SCHEMA PE TABLASistemul excretor (sau urinar) – anatomie. Formarea, eliminarea şi compozţia urinei

Competenţe derivate: C. 1 - Definirea procesului de excreţie.C. 2 - Definirea sistemului excretor.C. 3 - Enumerarea componentelor sistemului excretor.C. 4 - Caracterizarea rinichilor.C. 5 - Caracterizarea nefronului.C. 6 - Enumerareae şi caracterizarea căilor urinare.C. 7 - Enumerarea şi caracterizarea etapelor de formare a urinii.C. 8 - Definirea micţiunii.C. 9 - Enumerarea componentelor urinii.

1. Excreţia - definiţie:- excreţia este procesul fiziologic care se realizează la nivelul mai multor organe, asigurând eliminarea substanţelor nefolositoare din corp;- una dintre formele de excreţiei este şi cea realizată la nivelul sistemului excreto - urinar.- procesele catabolice desfăşurate la nivel celular dau naştere, pe lângă energie, la produşi reziduali: CO2, uree, acid uric, H2O, amoniac etc. - produşi reziduali se elimină:

►parţial prin plămâni (CO2 şi o cantitate de apă);►prin piele (apă şi substanţe minerale).

- cea mai mare parte a produşilor reziduali se elimină sub formă de urină, prin rinichi, ceea ce constituie procesul de excreţie renală; ● catabolism=proces biologic de transformare a unor substanțe complexe, specifice organismului, în alte substanțe mai simple și nespecifice, pe care organismul le elimină; dezasimilație; dezasimilare; proces de transformare a unor substanțe organice asimilate de organism în produse mai simple, care sunt eliminate;

2. Sistemul excretor – definitie:- formaţiunile anatomice care contribuie la producerea şi eliminarea urinei formează sistemul excretor;- este o veritabilă maşină pentru epurarea (curăţarea, purificarea) corpului;- el extrage deşeurile din sânge şi le elimină în urină;- această operaţie de epurare (de purificare) se efectuează în rinichi;- urina se scurge apoi prin două canale numite uretere, pâna la vezica uirinară. Odata plină, aceasta (vezica urinară), evacuează lichidul printr-un canal numit uretră.

3. Sistemul excretor (sau urinar) – anatomie:- este situat în cavitatea abdominală, sub diafragmă, de-o parte şi de alta a coloanei vertebrale; - este alcătuit din: - doi rinichi: - căile urinare, care sunt: - intrarenale: - calice mici; - calice mari; - pelvis renal (sau bazinet). - extrarenale: - două uretere; - o vezică urinară;

1

- o uretră.- sistemul excretor este format din: ►doi rinichi: - rinichiul stâng; - rinichiul drept.►căile urinare: - tubi colectori (sau uriniferi): - tub contort proximal; - ansa Henle; - tub contort distal; - calice: - calicele mari; - calicele mici; - bazinet (sau pelvis renal); - două uretere; - vezica urinară; - o uretră.

4. Rinichii:a) Generalităţi:- sunt organe pereche, situate retroperitoneal, de o parte si de alta a coloanei vertebrale lombare, în loja renală;- rinichii sunt asezaţi în cavitatea abdominală, de o parte şi de alta a coloanei vertebrale, în regiunea lombară;- fiecare rinichi conţine aproximativ 1- 1,3 milioane de nefroni;- sunt în număr de doi rinichi:

►rinichi stâng;►rinichi drept: - ocupă o poziţie mai joasă, fiind comprimat de ficat;

- este situat puţin mai jos decât cel stâng, datorită mărimii spaţiului ocupat de ficat.

- au forma unui bob de fasole;- sunt situaţi sub plămâni;- au culoarea roşie-cafenie;- fiecare rinichi măsoară o lungime de aproximativ 12 cm şi cântăreşte cca. 150g;- sângele „uzat” soseşte prin vasele mari (artere şi vene);- rinichii au ca functie principală menţinerea homeostaziei extracelulare, care se realizeaza prin formarea urinii, care este o plasmă filtrată;● homeostazie=(Biol.) proprietate a organismului de a menține, în limite foarte apropiate, constantele mediului intern; homeostază. - rinichii: - controlează şi conţinutul apei, de săruri şi de elemente, precum fosfatul sau calciul; - expulzează în urină elementele în exces şi le retrimit în sânge pe cele de care organismul are nevoie. - datorită acţiunii lor de filtrare şi purificare, rinichii participă la echilibrul mediului intern şi constituie unul dintre stâlpii homeostazei.- în procesul formarii urinii, rinichii reglează:

►volumul plasmei sangvine;►concentraţia deşeurilor din sânge;►concentraţia electroliţilor;►pH-ul plasmei.

b) Alcătuire (anatomie) rinichi:- fiecare rinichi prezintă un înveliş alcătuit din trei straturi:

2

- intern (alcatuit din tesut fibros); - mijlociu (alcatuit din tesutul adipos);- extern, care suspendă rinichiul de peritoneu şi de peretele abdominal;

- în partea concavă a rinichiului (hil) se observă: ►artera renală desprinsă din aortă şi care pătrunde în rinichi; ►vena renală care iese din rinichi şi se varsă în vena cavă inferioră; ►ureterul.

- într-o secţiune longitudinală prin rinichi se observă: - o zonă corticală (numită şi cortex): - o zonă medulară; - pelvisul renal►o zonă corticală (numită şi cortex): - este formata din: - glomeruli;

- tubi uriniferi: - tub contort proximal; - ansa Henle; - tub contort distal. - vase de sânge.

- de culoare mai deschisă şi granulat;- înconjoară zonă medulară (numită şi medulară);- este stratul superficial, având ca funcţie esenţială formarea urinei, datorită prezenţei a milioane de unităţi de filtrare, care se numesc nefroni.

►o zonă medulară (numită şi medulară):- de culoare roşie;- conţine circa 8-15 piramide renale (numite piramidele lui Malpighi) cu vârful spre hil; - piramidele renale (Malpighi) sunt separate prin septuri renale; - fiecare piramida renala este orientata cu baza spre periferie, varful constituind papila renală;- papilele renale se deschid in calicele mici, care se unesc, formand calicele mari;- calicele mari se deschid in pelvisul renal. Aceasta se continua cu ureterul. O piramida Malpighi, cu o substanta corticala formeaza un lob renal.● sept=(Anat.) perete despărțitor între două cavități; perete care separă două cavități.

►pelvisul renal, o cavitate în formă de pâlnie, ai cărui pereţi se continuă cu ureterul.- studiul microscopic ne arată că rinichiul este format din numeroase tubuşoare, numite nefroni;

5. Nefronul:a) Definiţie:- nefronul este unitatea structurală şi funcţională a rinichiului;- cei doi rinichi cuprind aproximativ 2.600.000 de nefroni;

b) Nefronul - alcătuire:- în alcătuirea nefronului intră două părţi: ►corpusculul renal (sau corpusculul renal Malpighi) cuprinde: - capsula Bowman; - glomerulul renal (capsula glomerulară, sau glomerul).► tubii uriniferi (un sistem tubular) cuprinde: - tub contort proximal; - ansa Henle; - tub contort distal.

3

- capsula Bowman are forma de cupă, cu peretele din două foiţe: una viscerală, care aderă la glomerul, şi parietală, care se continuă cu tubul urinifer;- glomerulul renal este format dintr-un ghem de 25-50 de vase capilare pe traiect arterial;- în corpusculul renal are loc filtrarea plasmei sangvine, proces favorizat atât de structura perforată a endoteliului capilar şi a foiţei viscerale a capsulei, cat şi de calităţile filtrante ale membranei bazale a endoteliului;- endoteliul capilar, membrana bazală şi epiteliul capsular formeaza membrana filtrantă;

● endoteliu=țesut asemănător epiteliului, care acoperă unele cavități ale organismului; tunică internă.

►tubii uriniferi prezintă următoarele porţiuni: - tub contort proximal, situat in cortexul renal, dreneaza filtratul glomerular din capsula glomerulara;- ansa Henle: - prezintă 2 ramuri: - descendentă; - ascendentă; - colecteaza fluidul din tubul contort proximal pe care il transporta in zona medulara si apoi in zona corticala; - are forma literei „U"; - este formată din epiteliu turtit; - ansele nefronilor juxtamedulari pătrund în piramidele renale (sau piramidele Malpighi) până aproape de vârful papilei renale, spre deosebire de cei cu glomeruli în corticala externă ale căror anse pătrund numai în medulara externă;- tub contort distal: - ultimul segment al nefronului; - este mai scurt si prezinta mai putini microvili decat tubul contort proximal;

- tubul contort distal, la contactul cu arteriola aferentă formează aparatul juxtaglomerular, cu rol în reglarea presiunii arteriale; - se deschide (descarcă) în canalul (sau tubul) colector care se termină în papila renală.

● juxtamedulari=care se găseşte în apropierea zonei medulare;● juxtaglomerular=care se găseşte în vecinătatea glomerulului renal;

- nefronul are la capăt o capsulă în care se adăposteşte un ghem de capilare, numit glomerul;- fiecare nefron este prevăzut cu un glomerul, un mic pachet de capilare care sintetizează urina primară, pornind de la sânge;- capsula se continuă cu un tub lung, subţire şi răsucit numit tub urinifer, care este înconjurat de capilare sangvine (vase de sânge); - capsula se deschide într-un tub colector;- tuburile colectoare se unesc şi se deschid prin mici orificii în pelvisul renal, unde elimină urina primită de la mai multi nefroni;- fiecare rinichi conţine aproximativ 1- 1,3 milioane de nefroni;

c) Fiziologia nefronului:- fiecare nefron este prevăzut cu un glomerul, un soi de mic pachet de capilare care sintetizează urina primară, pornind de la sânge;

4

- o structură, numită tub contort al nefronului, reabsoarbe apa, sarea şi glucoza prezente în urină;- primele deşeuri trec într-un tub în formă de U, care recuperează apa şi sărurile din lichidul filtrat în glomerul;- deşeurile sunt apoi canalizate şi concentrate de un canal colector care se prelungeşte în medulară, partea centrală a rinichiului unde se întind structuri albicioase, piramidele lui Malpighi;- canalele şi partea inferioară a piramidelor se termină în cavitatea internă a rinichiului, prevazută cu un tub în formă de pâlnie, bazinetul, care este legat de ureter;- pereţii bazinetului sunt tapetaţi cu ţesut muscular neted, care se contractă, facilitând expulzarea urinei.- sângele care iese din rinichi este curăţat, filtrat de toate toxinele metabolice cum ar fi ureea; - plămânii şi pielea iau, de asemenea parte la eliminarea substanţelor în exces;- dar toxinele, deşeurile azotate şi reziduurile medicamentelor sunt evacuate exclusiv de rinichi; - rinichii: - controlează şi conţinutul apei, de săruri şi de elemente, precum fosfatul sau calciul; - expulzează în urină elementele în exces şi le retrimit în sânge pe cele de care organismul are nevoie. - datorită acţiunii lor de filtrare şi purificare, rinichii participă la echilibrul mediului intern şi constituie unul dintre stâlpii homeostazei.

6. Căile urinare – generalităţi:- sunt formatiuni membranoase tubulare, care se insera pe papilele renale;- căile urinare sunt: - două uretere; - o vezică urinară; - o uretră; - pelvisul renal, care rezulta din unirea celor trei calice mari.- ureterele: ►sunt organe tubulare care fac legătura între bazinet şi vezica urinară;►sunt lungi de circa 30 cm care se deschide în vezica urinară;►sut două tuburi musculare foarte fine care transportă urina din rinichi spre vezica urinară;►peretele ureterelor este alcatuit din 3 straturi: - intern; - median;

- extern.►ele se închid automat când vezica e plină, astfel ca lichidul, încărcat de deşeuri, să nu reflueze spre rinichi;● refula=(Despre ape, lichide) a se revărsa înapoi; a reveni, a se întoarce.

- vezica urinară: ►este un fel de sac recuperator al urinei;►organ cavitar, in care se acumuleaza urina, este situata posterior simfizei pubiene si anterior rectorului;►are formă de pară atunci când este goală, ea poate conţine pâna la 500ml;►atunci când vezica este plină, îşi varsă urina în uretră, care o evacuează în exterior;►are capacitatea de aproximativ 300-500 cm3, în care se strânge urina înainte de a fi evacuată prin uretră. ►are un perete musculos şi foarte extensibil. ►se află în partea inferioară a cavităţii abdominale, în bazin, iar la locul de trecere în uretră prezintă două sfinctere.

5

►peretele vezicii urinare este alcatuit din 4 tunici: - mucoasa; - submucoasa; - musculara;

- seroasa.- uretra: ►este segmentul terminal al căilor excretoare;►datorită contracţiilor sfincterului, alcătuit din inele musculare şi care o înconjoara la ieşire, uretra poate controla fluxul (debitul) urinar.►este un conduct prin care urina este eliminată din vezica urinară la exterior;►uretra prezintă două sfinctere:

- intern, situat superior, format din fibre musculare netede, ce alcatuiesc si musculatura vezicii urinare. Nu este controlat voluntar.

- extern, inferior, alcatuit din fibre striate, controlate voluntar.

- pelvisul renal: ►rezulta din unirea celor trei calice mari;►prezintă 2 porţiuni: - intrarenală; - extrarenală.

7. Formarea urinei:- procesul de formare a urinei se desfăşoară în mai multe etape: - ultrafiltrarea glomerulară; - reabsorbţia tubulară; - secreţia tubulară.a) ultrafiltrarea glomerulară:- este procesul de trecere a plasmei sangvine (cu excepţia proteinelor) prin membrana filtrantă, în tubul urinifer, unde constituie urina primară (ultrafiltratul glomerular);- procesul este determinat de presiunea manifestată la nivelul membranei filtrante;- în 24 de ore, prin rinichi trec 1.000-1.500 litri de sânge;- cantitatea de urină primară formată în 24 de ore este de 170-180 1itri, rezultă că lichidul extracelular este în totalitate filtrat de 12-16 ori zilnic;- ultrafiltratul are constitutia plasmei deproteinizate;- urina primară de la nivelul capsulei Bowman trece în sistemul tubular al nefronului unde suferă procese de reabsorbţie şi secreţie tubulară.

b) reabsorbţia tubulară: - este procesul de trecere a unor constituenţi ai urinei primare din tubul urinifer în capilarele sangvine, prin transport activ sau pasiv;- acest proces se desfăşoară la nivelul segmentelor tubului contort proximal şi tubului contort distal şi determină economisirea unor substanţe utile;

c) secreţia tubulară:- constă în trecerea din capilarele sangvine peritubulare în lumenul tubular a K+, a H+, a amoniacului, a ureei şi a altor produşi toxici din plasmă;- se desfăşoară la nivelul tubilor contorţi distali.- transportul prin peretele tubular este realizat prin mecanisme enzimatice, datorită gradientului de concentraţie, şi prin difuziune;- în urma proceselor de reabsorbţie şi secreţie tubulară, cantitatea de urină scade la 1,5 litri în 24 ore, iar concentraţia creşte, rezultând urina finală.

6

8. Eliminarea urinei - micţiunea:- urina formată este eliminată prin caile urinare: calice mici şi calice mari, pelvis renal (bazinet), uretere, vezica urinară şi uretra (vezi fig. 99 şi 100).►micţiunea:- este procesul fiziologic de eliminare a urinei din vezica urinară;- se efectuează în mod reflex;- urina finală ajunge prin tubii colectori la nivelul papilelor renale, se adună în calice şi pelvis, iar de aici, prin mişcări peristaltice, este transportată în lungul ureterului până la vezica urinară;- din uretere, urina este eliminată în jeturi în vezica urinară şi datorită sfincterelor uretrale este împiedicată eliminarea continuă a urinei la exterior;- din canalele colectoare, urina trece în calice, apoi în bazinet (sau pelvis renal) şi uretere;- transportul urinei prin uretere se desfăşoară prin mişcări peristaltice;- peristaltismul este influenţat de SNV (sistemul nervos vegetativ);- SNVS (sistemul nervos vegetativ simpatic) inhibă motilitatea ureterelor, iar SNVP (sistemul nervos vegetativ parasimpatic) o accentuează;- la locul de vărsare în vezica urinară se află câte o valvă;- până la un conţinut de 400 cm3, de urină, presiunea exercitată de peretele vezical (adică al vezicii urinare) asupra conţinutului rămâne constantă;- când cantitatea de lichid depăşeşte 400 cm3, presiunea intravezicală (din interiorul vezicii urinare) creşte;- creşterea presiunii, determinată de distensie, stimulează receptorii din peretele vezical şi impulsurile sunt conduse prin fibrele senzitive parasimpatice la centrii nervoşi medulari ai micţiunii (S1-S3), declanşând reflex, pe cale eferentă parasimpatică (nervii pelvici), relaxarea sfincterului vezical intern şi contracţia muşchiului, deci micţiunea reflexă.- factorii favorizanţi ai micţiunii sunt: contracţiile musculare abdominale şi ale diafragmei care produc creşterea presiunii intraabdominală şi comprimarea vezicii;- reflexul medular al micţiunii se află sub controlul unor centri nervoşi superoi din diencefal şi din scoarţa cerebrală, cu rol excitator sau inhibitor.

● peristaltism=ansamblul mișcărilor tubului digestiv sau ale altor structuri anatomice tubulare, provocate de contracția ritmică a musculaturii acestora, facilitând propulsarea conținutului lor.● inhiba=a frâna, a împiedica, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică etc.● motilitate=(Fiziol.) proprietate a unor organe, cu musculatura netedă de a efectua mișcări de contracție și de relaxare; motricitate.● distensie=(med.) întindere sau umflare excesivă.

9. Compoziţia urinii:- cunoaşterea compoziţiei urinei, determinată prin analize biochimice, oferă date importante privind starea de sănătate a organismului;- urina conţine: - 95% apă; - 5% diverşi componenţi: - substanţe minerale (săruri de Na, K, Ca, Mg); - substanţe organice (creatinină, uree, acid uric, enzime, hormoni, vitamine); - hematii şi leococite (dar mai puţine de 5 000/mL).

7