sc apavil sa valcea managementul calitatii · 2014-04-15 · instruiri referitoare la ssm si psi,...

SC APAVIL SA VALCEA MANAGEMENTUL CALITATII " Nu contează cât de încet mergi, atâta vreme cât nu te opreşti.

(Confucius). "

1

1 BU

LETINU

L CA

LITATII N

R.14 M

AR

TIE 2014 R

edactat de Sef CM

C , chim

.ec.Iuliana Chitu

Redactat de Sef B

irou Managem

entul Calitatii .chim

.ec.Iuliana

DOCUMENT INTERN DE INFORMARE SI INSTRUIRE


(Confucius). "

2

2 BU

LETINU

L CA

LITATII N

R.14 M

AR

TIE 2014 R

edactat de Sef CM

C , chim

.ec.Iuliana Chitu

Redactat de Sef B

irou Managem


.ec.Iuliana

SUMAR

1. INSTRUIREA –OCUPAŢIA SECOLULUI 2. FIŞA POSTULUI 3. UE STRÂNGE ROBINETUL CU APĂ

POTABILĂ 4. IMBUNĂTĂŢIREA EFICIENŢEI EPURĂRII

BIOLOGICE A APELOR UZATE PRIN OPTIMIZAREA PROCEDEELOR DE AERARE

5. SIGURANŢA MUNCII SI SĂNĂTATEA LA O STAŢIE DE EPURARE

1.INSTRUIREA – OCUPAŢIA SECOLULUI Dupa incheierea educatiei–absolvirea cursurilor de (cea mai ) lunga durata –mai frecventeaza cursuri de instruire (in procente) :

1 dintre noi 9 din UE 50 din Danemarca

Pentru ce sa ne instruim : -instruirea -cursuri de relativ scurta durata, vizand actualizarea /diversificarea cunostintelor -este necesara pentru ca meseriile , materialele ,echipamentele , mentalitatile , atitudinile cerute de noua munca , pe noile piete ale muncii se innoiesc mai repede decat iesirea la pensie.

Competenta cere tragere de suflet , adica de implicare culturala ;cultura cere timp , generatii ….De aici , nevoia de a invata continuu , de-a lungul intregii vieti si de a transmite dorul de carte si celor care (ne) urmeaza sa ne plateasca pensiile. Managementul inca odata , este o mentalitate ; mentalitatea nu se invata , se practica. De aici, nevoia ca instruirea sa se desfasoare la locul de munca , sau cu un pregnant caracter aplicativ, cum este metoda invatarii accelerate ( Accelerated Learning, nu teaching ). Cel mai bine invata lectorii ; de aici lectia cu numirea lectorilor dintre cei care urmeaza sa aplice lucrurile invatate. Numarul de lectori proprii intr-o organizatie poate furniza o imagine despre succesul programelor de instruire . Managementul procesului de instruire si dezvoltare resurse umane Reglementeaza si asigura mentinerea , respectiv dezvoltarea , modului in care se asigura instruirea intregului personal care efectueaza activitati ce influenteaza calitatea , in scopul ridicarii eficacitatii activitatii prestate . Instruirea executata in organizatie sau de catre organizatii exterioare , cuprinde : -instruire pe linie profesionala -instruire in domeniul managementul calitatii -instruire in Protectia Mediuluii , Protectie Civila si Protectia Muncii. Cerintele privind postul ocupat sunt definite in fisa postului pana la nivelul maistrului .Fisele de post sunt intocmite de catre Sefii de compartimente pentru personalul din subordine si aprobate de Directorul General.


(Confucius). "

3

3 BU

LETINU

L CA

LITATII N

R.14 M

AR

TIE 2014 R

edactat de Sef CM

C , chim

.ec.Iuliana Chitu

Redactat de Sef B

irou Managem


.ec.Iuliana

Instruirea angajatilor La sfarsitul anului fiecare compartiment intocmeste un Necesar de instruire pentru anul urmator. Necesarul de instruire se elaboreaza de catre Sefii de compartimente pentru instruirea profesionala si de catre Reprezentantul Managementului(RMI) pentru instruirea in managementul calitatii si mediului . De asemenea, sefii de compartimente efectueaza instruiri referitoare la SSM si PSI, pe baza programelor de SSM si PSI specifice locului de munca, completeaza Fisa individuala de instructaj SSM , respectiv PSI. Dupa ce Necesarele de instruire au fost intocmite de catre Sefii de compartimente, ele vor fi consolidate de catre Biroul Resurse Umane care va completa Programul de instruire pentru anul urmator. Dupa aprobarea de catre Directorul General a Programului de instruire acesta se difuzeaza tuturor structurilor organizatorice din cadrul organizatiei prin Lista de difuzare, sub semnatura . Lunar se realizeaza instruirile si evaluarile conform planificarii din Programul de instruire . Propunerile de instruire se fac in functie de : -situatia actuala a cunostintelor angajatilor -experienta si competenta personalului raspunzator pentru activitatile ce urmeaza a le efectua -prevederile legale referitoare la efectuarea anumitor tipuri de instruiri . Necesitatile de instruire pot fi si neprevazute ; ele pot aparea din diferite motive : -schimbare in procedurile, instructiunile sistemului calitati -modificarea tehnologiei -utilizarea unor noi echipamente- tehnologice , de masurare , de inspectie ,de incercare ; -modificarea reglementarilor legale referitoare la diferite activitati reglementate ; -participarea la schimburi de experienta

-daca se constata neconformitati repetate la o anumita activitate. Formarea auditorilor interni se executa de catre o persoana exterioara calificata adecvat sau de catre RMI. Instruirea auditorilor interni cuprinde : -prezentarea standardelor fata de care se efectueaza auditurile interne -tehnicile examinarii , chestionarii , evaluarii si raportarii auditului ,tehnici suplimentare ca planificarea , organizarea auditurilor, comunicarea cu persoanele de la compartimentele auditate. Instruirile pot fi dovedite si prin diplôme sau certificate, adeverinte, ale caror copii sunt pastrate de catre Sef Birou Resurse Umane la dosarul fiecarui angajat. Dosarul de personal cuprinde minimal : diplomele de absolvire studii, fisa postului , copii ale certificatelor de atestare a instruirilor efectuate. Sefii de compartimente sunt obligati sa instruiasca personalul din subordine cu privire la noutati legislative sau tehnologice , norme, standarde, modificari de documente.


(Confucius). "

4

4 BU

LETINU

L CA

LITATII N

R.14 M

AR

TIE 2014 R

edactat de Sef CM

C , chim

.ec.Iuliana Chitu

Redactat de Sef B

irou Managem


.ec.Iuliana

2.FISA POSTULUI

Ce este fisa postului ? Fisa postului este un document deosebit de important atat pentru activitatea de resurse umane, cat si pentru derularea in bune conditii a intregii activitati din firma dvs.Exista mai multe definitii ale fisei postului; iata-le pe cele mai reprezentative: Fisa postului este un document care precizeaza sarcinile si responsabilitatile ce-i revin titularului postului, conditiile de lucru, standardele de performanta, modalitatea de recompensare, precum si caracteristicile personale necesare angajatului pentru indeplinirea cerintelor postului. Fisa postului este un document operational important, care prezinta in detaliu cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca un angajat, precum si conditiile de munca necesare pentru ca acesta sa-si desfasoare in mod normal activitatea. Fisa postului este documentul in care se descrie un post din cadrul unei organizatii, precizandu-se rolul acestuia, precum si relatiile profesionale pe care trebuie sa le aiba ocupantul postului cu ceilalti angajati in vederea realizarii obiectivelor specifice postului respectiv. Fisa postului este unul dintre documentele pe baza carora se oficializeaza angajarea si salarizarea personalului unei firme.

Fisa postului este un document asumat si semnat de salariat la angajare. Din perspectiva firmei, postul este componenta principala care permite organizarea activitatii unei societati si stabilirea sarcinilor si responsabilitatilor angajatilor. Pentru angajat, postul reprezinta o suma de activitati pe care trebuie sa le indeplineasca, in conditii determinate, in cadrul organizatiei in care lucreaza. Care este scopul fisei postului? Fisa postului este un instrument managerial important atata vreme cat serveste urmatoarelor scopuri: -stabilirea indatoririlor si responsabilitatilor postului, in asa fel incat oricui sa-i fie clar care sunt asteptarile pentru postul respectiv; -precizarea cunostintelor, aptitudinilor, abilitatilor si a altor calificari necesare ocuparii postului respectiv; -existenta unei baze concrete si clare pentru compararea posturilor si determinarea nivelului de salarizare; -sustinerea deciziilor de angajare, evaluare si promovare a angajatilor; -asigurarea conformitatii cu legislatia in vigoare. Cand trebuie sa elaborati o fisa a postului ? In firma dvs. poate aparea necesitatea elaborarii unei fise de post atunci cand: • se creeaza un nou post in firma (de exemplu, firma dvs. se afla in plina dezvoltare si apar posturi noi); • sarcinile unui post existent depasesc cadrul imbogatirii postului; • in diverse motive, firma dvs. se afla in reorganizare (de exemplu, activitatea firmei necesita schimbari tehnologice ce solicita noi


(Confucius). "

5

5 BU

LETINU

L CA

LITATII N

R.14 M

AR

TIE 2014 R

edactat de Sef CM

C , chim

.ec.Iuliana Chitu

Redactat de Sef B

irou Managem


.ec.Iuliana

calificari, competente si abilitati din partea unor angajati); • apar schimbari majore ale centrului de interes al firmei (firma isi schimba complet sau partial obiectul de activitate sau isi schimba actionariatul care vine cu politici si strategii noi). Cine raspunde de realizarea fisei postului ? Factorii implicati in realizarea fisei postului sunt: • specialistii din departamentul de resurse umane-sunt implicati intotdeauna in elaborarea unei fise de post, sesizeaza ori de cate ori este nevoie sa se reproiecteze fisa postului sau sa se elaboreze una noua; raspund de pastrarea acestui document; • seful ierarhic-este implicat in elaborarea fiseipostului mai ales daca este vorba despre un post nou sau despre imbogatirea unui post; • un reprezentant al top managementului -de obicei directorul general, care aproba fisa postului si are decizia finala; • chiar cei angajati pe postul respectiv-atunci cand este cazul revizuirii fisei postului sau imbogatirii postului, dar si atunci cand se redacteaza pentru prima data fisa unui post (ocupantii postului sunt primii care pot furniza date reale, concrete despre sarcinile si activitatile pe care le indeplinesc pe postul respectiv). Obligativitatea fisei postului Nu faceti greseala pe care o fac multi, si anume nu considerati fisa postului un instrument facultativ. Chiar daca, la fel ca si regulamentul intern, fisa postului este unul dintre documentele cele mai flexibile in stabilirea, derularea si incetarea raporturilor de munca, acest lucru nu-i afecteaza statutul de document obligatoriu. Fisa postului si regulamentul intern sunt purtatoarele autoritatii angajatorului-ca organizator al activitatii salariatilor -si pot fi instrumente extrem de eficiente care conduc la atingerea obiectivelor firmei.

Iata, in continuare, cateva argumente legislative care sustin obligativitatea fisei postului: In Codul muncii, modificat si completat, se specifica urmatoarele: • Salariatul are obligatia de a realiza norma de munca sau, dupa caz, de a indeplini atributiile ce ii revin conform fisei postului (art. 39 alin. (2) lit. a) din Codul muncii). • Angajatorul are dreptul sa stabileasca atributiile corespunzatoare pentru fiecare salariat, in conditiile legii si/sau in conditiile contractului colectiv de munca aplicabil, incheiat la nivel national, la nivel de ramura de activitate sau de grup de unitati (art. 40 alin. (1) lit. b) din Codul muncii). • Anterior incheierii sau modificarii contractului individual de munca, angajatorul are obligatia de a informa persoana selectata in vederea angajarii ori, dupa caz, salariatul cu privire la (...) functia/ ocupatia conform specificatiei Clasificarii ocupatiilor din Romania sau altor acte normative si atributiile postului (art. 17 alin. (2) lit. d) din Codul muncii). La pct. F din modelul-cadru al contractului individual de munca aprobat prin Ordinul M.M.S.S. nr. 64/2003, modificat si completat, se precizeaza: ‘‘Atributiile postului sunt prevazute in fisa postului, anexa la contractul individual de munca”.

Asadar, fisa postului este un document obligatoriu, anexa la contractul individual de munca, si trebuie adusa la cunostinţa salariatului chiar de la incheierea contractului.


(Confucius). "

6

6 BU

LETINU

L CA

LITATII N

R.14 M

AR

TIE 2014 R

edactat de Sef CM

C , chim

.ec.Iuliana Chitu

Redactat de Sef B

irou Managem


.ec.Iuliana

Fisa postului nu intra in categoria documentelor ce trebuie depuse in evidenta inspectoratelor teritoriale de munca, potrivit Legii nr. 130/1999, modificata si completata, privind unele masuri de protectie a persoanelor incadrate in munca, dar trebuie prezentata de angajator la solicitarea inspectorului de munca.Sfatul nostru este sa nu considerati fisa de post ‘‘o simpla formalitate”. |n momentul in care ii veti acorda importanta cuvenita, veti fi surprins de usurinta cu care vi se vor lamuri multe dintre confuziile si neclaritatile legate de angajatii dvs. Flexibilitate si exagerari in elaborarea fisei postului Este adevarat ca fisele de post nu sunt usor de conceput, dar - bine intocmite -aceste documente sunt de un real folos in activitatea de resurse umane si nu numai. Oricat de mica ar fi firma , nu neglijati redactarea unor fise de post cat mai cuprinzatoare.In felul acesta, veti avea o imagine clara si concreta a responsabilitatilor si calitatilor colaboratorilor dvs. si va va fi mult mai usor sa estimati cum va evolua organigrama firmei in viitor. Dar pentru a nu intelege gresit utilitatea fisei postului, va semnalam doua din cele mai frecvente exagerari care se intalnesc in elaborarea acestui document: ‘‘Fisa postului trebuie sa fie personalizata si adaptata fiecarui angajat in parte." Dimpotriva, fisa postului trebuie sa aiba un grad suficient de generalizare si flexibilitate, deoarece este un document conceput pentru orice posibil candidat pe postul respectiv. Este de la sine inteles ca fiecare angajat pe un post are propria contributie, are stilul sau personal de a obtine rezultatele asteptate si isi pune amprenta

propriei personalitati asupra activitatii derulate, dar acest lucru nu face obiectul fisei postului. ‘‘Odata elaborata, fisa postului ramane neschimbata. ” Fisa postului nu este un document ‘‘elaborat o data pentru totdeauna". In timp, conditiile, mediul, cerintele unui post se schimba, atragand dupa sine modificarea fisei postului. Este foarte util sa stabiliti periodicitatea revizuirii fisei postului- de obicei acest aspect se stabileste in contractul colectiv de munca (acolo unde acesta exista). In practica, in general, revizuirea fisei postului se face o data pe an sau, uneori, in cazul companiilor foarte dinamice, de doua ori pe an.

3. UE STRÂNGE ROBINETUL CU APĂ POTABILĂ Autoritatile europene sunt tot mai ingrijorate de intensitatea si frecventa perioadelor de seceta si vor sa impuna masuri de rationalizare a consumului de apa.

Comisia Europeana a lansat o "carta verde" ce cuprinde strategia de contracarare a efectelor secetei, cauzata de schimbarile de clima, ce vor afecta cele 27 de tari membre ale Uniunii Europene in urmatoarele decenii.


(Confucius). "

7

7 BU

LETINU

L CA

LITATII N

R.14 M

AR

TIE 2014 R

edactat de Sef CM

C , chim

.ec.Iuliana Chitu

Redactat de Sef B

irou Managem


.ec.Iuliana

"Carta verde" elaborata de Comisia Europeana prezinta optiunile politice care ar trebui luate in calcul pentru economisirea apei . Comisarul pentru mediu, Stavros Dimas, spune ca apa a devenit o marfa rara si ca este momentul stabilirii pretului ei real.

Circa 20% din cantitatea de apa consumata anual in UE este irosita, iar cifra s-ar putea dubla in urmatorii ani, se arata in documentul UE.

Comisarul Dimas spune ca tarile europene trebuie sa introduca principiul "utilizatorul plateste", astfel incat intreaga economie a UE sa aiba la baza eficienta utilizarii apei.

"Acest principiu trebuie sa devina regulă, indiferent dacă apa vine de la robinet, dintr-un râu sau dintr-un strat acvifer.Contorizarea este esentiala", se arată in document.

Carta promoveaza nevoia de a stabili "pretul corect al apei", estimând valoarea ei pentru economia UE si propune un sistem de taxare care va fi un stimulent pentru economisirea apei de către consumatori, indiferent dacă acestia sunt persoane private sau companii. Secetele vor deveni o normalitate Potrivit datelor UE, secetele nu mai sunt specifice sudului Europei, ci se extind rapid. Intensitatea si frecventa perioadelor de seceta a crescut in ultimii 30 de ani, perioada in care pierderile pentru economia UE s-au ridicat la circa 100 miliarde de euro.

Comisia prognozeaza ca lipsa apei si secetele vor deveni normalitate până in 2070.

Romania trece la consumul raţional de apa din 2022 Uniunea Europeană ne-a pus deja la treaba la capitolul "Consumati raţional apa".

Inca din 2003, prin Directiva 60/2000, UE i-a pus Romaniei pe masa zece capitole ale legislatiei privind consumul de apa, pe care am inceput sa le respectam. Propunerile UE

-Instalarea de dispozitive economice la robinete, dusuri si WC-uri

-Proiectarea si construirea cladirilor tinand cont de nevoia de a economisi apa si introducerea de amenzi pentru scurgerile excesive

-Etichetarea produselor la a caror fabricare a fost economisita apa si a celor care ajuta la economisirea apei


(Confucius). "

8

8 BU

LETINU

L CA

LITATII N

R.14 M

AR

TIE 2014 R

edactat de Sef CM

C , chim

.ec.Iuliana Chitu

Redactat de Sef B

irou Managem


.ec.Iuliana

4.Imbunătăţirea eficienţei epurării biologice a apelor uzate prin optimizarea procedeelor de aerare 1. Introducere 1.1 Rolul treptei de epurare biologică în procesul de epurare a apelor uzate Epurarea biologică continuă procesele de epurare din treapta mecanică, contribuie la reţinerea substanţelor organice coloidale şi dizolvate din apele uzate, dar reţin în mică măsură unele substanţe denumite„refractare” cum ar fi azotul, fosforul şi compuşi ai acestora. Pentru reţinerea acestor substanţe este necesară o tratare specială a apelor uzate epurate mecano-biologic, tratare care constituie treapta de epurare avansată (denumită uneori, în mod impropriu, epurare terţiară) . Epurarea biologică trebuie precedată de treapta de epurare mecanică a apelor uzate. Epurarea biologică are loc în instalaţii special prevăzute în acest scop şi reprezintă un complex de fenomene biochimice realizate cu ajutorul unor microorganisme care mineralizează parţial substanţele organice pe

bază de carbon aflate în apele uzate sub formă coloidală sau dizolvată, transformându-le în material celular sau biomasă, care este reţinută sub formă de nămol biologic în decantoarele secundare. Epurarea biologică a apelor uzate orăşeneşti poate fi realizată în mod natural sau artificial. Epurarea biologică naturală are la bază fenomenul de autoepurare al solurilor (câmpuri de irigare şi infiltrare) şi fenomenul de autoepurare al apelor de suprafaţă (iazurile sau lagunele biologice). Epurarea biologică artificială are loc în instalaţii în care sunt intensificate fenomenele de autoepurare specifice solului şi apei. Aceste instalaţii pot fi clasificate astfel: ■ instalaţii care utilizează procedeul de epurare biologică cu biomasă (peliculă) fixată (filtre biologice clasice, filtre biologice cu discuri şi alţi contactori biologici rotativi – RBC); ■ instalaţii care utilizează procedeul de epurare biologică cu biomasă în suspensie (bazine cu nămol activat, şanţuri de oxidare, reactoare biologice cu funcţionare secvenţială – SBR, etc); ■ instalaţii care utilizează procedee de epurare biologică mixte, de tip Stählermatic, în care epurarea biologică a apelor uzate se realizează atât prin procedeul cu peliculă fixată cât şi prin procedeul cu peliculă în suspensie. Ca urmare, schemele staţiilor de epurare cu treaptă biologică vor cuprinde, pe linia apei, construcţii şi instalaţii (obiecte tehnologice) care să realizeze atât epurarea mecanică minim necesară cât şi epurarea biologică propriu-zisă.


(Confucius). "

9

9 BU

LETINU

L CA

LITATII N

R.14 M

AR

TIE 2014 R

edactat de Sef CM

C , chim

.ec.Iuliana Chitu

Redactat de Sef B

irou Managem


.ec.Iuliana

1.2 Scheme de epurare Schemele de epurare mecano-biologică pe linia apei cel mai des întâlnite în practică, sunt : A - Epurare mecano-biologică naturală, cu: S1– câmpuri de irigare şi infiltrare S2 – câmpuri de infiltrare S3 – filtre de nisip S4 – iazuri (lagune) de stabilizare B - Epurare mecano-biologică artificială, cu: S5 – filtre biologice percolatoare (clasice) S6 – filtre biologice cu discuri sau alţi contactori biologici rotativi S7 – bazine cu nămol activat şi decantoare primare, fără nitrificarea apelor uzate (epurare convenţională) S8 – bazine cu nămol activat, fără decantoare primare şi fără nitrificarea apelor uzate S9 – bazine cu nămol activat cu aerare prelungită şi stabilizarea aerobă a nămolului S10 – bazine cu nămol activat, cu nitrificarea apelor uzate S11 – bazine cu nămol activat, cu nitrificarea şi denitrificarea apelor uzate S12 – bazine cu nămol activat, cu nitrificarea şi denitrificarea apelor uzate şi stabilizarea aerobă a nămolului S13 – procedeu mixt de tip STM 1.3. Eficienta necesară de epurare Epurarea biologică a apelor uzate orăşeneşti este necesară atunci când gradul de epurare necesar al întregii staţii este mai mare decât valorile de mai jos: - 40 – 60 % pentru materii în suspensie; - 20 – 40 % pentru CBO5 - 20 – 40 % pentru CCO. Pentru valori intermediare cuprinse între 40 şi 60 % pentru materii în suspensie şi între 20 şi 40 % pentru CBO5 şi CCO, necesitatea epurării biologice se

stabileşte de comun acord de către proiectant, beneficiar şi organele abilitate ( Companiile de gospod. apelor , Agenţiile de protecţia mediului şi Direcţiile / Inspectoratele Sanitare ) . Epurarea mecano-biologică poate asigura eficienţe de îndepărtare a diferitelor substanţe poluante, astfel: - 40 – 95% şi chiar mai mult pentru CBO5 şi CCO funcţie de tehnologiile de epurare adoptate şi de calitatea apelor uzate supuse epurării; - 10 – 20% pentru fosforul şi azotul organic; - 20 – 30% pentru fosforul şi azotul total; - 70 – 90% pentru bacteriile coliforme totale. Eficienţa epurării mecano-biologice convenţionale asupra eliminării compuşilor anorganici ai azotului (amoniu, nitraţi, nitriţi) şi fosforului (ortofosfaţi, polifosfaţi, etc) este practic neglijabilă. Gradul de de epurare necesar pentru întreaga staţie sau numai pentru treapta biologică,reprezentând eficienţa de epurare obligatorie aferentă unui anumit poluant, se stabileşte pe baza condiţiilor de descărcare în receptori, determinate conform NTPA 001/2005 şi a prevederilor cuprinse în avizele şi autorizaţiile de gospodărire a apelor. Pentru substanţele reţinute, inclusiv nămolurile primare şi biologice, instalaţiile de epurare mecanobiologică trebuie să asigure obţinerea de produse finite, igienice, valorificabile şi uşor de integrat în mediul natural. 1.4. Mijloace de creştere a gradului de epurare biologică Bazinele cu nămol activat (BNA), denumite şi bazine de aerare, sunt construcţii în care se


(Confucius). "

10

10 BU

LETINU

L CA

LITATII N

R.14 M

AR

TIE 2014 R

edactat de Sef CM

C , chim

.ec.Iuliana Chitu

Redactat de Sef B

irou Managem


.ec.Iuliana

produce procesul de epurare biologică a apelor uzate în prezenţa oxigenului introdus artificial prin aerare şi a nămolului activat de recirculare. Fenomenul este analog celui de autoepurare a cursurilor de apă, dar mult intensificat prin aerarea artificială şi prin recircularea nămolului activat. Prin aerarea artificială se înţelege îmbogăţirea cu oxigen a masei de apă din bazin, prin transferul acestuia de la aer la apă, sau prin introducerea de oxigen pur în apa uzată care conţine substanţe organice biodegradabile. În bazinele cu nămol activat se amestecă trei elemente apa uzată, conţinând substanţe organice care constituie hrana bacteriilor mineralizatoare (aşa numitul substrat organic), aerul, care conţine oxigen şi care este furnizat prin procedee mecanice, pneumatice, mixte sau cu jet, nămolul activat de recirculare, care conţine materialul celular viu necesar menţinerii unei anumite concentraţii a nămolului activat în bazinul de aerare, corespunzătoare unui anumit grad de epurare necesar. Cele trei elemente trebuie să se găsească într-o anumită proporţie pentru o epurare corespunzătoare. Mixarea celor trei elemente trebuie să se facă astfel încât, indiferent de procedeul de aerare să se îndeplinească trei condiţii esenţiale: - să se introducă oxigenul necesar desfăşurării proceselor biochimice din bazinul de aerare; - să se realizeze o bună omogenizare a celor trei elemente (apa uzată, aerul şi nămolul activat de recirculare); - să fie evitată depunerea flocoanelor de nămol în orice punct din bazinul de aerare. Bacteriile participante în proces sunt de tip aerob. Ele se găsesc întotdeauna în apa uzată decantată primar şi se pot adapta sau nu la condiţiile aerobe din bazin. În bazinul cu nămol activat sunt create în mod artificial

condiţii de dezvoltare şi de înmulţire intensivă a microorganismelor care, în procesul lor de viaţă, transformă substanţele organice biodegradabile pe baza de carbon aflate în apa uzată sub forma coloidală sau dizolvată, în material celular viu. Acesta se reuneşte în flocoane şi este reţinut în decantoarele secundare prevăzute în aval. Procesele biochimice care au loc în bazinele de aerare sunt consumatoare de oxigen, element chimic care se asigură prin diverse procedee de aerare a apei. Cu cât consumul de energie necesar pentru aerarea apei este mai redus, în condiţiile asigurării unui grad de epurare dat, cu atât procedeul de aerare este mai avantajos. Eficienţa de îndepărtare (reducere sau eliminare) a substanţelor organice prin procedeele cu nămol activat, variază între 60 şi 98 % în funcţie de tipul de epurare adoptat, de procedeele de aerare aplicate, de natura apelor uzate, etc. 1.5. Mijloace de introducere a oxigenului în masa de apă Echipamentele de oxigenare se pot clasifica după mai multe criterii fundamental diferite, şi anume: 1. Din punct de vedere al procesului de obţinere a unei suprafeţe de contact interfazică 2. După criteriul mişcării organului activ al echipamentului de oxigenare 3. După criteriul gazului folosit la oxigenare 4. După soluţia constructivă 5. După imersia dispozitivului de dispersie 6. După tipul sistemului de introducere 7. După modul de introducere a gazului Cele mai utilizate în practica epurării sunt procedeele mecanice şi pneumatice.


(Confucius). "

11

11 BU

LETINU

L CA

LITATII N

R.14 M

AR

TIE 2014 R

edactat de Sef CM

C , chim

.ec.Iuliana Chitu

Redactat de Sef B

irou Managem


.ec.Iuliana

1.6. Bazele procesului de nitrificare – denitrificare Problema reţinerii azotului şi a compuşilor acestuia din apele uzate constituie una din problemele de actualitate ale tehnologiilor de epurare prezente, tehnologii care trebuie să realizeze condiţii de evacuare tot mai severe. Pentru atingerea acestui scop se impune îmbunătăţirea eficienţei epurării biologice a apelor uzate. Îmbunătăţirea eficienţei epurării biologice a apelor uzate se poate realiza prin optimizarea proceselor de oxigenare şi implicit a procedeelor de aerare. Provenienţa azotului din apele uzate Azotul este unul dintre componentele cele mai prezente în cadrul celor patru elemente principale care formează biosfera: atmosfera, hidrosfera, scoarţa terestră şi ţesuturile organismelor vii sau moarte. Fiecare element conţine azot sub diferite forme. Cantitatea totală de azot rămâne neschimbată, însă stocurile diverselor forme sub care azotul există se află într-o continuă modificare. Activitatea umană reprezintă una din sursele de azot cea mai frecvent întâlnită, fiind în acelaşi timp unul din fluxurile neîntrerupte care modifică continuu stocurile de azot din biosferă. Punctul final, în care azotul rezultat atât din activitatea umană cât şi din celelalte activităţi se regăseşte este hidrosfera care constituie un colector pentru cantităţile de azot rezultate în exces.

Principalele efecte ale acumulării azotului în apă sunt: epuizarea cantităţilor de oxigen dizolvat din apele receptoare, stimularea eutrofizării, creşterea toxicităţii vieţii acvatice, periclitarea sănătăţii publice şi diminuarea probabilităţii ca apele să mai fie reutilizabile. Surse de azot Înţelegerea surselor de azot precum şi a variabilităţii acestora poate oferi o imagine a contribuţiei pe care staţiile de epurare o au asupra efectelor cumulative ale azotului în natură. Aceasta poate influenţa deciziile privind nivelul şi tipul epurării, care de regulă este specific fiecărui caz în parte. În analizarea problemei poluării cu azot o atenţie deosebită trebuie acordată determinării tuturor surselor de azot posibile astfel încât cantitatea totală evaluată să fie cât mai exact estimată. Materia cu conţinut de azot poate pătrunde în mediul acvatic fie din surse naturale, fie din surse cauzate de oameni. Delimitarea celor două surse poate fi adesea confundată deoarece cantităţi aparente din sursele naturale pot include azotul generat de activitatea umană. Surse de azot produse de oameni Sursele de azot provenite din activitatea umană includ apele uzate menajere epurate şi neepurate,reziduurile urbane, reziduurile industriale, depuneri atmosferice şi scurgeri de suprafaţă.


(Confucius). "

12

12 BU

LETINU

L CA

LITATII N

R.14 M

AR

TIE 2014 R

edactat de Sef CM

C , chim

.ec.Iuliana Chitu

Redactat de Sef B

irou Managem


.ec.Iuliana

a. Apele uzate menajere b. Apele uzate industriale c. Levigatul produs la depozitele controlate de deşeuri menajere d. Depozitarea atmosferică e. Scurgerea de suprafaţă a apelor de ploaie Transformările suferite de azot Nitrificarea este procesul prin care se realizează oxidarea biologică a amoniului. Aceasta se realizează în două etape, prima la forma de azotiţi şi apoi la forma de azotaţi. Responsabile pentru aceste două etape sunt două bacterii chemoautotrofe (obţin energie din reacţii chimice, prin oxidarea compuşilor anorganici asemenea amoniacului, azotiţilor şi sulfidelor), respectiv nitrosomonas şi nitrobacter. Denitrificarea este reducerea biologică a azotaţilor la azot gazos. Ea poate fi realizată în mai multe etape pe cale biochimică, cu producere finală de azot gazos. O gamă largă de bacterii heterotrofe iau parte la proces, necesitând carbon organic ca sursă de energie. Pentru ca procesul de epurare biologic să se desfăşoare în condiţii optime, raportul optim C:N:P este între 100:10:1 şi 100 : 5 : 1. Principalele transformări pe care azotul le suferă în cadrul mediului înconjurător sunt: a. Reducere (fixare) b. Amonificare c. Sinteză d. Nitrificare e. Denitrificare Reacţiile de amonificare, sinteză, nitrificare şi denitrificare sunt mecanismele primare angajate în epurarea apelor uzate pt. controlul şi/sau eliminarea azotului.

Condiţiile de mediu care influenţează reacţiile includ temperatura,pH-ul,procesele microbiologice, potenţialul de oxidare reducere şi disponibilitatea substratului, nutrienţilor şi a oxigenului. În cadrul procesului de epurare biologică transformările suferite de azot sunt nitrificarea şi denitrificarea. Bazele teoretice ale nitrificării Procesul în care azotul (sub forma de ioni de amoniu) din apa uzată neepurată sau decantată este substanţial transformată în nitraţi este cunoscut sub denumirea de "nitrificare biologică". Principalele două specii de bacterii care realizează procesul de nitrificare sunt Nitrosomonas şi Nitrobacter. Pentru descompunerea substanţei organice pe bază de carbon sunt necesare: - condiţii aerobe - microorganisme heterotrofe aerobe - mediu bogat in oxigen (min. 1 mgO2/l) Pentru procesul de nitrificare sunt necesare: - condiţii aerobe - microorganisme autotrofe aerobe - mediu bogat in oxigen (min. 2 mgO2/l) Factorii care influenţează nitrificarea Factorii care influenţează procesul de nitrificare sunt: -temperatura, -concentraţia oxigenului dizolvat, - pH-ul şi alcalinitatea, -inhibitorii, -raportul carbon organic influent/ azot -mediile oxidativ reductive.


(Confucius). "

13

13 BU

LETINU

L CA

LITATII N

R.14 M

AR

TIE 2014 R

edactat de Sef CM

C , chim

.ec.Iuliana Chitu

Redactat de Sef B

irou Managem


.ec.Iuliana

Procese de denitrificare Transformarea - N la o formă mai uşor de eliminat, este realizată de mai multe tipuri de bacterii dintre care se pot menţiona: achromobacter, aerobacter, alcaligenes, bacillus, brevibacterium,flavobacterium, lactobacillus, micrococcus, proteus, pseudomonas si spirillum .Aceste bacterii anoxice heterotrofe, ce îşi obţin energia necesară dezvoltării din oxidarea carbonului organic sunt capabile de reducere a azotaţilor în două etape. Prima etapa o constituie transformarea azotaţilor la azotiţi. Această etapă este urmată de producerea oxidului nitric (NO), oxidului nitros (N2O) şi apoi a azotului gazos. Ultimii trei compuşi sunt de natură gazoasă şi pot fi eliberaţi în atmosferă. Pentru procesul de denitrificare sunt necesare: - condiţii anoxice (mediu lipsit de oxigen cel mult 0,1 mgO2/l) - microorganisme heterotrofe anoxice Transformarea azotaţilor la azot gazos are loc cu producere de alcalinitate, ceea ce va conduce la o creştere a pH-ului. Valorile optime pentru pH se găsesc în domeniu 7-8 cu diferite valori optime pentru diferite populaţii bacteriene. În cazul în care pentru procesul de denitrificare nu este destul substrat organic pentru asigurarea lui se pot utiliza diverşi compuşi organici ca: metanol, etanol, acid acetic, reziduuri materiale de natură organică. Sursele cele mai utilizate ca donori de electroni sunt materia organică din apa uzată şi metanolul. Alegerea lor se face având în vedere partea economică şi disponibilitatea locală

Factorii care influenţează denitrificarea Factorii care influenţează denitrificarea sunt: - temperatura - pH-ul şi alcalinitatea, -inhibitorii Scheme tehnologice de epurare cu reducerea azotului şi fosforului Tehnologii bazate pe procese bio chimice Tehnologiile bazate pe procesele bio chimice se grupează în două categorii: preanoxice şi postanoxice. Preanoxice a. Ludzack-Ettinger Principiul de bază al procesului constă în faptul că azotaţii formaţi în zona aerobă sunt recirculaţi la zona anoxică sub forma nămolului activat de recirculare. b. Ludzack-Ettinger Modificat Azotaţii sunt furnizaţi zonei anoxice direct din avalul zonei aerobe, prin prevederea unei recirculări interne. c. Microfiltrare în bazinul cu nămol activat Avantajul incontestabil al acestei tehnologii inovatoare o constituie eliminarea decantorului secundar (economisire de spaţiu) şi a liniei de recirculare a nămolului. d. Step-Feed Conceptul de preanoxic se poate, deasemenea, utiliza la schemele de epurare cu alimentare fracţionată (step feed). e. Bazine cu funcţionare secvenţială (Sequencing Batch Reactors-SBR) Bazinele cu funcţionare secvenţială pot fi, de asemenea, considerate ca o denitrificare preanoxică.


(Confucius). "

14

14 BU

LETINU

L CA

LITATII N

R.14 M

AR

TIE 2014 R

edactat de Sef CM

C , chim

.ec.Iuliana Chitu

Redactat de Sef B

irou Managem


.ec.Iuliana

Ea intervine în etapa de "Umplere" în care contactul dintre debitul de apa uzată influentă şi amestecul lichid se face prin mixare. f. Bio-denitro Schema de epurare Bio-denitro are la bază tehnologia şanţurilor de oxidare izolate pe faze. Tehnologia presupune utilizarea a cel puţin două şanţuri de oxidare în serie în care succesiunea de operare a şanţurilor şi exploatarea zonelor aerobe şi anoxice este alternantă. g. Nitrox În procesul Nitrox, exploatarea şanţului de oxidare este schimbată de la o operare aerobă la una anoxică prin oprirea aerării (furnizării aerului) şi pornirea unui mixer submersat pentru a menţine viteza în canal. Postanoxice h. Treapta unică cu nămol În procesul Treapta unică cu nămol dezvoltat de Wuhrmann eliminarea azotului este realizată în procesul cu nămol activat prin adăugarea unui bazin anoxic cu mixare după bazinul de nitrificare aerobă. i. Bardenpho (4 trepte) Procesul de epurare Bardenpho în 4 trepte se caracterizează prin aceea că are încorporat în el atât denitrificare preanoxică cât şi postanoxică j. Şanţuri de oxidare La şanţurile de oxidare, funcţie de modul de proiectare şi de lungimea lor, zonele de denitrificare anoxice pot realiza eliminarea biologică a azotului în acelaşi bazin .k. Treapta dublă cu nămol activat şi cu sursă externă de carbon Acest proces se caracterizează prin prevederea unei zone postanoxice cu adăugare externă de carbon, de regulă metanol. Zona anoxică cu nămol activat este mixată (cu un timp de retenţie de 1 - 3 h),fiind urmată de o zonă de aerare scurtă (< 30 min) cu scopul de stripare a azotului gazos (separarea bulelor de gaz de

azot de floconul format), pentru a asigura condiţii optime de sedimentare în decantorul secundar, adică pentru a evita apariţia nămolului plutitor în decantor. Nitrificare / Denitrificare simultană l. Şanţuri de oxidare cu conţinut scăzut în oxigen dizolvat Cheia procesului constă în asigurarea unei concentraţii de oxigen dizolvat de sub 0,5 mg/l cu controlul automat sau manual al acesteia. m. Procesul Orbal Procesul Orbal constă în exploatarea a trei canale legate în serie la care concentraţia de oxigen dizolvat începe de la zero la concentraţii scăzute de oxigen (< 0,3 mg/l) în primul canal, între 0,5 - 1,5 mg/l în cel de-al doilea canal şi o concentraţie mai ridicată de 2,0 - 3,0 mg/l în cel de-al treilea canal. Parametrii tehnologici ai unei instalaţii de aerare sunt: - CO [ kgO2/h ] capacitatea de oxigenare –reprezintă debitul masic de oxigen transferat din aer în apă într-o oră; - PO [ kgO2/zi ] producţia zilnică de oxigen –reprezintă un debit de oxigen transferat în timp de o zi, corelat cu mărimea de mai sus de relaţia PO = 24 CO; ea trebuie corelată cu necesarul de oxigen stabilit prin cinetica procesului biochimic; - E [ kgO2/kWh ] coeficientul economic –definit prin raportul dintre capacitatea de oxigenare CO şi puterea absorbită de la reţeaua electrică de alimentare; -δ [ W/m3 ] indicele energetic specific – definit prin raportul dintre puterea unitară a


(Confucius). "

15

15 BU

LETINU

L CA

LITATII N

R.14 M

AR

TIE 2014 R

edactat de Sef CM

C , chim

.ec.Iuliana Chitu

Redactat de Sef B

irou Managem


.ec.Iuliana

echipamentului de oxigenare şi volumul unitar al cuvei de aerare. Factorii ce influenţează cantitatea de oxigen introdus în apă Factorii ce influenţează cantitatea de oxigen introdus în apă sunt: - tipul, mărimea şi forma instalaţiei folosite - debitul de aer - adâncimea de imersie - geometria bazinului incluzând distribuţia şi poziţionarea instalaţiilor folosite - caracteristicile apei uzate [ Rezumat teza de doctorat -DOCTORAND, ing. Adriana Popescu , BUCUREŞTI, 2009]

5.SIGURANTA MUNCII SI SANATATEA LA O STATIE DE EPURARE Managementul orgnizatiei trebuie să creeze la locul de muncă un mediu sigur şi sănătos, pentru a susţine productivitatea şi moralul personalului, conform reglementărilor legale şi în special a celor.specifice domeniului Un conducător poate fi acuzat penal pentru acţiuni sau situaţii riscante la locul de muncă.

Câteva din obiectivele managementului referitoare la acest subiect sunt:

- scule şi echipamente sigure; - instructaj de SM; - echipament de SM; - instrucţiuni şi norme scrise de

S.M.; - anchetarea accidentelor (scrisă şi

raportată); - instrucţiuni de folosire a

materialelor periculoase şi instruirea personalului în acest sens;

- metode de prim-ajutor în caz de urgenţă.

Câteva din procedurile obişnuite de SM într-o SEAU cer:

- păstrarea aleilor şi drumurilor de acces curate şi libere;

- montarea de balustrăzi în jurul tuturor deschiderilor;

- pază la toate locurile necesare; - o bună iluminare a scărilor şi

coridoarelor de acces; - ventilaţie pentru toate spaţiile

închise; - interzicerea utilizării sculelor

defecte; - proceduri de închidere sau izolare

a unor utilaje sau echipamente; - reglementări privind accesul în

spaţii închise; - modul de acţionare în cazuri de

urgenţă; - montarea de pasarele cu mână

curentă la 0,8 m minim la trecerea peste conducte amplasate pe sol;


(Confucius). "

16

16 BU

LETINU

L CA

LITATII N

R.14 M

AR

TIE 2014 R

edactat de Sef CM

C , chim

.ec.Iuliana Chitu

Redactat de Sef B

irou Managem


.ec.Iuliana

- montarea de bare cu mână curentă, la 1 m înălţime, la marginea bazinelor cu apă.

Câteva din normele de SM specifice SEAU-rilor care trebuie să fie prelucrate în cadrul instructajelor, sunt:

- stabilirea (identificarea) spaţiilor închise şi accesul în acestea;

- instructajul de prim-ajutor şi reanimare cardio-respiratorie;

- folosirea substanţelor periculoase şi modul de acţionare în caz de accident;

- siguranţa folosirii uneltelor; - siguranţa lucrului la înălţime; - igienă; - atenţionarea personalului operator asupra

aerosolilor care se găsesc în zona bazinelor de aerare;

- atenţionarea operatorilor asupra pericolului de intoxicare cu hidrogen sulfurat (în zonele adânci), cu clor la clorinarea apelor etc.

Este obligatorie ţinerea unui registru care să consemneze data şi tipul instructajului individual şi să ofere o bază pentru revizuirea programată a acestuia, după necesităţi. Câteva elemente standard ale echipamentului de siguranţă şi modul lor de folosire sunt date mai jos:

- pentru accesul în spaţii închise: ventilator, harnaşament, dispozitiv-troliu de ridicat, monitor de gaze şi aparat individual de respirat;

- pentru igiena personală: vestiare individuale pentru hainele civile şi echipamentul de lucru, săpun, detergent şi şervete (prosoape) şi duşuri la locul de muncă;

- pentru protecţia contra agenţilor chimici şi biologici: mască, şorţ, mănuşi de cauciuc, dispozitive de spălare a ochilor şi duşuri de dezinfecţie;

- dispozitive de siguranţă (închidere sau izolare) pentru a preveni utilizarea diverselor echipamente (utilaje) pe timpul intervenţiilor şi a atenţiona;

- pentru siguranţa generală: cască de protecţie, ochelari de protecţie şi încălţăminte de protecţie.

Conducătorii care dovedesc în activitatea lor că acordă o deosebită importanţă normelor de siguranţă a muncii constituie un bun exemplu pentru angajaţi. Conducerea pe baza controlului, împreună cu instructajul teoretic şi practic va ajuta la obţinerea sprijinului din partea personalului, condiţie necesară pentru eficienţa unui program de siguranţă a muncii. Pentru a reduce numărul de accidente, a respecta reglementările legale şi a reduce responsabilitatea angajatului, toate accidentele trebuie analizate şi elaborat un raport scris. Toate informaţiile referitoare la ”cine, ce, unde, când şi cum” trebuie înregistrate. PLANUL DE ACŢIUNE ÎN CAZ DE URGENŢĂ

Planul de acţiune în caz de urgenţă pentru o SEAU este definit ca urmare a dezvoltării şi documentării continue pentru activităţile şi


(Confucius). "

17

17 BU

LETINU

L CA

LITATII N

R.14 M

AR

TIE 2014 R

edactat de Sef CM

C , chim

.ec.Iuliana Chitu

Redactat de Sef B

irou Managem


.ec.Iuliana

procedeele care privesc pericolele – atât cele naturale, cât şi cele cauzate de activităţi umane – care ar putea afecta în mod negativ mediul ambiental sau funcţionarea eficientă a staţiei. Planul de acţiune în caz de urgenţă (PAU) acoperă întreaga staţie şi implică totalitatea personalului. Oricum, fiecare persoană implicată trebuie să fie conştientă de faptul că urgenţele nu se încadrează într-un tipic, iar personalul trebuie să fie pregătit să facă faţă oricărei situaţii. Este recomandată ca fiind deosebit de eficientă pregătirea unor echipe de diminuare a distrugerilor, desemnate anterior, fiecare din ele cu responsabilitatea de a acţiona la un anumit gen de urgenţă. Expresia ”planificarea urgenţei” este improprie, deoarece aceasta ar însemna o planificare a urgenţei, anterioară dezastrului. În realitate, planul însuşi poate fi mai puţin important decât procesul care-l generează. Procesul de planificare identifică riscurile şi necesităţile de intervenţie, precizează scopurile, determină obiectivele, stabileşte priorităţile, descrie programele de acţiune, evaluează rezultatele şi repetă paşii anteriori. Activitatea la urgenţe cuprinde 4 faze (Hülme, 1986): 1. Pregătirea (planificarea) a) dezvoltarea şi testarea PAU; b) inventarierea resurselor locale;

c) iniţierea contractelor de management la urgenţe (individuale, programe guvernamentale, locale şi organizaţii private sau publice). 2. Atenuări ale circumstanţelor a) instruirea personalului în cadrul procedurilor de răspuns la urgenţe; b) corectarea procedeelor de exploatare şi întreţinere necorespunzătoare, ca de exemplu amânarea întreţinerii preventive. 3. Răspunsul a) alertarea populaţiei în caz de necesitate; b) mobilizarea personalului responsabil dotat corespunzător; c) evacuarea personalului staţiei şi a populaţiei în caz de necesitate. 4. Redresarea a) reconstruirea sau reabilitarea structurilor şi echipamentelor; b) organizarea informării publicului şi a programelor educaţionale; c) dezvoltarea de programe de reducere a riscurilor.

sc apavil sa valcea managementul calitatii · 2014-04-15 · instruiri referitoare la ssm si psi,...

Documents