CHESTIONARUL SCHMIESCHECK

CHESTIONARUL SCHMIESCHECK

- Manual -

CHESTIONARUL DE TENDINE ACCENTUATE SCHMIESCHECK

Prezentarea caracteristicilor unor tipuri de firi accentuate

Firea demonstrativa

Esena firii demonstrative care, atunci cand atinge grade mai inalte, devine fire isterica, rezida in capacitatea anormala de refulare. Noiunea de refulare a fost ntrebuinata inaintea lui Freud, dar s-a incetatenit in literatura psihiatrica datorita lui. Refularea poate fi considerata ca proces psihic universal, deoarece se afla la originea construirii incontientului ca domeniu separat de restul psihismului. Freud definete refularea ca fiind operaiunea prin care subiectul incearca sa resping sau sa menin in incontient reprezentri (gnduri, imagini, amintiri) legate de o pulsiune. Refularea se produce in cazurile in care satisfacerea unei pulsiuni - susceptibila prin ea insasi sa produc plcere - risca sa provoace neplcere in raport cu alte exigente. In aceasta situaie se vorbete despre afect blocat. In cazul istericilor, afectul, in loc sa fie legat de reprezentare, este convertit, realizandu-se astfel o sciziune: exista afect fara reprezentare si reprezentare fara afect.

O alta trstura caracteristica firii demonstrative este lauda. De obicei, oamenii nu se lauda singuri, chiar daca adesea ar dori acest lucru, pentru ca se tem de dezaprobarea celorlali. Personalitatea demonstrativa poate inlatura asemenea inhibiii si deci se poate lauda singura, bucurandu-se fara rezerve de aurelola pe care singura si-a faurit-o. Laudei de sine ca activitate verbala i se adaug, de obicei, activitatea practica in scopul de a se afirma, adic struina de a strni interesul plin de respect al colectivitii. Persoanele demonstrative refuleaz disconfortul atunci cand sunt in centrul ateniei generale, revendicnd fara jena pentru sine o situaie aparte si sunt in stare sa se bucure de ea fara rezerve. Aceasta dorina de a fi cu orice pret in centrul ateniei se incadreaza in nevoia de recunoatere sociala.

La personalitile demonstrative poate fi remarcata tendina de autocompatimire. Istericul isi refuza inhibiiile privitoare la lamentrile sale si isi joaca nestingherit rolul de martir. Acetia sunt oamenii care isi gsesc in boala atat satisfacia directa, cat si pe cea indirecta. In acest sens Freud vorbete despre "beneficiul primar" si "beneficiul secundar" al bolii. "Beneficiul primar" este legat de insusi dinamismul simptomelor. In aceasta situaie se disting doua parti : "partea interna a beneficiului primar" consta in reducerea de tensiune pe care o procura simptomul; acesta, orict de dureros ar fi, are drept scop sa-1 scuteasc pe subiect de conflicte uneori mai neplcute - este mecanismul asa-zisei "fugi in boala". "Partea externa a beneficiului primar" ar fi legata de modificrile pe care simptomul le aduce in relaiile interpersonale ale subiectului. Astfel, o femeie "oprimata de soul ei" poate obine, mulumit nevrozei, mai multa tandree si atenie, razbunandu-se in acelai timp pentru tratamentul aspru indurat.Dintre insusirile personalitilor demonstrative face parte o buna capacitate de adaptare la alti oameni. Persoanele avnd o trstura isterica au adesea sucees in acele profesiuni in care este necesara empatia. Acest talent al lor provine din faptul ca ei pot sa faca abstracie de propria lor fire si sa joace acel rol care corespunde firii celuilalt sau se poate datora nevoii lor de a fi acceptai si apreciai de ceilali. In felul acesta se explica, de fapt, darul pe care il au personalitile demonstrative de a se face iubite.In psihanaliza se vorbete despre doua forme simptomatice : isteria de conversie, in care conflictul psihic este simbolizat prin simptome corporale dintre cele mai diverse, paroxistice sau durabile si isteria de angoasa, in care angoasa este fixata intr-un mod mai mult sau mai puin stabil la un anumit obiect exterior (fobii).

Specificitatea isteriei este cutata in prevalenta unui anumit tip de identificare, a anumitor mecanisme (mai ales refularea, deseori manifesta), in emergenta conflictului oedipian.

Istericii conserva emoia refulata, motiv pentru care se poate afirma ca ei sunt bolnavi de emoie. Aceasta emoie, declanata de o circumstana patogena, nu poate fi exprimata in mod normal si astfel ramane "blocata". Aceste efecte blocate au un dublu destin: ele pot persista asa cum sunt si devin apstoare pentru intreaga viata psihica, fata de cele care reprezint o sursa de iritare permaneneta sau se transforma in procese corporale anormale, procese de inervatie sau de inhibiie care nu sunt altceva dect simptome psihice ale nevrozei, de fapt conversie isterica. In viata normala, o anume cantitate din energia noastr afectiva este ntrebuinata in inervatia corporala si produce fenomenul de exprimare a emoiilor. Conversia isterica nu este altceva dect o expresie exagerata a emoiei care se traduce prin mijloace neobinuite. Prin urmare, procesul afectiv ocupa primul loc in cadrul isteriei.

Dorina istericului se refera intotdeauna la eludarea unei situaii dificile, a unui conflict, evitarea unui efort. Personalitile demonstrative ar fi caracterizate, in opinia autorului, prin: lauda de sine, insotita de obicei de un comportament specific cu scop de afirmare, tendina de autocompatimire, pripeala in decizii, capacitate de a se face iubite.

Patosul este considerat de Leonhard forma tipica a personalitii isterice, un adevrat etalon. Firile demonstrative prezint patetism in vorbire, gestica, mimica. Sunt subliniate, de asemenea, tendinele personalitilor demonstrative si isterice de a inlatura din contiina aspectele neplcute care ar putea sa stimuleze o gndire activa, subiecii mentinandu-se intr-o atitudine detaat, lasandu-se in voia manifestrilor ce se desfoar nestingherit, imbogatind tezaurul fanteziei.

Egocentrismul acestui tip de individ, veritabila "sugativa afectiva", isi afla rdcinile in inadecvarea aprecierii valorilor umane si in incapacitatea de a-si reprezenta tririle si dorinele celuilalt. Acestea se datoreaz maturitii si labilitii emoionale evideniate printr-o participare caleidoscopica la tririle anturajului. Referitor la aceasta labilitate. Janesch afirma ca istericul are o mie de simminte, dar niciun sentiment.Firea hiperexacta

Firea hiperexacta este contrariul firii demonstrative si se distinge prin lipsa capacitii de refulare. In timp ce istericii acioneaz sub impulsul momentului chiar si in cazurile in care ar trebui sa mai reflecteze, anacastii nu pot lua o hotrre nici atunci cand exista toate premisele pentru acesta. Ei vor sa analizeze totul pana la ultimele consecine inainte de a aciona, nu pot elimina din contiina nici cele mai mici posibiliti de a gasi poate totui o soluie mai buna, cu alte cuvinte nu sunt in stare sa refuleze si, din acesta cauza, au dificulti in activitatea lor. Astfel, pripeala isterica are la polul opus nehotararea anacasta. Inhibarea devine dificila numai in cazurile in care se contureaz un pericol - acela de a proceda greit, pricinuind astfel un rezultat neplcut sau compromind astfel o perspectiva plcuta. Chestiunile de mica importanta pot fi rezolvate luntric fara mare greutate, pentru aceasta nefiin vreo dificultate in luarea unei hotrri nici chiar pentru un anacast.

In situaia in care se ajunge la o nevroza, luarea hotrrilor importante ramane o problema, dar pericolul care impiedica luarea unei hotarari poate sa diminueze.

Teama de imbolnavire, microbi, este frecventa in nevrozele obsesive, ocupa un loc aparte : intotdeauna mai pot exista urme infime de murdrie, aadar de microbi. Daca posibilitile reduse sau chiar infime de periclitare produc totui efecte puternice, faptul indica o evoluie, expresie a unei legi psihologice. Potrivit acestei legi, tendinele afective supuse oscilrii intre doi poli cresc in asemenea msura, incat sentimente neinsemnate se transforma in afecte profunde. Aceasta lege este prezenta si in cazul dezvoltrilor paranoice. In nevroza obsesiva, teama care face ca o primejdie minima sa apar asa de amenintoare devine atat de puternica tocmai datorita nehotararii permanente privitoare la faptul daca exista sau nu motiv de teama. Din aceasta frmntare dominata de indoieli, cu o venica oscilare intre doi poli, ia natere frica patologica a nevroticilor obsesivi, frica pe care ei insisi o considera neintemeiata, dar pe care nu o pot invinge.

Anacastul incearca sa lupte impotriva obsesiei sale inca dn perioada de dezvoltare a afectului ; capacitatea sa de refulare fiind insa insuficienta, lupta impotriva obsesiei este tocmai ceea ce creeaz obsesia, deoarece alternanta sporete mai mult frica.

In cazul nevrozei, hiperexactitatea prezint dezavantaje atunci cand se manifesta cu o intensitate psihotica. Capacitatea de a lua hotrri este in aceasta situaie atat de prejudiciata, incat munca nu mai poate fi efectuata in mod fluent. Permanent apar indoieli, subiectul trebuie sa verifice daca ceea ce este deja fcut poate fi considerat in mod definitiv drept bun. In felul acesta, anacastul ramane in urma cu lucrul, meticulozitatea lui neputand avea dect in parte efect compensator. El recupereaz de cele mai multe ori timpul pierdut prin ore suplimentare voluntare. Dupa terminarea orelor de lucru, ii este greu sa se indeparteze de locul sau de munca ; uneori se intoarce sa vada daca a inchis toate uile si daca a lsat totul in ordine. Cand nu cedeaz dorinelor de acest fel, in drum spre casa este probabil preocupat si nelinitii de lucrrile pe care le avusese de executat in timpul orelor de serviciu. Acest lucru se intampla in special atunci cand are sarcini de rspundere. Adesea, momentele dinainte de a adormi sunt cel mai bun prilej de a se gndi din nou la activitatea profesionala si, probabil, la munca din ziua urmtoare si la modul in care ea ar putea fi fcuta cat mai bine.

O trstura definitorie a anacastului este nesigurana prezenta atunci cand pleac de acas. El se intoarce sa vada daca nu a lsat robinetul de gaz sau cel de apa deschis, daca nu a uitat sa sting lumina sau sa incuic usa. Aceste verificri inutile reduc posibilitatea persoanei de a savura clipele fericite.

Cand hiperexactitatea nu se manifesta dect sub forma unei insusiri accentuate, ea nu are aceste efecte negative. Tot ceea ce am descris mai sus poate sa apar si la aceste persoane, dar numai intr-o msura care nu atinge limitele absurdului. In asemenea cazuri se evideniaz indeosebi avantajele unei nclinaii spre meticulozitate. Munca de rspundere sporete nelinitea, hiperconstiinciozitatea asigurandu-le un bun renume, o buna apreciere la locul de munca, de care se simt foarte legai.

Efectele acestor trasaturi pot fi exprimate si pe planul grijii exagerate pentru propria bunstare. Individul hiperexact se ferete de primejdii inutile, evita excesele, nu bea prea mult, nu fumeaz prea mult.

Firea hiperperseverenta

Substratul firii hiperperseverente, respectiv al celei paranoide, este perseverenta anormala a afectului. Sentimentele care au tendina de a provoca reacii se estompeaz treptat dupa ce aceasta reacie a avut loc. Daca aceasta reacie nu este posibila, dar persoana respectiva isi indreapta totui gndurile spre alte probleme, afectul nu descrete dect foarte lent, insa in mod normal el dispare totui dupa ctva timp. La personalitile hiperperseverente aceasta estompare a afectului are loc mult mai inect. Cand asemenea persoane se gndesc la cele intamplate, afectul corespunztor apare din nou, el continund sa fie mereu prezent. S-ar putea sa nu dispar complet nici dupa sptmni si luni de zile, cu toate ca nu a fost alimentat de noi evenimente. In special afectele egoiste sunt cele care, datorita intensitii care le este proprie, se pot manifesta intr-un mod anormal. Specificul firii hiperperseverente se manifesta intotdeauna atunci cand sunt atinse interesele personale. De aceea se formeaz afecte contra unor prejudicii sau acte de opresiune, chiar daca acestea sunt, obiectiv, neinsemnate.

Daca un om inclina spre asemenea reacii, se poate vorbi de susceptibilitate. Un coninut similar il are si predispoziia de a se simi cu uurina jignit, dar aici este vorba mai ales de sfera onoarei personale, care se afla de asemenea pe primul plan la oamenii care se simt lesne ofensai. Hiperperseverenta este cel mai uor demonstrabila sub aceasta forma, cari indivizii de acest tip sunt avizi de prestigiu personal. Dar si un prejudiciu adus altor interese - cele legate, de pilda, de posesia bunurilor materiale - este suportat greu. Cand este lezat sentimentul de dreptate, sensibilitatea se manifesta mai puin, deoarece afectele primare sunt aici mai puin profunde dect in cazul sentimentelor egoiste. Daca totui oameni hiperperseverenti devin adesea lupttori pentru dreptate, aceasta imbraca la ei un aspect specific : revendicnd de fapt un anumit drept pentru ei insisi, ei generalizeaz aceasta revendicare numai pentru a-i da mai multa fora.

Persoanelor hiperperseverente le sunt caracteristice sentimente egoiste mai intense dect altor oameni. In felul acesta se ajunge la un mai pronunat sentiment al propriei valori.

Deoarece aspiraiile egoiste intampina obstacole indeosebi din partea celorlali oameni, intalnim in cazul unui grad mai inalt de hiperperseverenta -adic atunci cand este vorba de o fire paranoida - trstura nu mai puin caracteristica a atitudinii permanent bnuitoare. Nencrederea hiperperseverentului este mai mult sau mai puin generalizata. Ea nu depinde de anumite imprejurari exterioare, ci isi are rdcinile in insusi psihicul subiectului.

Repetarea experienelor de viata, de un anumit tip, poate declana dezvoltarea paranoica, dar aceasta nu se poate explica doar printr-o simpla repetare si insumare. La un om care este permanent jignit de un alt om se va produce treptat o oarecare insensibilizare, fireasca fata de lucruri care se intampla cu regularitate, astfel incat urmeaz o descretere a afectului ; in aceasta situaie nu ia natere o dezvoltare paranoica. O intensificare neintrerupta a afectului rezulta numai in cazul unei alternante intre succe si insucces. Cand cineva nu poate rspunde la jignire, dar nu obine dect un succes parial - care este apoi anihilat de o contraactiune si cand, in acest fel, succesul si eecul trec alternativ pe primul plan, ia natere afectul paranoic.

In afara sferei paranoice, putem observa dezvoltri paranoice cu caracter aproape delirant, in special gelozie.

Daca ideile care se fixeaz in dezvoltarea paranoica nu sunt obsesive, ele sunt totui prevalente. Un om poate fi atat de preocupat de gndul unui eventual prejudiciu sau de gndul obinerii unui mare succes, incat sa piard in mare msura din vedere alte interese si alte teluri. Se profileaz astfel ncpnarea personalitilor paranoide.

Firea hiperperseverenta se aseamn intr-o oarecare msura cu cea anacasta si ca element comun poate fi amintita teama care este potenata. Daca datorita unei situaii obiectiv nedecise intervine o oscilaie intre sperana si teama, anxietatea se intensifica mai mult dect de obicei chiar la un om hiperperseverent, intrucat ea nu descrete in intervalele dintre ocurile afective. Rezultatul este ca avem de a face cu o dezvoltare hipocondriaca ; la persoanele hiperperseverente ea este similara celei ce se observa la persoanele hiperexacte, desi nu este la fel de frecventa ca la acestea din urma.

In general, omul obine stima celorlali numai daca realizeaz ceva care sa-1 evidenieze. Istericii pot fi incantati de sine chiar fara motiv, caci prin defulari isi pot crea in mod subiectiv iluzia unui respect de care in mod obiectiv nu se bucura. Personalitile paranoide nu sunt capabile de o asemenea autosugestie ; pentru a se simi mandre, ele au nevoie de aprecierea reala a celorlali oameni. Aici apare clar conturat aspectul pozitiv de evoluie a acestor personaliti. Acesta se concretizeaz in ambiia cu care ei se mobilizeaz pentru atingerea telului propus, o adevrata fora motrice pentru realizrile personale. Atunci insa cand aceti indivizi discrediteaz si chiar inlatura alti oameni pe care ii percep drept indivizi periculoi, hiperperseverenta are efecte negative, care se izbesc de rezistenta colectivitii.

Ambiia si susceptibilitatea favorizeaz instalarea sentimentului de prejudiciu si declanarea unor reacii de ostilitate fata de tot ceea ce se impotriveste preteniilor subiecilor.

Firea nestpnita

Fire incapabila sa se stpneasca, prezint o lipsa a controlului comportamentului emoional ca o catacteristica definitorie. Exista si alte caracteristici pe care Leonhard le grupeaz pentru aceste personaliti accentuate, astfel : inclinatia spre activitate fizica, ceea ce le permite sa obtina in acest domeniu rezultate mai bune dect alte persoane ; o susceptibilitate crescut fata de perturbri.

Se poate constata, ca fenomen general, inconstanta in viata ; acest lucru nu este datorat dorinei de a ocoli dificultile, ci se datoreaz tendinei spre acte impulsive si indispoziiei.

Cand exista ceva care nu le convine, renuna si incep altceva fara sa persiste prea mult. Din aceasta cauza, de exemplu, intrebati de motivele care i-au determinat sa schimbe locul de munca, tind sa invoce motivaii superficiale precum faptul ca eful nu a acceptat sa-I satisfac o anume dorina, atitudinea unor colegi i-a vexat etc. leonhard observa faptul ca personalitatea de tip nestpnit poate fi foarte capabila de munca, tiuta fiind plcerea pentru efort fizic, insa inconstanta este determinata de lipsa de stpnire in planul afectelor : "tristeea cauzata de o intamplare care le pare mpovrtoare poate duce la aciuni nechibzuite, eventual chiar la o incercare de sinucidere".

Le este caracteristica iritabilitatea necontrolata, care conduce spre izbucniri de furie. Muli recunosc deschis iritabilitatea care, de altfel, este confirmata de cei care ii cunosc, membrii familiei, prieteni, colegi.

O alta tendina caracteristica este impresia pe care o creeaz altora; ea este legata de lipsa de agerime spirituala pentru ca par sa ia in considerare mai ales lucrurile care sunt uor perceptibile. De asemenea au un aer indispus, rspund monosilabic la intrebari, nu pentru ca nu vor sa fie prietenoi, ci datorita faptului ca le este neplcut sa rspund la intrebari ; mimica ii trdeaz cel mai adesea, astfel ca, si daca ar dori sa fie agreabili, mimica pare a prezenta o fata opusa.

Leonhard constata ca atunci cand tendina este foarte pronunata se poate vorbi de un tablou clinic de tipul psihopatiei epileptoide ; pot prezenta devieri de la viata sociala, mai ales de tipul violentelor din perioadele cand sunt dominai de accesele de furie. Alcoolismul cronic se instaleaz pe fondul duratei prelungite a perioadelor de indispoziie. Pot apare si conduite nestpnite pe fondul excesului impulsurilor sexuale (la fete, mai ales in perioada post pubertii).

Firea hipertimica

Temperamentul hipertimic, a crui accentuare este denumita comportament hipomaniacal este bine cunoscut in psihiatrie, datorita modului impresionant in care se manifesta. Ca si in cazul unei manii, dar intr-o forma mai atenuata, gsim la temperamentul hipertimic o combinaie a veseliei cu dorina de aciune si cu nevoia de a vorbi, precum si cu o nclinaie spre divagri, inclinatie care uneori vizeaz chiar fuga de idei. Accentuarea hipertimica reprezint o varianta pozitiva a temperamentului uman. Viata este privita mai mult sub aspectul ei plcut, se trece cu mai multa uurina peste neplceri. Nevoia de aciune poate genera realizri de valoare. Depresiunile gndirii sunt insotite de bogia de idei, ceea ce de asemenea poate stimula munca productiva. Bogia de idei se altura bogiei de sentimente, ceea ce are efecte stimulatoare atat in profesie, cat si in reuniunile sociale, unde hipertimicul este nucleul antrenant pentru crearea unei bune dispoziii generale.

Accentuarea acestor trasaturi afecteaz vectorul pozitiv al acestor personaliti. Veselia devine acum o primejdie; este prezenta o inerenta superficialitate manifesta atat pe plan acionai, cat si pe cel etic. Prin superficialitatea sa, un hipomaniac isi pune in joc buna reputaie si, destul de frecvent, isi pericliteaz insasi situaia materiala, deoarece se lanseaz in aciuni sau speculaii care ii fac plcere pentru moment, dar care, cu trecerea timpului, se vdesc a fi, in realitate, dezavantajoase sau chiar catastrofale. Nevoia de aciune - daca exista intr-o msura excesiva - are ca rezultat o activitate febrila, dar sterila. Individul devine "imprastiat", se apuca de multe si nu duce nimic pana la capt, iar rodnica sa bogie de idei se poate transforma intr-un joc - ce-i drept, plin de fantezie - cu idei nerealizabile.

Un alt dezavantaj apare atunci cand exista tendina ca veselia sa se transforme in iritabilitate, fenomen relativ frecvent. Cand acest lucru devine foarte evident, putem presupune ca avem de a face cu o componenta paranoica.

Componenetele psihologice ale temperamentului hipertimic care se refera la afectivitate, gndire si voina nu coexista intotdeauna in acelai grad. Veselia poate fi predominanta sau poate ceda locul nevoii de a vorbi. In unele cazuri, tendina spre digresiuni in gndire este foarte pronunata. In general, insa, cele trei trasaturi sunt legate intre ele si formeaz o unitate, ca in cazul maniei. Uneori putem avea dovezi directe ca firea hipomaniacala nu reprezint dect o manie diluata, atenuata si anume in cazurile cand subiectul in cauza sau una din rudele sale a suferit cndva de aceasta boala. In principiu insa, nu este obligatoriu ca un astfel de temperament sa aiba implicaii maniacale.

Asa cum am artat si in descrierea firii distimice, dupa Melanie Klein, orice copil trece prin faza numita depresiva. Pe parcursul acestei faze apar cteva elemente definitorii dintre care reamintim doar angoasa depresiva care se refera la pericolul fantasmatic de a distruge si de a pierde mama din cauza sadismului subiectului. O modalitate de a combate aceasta angoasa este, dupa Melanie Klein, defensiva maniacala. Aceasta defensa utilizeaz, mai mult sau mai puin modificate, mecanismele fazei paranoide: negare, idealizare, clivaj, control omnipotent al obiectului.

Firea distimica

Temperamentul distimic devine, la un grad mai ridicat, temperament subdepresiv. Oamenii de acest tip, serioi din fire, sunt in mai mare msura afectai de evenimentele triste ale vieii dect de cele vesele. Asa cum arata K. Schneider, pentru ei viata este "un fel de dragoste nefericita". Evenimentele zguduitoare pot adnci condiia obinuita de seriozitate grava pana la o depresie reactiva, ceea ce se intampla mai ales atunci cand starea de depresie este foarte accentuata si de lunga durata. La oamenii cu temperament distimic, imboldul spre aciune este diminuat, iar gndirea este mai lenta dect la ceilali oameni. La reuniuni, personalitile distimice nu participa dect puin la conversaie. Se poate afirma ca participarea la viata grupului este redusa.

Aceste personaliti sunt altruiste, sobre si lipsite de egoism. Predispoziia spre seriozitate are drept rezultat ca pe primul plan apar sentimente contrare tendinelor egoiste. Asa se explica faptul ca aceasta seriozitate duce la o inuta etica serioasa, nsui faptul ca in ambele expresii revine noiunea de "serios" atesta conexiunea dintre dispoziie si inuta etica. Aici se manifesta latura pozitiva a temperamentului distimic. In schimb, diminuarea imboldului spre aciune si ncetineala gndirii au, cand ating un anumit grad, efecte negative, scznd randamentul.

Cand temperamentul subdepresiv este foarte accentuat, ne putem gndi la o stare de melancolie, dar nu intotdeauna exista o asemenea conexiune. Varianta de temperament distimica poate fi absolut normala.

Relaia temperamentului distimic cu depresia endogena nu se bazeaz pe o legitate precisa, acest tip de personalitate reprezentnd una dintre variaiile normalitatii, desi indivizii din aceasta categorie le apar celorlali lipsii de veselie, dominai de o oarecare deprimare, inerie si incetineala, impunerea pe plan social facandu-se, de obicei, cu oarecare dificultate.

Dupa Melanie Klein, distimia isi are originea in copilria timpurie, ea nu este altceva dect o fixaie sau regresie la poziia depresiva, altfel normala la copilul de patru luni. In aceasta faza, copilul devine capabil sa-si perceap mama ca obiect total. Clivajul dintre obiectul "bun" si obiectul "rau" se atenueaz, astfel incat pulsiunile libidinale si ostile tind sa se raporteze la acelai obiect. Angoasa, numita depresiva, se refera la pericolul fantasmatic de a distruge si de a pierde mama din cauza sadismului subiectului. Aceasta angoasa este combtut prin diferite modaliti defensive - reparaie, inhibiie a agresivitii - si depita cand obiectul iubit este introiectat in mod stabil si securizant. Daca se realizeaz fixaia la acest stadiu, individul se va structura ca o persoana apatica, neparticipativa, sobra, iar egoismul caracteristic oricrui om se va transforma, prin intermediul mecanismelor de aprare, in altruism.

Firea ciclotimica

Leonhard vorbete de personalitati labile afectiv, constatnd ca atunci cand aceasta labilitate afectiva este foarte pronunata, predomina exclusiv oscilaiile provocate de o cauza luntrica, caz in care este vorba de ciclotimie in sensul unei psihopatii.

Caracteristicile specifice labilului afectiv pot fi determinate si de situaie, ca in cazul in care, intr-o conversaie se prezint fie veseli si vioi, fie serioi si tacuti, in funcie de modul in care este condusa conversaia. Dar au mai ales o determinare interioara, in sensul ca nu oscileaz continuu intre doi poli, ci, pe fondul unei dispoziii hipertimice, pot reaciona, de exemplu, profund si exagerat depresiv la o imprejurare defavorabila. Sunt gata sa treac de la un elan de entuziasm, la apatie si tristee in momentul urmtor. Adesea este greu de specificat in ce msura oscilaiile sunt determinate de imprejurari exterioare sau interioare.

Dispoziia afectiva a persoanei oscileaz intre extreme; ciclotimicii sunt ciclic depresivi si hipertimici. Aceasta instabilitate a dispoziiei afecteaz puternic persoana ; afectiv, un astfel de om trece prin perioade in care se simte bine, este productiv, activ, vesel, perioada cand isi asuma si sarcini sau responsabiliti profesionale sau in viata sociala; apoi dispoziia se schimba fara ca aceasta schimbare sa poat fi controlata, iar locul optimismului este luat brusc de pesimism, viata psihica este invadata de o viziune sumbra, defensiva in raport cu viata, iar persoana manifesta o energie dramatic sczuta fata de care toate angajamentele din faza anterioara devin o povara insurmontabila, care provoac suferina. Persoana poate lua decizii la fel de imprudente pe termen lung, deoarece tendina este de a refuza chiar oportuniti. In timp, are loc si o trecere inspre o dispoziie normalizat, o stare de relativa exaltare.

Firea exaltata

Persoanele in a cror personalitate domina aceasta tendina sunt de obicei vesele, manifesta o impresionanta dorina de a trai, de a "gusta viata din plin", pot manifesta o exaltare neobinuita. Individul poate sa aiba o judecata inadecvata ; concluziile pot fi pripite, prea puin logice si critice. Adesea buna dispoziie obinuita este intrerupta, neateptat, de perioade de iritabilitate, mai ales cand resimt frustrare.

Accentuarea inseamna in acelai timp si tendina spre a fi revendicativ, centrat pe propriile dorine, egoist.

Leonhard admite similitudini intre personalitatea exaltata si personalitile emotive si cele labile : toate aceste firi au tendina de a reaciona profund la diverse evenimente si de a trece imediat intr-o stare generala depresiva, respectiv euforica. Deosebirea consta in faptul ca personalitile exaltate prezint un exces in oscilaia sentimentelor: pot cdea intr-o disperare fara de margini la fel de repede si uor ca in starea opusa, de fericire exaltata. Se pasioneaz pentru ceva sau cineva cu o puternica participare luntrica ; iar disperarea in situaia unor evenimente descurajante atinge lipsa de sperana totala. In spatele acestui patetism exista insa sentimente autentice (nu, ca in situaia istericilor, un joc teatral).

La astfel de persoane intalnim frecvent interese artistice pronunate. In situaia in care exaltarea se manifesta predominant sub forma entuziasmului, avem firile care sunt marcate de tendina de a se entiziasma uor, iar daca predomina tendina contrara, avem firile care sunt marcate de disperri.

Firea anxioasa

Acest tip de persoane sunt tot timpul anxiosi; stnjenii in context social, se tem de critica sau dezaprobare, sunt nelinitii de teama de a nu fi pusi in incurcatura. Precaui fata de noi exigente, astfel ca nu agreeaz intalnirea cu persoane pe care nu le cunosc, isi fac probleme legate de perspectiva unei situaii neprevzute sau necunoscute. Au foarte putini prieteni apropiai, evita in genere obligaiile sociale sau, la serviciu, preluarea unor responsabiliti.

De fapt, nu sunt reci emoional (cum sunt de exemplu tipurile schizotime) si isi doresc relaii sociale, dar nu stiu si nu se cred in stare sa le obtina.

De multe ori, observa Leonhard, este posibil ca substratul sa fie dat de o fire exaltata. La copii, de asemenea, apar destul de des manifestri accentuate in sensul fricii. In general, cand se presupune o predispoziie pronunata spre frica, se investigheaz perioada copilriei : daca exista o manifestare exagerata a fricii de intuneric, de furtuna, de animale etc. cand teama are ca substrat o nevroza obsesiva, rspunsurile la aceasta anamnez sunt, de obicei, negative. De obicei, temerile si fobiile se formeaz pe un fond anacast.

Tendina accentuata spre frica poate lua proporii patologice, dar, de obicei, la aduli acest lucru se petrece pe fondul unei continui ameninri din exterior la care este supusa constant persoana respectiva.

Firile emotive

Emotivii sunt impresionai doar de tririle insesi, in timp ce dispoziia generala a labililor se schimba in funcie de evenimentele exterioare. O persoana cu o fire emotiva este caracterizata de ceilali, de obicei, prin faptul ca are "o inima buna" ; ca este impresionat profund de evenimente dureroase si nu poate trece uor peste ele chiar daca nu i se intampla lui personal. De asemenea, o astfel de fire se emoioneaz uor si poate plnge la filmele sau intamplarile citite sau povestite care au desfurri triste sau dramatice ; de obicei, este "milos" - nu poate sa vada un copil care plnge fara sa aiba tendina de a plnge el insusi de emoie.

Si evenimentele plcute ii impresioneaz in egala msura. Astfel de persoane resimt profund bucuria datorata unor intamplari fericite sau operelor de arta. Mimica participa direct la exprimarea emoiei si a sensibilitii sufleteti.

In situaia cand o astfel de fire prezint o intensitate patologica si tinde sa acapareze viata, interfernd cu modul normal de a trai realitatea ca atare, se poate vorbi de o psihopatie reactiva labila. La astfel de persoane sunt frecvente depresiile reactive, uneori chiar cu tendina spre sinucidere.

Evoluii si tablouri clinice ale unora dintre personalitile accentuate

Firile accentuate pot conduce, in anumite situaii, spre comportamente simptomatice pentru un grad de patologie avansat. Sunt descrise in DSM diferite sindroame caracteristice pentru unele extremizari.

Histrionicul este prezentat de DSM ca incluznd un model pervaziv de emotionalitate excesiva si de cutare a ateniei, incepand de timpuriu in perioada adulta si prezent intr-o varietate de contexte, dupa cum este indicat de cel puin patru din urmtoarele : caut constant sau cere reasigurare, aprobare sau lauda ; persoana este improprie ca seducie sexuala in aspect sau comportament; persoana este extrem de preocupata de atracia sa fizica ; isi exprima emoiile cu o exagerare inadecvata, de exemplu, imbratiseaza cunotinele intamplatoare cu o abordare excesiva, plnsul este cu suspine, incontrolabil, are accese de furie ; este deranjata de situaiile in care nu este in centrul ateniei, prezint o schimbare rapida si o expresie superficiala a emoiilor, este autocentrata, aciunile fiind orientate spre obinerea de satisfacie imediata, nu are nici o toleranta pentru frustrarea de o gratificatie care intarzie ; are un stil de a vorbi care este excesiv de impresionist si lipsit de detalii; de exemplu, cand este pusa sa-si descrie mama, persoana nu poate fi mai explicita dect cu "era o persoana foarte frumoasa".

In condiii exterioare nefavorabile, comportamentul hiperexact poate fi originea unei dezvoltri hipocondrice. Nevrozele hipocondrice nu pot fi intotdeauna delimitate de nevrozele obsesive. Oamenii care au o cardiofobie pot avea in acelai timp si teama de a iesi pe strada, unde ar putea suferi un atac de cord. Aceasta fobie a unor situai, care tine de nevrozele obsesive, este aici consecina nosofobiei, adic a temerii de a fi bolnav, pe cand in alte cazuri reprezint, desigur, tot frica de o vtmare, dar fara ideea unei boli fizice.

Anacastii suporta bine disciplina severa din armata, reuind uneori si in viata civila sa-si impun o atare disciplina, daca sunt susinui psihoterapeutic corespunztor.

"Zgrcenia sentimentelor", ca si rigiditatea morala, ac ca aceti indivizi sa fie percepui de ceilali ca formali si convenionali. Desi rezisteni la autoritatea celorlali, ei cer o respectare stricta a propriei autoriti.

In cadrul nevrozei obsesionale, conflictul psihic, in forma sa cea mai tipica, se exprima prin simptome compulsive : idei obsedante , compulsie la comiterea de acte indezirabile, lupta contra acestor gnduri si tendine, ritualuri de exorcizare etc si printr-un mod de gndire definit mai ales prin ruminatie mentala, indoilala, scrupule si ducnd la inhibiii ale gndirii si aciunii.

Mecanismele de aprare descrise de psihanaliza, ce sunt specifice acestei structuri de personalitate, sunt: delsarea afectului asupra reprezentrilor mai mult sau mai puin deprtate de conflictul original, izolare, anulare retroactiva. Din punct de vedere al vieii pulsionale pot fi descrise ambivalena, fixaia la stadiul anal si regresia. La personalitile obsesionale se intalneste frecvent o relaie sado-masochista interiorizata sub forma tensiunii dintre eu si un supraeu extrem de crud.

Aceasta punere in evidenta a dinamicii subiacente nevrozei obsesionale si, pe de alta parte, descrierea caracterului anal si a formaiunilor reactionale care il constituie, permit adugarea la nevroza obsesionala a unor tablouri clinice in care simptomele propriu-zise nu sunt evidente la prima vedere.

Structurile obsesionale ajung sa izoleze o idee sau un comportament in asa fel incat conexiunile lor cu alte idei sau cu restul existentei subiectului sunt intrerupte. Printre procedeele de izolare sa citam pauzele in fluxul gndirii, formulele, ritualurile si in general toate masurile care permit izolarea unui hiatus in succesiunea temporala a ideilor sau actelor. Anumii obsesionali se apar contra unor idei, impresii, aciuni, izolandu-se printr-o pauza in timpul creia nimic nu mai are dreptul sa se produc, nimic nu este perceput, nici o aciune nu se realizeaz.

Izolarea obsesionalului poate fi comparata cu refularea la isteric ; desi experiena traumatizanta nu este refulata in incontient, ea este privata de afectul ei, iar relaiile ei asociative sunt reprimate sau rupte in asa fel incat persista ca si cum ar fi izolata si n-ar fi reprodusa in cursul activitii de gndire.

Accentul, interesul, intensitatea unei reprimri se pot detaa de acestea, pentru a trece la alte reprezentri originar mai puin intense, dar legate de prima reprezentare printr-un lant asociativ.

In cadrul categoriei obsesionalilor se remarca eforturile pe care le fac subiecii pentru a anula retroactiv gnduri, cuvinte, gesturi, acte infaptuite ; ei folosesc in acest scop un gand sau un comportament cu semnificaie opusa. Este vorba aici de o compulsie cu caracter "magic". Actele compulsionale se realizeaz in doi timpi in care primul timp este anulat de cel de-al doilea. Adevrata lor semnificaie rezida in aceea ca ele reprezint conflictul a doua tendine opuse si de intensitate aproape egala ; alteori un acelai act este repetat, dar cu semnificaii, contiente sau incontiente, opuse ; in alte cazuri, actul de anulare este contaminat de actul pe care incearca sa-1 tearg.

In dezvoltarea paranoida a firii hiperperseverente, ambiia si lupta individului se canalizeaz spre o singura preocupare, care il acapareaz cu totul.

Melanie Klein vorbete despre poziia paranoida pe care iniial a numit-o faza persecutiva. Trasaturile prin care se caracterizeaz sunt urmtoarele : pulsiunile agresive coexista de la inceput cu pulsiunile libidinale si sunt deosebit de puternice ; obiectul este parial si clivat in obiectul "bun" si obiectul "rau"; procesele psihice prevalente sunt introiectia si proiecia ; angoasa intensa este de natura persecutiva.

Aadar, in paranoia funcioneaz un mecanism de aprare de origine foarte arhaica, ce consta in operaia de expulzare din sine si localizare in altul, persoana sau lucru, a calitilor, sentimentelor, dorinelor si chiar a "obiectelor" pe care persoana nu le cunoate sau le refuza in sine insasi. Altfel spus, proiecia apare ca o aprare primara, care consta intr-o proasta utilizare a mecanismului normal de a caut in exterior originea unei neplceri. Paranoicul isi proiecteaz reprezentrile intolerabile care se intorc la el din exterior sub forma de reprouri ; coninutul rmane intact, dar exista o schimbare in amplasarea ansamblului.

DSM prezint ca element esenial al tulburrii de personalitate de tip paranoid o tendina pasiva si nejustificata de a interpreta delirant aciunile altora ca fiind injositoare si amenintoare, tendina care incepe de timpuriu in viata adulta si este prezenta printr-o varietate de contexte. Pentru a stabili diagnosticul este necesara prezenta a cel puin patru din urmtoarele : se ateapt, fara baza suficienta, sa fie exploatat sau nedreptit de alii ; are, fara nici o justificare, dubii in legtura cu loialitatea si sinceritatea amicilor sau a asociailor ; vede intenii josnice sau amenintoare ascunse in cele mai benigne remarci sau evenimente, de exemplu, suspecteaz ca vecinul isi scoate afara lucrurile dis-de-dimineata ca sa-1 agaseze pe dansul ; poarta ranchiuna sau este implacabil la insulte sau la lipsa de respect; nu are incredere in alii din cauza teoriei nejustificate ca informaia va fi folosita contra sa ; este uor de vexat si prompt in a reaciona cu manie sau contraatac ; are, in mod nejustificat, dubii in legtura cu fidelitatea soiei sau partenerei sexuale.

Pentru personalitatea distimica, decompensarile survin chiar la eecuri minore, putnd imbraca forme severe ale depresiei ce pot ajunge rareori la suicid. Alcoolismul este complicaia majora a acestui tip de personalitate, deterioarea produsa de toxicomanie dominnd in timp tabloul psihopatologic.

DSM prezint personalitatea de tip distimic ca avnd in centrul dezvoltrii sale o predispoziie depresiva pentru cea mai mare parte a zilei, timp de mai multe zile, dupa cum indica fie relatarea subiectiva, fie observaia altora, timp de cel puin doi ani.

In timpul depresiei prezint cel puin doua din urmtoarele : apetit redus sau exagerat ; insomnie sau hipersomnie ; energie redusa sau fatigabilitate ; stima de sine sczuta ; concentrare redusa sau dificultate in a lua decizii ; sentimente de disperare.

Tulburarea de tip ciclotimie este caracterizata de episoade care se repeta in care nivele de dispoziie si activitate ale persoanei sunt perturbate semnificativ (ICD-10). Perturbarea include : unele episoade de exaltare a dispoziiei, energiei si activitate crescut (manie sau hipomanie), alturi de alte episoade de scdere a dispoziiei, energiei si activitii, depresie. Frecventa episoadelor si modelul recderilor si remisiunilor sunt foarte variate, cu tendina ca, o data cu jumtatea viaii, remisiunile sa devin mai scurte, iar depresiile mai frecvente si mai prelungite.

Tulburarea de personalitate de tip anxios este caracterizata de sentimente persistente si generale de tensiune si ingrijorare. Persoana este dominata de sentimentul de inferioritate sociala : este convinsa ca este incapabila in plan social, nu este atractiva si este inferioara celorlali ; acest sentiment o face sa apar excesiv preocupata de critica sau respingerea sociala, alturi de dorina de a evita relaiile (cu excepia situaiilor in care are certitudinea ca este agreata). In viata personala domina restricii legate de nevoia crescut de securitate fizica, din cauza temeni de respingere si hipersensibilitii la respingere si critica, persoana evita activitile sociale sau profesionale care o silesc sa fie sau sa intre in relaie cu alte persoane.

Tulburarea emotional-instabila nseamn tendina marcata de a reacl impulsiv, fara a lua in considerare consecinele ; de asemenea, este insolit instabilitate afectiva.

Scderea la minim a capacitii de a planifica anticipativ ; exploziile de intensa pot duce la violenta sau la "explozii comportamentale" care se petrec cand actele impulsive par sau sunt criticate de alii, sau sunt mpiedicate.a). Accentuarea impulsivitii : caracteristica dominanta este instabili emoionala si lipsa de control a impulsurilor. Explozii de violenta si comportament agresiv apar in mod obisniut, mai ales ca rspuns la critica; incluse si tulburri agresiv-explozive.b). Accentuarea instabilitii - borderline : conduce catre o tulburare dominanta de tip borderline : caracteristici ale instabilitii emoionale insolite de o tulburare si neclaritate la nivelul imaginii despre sine, despre telurile si preferinele interne, inclusiv cele sexuale. De obicei intervine un sentiment cronic de interior, o tendina de a se implica in relaii intense si instabile care poate conduce spre crize emoionale repetate si se poate asocia cu eforturi excesive de a i abandonul si o serie de acte de suicid sau de auto-vatamare (acestea pot apare fara declanatori evideni).

Chestionarul i propune evidenierea aspectelor care conduc spre diagnoza unor structuri de personalitate accentuate, fiind un instrument subsumat tipologiei personalitii clinice / accentuate dezoltat de Leonhard.Este construit n 1970 i studiul de traducere i experimentare i aparine lui Nestor (1975).

Chestionarul cuprinde 10 scale, fiecare cu un numr de 12 , 8 sau 4 itemi (vezi TABELUL 1), corespunznd celor 10 tipuri de trsturi accentuate:1.- Demonstrativitatea - manifestat prin:

- teatralism;

- autocomptimire;

- dorin de a fi n centrul ateniei

Tulburare corespunztoare: isteria.

2.- Hiperexactitatea - manifestat prin:

- contiiciozitate exagerat;

- seriozitate exagerat.

Tulburare corespunztoare: psihastenia.

3.- Hiperperseverena - manifestat prin:

- ambiie extrem;

- susceptibilitate.

Tulburare corespunztoare: psihopatie paranoid.

4.- Nestpnirea - manifestat prin:

- irascibilitate;

- indispoziie;

- uneori devieri ( alcool, sex, toxicomanie).

Tulburare corespunztoare: psihopatie epileptoid.5.- Hipertimia - manifestat prin:

- bundispoziie exacerbat;

- logvacitate.

Tulburare corespunztoare: psihopatie hipomaniac.

6.- Distimie - manifestat prin:

- posomorre permanent;

- seriozitate exagerat.

Tulburare corespunztoare: psihopatie subdepresiv.

7.- Ciclotimie - manifestat prin:

- labilitate afectiv;

- treceri brute de la veselie la tristee cu tcere.

Tulburare corespunztoare: tulburare ciclotimic.

8.- Exaltare - manifestat prin:

- pendulare ntre euforie i depresie

Tulburare corespunztoare: ciclotimie

9.- Anxietate

10.- Emotivitate - manifestat prin:

- perturbarea tririlor afective.

Tulburare corespunztoare: psihopatie reactiv labil.

COTAREA PROBEI Se acord cte 1 punct pentru fiecare rspuns semnificativ (DA) la fiecare scal n parte astfel:Nr.Tip de personalitateItemi specifici

1DEMONSTRABILITATE7, 19, 22, 29, 41, 44, 51, 63, 66, 73, 85, 88.

2HIPEREXACTITATE4, 14, 17, 26, 36, 39, 48, 58, 61, 70, 80, 83.

3HIPERPERSEVERENTA2, 12, 15, 24, 34, 37, 46, 56, 59, 68, 78, 81.

4NESTAPANIRE8, 20, 30, 42, 52, 64, 74, 86.

5HIPERTIMIA1, 11, 23, 33, 45, 55, 67, 77.

6DISTIMIA9, 21, 31, 43, 53, 65, 75, 87.

7CICLOTIMIA6, 18, 28, 40, 50, 62, 72, 84.

8EXALTAREA10, 32, 54, 76.

9ANXIETATEA5, 16, 27, 38, 49, 60, 71, 82.

10EMOTIVITATEA3, 13, 25, 35, 47, 57, 69, 79.

CALCULUL FIECAREI SCALE:

Punctajul total al fiecrei scale se calculeaz dup formula:

Total = R (raspunsuri semnificative) x Coeficientul X

Nr.ScalaNumar raspunsuriCoeficient X

1Demonstrativitate 12 2

2Hiperexactitate 12 2

3HiperperseverenTA 12 2

4Nestpnire 8 3

5Hipertimie 8 3

6Distimie 8 3

7Ciclotimie 8 3

8Exaltare 4 6

9Anxietate 8 3

10Emotivitate 8 3

INTERPRETARE:

Total 12 tendin spre accentuarea respectivelor trsturi n comportament.

Total 18 tendine severe prezente n comportament.Grafic Schmiescheck

Nr.Trasatura Coeficient0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

1Demonstrativitate2 x

2Hiperexactitate2 x

3Hiperperseverenta2 x

4Nestapanire3 x

5Hipertimie3 x

6Distimie3 x

7Ciclotimie3 x

8Exaltare 6 x

9Anxietate3 x

10Emotivitate3 x

FactoriNumar de raspunsuri semnificative- % -123456789101112

I, II, III8,3%16,6%24,4%33,2%41%50%58,2%66,4%75%83%91,3%100%

IV,V, VI, VII, IX, X12,5%25%37,5%50%62,5%75%87,5%100%

VIII25%50%75%100%

Scala cantitativ-calitativa

Nr. Treapta%Trasaturi

10 20%Trasaturi nesemnificative si eventual asociate rolului compensator.

220 40 %Trasaturi semnificative pentru eventualele mecanisme de compensatie a celorlalte trasatiri accentuate (de controla celorlalte trasaturi accentuate).

340 60 %Trasaturi cu rol echilibrant, caracteristice pentru normalitatea persoanei.

460 80 %Trasaturi accentuate cu rol critic, semnalizand uneletendinte de dezechilibru caracterial.

580 100 %Trasaturi foarte accentuate cu rol dizarmonizant.

FOAIE DE RASPUNS

Nr.DANUNr.DANUNrDANUNr.DANU

1V23V45V67V

2III24III46III68III

3X25X47X69X

4II26II48II70II

5IX27IX49IX71IX

6VII28VII50VII72VII

7I29I51I73I

8IV30IV52IV74IV

9VI31VI53VI75VI

10VIII32VIII54VIII76VIII

11V33V55V77V

12III34III56III78III

13X35X57X79X

14II36II58II80II

15III37III59III81III

16IX38IX60IX82IX

17II39II61II83II

18VII40VII62VII84VII

19I41I63I85I

20IV42IV64IV86IV

21VI43VI65VI87VI

22I44I66I88I

17