Fragment din scrisoarea Mitropolitilor Andrei de Koniţa si Serafim

de Pireu catre cazutul papa Francisc al Romei

Excelenţei voastre,

Cu tot respectul şi sinceră dragoste, vă trimitem această scrisoare episcopală, al cărei scop nu

vine dintr-un motiv egoist, ci dintr-o dragoste creştinească sinceră, dintr-o datorie creştină, de la

o poruncă esențială a Mântuitorului nostru Hristos, care „vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi

la cunoştinţa adevărului să vină”, şi în final dintr-o dorinţă arzătoare a mântuirii noastre. Din

această cauză noi credem că este de datoria noastră, sau cel puţin a membrilor Sfântului Trup şi

Sânge al Domnului, în mod deosebit a Episcopilor Ortodocşi, care aparţin Sfântului Sinod al

Bisericii Autocefale a Greciei, care este autoritatea noastră eclesială cea mai înaltă, a Bisericii

Una, Sfânta, Apostolească şi a toată lumea, şi noi ne vom strădui să vă readucem la Biserica

Mamă Catolică Ortodoxă, din care aţi plecat şi din care aţi fost scos afară, un lucru pe care noi

sperăm, cu ajutorul lui Dumnezeu, că va fi îndeplinit. Această obligaţie sfântă de reîntoarcere a

ereticilor la Biserica Ortodoxă are, desigur, substraturi canonice sfinte şi se bazează pe Sfintele

Canoane 131, 132 şi 133 al Sinodului Local din Cartagina (418 sau 419 d.Hr).

De la început trebuie să clarificăm că noi ortodocşii nu facem parte din spiritul „creştin”

vestic corect politic si ecumenist, nu ne referim la acele comunităţi religioase care au fost, din

păcate despărţite de Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică ca şi „Biserici”. Dar,

urmând exemplul Sfinţilor Părinţilor noştri de-a lungul veacurilor, referindu-se la ele ca şi erezii,

iar la dumneavoastră, Excelenţă, şi următorilor voştri, vă spunem „papistaşi”, iar ereziei voastre

„papism”. Aceşti termeni nu sunt pentru noi peiorativi, şi nici insulte, dar sunt termeni teologici

şi tehnici care descriu cel mai bine înşelarea spirituală şi eclesială şi greşeala în care vă aflaţi.

Noi, de fapt îî folosim cu dragoste, deoarece cel care îşi iubeşte fratele îi spune adevărul sperând

să-l faca şă-şi vină în fire.

Trebuie de asemenea să fie clar că aceste cuvinte sunt scrise cu durere în inimă şi nu

dintr-o aversiune sau ură personală faţă de respectabilul dumneavoastră personaj. Scopul nostru

nu este să va jignim, ci să scoatem la iveală, să mustrăm, să sfătuim şi să respingem ideile,

teoriile şi acţiunile dumneavoastră eretice şi înşelătoare. Regula noastră de bază este să

respingem şi să urâm erezia dar să-i iubim pe eretici. Singurul nostru interes este Ortodoxia

Noastră, singurul loc în care oamenii-şi găsesc mântuirea. Noi ne rugăm neîncetat ca Domnul

nostru Iisus Hristos să-i adune împreună pe înşelatul „Papă” şi pe următorii săi, prin pocăinţă şi

renunţarea la înşelarea şi erezia lor, şi să-i ducă întru Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească

Biserică Ortodoxă, şi să fie un Papă Ortodox, conform vechimei şi cinstei Pentarchiei şi în

înţelegere cu Sfintele Canoane, Scaunul de Conducere de onoare a Bisericilor Ortodoxe

Autocefale ca şi “primus inter pares.”

Un motiv în plus, care arată actualitatea şi importanţa scrisorii noastre episcopale, sunt

intrigile din domeniul Mişcării moderne eretice Ecumenice, cu dialogurile sale ecumenice şi

teologice dintre papistaşi şi ortodocşi, unde reprezentanţii părţii ortodoxe, animaţi din păcate de

spiritul paneretic de sincretism ecumenic inter-creştin şi inter-religios, folosind falsa dragoste

ecumenică, o „dragoste” fără dragoste adevărată şi unitate în credinţa ortodoxă; vă înşelaţi,

Excelenţă, când susţineţi că papismul este o aşa numită „biserică”, şi mai mult, „o biserică soră”,

cu Taine valide, Botez, Preoţie şi Har, şi că papismul şi ortodoxia fac împrună aşa numiţii „doi

plămâni” cu care Biserica lui Hristos respiră, că tu, Papă eretic, eşti un episcop canonic,

succesorul Sfântului Apostol Petru şi Vicarul lui Hristos pe pământ, care ii face pe Apostolii,

Scriptura şi Sfinţii Părinţi neîntemeiaţi, şi non-existentul primat „papal” al puterii asupra întregii

Biserici, şi blasfemiatoarea „infailibilitate papală” , în locul adevăratului primat al cinstei (διά τό

εἶναι τήν Ρώμην πρωτεύουσα), aşa cum a fost comandat de Sfintele Canoane ale Bisericii

nedespărţite ale primului mileniu în care Papa ortodox al Romei şi Patriarhul din Rasărit este

întitulat, doctrine care sunt cu totul necunoscute sau fară fundament sau mărturie în tradiţia

generală a Bisericii Ortodoxe Catolice din primele zece secole şi din cele opt Sinoade

Ecumenice, doctrine care sunt o blasfenie clară împotriva Sfântului Duh şi care arată abaterea ta

teologică şi mândria satanică de care eşti posedat. O dovadă clară a absurdităţii ecumeniştilor

ortodocşi este că, în timp ce îţi acordă titluri onorifice, ţie care eşti un eretic evident şi cu greşeli

mari de credinţă, ei nu îndrăznesc, chiar dacă ar fi în conformitate cu declarațiile lor, să vină în

comuniune sacramentală cu tine, deoarece ei ştiu că din acel moment ei îşi vor pierde imediat

propria lor identitate eclezială. Nu este aceasta cea mai mare dovadă de doctrine false de

ecumenism? Dacă ei cu adevărat îşi cred declaraţiile inacceptabile şi provocatoare, atunci lasă-i

să îndrăznească să păşească şi în comuniunea sacramentală, deoarece, altfel ei vor dovedi prin

acţiunile lor golătatea titlurilor eclesiastice pe care ţi le-au dat ţie falşii episcopi sau falşii

credincioşi. Conformarea clară cu cele de deasupra a fost o anulare de ultim minut la celebrarea

de 1300 ani de la Edictului de la Milan în Niš, Serbia, în 10 iulie, 2013 şi anularea vizitei tale în

Sfântul Munte Athos în aceeaşi lună, după cum au fost zvonurile.

Comunicând cu dumneavoastră prin această scrisoare episcopală, am vrea ca să ştiţi, că

potrivit Sfintei Scripturi, Canoanelor şi Tradiţiei Patristice şi potrivit conştiinţei sigure a

deplinătăţii Bisericii Ortodoxe Catolice Răsăritene, Papismul, al cărui conducător sunteţi,

Excelenţa voastră, nu este o “Biserică”, ci o comunitate religioasă, o parasinagogă, o erezie, o

alterare, o demolare şi o pervertire totală a adevărului, adică, a Omului-Dumnezeu, Hristos. Vă

cităm câteva exemple semnificative: Edictul din 879-880 din Constantinopol, sub Patriarhul

Ecumenic, Arhiepiscop al Constantinopolului Roma cea nouă, Sfântul Fotie cel Mare, Asemenea

cu Apostolii, care a condamnat ca şi eretică învăţătura Filioque, şi este considerat de către

conştiinţa Bisericii ca şi al VIII-lea Sinod Ecumenic, deoarece la el au fost reprezentanţi ai

tuturor Patriarhiilor, inclusiv cel al Papei ortodox de la Roma, Ioan al VIII-lea, şi deoarece

decizia acestui Sinod a fost universal acceptată. Din păcate, această credinţă eterodoxă a devenit

învăţătura voastră oficială, de la începutul secolului al 11-lea (1014) până astăzi. Papismul a

adoptat, după mai bine de un mileniu o învăţătură eretică, pe care Roma a condamnat-o înainte

ca şi o erezie. Şi mai mult, toţi Sfinţii care au trăit după schisma din 1054 ca şi Gherman

Patriarhul Constantinopolului, Sf Grigorie Palama, Sf Marcu al Efesului, Sf Simeon al

Tesalonicului, Sf Nicodim Aghioritul, Sf Cosma Etolianul, Sf Nectarie din Pentapole, Sf Iustin

Popovici şi alţii, cu o singură voce, condamnă papismul ca erezie. Papismul nu este o „biserică”

ci un stat- Vatican, o organizaţie mondială, cu un guvern, cu dumneavoastră „Papa” ca şi

conducător, cu cardinali ca şi miniştri şi secretari şi cu „Banca Sfântului Duh”. Papismul nu este

„Biserică Romano-Catolică” deoarece nu este nici romană, nici Catolică, nici Biserică. Nu are

nicio legătură cu romioi sau cu România. Nu este catolică deoarece s-a despărţit de ale sale adică

de Biserica Ortodoxă Catolică în 1054, şi deoarece nu posedă deplinătatea Credinţei Ortodoxe a

Sfinţilor Părinţilor noştri, de care v-aţi despărţit. Nu sunteţi o biserică, deoarece aţi devenit un

stat, căzând în schimb, la a treia ispită pe care a primit-o Hristos. Aţi acceptat propunerea

diavolului să vă facă conducători atotputernici pe pământ în schimbul supunerii faţă de el. Noi

ortodocşii suntem adevărata Biserică Romană Catolică. Noi ortodocşii suntem romani, aparţinem

României, romioi. Ortodoxia este Una Sfântă, CATOLICĂ, şi Apostolică Biserică, adevărata

Biserică Romano-Catolică, după cum mărturisim în Simbolul de Credinţă Niceeo-

Constantinopolitan.

Faptul că papismul este o erezie se dovedeşte prin marile erezii pe care voi le mărturisiţi.

Aceste sunt: I) structura şi existnţa politică a Vaticanului cu miniştrii, birocraţie şi bănci. II)

Filioque (purcederea Sfântului Duh şi de la Fiul). III) mila creată. IV) primatul puterii. V)

deţinerea puterii mondiale şi spirituale de către Papa. VI) infailibilitatea papală. VII) teoriile că

Papa este ultimul judecător şi arhiepiscop, autoritatea supremă şi monarhul Bisericii. VIII)

Botezul prin stropire şi separarea lui de Mirungere. IX) folosirea pâinii nedospite (azimă). X)

prefacerea vinului şi a pâinii în Trupul şi în Sângele Domnului cu cuvintele instituirii în locul

invocării Sfântului Duh şi doctrina transsubstanţialităţii. XII) privarea copiilor de la Împărăşanie.

XI) privarea poporului de Împărtăşanie; XIII) Adorarea Mariei. XIV) dogma „concepţiei

imaculate” şi a „adormirii corporale” a Maicii Domnului; XV) purgatoriul; XVI) indulgenţele;

XVII) aşa numitele „merite supraabundente” ale lui Hristos; XVIII) aşa-numitele „merite

supraabundente” ale Sfinţilor; XIX) meritele lucrului omului; XX) statuile şi secularizarea artei

religioase în locul icoanelor ortodoxe; XXI) celibatul obligatoriu al clerului; XXII) recunoaşterea

crimilalilor (Stepinac) ca şi „sfinţi”; XXIII) doctrina satisfacerii dreptăţii divine (rezultatul

confuziei păcatului originar şi legalismul care este prevalent în papism); XXIV) respingerea

Sfintei Tradiţii şi profitarea de ea ca şi o unealtă pentru revendicările papale (Papa este tradiţia);

XXV) credinţa că „Papa infailibil” este doar păzitorul, judecătorul şi interpretul Revelaţiei

divine; XXVI) aşa-numita „suferinţă a Bisericii” care este rău făcută din credincioşii care sunt

acum în purgatoriu; XXVII) Sistemul centralizat şi despotic al Vaticanului în care „Papa” este

monarh absolut care a introdus Cezaropapismul. XXIX) caracterul social-umanitar al ordinului

monahal; XXX) caracterul impersonal şi judicial al Spovedaniei; XXXI) şi, în final, blestemata

Uniaţie, calul troian al papismului. (Matei 2, 8-10).

I. Criza din Vatican

Deci, Excelenţa voastră, deoarece Papismul a fost tăiat din Biserica Ortodoxă Catolică, aţi

pierdut credinţa ortodoxă şi vi-aţi dezvoltat ereziile de mai sus, şi deci este normal pentru voi să

fiţi într-un stat într-o permanentă criză, la care a fost permanent expus. „Criza din Vatican este o

criză a Papismului. Un observator a comentat că noul Pontif ar trebui să folosească terapia cu

şocuri Bisericii. Altul a comentat că Papismul se confruntă cu cea mai mare criză de la Revoluţia

franceză, în timp ce altul a comparat criza cu cea din perioada Reformelor, Calvin şi Luther. Într-

o oarecare măsură, criza retorică este justificabilă. Cu trendurile care au slăbit credinţa în Apus-

creşterea spiritualităţii personale, influenţa ateismului, golul dintre etica tradiţional-creştină şi

realitatea modernă- Papismul a făcut scandal, îngreunând şi o tactică comunicaţională orientată

către mass-media din 1849.

II. Secularizarea şi declinul spiritual al Vaticanului

Este o concluzie generală şi o axiomă univerasală faptul că dogmele rele şi corupte dau

naştere unui stil de viaţă rău şi corupt. Tot aşa, reversul este adevărat, adică un mod rău de viaţă

şi corupt dă naştere unor dogme rele şi greşite. Există o relaţie foarte strânsă între dogmă şi stilul

de viaţă, dogmă şi etică, sau, să spunem teologic, ortodoxia este ortopraxie. Este la fel de rău a

avea un mod greşit de viaţă ca şi a avea dogme greşite. Asta pentru că una este mama celeilalte,

şi orice face una se răsfânge asupra celeilalte. Desigur, această axiomă are bazele în Sfintele

Scripturi şi în totalitate din Sfânta Tradiţie.

Nu este una, nici câteva, ci o infinitate de abateri şi practici anti creştine care rezultă din

erezia papistaşă. Un astfel de exemplu este „crucificarea” anuală a credincioşilor în Sfânta şi

Marea Vineri, în primul rând în Filipine. Anul acesta au fost mai multe crucificări decât în

oricare alt an. „Paştele în Filipine, o ţară unde 80% din 94 milioane de cetăţeni sunt papistaşi.

Mii de credincioşi şi turişti au ajuns în oraşul San Fernando în provincia Pambagna la 60 de

kilometri nord de Manilla, unde mai mulţi de 30 de oameni au fost crucificaţi. Vilfredo Salvador

de 57 ani spune că a fost crucificat pentru prima dată acum şapte ani, să îi mulţumească lui

Hristos pentru toate minunile din viaţa sa, dar mai ales şă îşi ispăşească păcatele.”

Superficialitatea spirituală pe care o inspiri celor simpli care te urmează este uimitoare. Ca şi

regulă tu înveţi opusul Evangheliei şi ceri o supunere totală a celor care te urmează. Menţionăm

ca şi exemplu ritualurile magice incredibile care se fac în templele papale din America Latină, pe

care chiar şi neopăgânii sunt geloşi, deoarece papistaşii pot retrăi ritualurile păgâne cu o aşa

acurateţe şi pasiune. Cel mai important e că Hristos a fost crucificat în locul nostru şi răspunde

pentru noi, în locul nostru, Ἡ κρίση στό Βατικανό κρίση τοῦ Καθολικισμοῦ, după cum

au spus cei de la New York Times, din ziar crucificarea patimilor noastre şi sinele

nostru rău, corrupt, vechi.

Seara, Excelenţă, “clerul” dumneavostră se uită la filme cu conţinut

senzual. Sau cel puţin aşa susţine website-ul Torrentz Freak, care dezvăluie cum

„piraţia există chiar şi în interiorul Vaticanului”, publicând lista întreagă de filme

şi show-uri de televiziune care au fost descărcate recent. Cei apoape 800 de

preoţi, monahi şi alţi credincioşi care stau la Vatican îşi arată preferinţele pentru

show-uri de televiziune ca şi: Chicago Fire, Lightfields, The Neighbours and

Touch; pentru filme cu conţinut romantic, Love actually este printre cele mai

căutate, cât şi multe alte filme improprii pentru telespectatorii minori. Website-

ul a publicat informaţii despre filmele care au fost descărcate în Vatican în

cursul anului 2012, incluzând filme cu conţinut pornografic explicit! Titluri ca şi

Ts Pussy Hunters cu staruri porno transsexuale, filme lesbiene, Whipped Ass, şi

filme sadomasochiste ca Russian Slaves au fost descărcate! Din păcate, astfel

de rapoarte nu mai şochează deoarece peste tot se văd mii de cazuri de

pedofilie şi abuz de copii din mâinile „preoţilor” „Sfântului Scaun”, care se

pretinde a fi „Biserică”.

Când o viaţă spirituală sănătoasă, asceza şi Slava lui Dumnezeu sunt

absente, şi când se găsesc în abundenţă luxul, opulenţa şi negoţul de putere, e

normal ca această atmosferă coruptă să dea naştere unor asemenea incidente.

Capul confederaţiei „episcopilor” italieni, cardinalul Angelo Bagnasto a apărut

într-un video online dând azima („Sfânta Împărtăşanie”) unui faimos activist

politic transsexual, care a fost îmbrăcat în haine de femeie. Acest „spectacol” a

avut loc la funeraliile unui alt „drag preot”, controversatul „preot” Genoan, Pr.

Andrea Gallo, care a fost un marxist recunoscut şi un apărător pe faţă al

homosexualilor, şi care anul trecut a fost premiat cu „Gay Character of the

year”(Caracterul gay al anului) de către activiştii homosexuali. De fapt, chiar în

timpul alegerii tale, el a fost pro alegerii unui homosexual recunoscut ca şi Papă!

Acelaşi om a propus relaţiile homosexuale între „cler” cu scopul de a reduce

pedofilia din rândul „preoţilor” papistaşi. În timpul slujbei de înmormântare, i-a

fost dat cuvântul unui travestit, care l-a lăudat pe răposat astfel: „Ne-ai deschis

nouă uşile bisericii şi inimii tale. Îţi mulţumesc că ne-ai făcut pe noi travestiţii să

ne simţim ca şi cum e voia lui Dumnezeu să fim aşa, şi că suntem iubiţi de

Dumnezeu. Sperăm că mulţi alţii îţi vor urma exemplu şi cineva va cere iertare!”

Incredibil!!! Acest transsexual imprudent proclamând înăuntru unui templu

papistaş că sodomia este voia lui Dumnezeu! Între timp, acest „arhiepiscop”

patetic nu l-a scos afară din templu, ci l-a şi „împărtăşit”. Şi ceea ce este şi mai

scandalos, Vaticanul pare surd la protestele credincioşilor care au caracterizat

funeraliile ca „funeralii porno”.

Secularizarea „Sfântului Scaun” nu are limite. Şi de ce ar avea, fiind clar o

instituţie mondială, căreia îi pasă numai de chestiuni lumeşti străine de orice

spiritualitate. Următorul incident este reprezentativ pentru acest spirit lumesc

care conduce Vaticanul şi pe tine, Excelenţă, care te autoproclami „Papă”. Ai

„binecuvântat” mii de motociclişti şi motocicletele lor Harley Davidson în timpul

celebrării a 110 ani de la fondarea Companiei Harley Davidson. Piaţa San Pietro

a fost plină de motociclete şi de zgomot care te acopereau chiar şi pe tine când

le dădeai „binecuvântare” credincioşilor care s-au adunat acolo după Messa de

Duminică. Un motociclist a spus „Doar pentru că noi suntem motociclişti, nu

înseamnă că nu suntem catolici”. Recent preşedintele Companiei Harley

Davidson ţi-a dat două motociclete şi o jachetă de piele! Absenţa spiritualităţii în

Vest a condus spre aşa absurdităţi că acum însuşi „Papa” cauzează furtuni

media cu persoana lui „hip”.

Noi repetăm că există o lipsă totală de spiritualitate în Papism. Nu vorbim de o „biserică”, ci

de o organizaţie mondială care este, în momentele ei cele mai bune, o religie – una din multele

religii ale lumii, care nu este interesată decât de a face bazele îndemnurilor spiritual-psihologice

a celor dinaintea lor. Biserica Adevărată a lui Hristos nu este nici o organizaţie mondială, şi nici

o religie (în înţelesul psihologic al termenului), ci este o „creaţie nouă”, „comunitatea nou

restaurată a celor care au fost renăscuţi în Hristos, „celor plecaţi”, celor care părăsesc lumea

căzută, transformându-se într-o comunitate a iubirii, bazată pe prototipul Dumnezeului în

Treime, care este o existenţă a iubirii- creaţia divină, care îndumnezeieşte persoana umană.

Papismul, totuşi, nu are nimic din aşa ceva, dovedit de clerul lui în ultimele sute de ani. Ai

dovedit-o tu însuţi, Excelenţă, în ultima ta vizită în Brazilia. Pentru a ataca milioanele dintre

următorii tăi brazilieni rătăciţi, ai folosit un jargon folosit de către huliganii fanatici pe stadioane

pentru a-i supune unei umilinţe totale. Această ură „atletică” abisală nu poate fi caracterizată

altfel decât satanică, ură care ajunge până la punctul de a-şi ucide oponenţii. Din această mulţime

de cuvinte din lumea interlopă atletică, Excelenţă, ţi-ai ales terminologia pentru invitaţia la foştii

tăi următori apostaziaţi, ca şi cum ar face un manager de echipă de fotbal. Tot aşa, subliniem

faptul că tu însăţi eşti un fanatic la fotbal! Deoarece papismul nu are mijloacele autentice

patristice (deoarece le-a abandonat şi le-a trădat) cu care să poată vorbi omului modern, foloseşte

ceea ce are: jargonul stradal! În loc ca „Biserica” să schimbe lumea, lumea a devorat „biserica”

apuseană! Din păcate, asta e papalitatea – cu nicio urmă de spiritualitate, şi refăcută după chipul

şi asemănarea unei francize de fotbal.

E aproape imposibil să ţinem pasul cu secularizarea din erezia papistaşă. Potrivit unui raport,

se pare că anumiţi „clerici” papistaşi au idei ciudate despre cum să apropie credincioşii de

biserică. După ce un „preot” din Mexic şi-a cusut supereroi pe veşmintele lui, slujind împreună

cu Batman şi Superman, şi stropind credincioşii cu apă sfinţită cu o puşcă de apă, alt preot, de

data asta din Italia, pare că a confundat altarul cu o scenă dintr-un club de noapte. În video, care

se înţelege că face înconjurul lumii, preotul din Milano i-a lăsat pe toţi participanţii la o nuntă

fără cuvinte când şi-a pus radio-ul pe sfânta masă şi a dat drumul la melodia lui preferată. Unii,

totuşi ar putea spune că acestea sunt doar incidente izolate, şi că nu reflectă papalitatea ca şi

întreg. Ei nu ştiu atunci că „Sfântul Scaun” nu a ridicat nici măcar o simplă obiecţie pentru toate

aceste incidente, sau măcar pentru vreunul dintre ele, care apar la ordinea zilei! Declinul

papalităţii este deja o concluzie şi vor mai urma multe.

În parohia papistaşă abaţia Sf Antonie din Messina în 3 septembrie 2013, messele au fost

săvârşite folosindu-se boluri și cupe de plastic. Desigur, nu a fost prima dată când aşa ceva s-a

întâmplat. Mai târziu, în timpul Zilei Tinerilor Mondiale în Rio de Janeiro, au fost folosite

„potire pentru împărtăşanie” de plastic.

Purtând o sutană care îi are pe Superman şi pe Batman pe ea şi fluturând un pistol de apă

multicolor, „preotul” papistaş Omberto se pregăteşte pentru messa obişnuită în parohia Ojos de

Agua în Coahuila, Mexic. Copii fericiţi şi părinţii lor umplu templu, aşteptând nerăbdători

momentul când „peotul” îi va stropi cu apă sfinţită.

În plus, idea fantezistă a „preotului” nu este atât de distractivă pe cât este de eficientă,

deoarece a reuşit prin această metodă să atragă copiii şi tinerii din familiile credincioşilor.

Apariţia sa revoluţionară cauzează un interes foarte mare, iar ca şi rezultat din ce în ce mai mulţi

oameni participă la slujbele lui. Revitalizarea „liturgică” papistaşă continuă cu bere, festinuri şi

cântece.

Potrivit unui raport al website-ului grecesc DOGMA, un „monah” Capucin cântă heavy

metal. „La o primă privire, Cesaere Bonizzi este un simplu monah care aparţine ordinului

Capucin, cu sandale, deprinderi şi o barbă minunată. Fostul misionar de pe Coasta de Fildeş

trăieşte aproape de Milano şi este fan şi cântăreţ de heavy metal. Totul a început acum 15 ani

când a asistat la un concert Metallica. Chiar dacă el este „religios”, după cum susţine, el vrea să

trimită un mesaj oamenilor, un mesaj despre viaţă, înţelesul şi bucuria ei. După cum el însuşi a

spus, niciodată n-a avut vreo problemă cu superiorii lui. Un exemplu este cd-ul lui de heavy

metal dedicat Maicii Domnului. Oricum, după cum susţin mulţi oameni, care înţeleg misiunea

unui călugăr, că muzica heavy metal nu poate fi considerată ca şi un meşteşug al unui călugăr.

Este foarte departe de lupta ascetică sau de rugăciune. Noi avem numai următoarele observaţii:

a) că muzica rock heavy metal este folosită în exprimarea şi propaganda satanismului, b) că acel

„călugăr heavy metal” vorbeşte de plăcerea de a trăi, care este străină învăţăturii lui Hristos şi c)

că el nu a avut niciodată vreo problemă cu superiorii lui, şi nici nu va avea vreodată, fiindcă

Vaticanul nu este interesat de aşa o problemă ca spiritualitatea.

Şi în final, Excelenţă, ai făcut acest lucru incredibil dar totuşi adevărat, ai reînnoit

„indulgenţele” din Evul Mediu cu ajutorul Internetului! De data asta nu le-ai vândut, ci le-ai dat

gratis, pe contul tău de Twitter! Acest buletin informativ a fost adus la iveală de către website-ul

grecesc THE NEWS (TA NEA): “ Papa Francisc dă indulgenţe tuturor care-l urmează pe

Twitter. Este un efort de a ţine pasul cu vremurile moderne, Vaticanul a hotărât să-şi mărite una

din cele mai vechi tradiţii ale sale cu lumea reţelei sociale, oferind „indulgenţe” tuturor care-l

urmăresc pe Twitter în timpul Zilei Mondiale a Tineretului Catolic. Acest privilegiu este dat de

Vatican doar pentru un click. În acest fel ei îşi asigură că vor sta mai puţin în purgatoriu după ce

ei s-au şi spovedit. Potrivit unui raport a ziarului britanic The Guardian, oricine poate primi

„indulgenţe” dacă participă la Ziua Mondială a Tinerilor Catolici în Rio de Janeiro. Cei care nu

pot fi prezenţi pot să urmărească ce se întâmplă pe contul de Twitter al Papei!”. Excelenţă, pune

mâna pe inimă şi spune-mi sincer: Este cumva vreo şansă ca voi să fiţi „biserică” şi ca noi să ne

unim într-un fel cu voi_ Din partea noastră, noi nu am văzut nicio schimbare de Papismul Evului

Mediu, care a născut Inchiziţia, războaiele religioase, Cruciadele, Umanismul, Reforma

Protestantă, ateismul, şi decreştinizarea Europei.

III) Demisia Excelenţei Sale Benedict

De abia s-a uscat cerneala după vestea că a demisionat Papa Benedict, şi de abia s-au uscat

lacrimile pe faţă când a fost aruncată prima bombă, care, foarte probabil că a fost legată de

această demisie tăcută. Într-un raport deosebit, care a fost adus la lumină datorită website-ului

grecesc “ΞΥΠΝΗΣΤΕ ΡΕ,” noi am citit: „Un Papă german părăseşte Vaticanul şi

apare un bancher german. Ernsvton Frezberg, care are 54 ani, va prelua

conducerea unei bănci cu 6 miliarde de euro şi 44000 de conturi secrete, printre

care şi contul Pontifului. Preluarea funcţiei de conducere a Băncii Vaticanului se

preconizează pe data de 24 mai 2012, după ce predecesorul său, Ettore Gotti

Tedeschi a fost demis pentru că voia ca conturile Vaticanului să ie mai

transparente. În acest an Banca a rămas fără conducător, un lucru care a

crescut zvonurile despre netransparenţa finanţelor Papei”. Acesta este doar un

prim răspuns celor care au vrut să vadă în spatele „simplelor motive” a acestei

demisii! Atât de mult despre „sfânta afacere” şi „sfântul scaun” nu ne surprinde

deloc, deoarece Vaticanul este un Stat şi nu o Biserică!!!