Rezistena prin cultur a reprezentat o important modalitate de a menine treaz normalitatea valorilor morale i estetice ale intelectualilor supui propagandei comuniste . Se pot da numeroase exemple de scriitori, artiti plastici, regizori i actori care au elaborat sau au dat via unor opere care aveau ansa de a trece de cenzura implacabil i artau n acela timp opiniei publice adevrata fa a sistemului comunist. Au existat i lucrri de tip samisdat( care se distribuiau din mn n mn ) sau circulau oral sub forma unor anecdote sau epigrame.Ce nseamn s reziti prin cultur ntr-un regim totalitar? n primul rnd s nu pactizezi cu regimul, s nu participi la aciunile partidului unic, s nu te exprimi ca intelectual n termenii stabilii de acesta. S nu aduci ode partidului, s nu-i nchini opere de art, s nu-l preamreti n scrierile tale, s nu-i justifici ororile fcnd exerciii de retoric. Apoi, n domeniul n care eti priceput, s reziti prin cultur nseamn s-i faci treaba n mod exemplar, s-i scrii crile ct mai bine cu putin, dup norme independente de regimul n care trieti, norme pe care i le stabileti singur, s pictezi aa cum crezi tu c s-ar cuveni n vremea cnd trieti, s compui i s interpretezi muzic dup criterii diferite de ideologia dominant, criterii la care s poi adera cu contiina mpcat.

Cateva idei despre rezistenta prin cultura in perioada comunista

"Am intalnit profesori mai in varsta care au terminat facultatea la sfarsitul anilor '50 si au facut cursuri cu Tudor Vianu si Calinescu. Despre amandoi s-a spus in presa noastra si s-a dezbatut chestiunea compromisului: "Calinescu si Tudor Vianu au facut compromisuri cu regimul", spre deosebire de alti profesori universitari care au facut inchisoare sau "macar" au fost dati afara si pusi la index. De acord, dar din perspectiva profesorilor de romana care le-au urmat cursurile, adevarul este dezarmant de simplu. Mi-au spus multi: "in vremea aceea, la literatura romana faceam realismul socialist. La Tudor Vianu era singurul loc unde se vorbea intr-adevar despre literatura, pentru ca el tinea cursuri despre Dante, Shakespeare, Moliere etc. A fost singurul loc in care noi, facand Facultatea de Filologie, am vorbit despre literatura cu adevarat". Chestiunea compromisului moral si politic ramane, chestiunea efectului asupra publicului ramane si ea.

Exista "piata neagra a culturii", care a functionat tot timpul in anii '50, cu riscuri foarte mari la inceputul acelui deceniu: imprumutul cartilor care erau trecute la index, copiatul de mana (stiu o persoana care a facut inchisoare din simplul motiv ca i-au gasit acasa poezii de Radu Gyr, copiate de mana de catre un student in anul I).

In anii '80, anumite carti care apareau cu greu (cu cenzura, cu tot mecanismul acesta care incerca sa puna piedici) intrau direct pe piata neagra, nu se gaseau in librarii. De pilda: Cel mai iubit dintre pamanteni. E o carte care atunci a functionat pe principiul "pietei libere". La Piata Obor, veneau duminica oameni care vindeau carti. "Cel mai iubit dintre pamanteni" nu se aducea niciodata. Se punea doar un cartonas pe care scria numele si pretul. La fel, Eliade cu Istoria ideilor si credintelor religioase. Erau carti prea pretioase ca se le aduci la targ si sa le pui pe tejghea. Dupa care negociai cu omul si te intalneai ulterior cu el sa iti dea cartea.

Herta Muller despre rezistenta prin cultura:

ntrebat ce prere are despre rezistena prin cultur, Herta Muller i-e exprimate aceast prere:

Ce rezistenta? Romanii ar trebui sa taca din gura, ca n-au cam avut rezistenta. Au avut polonezii, au avut ungurii. Cultura nu e de vina ca se instaleaza o dictatura. Dar nici nu poate s-o schimbe. Pentru asta trebuie altceva. Asa-zisii oameni de cultura nu sint nici mai buni, nici mai rai decit ceilalti si cei mai multi au fost oportunisti sau au si participat. Din pacate au crezut ca au zona lor in care si-au scris cartile. Sau ca au scris printre rinduri impotriva regimului. Ce-au scris printre rinduri?

Eu am alta imagine despre politica si rolul meu ca individ. De ce sa cred ca eu ca om de cultura sint mai important decit altii? Eu am facut un text, altcineva a facut un pantof. Exista parerea ca talentul te ridica peste ceilalti. Nu este adevarat! E o alta meserie: te lupti cu limba, faci ce altcineva face cu un alt material. In Romania e un cult al geniului. Toti se cred genii! Am vazut prea multe lucruri ca sa mai cred asta. Am lucrat intr-o fabrica si am vazut ca fiecare om are aceeasi importanta ca individ.via Herta Muller : Dupa ce Securitatea mi-a furat viata o data, mi-o fura si acum Cotidianul.

1.Cum o duceau scriitorii in comunism?Raspunsul meu era, fara sa stau prea mult pe ganduri, ca o duceau bine, daca ii comparai cu omul de rand. Aveau o multime de avantaje la care cetatenii obisnuiti nici macar nu indrazneau sa viseze. Cum ar fi, de exemplu, posibilitatea de a calatori in Occident.2.Care era atitudinea partidului fata de scriitori?

Securitatea n discuiile la un pahar, Nichita zicea ceva i mpotriva regimului comunist? n general, se ferea s zic ceva. Motivul era destul de simplu: avea casa mbcsit cu microfoane, plus c erau foarte muli turntori n jurul lui. El i mirosea de la o pot. Sunam la u, el venea p-p i-mi deschidea i, dac era ceva mai suspect, mi btea umrul cu dou degete, adic vezi c sunt securiti!. Ca s-mi in gura. Dar el se ferea de subiect.

3. Cum arata viata in general?

O fric omniprezent ntr-un regim opresiv, o fric pe care trebuie s-o fi resimit alturi de anxietile legate de propria-i creativitate de poet, speculeaz Agopian chiar Nichita Stnescu (unul dintre defectele lui era... frica de miliieni) i pe care acesta din urm i-o neca n vodc. n Un fel de concluzie: Vise de glorie i trndveal, scriitorul explic, de altfel, cu o ironie amar, la limita sarcasmului, c regimul comunist i-a mpins pe scriitori pe cei foarte buni, mai ales ctre alcoolism i moarte prematur, iar Nichita Stnescu se dovedete, n acest context, un caz exemplar (dar sunt foarte muli n cazul lui, fie i numai dac lum n considerare numele evocate de tefan Agopian n carte): Printre multe alte griji, comunitii au avut-o i pe aia de a nu-i lsa pe artiti prea mult vreme n stare de trezie. Fiindc un artist pilit nu-i dorete dect s se mbete ca lumea. i ca s aib bani s-o fac temeinic, nu trebuie s-l supere pe ttucul Partid. Aa nct concluzia evocrilor memorialistice pe tema devenirii sale ca scriitor e surprinztoare, de un umor mai mult negru graie amnrii publicrii crilor lui i intrrii n USR, scriitorul a ocolit destinul de scriitor mplinit n comunism, alcoolic i mort prematur: Aveam 36 de ani cnd m-au primit n Uniunea Scriitorilor, doi copii i un ficat foarte sntos. Stau astzi i m gndesc c, dac nu erau Tezele din iulie, Conu Alecu cu lenea i ezitrile lui, Partidul i Securitatea att de vigilente, astzi eram de mult un nume pe o cruce la Cimitirul Armenesc. Nu-mi rmne dect s le mulumesc i s le port venic recunotin.

4.Care erau avantajele?Din paginile sale memorialistice, aflm informaii preioase despre ce nsemna, aadar, s fii scriitor n comunism: avantajele financiare, din clipa n care reueai s publici, preau suficient de mari; la fel i ansa de a obine un paaport i de a cltori n strintate; dar i norocul de a nu munci, de a te ocupa exclusiv de scris (un noroc ce se obinea mai greu, odat cu celebritatea Agopian nu l-a avut, el a lucrat zece ani la program, la ISPIF, un institut de mbuntiri funciare; mai trziu ajunge i el laRomnia literar, unde Nichita Stnescu era angajat de ani buni, dar nu dduse niciodat pe la locul de munc...). Pe vremea aceea scrie memorialistul (adic anii 60-70) , dar i mai trziu, chiar pn n 89, scriitorii obineau relativ uor paaport n comparaie cu muritorii de rnd. Era unul dintre avantajele lor, deloc de lepdat. Mai greu era, se pare, pn publicai: Agopian a debutat n primvara lui 71, n revistaLuceafrul, cu o povestire oniric, intitulatPloi calde pe umerii notri (pe care ia... 400 de lei), graie prietenului Valeriu Pantazi (o figur literar uitat azi). Debutul n roman va veni, totui, mult mai trziu, n 79, cnd i apareZiua mnieila Cartea Romneasc.Fragment din volum Autocenzura- Liliana Corobca

Se spune c din btlia cu cenzura ar fi ieit adesea nvingtoare forma artistic; astfel, se spune, s-ar fi nscut metafora... Se mai spune i c cenzura ar fi rul necesar, abia ea dndu-i libertii spirituale un sens... Din pcate, o prelung i dur tiranie a cenzurii l transform pe cenzurat n cenzor al propriilor cuvinte. Experiena l-a nvat c nu-i este permis s dea glas anumitor adevruri, aa c nici nu mai ncearc. Parc hipnotizat, se uit la tabuuri i nu mai vede adevrul; slalomul su printre tot felul de interdicii devine n cele din urm fug de adevr, dezertare. De-acum nainte va propovdui n vorb i n scris adevruri de care nimeni nu are nevoie, n timp ce, ntre patru ochi, le va spune prietenilor: Ei, de mi s-ar permite s spun adevrul.... Ei, da, dac cenzura i-ar da permisiunea pentru asta, eventual chiar s-l roage s-o fac... Nicio instituie de cenzur din lumea asta nu permite rostirea ntregului adevr, aa argumenteaz autocenzuratul, ns un ins inteligent nu se npustete cu capul s foreze ui ferecate. Dac n-am voie s spun tot adevrul ei bine, atunci voi spune o parte din el.... Uit ns sau se preface c n-ar ti: o parte din adevr poate nsemna adesea o minciun. Un adevr parial nu este (nc) o minciun. O parte din adevr este minciun o minciun parial, ce-i drept, ns minciun. Concluzia lui Goma este pesimist: Cu timpul, tirania total a cenzurii i autocenzura practicat din ce n ce mai dezinvolt au avut ca rezultat: unii scriitori nu doar treceau sub tcere ceea ce gndeau cu adevrat, ci nici nu mai gndeau normal, omenete, aa cum ar fi trebuit s gndeasc.

Da, scriitorii sub comunism o duceau mai bine decat oamenii de rand. Dar cuvantul se ofileste in absenta libertatii, iar intelectualul caruia i se pune calusul in gura, direct sau indirect, se sufoca. Agopian il citeaza pe Ceausescu, prezentand nefastele Teze din iulie 1971: Arta trebuie sa serveasca unui singur scop: educatiei socialiste, comuniste. In acest sens suntem pentru cea mai larga libertate de creatie, pentru cea mai larga exprimare a imaginatiei, dar in spiritul conceptiei noastre despre lume si viata. Cred ca este clar! Scriitorul adauga: Printre multe alte griji, comunistii au avut-o si pe aia de a nu-i lasa pe artisti prea multa vreme in stare de trezie. Fiindca un artist pilit nu-si doreste decat sa se imbete ca lumea. Si ca sa aiba bani s-o faca temeinic, nu trebuie sa-l supere pe tatucul Partid.

5. Cum s-a manifestat aceasta rezistenta culturala?.Mircea Zaciu: A existat o rezisten cultural. Nu se poate negaacest lucru. Dar ea s-a manifestat n varii forme i nu ntotdeauna n atitudini ostile sistemului,dictaturii. S-au cutat soluii de acomodare i, n acelai timp, i de a afirma cspiritualitatea romnesc merge de fapt divergent fa de linia pe care o indica PartidulComunist. Este o rezisten ntr-o form ambigu. Nu a fost o rezisten declarat, ci orezisten oarecum mascat.