SCHIERILE FILOZOFICE ALE LUI ALEXANDRU HASDEU

ÇI GÎNDITORUL UCRAINE AN GRIGORIE SAVICI SKOVORODA *

TR. IONESCU-NIÇCOV

Citeva idei preliminare. Din eite ftim pinä acum, Alex. Hasdeu fi-a fäcut studide universitäre la Harkov, pe care le-a terminat in 1833, deci la virsta de 22 de ani. Inzestrat cu o mare putere de muncä fi asimilare, Hasdeu a frccventat cursurde mai multor facultäti, intr-o perioadä cind Universitatea din Harkov trecea drept una din fcolde superioare de seamä din Rusia. Dupä ce colegiul din Harkov a fost transformat, in 1804, in universitate, oraful din bazinul Donetului a devenit un important centru de cultura, care aträgea tineri din tinuturde Rusiei de sud 2. Mai ales disciplinele filozofice iau un avind neobisnuit. Impulsul e dat fi de prezenta la Universitatea din Harkov a unor profesori germani fi francezi, chemati pentru compietarea cadrelor universitäre. Pe Unga o serie de profesori specialifti pentru predarea ftiintelor pozitive fi sociale (Leopold Umlauf, Johann Schnaubert, Bernardt Reit, Wilhelm Dreissig, Ernest Maurer f.a.), la noua universitate a mai fost angajat fi Johann Schad, cunoscut adept al filozofiei lui Schelling 3. Schad a functionat acolo timp de 12 ani (1804 — 1816), izbutind sä creeze la Harkov o atmosfera favorabdä studidor filozofice. El a contribuit indeosebi la räspindirea idedor lui Schelling in Rusia. Insä situatia politica era defavorabdä gìndirii filozofice, mai ales dupä räzboiul din 1812—1813 fi in timpul lui Nicolae I. Preocupärde din domeniul filozofiei au fost multä vreme suspectate fi urmärite. Astfel, in 1816, cursul lui Schad a fost interzis, iar el expulzat. Totufi, idede räscolitoare ale gìndirii veacului al XVIII-lea fuseserä aruncate fi eie aveau sä dea roade in activitatea celor de la « liubomudrie ».

Ìn afarä de acestea, istoria, literatura, limbde clasice, antichitätile fi astrologia erau predate de speciabfti cunoscuti in vremea aceea, ale cäror lucräri valoroase au contribuit la ridicarea prestigiului acestei universitäti. In 1812 ia fiintä « Societatea ftiintificä », care desfäfoarä o prodigioasä acti-

1 O prezentare par(ialü çi prescurtatâ a acestor problème a apârut în limba rusa, eu ocazia celui de-al IV-lea Congres international al slaviçtüor de la Moscova (vezi Rsl, I I , 1958, p. 149-162).

2 Vezi D. I. B a g a 1 e j, Onmn ucmopuu XapbxoecKoeo yuueepcumema, vol. I I , Harkov, 1904, p. 873—874.

3 Ibidem, p. 576 çi urm.

192 T R . ION ESCU-N I§COV

vitate prin conferinte, comunicari fi publicatii1. ln curind, Universitatea din Harkov ifi creeazä un renume binemeritat, tocmai in vremea cind Alex. Hasdeu urma cursurile acestei universitäti, foarte probabd intre 1829 fi 1833. §i e ufor de admis cä tinärul Hasdeu sä fi descoperit, prin mijlocirea prelegerdor univer­sitäre, nu numai pe Schelling, care era atunci la modä, ci fi inväjätura lui Skovoroda. Cäci pinä la data cind Alex. Hasdeu incepuse sä se ocupe de opera ginditorului ucrainean, numai douä dintre lucrärile acestuia väzuserä lumina tiparului. De aceea, nu existä altä cale prin care Hasdeu sä fi luat cunoftintä de opera lui Skovoroda decit mediul universitär. Träind intr-o lume in care ideile acestuia circulau aläturi de textele manuscrise, Alex. Hasdeu a fost unul din cercetätorii — defi nu cel dintii — care s-au apropiat cu interes de doctrina acestui filozof.

Grigorie Savici Skovoroda. Grigorie Skovoroda este färä indoialä una dintre cele mai originale figuri ale gindirii ucrainene din a doua jumàtate a secolului al XVIII-lea. Dupä cum se va vedea, el este, in primul rind, izvorul de invätäturä al lui Alex. Hasdeu. De aceca se cuvine sä stäruim ceva mai mult asupra sistemului säu de gindire, pentru a intelege mai bine problemele puse de Hasdeu.

Skovoroda s-a näscut in 1722, dintr-o veche famdie cäzäceascä, in satul Cernuha, tinutul Kievului 2. Avìnd intentia de a imbrätifa cariera bisericeascä, dupä absolvirea fcolii elementare Skovoroda freeventeazä timp de aproape10 ani cursurde Academiei teologice din Kiev, in 1742 e ales fi trimis sä cinte in corul capelei imperiale din Petersburg. Dupä doi ani se intoarce la Kiev pentru continuarea studiilor 3. Prin 1750, renuntä la cariera de viitor slujitor al altarului fi pleacä intr-o cälätorie in tärile europene. Timp de trei ani, Sko­voroda viziteazä Ungaria, Germania, Italia fi Slovacia. La intoarcere a fost numit profesor de literaturä la seminarul din Pereiaslav fi apoi la colegiul din Harkov 4. Skovoroda a fost un autodidact. Cunoftea bine limbde greaeä, latina, germanä fi aprofundase filozofia greaeä, literatura latinä fi patristica 5. Numai cä un neastimpär organic 1-a minat continuu dintr-un loc in altul, färä putinta afezärii. La virsta de 44 de ani, Skovoroda renuntä la orice demnitate laicä fi acceptä viata de vagabondaj. El träia din ospitalitatea altora fi practica un fei de pelerinaj religiös. Ducea o viatä de ascet, stoicä, insä nu mai putin in armonie cu invàtàturde predicate de el. Putin inainte de moarte, pe cind se afla ca oaspete la unul din admiratorii sài, Skovoroda fi-a säpat singur mormintul. A murit in 1794.

in vremea adolescentei lui, epoca de glorie a Ucrainei intrase in amurg. Autonomia incepuse sä devinä o iluzie, pinä in 1763, cind Caterina a Il-a o desfiinteazä complet. In lipsa unei emancipäri sociale, täränimea ifi cautä refugiu in fràmintàrile sectelor religioase, care, in realitate, erau mifeàri cu caracter social-economic. Defi täranii ucraineni, atit cei din tinuturde de pe malul sting al Niprului, cit fi cei affati sub stàpinirea magnatdor poloni, erau incärcati de prejudecäti fi superstitii, totufi ei se ridicä, in aceastä perioadä,

1 Ibidem, vol. I, p. 31—35.2 Afadar, nu e originar din Harkov fi nu are nici o legatura cu coloniftii lui Cantemir din

acele pärji, cum lasä sä se injeleaga Em. Grigoraf (« Credinja» Bucurefti, din 18 februarie 1937).3 G. P. G r e b e n n a j a , iledazoeuneCKite eìZAHÒu T. C. C/ioeo/)oàw(autoreferat),

Harkov, 1959, p. 5 fi urm.4 J a n M ä c h a l , Slovanské literatury, Praga, 1922, vol. I, p. 276—277.6 M i c k a i l o V o z n j a k , Icmopix yKpaÌHCbKoù jimepamypu, Lvov, 1924, t. I l i , p. 72

A L E X A N D R U H A SD E U ¡?I C.. S. SK OV ORODA 193

împotriva înfeudàrii fi exploatârii. Lupta contra {arismului fi iobâgiei, mai aies sub forma mifcârii haidamacilor dintre 1730 fi 1760 fi a ràscoalei din 1768, a générât idei anticlericale fi antiiobâgiste, care stau la baza gîndirii sociale fi fìlozofice din Ucraina 1. Despre un sistem de gîndire propriu încâ nu poate fi vorba. însà antagonismele fi contradictiile în care se zbate societatea ucrai- neanâ din cursul secolului al XVIII-lea se oglindesc foarte bine în conceptia despre lume a celui dintîi gînditor ucrainean, Grigorie Savici Skovoroda.

Opera lui Skovoroda e întinsà fi variata. El a scris tratate de inorala, opuscule cu caracter didactic, poezii fi scrieri filozofice. Mai toate lucràrile lui poartà titluri ciudate, limba e uneori stranie fi plina de metafore. De aceea, multa vreme opera lui a fost judecatâ ìn lumina acestor bizarerii. Dupa cum se va vedea mai jos, unii au vâzut în el un gînditor farà sistema 2, iar altii un mare ìntelept. Multa vreme scrierile lui filozofice au fost puse la index. Abia dupa 1912, cenzura rusa a ìngaduit publicarea unor studii exegetice despre opera acestui gînditor 3.

Chiar de la ìnceput, Skovoroda fi-a ìnsufit conceptia lui Copernic despre sistemul heliocentric al lumii, ceea ce dovedefte adversitatea lui fata de dogmele bisericefti. în domeniul filozofiei, gìnditorul ucrainean era un idealist. Doctrina lui parcurge trei momente principale: pornind de la motivul cunoafterii de sine, trece la înfâtifarea fericirii launtrice fi se oprefte la problema biblica. Defi Skovorda da problemelor filozofice solutii idealiste, totufi se poate spune, cel putin ìn parte, cà sistemul sâu e strâbâtut de o tendinta materialista. E desiguro contradictie, care ìfi gasefte expresie ìn teoria celor trei universuri: macro- cosmos (universul naturii), microcosmos (omul) fi biblia sau universul simbolu- rilor 4. Este vorba, afadar, de o conceptie pluralista a lumii, cu care Skovoroda a ìncercat sa deslege marde probleme ale existentei. Macrocosmosul este format dintr-un numàr infinit de lumi, fiecare din eie traind independent de eelelalte. Omul, la rìndul lui, e o parte din natura fi se supune legilor acesteia, iar lumea simbolurilor, ca principiu rational, const’tuie aspectul idealist al acestei con­cepiti5. Dupa pârerea filozofului ucrainean, fiecare din aceste trei universuri stàpìnefte atìt natura materialà din afarà, vizibila, cìt fi natura spiritualà, însufletitâ. Cea dintìi nu-i decìt umbra schimbâtoare a celei active, spirituale. La origina celor trei universuri exista un izvor comun, propriu fiecàreia dintre eie, izvorul spiritual. Aceastà conceptie il obliga ìn mod implicit ca la dezle- garea problemei fundamentale a filozofiei, fi anume a problemei existentei, sa porneascà de la ideea celor douà naturi, materialà fi spiritualà 6.

Mai tìrziu, ìn perioada de maturitate, defi a continuât sa admità existenta a douà naturi, totufi Skovoroda a ìnceput sa nu mai considéré «lumea invi- zibdà, spiritualà», de esenta divina, ci ca pe un fond lâuntric al lucrurilor, cao lege proprie ìntregii naturi. însâ ideea centrala din sistemul lui Skovoroda este omul (microcosmosul), pentru a carni ìntelegere exista o singurà cale,

1 Istoria filozofiei, traducere din limba rusä, Bucaresti, 1958, vol. I, p. 557.2 T. K u d r i à s k i , & u a o co$ 6 e i cucm eM bi, în «KnetiCKan c r a p H H a » , 1898, t. LX,

p. 35-65, 265-283 çi 436-457.3 P y p i n e §i S p a s o v i c , Histoire des littératures slaves, Paris, 1881, p. 498 — 500.4 OnepKu n o u cm opuu (fiu .iocotßcxoü u oöufecmseHHo-noJium uHecKoü m u c a u Hapodoe CCCP,

Moscova, 1955, vol. I, p. 981, D. C y ä e v s k i , Skovoroda-Studien, in «Zeitschrift f. si. Philologie», 1935, X I I , p. 53, çi D o m e t O 1 j a n £ y n, Hriyhoryj Skovoroda, 1722—1794. Der ukrainische Philosoph des X V I I I . Jahrh. und seine geistig-kulturelle Umwelt, Berlin, 1928.

s Istoria filozofiei, vol. I, p. 557.6 OnepKU no u cm o pu u ..., p. 182.

13 — c. 844

194 T R. IONESCU-NIÇCOV

cunoa§lerea de sine 1. Cu alte cuvinte, in centrul vietii universale se aflä omul, care e inceputul §i sfirçitul a tot ce exista. Pentru cunoaçterea eului nostru trebuie sä gäsim in noi puterea de a ne elibera din inläntuirea lumii materiale §i de a ne ridica apre adevarata libértate spirituals. Acest lucru se poate realiza numai pe calea cunoaçterii de sine. Ideea eliberärii §i cunoaçterii de sine a intrat in intregime in gindirea lui Al. Hasdeu. O deosebitä semnificatie in conceptia filozoficä a lui Skovoroda capätä Biblia, care trebuie interpretatä simbolic. Lumea aceasta a simbolurilor constituie, dupä el, izvorul tuturor cunoçtintelor. Pe aceastä cale, Skovoroda ajunge sä sustinä întîietatea spiritului asupra materici. La inceput, spunea el, apare o singurä §i eternä substantä, spiritul 2.

ín aceea ce prive§te morala, ea se reduce, in conceptia ginditorului ucrai- nean, la invätätura despre fericire. El sustinea cä fericirea nu constä in avutii, demnitäti sau alte situatii sociale, ci in cunoaçterea de sine. Fericirea nu existä decit aici, pe pämint, §i calea care ne conduce spre ea este lucrul cel mai impor­tant. Un astici de scop nu poate fi atins decit prin mijlocirea naturii §i numai in urma acordului dintre voin^ä §i ratiune. Skovorda spunea cä omul poate descoperi fericirea in muncä §i in indeplinirea indatoririlor fatä de patrie. în aceastä privintä el avea viziunea unei lumi noi, din care sä disparä trindävia, säräcia, räzboaiele §.a. «Munca este mersul viu §i neadormit al intregii macini»— scria Skovoroda 3. în lumea conceputä de el, toti oamenii trebuiau sä mun- ceascä.

Dacä sistemul filozofic al lui Skovoroda poate fi socotit progresist fatä de scolastica evului medili, cu atît mai mult se poate afirma acest lucru despre opera lui poetica. în poezide sale el a criticat cíasele conducätoare, pe cei bogati §i pe clericii care împdau másele populare. Deseori Skovoroda î§i exprimä protestul împotriva exploatärii din timpul säu, insä niciodatä n-a indemnat poporul sä recurgä la mijloace revolutionäre. Dimpotrivä, el preconiza salvarea poporului pe calea pasivä a invätäturii, a cunoaçterii de sine 4.

Skovoroda era insufle|it de o mare dragoste pentru oamenii simpli, säraci §i lipsiti, pe care voia sä-i lumineze §i sä-i inalte, insä idede noi, progresiste, pe care le propoväduia, se impleteau cu idei vechi §i patriarhale. Protestele impotriva nedreptätdor sociale alternau cu iluzide de a schimba structura societätii prin cunoaçterea de sine §i prin autodesâvirçirea moralä. Din acest punct de vedere, idealul lui social e utopie §i iluzoriu. însâ viata de pelerin, petrecutä de Skovoroda prin satele §i oracele din Ucraina, ca §i propoväduirea lui caldä §i sincerä, au fäcut din el o figurä ciudatä §i originalä. Din aceastä cauzä, versurde lui s-au bucurat de o imensä popularitate. Multe dintre eie au imbräcat forma unor legende, care circulau in popor. Sub acest aspect, Skovoroda apare totufi ca o reactiune fireascä impotriva nedreptätdor din societatea ucrai- neanä din secolul al XVIII-lea 5. El reprezintä spiritul impotrivirii fatä de tot ce nu era conform cu legde morale. Skovoroda a fost, in felul lui, un révoltât in mijlocul unei societäti mäcinate de profunde contradictii social-economice 6.

1 M. G o r d i j e v s k i j , Teopemuuna $ ìaoco$ ìh T. C. Cxoeopod w, in «ria.MHTH T. C- C K O B o p o f l b i » , Odesa, 1923. p . 3 ?i urm.

2 D. I. B a g a 1 e j fi D. P. M i l l e r , llcmopun eopoda Xapbxoea 3a 250-Aem eia cyufecmeoeaHUH, Harkov, 1905, vol. I, p. 433, passim.

1 G r i g o r i e S. S k o v o r o d a , Coôpaitue coHUHeuui, vol. I I , Moscova, p. 324.4 OuepKU no uctnopuu.. . , p. 285.‘ S e r g e j J e f r e m o v , Icmopin yKpaÎHCbXoio nucbMencmea, Kiev, 1917, p. 111.0 Veri bibliografia lucrärilor despre Skovoroda la D. I. B a g a 1 e j, r. C . Cxoeopoda,

yxpaîHCbxuù MondpoeauHuH $ ìaoco$ , Harkov, 1926, p. 376—393.

ALEXANDRU HASDEU $1 G. S. SKOVORODA 195

Al. Hasdeu publica «Trei cintece de Skovoroda». Fárá indoialá cá Hasdeu a cunoscut doctrina filozoficá a lui Skovoroda §i din lectura manuscriselor aflate, in cea mai mare parte, in miinde particularilor. El §i-a dat seama de la inceput cá cea mai mare parte din opera acestuia se afla in stare de manuscris. D. I. Bagalej afirma cá « multi oameni dispuneau de intreaga colectie de manuscrise ale lui Skovoroda § i ei, la rindul lor, le dádeau altora sá le copieze» 1. ín felul acesta, scrierile ginditorului ucrainean circulau din miná in miná, fárá mari dificultáti. De altfel, piná la 1831, data cind Hasdeu se hotáráfte sá dea ceva la tipar, nu apáruserá decit douá din scrierde lui Skovoroda: un dialog despre cunoafterea de sine (1798) §i un tratat de moralá cre§tiná (1806) a. Viata ciudatá §i originalá a acestui filozof a creat in jurul lui un gol, care s-a prelungit timp de citeva generatii dupá moartea lui.

ín 1831, tinárul Hasdeu, in virstá de 20 de ani, trimite la redactia « Teleskop»-idui, spre a fi publícate, Trei cinlece de Skovoroda3. Redactia le publicá, insotite de un scurt comentariu, care apartine lui Hasdeu. Din cuprinsul acestuia se desprind citeva idei, de care era preocupat tinárul autor.

In primul rind, Hasdeu íncearcá sá reabditeze memoria filozofului ucrai­nean, care íncá din timpul vietii se plingea cá nu va fi inteles de posteritate. Tinárul student cautá sá ridice válul uitárii, aruncat peste viata sbuciumatá §i totodatá strálucitá a lui Skovoroda. Firefte, societatea de atunci era prea incárcatá de prejudeeáti, schisme §i superstitii, ca sá mai aibá intelegere pentru « Simfoniile» §i «Dialogurde», cum sint intitúlate únele din scrierile acestui pelerin. Hasdeu rámine insá convins cá lui i se datorefte ideea reabilitárii, lucru pe care tine sá-1 aminteascá, dupá cum vom vedea, in capitolul al IlI-lea, din lucrarea lui despre Skovoroda.

ín al doilea rind, autorul stáruie §i asupra unei chestiuni care prezintá pentru el un Ínteres deosebit: originea acestor cíntece. Hasdeu afirma cá ele au fost culese din popor §i modelate de Skovoroda in dialect harcovian. Hasdeu afirma — §i faptul e acum pe deplin constatat — cá mare parte din stihurile ginditorului ucrainean erau cintate de bandurifti prin satele din Ucraina. Unid din aeeftia i-a povestit lui Hasdeu, la Harkov, cá invátase cintecele chiar de la Skovoroda. Pe buná dreptate se intreabá tinárul autor: si fabula vera? Avind in vedere cá Skovoroda murise cu 37 de ani in urmá, faptul n-ar fi fost exclus, insá cum astfel de cintáreti sint obi§nuiti cu inventivitatea episoadelor §i legendelor pe care le povestesc §i in care, de obicei, elementul veridic e sub- ordonat fantasticului, avem dreptul sá ne índoim, impreuná cu Hasdeu, de autenticitatea afirmatidor lui.

indemnat de simtul verificárii, tinárul autor márturisefte cá a controlat cuvintele din variantele auzite de el cu poeziile lui Skovoroda, inspírate din Biblie fi intitúlate: Gradina cintecelor divine. Din colectia aceasta el a avut la dispozitie douá exemplare, ceea ce constituie o dovadá mai mult cá opera lui Skovoroda circula in manuscris.

1 Cf. yKpaiMCKUü (fiu.iocotß rptuopuü Caetm Cxoeopoda, in «KneBci<att cTaprnia», t. X L IX 1895, p. 273.

2 a) Eu6jiuomeKa d y xoeH an , codepOKaufan e ce6e dpyMcecxue óecedu u no3>iaitun cü m oío ce6n, publicatä de M. A n t o n o v s k i j , St. Petersburg, 1798, b) H a n a n u ia n deepb ko xpucmu- HHCKOMy d o ó p o H p a e u m , 1806 (vezi Ocnoea. lOMcuo-pyccKuu .íumepatnypHO-yHeubtú e ecmnuK, St. Petersburg, 1862, septembrie, p. 78).

3 «TeJiecKon », 1831, partea a Vl-a, nr. 24, p. 578—583.

U*

196 TR. IONESCU-N I§COV

Urmeazà cele trei cintece, al càror continui dezvàluie aceleafi meditatii asupra vietii fi mortii, inverminiate in imagini lirice. Unul din aceste cintece, fund de nuanjà socialà, s-a bucurat de o intinsà popularitate. 0 variantà a publicat fi I. Sreznevskij 1.

in ordine cronologicà, contributia aceasta e a treia scriere data publi- citàtii din opera lui Skovoroda fi, firefte, prima incercare a lui Hasdeu de a comenta opera unui scriitor. Aceasta initiativà i se pare fi lui destul de indràz- neatà : « fi nu mà tem de replici — serie Hasdeu —, pentru cà in lipsà de màrturii demne de incredere nu adaug nimic ce-ar putea fi in conflict cu izvoarele isto- rice. Nu exista credintà istoricà, ci numai cercetàri istorice — afirma autorul. Am fàcut numai o propunere, pentru reinvierea numelui lui Skovoroda»2. Teama nu i-a fost zadarnicà, deoarece comentariul lui a provocai interventia lui Orest Eveckij din Harkov3. Acesta ramine uimit de «portretul» pe care Hasdeu 1-a fàcut lui Skovoroda. Eveckij se ridica impotriva faptului cà Skovo­roda a fost caracterizat drept «filozof popular ucrainean» fi se intreabà dacà aceasta nu-i o « mistificare» a lui Hasdeu. « Nimeni fi niciodatà nu 1-a numit astfel pe Skovoroda, iar dacà acesta, printr-o minune, s-ar scula din morti, nu s-ar recunoafte pe sine in portretul» din paginde Teleskop-ului, adaugà Eveckij. Càutind sà-1 combatà pe Hasdeu, Eveckij socoate cà, dimpotrivà, filo- zoful ucrainean «poartà amprenta omului tont din Ucraina ale càrui reunite exemplare se mai intilnesc destul de des fi astàzi in aceste pàrti». Caracteri- zarea simplistà fi duf mànoasà a lui Eveckij merge fi mai departe, afirmind cà deseori el, Skovoroda, devenea «nàuc». Pentru a-fi fundamenta afirmatide, preopinentul lui Hasdeu publicà, in continuare, o parabolà, din Skovorda, intitulatà Erodii 4. Nu ftim dacà Hasdeu a incercat sà spulbere sau sà combatà aceasta minimalizare a ginditorului ucrainean, ìnsà e sigur cà interventia lui Eveckij n-a avut nici un ecou in literatura de specialitate din acea vreme. Vom vedea ìnsà, in paragrafili urmàtor, cum in articolul sàu Socrate $i Skovoroda Hasdeu se multumefte sà facà numai o simplà aluzie la aceastà interventie.

Socrate fi Skovoroda. E vorba de un scurt artieoi, pe care Hasdeu il inti- tuleazà Fragment din manuscrisul «Skovoroda §i societatea conlemporanà» 5. Aceastà indicatie pretioasà ne dezvàluie preocuparea autorului de a prezenta pe filozoful ucrainean incadrat in societatea timpului sàu. Din pàcate, o astfel de scriere nu se gàsefte menzionata nicàieri in altà parte fi credem cà a fost, ca fi alte lucràri ale lui Hasdeu, numai enuntatà. in ceea ce prívente paralela dintre Socrate fi Skovoroda, ea dà prilej lui Hasdeu sà facà unele considerata in legàturà cu fenomenele fi faptele de culturà, in genere. Autorul afirmà cà orice faptà din domeniul culturii ifi are importanza ei fireascà numai in sfera ìmprejuràrdor care au generat-o. Activitatea filozofului — fi aici se gindefte desigur la Skovoroda — se desfàfoarà fi e conditionatà atit de necesitàtile temporale fi locale, cit fi de pàtura socialà sau de poporul càruia ii apartine.

1 «YTpeHHHH 3Be3Aa», Moscova. 1835, p. 82—88.2 «TejiecKon», Moscova, 1831, p. 578—583.3 Cf. 3aMenaHue Ha cmainbw e. Xtutcdey— «rpueopuü Bapcaea Cxoeopoda» in «Monna»,

Moscova, V, 1835, t. X , nr. 36, p. 131 —154.Nota lui Orest Eveckij a fost redactatà la 27 februarie 1832 §i publicatà abia in 1835,

dupà aparijia studiului lui Hasdeu despre Skovoroda in «TejiecKon», 1835, nr. 5—6, p. 151-178.4 Ibidem.5 Vezi «OfleccKHH BecTHiiK», 1833, nr. 57, p. 145—146. De?i menjionat de D. I.

B a g a 1 e j in T. C . Cxoeopoda, yh'paíHbCKUÜ Manòposammù. . . , p. 377, totuji acest artieoi n-a fost inclus printre scrierile lui Al. Hasdeu.

A L E X A N D R U I1ASDEU Í?I G. S. SK O V O RO H A 197

Dupà cum se va vedea, aeeastà idee, ca §i aitele din aceastà paralela, vor fi reluate de Hasdeu §i in serierea mai euprinzàtoare despre Skovoroda. Elemen- tele de cunoa§tere nu trebuie sà izvoraseà din speculatii teoretiee, ci de pe urma experientei. Farà acest lucru, viata §i invàtàtura filozofului nu prezintà impor­tanza cuvenità §i nici teluri. Pentru a putea stabili valoarea intelectualà a gindi- torului ucrainean trebuie mai intii determinata aria §i profunzimea cuno$tin- Celor lui. Altfel, nu ne putem rosti, nu putem face aprecieri nepàrtinitoare. « Càci birfelile nu sìnt aprecieri», adaugà Hasdeu. Aluzia se referà la cei care au combàtut pàrerea lui despre Skovoroda, printre care, dupà cum am vàzut, §i Orest Eveckij Càci el, Hasdeu, a fost primul care a càutat sà reconstituie pe vestitid Skovoroda, càruia societatea nu i-a acordat importanza cuvenità, din cauza lipsei de intelegere a contemporanilor din cíasele de sus. Preopi- nentilor sài el le opune un citat din Pliniu, in care autorul latin vorbe§te despre unitatea indefinita a naturii1 : « Ceea ce afirma Pliniu despre naturà — adaugà Hasdeu — acela i lucru repet §i eu despre Skovoroda, pentru cà via^a fiecàrui ginditor e in desfà§urarea ei unitarà, ca fi natura». Continuind a ràspunde celor care pìnà atunci dàduserà o altà interpretare operei lui Skovoroda, Hasdeu tine sà precizeze cà « invàtàtura acestuia n-are un caracter rapsodie», ci e incorporata íntr-un sistem cu totul armonios. De aceea, el e hotàrit sà-1 numeascà pe Skovoroda un Socrate al Ucrainei, iar nu un Diogene cinic, cum 1-au numit altii.

Hasdeu recunoa§te cà apropierea de Socrate e indràzneatà §i de aceea, in partea a doua a articolului sàu, dezvoltà aceastà paralelà, scotind in relief citeva puncte comune din viata §i opera acestor doi filozofi, atit de depàrtati in timp §i spatiu. §i unul §i altul au simtit chemarea de a deveni dascàli ai popoarelor lor, spunea Hasdeu. Ascultind de glasul acestei chemàri, amindoi au devenit dascàli populari in adevàrata acceptie a cuvintului. Ceea ce la Socrate e Demonion, la Skovoroda e Minerva 2. Viata amindurora s-a plàmàdit din acelea i elemente: entuziasm §i ironie. Atit la unul, cit §i la celàlalt, entu- ziasmul era elementul pozitiv al vietii, iar ironia exprima latura negativà. Socrate tàlmàcea poporului grec natura umanà dupà sensul lucrurilor incon- juràtoare, iar Skovoroda explica semenilor sài acelafi text al naturii, insà pornind de la inspiratie. De asemenea, pentru amindoi temeiul §i conditia ori- càrei invàtàturi era cunoa§terea de sine. Pe aceastà linie, Hasdeu dezvoltà indeosebi asemànàrile dintre conceptiile acestor doi ginditori in procesul cunoa§- terii. De§i documentata cu citate din manuscrisele lui Skovoroda, pe care Hasdeu le-a aflat la diferite persoane din Harkov, totu i expunerea lui e greoaie §i stràbàtutà de idei uneori destul de incoerente. Retinem insà ultima precizare fàcutà despre Skovoroda, pentru semnificatia ei socialà: ca §i Socrate, care se mìndrea cu numele de a fi un dascàl popular, Skovoroda spunea despre doctrina lui eà e o «tesàturà §i impletiturà populará», iar el « un prieten al tàranilor». El nu fàcea parte «din numàrul multor invàtati semeti §i infumu- rati, care nu dórese sà stea de vorbà cu fratii-mujici».

Cu prilejul acestei seurte paralele, Hasdeu ne dà §i citeva informatii in legàturà cu soarta scrierUor lui Skovoroda. El afirma cà filozoful ucrainean a scris «in spiritid poporului» trei lucràri separate : 1) Narchiz, convorbiri, 2) Para-

1 « Naturae vis atque majestatis in omnibus momentis fide caret, si quis modo partes ejus ac non totam complectitur animo».

2 Lui Skovoroda ii plàcea deseori sà-ji dea nume din mitologie ?i Biblie: Minerva, Inger, Apostol, Prooroc, Spirit 5.a.

198 TR. IONESCU-M ÇCOV

bole §i 3) Despre via(a interioara a omului. Totodatâ, Hasdeu tine sâ-§i informeze cititorii cà intreaga opera a lui Skovoroda va apârea in tipografia oraçului Odesa. Ea va fi impartita in çase pârti: 1) Poezii, 2) Cîntece, 3) Parabole, 4) Dia- loguri, 5) Drame §i 6) Manuale. La acestea se mai adaugâ, ca lucrare de sine stâ- tâtoare, studiul sâu amintit mai sus: Skovoroda f i societatea contemporanâ, eu portretul çi facsimilul semnàturii filozofului ucrainean.

Dupa cite se çtie, n-a apàrut nimic din tóate acestea, iar anuntul lui Hasdeu a ramas, dupâ toate probabditàtde, o simplâ intentie.

Al. Hasdeu despre telurile filozofiei. Numai la doi ani dupâ publicarea articolului despre Socrate çi Skovoroda, de care ne-am ocupat mai sus, tînârul Hasdeu încearcâ sà pâtrundâ sensul unor problème de filozofie. Çi de astâ datà e vorba de preferinte, care izvorâsc nu numai din adîneurile lui sufleteçti, ci §i din pregâtirea lui intelectualâ. înclinârile filozofice aie ltii Al. Hasdeu— liindcà la aceastà virstà nu poate fi vorba de altceva — pot fi urmârite într-o serie de « aforismo» intitúlate: Despre (elurile filozofiei1. Ele încep eu un citât din Seneca, mârturisind astfel afinitatea autorului eu stoicismul învâtàtorului lui Nero:

« Philosophia studium virtutis est, sed per ipsum virtutem: nec virtus autem esse sine studio sui potest, nec virtutÌ9 studium sine ipsa» (Epist. L X X X IX L. Annaei Senecae philo- sophi, Opera omnia quae supersunt, I I I , Lipsca, 1805, p. 133) 2.

Chiar de la început, Hasdeu define§te rostul filozofiei amintind o compa­ratie foarte iubitâ de el §i care reliefeazâ intiietatea acestei discipline : inâuntrul celorlalte çtiinte, spune Hasdeu, filozofia e ca soarele în sistemul planetar. Dupâ cum acesta lumineazâ boita cereasca, tot astfel §i filozofia stâpîneçte lumea sub toate aspectele cunoçtintclor omeneçti. Mintea tinârului autor era frâmîntatâ de cîteva problème, a câror neliniçte se desprinde din urmâtoarele întrebâri: se poate lasa furat poetul de zborul fanteziei spre culmde perfec- tiunii? Poate oratorid sa pâtrundâ in labirintul inimii omeneçti fârâ ajutorul filozofiei? In sfîrçit, poate materialistul sâ dezlege enigmele naturii? Fârâ filozofie nu-i eu putintà nimic din intreaga arhitcctxirà a cunoaçterii, conchide Hasdeu.

Distinctia lui merge §i mai departe. Filozofia nu-§i aratâ roadele numai in domeniul teoretic, ea adunâ laolaltâ sememi in societate, le uneçte inimile prin iubire, îi face fericiti §i-i consoleazâ in nenorocire. în lumina filozofiei, dispare umbra oricârei îndoieli, spune Hasdeu, iar filozoful e cel mai fericit dintre muritori. De aceea el, ca §i Skovoroda, î§i sfâtuie§te semenii sâ adopte în viatâ o atitudine stoicà §i mâsuratâ. Chipul în care Hasdeu definente aceste notiuni §i în care cautâ sâ le situeze sub raportul semnificatiei universale trâ- deazâ influenta hotârîtoare a lui Skovoroda.

Conceptia lui Hasdeu despre ratiune, corp §i suflet e învâluitâ de o nuantâ aproape miticâ. El sustine câ ratiunea e un mit simbolic, o desprindere din prima Ratio, dupâ planul câreia s-a izvodit lumea. Pentru om, ratiunea e ochiul sufletului. La rîndul lui, corpul e lâcaçul sufletului, iar simturde sînt asemenea unui telescop. Cel dintîi se preface în târînâ, celelalte în fantasme. Uneori, mintea noastrâ e tulburatâ de forta exuberantâ a imaginatiei, afirmâ Hasdeu. Pentru el, pâcatul are semnificatie creçtinâ. De aceea, cînd omul pâcâtuieçtc,

1 «BecTHHK E B p o n b i» , 1835, n r . 21 — 22, p . 45—46. N ic i aceste afo rism e n u s în t men-

ç ionate în b ib lio g ra fía de p în à a c u m a scrie rilo r lu i H asdeu .

2 Id e n tif ic a rea te x tu lu i ne aparóm e .

A L E X A N D R U H A SD E U $1 G. S. SK OV OROV A 199

ratiunea îfi pierde vigoarea naturalä. Abâtut din ealea virtutii, omul nu ramine lipsit de lumina mintii, fiindcä iubirea e ca o scînteie nestinsâ. Ea strâlueeçte licärind, färä sä se prefacä in cenu§ä. Ca §i Socrate, Hasdeu crede in perma­nenza virtutii, in contopirea indefinita a adevärului cu binele.

★însâ mai presus de toate se aflä intelepciunea. Calca cätre ea se cuvine

lämuritä din timp. De aceca filozoful, ca §i drumetul, va trebui sä-§i alcätuiascä din vreme itinerarul pentru a atinge intr-o zi intelepciunea rivnitä. Dupä cum drumetul nu poate întîrzia prea mult la locul popasului, tot a§a §i filozoful nu se cade sä rätäceaseä in pustietatea scepticismidui. Prea putini au izbutit sä pätrundä in templul märet al intelepciunii, adaugä Hasdeu.

★Spre deosebire de Skovoroda, Hasdeu e indemnat sä vadä in sistemul

constelatiilor cereçti nu atit orinduirea legilor astronomice, cit« forta misterioasä a creatiei». Astfel, luna, care pentru specialisti e un corp intunecos, capätä in viziunea lui Hasdeu o nesfirçitâ frumusete. Pentru a intelege telul inalt al filozofiei, spune Hasdeu, se pare cä e mai bine sä alegem calea lui Socrate, care n-a analizat cosmosul çi nici natura focului sau a apei. Socrate a väzut pretutindeni in Helios, ca §i-n atomul de cretä, pe creatorul lumii. în aceastä privintä, conceptia idealistä a lui Hasdeu e clarä. în sfîrçit, cugetarea capätä un accent de inspiratie lirica:« Märetia, frumusetea §i armonia cosmicä, minu- nata varietate in unitate, cirmuirea Universului, poezia taciturnä a cerului sau muzica mutä a impärätiilor naturii, eite izvoare nesecatc pentru o ratiune curatä, eite imbolduri inalte cätre intelepeiune !» 1.

0 lucrare deapre Skovoroda. Se pare cä in epoca de formatie intelectualä Hasdeu a fost cucerit de intelepciunea sistemelor filozofice in generai §i de originalitatea lui Skovoroda, in special. De aceea il vom întîlni compläcindu-se tot mai mult in jocul speculatiilor abstracte decit in domeniul çtiintelor pozi- tive, pe care de altfel le studiase deopotrivä.

în centrul preocupärilor stä Grigore Skovoroda, pe care Hasdeu e hotärit sä-1 scoatä din bezna indiferentei §i sä-1 prezinte contemporanilor ca pe unul dintre cei mai mari gînditori ai Rusiei de acum un secol çi mai bine. Tînârul Hasdeu simte cä in opera acestui invätätor popular e atita cäldurä §i atîta fervoare, îneît intelege sä nu se mai despartâ de el niciodata. într-adevâr,

1 Autorul foloseçte în context o seamä de expresii sträine çi mai aies greceçti. Bunäoarä « anakamptiki», « anaklastiki», « mikrokosmos», « mikrodeos» ç.a. Cu acest prilej, Hasdeu îçi exprimä pärerea fajä de teoria neologismelor. între acceptarea färä împotrivire a formelor sträine çi indärätnicia convingerilor puriste, Hasdeu alege o cale de mijloc, ca fiind cea mai justâ. Libertatea de a forma cuvinte noi trebuie sä aibä o limita, spune el, cäci altfel, « neolo- gomania» exageratä poate preface limb a maternä într-una stráiná.

« în ce mâ priveçte — adaugä Hasdeu — îmi dau toatä silin^a sa folosesc cît mai multe cuvinte slave (deoarece el scria ruseçte), decît sá constriñese forme noi. La ce bun sä pârâseçtio limba veche prin uz, însâ veçnic tînârâ §i vie prin energia ei läuntricä? Fireçte, e mai bine sä folosim cuvinte vechi cu un continui precis, decît sä inventäm aitele noi, fiindcä nici o limbä n-a atins pinä acum perfec^iunea« monocromaticä». De altfel, cine nu cunoaçte cuvintele sträine cu semnifica^ie tehnicä, al cäror sens a fost confirmât de timp çi de folosin^a cärturarilor, ìn^e- lege desigur mai pu^in pe cele noi rusefti, inventate pentru ìnlocuirea celor sträine. Hasdeu socoate cä fórmele vechi verbale, al cäror sens n-a fost încâ precizat, sînt ocolite, iar cît priveçte sinonimele, eie au dat totdeauna ìntìietate formelor greceçti fa^ä de cele latineçti, fiindcä limba slavä e, în aleätuirea ei,« metaplastica celei greceçti».

200 t r . i o n e s c u -n i § c o v

chiar in timpul studiilor universitäre, tinärul Hasdeu nu se multume§te numai sä aprofundeze opera acestuia, ci lucreazä in acela i timp §i la o monografie, care sä cuprindä intregul sistem de gindire a lui Skovoroda.

Dorinta de celcbritate, care 1-a chinuit foarte de timpuriu pe Hasdeu, 1-a indemnat sä gräbeascä publicarea acestui studiu. Lucrarea se intituleazä: Grigorie Varsava Skovoroda, studiu critic }i istorie §i a väzut lumina tiparului in acela§i an cu cele trei cintece de care ne-am ocupat mai sus (1835) i .

Autorul ne infbrmeazä cä e vorba de un extras dupä un manuscris cu titlul urmätor: Gregor Skovoroda's Lebenswandel und Wirkungskreis oder historisch— kritische Würdigung seiner Schriften, ales Beitrag zu einer Geschichte der sla- vischen Volksweisheit, in Briefen an Joh. Görres, Professor an der Universität

zu München 2.Lucrarea e aleätuitä din 11 capitole, ierarhizate dupä cum urmeazä:

I —III , Privire fundamentalä asupra lui Skovoroda:

1 . Lärnuriri care izvoräsc din conccpfia lui proprie.2. Consideraci asupra societàri contemporane.3. Argumente izvorite din spiritul fi natura operei sale.

IV —V, Consideraci asupra viefii lui Skovoroda :

1. In viaja particulars.2. Ca dascäl al poporului.

V I—IX , Considerafii asupra doctrinei lui Skovoroda:

1. Ca teolog.2. Ca filozof.3. Ca istorie.4. Ca poet.

1 «T eJiecK on» Moscova, 1835, nr. 5 — 6, p. 3—42 fi 151 —178.2 Foarte probabil cà titlul acesta, in limba germana, a indemnat pe unii sä afirme cä

Al. Hasdeu fi-a dat doctoratul la München, cu lucrarea despre Skovoroda. O astfel de afirinajie mi se pare nefundatä, fiindcä personal n-am intilnit nicàieri consemnat acest fapt. Nici chiar Hasdeu, cäruia ii pläcea sä depäfeascä anumite realitàji, n-a dat nici o informa{ie despre stu- diile sale universitäre. Se prea poate ca Hasdeu sä fi audiat cursurile Universitari din München, insä nu avem un text care sä sprijine aceastä afirmajie. Ceva mai mult, (iiiiiid seama de anumite inclinäri ale lui Hasdeu, sintern indreptäjiji sä ne intrebäm daeä a existat intr-adevär un astfel de manuscris. Mirturia lui Hasdeu poate fi pusä la ìndoialà fi nu constituie pentru noi o certi- tudine. (Vezi E. C. G r i g o r a f, Alex. Hasdeu slavist, in « Adevärul» (Bucurefti), 4 noiem- brie 1936 ; idem, B. P. Häfdeu in « Credine a » (Bucurefti), 18 februarie 1937, fi N. B a g d a z a r, Istoria filozofiei romànefti, Bucurefti, 1940, p. 319.) Pinä la noi probe, un singur lucru e sigur, cä Al. Hasdeu a studiat la Universitatea din Harkov, insä cind fi cum fi-a terminai studiile universitäre nu ftim precis. Dupä Bagdazar, Hasdeu fi-ar fi terminai studiile universitäre in 1833. La Ilarkov a urmat cursurile Facilitaci de drept fi a audiat de asemenea fi cursurile altor facilitati, in timpul studiilor. Hasdeu a fost premiai de douä ori: o datä de Facultatea de litere fi altä datä de Facultatea de fizicä fi matematica. Puterea de muncä fi erudita tinàrului student intrec mäsura oricärei afteptäri. Bagalej ne informeazä cä Hasdeu a scris, mai intii. douä lucräri asupra unor teme stabilite de Facultatea de litere, fi anume Despre Räzboiul de 30 de ani, fi care, nefiind depuse in terinen, n-au fost priinite la concurs. Pe lingä acestea, Hasdeu a mai terminat « in vederea dizertajiei pentru examenul de candidai, nu una, dupä cum s-ar crede, ci 5 lucräri, apar(inind la cinci facilitaci deosebite : teologica, drept, politicä, filozoficà fi istoricä, in limba latinä» (D. B a g a l e j , Onumb uctiiopiu XapbKoeCKaio ynueepeumetna, vol. II , p. 873—874). «Tot in timpul studiilor — adaugä Bagalej— Hasdeu a scris versuri in limba moldo- veneascä, dupä incheierea päcii cu turcii, pe care le-a trimis direct cneazului Liven, ministrul instructiunii publice intre 1828 fi 1833 (vezi OuifUKAoneduHecKUÙ c.tosapb, t. X V II, St. Peterburg, 1895, p. 646). E impresimiantä aceastä activitate. Bagalej mai consemneazä un episod, care dezväluie greutajile materiale ale tinàrului student. Pentru a fi primit in rindurile bursierilor de stat, tatäl lui Hasdeu adreseazä o scrisoare curatorului Università^, A. A. Perovskij, in care « prezintà date curioase despre sirguinja fiului säu». E drept cä epistola e aleätuitä intr-un stil de exageratä plecäciune fi umilili Ja.

ALEXANDRU HASDEU §1 G. S. SKOVORODA 201

X —X I, Ultimili cuvint despre Skovoroda :

1. Locul sàu in istoria literaturii ruse.2. Importanza Ini in istoria lumii.

Pornind de la ideea lui Karl Fr. Saligny, prin care istoricul german subli- niazà necesitatea de a adàuga la stràduintele contemporanilor fortele nobile ale trecutului, sporind astfel valoarea fi continutul prezentului, Hasdeu stàruie, in primul capitol, asupra legàturilor permanente dintre noi fi valorile spirituale ale trecutului. Pentru stimularea fi formatia spiritului nostru e de neaparatà trebuintà sa tinem legatura cu trecutul, sa ne apropiem cu intelegere fi recu- noftintà de viata oamenilor mari fi, din exemplele fericite ale istorici, sa des- prindem numai adevàrul. O situare a faptelor in atmosfera timpului e absolut necesarà. Hasdeu concepe incopcierea acestor douà pozitii, trecut fi prezent, intr-un chip energie, vitalist. Astfel, ftiinta e rodul unor lupte vernice intre tendintele spiritului, farà de care nu poate fi nici un progres. Viata insali, socoate Hasdeu, e numai fràmintàri fi energie. Bogàtia trecutului are pentru noi aceeafi valoare ca fi insufletirea prezentului. Istoria pàmintului ar fi lipsità de orice frumusete dacà trecutul s-ar mistui fi dacà din jocul vietii fi al mortii n-ar izvori necontenit tineretea. Hasdeu ne indeamnà sà urmàrim cu ràbdare meandrele riului care ifi mina apele de la izvor spre locul revàrsàrii fi sà ne plecàm urechea la visurile fi suspinele trecutului.

★In capitolul urmàtor, cercul consideratiilor lui Hasdeu se stringe in jurul

unui singur om: scriitorul, a càrui viatà e conditionatà de o sumedenie de impre- juràri vremelnice. Insemnàtatea fi situatia scriitorului nu pot fi definite inainte de a deslega problema destinului sàu. Pe bunà dreptate afirmà Hasdeu cà scriitorul ifi poate fi lui insufi judecàtor, càci pe birfelile altora nu se pot construi aprecieri obiective 1.

Mai departe, Hasdeu nu se sfiefte sà formuleze criterii pentru cercetarea §i intelegerea justà a scriitorului. In acest scop, el ne indeamnà sà càutàm in viata poetului elementul pozitiv, care sà ne conducà spre invàtàturile §i viata lui interioarà. Cercetàtorul trebuie sà arate in ce chip ideile poetului, plàmàdite intr-un ansamblu de imprejuràri locale §i temporare, urmeazà sà se manifeste intr-un anumit fel, ?i nu in altul. De asemenea, trebuie urmàrità modalitatea in care au izvorit calitàtile scriitorului din cele trei demente intrate, dupà cum se §tie, mult mai tirziu, in preocupàrile criticii literare: omul, locul §i timpul. Le fel trebuie prività fi opera scriitorului. Ea exprimà o nevoie inte­rioarà §i misterioasà fi poartà pecetea personalitàtii creatorului. In orice caz, Hasdeu recomandà sà se stàruiascà indeajuns asupra intregului complex de imprejuràri in care a tràit poetul.

•k

Trecind la Skovoroda, Hasdeu evocà plastic figura de pelerin a filozofului ucrainean, afa cum 1-am prezentat fi noi mai sus: propovàduind adevàrul prin satele ucrainene. Skovoroda a fost un intelept, al càrui cuvint a ràsunat in pustiu. Nimeni n-a prins taina fi sensul invàtàturilor lui. Singur poporul de jos il socotea un om neobifnuit, a càrui invàtàturà va deveni intr-o zi un

1 Dupà cum s-a spus mai sus, unele idei din articolul Socrate fi Skovoroda au fost incluse ?i in acest studiu.

202 T R . I O N E S C U - N I Í jC O V

bun común, iar numele lui va lúa loe alàturi de Homer, Esop sau Solon. Hasdeu afirma cà in vrcmea lui circulau incà legende, basme fi cintece pe care lumea le atribuia lui Skovoroda. Ba chiar, in unele biserici de tarà, se cintau, in postul mare, psalmii filozof'ului ucrainean. De aceea el a botàrìt sà-i povesteascà viata fi sà-i explice invitatura. Pentru aceasta, Hasdeu alege un criteriu drept fi cumpànit: slàbiciunile, defi sint firefti, nu vor fi crúzate, iar aprecierile nedrepte vor fi combàtute. ìntrucit fapta lui ar putea fi priviti cu neincredere, el se gràbefte sà adauge cà totul va fi cernut prin sita verificàrii izvoarelor.

Hasdeu nàdàjduia cà fiecare va fti sà inteleagà fenomenele in aparentà contradictora din viata lui Skovoroda fi sà intrevadà in opera acestuia expresia unei constructii sistematice. Afadar, autorul ìncearcà sà scoatà filozoful ucrai­nean din umbra uitàrii fi sà-i inalte opera in sfera valorilor reeunoscute.

★

Pentru a pune fi mai mult in luminà particularitàtile specifice ale lui Skovoroda, Hasdeu recurge la o comparatie izbutità, situind de cealaltà parte pe Lomonosov. Acesta din urmà eobora dintr-o colibà sàrmanà din tinuturile inghetate din Nord 1, iar celàlalt a vàzut lumina zilei sub soarele cald din sudul Ucrainci. Intre ei sint multe asemànàri, insà fi o mare deosebire : in timp ce Lomonosov a tràit in pàturile de sus ale societàtii rusefti, Skovoroda fi-a petrecut viata in mijlocul poporului. Paralela continuà fi capàtà o deosebità semnificatie. Cele douà figuri se implinesc alàturi ca un mànunchi de raze solare. Totufi, comparatia nu-1 satisface pe Hasdeu fi ginditorul ucrainean e pus alàturi de Socrate, de care ne-am ocupat in altà parte. Apropierea de filozoful grec a fost indicatà chiar de Skovoroda in opera sa.

Ardoarca lui Skovoroda era farà margini fi se oglindefte mai ales in dramele sale, in care el descrie lupta dintre cultura veche fi nouà ca o incàierare intre ìnger fi demon. Aceste drame, pe care el le numea viziuni, pot fi puse, dupà pàrerea lui Hasdeu, alàturi de opera similarà a lui Eschil, Sofocle, Euripide, pe care Skovoroda ii cunoftea in originai, ca fi alàturi de altii, tot atit de cele­bri, pe care insà nu-i cunoftea: Calderon, Goethe (Faust), Byron (Cain, M an­

fred)-Pe de altà parte, ironia filozofului ucrainean a fost socotità drept o ciudà-

tenie, care fàcea sà-i scadà prestigiul de ginditor. Skovoroda ifi reliefa atit de mult ironia, incit uneori ifi mistifica propriul sàu nume, semnind Sartago.

Trecind la cunoa§terea de sine, Hasdeu se multumefte sà citeze un lung pasaj din Skovoroda, in care acesta expune cele trei aspecte ale acestui proces psihologic. Primul e cunoafterea de sine ca fiintà, ca personalitate, dupà care insul ifi cunoafte propria-i persoanà. De ce, de pildà, e Ieremia fi care Ieremia este ! Al doilea aspect e din punct de vedere social fi national, in urma càruia cetàteanul ifi afià locul in lume : de ce e rus fi cum e Rusia ? In sfirfit, a treia cunoaftere de sine e ca fiintà plàmàdità dupà cliipul fi asemànarea Creatorului. Prin actul idtim al cunoafterii, insul afià de ce este om fi ce este omenirea? Analiza insà nu se oprefte aici. Ginditorul ucrainean identifica la greci trei apostoli ai cunoafterii de sine: Marele Necunoscut, care a scris pe templul din Delfi « cunoafte-te pe tine insuti», pe Solon fi Socrate. Inscriptia de la Delfi se refera la cunoafterea de sine ca indi vid, Solon propovàduia cunoafterea de sine ca cetàtean, iar Socrate se gindea la om, in genere.

1 Mihail Vasilievici Lomonosov s-a nàscut in satul Halmogori din gubernia Arhanghelsk.

A L E X A N D R U H A S D E U Ç I G . S . S K O V O R O D A 203

Hasdeu nu izbuteçte totdeauna sâ-§i concentreze idede într-un sistem de gîndire unitar. Deseori, pe lîngâ lungde citate din Skovoroda, care împestri- teazà textul, el revine asupra misiunii acestuia in mijlocul poporului ucrainean. E §i firesc ca viata originala a lui Skovoroda, cu toatà armatura ciudàteniilor, de care era inconjuratà, sa fi sedus mintea tinàrului Hasdeu. De aceea, el rea- minteçte cum Skovoroda a pârâsit çcoala fi a devenit dascâl ambulant, sdin- du-se sâ pâtrundâ firea, vointa, limba §i obiceiurile poporului.

★

Mai departe, Hasdeu stâruie foarte putin asupra spiritului popular §i democrat de care era insufletit Skovoroda. El se socotea prieten al târandor §i strain fatâ de cârturari, care din prea multa mindrie nu stàteau de vorba cu tarami. In aceeafi rnasurà, Skovoroda se simtea mindru de apostolatul sàu in mijlocul poporului §i dispretuia cu demnitate judecàtile strimbe ale pcdan- tdor din timpul sàu. Citatul lung care urmeazâ este un ràspuns sarcastic adresat boierdor çi filozofilor. Cei dintii credeau cà poporul de jos e nerod, iar ceilalti socoteau câ pâmintul e mort. De aceea Hasdeu admite cà aparitia lui Skovoroda constituie o conçtiintâ cu totul noua in viata Rusiei §i câ invâtâtura lui deschide portde unei ere noi. Fragmentul citat, in care e vorba de o discutie contra- dictorie intre Demon §i Varsava (Skovoroda) — demonul inchipuind adver- sarii, lumea veche, iar Varsava reprezentind invâtâtura cea noua — dovedeçte nu numai ardoarea nepotolitâ care scâlda sufletul acestui râzvrâtit, ci §i ascu- timea spiritului sàu polemic 1.

De§i conceputà in 11 capitole, expunerea lui Hasdeu se oprefte aici. Urmeazâ totuçi un Idiotikon Skovoroda, in care autorul cautâ sâ lâmureascâ etimologia a 35 de cuvinte, dintre cele mai vechi, intilnite in opera ginditorului ucrainean.

Lucrarea lui Hasdeu in lumina cercetarilor de mai tirziu. Din lectura eseului lui Hasdeu se desprinde, in primul rind, o certitudine: convingerea nestrâmutatâ cà Skovoroda a fost un cugetàtor originai, al càrui sistem de gîndire ifi aflâ asemànare in fdozofìa socraticâ. Câldura neobifnuità cu care Hasdeu imbrâtiçeazâ cauza lui Skovoroda trâdeazâ existenja unei inrudiri

1 Lucrarea lui Hasdeu a fost tradusà in roinûneste de ('atre M. Maievski fi publicatà sub titlul: Un filozof mistic, in « Convorbiri literare», mai 1930, p. 568—588. O traducere greoaie fi incoerentâ. Tâlmâcirea româneascâ e insolita de o préfaça in care Em. C. Grigoraç face unele afirniatii necontrolate. Afa, de pildâ, se spune cà Al. Hasdeu a fost « descoperitorul misticului filozof ucrainean», ceea ce nu corespunde realitâjii. E adevàrat cà studiul lui Hasdeu a trezit, dupà cum se va vedea, unele discucii fi a contribuii ìntr-o oarecare màsurà la inàltarea din umbrà a ginditorului ucrainean, ìnsà am comite o inexactitate dacà am susine cà el 1-a desco- perit. Pìnà la data cìnd apare articolul lui Hasdeu, 1835, publicistica rusà ìnregistrase, ìntre 1806 fi 1834, unsprezece mentionàri fi articole despre Skovoroda. Amintim numai pe cele mai importante, pentru a se vedea cà Hasdeu nu era primul care scria despre gìnditorul ucrainean : H e s s de C a l v e t G u s t a v i V e r n e t N., CKosopoda, yKpauHCKuiX (fiusiocoifi in

« YKpaHHCKHH BecTHHK», Harkov, 1814, vol. X , partea VI, p. 108—151; Iv. Snegirev, YKpauHCKuii (fiuAocoi/), rp. C. CKoeopoda in «OieqecTBeHHBia 3aniicKH», 1823, partea a XVI-a, nr. 42, p. 96—106, nr. 43, p. 249—263). Articolul lui Snegirev a fost tradus fi ìn limba francezà, Grégoire Savitsch Skovoroda, philosophe de l'Oukraine «Bulletin du Nord», 1828, t. I l i , sept., caiet10 fi 11, p. 149 — 156, 240—275); I. I. Sreznevskij, OmpasKU U3 3anucoK o cmapife rp. Choeopodbi, yKpauHCKUü tfuAoccçfi in «YTpeHHHii 3Be3.ua», Moscova, 1834, p. 67—92).

De altfel, Em. Grigoraf putea afla acest lucru fi din textul traducerii, acolo unde Hasdeu, fâcînd o comparale cu un alt cugetàtor, adaugà : « indràznesc sà-1 numesc Socrate rusesc, iar nu cinic ucrainean, Diogene, dupa cum 1-au considérât grefit Hess-de Calvet fi cu oarecari restricjiuni Vernet si Snegirev (« Convorbiri literare», mai 1930, p. 580). Al. Hasdeu, care era bine informat, recunoafte, afadar, cà se mai ocupaserà fi aljii de opera lui Skovoroda.

204 T R . J O N E S C U - N I Í jC O V

spirituale. De aeeea, fatà de inaintafi, el e primul care situeazà doctrina lui Skovoroda intr-o lumina nouà. Pentru vremea lui era desigur o incercare indràs- neatà.

Chipul insà in care Al. Hasdeu caracterizeazà personalitatea ginditorului ucrainean, mai ales apropierea de Lomonosov fi comparatia cu Socrate, sint incluse pe de-a intregul de arhimandritul Gavril in lucrarea sa despre Istoria Jìlozofiei rusefti x. Pasaje intregi sint insufite in tainà, farà nici o mentiune, la o datà cind, probabil, o astfel de faptà nu era socotità o incorec- titudine. Cercetàtori de mai tirziu au folosit cind pe Hasdeu, cind pe Gavriil, dind loe la confuzii privitoare la paternitatea textului2, iar unele imagini izbutite din eseul lui Hasdeu pot fi urmàrite fi-n alte cercetàri, chiar fi dupà 19003.

Abia in 1843 apare un artieoi in care autorid, I. I. Sreznevskij, pune la indoialà corectitudinea ftiintificà a lui Hasdeu. Noi am aràtat mai sus cà, pinà la 1835, data cind serie Hasdeu, numai o parte neinsemnatà din opera lui Skovoroda vàzuse lumina tiparului, de aeeea textele citate de Hasdeu sint, in mare parte, reproduse dupà diferite epistole, din care multe se pare cà n-au existat. Faptul e men ionat de Sreznevskij fi, atìt scrisorile càtre arhiepiscopul bielorus G. Konisski, cit fi alte trei scrieri citate de Hasdeu, nu apar in biblio­grafia de mai tirziu a operii lui Skovoroda. Din aceastà cauzà, sintem indrep- tàtiti sà credem cà Hasdeu a pus in seama acestuia idei pe care nu le-a avut niciodatà. Situatia aceasta mai poate fi explicatà fi prin faptid cà scrierile lui Skovoroda, circulind vreme indelungatà in manuscris, au putut suferi defor- màri fi interpolàri care fac uneori imposibilà restaurarea manuscrisului originai. Cu toate acestea, intrucit n-a cercetat nimeni in chip special aceastà problemà, nu putem nega cu certitudine autenticitatea textelor citate.

Totufi, articolili lui Hasdeu nu-i lipsit de calitàti, fi Sreznevskij o recu- noafte. « Un artieoi frumos, in care se vàd spiritul fi eruditia autorului. Nu pot sà nu recunosc — serie Sreznevskij — cà articolili lui Hasdeu este singurul artieoi savant, din tot ce s-a scris pinà acum despre Skovoroda»4.

Aceleafi observatii face fi Orest Chaljavskij, cu adaosul cà Hasdeu n-a ràspuns la obiectiile ridicate de Sreznevskij, làsind sà se inteleagà cà invinuirea e temeinicà 5. Nu-i exclus ca Hasdeu sà fi procedat totufi la unele transformàri nepermise din punct de vedere ftiintific. F. A. Danilevskij, care se ocupà fi el de lipsa de autenticitate a textelor citate de Hasdeu, mentioneazà faptul cà intr-o scrisoare, adresatà protopopului Teodor Zalesski, Hasdeu s-a inspirat din scrierea lui Skovoroda: Despre párpele antic sau B ib lia6. Chiar fi din alte scrieri, publícate mai tirziu fi comparate cu pasajele citate, se poate vedea cà

1 A r h i m a n d r i t G a v r i i l , M cm opun tßuiocotßuu, Kazan, 1840, p. V I, p. 59 §i urm.2 Asia, de pildä, V. Ern, descriind personalitatea lui Skovoroda, citeazä urmätoarea imagine

din Hasdeu:« . . . Ca un munte singuratic in stepä se imilta Skovoroda pe vremuri in Rusia» (cf. rpueopiü Casum CKoeopoda, Moscova, 1912, p. 31).

3 Vezi, de pildä, N. S t e l l e c k i j , CmpaHcmeywufun yKpauHCKUü tfiu.iocoifi, Tpuiopuii Caeuu Cxoeopoda, in« Tpyflfci KHeBCKoii ayxoBHofi AKa^ewiH», Kiev, 1894, nr. 7; p. 449—478, nr. 8, p. 608—629.

4 I. I. S r e z n e v s k i j , Bunucxu U3 nuceM rp. Casma Cxoeopodbi, in M o a o ö u k Ha1844 ?od, yxpaumxuü j,mmepamypHtiii cGopuux, Harkov, 1843, p. 234—244.

6 Cf. Cxoeopoda, yxpaim cxuft deame.ib X V I I I - e e x a m « O aw ea . KDxcHO-pyccxuit jiumepamypHo- yueubtü eecnm uxn, St. Petersburg, 1862, p. 40, ff.

6 F. A. D a n i l e v s k i j , I'pueopuu Caeuu Cxoeopoda, « yrKpauHCxan cm apuna» , Harkov, 1866, p. 44 ff.

A L E X A N D R U H A S D E U ? I G . S . S K O V O R O D A 205

Hasdeu a calcat o elementara regula, aceea de a reproduce intocmai textul originalului x.

Cel care s-a ocupat intr-o mai mare masura de contributia lui Hasdeu a fost D. I. Bagalej 2. Analizind in lucrarea sa despre Skovoroda §i idede tina- rului Hasdeu, cercetatorul ucrainean gasefte conceptia acestuia pretioasa §i originala pentru vremea lui. Bagalej admira straduinta lui Hasdeu de a dez- valui pove§tile §i clevetirde contemporandor, care au influentat intr-o mare masura valoarea invataturii lui Skovoroda, in mod dcosebit, Bagalej pretuiefte intentia lui Hasdeu de a concepe fi prezenta opera lui Skovoroda ca o unitate spirituals.

in ceea ce privefte antiteza dintre Lomonosov fi Skovoroda, defi e inte- resanta, totufi nu poate fi trecuta cu vederea tendinta lui Hasdeu de a situa in fata europenismului celui dintii, filoslavismul rus al lui Skovoroda. E ciudat ca Hasdeu vede in ginditorul ucrainean expresia ideii nationale, sprijinindu-se tocmai pe o scriere necunoscuta pina astazi, Simfonia despre popor.

Trecind la fidelitatea citatelor reproduse de Hasdeu, Bagalej admite ca, defi acesta fagaduise ca se va sprijini numai pe izvoare, totufi el le-a folosit destul de liber. Hasdeu a amestecat amintirde lui Skovoroda, i-a modernizat oarecum limba, a adaugat de la sine la textele originale, incercind astfel o restau- rare a stilului fi gindirii fdozofului ucrainean. De asemenea, Bagalej, ca fi Sreznevskij, admite ca Hasdeu pune in seama lui Skovoroda scrieri pe care acesta nu le-a scris. Pricina sta in faptul ca tinarul autor era prea mult sta- pinit de subiectul fi eroul sau. Hasdeu era atit de entuziasmat de descoperirea ginditorului ucrainean, incit accepta datele materialului pe care 1-a avut la dispozitie fara discernamint. Dorinta lui ardenta de a prezenta personalitatea lui Skovoroda intr-o forma integrals 1-a indemnat sa trateze subiectul cu o libertate abuziva. Astfel, intr-un loc Hasdeu prezinta idede lui Skovoroda intr-o forma care face sa ne indoim de autenticitate materialului sau, in genere. in alta parte, sc atribuie lui Skovoroda un fel de rugaciune, in care se dezvolta intelesul fiecarei propozitn din«Tatal nostru». Rugaciunea contine o inadver- tenta care tradcaza artificialitatca textului: mai intii, autorul roaga pe Dumnezeu sa trimita Rusiei un Socrate, pentru ca imediat, mai jos, sa-si marturiseasca gindul §i dorinta de a fi el Socrate al Rusiei.

E interesant ca nedumerirea formulata de I. I. Sreznevskij, care se intre- base cum de a putut Hasdeu, care locuia la Harkov, sa-fi procure corespon- denta arhiepiscopului Konisski, staruie fi astazi. Din pacate, cercetarile nu pot fi duse mai departe, fiindca nici o scriere din cele atribuite de el lui Skovoroda nu s-a pastrat. E ciudat ca de§i s-au intreprins cercetari pentru a fi gasite, totufi nimeni n-a dat de urma lor. Se pare ca Hasdeu le-a avut in mina. Pe de alta parte, lipsesc dovezi serioase ca Hasdeu ar fi inventat manuscrisele citate. De aceea, atit timp cit nu vor ie§i la iveala, autenticitatea textelor citate de Hasdeu ramine indoielnica.

Cu toate aceste lipsuri, nu i se poate totufi contesta lui Hasdeu meritul de a fi staruit primul in chip deosebit asupra inscmnatatii invataturii lui Skovo­roda. Pentru aceasta, el a pornit in mod firesc de la manuscrisele acestuia, care n-au parvenit totufi cercetatordor de mai tirziu. In sfirfit, Hasdeu mai are

1 V. I. S r e z n e v s k i j , I lu c b M a V . C . CKoeopodu K cenutenHWy E. IlpamifKOMy, St. Petersburg, p. 21 — 23.

2 D. I. B a g a l e j , r.C. CKoeopoda. VKpauiicbKiu M andpoaannuu ifiixocotf), p. 104, 106, 108 ?i 220-234.

206 T R . I O N E S C U - N I Ç C O V

meritul de a li scos în evidentâ idede fi dragostea lui Skovoroda fatâ de oamenii de rînd, care 1-au fâcut sa se apropie sincer de sufletul poporului sâu.

Concluzii. Necesitatea unei fdozofii rusefti constituie o problemâ cardinalâ pentru Hasdeu. El socotea cà înainte de Skovoroda gîndirea rusa nu izbutise sa se înalte dincolo de interpretarea fi asmdarea idedor venite din Apus fi de aceea numea el aceasta «problemâ timpului nostru»1. Se întelege câ nu e vorba la Hasdeu de o activitate filozoficâ în adevàratul înteles al cuvîntului, ci mai curînd de o încercare de a ràstâlmâci unele aspecte din gîndirea filozo- fului ucrainean. Ca fi în alte împrejurâri, Al. Hasdeu sâvîrfefte unele inexac- titâ i, care izvorâsc din adîneurile misterioase aie temperamentului sâu, eu înclinatii spre exagerâri.

Cil toatc acestea, Hasdeu ràmîne un spirit înzestrat eu o mare putere de receptivitate, un càrturar eu preocupâri multiple, o minte vie fi iscoditoare, care a atacat numeroase problème, fârà ca totufi sa fi putut desâvîrfi, într-o operâ de maturitate, vreuna din lucràrde începute în anii de tinerete.

<t>HJIOCO<t>CKHE C O M H H E H H fl A JIE K C A H Æ PA X A > K £E Y H Y K P A H H C K H ÎÏ

M b IC J IH T E J Ib T P H rO P H ÎÎ C A B B H M C K O B O P O flA

(Pe3toMe)

ripe>Kfle mc.h ricpeÜTH k cymecrBy Bonpoca, aBTop paccKa3biBaeT 06 OTKpbiTHH XapbKOB-

CKoro yHHBepciiTeTa, h .m c b ii ic m Mecro b 1804 roAy, npe;icraiiJiiieT CKoaopofly h ero <è>haoco(J>-

c k i i c KOHnennHH. 3aTeM, nepexoA» k aHaJnuy cBH3en A n . Xa>KAey c VKpaHHCKii.M 4>hjiocck}>oiw ,

aB iop noKa3biBaeT, mto Tpyaw nociieAHero pacnpocrpaHHjiHct b pynonucHOM BH.ie. JlBaAUaTH-

jic thhh Xa>K«ey onv6jiHKOBaji B«TejiecKone» (Ne 24, erp. 578— 583)«Tpn necmi CKOBopoAbi»,COnpOBOAHB HX KpaTKHM KOMMeHTapHeM. C TOMKH 3pcHHSI xpOHOJIOrHMeCKOH 3TO 6bUTO TpeTbe

coMHHeHiie CKOBopoAbi, BbimeAiuee H3 ne^iaTH, h nepsan nonbiTKa Xa>KAev npoKOMMeHTHpo-

BaTb npoH3BeACHHe nncaTejiH. Jlajiee, b Tpex OTAeJibHbix r . i a B a x AaeTCH anajms (JihjiococJjckhx

comhhchhh XawtAey Coxpam u Cnoeopoda, O t4eAfix tfiuAocoffiuu h O Cuoeopode■ B Ka>KAOH

rJiaBe pacKpbiBaeTCH coAepwaime cooTBeTCTByiomeii pa6oTM, bb ihb jih iotch ocHOBHbie HAeH

MHp0B033peHHH Mojiofloro Xa>KAey. B ueHTpe ero BHHMamiH h3xoahtch yKpaHHCKiiii (J>hjioco<J>

h ero TpyAbi. B nooieAHeii rAaBe HccJieAOBaHHH ocBemaeTcn Bonpoc o tom , nanoe Mecro

oTBeAeHû paSoTe Xa>i<Aey o CKOBopoAe b no3AHeHUMX H3bicKaHHHx.B 3aKJiK3MCHiin aBTop yTOMHHeT, mto pyccKaH [¡jhuococJjhh HBJiHJiacb a jih XawAey nepBO-

OMepeAHOH npo6jieiwoH. OHa ôbijra na3Bana hm 3adaua nautezo epeMenu h crajia TeMoii ero

noBoro BbicrynjTcHHii.

L E S É C R IT S P H IL O S O P H IQ U E S D ’A L E X A N D R E H A S D E U ET L E P H IL O S O P H E

U K R A IN IE N G R É G O IR E SA V IT C H S K O V O R O D A

(Résumé)

A vant d ’entamer l ’essentiel de son exposé, l ’auteur s’occupe de la fondation de l ’Univer-

sité de Charkov — en 1804 — et présente la personalité et les conceptions philosophiques de

Skovoroda. Passant ensuite au contact d ’A lexandre Hasdeu avec l ’œuvre du penseur ucrainien,

l ’auteur montre com m ent pendant cette période les écrits de ce dernier circulaient en m anu ­

scrits et comment le jeune Hasdeu publie à 20 ans dans le «T e le skop» (no. 24, p. 578— 583)

les Trois chansons de Skovoroda, avec un bref commentaire. Chronologiauement, il s’agit de la

1 Problema timpului nostru este titlu l unei alte lucrSri, pub lica tà dupa un manuscris de

N . Covali, Bucureçti, 1938. D in cauza întinderii prea m ari çi a numeroaselor problème pe care

le pune Hasdeu, Problema timpului nostru va necesita u n studiu separat.

A L E X A N D R U H A S D E U $1 G . S . S K O V O R O D A 207

publication d’un troisième écrit de Skovoroda et du premier essai fait par Al. Hasdeu pour com­menter l’œuvre d’un écrivain.

L’auteur s’occupe ensuite au cours de trois chapitres d’une partie des écrits philosophiques de Hasdeu, à savoir de Socrate et Skovoroda, Des buts de la philosophie et Sur Skovoroda. Il analyse chaque fois le contenu de chaque écrit, en relevant les idées essentielles de la pensée du jeune Hasdeu. Au centre de ses préoccupations se trouve la personalité et l’œuvre philosophique du penseur ucrainien. Le dernier chapitre traite de la manière dont le travail de Hasdeu sur Sko­voroda se reflète dans les recherches postérieures.

Pour conclure, l’auteur precise que la nécessité d’une philosophie russe constituait pour Hasdeu un problème cardinal. I l la dénomma Le problème de notre temps et elle constituera l ’objet d’un nouveau exposé.