Lexicul limbii române. Componenţa lexicului limbii române

Orice cuvânt oglindeşte un lucru, o fiinţă, o idee, o datină

B.P. Hasdeu

Vocabularul fundamental

- Fondul lexical principal cuprinde cuvintele cunoscute şi utilizate de toate categoriile de vorbitori indiferent de nivelul de cultură, de domeniul de activitate sau de zona geografică. Aceste cuvinte se întrebuinţează în cele mai importante situaţii de viaţă şi de aceea folosirea lor nu este limitată la anumite stiluri funcţionale ale limbii. Ele denumesc noţiunile de bază ale activităţii de zi cu zi a oamenilor (casă, masă, scaun, pâine, apă, lapte, tată, mamă, frate, soră, cap, mână, picior, a merge, a spune, a face, a mânca, a trăi, bun, cald, verde, galben, încet, repede etc.). Aşadar, ele asigură comunicarea în cele mai diverse situaţii, fiind absolut indispensabile înţelegerii dintre toţi vorbitorii de limbă română.Această parte a lexicului reprezintă nucleul limbii, care se caracterizează printr-o mare stabilitate. În majoritatea lor, cuvintele care fac parte din fondul lexical principal sunt elemente moştenite din latină sau formate în limba română. Sub aspect cantitativ, fondul lexical principal al limbii române înglobează circa 1500 de cuvinte.Pe lângă faptul că sunt cunoscute şi folosite frecvent de către toţi vorbitorii şi au un grad înalt de stabilitate în limbă, cuvintele din fondul lexical principal se deosebesc de masa vocabularului prin puterea lor de derivare şi de compunere (de la ele fiind formate numeroase derivate şi compuse), prin capacitatea lor de a intra în componenţa locuţiunilor, a expresiilor şi a unităţilor frazeologice, precum şi prin caracterul lor polisemantic.

Masa vocabularului

- Masa vocabularului este partea cea mai mobilă, dar şi cea mai numeroasă a vocabularului. Ea este constituită din cuvintele care nu sunt cunoscute şi nu sunt utilizate de absolut toţi vorbitorii. Ca urmare a acestui fapt, ele au o frecvenţă mai mică în

comunicare. Din masa vocabularului fac parte următoarele categorii de unităţi lexicale: arhaismele, neologismele, termenii tehnici şi ştiinţifici, regionalismele, cuvintele de argou şi de jargon. Ele constituie aproximativ 90% din lexicul limbii.

Arhaismele:Arhaismele sunt cuvintele care s-au învechit şi au ieşit din uzul general al limbii. Ele au încetat să mai fie folosite în vorbirea curentă din mai multe motive. Unele dintre ele nu mai sunt folosite deoarece realităţile denumite (obiecte, instituţii, îndeletniciri, ranguri, funcţii, acţiuni) nu mai există (agă, arnăut, arcaş, berneveci, birjă, clucer, comis, diac, flintă, giubea, haraci, hatman, iţari, işlic, îmblăciu, logofăt, opaiţ, opinci, paloş, paşă, postelnic, serdar, spătărie, a mazili), altele au fost marginalizate şi scoase din uz de concurentele lor sinonimice: buche (a fost înlocuit prin  literă), bucoavnă (prinabecedar), cinovnic (prin funcţionar), feredeu (prin baie), herb (prin stemă), iscoadă (prin spion), leat (prin an), mezat (prinlicitaţie), ocârmuire (prin guvernare), pizmă (prin  invidie), rost (prin gură), slobod, volnic (prin liber), voroavă (prin cuvânt),zapis (prin document), zlătar (prin aurar) etc.

Neologismele :Neologismele sunt cuvintele apărute de curând în limba română. Sunt considerate neologisme mai ales împrumuturile din limbile apusene şi din limba latină din epoca modernă, cu începere din prima jumătate a secolului al XIX-lea (bacalaureat, cartograf, coeziune, a developa, garderobă, pasaj, pastel, sponsor, basorelief, campion, glaspapir, laitmotiv, mass-media, oberliht, conveier, radiolocaţie, camping), precum şi creaţiile interne de la aceste împrumuturi sau din material lingvistic mai vechi, folosind anumite modele străine (mefienţă, plasator, a devoala, a se deroba, a demara, a (se) confia, a stopa, lacunar, lunar)

 Termenii ştiinţifici şi tehnici :Termenii ştiinţifici şi tehnici alcătuiesc aşa-numitul lexic specializat, care cuprinde vocabularele de specialitate. Sistemul de termeni specific unei ştiinţe sau domeniu al tehnicii alcătuiesc terminologia de specialitate a domeniului respectiv. De exemplu: axiomă, cosinus, hexagon, ipotenuză, isoscel,logaritm, teoremă (termeni din domeniu matematicii), conductibilitate, dinamică, frecvenţă, lentilă, optică,radiaţie, tensiune, transparenţă (termeni din domeniul fizicii), atenţie, memorie, caracter, conştientul, inconştientul, temperament, voinţă (termeni din domeniul psihologiei), a amputa, anestezie, antiseptic, bisturiu, cerebral, infuzie, injecţie, luxaţie, puncţie, seringă, reanimare (termeni din domeniul medicinii) etc. Pe baza termenilor un medic poate fi deosebit de un inginer, un matematician de un psiholog etc.În cadrul fiecărui domeniu, termenii sunt structuraţi în conformitate cu sistemul de noţiuni caracteristic acestui domeniu şi în funcţie de relaţiile existente între noţiunile respective.

Regionalismele: Regionalismele sunt cuvintele cu o răspândire geografică limitată. Ele sunt cunoscute şi folosite numai de vorbitorii unei anumite zone lingvistice. De regulă, cuvintele regionale au în limba literară un echivalent, de exemplu, cuvântului curechispecific graiului moldovean îi corespunde în limba literară cuvântul varză.Vocabularul regional (dialectal) e constituit din cuvinte întrebuinţate în anumite zone geografice:

– regionalisme din Moldova: agud „dud", ciubotă „cizmă", cuşmă „căciulă", harbuz „pepene verde", hulub „porumbel", păpuşoi „porumb", perjă „prună", posmagi „pesmeţi", povidlă „magiun";

– regionalisme din Muntenia: ciurdă „cireadă", dadă „mătuşă", fişteică „fâşie de pământ", groştei „purcel";

– regionalisme din Ardeal: ai „usturoi", birău „primar", bolând „nebun, prost", cătană „soldat", cucuruz „porumb", papistaş „catolic", palincă „rachiu, ţuică".

Cuvintele de argou şi de jargon :Cuvintele de argou aparţin unui limbaj convenţional secret creat şi folosit de vorbitorii unor grupuri sociale marginale şi relativ închise pentru a nu fi înţeleşi de restul societăţii.Cuvintele de jargon sunt caracteristice unui limbaj folosit deseori de unele grupuri de vorbitori ca urmare a dorinţei lor de detaşare de masa vorbitorilor sau a pretinsei superiorităţi intelectuale.

Surse bibliografice :

Coteanu,Ion ,1985, Limba Romana Contemporana.Vocabularul,editura Bucuresti

Iordachescu,Carmen,1984,Limba Romana.Fonetica si vocabular,editura Carminis

Vasilescu,Andra,2000,Limba romana .Manual pentru clasa a VI-a,editura All Educational,Bucuresti

Bloju,Loredana ,2015,Curs III.Structura functionala a vocabularului,Universitatea din Pitesti.Facultatea de Stiinte ale Educatiei ,Pitesti

http://www.limba-romana.net/cautari/structura+vocabularului (08.XI.2015)