Grupul Scolar Agricol “Ion Ionescu de la Brad” Horia,Neamt

Nume:………………………………………………….Clasa a-XII-a ALimba si literatura romana

PortofoliuLimba si literatura romana

Schita recapitulativa pentruBACALAUREAT

I.Proba Scrisa. Subiectul I

Figuri de stil

Figura de stil – Deviere de la uzul lingvistic normal, schimbare intr-un anumit niver al limbii, care faciliteaza expresia poetica sau pe cea oratorical, diferita de grad de expresivitate ori persuasiune fata de maniera comuna de exprimare (…); restructurare a limbajului dupa un cod propriu, cel al retoricii, bazat pe uzajul “figurat” al termenilor sip e structuri sintactice specifice.

Rolul stilistic al substantivluluiCategoriile gramaticale de gen si numar cunosc intrebuintari speciale, precum

cele ce urmeaza: Plurale marcate stilistic:

- ironice, depreciative (Ionesti, Popesti, creiere);- cu functie de hiperbolizare (zapezi, ploi, pamanturi, peste mari si

tari). Femininele peiorative si ironice (folosite pentru ambele genuri):

- substantive animate, mobile sau heteronimice: muiere (om fricos), baba (om incet), natafleata (om bleg), mata (om slab), domnisoara (om delicat);

- substantive collective, epicene sau inanimate: animale(pupaza, lighioana,ciurda, javra); obiecte(sperietoare, sorcova); boli(ciuma, raie, lepra, rapciuga) s.a.

Antonomaza este procedeul stilistic prin care se realizeaza o convertire a substantivelor proprii in substantive commune (si invers): dulcinee, harpagon etc.

Rolul stilistic al adjectivului Realizarea superlativului absolut antreneaza numeroase procedee

ale afectului:- folisirea termenilor adverbiali proveniti din substantive, in

urma adjectivului: frumoasa foc;- derivarea cu prefixe de tipul: ultra-, hiper-, super-, extra-

sau cu sufixul –isim: ultraaglomerat, rarisim, simplisim;- adaugarea unui complement circumstantial de relatie: fript

de sarac, putred de bogat;- utilizarea unor locutiuni: frumos de mama focului, scump

din cale-afara, smecher fara pereche;- procedee fonetice: maaare;- repetarea adjectivului: mare, mare;

2

- adaugarea unor constructii comparative: curat ca lacrima, lung cat o zi de post.

Valori expresive ale cazurilorImtrebuintarea substantivelor la diferite cazuri poate avea, pe langa rostul

gramatical, si un substrat stilistic. Nominativul cu valoare stilistica include:

a) apozitiile metaforice: “Lira de argint, Sihleanu, Donici, cuib de-ntelepciune” (M.Eminescu); G.Cosbuc, poetul taranimii;

b) numele predicative care intra in alcatuirea definitiilor metaforice: “Foamea e sarpe” (Al.Macedonski).

Genitivul include structurile metaforice:a) sosea de praf / prafuita > praful soselei; cer senin > seninatatea

cerului;b) ochi ca marea > marea ochilor.

Dativul adnominal are nuanta populara sau arhaica, solemna: nepot mamei mele; “Preot desteptarii noastre, semnelor vremii profet” (M.Eminescu)

Acuzativul isi actualizeaza valentele expresive prin:a) epitete metaforice: “lan de diamanturi” (V.Alecsandri);b) comparatii: nori ca argintul; “lumina cat un sambure de mac”

(M.Eminescu)c) constructii atributive metaforice: “niste pari de lumanari”

(B.Delavrancea) Vocativul, caz al adresarii, sustine atat functia emotiva, cat si pe cea

fatica. Insoteste frecvent popozitii interogative sau exclamative, uneori eliptice de predicat: “Cum, domnule? Ai stat doua ore acolo, asteptand?” (Camil Petrescu)

Intrebuintari speciale (expresive) ale vocativului:a) Vocative emfatice, cu rol de insistenta, intalnite in:- enunturi solemne: Doamnelor si domnilor! ; Stimati

oaspeti!; Onorat auditoriu!;- vorbirea curenta (adresarea catre o persoana sau

invocarea divinitatii): “Doamne, cumnatica-hai!”;- literatura artistica, prin:

– invocatiile retorice: “O, tu crai cu barba-n noduri...” (M.Eminescu);

– discursul solemn: “O, padure tanara!” (B.Delavrancea) sau parodic (marca a infatuarii): “Domnilor!... Onorabili cetateni!... Fratilor!...” (I.L.Caragiale)

b) Vocative peiorative si ironice:- Nume de animale: magarule!

3

- Adjective substantivizate: desteptule!; savantule!

- Termeni de adresare: cucoana!, cumetre!, nene!

c) Vocative personificatoare (nume de inanimate folosite la vocativ): “Batrane Olt!” (O.Goga).

Figurile de stilFiguri sintactice(de constructie)

A) Ambiguizarea raporturilor sintactice prin perturbari topice

Inversiunea.Procedeu syntactic de schimbare a topicii intr-o propozitie sau fraza;se poate realize prin antepunerea atributului fata de substantivul determinat, prin antepunerea complementului fata de verb, iar la nivelul frazei, prin schimbarea de topica a subordonatei in raport cu regenta. “Vesela verde campie acu-I trista, vestezita”. Dislocarea.Procedeu syntactic de deplasare (si izoloare) a unei unitati sintactice in cadrul enuntului.”Trandafirii arunca, rosii”. Hiperbatul.Procedeu constand in separarea (prin intercalarea unei unitati distincte) a doua cuvinte strict conexe syntactic.”Dormea foarte dus”

B) Concentrarea expresiei

Elipsa.Procedeu syntactic de contragere a enuntului prin omiterea (suprimarea) unuia sau a mai multor cuvinte. “Eu fuga iepureste prin canepa”.

C) Enunturi paratactice

Asindetul.Procedeu constand in suprimarea elementelor de relatie dintr-un raport sintactic de coordonare ( sau de subordonare, la nivelul frazei).Ex: “Bei, mori. Nu bei, tot mori.” , “Copacii albi, copacii negri…” Polisindetul.Procedeu sintactic bazat pe coordonarea multipla a propozitiilor sau a partilor de propozitie. “Si de luna, si de soare/ Si de pasari calatoare…”

D)Figuri ale insistentei

Enumeratia.Figura sintactica realizata prin insusireaunor termini aflati in raport de coordonare.”Bratul, haina, mintea, fata, inima, totu-i subtire.” Repetitia.Figura sintactica realizata prin reluarea aceluiasi cuvant (grup de cuvinte) de doua sau de mai multe ori.”Ceata se asterne randuri – randuri”; “Care vine, vine, vine, calca totul in picioare.” Anafora.Procedeu bazat pe reluarea unui segment syntactic in pozitie initiala. “Tot ce-n tarile vecine e smintit si starpitura / Tot ce-i insemnat cu pata putrejunii de natura”; “Uite-n livada stupii, / Uite-n vifore lupii, / Uite cerbii, / Uite firul ierbii.” Epifora.Procedeu bazat pe repetitia unui segment syntactic in pozitie finala.Ex: “Casa am, bani am, sanatos sunt…” Chiasmul.Figura sintactica aparuta prin repetarea inverse /

4

incrucisata a doua functii gramaticale.”Caci toti se nasc spre a muri / Si mor spre a se naste.” Paralelismul sintactic.Procedeu bazat pe reluarea simetrica a unor unitati sintactice.Ex: “Fetisoara lui / Spuma laptelui / Periorul lui / Pana corbului.” Anadiploza (reduplicatia).Figura care consta in repetarea unei structuri lexicale la sfarsitul unei unitati sintactice (sau metrice) si la inceputul celei urmatoare (cu mici modificari gramaticale). “O stea era pe ceruri.In cer era tarziu.” Epanadiploza.Figura sintactica create prin repetarea unei structuri lexicale la inceputul si la sfarsitul unei unitati sintactice (sau metrice).Ex: “Zica tot ice vor sa zica.Treaca-n lume cine-o trece.” Refrenul.Procedeu constand in reluarea unui cuvand sau a unei constructii (cu mici modificari) la anumite intervale. “Sunt solitarul pustiilor piete” (Al Macedonski), vers reluat in poezia Palind. Hiperbola.Figura a insistentei constand in extragerea expresiei, prin marimea / micsorarea imaginii obiectului reprezentat.

FIGURI COMPOZITIONALE

Simetria.Procedeu compositional bazat pe similitudini la diferite niveluri (sintactic, lexical, al semnelor de punctuatie): structura simetrica a poeziei Plumb de G. Bacovia. Antiteza.Procedeu stilistic constand in punerea in opozitie aunor notiuni, trairi, personaje, pentru a ilustra, prin contrast, o anumita idée; se realizeaza frecvent pe baza antonimiei, iar la nivel sintactic pe baza coordonarii (adversative).

FIGURI RETORICE Interogatia retorica.Figura de stil constand intr-o intrebare (sau un sir de intrabari) cu valoare emfatica / functie persuasiva (intrucat nu se asteapta un raspuns). Exclamatia retorica.Figura de stil realizata sub forma unui enunt exclamativ, prin care se exprima un sentiment puternic, o judecata afectiva. “O, te-admir, progenitura de origine romana.” Invocatia retorica.Figura retorica realizata prin adresarea catre muza, catre dvinitate, catre o figura istorica / simbolica etc. “Cum nu vii tu, Tepes Doamne!...”

FIGURI SEMANTICE (tropi)

Epitetul.Figura de stil prin care se atribuie un determinant cu valoare expresiva unui substantive sau, in acceptie largita, unui verb.Prin interferenta cu alte figure se realizeaza: epitetul personificator – “Ele trec cu harnici unde…” (M. Eminescu) “ornicul bate batran” (Lucian Blaga); epitetul hiperbolic – “Gigantica poart-o cupola pe frunte” (G. Cosbuc) ; epitetul metaforic – “Visul sau se-nfiripeazxa si se-ntinde vultreste” (M. Eminescu); “slava de foc” (T.Arghezi); epitetul sinestezic – “acida melopee” (I. Barbu); “lumina umeda a diminetii” (al.

5

Vlahuta); epitetul contrasitv (oximornon) – “farmec dureros” (M. Eminescu). Comparatia.Figura de stil constand in stabilirea unui raport de asemanare intre doi termini, in scopul reliefarii termenului comparat. Metonimia.Figura semantica realizata prin inlocurirea unui termen cu altul, pe baza unei relatii de contiguitate logica. “La noi sunt cantece si flori / Si lacrimi multe, multe…” (O. Goga) Sinecdoca.Figura semantica realizatea prin inlocuirea unui temen cu altul, pe baza unei relatii cantitative.Se pot substitui:singularul cu pluralul si invers – “Steagul turcului se-nclina” (G.Cosbuc); intregul cu partea s invers – “Iti dau catarg langa catarg…” (M.Eminescu);obiect cu material – “Zdobita-n praf marea arama…” (O.Goga). Metafora.Figura semantica aparuta prin inlocuirea unui termen cu altul, pe baza unei comparatii subintelese. Se realizeaza ca metafora in praesentia (explicita), cand se pastreaza ambii termini ai comparatiei, fara elemental de relatie: “Unde luna isi aprinde farul tainic de lumina”(V. Alecsandri); “Cenusa visarilor noastre”(T.Arghezi), sau ca metafora in absentia (implicita), cand se pastreaza numai termenul cu care se compara:”Parea ca printer nouri s-a fost deschis o poarta / Prin care trece, alba, regina noptii moarta”(M.Eminescu); “Lumina altora / Sugruma vraja…”(L.Blaga) Sinestezia.Figura semantica realizata prin asocierea a doi sau mai multi termeni care desemneaza senzatii percepute de simturi diferite.Spre exemplu: “Flori albastre tremor unde in vazduhul tamaiet”(M.Eminescu). Personificarea.Figura semantica prin care se atribuie calitati omenesti animalelor, plantelor, obiectelor neinsufletite.Spre exemplu:”Doar izvoarele suspina, / Pe cand codrul negru tace”(M.Eminescu). Oximoronul.Figura semantica realizata prin asocierea a doi termini care exprima notiuni opuse / incompatibile.”Suferinta tu, dureros de dulce…”(M.Eminescu)

FIGURI DE SUNET Aliteratia.Figura de sunet realizataprin repetarea consoanelor intr-un enunt, pentru a crea un effect muzical.”Pluteste un lant de lebede albe”(G.Bacovia) Asonanta.Figura de sunet realizata prin repetarea vocalei accentuate intr-un enunt.Spre exemplu:”O prea frumoasa fata”(M.Eminescu).

6

Notiuni de ProzodieRitmul si masura

Masura – numarul silabelor dintr-un vers.Ritmul – succesiunea regulata a silabelor accentuat si neactneaccentuat dintr-un

vers.Metrica– structura ritmica a unei poezii fiind sinonima cu t.(4) prazodiePiciorul metric – grup de 2 sau mai multe silabeRima – potrivirea versurilor in silabele lor finale

Tipuri de rima masculina - accentul principal cade pe ultima silaba feminina - accentul cade pe penultima silaba Rima - saraca – se potriveste ultima vocala accentuata Rima - bogata – se potriveste si consoana dinaintea vocalei accentuate din silaba.

Rima

MONORIMA (aaaa): „Măi bădiţă, buze moi, Hai, tu, joi seara la noi C-am un păr cu pere moi Să le mâncăm amândoi.” (Lirica populară)

ÎMPERECHEATĂ (aabb): „M-a făcut maica lunea, Să-mi fie dragă lumeaPe badea l-a făcut joi, Să ne iubim amândoi.” (Lirica populară)

ÎNCRUCIŞATĂ (abab): „Şi l-a pălit un gând în noaptea lungă:E poate şi acolo un oierCe-şi mulge toate stele în strungă,De curge Calea Laptelui pe cer.” (Ion Pillat)

ÎMBRĂŢIŞATĂ (abba): „De mult mă lupt cătând în vers măsura Ce plină e ca toamna mierea-n faguri, Ca s-o aştern frumos în lungi şiraguri, Ce fără piedici trec sunând cezura.” (Mihai Eminescu)

7

Rima variata:Versurile nu sunt dispuse intr-o ordine uniforma ci intamplatoare

Monorima:Repetarea aceleiasi rime la mai multe versuri succesive.

vers traditional - cu rima si ritmvers alb - cu ritm dara fara rimavers liber - fara ritm si fara rima cu masura inegala

Principalele ritmuri TROHAIC: ے (prima silabă accentuată, a doua neaccentuată) IAMBIC: ے (prima silabă neaccentuată, a doua accentuată) AMFIBRAHIC: ے ے (accentuată, neaccentuată, accentuată) DACTILIC: ے (accentuată, neaccentuată, neaccentuată) ANAPESTUL: ے (neaccentuată, neaccentuată, accentuată)

LitotaExprimarea unei ideei prin negarea contrariului.Ex.Nu-i greu! (se intelege e usor!)

SimbolulImagine sau semn concret prin care sunbt sugerate insusiri caracteristice ale unor

fenomene sau notiuni abstracte.Ex: “Porumbelul alb (semn de pace) ; Ancora (simbolul sperantei)”

IronieUsoara sau amabila batjocorire a unui personaj, a unui abstract sau a unei idei rezultat

a ciocnirii a 2 judecati.-o expimare ca neadevarata-o subanteleasa ca adevarataex: “stimabile!”. Se intelege ironia adica domnul nu este de stimat ci de dispretuit.

Ironia poate fi un vers, o propozitie, o fraza, un pasaj.

TemaEste un aspect general al cunoasterii realitatii: "moartea, viata, iubirea, razboiul."In functie de gradul de generalizare pot fi teme mai mici: "copilaria, maturitatea,

adolescenta, provincia, burghezia, etc."

MotivulEste o subdiviziune a temei.Ex: - in poezie: "motivul ingerilor, motivul codrului,

motivul aripilor"- in proza: "motivul calatoriei, motivul hanului,

motivulorasului, motivul apelor"- in dramaturgie: "motivul domnitorului, motivul

armelor, mmotivul servitorilor, motivul stapanei"

8

LaitmotivEste un motiv care se repeta, nu trebuie confundat cu refrenul care se repeta cu

anumita regularitate.

Ideea poeticaEste opinia autorului descifrata din figurile de stil despre tema poeziei, prozei, eperei

dramatice, opere in general.Ideea autorului decodata din structura si compozitie despre tema opereiIdeea poetica - semnificatia textului - mesajul textului.

Unitati fiziologige si clisee internationaleturnul babel (o multime de valmasie in neintelegere)marul discordiei (cauza de cearta)arca lui Noe (corabie pe care se salveaza toate speciile)

Genuri literareGenul Epic: prezinta indirect, subiectiv sau obiectiv pozitia autorului prin nararea

actiunilor unor personajeSpeciile genului epic:

- cult: proza, schita, povestirea, nuvela, romanul.- in versuri: fabula, poemul, epopeea.- popular:

‹ oral: versuri, balada, legenda.‹ in proza: basmul, legenda, snoava

- popular scris: cartile populare, Esopia, Alexandriu.

Genul Liric: presupune exprimarea directa a ideilor, sentimentelor, starilor afective- autoexprimare- subiectivitate- interiorizare

Tipuri: a) lirica autorului: poetul se exprima ("Fiind baiet paduri cutreeram")

M.Eminescub) lirica mastilor: poetul isi exprima sentimentul sub o identitate straina

("Rugaciunea unui Dac") M.Eminescu.c) Lirica rolurilor: poetul se asimilieaza unor personaje exprimand

sentimentele care nu sunt propriu-zis ale sale ("Ce te legeni codrule") M.Eminescu.

Eul liricSubiectul unei opere lirice, vocea care configureaza universul poetic si care transmite

viziunea artistica a acelei opere; Exprimare prin forma unui monolog la pers. I -a la prezent, uneori persoana a- II -a

plural (noi) Ex: poezia "Noi" de Octavian Goga, alteori persoana I -a singular (tu)

9

Marci pronominaleImi amintescMi-aduc aminteMa visez

Speciile genului epic:oda, imnul, satira, meditatia, idila, elegia, pastelul, egloga.

Genul dramaticCuprinde opere care au ca principal mod de expunere dialogul si au o dimensiune literara si scenica.

Speciile genului dramatic:tragedia, comedia, drama

Denotatie si conotatie.Sensul cuvintelor in context

Denotatia: “Reprezinta sensul din dictionar fiind situat in plan cognitiv.Reuneste elemente semantice nonsubiective, analizabile in afara de context, de discurs sau de enuntare; este echivalentul conceptului ori al unui sens stiintific elaborat.”

Conotatia: “Se suprapune denotatiei ca o reprezentare suplimentara, care se rezuma la o asociatie de idei datorata cand relativitatii obiective, cand imaginatiei (interpretarii subiective).Intr-o interpretare mai larga, conotatia reprezinta orice sens emotiv, afectiv, al unui cuvant; care se adauga denotatiei.”

Contextul lingvistic: “Parte a unui enunt (sau parti ale enuntului) care preceda si/sau urmeza unitatea lingvistica supusa analizei si care ii conditioneaza prezenta, forma sau functia. Limitele contextului sunt dependente de natura unitatii considerate (pentru foneme, de obicei, silaba; pentru morfeme, alt morfem sau un cuvant; pentru cuvinte, sintagma sau propozitia.)”

Contextul comunicativ (extralingvistic); “Ansamblu al factorilor care, dincolo de sensurile determinate de structura ligvistica a enunturilor, afecteaza semnificatia acestora.Orice informatie de baza care se presupune ca e impartasita de emitator si de receptor si contribuie la interpretarea unui anumit enunt de catre receptor.”

Conotatia si denotatia sunt valori ale semnului, bazate pe alt raport: denotatia pe raportul dintre semn si obiect in genere; conotatia pe raportul dintre semn si unele insusiri ale obiectului, intelese ca atribute ale acestuia.”

Sensul conotativ (afectiv, expresiv) al unui termen este decodabil in context, pe cand sensul denotativ se pastreaza si in afara contextului.(persoana sireata,ex: Ion este o vulpe)

10

Diminutivele sunt cuvintele care contin o trasatura care micsoreaza obiectul continand o nuanta afectiva de gingasie, alint (casuta, catelus, ingeras)

Augmentativele sunt cuvinte care au o trasatura care mareste obiectul desemnat (casoi, maturoi)

Semnele de punctuatie

Punctul [.]Marcheaza grafic pauza dintre propozitii sau fraze independente ca inteles.Se pune la sfarsitul propozitiilor si frazelor enuntiative, dupa cuvintele sau

grupurile de cuvinte care echivaleaza cu o propozitie independenta: “O bucurie mare stapanea toata familia.De-abia acum isi dadeau seama de norocul Laurei.” (L.Rebreanu)

Se pune punct dupa o propozitie enuntiativa propriu-zisa, dupa propozitii optative sau imperative rostite pe un ton neutru.

Se pune punct la sfarsitul unei fraze alcatuite dintr-o propozitie exclamativa urmata de mai multe subordonate.

Nu se pune punct dupa titluri (de carti, opere muzicale ect.)

Semnul intrebarii [?]Marcheaza grafic intonatia propozitiilor sau a frazelor interogative.Se pune dupa o interogare directa: “Cum sa-ti multumesc? Ce ceri de la

mine?” (I.L.Caragiale), inclusiv dupa titlurile care exprima o interogatie directa (Ce e amorul” de M.Eminescu)

Se pune la sfarsitul unei fraze care incepe cu o propozitie interogativa.Cand comunicarea este interogativa si exclamativa in acelasi timp, se pun atat

semnul intrebarii, cat si semnul exclamarii: “De ce nu moare omul cand e fericit?!” (I.L Caragiale)

Semnul exclamarii [!]Marcheaza grafic intonatia frazelor si a propozitiilor exclamative sau

imperative: “E voinica, n-am ce zice!” (B.P.Hasdeu)Se pune dupa interjectiile si vocativele care exprima stari afective:”Naturo,

tu!” (G.Cosbuc); “Uf! Ianuleo, scoala-te!” (I.L.Caragiale)Se poate pune dupa fiecare termen al unei insusiri de exclamatii: “Buna

mancare! (..) si niste vin! si cafea turceasca!” (I.L.Caragiale)Se poate pune semnul exclamarii dupa un titlu cu caracter exclamativ (Colinde!

colinde! de M.Eminescu).

11

Virgula [,]Delimiteaza grafic unele propozitii in cadrul frazei si unele parti de propozitie

in cadrul propozitiei.Marcheaza anumite pauze scurte, servind la redarea grafica a ritmului vorbirii.

La nivelul propozitiei, se pune virgula:- intre parti de propozitie de acelasi fel cand nu sunt legate prin si, sau

(intre termenii unei enumeratii): “E un ger amar, cumplit” (V.Alecsandri);- intre un substantiv si o apozitie explicativa, precum si dupa apozitie:

“Tatal sau, popa, se plangea adeseori” (I.Slavici)- Intre constructiile gerunziale si particlipale asezate la inceputul

frazei si restul enuntului: “Ajuns calfa la gaitanarie, vorbea frumos si cu patima in mijlocul tovarasilor sai” (Delavrancea);

- intre cuvintele (constructiile) incidente si restul enuntului: “Ei vor aplauda, desigur, biografia subtire...”(M.Eminescu);

- intre substantivele in vocativ si restul frazei: “Inca te uit la ei, batrane, si la dai paiéle!” (I.Creanga);

- intre interjectie si restul frazei: “Mai, ca mi-am gasit beleaua...” (I.Creanga)

- intre complementele circumstantiale si restul enuntului, daca sunt situate dupa subiect si inainte de predicat: “Ion, auzind guitarile, se simtea mai nenorocit ca oricand” (L.Rebreanu).

Nu se pune virgula:- intre subiect si predicat;- intre predicat si un complement circumstantial asezat dupa el (in

genere). La nivelul frazei se pune virgula:

- intre propozitiile coordonate prin juxtapunere:”Jderul cel mititel scurma cu degetul aratator al mainii stangi in cimitir, scoase trei grosi si-i trecu in ghiocul babei.” (M.Sadoveanu);

- intre propozitiile coordonate prin alte conjunctii decat si, sau: “Eu sunt luceafarul din cer, /Iar tu sa-mi fii mireasa” (M.Eminescu).

In cazul subordonarii, se despart de obicei:- atributiva izolata;- completivele directe si indirecte asezate inaintea regentei.- circumstantiale de cauza, concesive, consecutive,

conditionale, indiferent de pozitia lor; cand se insista asupra cauzalei, conditionalei sau concesivei, virgula lipseste.

Incidentele sau propozitiile se despart prin virgula de restul enuntului. Nu se despart prin virgula de propozitia

regenta subordonatele subiective sau predicative.

12

Punctul si virgula [;]Marcheaza grafic o pauza mai mare decat cea redata de virgula si mai mica

decat cea data prin punct.Separa propozitii sau grupuri de propozitii care formeaza unitati relativ

independente in cadrul frazei: "Al treilea slujitor parea un nevrednic, caci nu umbla in treaba negutatoarei; ori era si el stapan si poruncea numai celorlalti doi." (M.Sadoveanu)

Separa, uneori, vorbirea naratorului de vorbirea personajului (propozitia incidenta, de restul enuntului): "Mai jos nu putem! zicea d. Georgescu; mai bine ramanem noi in ele." (I.L.Caragiale)

Doua puncte[:]Anunta vorbirea directa, o enumerare, o explicatie, o concluzie.Apare atat la sfarsitul, cat si in interiorul unui enunt, folosindu-se:

- inaintea vorbirii directe: "Cineva il intreba la ureche: - Cum iti place nunta mariei sale?" (M.Sadoveanu);

- inaintea reproducerii unor sunete sau zgomote: "A batut o data: clonc!" (M.Sadoveanu)

- inaintea unui citat (proverb, zicala, maxima etc): "Si-apoi, stii vorba aceea: «Da-ti, popa, pintenii, si bate iapa cu calcaiele.»" (I.Creanga);

- inaintea unei explicatii "Asa scrie regulamentul: daca un pasager n-are bilet (...) o se da o amenda." (I.L.Caragiale)

- inaintea unei enumeratii: "Erau adunati culegatorii: barbati, femei, copii." (I.Slavici)

Semnele citarii (ghilimelele) [„ ”]Se folosesc pentru reproducerea unui text spus sau scris de cineva, a unui citat, a

gandurilor etc.: "O adevarata minune!"asa zicea maica Aegidia in gandul ei." (I.Slavici)Pot exprima atitudinea ironica: "Prietenii tin sa afle pentru care afacere "foarte

serioasa" a venit in capitala munteanul lor. (I.L.Caragiale)Se pun intre ghilomele titlurile unor opere, cand se reproduc intr-o fraza.Cand se da un citat, se folosesc doua randuri de ghilimele: " «N-ai ce sa-i faci! »

zicea protopopul." (I.Slavici)

Linia de dialog [—]Indica inceputul vorbirii fiecarei persoane.

" —Care-i acolo? —Oameni buni!" (I.L.Caragiale).

Linia de pauza [- / —]Izoleaza de restul textului cuvintele si constructiile incidente sau apozitiile

explicative: "Domnule profesor - se infurie solgabiraul - nu uita, te rog, cu cine vorbesti!" (L.Rebreanu)

13

Parantezele [ ( ); [ ] ]Parantezele rotunde marcheaza un adaos in interiorul unei propozitii sau al unei fraze,

o explicatie, o precizare: "Sa va fac o socoteala cu tahmin (aproximativa)." (N.Filimon); "Mersera si ziua a treia si in seara acestei zile (dupa ce ratacisera drumul si nu-l mai gasisera decat o data cu Argesul)..." (Gala Galaction)

In paratezele rotunte se noteaza si indicatiile de regie: "Eu?... (sughite) Eu sunt alergator" (I.L.Caragiale)

Parantezele drepte se folosesc pentru indicarea unui adaos facut de altcineva intr-un text citat.

Punctele de suspensie [...]Noteaza o pauza mare in cursul vorbirii.Arata o intrerupere a sirului vorbirii: "Nici sa nu va ganditi ca am sa-mi leg viata de

un..." (L.Rebreanu)Marcheaza ezitarea, nehotararea, agitatia vorbitorului: "Poate... poate ca rugamintea

sa biruie ce n-a putut birui violenta..." (I.L.Caragiale)In constructiile eliptice, punctele de suspensie tin uneori locul predicatului sau al verbului copulativ: " — Ei, flacaule, de pe unde? ..." (B.Delavrancea)

Cratima [-]Se foloseste in repetitii, pentru a scoate in evidenta unitatea grupului: "Ganduri-

ganduri treceau prin cugetul lui." (G.Galaction)Noteaza aproximatia numerica: cinci-sase zile.Se foloseste intre cuvintele care arata limitele unei distante, ale unui interval de timp:

Soseaua Bucuresti-Ploiesti

Exprimarea corecta si nuantata

PleonasmulTip de redudanta care consta in repetarea aceluiasi smnificant prin semnificanti

diferiti.Abatere de la exprimarea corecta, care prezinta diverse grade de inadecvare. Ex: "cadavru mort, a murit de deces, "seismul" cutremurului"

TautologiaFenomen lingvistic care se poate defini ca repetitie a aceluiasi semn sau a aceluiasi

grup de semne, cu rol de a sublinia o calitate sau o actiune, al doilea termen exprimand identitatea cu cel dintai, cu anumite nuante distincte.Tautologia mai poate fi definita si caracterizata, din perspectiva sintactica, drept o repetitie de tip special, in care se repeta acelasi cuvant, dar cu functie sintactica diferita.

- tautologia logica (poti, nu poti...)- tautologia atributiva (un copil e un copil)

14

- tautologia lingvistica (prin sinonime sau parafraza) (imi voi aminti si nu voi uita niciodata).

AnacolutulDiscontinuitate sintactica in constructia propozitiei sau a frazei, aparuta din cauza

neconcordantei dintre modelul logic si realizarea gramaticala a enuntului.Ex: "Mosneagul, cand a vazut-o, i s-au umplut ochii de lacrami" (I.Creanga)

Confuzia paronimicaEtimologia populara: Modificarea formei si/saua sensului unui cuvant sub influenta

altui cuvant cu care se aseamana din punct de vedere formal; vorbitorii "incearca sa-si lamureasca anumite cuvinte, noi sau invechite, rare sau izolate in limba, cu sens neclar sau cu o forma insolita, in general insuficient cunoscute sau pur si simplu susceptibile de o interpretare prin falsa asociatie etimologica"

Atractia paronimica: Tip de etimologie populara constand in confuzia dintre paronime (termenul mai cunoscut in limba il substituie pe celalalt).

CacofoniaEfect acustic dezagreabil, rezultat din repetarea sau combinarea sunetelor / silabelor

in cuvant sau in fraza; opus euforiei.Ex: "M-am gandit sa va aduc la fiestecare cate ceva ca cadou" (I.L.Caragiale)

Adecvare si inadecvare stilisticaRespectarea normelor literare are ca efect o exprimare coerenta, ingrijita, adecvata

din inct de vedere situational si functional la context. Cuvintele si sensurile argotice de mai jos sunt nerecomandabile: bestial "exceptional"; beton "nemaipomenit"; gasca "grup de amici"; marfa "bun, frumos, de calitate" etc.

Notiuni de vocabular

SinonimeleSunt cuvintele cu formă diferită şi înţeles identic sau foarte asemănător. 

Un cuvânt poate avea mai multe sinonime, formându-se astfel o serie sinonimică: adevărat - real - veritabil - autentic Ex: (prietenesc - amical; întâiul - primul; mereu - totdeauna;)

AntonimeleSunt cuvinte cu formă diferită şi cu înţeles  opus: 

    Ex:(mare - mic; înalt - scund; bun - rău;  sus - jos)

Paronimele

15

Sunt cuvinte cu formă aproape identică (uneori diferă un singur  sunet)şi cu sensuri diferite.Ex: "emigraţie (expatriere)  - imigraţie (a se stabili într-o ţară străină); eminent (remarcabil, excepţional) - iminent (care nu poate fi  oprit)"

OmonimeleSunt cuvinte cu formă identică şi acelaşi corp  fonetic, dar cu înţeles total

diferit: Ex: "Barca pluteşte pe lac; Am dat cu lac pe unghii"

RegionalismeleSunt cuvinte folosite numai in anumite zone ale tarii.Regionalismele intra in

masa vocabularului si sunt folosite in literatura pentru a zugravi mai plastic un personaj.

ArgouLimbaj convențional, folosit mai ales de vagabonzi, răufăcători etc. pentru a nu

fi înțeleși de restul societății. Din fr. argot

JargonLimbaj specific anumitor categorii sociale, profesionale etc., care reflectă fie

dorinta celor ce-l vorbesc de a se distinge de masa mare a vorbitorilor, fie tendinta de a folosi termeni specifici profesiunilor respective si care se caracterizează prin abundenta cuvintelor si expresiilor pretentioase, de obicei împrumutate din alte limbi, sau a celor de îngustă specialitate.

Locutiunile si expresiile

LocutiuniGrupuri de cuvinte mai multi sau mai putin studiate, care au un inteles unitar si

se comporta din punct de vedere gramatical ca o singura parte de vorbire.Criteriul echivalentei morfologice imparte locutiunile in:

- substantivale (aducere-aminte, bagare de seama, bataie de cap, tragere de inima etc.)

- adjectivale (bun de gura, scaun la cap, pestrit la mate, strigator la cer etc.)

- pronominale (cine stie cine/ce, nu stiu cine/ce, te miri ce, nimica toata, cate si mai cate etc.)

- verbale ( a da gres, a-si bate joc, a-si lua campii, a pune la cale etc.)

- adverbiale (cu duiumul, din ce in ce, mort-copt, pe de rost, pas cu pas, taras-grapis etc)

16

- prepozitionale (alaturi de, de-a lungul, in afara, fata de, relativ la etc.)

- conjuntionale (asa cum, chiar daca, din pricina ca, prin urmare etc.)

- interjectionale (apoi de!, ei bine!, pe dracu!, Doamne fereste!, etc.).

Locutiunile se caracterizeaza prin ordinea fixa a componentelor, a caror expresivitate este redusa, prin imposibilitatea flexiunii acestora: nu se poate spune, de exemplu: a nu fi in apa sa in loc de a nu fi in apele sale; de asemenea, nu se poate inlocui cu un sinonim un termen al locutiunii.

ExpresiiImbinari constante de cuvinte, mai complexe din punct de vedere structural,

dar mai putin sudate decat locutiunile, avand o puternica incarcatura afectiva, generatoare de efecte stilistice: apa de ploaie, a avea un dinte impotriva cuiva, cat e ziulica de mare, in doi timpi si trei miscari, a mana porcii la jir, a-i umbla gura ca o moara stricata, unde si-a intarcat dracul copiii etc.Dupa cum se observa, expresiile, la randul lor, pot fi echivalate semantic cu o parte de vorbire: ca magarul cu samarul ("impovarat")

Tipuri de texte

Textul argumentativ ( text nonliterar, dar cu multe apropieri de stilul literar, mai ales dacă textul argumentativ este un eseu, un fragment dintr-un studiu de critică literară)

Este scris cu scopul de a convinge pe cititor de validitatea unui punct de vedere.

Elementele lui sunt: - formularea clară a ipotezei/ a propriei opinii faţă de afirmaţia dată - enunţarea a două argumente viabile, pertinente, adecvate ipotezei şi

dezvoltarea lor convingătoare, prin exemple sau prin explicaţii clare

- construcţia paragrafelor trebuie să sublinieze ideile - utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate discursului de tip

argumentativ : - verbe de opinie: a crede, a considera, a presupune etc.; - adverbe/ locuţiuni adverbiale de mod folosite ca indici ai

subiectivităţii evaluative: desigur, fără îndoială, cu siguranţă etc.; - conjuncţii/ locuţiuni conjuncţionale cu rol argumentativ, utilizate

pentru exprimarea raporturilor de tip cauzal, consecutiv, final, conclusiv etc.: deoarece, din cauză că, încât, ca să, aşadar etc.;

17

- conectori argumentativi: în primul rând, în plus, de fapt, oricum, în ceea ce priveşte, prin urmare, în realitate etc.

Textul narativ ( text literar )Este o succesiune de întâmplări reale sau imaginare, atribuite unui personaj şi

transmise unui destinatar de vocea unui narator- faptele prezentate se desfăşoară într-o succesiune de momente dintre

care unele sunt principale, altele sunt secundare. - Nu este obligatoriu ca succesiunea evenimetelor să fie cronologică,

cauzalăElementele unui text narativ sunt:

- cadrul acţiunii: locul şi timpul, personajele, obiceiurile acestora, ambianţa

- împrejurările şi faptele- consecinţele pe care le au faptele asupra personajelor- finalul: faptele rele sunt pedepsite sau nu, acţiunile eroice sunt

recompensate sau nu, situaţia s-a îmbunătăţit sau nu.

Epicul reprezintă un mod de a fi. Situaţia existenţială e reprezentată printr-o succesiune de acţiuni, evenimente, fapte. Un narator (vocea abstractă care comunică într-un text epic ) povesteşte / narează / relatează unui auditoriu, respectiv cititorilor un eveniment petrecut. Aşadar, presupunând o acţiune, în genul epic se va folosi în mod preponderent naraţiunea ca mod al expunerii. Nu sunt neglijate deloc nici descrierea sau dialogul. Naratorul adoptă fie o atitudine obiectivă / detaşată / neutră, fie una subiectivă / implicată. Atunci el va povesti la persoana a treia, respectiv întâi sau a doua. Când nu este el însuşi protagonist, având posibilitatea de a se exprima pe sine în mod direct la persoana întâi, atunci naratorul – situaţie des întâlnită – exprimă la persoana a treia, indirect, prin intermediul personajelor viziunea sa despre lume.

Textul stiintificSe utilizeaza in lucrarile care contin informatii asupra unor obiecte, fenomene,

fapte, investigatii, cercetari, caractere tehnice etc, cu alte cuvinte, in lucrarile stiintifice; comunicarea este lipsita de incarcatura afectiva; accentul cade pe comunicare de notiuni, cunostinte, idei etc., astfel ca functia limbajului este cognitiva;CUPRINDE: articole stiintifice, lucrari de specialitate scrise de cercetatori, savanti, persoane creditabile in domeniul stiintific. Textele stiintifice urmaresc sa exploreze, sa explice, sa argumenteze cunostinte factuale.CARACTERISTICI:

- are functie exclusiv referentiala;

18

- trasmite informatii stiintifice, tehnice, utilizate pe baza unor rationamente logice, deductive, argumentate;

- respecta proprietatea termenilor;- se folosesc multe neologisme;- conform tipului de discurs: nonfictional, argumentativ,

descriptiv, explicativ.- conform relatiei E-R (emitator-receptor). Emitatorul poate fi

specializat (chimis, sociolog, psiholog, medic etc.). Receptorul este specializat sau nespecializat. Relatia emitator-receptor poate fi determinata de emitator prin numirea publicului-tinta sau nedeterminata.

- conform efectului mesajului: Acordul, fiindca autorii sunt persoane creditabile in domeniul stiintific.

- conform functiei mesajului (scop): informare, educare, publicitar (functie colaterala intalnita la textele de escorta de tip prefete, cuvant inainte).

- conform incarcaturii emotionale a mesajului: critic, polemic, neutru.

- folosirea cuvintelor monosemantice;- claritatea exprimarii (pusa in evidenta printr-o structura adecvata

a propozitiei/frazei), precizie, corectitudine;- utilizarea sensului propriu al cuvantului;- un grad mare de tranzitivitate;- fiecare domeniu stiintific isi are propriul vocabular; termenii utilizati

sunt monosemantici. Lexicul stiintific include numeroase neologisme si cuvinte derivate cu prefixe si pseudoprefixe (antebrat , contraofensiva) sau compuse cu sufixoide si prefixoide (biolog, geografie etc.) Acestora li se adauga utilizarea unor abrevieri, simboluri, semne conventionale, formule stereotipe. Dintre compozitiile pe baza textelor stiintifice, amintim: analiza stiintifica (filozofica, economica, politica, botanica, etc);

Textul publicisticStilul publicistic este propriu ziarelor si revistelor destinate marelui public;

este stilul prin care publicul este informat, influentat si mobilizat intr-o anumita directie in legatura cu evenimentele sociale si politice, economice, artistice etc. Modalitatile de comunicare sunt: monologul scris (in presa si publicatii), monologul oral (la radio si televiziune), dialogul oral (dezbaterile publice), dialogul scris (interviuri consemnate scris);articolul, cronica, reportajul, foiletonul, interviul, masa rotunda, stirea, anuntul publicitar

CARACTERISTICI ALE STILULUI- are funcţie de mediatizare a evenimentelor;- conţine informaţii economice, politice, sociale;- influenţează opinia publică (discurs persuasiv);

19

- în conformitate cu strategiile persuasive, discursul se poate adresa raţiunii sau afectivităţii;

- strategia persuasivă se bazează pe argumente: A.persuasiunea adresată raţiunii aduce argumente de specialitate, de tip cauză-efect; (cauze-situaţie de analizat şi/ sau problemă-soluţii-rezultate/ modalităţi de aplicare a soluţiilor); B.persuasiunea adresată afectivităţii aduce argumente de popularitate, superioritatea unor produse în raport cu altele similare, mărturia unor beneficiari ai produsului, tradiţie, grija faţă de destinatar.

- dimensiunea persuasivă ţine de publicitar;- are funcţie conativă;- exprimă atitudini;- orientat spre maximă accesibilitate şi actualitate.- utilizarea limbii literare, dar si a unor formulari tipice limbajului

cotidian;- receptivitatea la termenii ce denumesc notiuni noi ( neologisme ),

preocuparea pentru inovatia lingvistica (creatii lexicale proprii), utilizarea unor procedee menite a starni curiozitatea cititorilor; titluri eliptice, adeseori formate dintr-un singur cuvant, constructii retorice (repetitii, interogatii, enumeratii, exclamatii etc.), utilizarea larga a sinonimelor; tendintele de aglomerare sintactica; tendinta eliminarii conjunctiilor copulative .

- utilizarea unor mijloace menite sa atraga publicul (exclamatii, grafice, interogatii, imagini etc)

20

SUBIECTUL I (30 de puncte) 1

Era o zi senină ca fruntea de fecioară Ce e neturburată de-ai patimilor nori, O zi din care şoapte de îngeri se coboară Şi vin pe-o adiere să cânte printre flori. 

Subţiri ca o dantelă urcau mereu din apă Clădiri de nori fantastici ocoale dând pe lac, Şi prins de-o rece stâncă pe care vântu-o sapă, Gemea muşcat de vânturi un stuf de liliac. 

Plăpândele lui ramuri abia înmugurite, Văitându-se pe soarta ce-acolo le-a sădit, Nainte de-a-şi da rodul mureau învineţite Când ea veni săşeadă sub stuful oropsit. 

Atunci acele ramuri de-odată înfloriră Ş-o ploaie azurie vărsară peste noi... O! Doamne, acele clipe ce repede pieiră... Uscat e liliacul şi nu mai suntem doi. (Alexandru Macedonski, Stuful de liliac) 

1.Selectează, din text, doi termeni care aparţin câmpului semantic al suferinţei. 2 puncte 2.Motivează folosirea cratimei în al doilea vers al poeziei. 2 puncte 3.Precizează valoarea expresivă a adverbului ce din structura „ce repede pieiră”. 2 puncte 4.Menţionează două teme/ motive literare, prezente în poezie. 4 puncte 5.Transcrie două mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază prezenţa eului liric în textul dat. 4 puncte 6.Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în a treia strofă. 4 puncte 

21

7.Comentează, în 6 - 10 rânduri, ultima strofă a poeziei, prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poeticăşi mijloacele artistice. 4 puncte 8.Prezintă semnificaţia titlului, în legătură cu textul dat. 4 puncte 9.Ilustrează, prin evidenţierea a douătrăsături existente în text, conceptul poezie lirică. 4 puncte

Rezolvare 11. „gemea” ; „ vãitându-se”

2. În al doilea vers, cratima care leagă prepoziţia de articolul posesiv este utilizatã pentru pãstrarea măsurii, a ritmului şi a rimei (prin inversiune)

3. Adverbul ce este menit să accentueze trecerea timpului, precum şi caracterul sãu ireversibil: clipele frumoase pe care îndrãgostiţii le-au petrecut în cadrul protector al naturii fiind acum doar o amintire.

4. Tema naturii ca spaţiu protector (martor al iubirii), motivul iubirii, motivul trecerii timpului. 

5. Prezenţa eului liric este evidenţiată prin pronume şi verbe la persoana I, dar şi prin exclamaţii şi interjecţii afective: „peste noi” ; „nu mai suntem doi”, „O! Doamne”

6. Epitetul din sintagma „ramuri plãpânde” sugereazã fragilitatea naturii, condamnatã la efemeritate şi mediocritate de cãtre „soarta ce-acolo le-a sãdit”. Situaţia are însã sã se schimbe, în momentul apariţiei iubitei. Devenind martor al iubirii dintre cei doi, stuful de liliac înfloreşte magic, creând un spaţiu protector pentru îndragostiţi.

7. În strofa a treia este prezentat momentul în care „destinul” stufului de lilac începe sã se schimbe. Moartea iminentă, timpurie, stârneşte „groaza” ramurilor plãpânde, conştiente de propriul sfârşit. Dintr-un element ce aparţinea strict regnului vegetal, plângându-şi soarta potrivnică, odată cu apariţia iubitei, liliacul se transformã, înflorind. Astfel, „stuful de liliac” descoperã un alt regn şi un alt rol al existenţei sale, acela de a proteja iubirea celor doi îndragostiţi. 

22

8. Titlul prezintã cititorului ideea centralã a poeziei: stuful de liliac, iniţial condamnat la moarte încã înainte de a înflori, îşi atinge totuşi scopul fiinţei sale prin intermediul iubirii, însã în final, se usucã odatã cu aceasta. 

9. Conceptul de poezie liricã include atât lirismul subiectiv, cât şi pe cel obiectiv, ambele prezente în discursul poetic. Lirismul subiectiv se realizează prin atitudinea poetică transmisă în mod direct şi, la nivelul expresiei, prin mărcile subiectivităţii (mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţează eul liric): pronumele personal la persoana I plural noi, verbul „nu mai suntem” la timpul prezent, expresia interjecţională „O! Doamne”, topica afectivă. Prin lirismul obiectiv se produce o sublimare, o estompare a prezenţei eului liric în spaţiul poetic. Eul liric rămâne un observator discret al desfăşurării tabloului de natură (pastelul din primele trei strofe) în faţa cititorului şi doar imaginarul poetic sugerează personalizarea discursului liric.

23

SUBIECTUL I (30 de puncte) 2

Sunt numai o verigă din marea îndoire, Fragilă, unitatea mi-e pieritoare; dar Un roi de existenţe din moartea mea răsar, Şi-adevăratul nume ce port e: unduire. 

Deci, arcuit sub timpuri, desfăşur lung ţesut De la plăpânda iarbă la fruntea gânditoare, Şi blondul şir de forme, urcând din soare-n soare, În largurile vieţii revarsă un trecut. 

Din călătoarea undă, din apele eterne Îmi însuşesc vestmântul acelor care mor, Şi înnoit, şi ager, alerg – subtil fior – Prin săli orgolioase ori umede caverne… 

Şi astfel, în Pământuri croindu-mi vaste porţi Spre ritmuri necuprinse de minte, vreodată,Aduc Înaltei Cumpeni povara mea bogată De-atâtea existenţe şi tot atâtea morţi. (Ion Barbu, Elan) 

1.Scrie câte un sinonim pentru sensurile din text ale cuvintelor roi şi necuprinse. 2 puncte 2. Motivează scrierea cu majusculă a substantivului Pământuri, în textul poetic dat. 2 puncte 3. Alcătuieşte câte un enunţ în care cuvintele frunte, respectiv, nume

24

să aibă sens conotativ. 2 puncte 4. Menţionează două teme/ motive literare prezente în poezie. 4 puncte 5. Transcrie două mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază prezenţa eului liric în textul dat. 4 puncte 6. Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în prima strofă. 4 puncte 7. Interpretează un sens al opoziţiei între existenţe şi morţi, din ultima strofă a poeziei. 4 puncte 8. Comentează, în 6 - 10 rânduri, penultima strofă, prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poeticăşi mijloacele artistice. 4 puncte 9. Prezintăsemnificaţia titlului, în legăturăcu textul citat. 4 puncteRezolvare 21. mulţime, o multitudine; ilimitate, infinite.

2. Scrierea cu majusculă evidenţiază substantivul, conferindu-i acestuia o deosebită importantă. Se face asocierea cu sensul conotativ al termenului, cu întoarcerea spre originile primordiale.

3. El este fruntea clasei. Valoarea pe care o are acest scriitor îi conferă dreptul de a reprezenta un nume în literatura română.

4. Tema trecerii ireversibile a timpului, motivul morţii, soarelui, apei, ritmurilor.

5. Mărcile lexico-gramaticale prin care eul liric este prezent în text sunt formele pronominale de persoana I singular: mea, mi. Sunt utilizate forme verbale de persoana a I singular: port, însuşesc, aduc. Apare adresarea directă a eului liric, caracterul confesiv al operei; prin intermediul imaginilor artistice şi al figurilor de stil, poetul îşi transmite în mod direct gândurile şi sentimentele.

6. Prin intermediul metaforei: o verigă din marea îndoire, ipostaza lirică a creatorului surprinde percepţia conştientă a trecerii ireversibile a timpului. El analizează, cu luciditate, rolul pe care îl joacă omul în marea existenţă a umanităţii: faptul că este neînsemnat în raport cu umanitatea, dar este în acelaşi timp o legătură, o punte de trecere

25

înspre viitor.

7. Ipostaza lirică a gânditorului conştientizează importanţa fiecărui individ în procesul evoluţiei umane. Omul poate fi privit ca punct ultim, fapt subliniat prin valoarea metaforică a termenului existenţe, dar în acelaşi timp, omul este perfect conştient de finalitatea vieţii, de alunecarea spre infinit.

8. Strofa transmite sentimentul de vitalitate al eului liric. Epitetele: călătoarea undă, apele eterne evidenţiază mişcarea de alunecare a omului prin viaţă, capacitatea acestuia de a reţine elementele vitale ale vieţii şi de a se hrăni din valorile fundamentale ale umanităţii. Metafora: îmi însuşesc vestmântul celor care mor reliefează caracterul ciclic, acceptarea morţii ca pe un lucru firesc, faptul că orice om continuă să ducă mai departe valorile acumulate de predecesori. O dată cu acceptarea conştientă a acestui destin, are loc o metamorfozare, astfel încât el poate să îşi păstreze naturaleţea în orice situaţie, idee sugerată prin epitetele: umede caverne, săli orgolioase, elemente a căror construcţie este antitetică la nivel ideatic.

9. în relaţie cu textul poeziei, titlul operei este semnificativ, fiind alcătuit dintr-un substantiv nearticulat, ceea ce îi conferă un caracter de generalitate. Titlu sugerează o caracteristică specifică umană: dorinţa de realizare personală atât în această existenţă concretă, cât şi în cadrul celeispirituale.

II. Proba orala

Notiuni despre eseu

Provine din francezul "essai" - proba, verificare, incercare.Astazi prin eseu se intelege un text de mici proportii realizat intr-o forma

literara care trateaza intr-o interpretare originala, probleme variate, fara pretentia de a le epuiza.

26

In eseu interfereaza lirismul si expresia.Se pune in valoare subiectivitatea creatoare.Astazi este considerata o specie moderna cu subiecte si impresii de mare diversitate.

Pregatirea redactarii- verificarea surselor- clarificarea si precizarea propriei opinii sau a unui punct de

vedere fata de tema aleasa, alegerea unor strategii de argumentare.Structura si redactareaEnuntarea tezei sau ipotezei de demonstrat.CuprinsulIntroducerea, formularea si susinerea argumentelor.Incheierea si concluzia

Modalitati de construire a unui text argumentativ.Mijloace morfologice:

- verbe de opinie (a crede, a considera)- verbe de judecata (a decide, a hotara)- verbele dicentii (a zice, a spune)- verbe reflexive impersonale (se poate, se intampla, se cuvine)- forme gerunziale (admitand, considerand, nemaispunand)- expresii verbale impersonale (este clar, este posibil)- termen cu rol argumentativ (chiar, astfel, numai)- conjunctii si locutiuni conjunctionale (deci, fiindca, pentru ca,

desi, incat)- interjectii (iata, haide)- adverbe de probabilitate (posibil, probabil)- adverbe de certitudine (desigur, fara indoiala)- adverbe de necesitate (obligatoriu, indispensabil)- forme verbale si pronominale de persoana I singular sau plural

(noi ne intrebam, cum este posibil sa, noi spunem ca)- adjective calificative (gest frumos, comportament urat)- mijloace lexicale:

‹ cuvinte din aceeasi sfera lexicosemantica (text, context, strofa, vers)

‹ neologisme termeni de specialitate‹ derivate de la nume proprii si compuse (Eminescian,

Sadovian, Camilpetrescian)‹ mijloace sintactice si stilistice

- constructii apozitive si incidente, adversative si incidente, propozitii negative subordonate specifice: (cauzale, conditionale, consecutive)

- propozitii interogative (care pot fi si retorice)

27

- paralelisme sintactice, constructii fara predicat, paranteze explicative, repetitii, enumerari.

Argumentul si argumentareaArgumentul este o proba de dovada concludenta adusa in sprijinul unei idei,

opinii, afirmatii sau punct de vedere.Argumentele pot fi diferite:

- succesiune logica de rationamente sprijinite pe explicatii- exemplificarea ideilor prin comparatie- exemplificarea ideilor prin citate extrase din text- recurgerea la argumentele autoritatii (citam opinia unei

mari personalitati de la ipoteza eseului)Indici lexicali

- conjunctii coordonatoare concluzive (deci, asadar)- conjunctii coordonatoare adversative (ci, iar, insa)- conjunctii coordonatoare disjunctive (sau, ori)- conjunctii si locutiuni conjunctionale corelative (cu tot, cu

atat, desi, totusi, dupa cum, tot asa, pentru ca, de aceea)Elemente relationale care exprima raportul de cauzalitate contentionalitate si de

consecinta (deoarece, pentru ca, fiindca, daca, astfel incat)Sintagmele adverbiale ce erarhizeaza argumentele (mai intai, in primul rand, in

al doilea rand)

Eseu model

"In zilele noastre a merge la scoala este un lucru util" Ion Popescu

(ipoteza) Existand din antichitate, scoala a fost privita de-a lungul timpului din diferite perspective.Eseistul Ion Popescu considera ca in zilele noastre mersul la scoala este utill.Eu subscriu la opinia lui pe deplin, cred ca astazi a merge la scoala este util.

(argumentul 1) In primul rand, este clar ca scoala este principalul mijloc de cunoastere, educatie si cultura.

(probe) Desi in fiecare zi facem obligatoriu analiza realitatii inconjuratoare, in scoli ne insusim istoria cunoasterii si asimilam descoperirea ultimilor secole pentru a ne integra intr-un prezent izolat timologic.Daca un individ nu invata normele generale si comune de educatie, predate fara indoiala in gimnaziu, liceu, facultati, societatea il respinge cu tot spiritul ei de toleranta.Cu cat un tanar frecventeaza mai des orele, bibliotecile, manifestarile de gen, cu atat isi largeste si isi adanceste cultura.Dupa cum spune Mircea Eliade in "Memorii", ca este posibil

28

sa renunti la o diversitate de preocupari pentru a face lectura si a explora domeniile cunoasterii, tot asa o persoana se dedica studiului si educatiei, pentru a fi o fiinta superioara si complexa.

(argumentul 2) Un om fara scoala ramane adesea la marginea societatii, dar un tanar ocupa un post bun fiindca are o diploma stralucita.Numai cu o diploma, un tanar stagneaza mult timp in acelasi loc, insa un om de o mare cultura ocupa repede o pozitie inalta.Astfel nu convietuieste cu oamenii civilizati de astazi o persoana needucata.

(concluzie) Se cuvine sa spunem ca in alte timpuri scoala era nu numai o ocupatie utila, ci si una placuta.Indispensabil, scoala ne formeaza si ne dezvolta personalitatea, ne asigura un loc in viata, insa ea isi implineste rolul sau util intr-un grad maxim numai daca este urmata cu pasiune pentru un profesor, un obiect, o activitate recreativa sau un ideal.

Eseu model

"Viitorul unui om ca si al unei lumi, se construieste nu se viseaza"Eugen Lovinescu

Probabil cugetarile despre viitor nu se vor incheia niciodata.Criticul E.Lovinescu distinge actiunea, faptele pe care le asociaza cu verbul a construi, de imaginatie, de idealuri pe care le echivaleaza cu verbul a visa.

Eu cred ca afirmatia Lovinesciana este adevarata ca viitorul se construieste dar consider ca arhitectura acestuia poate fi forma unui vis frumos si indraznet.

In primul rand, viitorul se realizeaza printr-o actiune reala, aflata sub mirajul unui ideal.Obligatoriu, constructia viitorului presupune respingerea atitudinii pasive, un plan si o punere in aplicare.

Daca viitorul este consecinta faptelor noastre, evolutia unei lumi se intemeiaza pe acumularile trecutului.Indispensabil, nu este de imaginat experienta de viata, pentru ca ea contureaza un destin, dupa cum eforturile de sincronizare, de modernizare in spiritul timpului poate aduce o lume pe aceeasi linie cu civilizatiile avansate.

Cu cat omul si lumea se implica mai activ in prezent cu atat viitorul este mai aproape dupa cum spune Eminescu in Glossa "Tot cea fost, ori o sa fie / In prezent le-avem pe toate."

In al doilea rand, visul nu este redus, face parte din viziune, fiind ca o tinta se imagineaza in momentul planului.

29

Constructia de navete spatiale n-ar fi posibila fara oameni visatori, incat ideile lor sa se0mplineasca.

Este clar ca uneori multi oameni viseaza acelasi vis, ca in mituri, basme, legende, deci o comunitate intreaga urmeaza fara indoiala acelasi scop.

Se poate ca viitorul sa fie modelat, tinand cont de invatamintele trecutului si de aspiratiile omenirii.Calea o reprezinta atat fapta cat si visul, nu in sensul expectativei, ci ca un act de curaj.

30