íbamos, ibais, iban Pret.indef.: fui, fuiste, fue, fuimos, fuisteis, fueron Pres. de subj.:vaya, vayas, vaya, vayamos, vayáis, vayan Pret. imperf. de subj.: fuera sau fuese, fueras sau fueses, fuera

49

sau fuese, fuéramos sau fuésemos, fuerais sau fueseis, fueran sau fuesen

F. de subj.: fuere, fueres, fuere, fuéremos, fuereis, fueren Imperativo: ve, vaya, vayamos, id, vayan Geruziu: yendo Participio: ido

PODER Pres. de indic.: puedo, puedes, puede, …pueden Pret.indef.: pude, pudiste, pudo, pudimos, pudisteis, pudieron F. de indic.: podré, podrás, podrá, podremos, podréis, podrán Condicional: podría, podrías, podría, podríamos, podríais, podrían

Pres. de subj.: pueda, puedas, pueda, …puedan Pret. imperf. de subj.: pudiera sau pudiese, pudieras sau

pudieses, pudiera sau pudiese, pudiéramos sau pudiésemos, pudierais sau pudieseis, pudieran sau pudiesen F. de subj.: pudiere, pudieres, pudiere, pudiéremos, pudiereis, pudieren Imperativo: puede, pueda, …puedan Gerundio: pudiendo PONER Pres. de indic.: pongo (pones, pone, ponemos, ponéis, ponen) Pret.indef.: puse, pusiste, puso, pusimos, pusisteis, pusieron Pretérito perfecto compuesto: He puesto, has puesto… F. de indic.: pondré, pondrás, pondrá, pondremos, pondréis, pondrán Condicional: pondría, pondrías, pondría, pondríamos, pondríais, pondrían Pres. de subj.: ponga, pongas, ponga, pongamos, pongáis, pongan Pret. imperf. de subj.: pusiera sau pusiese, pusieras sau

pusieses, pusiera sau pusiese, pusiéramos

sau pusiésemos, pusierais sau pusieseis, pusieran sau pusiesen F. de subj.: pusiere, pusieres, pusiere, pusiéremos, pusiereis, pusieren Imperativo: pon, ponga, pongamos, poned, pongan Participio: puesto

QUERER Pres. de indic.: quiero, quieres, quiere, … quieren Pret.indef.: quise, quisiste, quiso, quisimos, quisisteis, quisieron F. de indic.: querré, querrás, querrá, querremos, querréis, querrán

50

Condicional: querría, querrías, querría, querríamos, querríais,querrían Pres. de subj.: quiera, quieras, quiera, … quieran Pret. imperf. de subj.: quisiera sau quisiese, quisieras sau quisieses, quisiera sau quisiese, quisiéramos sau quisiésemos, quisierais sau quisieseis, quisieran sau quisiesen F. de subj.: quisiere, quisieres, quisiere, quisiéremos, quisiereis, quisieren Imperativo: quiera, quieran SABER Pres. de indic.: sé, sabes, sabe, sabemos, sabéis, saben Pret.indef.: supe, supiste, supo, supimos, supisteis, supieron F. de indic.: sabré, sabrás, sabrá, sabremos, sabréis, sabrán Condicional: sabría, sabrías, sabría, sabríamos, sabríais, sabrían Pres. de subj.: sepa, sepas, sepa, sepamos, sepáis, sepan Pret. imperf. de subj.: supiera sau supiese, supieras sau supieses, supiera sau supiese, supiéramos sau supiésemos, supierais sau supieseis, supieran sau supiesen F. de subj.: supiere, supieres, supiere, supiéremos, supiereis, supieren Imperativo: sepa, sepamos, sabed, sepan TENER Pres. de indic.: tengo, tienes, tiene, … tienen Pret.indef.: tuve, tuviste, tuvo, tuvimos, tuvisteis, tuvieron F. de indic.: tendré, tendrás, tendrá, tendremos, tendréis, tendrán Condicional: tendría, tendrías, tendría, tendríamos, tendríais, tendrían Pres. de subj.: tenga, tengas, tenga, tengamos, tengáis, tengan Pret. imperf. de subj.: tuviera sau tuviese, tuvieras sau tuvieses, tuviera sau tuviese, tuviéramos sau tuviésemos, tuvierais sau tuvieseis, tuvieran sau tuviesen F. de subj.: tuviere, tuvieres, tuviere, tuviéremos, tuviereis, tuvieren Imperativo: ten, tenga, tengamos, tened, tengan TRAER Pres. de indic.: traigo, traes, trae, traemos, traéis, traen Pretérito perfecto simple: traje, trajiste, trajo, trajimos, trajisteis, trajeron Pres. de subj.:traiga, traigas, traiga,… Pret. imperf. de subj.: trajera sau trajese, trajeras sau trajeses, trajera sau trajese, trajéramos sau trajésemos, trajerais sau trajeseis, trajeran sau trajesen Fut. de subj.: trajere, trajeres, trajere, trajéremos, trajereis, trajeren Imperativo: trae, traiga, traigamos, traed, traigan Gerundio: trayendo

51

VENIR Pres. de indic.: vengo, vienes, viene, … vienen Pret. indef.: vine, viniste, vino, vinimos, vinisteis, vinieron Futuro de indic.: vendré, vendrás, vendrá, vendremos, vendréis, vendrán Condic.: vendría, vendrías, vendría, vendríamos, vendríais, vendrían Pres. de subj.: venga, vengas, venga, vengamos, vengáis, vengan Pret. imperf. de subj.: viniera sau viniese, vinieras sau vinieses, viniera sau viniese, viniéramos sau viniésemos, vinierais sau vinieseis, vinieran sau viniesen F. de subj.: viniere, vinieres, viniere, viniéremos, viniereis, vinieren Imperativo: ven, venga, vengamos, venid, vengan Gerundio: viniendo

(Gramática tomada de: Bălan Osiac, E. (2004): Limba

spaniolă contemporană – fonetică, fonologie, morfologie.

Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine).

Modelos de actividades prácticas Pon los verbos en la forma correcta del futuro de indicativo:

� En 20 años, China ser ………. la primera economía del mundo junto con los Estados

Unidos.

� Los idiomas volver……….a ser imprescindibles a la hora de acceder a un puesto.

� El futuro depender ………. de nuestra competitividad en los mercados mundiales.

Relaciona las siguientes palabras con sus definiciones:

Contabilidad fidelidad y sentido del honor en la forma de actuar.

Garantía condición necesaria para hacer algo

Lealtad situación de dominio ejercido en un ámbito determinado

Multinacional registro sistemático de todas las operaciones económicas

de una empresa o de una organización.

Forma el sustantivo de los siguientes verbos:

52

Trabajar

Retratar

Producir

Completa con la forma correcta de ser o estar:

� Los ingresos… muy inferiores a los necesarios para vivir bien.

� El 60% de los jóvenes independizados… mujeres.

� El beneficio neto… de 444 millones de dólares.

� Nosotros… una compañía multinacional especializada en el marketing de

fidelización de clientes.

Empareja las palabras con sus definiciones:

ínfulas algo que refrena

coercitivo dicho

vínculo que sube agarrándose a algo

burócrata persona que se ocupa de las tareas administrativas

Relaciona cada palabra con su definición:

a. alcista 1. tiempo de cinco años

b. volatilidad 2. suavizar los efectos

c. errático 3. perteneciente a la subida de los valores en la bolsa

d. plazo 4. aumento

e. bolsa 5. inestabilidad

Elige la variante correcta

En el texto se afirma que:

a. La ambición y el miedo a perder son dos constantes existentes en las inversiones

b. La reacción de pánico y miedo es algo racional

c. El riesgo en las inversiones afecta indirectamente los sentimientos humanos

En el texto se afirma que:

53

a. Las acciones proporcionan el potencial del aumento en las inversiones

b. La liquidez posibilita la aparición de la emergencia y necesidad

c. Los principios que el inversor debe aclarar son

Señala si son verdaderas o falsas las siguientes afirmaciones:

1. Desde el Neolítico se pudo disponer de un tipo de mercancía. � Verdadero � Falso

2. El dinero tiene que ser una mercancía deseable por todos. � Verdadero � Falso

Rellena los huecos con la palabra del recuadro:

1. El uso o ………….. de drogas es un problema muy grave.

2. Para su comodidad, las licencias del………………. pueden consultarse en

diversos idiomas

3. Busco coches de segunda……………

Completa con el tiempo correcto ( imperativo):

1. ¡Juan! (Cerrar, tú) la puerta.

2. (Esperar, vosotros) aquí. Ahora mismo vuelvo.

3. (Recoger, vosotros) vuestras cosas que nos vamos a la universidad.

4. (Hablar, tú) más alto, por favor. No te oigo.

EXERCIŢII DE AUTOEVALUARE

(EJERCICIOS DE AUTOEVALUCIÓN) Sus superiores consideraron que sus ideas no eran suficientemente realistas y …

a) viables

b) eventuales

c) plausibles

Los dos … por el mismo premio.

a) competieron

b) compitieron

Coloquial añadir abuso producto publicidad Empleo cuidado mano intentar célebre

54

c) concuraron

Me aconsejaron que … una campaña de marketing pero no supe establecer sus objetivos.

a) dibujar

b) diseniar

c) diseñar

El liderazgo es casi …

a) innato

b) nacido

c) inocuo

d) inepto

Estos líderes … expertos.

a) están

b) son

En un texto publicitario se ha de dirigir al lector:

a) de tu

b) de ti

c) de tú o usted

Es bien sabido que las palabras breves son siempre

mejores que las …

a) largos

b) longas

c) largas

d) longes

… un tono personal a su escrito.

a) de

b) dé

se-b.spiruharet.ro filese-b.spiruharet.ro

Documents