Scrisoarea a III a

De Mihai Eminescu

-Apartenenta operei la genul epic,

specia literara poem eroic

Scrisoarea III de Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850- 15 iunie 1889) a fost inceputa inca din anii 1872-1873 si a avut mai multe variante de creatie pana la forma definitive, care a fost publicata abia in mai 1881. Poemul este, asadar, rodul unei indelungi perioade de elaborare si se inscrie in seria celor cinci Scrisori, care au ca tema conditia omului de geniu in raport cu timpul si societatea meschina, incapabila sa aprecieze valorile spiritual. Daca in Scrisoarea I si Scrisoarea II geniul este intruchipat de savant, respectiv de artist, in Scrisoarea III geniul este omul politic, reliefat prin antiteza: patriotul si viteazul Mircea cel Batran in opozitie cu politicianul patriotard si nedemn.

Pasionat de istoria nationala, Mihai Eminescu nota intru-n manuscris:

Trecutul e in mine si eu sunt in trecut,

Precum traieste cerul in marea ce-l respira.

Dragostea constanta pentru neamul romanesc, pentru trecutul zbuciumat al acestui popor vitregit este marturisita de poetul national intr-o scrisoare adresata lui G. Panu si publicata de acesta in volumul Amintiri de la Junimea : [] in lumea aceasta nu este nimic mai interesant decat istoria poporului nostrum, trecutul lui, tot-tot este un sir neintrerupt de martiri.

Tema poemului este istorica, poetul punand intr-o antiteza severa simbolul conducatorului iubitor de neam si tara, intruchipat in Mircea cel Batran si politicianul contemporan cu Eminescu, perfidy si preocupat numai de interese marunte. Opozitia dintre trecutul glorios si prezentul decazut este sugestiv exprimata in versurile cu care incepe ultimul tablou al poemului :

De-asa vremi se-nvrednicira cronicarii si rapsozii;

Veacul nostru ni-l umplura saltimbancii si irozii

Poemul Scrisoarea III este foarte amplu, fiind construit din doua parti: prima (194 de versuri) evoca in ritm de oda si pe parcursul a patru tablouri

momente sugestive pentru eroismul si patriotismul romanesc din glorioasa istorie nationala si partea a doua (88 de versuri), care este un pamflet virulent la adresa politicienilor contemporani , asupra carora se revarsa sarcasmul si invectiva eminesciana.

Tabloul al treilea din cadrul partii intai descrie lupta de la Rovine dintre moldoveni, in fruntea carora se afla Mircea cel Batran si turci, condusi de sultanul Baiazid. Constructia panoramic a tabloului de lupta are valente cinematografice, dinamismul, repeziciunea miscarii alterneaza cu efectele auditive amplificate la nivel cosmic, tehnica definitorie pentru arta eminesciana.

Descrierea bataliei incepe cu o imagine auditiva impresionanta, construita crescendo din substantive acustice:freamat, zbucium, zgomot, arme, bucium. Imaginea vizuala infatiseaza miile de osteni moldoveni, caracterizati succinct prin epietete metaforice : mii de capete pletoase , mii de coifuri lucitoare. Miscarea (imagine motorie) are valenta cinematografica si ocupa locul central al bataliei.Dinamismul este realizat printr-o aglomerare de verbe cu mare putere de sugestie pentru viteza cu care se desfasoara lupta : implu, roiesc, iau in fuga, bat in scari, se clatina, cadeau, se rastoarna. Alternarea permanenta a imaginilor auditive si vizuale cu cele motorii amplifica dramatismul si incrancenarea ostasilor pe campul de bataie: codrul clocoti de zgomot, calaretii implu campul, arcuri se intend in vant. Aliteratiile vajaind ca vijelia , plesnetul de ploaie, verbele auditive urla, striga, suiera si substantivele sonore tropot, strigat completeaza tumultul si tensiunea luptei. Armata otomana este cuprinsa de pieire si in fata si in coaste, cad asabii, cadeau pedestrii, caii se rastoarna turcii fug inspaimantati si li se pare ca se naruie tot cerul. Vitejia lui Mircea cel Batran are putere de exemplu pentru ostasii sai: Mircea insusi mana-n lupta vijelia-ngrozitoare, \Care vine, vine , vine , calca totul in picioare;. Voievodul detine arta organizariisi conducerii actiunilor in lupta, idee sustinuta prin repetitia verbului vine si hiperbola vijelia-ngrozitoare. Calaretii moldoveni trec rupandu-si large uliti printre cetele pagane, pe care le risipesc, iar victoria moldovenilor este marcata de steagurile tarii, care vin biruitoare. Prin comparatia hiperbolizata ca potop ce prapadeste, ca o mare tulburata se accentueaza victoria armatei lui Mircea asupra puhoiului turcesc, a carui infrangere este exprimata prin comparatia e ca pleava vanturata. Eroismul romanilor este comparabil doar cu fortele dezlantuite ale naturii, iar alungarea turcilor dincolo de Dunare instaleaza in Moldova mandria

patriotica a victoriei: acea grindin-otelita inspre Dunare o mana, \ Iar in urma lor se-ntinde falnic armia romana.

Expresivitatea limbajului poetic se distinge prin folosirea arhaismelor fonetice implu, nouri, grindeni- si lexicale coifuri, lanci, asabi, arcuri, pedestri, numind termini militari specifici acelei perioade istorice. Intregul fragment se particularizeaza in cadrul poemului prin dinamismul verbelor de miscare, prin puterea de vizualizare a frontului si prin vuietul bataliei, toate aceste imagini fiind alcatuite din figure de stil cu mare forta de sugestie: metafore, comparatii, epitete, aliteratii, repetitii.

Prozodia se defineste prin ritmul de oda al acestui fragment, masura versurilor fiind de 16-17 silabe. Rima este imperechiata si adesea surprinzatoare prin licentele poetice: grindeni\pretutindeni, suliti\large uliti.

Constantin Noica aprecia ca Mihai Eminescu este un omo complet al spiritualitatii nationale si afirma ca opera lui trebuie strabatuta in intregime pentru a ajunge la adevarul ca te afli in fata omului deplin al culturii romanesti.