satele argesene carmennicolescu marius grecu ion gh.grecu
TRANSCRIPT
Carmen I. Nicolescu
Marius I. Valeriu Grecu Ion Gh. Grecu
SATELE ARGEŞENE ATESTATE ÎNTRE ANII 1300 ŞI 1625. ISTORIE ŞI ETIMOLOGIE
Carmen I. Nicolescu
Marius I. Valeriu Grecu Ion Gh. Grecu
SATELE ARGEŞENE ATESTATE ÎNTRE ANII 1300 ŞI 1625.
ISTORIE ŞI ETIMOLOGIE
Ediţie revăzută şi adăugită
EDITURA UNIVERSITARIA Craiova, 2012
Referenţi ştiinţifici: Prof.univ.dr.Gheorghe P. Bănică
Universitatea din Piteşti Prof.univ.dr. Constantin Ţibrian
Universitatea din Piteşti
Copyright © 2012 Universitaria Toate drepturile sunt rezervate Editurii Universitaria
Apărut: 2012 TIPOGRAFIA UNIVERSITĂŢII DIN CRAIOVA Str. Brestei, nr. 156A, Craiova, Dolj, România Tel.: +40 251 598054 Tipărit în România
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României NICOLESCU, CARMEN Satele argeşene atestate între anii 1300 şi 1625 : istorie şi etimologie / Carmen I. Nicolescu, Marius I. Valeriu Grecu, Ion Gh. Grecu. - Craiova : Universitaria, 2012 Bibliogr. ISBN 978-606-14-0382-0
I. Grecu, Marius-Valeriu II. Grecu, Ion Gh.
316.334.55(498-35 Argeş)"1300/1625" 811.135.1'373.21:913(498-35 Argeş)
5
C U P R I N S
ARGUMENT 7
15
45
66
3. 76
105
157
6. Concluzii 165
7. Bibliografie 171
7
ARGUMENT
unora dintre numele topice care ni s- -a
scos în relief diversitatea problemelor pe care le impune
-au tratat în
ei, care ar
expresiei,
1.
1 Repere metodologice în cercetarea toponimiei, în LL, nr. 1/1985, p.6 Graur, N. loc., & l0, 11.
8
-
2 3 a
-
înaintea apar
cercetat, totod
substantive este - ind totdeauna -au numit adesea cu
numele fondatorului, urmat de sufixul 4. Într-
cu sufixul - de la nume de persoane, unele nume
numelor de sate, realitate care a lui Al. Graur (vezi supra) este
2 Petrovici, Emil, Studii, p. 249. 3 . (10 vol.); (4 vol.); Catalogul Arhivelor Statului, vol. I-III. 4 Graur, Al., op. cit., Nume de
, 1984, p. 9.
9
persoane nu mai sunt ast
, ,
documentele medievale.5
De asemenea, cca. 20% din oiconime sunt derivate de la alte toponime sau antroponime cu sufixul eni (-ani
cu forme de singular sau de plural, constatarea lui Al. -
mplu cu numele boierului 6 fiind
7 Ca dir
întreprinse pe aceste meleaguri în ultimul secol, precum
Lucrarea se compune dintr-un capitol dedicat
a sec. al XIX- istoricilor
5 Vezi: Graur, Al., Nume de persoane, p. 8; Ioan P Nume, p.5. 6 Graur, Al., op. cit., & 175, p. 7. 7 Cf. Bolocan Gh., Stratificarea în toponimie, în LR, 1975, nr.6, p. 585.
10
geografilor români (toponomastice), cu relevarea aportului
numelor de locuri
tate în perioada 1300-l625. Ne-am preocupat ca, în marea majoritate a
acestora. -ne
8, am
în documentele medievale, întrucât între numele de locuri i
9.
Pentru orientare, facem o succin
2, 3
la data de 01.07.2000, fiind situat în partea central-
8 Bolocan, Gh., Stratificare în toponimie, în L.R., XXIV, 1975, nr.6, p.584. 9 , 1984, p. 5.
11
10.
, cu cele mai - Moldoveanu Negoiu
(2535 m) - hotarul îndreptându-se spre sud-est, peste -Bran; la est,
ul Getic
-
-Burdea; la vest, se
demar -
11.
- de la -
Burdea) -
carpato-danubiene. În par -
glaciare, din care 18 sunt pe versantul sudic, în limitele Buda, Capra,
10 11 Atlas geografic general
12
, Podul Giurgiului Jgheboasa Galbena, Buduri, Râului Doamnei), Iezer
12 de-
depresiunile subcarpatice: Câmpulung (pe Râul Târgului), (pe Râul Doamnei), (pe Vâlsan), Arefu- (pe Topolog), înconjurate de dealurile subcarpatice:
13.
dealurile subcarpatice Boteni, Jugur, Poienarii-de- -
Tigveni14. iemontul Getic, a treia
piemonturile:
Teleormanul, Glavaciocul, Dâmbovnicul Neajlovul, toate secând
Marea varietate de tipuri de sol de pe teritoriul
cu caract
-
12 , 13 Ibid., p. 17. 14 Ibid., p. 18.
13
celelalte 15.
Clima este temperat-contin ,
munte, ,
-2° C; climat de deal, cu temperaturi medii anuale între 70
° C, - 1400
nilor, pentru dezvoltarea în bune 16. Vânturile bat tot timpul
- -
altitudine au creat unei
rile care,
în -de-vie, pentru ca, în
plante tehnice. Fauna, de as
15 Ibid., p. 19. 16 Ibid., p. 23.
14
Relieful acestei zone a oferit omului, de-a lungul
nstituie un inedit
-unul dintre cele mai interesante elemente endemice din Europa. ECraiului (Dianthus-
17 -
În compone
municipii ( ), 4 ), 92
18.
17 Ibid., p. 33. 18 , Buc. 1969, p. 82-83.
15
TOPONOMASTICE
Din cel
vedere anumite caracteristici fizico-geografice ale terenului sau evenimente de ordin istoric, soci
--a lungul timpului, multe nume de locuri
valoarea social-
- sociologi, etnografi - elaborat
d
19 .
19 Nume de locuri din Banat, p. 19 Dauzat, La toponymie Limba traco-dacilor, p. 175-181.
16
plus intéressant, je dirais volontiers de plus touchant que ces noms, qui reflètent peut-être la première impression que notre patrie, la terre où nous vivons et que nous aimons, avec ses formes sauvages ou gracieuses, ses saillies ou ses centurs, ses aspects variés de valeur et de végétation, a fait sur les yeux et l'âme des hommes qui l'ont habitée, et qui s'y sont endormis avant nous, leurs
20. Secole de- i, din punctul de vedere
-au dat studii cu -au
emis opinii cu privire la caracterul toponimiei, s-a elucidat etimologia celor mai multe nume de locuri etc.
din secolul al XVII-lea. Astfel, Nicolae Milescu (1636-1708), expatriat în
Rusia, a fost trimis în
imperative izvorâte din momentul istoric în care se afla Rusia atunci:
21
cunoscute sub numele de , Descrierea Chinei. În prima
20 Apud Dauzat, Albert, Les noms de lieux, orlgine et évolution, Paris, 1928, p. 21; 21 Istoria literaturii române, I, Ed. Acad. R.P.R., 1964, p. 465.
17
parte a Jurnalului
Descrierea Chinei, datele geografice sunt armonios împletite cu cele de ordin
1-22.
Harta Munteniei,
e relief 23.
Dimitrie Cantemir (1673-1723), savant român de
Academiei din Berlin, lucrarea Descriptio Moldaviae
reprezentativ
24. În prima parte a operei, partea
(p. 38-62). În lucrare este înregistrat un bogat repertoriu
22 Dragu, Gh., , 1973, p. 42. 23 Id., ibid., p. 42. 24 Cantemir, Dimitrie, Descrierea Moldovei de
18
În secolele al XVIII- -lea, face progrese dezvoltarea cartografiei privitoare la teritoriile patriei noastre, creându- fie înregistrate o
Tabula Walachiae Cisalutanae din 1722, harta lui Specht - Militarische Carte der Kleinen Osterreichischen und Grossen Wallachei din 1790-
Mea charta tis Vlahias, 1797 25.
D. Frunzescu a publicat în anul 1872 un , în care este
scrierii acestora. S-
trecute26
a unui popor, o a
-au petrecut de-a -un chip oarecare
27. Deoarece în trecutul patriei noastre asupra
-
din nume de persoan..., - 28. Atunci 25 Apud, Dragu, Gh., lucr. cit., p. 42. 26 Dauzat, Albert, lucr. cit., p. 6. 27 Iordan, Iorgu, , 1963,p. 2. 28 Bogrea, V., , în
19
a
29. Valoarea
-române, la
categorii din aceste numiri, sau lipsa altora, -
-o din partea unor 30 .
-
Bogdan Petriceicu Hasdeu, în Românilor, Etymologicum Magnum Romaniae, tom.I, 1886. Dpropuse de el pentru toponimele cercetate nu se mai
pentru
popor31
DR, I, p. 211. 29 ., lucr. cit., p. 19. 30 Donat, Ion, , 1947, p. 4. 31 Hasdeu, B.P. , , I, 1875, p. 88.
20
în secolele V-VIII putea fi delimitat printr-o linie care ar
-32 -au putut
întinde, în partea de apus, mai
compact, n- -au fost în
întinzându- 33. Pentru a
-ar datora traducer
ea Slavilor,
34. În concluzie, slavonismele din -
, 35. Teoria lui Hasdeu,
Radu Rosetti36 37.
32 Id., ibid., p.269. 33 Id., ibid., p.268. 34 Id., ibid., 35 Id., ibid., p.277. 36 , I, Buc., 1907. 37 Individualitatea limbii , Buc., 1929.
21
A. D. Xenopol respinge concluziile lui Hasdeu,
vad,
-ca
Slavii care cândva locuiau în Dacia, în limba Românilor ce i- 38
considerând numele topice Vaduri deni ca venind vad, deoarece
ambele toponime (Vaduri este forma de plural a lui Vad, iar vad< lat. vadum39.
Dimitrie Onciul referitoare lcuprinsul românesc, întrucât slavii au locuit pretutindeni,
40
-
Nicolae Iorga a cercetat ariile toponimice slave,
-
38 Xenopol, A.D., , ed. a III-a, vol. II, Buc., f.a., p. 56. 39 DEX, p. 1005. 40 Onciul, Dimitrie, Originile Principatelor Române, Buc., 1899, p.13.
22
- -de-
- râurilor,
41. -
de-sufixele toponimice i-au dat posibil
numi
42. Constantin C. Giurescu
--
- - 43,
-Daciei, n.n.), nu numai în unele regiuni, cum s-a crezut
41 Iorga, N., Istoria Românilor, vol.II, 1936, p. 250-251. 42 Iorga, N., , p.18. 43 Giurescu, Constantin C., Istoria Românilor, vol.I, ed. a IV-a Buc., 1942, p. 249.
23
44
-
re a imprimat caracterul ei 45.
Ovid Densusianu anul 1898 studiul , reluat
Noms de 1ieux roumains d'origine iranienne, în care propune o serie de teme iraniene în explicarea etimologiilor unor toponime, ca: Desteagul, Râzna, Zarand
-au
- 46. Mai târziu,
1928- -le în studiul , 1929. Pentru
Zarand zaar - cu derivatul zaranea Desteagul - dsatiar cuvântul tig -
Desteagul
44 Id., ibid., p. 254. 45 Id., ibid., p. 257. 46 Densusianu, Ovid, Opere, vol. I. 1968, p. 727.
24
ce Avesta, , Abrud
fondului lexical românesc împrumutat de popoarele cu Ion Aurel Candrea -se
limbile vecine47. El anal
Elemente române în limbile slavice, -
regiuni 48.
universitar (1927-
prezint -
nând probleme de
-a publicat ca material t
47 Vezi Macrea, D., , p. 234. 48 Apud Macrea, D., lucr. cit., p. 234.
25
geografia, interesându-49
de toponime, stabilindu--
96 passim), de derivarea toponimelor cu sufixe
sufixelor, considerându-le de origin - -.
Vasile Bogrea a consacrat câteva studii toponimiei,
istorice. În primul studiu, toponimiei 50, referitor la clarificarea originii toponimelor
le cele mai fi,
51. Autorul s-a oprit asupra câtorva toponime din Moldova, stabilindu-le originea pe baza documentelor istorice,
geografic într-o
52.
53. Vasile
49 Candrea, I.A., Principii, 1934-1935, p. 3. 50 Bogrea, Vasile, ti, în D.R., I, p. 210-219. 51 Bogrea, Vasile, Pagini istorico-filologice, 1971, p. 299-300. 52 Id., ibid., p.300. 53 Macrea, D., , 1970, p.197.
26
Bogrea a 54, o parte
volumul Pagini istorico-filologice, Cluj, 1971.
abordat cercetarea din punct de vedere lingvistic, argumentând-
antroponime -a identificat în
nume ca Stancul, Brândza, Arszica, Brustury, Turbacz,
Carp 55.
toponimie56, 57 Vechimea 58. În studiile sale de
toponimnumelor cercetate, considerându-le importante pentru
acolo unde ne lipsesc izvoarele 59
la interpretarea unor nume de locuri, fiind
explicarea numelor proprii, unde adeseori, pentru a da etimologia unui nume, sunt posibile mai multe apropieri,
54 Vezi: DR., II, 1921-1922; Analele Dobrogei, I, 1920, p. 33-38. 55 Macrea, D., , p. 359. 56 , în D.R., I, p.109-146. 57 , Cluj, 1928. 58 în Societatea de mâine, VIII./1934, p. 244-246; 59 Macrea, D., lucr. cit., p. 557.
27
iar jocul fanteziei es
- 60.
inse în erudita lucrare Românii în veacurile IX-XIV pe baza
61. Theodor Capidan s-a ocupat de toponimie spre
Toponymie macédo-roumaine, Numele geografice din România , publicate în Analele Academiei Române,
62
George Giuglea, în ,
, 1944; T. Poruciuc, în Lexiconul termenilor , 1931; în
, 1936. Dup Giuglea
60 , p. 5. 61 Istoria lingvistic N. loc., & 29, p. 19. 62 Macrea, D., , p. 334.
28
63. ie s-o acorde
Porucic
entopice populare -ar putea explica ce
64. -au
NumiNumele satelor noastre,
constituie numele topice slave,
as 65, pe când toponimele de origine -
au putut 66
ica în general,
e la epocii de formare a limbii române
-a exercitat numai în sens orizontal,
63 Giuglea, G., , 1983, p. 298. 64 Porucic, T., lucr. cit., p. 4. 65 , 1976, p. 299. 66 Id., ibid., p. 298.
29
de la popor la popor, ci în mare parte în sens vertical, de la slavul cuceritor la românul 67.
a dedicat Emil Petrovici
mod constant, de relevarea toponimelor pe care românii le-au creat servindu-împrumutate de la maghiari sau slavi,
slave. Pe baza unui bogat material, adunat din Transilvania, el ajunge la
ori identic cu acela al Deci
elementele slave le-68.
el, -a retras în
regiunile subcarpatice la venirea slavilor care au distrus -
ai acest
unui teritoriu oarecare. Îndeosebi pentru acele teritorii pe care s- -au amestecat, în cursul veacurilor, mai multe popoare vorbind l
succesiune în care s-teritoriul respectiv, asupra felului lor de trai, asupra
care au vorbit-o acele popoare. Adeseori, toponimicele
69. 67 Id., ibid., p.303. 68 Petrovici, Emil, Dacoslava 69 Petrovici, Emil, Adjectivele posesive slave în -j- ca toponimice pe
30
Emil Petrovici, referindu-romano-daco-prin secolul al VI-
(referindu-,
regiuni dinspre nord- 70
n.) au putut fi
71
locuri servindu-slave ale limbii române: a) substantive (Izvor, Iaz,
), b) ti de origine Bogata Mândra), c) 72
românesc de o 73. Referindu-se la
74. toponimelor, Petrovici ajunge
teritoriul R.P.R., în SCL, IV, 1953, p. 85. 70 Petrovici, Emil, Studii, p. 242. 71 Id., ibid., p. 188. 72 Id.,ibid., p.292-303. 73 Id., ibid., p. 144. 74 Id., ibid., p.301.
31
arii toponimice slave: aria de nord-
par -
-croat75. Al. Rosetti
-
denumirile s -a instalat ulterior 76
persoane), toponimice care provin de la o 77 De asemenea, autorul ia în
nord, în partea de e -
sud- 78.
ie de -au
75 Petrovici, Emil, teritoriul României, în Romanoslavica, IX, 1963, p. 5-11; 76 Rosetti, Al., Istoria limbii române, 1978, p. 334; 77 Id., ibid., p. 335. 78 Rosetti, Al, ILR.,
32
-direct de la slavi, pe când
-sârbi, care au ajuns în Oltenia, ar fi creat aici o regiune de toponime
Alexandru Xenopol, Dimitrie Onciul, Constantin C. Giurescu, Sextil
Emil Petrovici, Alexandru Rosetti
e
Oltenia nu poate prezenta caracteristici deosebite. -a dat
Iorgu Iordanlucrare Rumanische Toponnomastik, Bonn-Leipzig, 1924- udiul
, publicat în Buletinul
vol X, 1943, p. 35-
umeroase. Vorbesc ele oare, din punct de vedere etnologic, în
(cei vechi, -
-zise) s-au
care au exercitat-
33
Peninsula -
politici propriu-
numerice, s-au pierdut cu totul în masa Românilor. Amintirea lor s-
raporturile lingvistice dintre popoarele care vin în atingere
79. Ocupându-se, în continuare, de criteriile de stabilire
în limba de toate z
aceste numiri trebuiesc tratate la fel ca elementele lexicale propriu-
-
79 Lucr. cit., p. 43, apud Ion Donat, lucr. cit., p. 13.
34
utiliza
--ai poporului din
80.
, 1952, autorul aduce
. Iorgu Iordan a)Topografice
b)Sociale (nume care au ca punct de plecare
diverse fapte din c)Istorice
d)Psihologice
-au dat). În onimice materialul este grupat
în subcategorii, iar în partea a doua a operei este
marea lor majoritate le sunt precizate etimoanele,
80 Lucr. cit., p. 45-46.
35
ele fiind acceptate, altele respinse cu
O lucrare, oarecum succint, mai sus, este opera lui Alexandru Graur, Nume de locuri,
etimologiile fa
uvinte care doar printr-
81
de la substantive este, - - la baza 82. În
comentându- -se puncpertinente.
toponimiei, sec. al X-lea - începutul sec. al XVI-lea), 1974, al lui Gheorghe
- cea mai
81 Graur, Al., op. cit. ,& 27, p. 18. 82 Graur, Al., op. cit., & 172, p. 70.
36
atine vechi, autorul a depistat
-
ac
Onomastic , 1980, de
, cu caracter predominant antroponimic (p.5), Alte toponime
formate din antroponime (p. 92- Oronime formate din antroponime (p. 152-148). Autorul, în explicarea etimologiilor nu
, 1984, se înscrie în preonomastice ale lingvistului
une prin cercetarea numelor de
37
documente de-a lungul vremii, prin relevarea cauzelor
Alte scrieri destinate toponimiei au ca obiectiv o
Sarmizegetusei în lumina toponimiei, 1980, de Mircea Homorodean; de Nord, 1980, de Ilie Dan; Nume de locuri din Banat, 1982, de
caracter monografic iei, 1969, elaborat de George Giuglea, M.Z. Mocanu . Studiul, având
toponimie (p. 3 care s-au numit locurile (p. 11-13), fauna în toponimia (p. 13- -se problemele de
-au mai publicat studii în revistele editate de Muzeul d , volumele I-V, 1968-1980; Extrasele de
Ion Moise Studii de
,
38
-au
publicat studii pertinente în revDacoromania (Cluj, vol
I-XIII, 1920-1948), Buletinul Institutului de filologie -XI, 1924-1945)
e opere ale autorilor care le-
(Cluj, 1956),
(Cluj-Napoca, 1976, 1981, 1982).
interp
subdiziuni în cadrul categoriilor toponimice. George Giuglea, în studiul Cheie pentru
, 1944 (cuprins în vol. , 1983, p. 297-
toponomastica
categorii toponimice. De altfel, Giuglea este primul
toponimic al unei vedere nu toponimul singuratic, ci masa toponimelor,
39
geografic- -se, deci, cercetarea ariilor toponimice.
Geograful Ion Conea, în cap. Toponimia, din ., vol I, 1960, p. 63-92,
propune termenii: toponimie , interpretându-i astfel:
-
inter - -
- din raza unui sat sau -
iar francezii, Lieux-dits. Atât numele geografice din prima,
formate dintr-
toponime majore lude oronimicele (oronimice antroponimice, oronimice date în
-zise), hidronimicele oiconimicele
Oronimicele geografice propriu-zise sunt grupate, la
icele sunt
macro-hidronimice (râuri, fluvii) care pot fi la rândul lor,
potamos limne Oiconimicele sunt
40
oiconimice provenite din apelative (Runcu), oiconimice
alte oiconimice (Horodniceni), oiconimice derivate din numele
83 Emil Petrovici, în studiul Istoria poporului român
, 1964, consider
-est, de 84,
- 85. În el include numele de dealuri, de
- O încercare de delimitare a sferelor:
microtoponimie macrotoponimie e în studiul lui M. Oros: delimitarea microtoponimiei de macrotoponimie86.
formal al toponimelor, stabilitatea sau mobilitatea
83 Id., ibid., p. 72-73. 84 Petrovici, Emil, Istoria poporului româ , în vol. , 1970, p. 242; 85 Id., ibid., p. 243. 86 de macrotoponimie, în CL, I, 1969, p. 109-113.
41
numelor, posibilitatea de a putea fi traduse sau adaptate 87.
În studiul O clasificare în microtoponimie: nume 88, O. Janitsek
întreprinde o cercetare asupra microtoponimelor din
iare pe cele care
sistemul d
89. Al. Graur, în Nume de locuri
nume de loc-numita top '
Gh. Dragu, în studiul
90
87 Id., ibid., p.113. 88 Janitsek, O., O clasificare în microtoponimie: nume topice
, în S.M.O., 1969, p.75-80. 89 Id., ibid., p. 80. 90 Dragu, Gh.,
, în toponimie
42
dimensional, ce
91
92. Autorul nu face referiri la criteriile de
m
93
-
94. În concluzie, referitor la includerea toponimelor într-
95, iar în sfera
... 96. În prezent, cercetarea microtoponimiei se impune,
91 Id., ibid., p. 91. 92 Id., ibid., p. 91. 93 Id., ibid., p. 92. 94 Id., ibid., p. 92. 95 Conea, I., op.cit., p. 71-73. 96 Graur, Al., op.cit., & I, p. 5.
43
97.
a fost cea referitoare la structura toponimelor compuse. Marius Sala, în studiul Cu privire la unele
98, ul
1. determinative eterogene (rol de individualizare),
99 2. determinative omogene (determinative care
- -Veche; Brazda de Sus Brazda de Mijloc - Brazda de Jos100
-Vadul-
101
102: a. cronologic (nou - vechi), b. cantitative (mare - mic, sat - târg), c. topografice (est - vest, jos - sus, vale - deal,
câmp - - d. sociale (diverse raporturi de proprietate),
97 Cuvânt înainte, în , 1976, p. 1. 98 Sala, Marius, Cu privire la unele determinative din toponimia , în LR, nr. 1/1964, p. 62-69. 99 Id., ibid., p. 62. 100 Id., ibid., p. 64. 101 Id., ibid., p. 63. 102 Id., ibid., p. 64.
44
e. istorice (istoria satului, originea locuitorilor unui sat)103.
Puncte noi de vedere, originale, privind metodologia
studiile competente elaborate de Gh. Bolocan, pe care le-
103 Id., ibid., p. 64-65.
45
1.2. ISTORIA NUMELOR DE LOCURI
decenii întreprinse
Doamnei, descoperiri
din paleoliticul inferior în Europa, principala
-nu demult, 104.
frecvente pe teri din toate fazele epocii neolitice (cca. 5500-1900 î.e.n.) descoperite
la Godeni- , , la
Deagurile, Glavacioc, Râca, loc aparte
ocupându- la Teiu, -a neoliticului târziu, cca. 2800-
1900 î.e.n.105
unelte neolitice de la Câmpulung- Boteni,
, Slobozia-
104 Nania, I., Aria culturii de prund în România, în
, -19. 105 Nania, Ion, Teiu, în e, IX, 1967, p. 7-23.
46
106 considerabil, iar urmele
locuitorilor devin mai variate în neolitic, la 5500
când începe epoca bronzului - topite cu cositorul sau staniul topit, aliaj mai dur decât
107.
-daco--
- (tumuli -
108. -
Lei
în epoca bronzului109.
acestuia au constituit un puternic factor de civil
106
. 107 Giurescu, Constantin C., Giurescu, Dinu C., Istoria Românilor, I, 1975, p. 21. 108 , Arge 109 Arhiva .
47
triburilor daco- -
din care e
110
între secolele VI-
- 111.
-pcaracteristici.
confruntându-(514 î.e.n.), cu a macedonenilor lui Alexandru Machedon
evenimente istorice concludente în afirmarea unei -gete112.
,
aceste meleaguri au cunoscut direct unele din evenimentele istorice enumerate mai sus, iar uniunea
-III î.e -a avut 110 Vulpe, Alexandru, Popescu, Eugenia, Date noi privind grupul
în , 1968, p. 23. 111 Id., ibid., p. 23-30. 112 Giurescu, C.C., Giurescu, Dinu C., op. cit., p.32, 36, 37-38.
48
Istoria României, I, -a propus ca
113. --
114
-Argessenses) nume întregit cu senses dintr-
s-a
gentes dacice
115.
- i (obiecte de cult) ne dau dezvoltare
-gete între sec. I. sec. al II-lea e.n., între
unele cu
116.
113 Istoria României, I, Ed. Acad. R.P.R., Buc., 1960, p. 230. 114 Vulpe, Radu, - dacice din Muntenia, Buc. 1966, p. 38-42. 115 Istoria României, I, p. 266. 116 Teodorescu. V., Rizea, I., Dupoi, V., Un tezaur de podoabe dacice
49
-romane (101- -l06
-istorice, deoarece
impus 117
decenii ale sec. al II-
supraveghere a trecerii spre Transilvania, prin pasul Bran unde
- Flavia Bessorum118. Mai târziu, pe -211), sau chiar
Mihnea119 - Ro - - - -
- limesul transalutanus -
nici),
-120.
romane, dintre care unul ducea, prin pasul Bran, spre
Muntenia
, în , 1969, p. 108. 117 Istoria României, I, p. 349. 118 Tudor, D., , 1968, p. 348. 119 Mitrea, Bucur, Cu privire la tezaurul de
, în de , IV, 1968, p. 197-206.
120 Tudor, D., lucr. cit., p. 291-315.
50
-121.
continuitatea daco-
Constantin cel Mare, sec. al IV-lea, s-a construit limesul
autohtone în sec. V-românitatea sud-
,
rarele depozite monetare descoperite în mod sigur în 122
monede de la Constantin II (337-Arcadius (395-408 e.n.)123
monede inedite descoperite la Jidava (Câmpulung-
-III), Pârâu- - -(Dealul Olanului - tezaur cu cca. 200 de monede, sec. III-IV), - Cepari, Stârci - -
- - Bârla (sec. II-IV)124
-Stâlpeni,
121 Tudor. D., lucr.cit., p. 320. 122 Mitrea, Bucur, art.cit., p.205. 123 Dicu, Paul, Deaconu, Gh.,
-romane în nord-vestul Munteniei, în revista nr. 2/1976, p. 5. 124 Dicu, Paul, , în revista Arg , I/1980, p. 6.
51
- -Co 125,
-dacilor (sec. VI î.e.n. - sec. I e.n.), daco-romanilor (sec. II-românilor (sec. VIII- -danubiano-pontic s-
126. Numeroasele urme arheologice descoperite în zona
-ane din
secolele al IX- -lea de pe valea Vâlcelei 127,
feudalismului târziu, când aportul social-Astfel, în sec. al XIII-
128 care, prin -militar este
vremii129. istoriei noastre
întredocumentat unul din centrele voievodatului condus de
125 Id., ibid., p. 7. 126 Id.,ibid., p. 6. 127 Nania, I.,
, în , 1969, p. 117-132. 128 DRH, B, I, 1247-1500, p. 3-11. 129 Enciclopedia României, II, 1936, p. 33..
52
--dace care
-dac la poporul român, de la statul dac
130.
-de-Fie131
132, oastea -
acesteia în sud-estul eur
-lea 133 .
capitala la Câmpulung, tot în cadrul acestei zone, unde vor mai domni fiul acestuia, Nicolae Alexandru Basarab (1352-Vlaicu (1364-1377) care, în primii ani de domnie, reface
130 Cuib de vulturi geto-dac, în revista , nr. 1/1979, p. 5. 131 Onciul, D., Opere complete, I, 1946, p.113. 132 Revista , nr. 3, 1972, p. 16-17. 133 , I, p. 3-7.
53
ui au continuat lupta -
-
alunge oastea invadatoare a regelui Ungariei, Ludovic de Anjou, la 134.
Pe plan intern, Nicolae Alexandru Basarab a 135, iar
as), la 25 noiembrie 1369 a fost dat primul document intern
136.
-1418) a constituit pentru meleagurile
la Rovine ( 137,
138. În pentru prima
134 Giurescu, Constantin C., Giurescu C., op.cit., vol. II, 1976, p. 27. 135 Id. ibid., p. 24. 136 , doc. Nr. 3, p. 13. 137 Giurescu, Constantin C., op. cit., p. 75. 138 Id., ibid., p.75.
54
139
-a început în timpul domniei lui Radu I
-din Câmplung-
- cursul secolului al XV-economi
140, aici construindu-
din data de 16 august 1481141. Dintre domnitorii care au emis acte oficiale din
-1481, 1481--1512), Neagoe Basarab
(1512- -cel Bun (1544-1557), Constantin Brâncoveanu (1688-
139 , doc. Nr. 9, p. 27. 140 DRH, B, II, p.55. 141 DRH, B, I, doc. nr. 178., p.287.
55
- 142
i
martie 1517 din Câmpulung-
emit acte Dan al II-lea (1422-1431), Radu Paisie (1535-1545), Mihai Viteazul (1593-l601); de la Glavacioc - Vlad
--1508) - -
Constantin Brâncoveanu (1688-1714).143 -
u din Câmpulung-
-a fost 144
cele 20 de lupte purtate, multe le-a 145
146
Bathory, ca, cinci ani mai tîrziu, la 25 noiembrie 1600147
142 , p.147. 143 Bogdan, Ion,
-XVI, vol. II, Buc.,1905, p. 152. 144 Rosetti, Al., Istoria limbii române, 1978, p. 482. 145 Giurescu, C. C. Giurescu, Dinu C., op. cit., p. 236-237. 146 Id., ibid., p. 335. 147 Id., ibid., p. 363.
56
a- -a încheiat în favoarea lui
-au
rea din Transilvania, în
-1611)148.
A-
progresul genial al acesteia.
Alexandru (1352-prima
-
În documente apare cu ocazia hrisovului dat de
-lea), (noiembrie 1477 - septembrie 1481; noiembrie 1481-1482, martie-
481 (6989)
Poenarilor (DRH, B, I, doc. 177).
148 Giurescu, C.C., Istoria Românilor, vol. III, partea I-a, 1942.
57
149.
l sec. XIV-unele databile la mijlocul sau în a doua parte a sec. XV,
-multe din tipurile surprinse la Poenari, datând de la -
cu
le turnurilor, se pot plasa la
de cronici asupra
arheologice 150. -
lui Nicolaie- -
(1386- -a terminat. În documente apare în hrisovul dat de Mihail
-august
149 Cantacuzino, Gh. I., Date noi privind cetatea Poenari , în vol.
150 Idem, ibidem, p. 216.
58
î(DRH, B, I, doc. 42).
Neagoe Basarab (1512-
cl 151. Gavriil Protul, fiind prezent l
152. Henri
, care
153, cu ocazia
Neagoe Basarab.
parenetic care l--l considere pe domnul muntean un Marc
151 Gr. Ionescu, ,
e, Editura Sport-14. 152 - ,
-Moisescu, lucr. cit., p. 15. 153 Neagoe Basarab, 1512-1521, la 460 ani de la urcarea sa pe tronul
-Moisescu, lucr. cit., p. 15.
59
principe artis154.
Dracul), septembrie-noiembrie 1481, aprilie 1482-
unde s-aprilie 23, M-
u satul -rea
-rii
M- -rii
fixându-i hotarele (DRH, B, I, doc. nr.: 197, 227, 256, 267, 293).
-un hrisov dat de Radu cel Mare din 14 mai
un
(DIR, XVI, B, I, doc. nr. 31, p. 36-37).
Pavel Chihaia, argumentând cu documente istorice,
-
în schimbul unui Tetraevangheliar de aspri,
154 lucr. cit., p. 14.
60
, n.n.). Dar ni s-iulie 1451, de la Vladislav II (1446-1456) din care reiese
voievod lui Dragomir Ruhat (DRH, B, I, doc. 103). Ar fi un
-a
- 155.
începutul secolului al XVI-
-
(Cat. I, doc. 168, p. 31).
(sept. - noiembrie 1534; iunie 1535 -
- noiembrie 1716)156. Tot în regiune, în zona Muscelului, s-a aflat vestita
,
155 Chihaia, Pavel, , Editura
156 N. Iorga, Dom , Sibiu,
din , în B.C.M.I.,
XXIV (1931), p. 11, fig. 3, apud Pavel Chihaia, lucr. cit., p. 159.
61
157.
, ulterior amenajate, neputându-se data
isihastrul, contemporanul voievodului Vladislav I (1364-1377) - te cea de a doua
-
mai noi biserici, cea care pare din secolul al XV-lea , dar a -lea,
XVII-lea 158.
al XV-lea, când pu
159. ului a
, care apare în documente ca punct -
Scrie domnia mea slugilor domniei mele din Cetatea
- 157 Chihaia, Pavel, lucr. cit., p. 319. 158 Idem, ibidem, p. 322. 159 Chihaia, Pavel, lucr. cit., p. 322.
62
(DRH, B, I, doc. 40.).
sub comanda lui Nicolaie, voievodul Transilvaniei, la 13 -l, astfel, pe Ludovic, regele
160. -a aflat printre
-
Ciobanul, mama viitorului domn - -161.
-domnitorului Matei Basarab (1632-1654), lucrarea MolitvelnicRom
162.
-lucrarea toate zilele. Lucrarea este
ca un manual de 163.
160 Giurescu, Constantin C., Giurescu, Dinu C., lucr. cit., II, p. 27. 161 Bordeianu, Mihai, Vladcovschi, Petru, Ju 162 Idem, ibidem, p. 19. 163 Idem, ibidem, p. 20.
63
. La 10 mai 1669,
(martie 1669--Muscel.
u plata
i ca
gratuit164.
Câmpulung-Muscel165.
-Buliga166. La 15 iulie 1780 s-a instituit primul buget pentru
167.
îG. Smerna168.
164 Idem, ibidem, p. 24. 165 Idem, ibidem, p. 36. 166 Idem, ibidem, p. 38. 167 Idem, ibidem, p. 53. 168 Idem, ibidem, p. 55.
64
-
169.
170.
u Golescu la 1 mai 1826, aducând pe Florian aaron din Transilvania -
Pe 5 decembrie 1832 este semnat contractul între
171.
re Matei
-(Molitvelnic slavonesc - 1635, zilele alese pe scurt - 1642, Antologhion slavonesc - 1643, Psaltire slavoneas - 1650) care au servit nu
172.
(poate) geto-
169 Idem, ibidem, p. 57. 170 Idem, ibidem, p. 69. 171 Idem, ibidem, p. 107românesc 172 , Editura Sport-1980, p. 42.
65
, descoperirile
locuitorilor fiind confirmat de victoriile repurtate în lupte,
66
Deoarece scrisul pe t
-lea. - -
de dani
arheologice, la demonstrarea existen- -
este
milenii, pe aceste -
î.e.n., numele Ordessos -se atestat în textul lui Herodot (IV, 48), iar Constantin Daicoviciu a identificat pe Ordessos Ordyssi cu arg 173
173 Daicoviciu, Constantin, de sub conducerea lui Dromichaites, în Steaua, 12, an. VIII-94, 1957, dec., p. 95-98.
67
174.
Câmpulung- -
175. Între anii 1330 1359 Câmpulungul De
Scrisoareacare acesta în anul 1521
Loc
Câmpulung
românei primtive comune: câmp, lung <lat. campus longus.
176 -a lungul timpului, s-
177
vorbitori-a exercitat -în general- asupra
174
, în Studii , 1968, p. 105. 175 Iorga, N., Istoria Românilor, Ctitorii, vol. II, 1937, p. 160. 176 A., 1418, 1942, p. 6. 177 Petrovici, E., Studii, p. 302.
68
vocabularului.178 Câmpulung (
), toate a
ei nume de Câmpulung l--
care a trecut de la sat la târg
Câmpulungul de ieri si de azi1974.)
Ncare cu timpul s-au unit, astfel având loc procesul de feudalizare în aceste regiuni, apoi denumirea de Câmpulung a trecut asupra capitalei acestei uniuni. (Studii asupra evului mediu românesc, ESE, Buc.
, vol.I-III, Buc., 1958-
ie 1336 a lui Carol Robert, -
179. Deci prima atestare
1336, iar toponimul apare înscris, pentru pri
178 Vezi Macrea, D., române, 1982, p. 7-24. 179 DRH, D, , I, 1222-1456, 1977, p. 58-59.
documente, 1980, p. 10.
69
localitate.180 de
componente ale toponimului sunt cuvinte din fondul românesc mo curtis (cohors. - tis) de<lat. de
-în I, ed. I, 1873, p. 183.181
-de- numele de la 182
capitala voievodatului lui Seneslav, care a fost atestat la 1247, când regele Ungariei Bela al IV-lea (1245-1270) a chemat cavalerii ordinului Sfântului Ioan de la Ierusalim
-au descoperit urmele unei biserici mai vechi sub biserica
(T. Mavrodin, , p.2
Loc.,
tul datat 1 septembrie 1351 - 31 august 1352, satul , actualmente în comuna
- DRH, B, I, -
(care sunt, se pare, cele mai vechi dintre derivate) cel dintâi atestat, din 1351-
180 DRH, B, II, p. 10. 181 Vezi bibliografia problemei la Ionescu, I.,
, în LR, nr. 4-1971, p. 335-337. 182 Graur, Al., N. loc., & 273, p. 102.
70
183. Un alt sat apare în documente în secolul al XVI-lea - 23 oct. 1525,184 comuna Bârla. La baza toponimului este nunele de
Badea + suf. -escu (pl. -e ), considerat sufix 185
186. Pe Badea, -1 187 Badea era jupân la 1390188.
Badea este tot vechi.
Ruffam arborem189, iar ca punct de va Ruffa Arbor
190 Rukel sunt -un document din 1418-1420191. În
Rothel192. Toponimul este un nume propr 193,
- 183 , 1984, p.13. 184 DRH, B, II, doc. 2246. 185 Graur, Al., op.cit., & 172, p. 70. 186 Iordan, Top. rom. op.cit., & 173, p. 70-71. 187 ,, în CL, nr. 2/1973, p. 236. 188 DRH, B, I., doc. 12. 189 Onciul, D., Opere complete, tom. I, 1946, p. 239. 190 Iorga, N., , 1937, p. 48. 191 DRH, B, I, doc. 40. 192 Bogdan, Ioan,
, p. 62. 193 Cf. Giuglea, G., Orghidan, N., Branul în lumina toponimiei, în CL, 1959, p. 141.
71
XIV-
-un document de la Matei Basarab, datat 26 dec Loc., p.77) Ca nume de sat,
iar derivatul este sat component al com. Soveja, jud. Vrancea. (Ind. loc. din România , p.220.)
Toponimul este atestat ca nume de sat la
194. Numele apare scris ,
Calin apare în documente la 1391195.
196. N. Iorga a derivat numele topic de la antroponimul PitulCâmpulun
197 trebuie
admis ca sigur radicalul Pit. Radicalul pit intrat în -a
-
rovine prin fenomenul de
194 DRH, B, I, doc. 9. 195 DRH, B, I, doc. 15. 196 DRH, B, I, doc. 49. 197 Iorga, N., Istoria Românilor, III, 1937, p. 160.
72
roire a 198 Pitea este înregistrat ca nume de
Pitu199 Pite, Pita ca nume de familie200 - 201. Toponimul este u
Pite(a) sau Pitu(l), primitivul fiind apelativul . N. A. Constantinescu
DOR, p. 348.)
În hrisovul amintit mai sunt consemnfiind vorba de hotarul lui Stance Vranin, iar
localizat, cu probabilitate, în cadrul fostului
ase Codmeana
Numele satului
Stance202. Numele satului Cru
-geografic sau de
Cel de al treilea toponim, Codmeana, scris Cotmeana, în documentul nr. 24 din 19 iunie 1421203 cu d > t înaintea lui -m, cf. admirabi1 > atmirabil (Iordan, Top.
198 Î , în Studii i
, 1971, p. 197-198; 199 Constantinescu, N. A., DOR, p. 348. 200 Nume, p. 302. 201 Iordan, Iorgu, DNFR, p. 367. 202 bg. Stanca, Iordan, DNFR, p. 423, Stancea. 203 Cat., I, p. 6.
73
rom., p. 339), a fost considerat de Ion Donat ca o numire
le-
204. Despre satul Cotmeana anul 1491205.
Prin documentul din 1390-
206, iar satul apare în documente la 26 ianuarie 1605207
munte Lerescul, în hotar cu Comisul. Primitivul toponimului este cuvântul ler, prezentat, detaliat, în
(tom.II, partea a II-a, p. 163). Ion Popescu-
(sensurile) cuvântului ler208 -209. Autorul
semantic date cuvântului ler-
204 Donat, Ion, , 1947, p. 59. 205 Cat., I, p. 88. 206 DRH, B, I, doc. 12. 207 , 1971, p. 259. 208 Popescu Sireteanu, Ion, , 1983, p. 193-268. 209 Id., ibid., p. 260.
74
oile lui, d-oile lui (din care oi sau hoi a devenit primul element al refrenului din colinde, iar le oi) s-a contopit cu lui rezultând lelui, ca, prin disimilarea celui de-al doilea l lerui. lelui, lerul sunt forme de genitiv-dativ (ceea ce nu este
ler 210 ler are o origine
dar numeroasele nume de locuri derivate de la Ler-211
-
O constatare care se impune este aceea cele zece toponime atestate în secolul al XlV-lea, pentru
-escu (pl. ), toate fiind provenite din nume de
212; unul ( ) are tema indo- arg- areg-, argi-, argu-/gr., având
Vasile Pârvan (Getica, p. 42, 81), ajungând la concluzia
iar sufixul este de origine tot indo-european, -es<eis, cu 213; unul
Câmpulung); Ruc este un nume
210 Id., ibid., p. 268. 211 Cf. MDGR, IV, p. 165-166. 212 Studii, p. 301; Graur, Al., N. loc. & p. 70- Nume, p. 9. 213 Ionescu, I., art. cit. Russu, I. I., Limba traco-dacilor, 1967, p. 146.
75
Cotmeana), iar
76
3. SATELE A
În secolul al XV-
geografice, deoarece acestea intrau, în mod implicit, în - -administrative
Astfel, în actu1 datat 140l-
satul Ohaba -se ca 214
ul numit azi
215. Termenul
216. Ion Donat, toponimul este o
214 DRH, B, I, doc. 24. 215 Constantinescu, N., 1500, în Studii , 1971, p. 174. 216 Vezi Donat, I., lucr. cit., p. 70-71.
77
ea de
217. Studiul semantic al termenului este întreprins de
-
cuvânt a fost folosit ca termen juridic feudal din vechime:
slavo-român ce s- 218 Satul se afla pe râul , un diminutiv al hidronimului dar cu care nu are nimic comun, fiind un
arheologice, care s- -au descoperit pe aceste locuri urmele unei biserici care se
- -a ajuns la
XV-lea - al XVI- rut, probabil, în urma luptelor lui Mihai Viteazu1 cu turcii din anul 1595219. 217 Id., ibid., p.71. 218 ., Studii, p. 99. 219 Vezi, Dinu, Constantin,
, în Studii , 1972, p. 285-291.
78
Referitor la hidronimul poalele vârfului -
--Sus
(satul Piscani), pe partea stânga, acesta a fost considerat
- 220
221, care
-
pentru care râul s- 222. Într-un document datat 1409-1418 apare satul
223, localizat în Bere -Ungureni, iar
al XVIII-lea (4 nov. 1784)224. Tema toponimului este,
225 sau de
220 Bolocan, Gh., Modele derivate în toponomie, în LR, 3/1975, p. 188. 221 Id., ibid., p. 187. 222 op. cit., & 29, p. 19. 223 DIR, B, I, p. 60-61. 224 Ind. cronologic, nr. 23, doc. 616, p. 129. 225 Iordan, DNFR, p. 328.
79
La 19 iunie 1421 sunt atestate satul
226
satul (ibid., doc. 58). Satul (Radu + euf. - Radul este atestat la 1389227
-a lungul timpului. Referitor la etimologia toponimului , Ion
Cons --ov. ...
În felul acesta se poate
-a luat
-a format de la un -
228 n sprijinul acestei teze,
teritoriul acestei comune: Prislopul mic (<bg. preslop), Glâmbocu (<v. si. globoku (<bg. recika Scheau (
-(ibid
pentru op. cit., & 478, p.
226 DRH, B, I, doc. 49. 227 DRH, B, I, doc. 11. 228 Moise, Ion, , în
, 1972, p. 365.
80
slav.229
satelor Topoloveni
Top, rom., p. 95-96) + suf. eni
oficial. Toponimul este frecvent în documente,
iar la 2 mai 1532 este atestat un omonim în hotar cu DRH, B, I,
doe. 124). În anul 1526 este atestat antroponimul Ciocan (Ionescu, Christian, doctorat
escu, pl. - ), pe când
toponimul Ciocanut, l0 dec. 1505 (DRH, B, I, doc. 40), designeaexterior al locului230
Ciocanul
Toponimul
, este un derivat antroponimic, de la diminutivul (<
+ suf. dim. - ica) + suf. -escu (- ). În hrisovul datat iulie-august 1428 sunt consemnate
iar
229 Studii, p,. 301. 230 Vezi Bolocan, Gh., anterioare sec. XVII, în LR, an XXIV, 1975, nr. 4, p. 334.
81
Vezurari a fost identificat, cu probabilitate, în com. DRH, B, I, doc. 58.)
Primul oiconim, Manea + suf. dim. + suf. -
escu, pl. în doc. nr. 77 din 2 aug. 1510 (DRH, B, II, p.
în doc. nr. 137 din 23 mai 1515 (ibid. p. 274). Nicolae Iorga, referindu-se la oiconimele derivate cu sufixe,
-se la al satului de origine sufixul -
( p. 3), iar tema toponimului trebuiapelativul , colectiv de la , cf. avându-
-a scris 231. Vezurari,
viezure,
-ele medievale se întâlnesc numele
topice: Viezurea (Viezure), Cat., II, doc. 902 Viezuri (Viezure), sat in jud. Gorj (Cat. III. doc.
-a lungul timpului, oficialitatea a schimbat numele satului, din Vezurari (Viezurari) în
-este) pentru cultura legumelor, în special varza, mai ales
situându-se în dreapta râului.
231 DNFR, p. 303.
82
H Lucieni, Vlad Dracul la l0 august 1437 (DRH, B, I, doc. 85). Oiconimul apare scris Luciiani, pluralul antroponimului Lucian fiind echivalentul omofon al acestuia.
hrisovul din 13 august 1437 (DRH, B, I,
Gornii,
scutindu- apare scris, , în actul din 1 sept.
1531 (Cat., I, satul Corbului. Toponimul este derivat de la numele
Lanzo, bg., cu z>j + suf. -escu (pl - ). Scrierea -se,
(j/g) în secolul XVI- (1 sept. 1532, DRH, B
Ind. cronnume propriu.,
Aninoasa de Sus determinant. Referitor la etimologia toponimului, Hasdeu
anin,
-os,... , de aceea
Aninoasa este - - o
83
(EMR, II, 1974, p. 81). Top. rom., p. 50)
i este derivat cu sufixul -os, sub forma femininului oasa232.
Rugul, nume de sat, localizat în Aninoasa, este de Rugul < rug re, cu
în doc. nr. 530 din 16 apr. 1613 (Cat., II, p. 268); Rugeni, în doc. nr. 657 din 2 martie 1627 (Cat., III, p. 329); Râogeni, în doc. nr. 1206 din 20 aug. 1631 (ibid., p.
care au întocmit actele, deoarece apare scris diferit într-un interval de numai patru ani: Rugeni Râogeni la 1631 (vezi supra).La origine, toponimul a
-o regiu -a impus, credem
dispare în secolul al XVIII-lea. Satul este considerat ca fiind actualul sat
Baloteasca din com. Leordeni. Sub forma de plural, numelInd. cron. nr. 9, doc. nr. 1190, p. 77), iar în doc. nr. 83 apare scris Baloteasca (8 oct. 1878, ibid.,
acesta a rezultat Balot- (cu a
precedent), s-e; a
233
care a fost atestat, 232 Graur, Al., op. cit., & 176, p. 72. 233 Iordan, Iorgu, Top., rom., ., Nume, 1984, p. 54.
84
Bealota, ca jupan (DRH, B, I, doc. 35).
1500234. Toponimul
235 Gaura apar în doc. nr. l007 din 25 sept. 1572 (Cat., I, p. 147), fapt ce ne
se toponimizase236. La 23 august 1437 (DRH, B, I, doc. 87) este atestat
satul Vlad, ca nume de doc. nr. 24 din anul 1401 (DRH, B, I,
doc. 24), deci: Vlad + suf. -escu (pl.- ) >
fond onomastic slav, fiind la origine hipocolistic de la 237 nvocând pe lat.
validus -au ocupat de
romani cu o perfect
-
234 Vezi Constantinescu, N., art. cit., p.177. 235 Modoran, Filofteia,
, în LR, an. XXXI, nr. 1, 1982, p. 91. 236 Vezi Florea, Viorica,
, în LR, nr. 3/1975, p. 215-220. 237 Cârstoiu, Ion, , p. 138.
85
in 238 (ibid., p. 139-140).
Glavacioc, Glavacev (DRH, B, I,
doc. 94), numele extinzându-component Glavacev este format din elemente slave: glava suf. -ev, Studii, p. 303). În doc. nr. 98 din 16 iunie 1493 apare scris Glavacioc,
, component al com.
Vlad Dracul prin actul emis în anul 1445 (DRH, B, I, p.
documentele medievale, începând cu anul 1471 (DRH, B, I, doc. 139). Tot de la n. pers.
MEO, p. 60). Prin hrisovul din iulie 1451, Vladislav voievod,
(Cat., I
zanoga239.
servindu-240, fiind încadrat, ca
238 MEO, p. 290; Graur, Al., Nume de persoane, p. 36-37. 239 DLRV, p. 178. 240 Petrovici, Emil, Studii, p. 293.
86
toponim, în categoria substaibid., p. 294), deci românii sunt cei care au numit
locul241
(Bolocan, Gh., stud.cit., P.335).
pe Dâmbrovnic, pe
pe Codmeana (Cat., I, doc. 46).
toponimul (Ibid 46 - citat mai
242. Ca nume de Vaya atestat în
documente la 1237243 u semivocalic devenit v)244
este, probabil, derivat toponimul document apare confuziei cu secolele al XVI- -lea apare (mai 1514, 10 oct. 1720 Ind. cron. p. 49) sau (8 aprilie 1677 ibid., doc. 696, p. 49), determinantul de Jos indicându-ne extinderea satului, iar în sec. al XIX-lea oiconimul apare scris sub forma de feminin singular, (29 dec. 1847 ibid., doc. 2612,
. este satul component al
- este ponimului, ceea ce presupune
241 op. cit 242 Indic. loc. din România, 1974, p. 255. 243 Românii, p. 78. 244 Popescu-Sireteanu, op. cit., p.128.
87
numele de loc respectiv245. Dâmbrovnicul
comunele
etimonul fiind v. bulg. dab(r)u dab(r)ova. ov -
slavii246 e la Dragoslavele,
-1456247, apoi este înscris -15
sept. 1485 (DRH, B, I, doc. 183), prin care poruncea - fonetic -
a satului Dragoslavele ar data din anul 1377248
Dragoslav la 1472 (DRH, B, I, doc. 149). Toponimul este de provenien Dragoslavele fiind un nume
de feminin plural, articulat249. Gh. Bolocan, cercetând
ului,
cuvintelor comune ce au stat la baza toponimelor, ci
245 Vezi Graur, Al., N.loc., & 172, p. 70. 246 , I, 1976, p. 298-299. 247 Bogdan, I., Lucr. cit., I, p. 89. 248 Radu, Cezar, , p. 203. 249 Studii, p. 206.
88
250. Prin hrisovul din 5 august 1452, Vladislav al II-lea
asupra satelor: Jugorul (DRH, B, I, doc. 108, p. 190).
Satul a fost localizat -lea (31 iulie
1808 (Ind. cronCârstian
era jupan la 1389 (DRH, B, I, doc. 10). Cârstian + suf. -escu (pl. - .
Satul -a
Cotescul, ca nume de 1487.
Jugurul Jigur (9 sept. 1585 Cat., I, doc. 1418) sau Jugur (19 iunie 1609 Cat., II, doc. 301),
- Jugurul (de la apelativul jug
Jugoraran este mare voinic în sfatul domnesc la 1523 (Ionescu, Antroponimia rom., nr. 1580), dar numele n-a putut
Juguri a fost înglobat la satul Padina, Ind. loc., p. 163).
a
de
250 Bolocan, Gh., Stratificarea în toponimie, în LR, an. XXIV, nr. 6, 1975, p. 585.
89
imului este de
fiind întâlnit în cartea regelui Ungariei, la 1247 (DRH, B, I, doc. I; tefan + suf. -escu (pl. - ) > asociat apelativului podgorie,
-de-vie. La 2 august 1453 (DRH, B, I, doc. 1l0; în DRH, B,
l247-1500
Badii Golea,
martor (DRH, B, IGolea +
suf. -escu, pl. > .) Gramatical, este un genitiv posesiv, determinativul fiind obligatoriu, întrucât un alt sat fusese prezent în documente la 1432 în jud. Vâlcea, iar satul la 18 ianurie 1480 (Cat., I, doc. 67), la 20 mai 1515 se
a Vulpariul asupra ibid., doc. 228),
viitorul sat -, tot în Jud.
DIR, B, II, Schitul
începând cu anul 1652 (Ind. cr. -Schitu
estate trei sate cu numele de (Schitu), satul
90
Prin poru
asupra satelor Corbii Corbii de la
15 aprilie 1456 (Cat., I, doc. 49). Primul toponim, Corbii Corbeni în actul din 6
sept. 1742 (Ind. cron-se la derivare pentru
Corbi +- suf. -eni; corb < lat. corvus).
natura terenului. La 4 aprilie 1523 apare scris Corbi, ca Ind. cron. nr. 2, doc. 21, p. 14). Un derivat,
Cat., I, doc. 145), existent -lea (12 iulie 1610, Cat., II, doc.1141), iar la 28 mai 1577 apare diminutivul
, actualul sat din com. Corbi, cu sincoparea lui -u-
251. Forma II-lea: 2 aprilie 1678 (Ind. cron. nr. 2, doc. 708). Doar numele satului nu s- Corbi
-i252. Numele topic
Micu, ca nume dla 1393 (DRH, B, I, doc. 18), iar Mica la 1485, fiind fiica lui Atan Macrea (ibid DNFR, p. 304). Numele topic s-
Satul reni
sec. a1 XVI-lea (1 iunie 1545, DRH, B, I 251 Top. rom., p. 357; Graur, Al., N. loc., & 482, p. 166. 252 , în SCL, an XXXV, nr. 3/1984, p. 198-202.
91
care dispare. Primitivul este entopicul mal, considerat cuvânt singur autohton253.
Prin actul din: l0 februarie 1461 (DRH, B, I, doc.
120), satul Godeni
Godea ibid., doc. 81), pentru ca, într-un act
ulterior din l0 februarie 1461, Godea t ca Godeni
-o de la Radu Grama, pentru 30 de Ibid., p. 120).
DRH, B, I, doc. 125), nu de
la Curteani. În documentul nr. 157 din 9 ianuarie 1478 apare un (ibid, p. 260), iar în secolele
este destul de frecvent în
de nord- era populat, ni-
în documentul nr. 1339 din 23 aprilie 1583 (Cat., I, p. 194), pe când
253 , Vocabularul, p. 90- , op. cit., p. 73; ILR, II, 1969, p. 331.
92
-se, în schimb, Curteani, identificat, cu probabilitate, cu satul Curteanca porunca din 14 aug. 1555 apare scris Curteni (ibid., doc. 650). Numele topic este considerat de Iorgu Iordan ca provenind de la numelc etnic al alanilor, de origine
, din Ias(i.) < v. rus. Jasi 254; Curteani / Curteni < curte + suf. -eni; Curteanca < curtean255.
probabil satul Cerbureni
1474 (DRH, B, I, doc. 148, p. 243-246). În documentele Cerboreni (l0.I.1579 DIR, B, IV, p.
Cerbureni (20 mai 1616, Cat., II,
lumina toponimiei ni nu se poate explica decât prin faza unui augmentativ Cerboniu de la care s-a ajuns la derivatul Cerbureanu, iar prin
Cerboanele, înregistrat de Iorgu Iordan în Top. rom., p. 400.
, situat, probabil,
se afla în hotar cu Balta Ne DRH, B, II,
-se printre satele -lea. Un omonim este atestat
Cat., I, doc. nr. 43, p. l0). Prin actul datat 1386-1418 este atestat satul 254 Iordan, Iorgu, Top. rom. Câteva aspecte
, în FD, IV, p. 104; Graur, Al., op. cit., & 99, p. 49. 255 Iordan, I., Top. rom., p. 216.
93
(ibid
i > e fiind
DEX, p. 154). La 1 iunie 1475 este înscris satul (DRH,
B, I,
(18 mai 1526. Cat., I, doc. 307) sau (12 ianuarie 1570, ibid., doc. 913),
vremii, atestat la 1451 (DRH, I, doc. 105), dar Iorgu Iordan încadre
256
257
derivat (cu suf. frecvent - - a numelui M
258
ti259.
Prin actul emis pentru perioada 1 sept. 1475-31 aug. 1476 (DRH, B, I, doc. 151), satul pe
. Tot în zona
- - 256 Iordan, Iorgu, Top. rom., p. 113. 257 N. pers., p. 10. 258 On. Rom., p. 12-13. 259 Graur, Al., N. loc., & 479, p. 166.
94
în anul 1619 (DIR, B, XVII, vol. III, p. 627-628) într-un
DIR, B, XVII,
poate trea,
comun cu hârtia260. Boierul
tu (27 aprilie 1619, Cat., II, doc. 987, p. 494-495). În din
-
voievodul Vladislav II (1447- 261. La 18 ianuarie 1480 este atestat satul
(Cat., I, doc. nr. 67), iar la 9 martie 1502 apare scris (ibid.,
Vâlsan,
-
260 Vezi Constantinescu, N., art. cit., p. 172. 261 Constantinescu, N., art. cit., p. Istoria
, I, 1959, p. 201- dateze biserica din perioada 1361-1380.
95
262. - Vâlcsan al lui
Florea fiind atestat la 1421 - DRH, B, I, doc. 48). Referindu-se, în continuare, asupra toponimului Vâlsan, baza numelui topic Vâlsan nu poate fi numele de familie Vâlsan, ci, -
- ibid., p. 325). Vâlsanul
Studii, p. 300). Oiconimul derivat din antroponimul Vîlsan, fiind concludente: Vâlcsan / Vâlsan, ca nume de
ca nume de sat. Preocuparea pentru fortiftcarea unor terenuri greu
-cum a fost cea de la Poienari,
DRH, B, I, doc.
provin locuitorii
cu diferite sufixe (-ani, eni, cu varianta -ari), nume de
.. deci ... Poienari ... 263.
(Uliteasca,
1481 (DRH, B, I, doc. 178). De-a lungul a trei secole se , în documentul din 26 oct. 1746
ndu-se scris (Ind. cron. nr. 23,
262 Bogrea, V., Pagini, p. 324. 263 Graur, Al., N. loc., & 170, Top. rom., p. 415: Poiena
96
Cat., I, doc. ibid., doc. 1218), ceea ce
it de noi în
Stratificarea în toponimie, în LR, nr. 6/1975, p. 584.). Christian Ionescu, întâlnind în documente toponimul Uliteasca (sau , îl
MEO, p. 182).
- 7 sept. 1485 - (DRH, B, I, doc-lea (23 aprilie 1804, Ind. cron. nr. 23,
doc. 240, p. 82) s-a scris Mihoveni, apoi Mioveni, - ca sat -
sec. XV-lea. La 1417 este atestat Mihu (ibid., doc. 39), ceea ce ne
toponimului: Mihu + suf. sl. - ov + suf. eni > Mihoveni. -h-
accentu o
P atestat la 1487-1494 (DRH, B, I, doc. 208), apoi , la 29 aug. 1526 (DIR, B, IIPur la l0 sept. 1539 (DRH, B, IV
97
Top. rom
ul din 16 iunie 1493,
satul Izvorani DRH, B, I, -
credem Izvorul fiind
Cat., I, doc. nr.: 206, 217, 555, 598, 676, 1183, 1264).
hrisovul din 2 sept. 1493 (Cat., I, doc. 99), ulterior fiind
lucr. cit., nr. 283). (Bârzea + suf. -escu, pl.- > )
Un alt sat, care a fost identificacare-1495, este (DRH, B, I, doc. 256), component al
care e tot DNFR, p. 241).
Tutana, Alboteani Huhurezi, Târseni (Cat., I, doc. 119). Referitor la toponimul Tutana,
-j din - -an >
Studii, p. 180- -ana
98
, Iordan, DNFR,
(DIR, B, V, p. 163), un alt sat exista la 1590 ibid.,
Tut(u) (sau Tutanu) codocumentele cercetate.
Toponimul Alboteani Alboteni la 26 noiembrie 1520 (DIR, B, I, p. 164), iar la 7 dec. 1543 apare scris
DRH, B, I, doc. 531). EMR, I, 1972,
alb + suf. -ot numiri
ibidalb (Studii.
din adj. alb sau. n. pers. Albu + suf. - (DNFR, p. 24), -ot- Studii,
p.163). Grafia Alboteani
toponimul designa o realitate: numele grupului care a
(masculin) datorându-
( - Albota),
minin articulat Albota.
Satul Huhurezi mai apare în documentele din sec. al XVI-lea. Toponimul evoca fauna acestor locuri, huhurezul fiind numele a
99
(Vezi DEX, p.
Satul Târseni
Târsa (II oct. 1512, Cat., I
Târseni s-a creat prin
numelui topic este apelativul
Top. rom
s- On. rom., p. 38). Prin hrisovul din 19 iulie 1498, Radu voievod a
v din Cârstiiani satele Cat., I,
-
Toponimul Râ este derivat de la apelativul aci + suf. bg.
DEX, p. 810).
Numele topic mai era înscris în documentele sec. al XVII-lea (10 martie 1625, Cat., III,
Iacovla 1389 (DRH, B, I, doc. II). (Iacov + suf. escu, pl.
Iacob, cu -v (<b) slav, este nume biblic.
Do
Dobre fiind atestat la 1492
100
(DRH, B, I, Top. rom., p. 166: este atestat în anul 1498, cu
DIR, sec. XIII- 1953, p. 255); la începutul sec. al XVII-ju Satul
Loc., p. 28).
264
-lea. face parte din categoria toponimelor de origine
+ suf. -
DOR, ).
Vedea, atestat ca nume de râu în actul din 13 iulie 1499 (DRH, B, I, doc. 293). Râul Vedea
-
cu -
-se în
264 Giurescu, C.C., Giurescu , Dinu C., Istoria Românilor, I, 1975, p. 17.
101
Vedea, ca nume de râu, face parte din numele proprii 265
(Cat., I, doc. 130). Satul s-
-ev prin
DNFR, p. 483).
documentar în secolele al XIV- -
-
numele topice respective au existat cu mult timp înaintea
le-
- -
românesc.
oiconimul Aninoasa de Sus, având determinantul de Sussingurul nu
Corbii cu determinativele pentru evitarea
omonimiei, indicau, în primul caz, caracteristica locului (pe) avea
265 ILR, II, 1969, p. 359.
102
, Ohaba pe
de la + substantiv de ), cel de-al
doilea termen are rolul de reper pentru localizarea de la) are sens
local266. de, indicând raportul de
Top. rom., postpus, ex.: ,
În marea lor majoritate, toponimele simple sunt
-se, astfel,
al din
cele derivate, nu ce 267. Din totalul de 66 de nume topice atestate, 41% sunt derivate cu sufixul , 23% sunt derivate cu sufixul -eni. (-ani), iar restul sunt derivate cu sufixele: -ov, -ev (4 nume); -ari (2 nume); - (2 nume); -easa (1 nume) sau sunt echivalentsingular sau de plural.
cele care sunt formate cu suf. -ani (-eni). Referindu-se la 266 Toponime compuse: substantive + de + substantiv, în LR, nr. 5/1975, p. 533-539. 267 Bolocan, Gh., Stratificarea în toponimie, în LR, an XXIV/1975, nr. 6, p. 584.
103
fel. ... A doua mare serie de numiri ale satelor vine de la
-se la al satului de origine sufixul -268.
numele de persoane (existente
oiconimele derivate cu suf. -escu (pl. - ) fiind de 269. Cele derivate cu celelalte sufixe
(-ani, -ari, - , -ev, -ov) provin din antroponime sau din ape
antroponimele omofone, de ex.: Cârstiani, Luciani -i. Toponimele
Aninoasa, Rugul
270.
atestate în secolele al XIV- - discutate
numele geografice au fost stabilite din cele mai vechi
268 Iorga, N., , p.2- Top. rom., p.144; Graur, Al., N. loc., p. 70- Nume, 269 Vezi Graur, Al., op. cit., Nume, p. 9. 270 Graur, Al. N. loc., & 9.
104
271.
271 Graur, Al., N. pers., p. 92.
105
secolul al XVI-
, iar altele s- Aninoasa, , Corbeni, Corbi, , Uiasca (< ). De
, , , , Huhurezi, ,
- ele fiind diferite de la caz la caz. Cu toate acestea, nu e
mului
272.
oiconime: Alboteani, , Curteani, - -, dar sub forma de singular: Albota,
Baloteasca, Curteanca, Uiasca, Uliteasca, ceea ce
272 Constantinescu, N., art. cit., p. 174.
106
membrilor grupului de persoane care au impus numele topice respective.
Atestarea unui sistem toponomastic care s-a
meleaguri din timp
discutate mai sus.
al XIV- - râurilor care
, Vâlsan, Râul Doamnei, Bratia, Râul Târgului,
grupate în jurul viitoarelor , Câmpulung, Topoloveni.
Începând din secolul al XVI-
: 14 iulie 1523 (Cat., I, doc. 281)
: 28 dec. 1549 (Loc. jud., p. 64)
-au numit adesea cu numele fondatorului, urmat de sufixul - , deci un sat întemeiat de cineva cu
apar cu miile (N. loc., & 173, p. 70-Top. rom Albu este atestat la 1389 (DRH, B, I, doc. 10). Pentru evitatea omonimiei, s-a recurs e
107
-
: 23 mai 1515 (Cat., I, doc. 229). Sat în com. Ciofrângeni. (Aliman + suf. - ) Alaman era jupan în sfatul domnesc la 1389-1400 (DRH, B, I, doc. II)
Aliman este atestat la 1392 (ibid., doc. 17). Alamani, trib german (Graur, op. cit EMR, I, 1972, p.606-609; in DR, IV DNFR, p. 23 -.)
Balta N 26 nov. 1520 (DRH, B, I, doc. 203).
Toponimul este format din apelativele: s.f., Vocabularul,
p. 35-47) ne , adj., din lexicul românesc
: 14 ianuarie 1570 ( , p. 82).
( ,
locului. Referitor la an
propriu personal, într-un hrisov de la Eustratie-Dabija din 1663 (Doc. Rom., II, nr. 6, în Arh. Stat. din
(EMR, 3, DNFR, p. 51) : 1 iunie 1526 (Cat., I, doc. 312). La 1512 -
- ibid., doc. 279).
antroponimul Badea (Iordan, Top. rom., p. 162). Badea: Hasdeu, EMR,
II, 1974, p. 75- On. rom., p. 10-11.
108
: 1525 (DRH, B, II, doc. 232). Sat în eni >
: 5 sept. 1519 (DIR, B, I, p. 148). Sat în com.
< Beju < bg. Bezo, Iordan, DNFR, p.
: 24 iulie 1525 (DRH, B, II, doc. 240). Sat
Top. rom., p.
Balta, toponim destul de frecvent în documentele medievale: Balta - 16 iunie 1493 (Cat., I, doc. 98. p. 19).
: 1 sept. 1561 - 31 aug. 1562 (DIR, B, III, p. terrain
marecageux, bourbeaux. (Hasdeu, EMR, 3, 1976, p.
cuvânt vechi, coincide cu tracul bara din Zurobara,
s-DOR,
: 23 iulie 1512 - 1513 (DIR, B, I, p. 81). Sat
VulturBatie DRH, B, I, doc. 184).
: 29 aug. 1526 (DIR, B, II, p.30). Sat al com. -
echivalentul antroponimului omofon . din -1550 (DRH, B, IV, doc. 269).
, n. pers., este derivat de la Bele(a) cu suf. - . (Pentru Bel(e)a, On. rom., p. 86) Tema este bel
109
(v. Iordan, DNFR, beli
Loc 26 iulie 1526 (DIR, B, II, p. 26).
Toponimul este derivat de la n. pers. Berivoi. Berivoi era jupan la 1451 (DRH, B, I, doc. 102). Emil Petrovici
-un nume de
românesc (Studiin. pers. bg. Berivoj op. cit., p.145).
: 14 iulie 1579 (DIR, B, IV, p. 406). Sat în berindei este
oiconimul de la acest nume etnic. (Art. cit., în FD, IV, p.
ber- Top. rom., p. 163; vezi Id., DNFR,
Nume, p. 17). Pe Berinde esc, cu sufixul -d- Berin (înregistrat în DOR, p.109), (ibid., p. 17). Berindei este stolnic la 1389 (DRH, B, I,
Berindei, nume atestat în sec. al XIV-lea. Bircii: 25 sept. 1572 (Cat., I, doc. 1
documente la 1759 (Ind. cron. nr. 9. p. 82). Bercea (DIR, B, IV,
Bircii ca omofon al antroponimului pl. Bercii > Bircii, cu e > i prin asimilare la -i-
berc erci.
110
: 10-20 iulie 1520 (DRH, B, IV, doc. 24). Satul B
Bârseanul apare în documente la 1429 (DRH, B, I, -a luat
atestdeterminantului de Jos. Etimonul toponimului este n. pers. Bârsa (sau Bârsu?)
Nume On. rom., p. 55; DOR, p. 210)
Bobeni: 23 mai 1515 (DRH, B, II, doc. 137). Sat,
topic este derivat, cu suf. eni, de la Bob (Bobe), poate prenume, atestat în sec. al XV- Nume, p. 93, referitor la Bob, Bobe).
: 6 iulie 1572 (DIR, B, IV, p. 79-80). Satul -
este cunoscut în împrejurimi. Numele topic a semnificat -
evuBogatu(l) < bogat
(bogat, p. 114).
: 14 ianuarie 1570 (DIR, B, III, p. 341). Sat ca derivând
de la antroponimul < sl. Boril(o) < boriti, prin sincoparea lui -i-
Borlea ( ., p. 35), pe când Borl
111
antroponimele Borla sau Borlea (On. rom., p. 96-9
Borla) Boteni: 23 iulie 1512-1513 (DIR, B, I, p. 81). Botea
scrie la 1581. (Cat., I, doc. 1288); (La Ionescu, Botea , lucr. cit., nr. 369);
Boteni este derivat de la n. pers. BoteaOn. rom., p. 87; DOR, p. 211)
: 10 mai 1576 (DIR, B, IVeste martor la 1425 (DRH, B, I, doc. 57). În DOR, p. 212,
ie, de unde derivatul toponimic Nume, p. 63)
Bozieni: 29 dec. 1532 (DIR, B, II-
Un Bozea apare într-On. rom., p. 64), iar Boz, Bozea, Boza sunt înregistrate
DOR
Bozi. Bratia: 26 iulie 1571 (Ind. cron. nr. 23, p. 90). Sat
Bratia
Etimonul este slavul brat : 14 mai 1506 (DIR, B, I, p. 37), ca
de arbori cu suf. -et (Al. Graur, N. loc., & 166, p. 69). Primitivul este bradVocabularul, p. 43-44; I. Cârstoiu Teze, p. 20-24; Gh.
DLRV -
stud. cit., p. 335).
112
: 10-20 iulie 1536 (DRH, B, IV, doc. 24). Sat, probabil actualul sat Bratea ibid., doc. 60).
ca sat, apare în documente la 13 iunie 1621 (Cat., III, doc. 36). Bratul este boier în sfatul domnesc la 1400 (DRH, B, I este omonimul antroponimului Bratea ( ), din care
DOR, p. 215; Iordan, Top. rom., On rom., p. 132)
: 29 iulie 1508 (Cat. I, doc. ,
ral a toponimului fiind
comunei. Budeasa: 1 iunie 1526 (Cat. I, doc. 312). Budu,
DRH, B, I, doc. 9), iar Buda este stolnic la 1457-1458 (ibid., doc. 115). Iordan
Budeasa Top. rom., p. 179), considerându-l un derivat
de la apelativul Porucic (ibid a
Buda, Bude, Budea (Nume, p. 34), -
antroponimelor Budu Buda. Referitor la apelativul buda
-( , p. 120).
: 29 august 1526 (DRH, B, I, doc. 32), actualul sat din com. Leordeni. În hrisovul din 15 dec. 150l este consemnat satul
113
+ suf. , cu
e > i prin asimilare la i final. (Studii,
- satul .
Bugheni: 5 martie 1549 (DIR, B, II, p. 390-391), sat, probabil actualul sat Bughea. Ion Moise a explicat p boaghe
bughe, întrucât în zona de munte -
-satului. (Note etimologice, microtoponimie, în LR, nr. 6/1973. p. 579). Sinonimul lui Bughea este Maglavit din jud. Dolj, derivat din bg. Bolocan (Note de în LR, nr. 3/1966, p. 291). Numele satului Maglavit fusese explicat prin gr. maglavitis BL, VI,
-
t N. loc
(Recensii, în DR, II, 1921-1922, p. 799). Bugheanul era DRH, B, I, doc. 175),
Bugheni Bugheni,
Bugheanul
114
bughenipredecesorul lor - Bugheanu(l). În actul din 28 mai 1630 apare un (Cat., III, doc. 1106), ceea ce
: 2 aug. 1510 (DRH, B, II, doc. 77), sat în
1561 (Cat. I, p.111), apoi dispare. Este atestat sub forma
: 30 iulie 1535 (DRH, B, III, doc. 205), sat în com. Cotmeana.
i: 18 mai 1539 (DRH, B, IV, doc. 76), sat în
topic, s-a propus bun, cu valoare bun, hipocoristic de la bunic (DR, I, p.
133) sau numai adj. bun, toponimul fiind inclus în
(Iordan, Top. rom., p. 109). Bunea este atestat ca nume de per lucr. cit., nr. 472), ca
Bunea + suf. > On rom., p. 44; Nume, p. 34-35).
Burdea: 11 iunie 1565 (DIR, B, III, p. 212), sat în nimele Burdu(l), Burda, Burdea
sunt considerate ca variante ale substantivului burduhan (DOR Bur, Bura (On. rom., p. 4o), pe când Iordan, în explicarea
Burdea, apelativul
DNFR, p. 89). Burdea, nume topic, este omonimul antroponimului Burdea.
: 1 iulie 1511 (DIR, B, I, doc. 71), sat
115
I. Ior ca un derivat din Caca<Káka DNFR, p.95 . )
: sept. 1594 - ian. 1595 (DIR, B, VI, p. 155), vechea denumire a satului. Gruiu, com.
- e, cum am spus, sufixul pentru -eni(cacal- , toponimul este corespondentul numelui de
T, în LR, nr. 2/1978, p. 187), dar pe , n.
pers., noi nu l-altfel, numele topic este întâlnit în sec. al XVII-
(Cat., III, doc. n : 1542-1543 (DRH, B, IV, doc. 133), sat
în com. Arefu. La l0 dec. 1505 apare muntele , DRH, B, II, doc. 40), iar la
(Cat., I, < lat. pop.
capitina (DEX
antroponimul a Muntele
: 26 oct. 1556 (DIR, B, III, p. 50), sat în
arbori: carpen (< lat. carpenus, DEX, p. 122) + suf. col.- .
Cepari: l0 aug. - 19 sept. 1518 (Cat., I, doc. 258). cepar, pl. cepari
Top. rom., p. 225). La 10 mai 1602 este atestat n. pers.
116
Cepariul (Cat., II, doc. 50), numele datorându-se
DNFR, p.109.) : 26 nov. 1520 (DIR, B, I, p. 164), sat în
com. - +
suf. . : 25 aprilie 1548 (DIR, B, II,
arheologice - unelte, monede, amfore etc. - dovedesc
- Loc. jud., p. 162). Aici se crede
DGM -numele. (Iordan, Top. rom., p. 405).
Cheieni: 3 oct. 1546 (DIR, B, II, p. 344), fost sat
cheie
: 11 iunie 1565 (DIR, B, III, p. 212).
Cica fiind lucr. cit.,
nr. 653), Cica, nume de familie (DORf. -an)
(On. rom., Iordan, DNFR, -
117
Ciofrângeni: 28 oct. 1528 (DRH, B, III, doc. 64). Nu
îl credem un derivat cu suf. -eni. : 26 nov. 1520 (DIR, B, I, p. 166), sat în com.
cerasus mele
Top. rom., p. 64). Pe -documentele cercetate de noi.
: 3 aug. 1571 (Cat., I, -
valea râderivat de la supranumele Ciomag (Ciumag - în vorbirea localnicilor -) + suf. - . În documentul nr. 614 din 1
Ciomag fiul lui
Cat., III, p. 307). Din secolul al XVII-lea apare scris (3 mai 1628, 2 iulie 1630, Cat., III
: 22 aprilie 1567 (DIR, B, III, p. 237), fost
martie 1580 (Cat., I, doc. 1260). Toponimul este derivat, la un antroponim Ciumu,
Ciumosu -lea (vezi. N. Românii, p. 56; pass.). Referitor la cium,
DR, IV, p. 499,
care le-
paralelismelor).
118
Clabucet: 13 oct. 1533 (Cat., I, doc. 415), munte în
-1487 (ibid., p. 16, doc. 78). G. Vâlsan raporta toponimul
la sârbocroatul klobuc -l considera sinonim cu
, 1924). G.
n derivat românesc cu sufixul -
Branul în lumina toponimiei, în CL, V, l
din apelativul (sl. kloboku altele, pol. klobuk klobuk Top. rom., p. 426).
op. cit., &
exterior al actele de Cancelarie anterioare sec. XVII, în LR, an. XXIV, 1975, nr. 4, p. 334).
: 2 aprilie 1563 (Cat. I, doc. 775), sat în comuna Stolnici. La 13 iulie 1569 apare, ca sat, (ibid., iulie 1619 apare Stoica Cochianul (Cat. IInu Stoica Cochinescul
Cochianu(l) + suf. , n. pers., Iordan, DNFR, p. 137, care-Deoarece oiconimul apare cu determinative, aceasta
119
, pl. , v. Udrescu, Glosar, p. 53).
: 26 iulie 1526 (DIR, B, II, p. 26), sat
ulterior. Despre hotarul (ulterior sat în jud.
(Cat. I sau de locuitorii unei zone
derivat de la apelativul copac (pl. copaci) + suf. -eni. : 30 iulie 1535 (DIR, B, II
boierii Stanciu, Costea Cat. I, doc.
(Iordan, Top. rom., p. 165). La 7 iulie 1544 întâlnim satul DRH, B, IV, doc.
164 : 6 februarie 1578 (DIR, B, IV, p. 307), sat
Coteanu (Ionescu, lucr. cit., nr. 825), iar Coto scrie Porunca
Cat., I, doc. 962), deci n. pers. Coteanu Coto
(Referitor la Cot, Cota, Cotea, Coto, Cotu, în DOR, p. Nume, p.: 20, 79, 88).
: 14 ianuarie 1570 (Loc. jud., p. 82), sat -a luat numele de la pârâul care-l
afluent al râului Cotmeana, de
apare oficial. Cuca: 1 sept. 1545 - 31 aug. 1546 (DRH, B, IV.
toponimul Cuca
120
Principiidin apelativul
Top. rom., p. 35), dar, în unele ca ibid., p. 396). (Pentru detalii, DR, III, DR, II, p. 296-297) Ion Conea, discutând termenul
op. cit. p. 69). Al. Graur, preze
este -
astf
-
articulate): ... Cuca, ... (op. cit., p. 68, & 163), Cuca este forma de
plural articulat a omonimului apelativ, sg. . Cucu de Sus. - de Jos: 29 oct. 1528 (DIR, B, II, p.
57). La 20 mai 1548 ni se spune de hotarul Cocului (DRH, B, IV, a Cucu secolul al XVII- Cucu (s.n.)
Cat. II, doc. 318, p. 171: Cucu/Cocu
te scribilor care n-
scris Cocul Cat. III doc. Cocul
martor la 1623 (ibid
Cocul Cocu
121
DOR, p. 244-Nume, p. 78; I. Iordan, DNFR, p. 139, referitor la antroponimul Cocu.)
: 18 oct. 1585 (Cat. I, doc. 1424), sat, în David este atestat, ca nume de
DRH, B, I, doc. 65). David + suf. .
Deagu: 26 nov. 1520 (DRH, B, II, doc. 303), sat în DR, II
(DOR(Bolocan, în SCL, 1, 1977, p. 6), toponimul fiind echivalentul omofon al antroponimului Deagu.
Dâmbovicioara: 14 iulie 1579 (DIR, B, IV, p. 406). Numele pârâului Dâmbovicioara s-
Top. rom., p. 452).
: 6 ianuarie 1552 (DIR, B, III, p. 13), . Toponimul este un
Cat. III, doc. 45). Dârman este explicat din cumanul Dorman (DOR, p.
Românii, p. 392), I.
provenit dintr-un bg. (DNFR ca derivat de la tema Dar- + suf. -
m- + suf. -an- Dârman de la tema Dâr- + suf. -m- + suf. -an + suf. Nume, p. 123).
: 9 mai 1561 (Cat. I, -lea
(1832, Ind. cron. nr. 23, p. , la 2 iulie 1575 (Cat. I, doc. 156).
122
Este un derivat antroponimic: Dobroiu + suf. > .
Dobrogosti: 23 mai 1515 (DIR, B, I, p. l09), satul Dobrogostea i
Dobrogostea, neurmat de sufix (Petrovici, Studii, p.
obr. Gostea, u sl. dobr-,
Top. rom., p. 110). Noi
(Dobrogostiantroponimului Dobrogostea.
: 4 aprilie 1523 (DRH, B, II, doc. 215), actualul sat Dobrotu (< sl. Dobrota1421 (DRH, B, I, doc. 52), forma toponimului fiind
neurmat de sufix (sg. pl. ). : 4 aprilie 1523 (DIR, B, I, p. 173). Satul
III-lea e.n. (Loc. jud., p. 227). Numele topic presupune Domn
(Domnu), din care a provenit, prin derivare, -am întâlnit în documentele cercetate. Referiri la oiconim face
-l interesant (MEO, p. III), iar Iordan îl înscrie la cap. Sociale (Top. rom., p. 213).
123
: 9 martie 1502 (DRH, B, II, doc. 13). La 1389 este at (DRH, B, I,
, nume topic, este un tându-l
la Top.
rom., p. 166). : 29 dec. 1532 (Cat. I, doc.
ulterior. Primul termen este un derivat antroponimic, iar determinativul ( are rolul de localizare (precizare).
: 23 iulie (1512-1513) (DIR, B, I, p. 81), sat este jupân în sfatul domnesc
la 1421 (DRH, B, I, doc. 48). Toponimul este omofonul
: sl. Iordan, DNFR, p. 181.)
: 20 aprilie 1583 (Loc. jud., p. 175), sat erivat cu suf.
augmentativ -oi(u) de la un supranume, probabil
(DNFR
general cu suf. -oi, Al. G
cu sufixul sau de numele unui animal masculin format de la
(op. cit., & 180, p. 73). : 20 nov. 1525 (Cat., I, doc. 299). fost
124
Cat. II, doc. 188), nume topic - pe care-
omofon al femininului -ne la psihologia sexului
este derivat de la antroponimul ( ), existent în
DNFR, p. 203). Iorgu Iordan include toponimele
- du-le la apelativul (Top. rom., p. 323).
Floreni: 26 nov. 1520 (DRH, B, II, doc. 203), actualul sat Florieni Florea,
Cat. I , doc.
Flore(a) + suf. eni > Floreni. : 6 sept. 1534 (DIR, B, II, p. 162), sat în
- Cat. I Furul este considerat
nume de familie, de la care este derivat numele topic On. rom., p. 42). Numele satului a fost
impus de . Furul fiind supranume de fur
Furu(l), ca nume de impusese în secolul al XVI-
- fur. : 25 sept. 1572 (DIR, B, IV, p. 88), sat în
este atestat, ca nume de lucr. cit., nr. 1213). Iorgu
Top. romnumele de loc este singular în nomenclatura
125
ne gândim la calificarea
: 15 dec. l50l (Cat. I, doc. 142), actualul
topic este astfe - tema Gal-, cu suf. es > antr.
On. rom., p. l03, subsol), nefiind de acord cu N.A. Constantinescu (în DOR, p. 62)
g . DRH, B, I,
, nu la tema Gal-. Forma grafiei.
: iulie-august 1578 (DIR, B, IV, p. 327), sat Ganea
(DRH, B, I, Ganea
, p. 152). 11 iulie 1519 (DRH, B, I, doc. 185), sat
-a luat numele de la pârâul care-l
ibid ului -
apelativul , -a, -
satului provine de la gârla
( DLRV, p. l04)
126
Gliganul: 12 iunie 1564 (Cat. I, doc. 790), sat în com. Rociu. Muntele Gliganul a fost atestat la 1523-1525 (ibid., doc. 232), iar Gliga(Ionescu, lucr. cit., nr. 1328). Etimonul toponimelor este antroponimul Gliga, derivat de la Grigore (Ionescu, MEO, p. 155). Autorii studiului toponimiei le în
Gliga, n. pers., ne
acesta. (Gliga + suf. augm. an > Gligan + art. > Gliganul)
Glâmboc: 26 nov. 1520 (DRH, B, II, doc. 203), sat,
sl. globoku Top. rom
numele topic Glâmbocelul este un derivat românesc (On. rom., p.
Studii, - Goia: 5 mai 1538 (Loc. jud., p. 436), sat în com.
Ungheni. Goia (Guia, Goe), nume de persoane la 1454 (Ionescu, lucr. cit.echivalentul omofonului antroponimic Goia, fost
-a impus numele. Referitor la Goia, N.A. Constantinescu îl considera un hipocoristic:
DOR, p. 333), pe când I. Iordan
(DNFR, DOR, întrucât n. pers. Neagoie a fost frecvent în onomastica
127
: 25 iulie 1526 (DRH, B, III, doc. 27), fost -
atestat în Jud. B Cat. I, doc. 54), la 25 iulie 1526 apare în documente muntele (ibid., doc. 315), la 30 iulie 1512 satul este dat în schimb (DRH, B, IIconsidera toponimul ca omofon al apelativului românesc
(Studii, gradu, încadrându-l în categoria toponimelor care
(Top. romsufixul , de origine s
locul unde a fost op. cit., & 168, p. 69; vezi Id., ibid., & l02,
p.50). Ca nume de loc, -
: 14 ianuarie 1570 (DIR, B, III, p. 341), sat în
1545 (ibid., IItoponimul de la apelativul gros -l la categori Top. rom., p. 317). Numele Grosu apare în onomastica
-1617 - Cat. II, doc.
gros. : 8 aprilie 1546 (DIR, B, II, p. 336), actualul
sat Aref - satul (DIR, B, III, p. 43); 1558 -
(ibid., p. 77); 1563 - (ibid., p. 182); 1567 - Haref (ibid., p. 254-255); 1587 - Harefu (ibid., V, p. 317-318); 1607 - (ibid., veacul XVII, vol I, p. 269), alternând, deci, formele . Aurelia
128
Aref
gine poate avea. La aceasta e greu de dat
-Haref, pe care Hasdeu o socotea mai
P-
- , 1969, p.
tema Har-, cu suf. -nume de persoane. (Vezi. DOR, h-
radica-
Hareta Cat. II, doc. 284); 5 mai 1613 - s-a pârât cu Areta ibid., doc. 538),
Arefani: 17 nov. 1747 (Ind. cron. nr. 23, Lugojan, Har
-, p. 158).
: 7 februarie 1587 (Cat. I, doc. 1485), actualul sat Huluba toponimul Huluba din apelativul
Top. rom op. cit., & 26, p. 17-18, referitoare la etimologia numelui
129
Huluba plural a toponimului (derivat cu suf. - acestuia este antroponimul Hulub(a), de Neagoe Hulubescu fiind vorba în actul din 28 mai 1628 (Cat. III, p. 405, doc., 804).
: 4 aprilie 1523 (DIR, B, I, doc. 173), actualul .
: 1560 (Cat. I, doc. 736), actualul sat
derivat de la n. pers. Idomir, cu suf. -
DNFR, p. 254). Izvoru: 11 mai 1558 (Loc. jud
izvoru toponimizat, evocând natura terenului.
: 1 iunie 1541 (DRH, B, IV, doc. 110), sat
jupân, care, deveni
lucr. cit., p. 41). (Pentru apelativul jupân, ILR, II
antroponimic: Jupân(u) + suf. - . Un sat Jupâneani Cat. I, doc.
1156), dar neidentificat, iar nume de sate au fost atestate, în sec. al XVI- Cat. I,
: 1549-1550 (DRH, B, IV, doc. 268), sat în
derivat de la apelativul , cu suf. ani, documente un sat . (Vezi Iordan, Top. rom., p. 62:
< bg. lopus (= sl. lopuh), încadrându-l în categoria
130
: 13 aprilie 1581 (Loc. jud., p. 205), sat în -
vine de la pârâul , nume care , dintr-un prototip
latin de felul lui miro, -onem (din care: minune), gyro, - -nem (rom.
-onem,
- Din , în DR, II, p. 667). Ovid
Densusianu a atribuit numele dealului, care apoi s-a dat labo, labi
labina. (, 1928, p. 132). Tot un etimon latin îi
leo, leonem
care s- vreme, în limba
GrS VII, p. 239). Din punct de duce
e -a devenit ie -a
urmat de u Top. rom., p. 384). Indiferent de sensul primar al apelativului din care
131
Leurdeni: 18 mai 1526 (DIR, B, II,
comuna Leordeni. În stabilirea etimonului acestui nume topic pornim de la forma sub care a fost atestat, Leurdeni, deoarece au mai fost atestate satele: Leurdeni, jud. Ilfov - 1 martie 1592 (Cat. I, doc. nr. 1631), Leurda, jud. Gorj - 1386-1418 (ibid., -l
tivul , (etimon primitiv), + suf. -eni. Nu este exclus ca Leurdenii
Leurda, sat atestat cu un
medie, fie de la apelativul , s.f., etimonul primitiv
Forma Leurdeni s-în sec. al XIX-Alessandrescu (DGM, p. 238). G. au considerat cuvântul ca provenind dintr-
olidus, -a re- r în l (Note etimologice, în LR, XIV, 1965, nr. 6, p. 651-
es -se
(Vocabularul, p. 89--l
ca element lexical traco-dac ( ).
: 1549-1550 (DRH, B, IV, doc. 269), actualul sat
-lea: 3 sept. 1619 Cat.II este atestat în
0 iunie 1535 (ibid., I, doc. 437), motiv
132
de la antroponimul Lehu (Lihu), cu suf. . Lihul, ca DRH, B, I, doc. 141),
iar la 1632 (Cat. III, doc. 1265). Despre Lehu, n. pers., în DOR, p. l08, la Iordan (DNFR, p. 276)
Nume, p. 21-22). : 6 februarie 1528 (Cat. I, doc. 91),
este un derivat antroponimic, Lucaci, n. pers., fiind atestat la 1400 (DRH, B, I, doc. 22), deci: Lucaci + suf.-
. : 24 iulie 1525 (DRH, B, II, p. 450). La
1589 este atestat satul din jud. Dolj (Cat. I,
, s.m. + suf. eni,
(Top. rom., p. , primitivul face parte din
< lat. marrucina.
: 23 iulie 1512 - 1513 (DIR, B, I, p. 81). Este derivat de la antroponimul Mihai (ebr. Mihael),
DRH, B, I, doc. 12). Formele: -
Nume, p. 39). : 19 iunie 1551 (Loc. jud.,
( , topic la etimonul m Top. rom.,
-ia lui
DNFR, p. 309). Având în vedere -am
133
satului s- -se într-
: 18 mai 1526 (DIR, B, II, p. 6- t. Toponimul este derivat de la , n. pers., atestat la 1456 (Cat. I, doc. 49) + suf. -escu, pl. - . Ion Conea încadra pe în categoria toponimelor provenite din antroponime de
op. cit., p. 74). : 5 ianuarie 1544 (DIR, B, II, p. 311), sat în
la n. pers. Moru (Mora), cu suf. . Pentru Mora, n. DNFR, p.
familie, în DOR, Nume, p. 60, 69, 126,
oiconimului ). : 1 sept. 1555 (Cat. I
sept. 1534 (Cat. I, Prahova, la 15 aprilie 1577 (ibid.,
ibid., doc. 264); la 2 august 1510 (ibid., doc. nr.
muscel, muscele, s.n., omofonul numelui topic fiind cu etimologie
DEX, , muncel» ...
DRG, s.v.; Al. Graur, în BL, VII, 1939, 136-137, DLR, DLRV, p. 127).
: 1 iulie 1506 (DRH, B, I, doc. 46), sat în com. Valea Mare- ume
134
(N. pers., p. 8) + suf. -
Cat. III, doc. 130). Referitor la , în DOR este explicat din subst. n (< lat. animaliapropunerea din DOR
Nume, p. 94), iar derivatele Namei, , , Nam-
(ibid., p. 94-95). În Î
-nemos(Pokorny Julius, Indogermaniche etymologische Worterbuch Band I, 1959, Bern und Munchen, p. 763-
: 26 aprilie 1533 (Cat. I, doc. 406), sat,
-lea: 1787 (Ind. cron nr. 9, p. 88). Neagu, n. pers., este atestat la 140l (DRH, B, I, doc. 24). Este un derivat antroponimic: Neagu + suf. .
: 1 iunie 1526 (Cat. I, doc. 312), sat în -n actul din 26 iunie 1622 (Ind.
cron. nr. 9, p. 24), apoi dispare oficial. Este derivat de la antroponimul Neagoe, n. de pers., (sl. Njagoe), cu suf. -
, cu ea > e sufix: Neágoe - . Neagoe n. pers. la 1428 (Cat. I, doc. 29).
Negoiu: 22 iunie 1540 (DRH, B, IV, doc. 96), munte. Emil Petro Negoiu este un oronim
Studii, : 23 iulie 1512-1513 (DIR. B, I, p. 81),
135
în sec. al XVIII-lea: 19 sept. 1784 (Ind. cron. nr. 9, p. 78),
Negomir, n. pers. la 1478 (DRH, B, I., doc. 158). Neágomir (sl. Negomir)+ suf. .
: 30 iulie 1535 (DIR, B, II, doc. 187), diminutivul de la Negru. apare în documente la 28 aprilie 1576 (Cat. I, doc. 1090).
Loc. jud., p.313.) : 28 mai 1532 (DRH, B, III, doc. 126).
Etimonul primitiv al toponimului este apelativul + suf. compus - > . >
, cu sincoparea lui -u-
Top. rom., p. 357); < , diminutivul lui , (Id., ibid., p. 360).
: 13 ianuarie 1575 (DIR, B, IV, p. 157), actualul sat
Cat. I, doc. 1507). Toponimul este derivat de la n. pers. Paul, cu suf. - calendaristic la catolici, adoptat
DNFRGraur, N. pers., p. 40).
: 25 iunie 1570 (DIR, B, III, p. 365). Despre numele topic i
Studii, p. 179), la derivate în -
ani, -eni: (Top. rom., p. 410), -
136
i face parte din categoria oiconimicelor care op. cit., p. 90). Având în vedere
forma sub care a fost atestat toponimul ( ),
Pietriceaua la 1519 (DRH, B, II, p. 336), hidronimul Pietroasa Pietroasa la 1507
DLRV, , celelalte toponime sunt derivate, cu
diferite sufixe, de la apelativul primitiv s. f. De iconimul Piatra la 1400-
1418 (DRH, B, I, p. 53). Referitor la forma (grafiat oficial
timp, au -
Nume loc aflându-se în Muntenia.
Piscani: 29 dec. 1532 (DIR, B, II, p. 116), sat în
atestat muntele Piscanul (Cat. I, doc. 816), muntele Piscul ibid., doc. 307), iar numele topic Piscul
Piscul ibid., doc. 1013); Piscul Voevodului
din jud. Dolj la 4 ianuarie 1536; Piscul lui Stroe din jud. Gorj la 9 martie 1502 (ibid., doc. nr.: 504, 451, 143). Toponimul Pisc
-(DLRV,
137
referitoare la sensurile apelativului pisc a-i stabili etimonul, autorul considerându-l cu etimon necunoscut (ibid., p. 138). Primitivul este entopicul pisc,
oiconimul Piscani
satul Piscul. numelui topic Piscul nisip (Top. rom., p. 41-
primar care a stat la baza numirii locurilor. (Vezi, în acest op. cit., & 29, p. 19. cu referire la
Maglavit). Poienari: 1542 - 1543, oct. 23 (DRH, B, IV, doc.
Poienari, actualmente
Poienari: (Poenari, Poinari): 29 mai 1573 (DIR, B, IV, . În general, se
ani, -eni, cu varianta -ari, la numele topice de unde au venit (vezi Al. Graur, op. cit., venit dintr-un sat numit Poiana
Poienarii ar fi locuitorii unei poiene Lexiconul
l0 nov. 1528 (DIR, B, II, p. 58), sat în
comuna Corbeni. Este un diminutiv al numelui topic Poienari Iordan, Top. rom., p. 457).
: 22 aprilie 1511 (DIR, B, I
cu forma de plural nearticulat ( , s.m., .)
138
: 2 febr. 1533 (Ind. cron. nr. 2, doc. 42, p.
în sec. al XVII-lea: 22 febr. 1654 (ibid., doc. 475, p. 38),
satul , supranume, (apelativul
Cat.I, doc. 852). Priboieni: 23 mai 1515 (DRH, B, II, doc. 137), satul
Priboieni Priboiu (vezi infra), s-
-ani sau în -eni
oamenii satului respectiv au venit, la început de tot, din Top. rom., p.
, , p. 3: Al. Graur, N. loc., & 170, p. 70).
Priboiu: 16 sept. 1519 (DIR, B, I, p. 151), actualul sat Priboaia
rom Etimologii, în DR, V,
Ibid., p. 481), iar Ovid Densusianu a înregistrat apelativul priboi <
, p. 56). În explicarea numelui topic, I. Iordan ia priboi
-a dreptul în apa Top. rom., p.
529). Un sat Priboiu
139
Ind. cron. nr. 23 p. 136), iar Priboaia, ca sat, femininul lui Priboiu, apare în actul din 17 august 1845 (ibidnumelor topice impun
Priboi(u), fie ca supranume, fie ca nume de DNFR, p. 379). Ceea ce este sigur
priboi, indiferent, de sens (instrument sau deal tinos).
Prislopu: 1 iulie 1511 (DRH, B, II, doc. 86), sat în
Prislopul (DIR, B, I, p. 36). Prislopu(l)
(preslopu) d creat de români. (Petrovici, Studii, p. 296.). Termenul
LR, nr. 4, 1975, p. 335). (Pentru etimologia numelui topic, Id., ibid., p. 230- op. cit., & 290, p.
DLRV, p.144-1451 muntele Prislop).
: 29 dec. 1532 (DIR, B, II, p. 117), sat în
fost atestat în documentele sec. al XVI-lea în zona (jud. D
satul (jud. Râmnicu-
Cat. I, doc. nr.: 1560, 45, 143,
derivat de la antroponimul Racu (Racasufixare: Racu (Raca) + suf. sl. -ov + suf. dim. - >
< Racova (< sl. rakov - (Top. rom. p. 458). Racu, Raca, On. rom. p. 63), etimonul fiind apelativul rac, s.m.
140
: 13 ianuarie 1575 (Cat. I, doc. 1054), sat,
atestat la 1 aug. 1437 (Ibid., doc. 34), iar prin Cartea din 1512- Ratea, postelnicul, (ibid., vechimea oiconimului Ratea, deci: Ratea, n. pers., + suf. .
: 6 iulie 1526 (DRH, B, III, doc. 22), actualul sat Toponimul a fost considerat un derivat antroponimic de la
(consoane sonore) din silabele vecine. Dar tot atât de
Top. rom., p. 252-253). În actul din 22 Radivoe (Cat. II,
doc. 744), care va f
: 22 oct.1563 (DIR, B, III, p. 185), sat -Govora, comuna Uda.
Este un toponim cu forma de plural articulat. Aplicând
Numede la tema râj + suf. -l- + suf. - .
Râul Doamnei: 29 oct. 1528 (DIR, B, II, p. 58), Râu Doamnei, -
-
în sec. al XIV-lea s-a numit Râul Negru (Monografia com. Corbi, p. 17), apoi Râu(l) Doamnei care
141
( , p. 14). Având în vedere prima denumire (Râul Negru
determinativului (din Negru în Doamnei
Doamnei s-ar
Robaia: 4 februarie 1593 (DIR, B, VI, p. 66), sat în Roboaia de la
apelativul rob (Top. rom.,
care, prin forma lor, nu pot proveni din rob subst., ca în DOR, p. 361, ci trebuie raportate la bg. Rob nb, Robo nb (Ilcev, inacceptabil explicate), scr. Rob (RJA), Roba
Nume, p. 97). Deci, oiconimul este de
: 5 nov. 1570 (Cat. I, doc. 943), sat pe
a evului mediu: 18 februarie 1574 - Ind. cron. nr. 9, p. 21); 6 febr.
1580 - (jud. Dolj), 1547 Cat. I
Roman ibid., doc.
79). Satul în anii 1667, 1707, 1757 (Ind. cron. nr. 9, p.:
42, 63, 81), apoi la 6 aprilie 1825 (ibid., Câmpulung-
Valea-
142
antroponimul Roman (Top. rom., p. 173), iar la p. 299 îl român
antroponimul Roman oiconimul este derivat de la etnicul român/rumân (Referitor la român, rumân, Vasile Arvinte, Român, românesc, România, p. 35-96).
Ruda: 4 aprilie 1523 (Cat. I,
ului. Ruda >
Top. rom
-au putut fi date
,
ui ruda, dar
Rudeni: 29 august 1526 (DIR, B, II, p. 30), sat în
com. ruda, cu suf. eni Ruda, n. top.
Runcu: 12 iunie 1564 (Cat. I,
runcul este romanul runcare (Ist. Rom., II, 1936. P. 136), iar I. Con Runcu este un
op. cit., p. 90). Runc < rom. runc Studii, p. 298). Apelativul se toponimizase în sec. al XV-lea: 23 aprilie 1486 - Crâstian din Runcu - (DRH, B, I, p.
143
317), iar în sec. a1 XVI-, DLRV
toponimului Runcu). Runc, pl. runcuri, s.n.< lat. runcus (< runcare).
: 1518-1519 (IX - VIII) l0 (Cat. I, doc. 258). t nume topic în documente, l-
atestat în jud. Vâlcea - 17 aprilie 1488, jud. - 29 aug. 1594, (ibid.
.
numele topic, dar nu- Top. rom., p. 459), pe op. cit., p.
este de origine sal
(stud. cit. în CL-
neschim : 9 aprilie 1550 (DIR, B, II, p. 398).
un participiu substantivat la genul feminin, singular. I. Scobita
(Top. rom., p. 127). (Referitor la : Al. Graur, N. loc., & 128, p. 58; Iordan, Top. rom., p. 461- , DR, XI, p. 84-96).
: 24 iulie 1525 (DRH, B, II, doc. 240), sat în ,
atestat la 29 dec. 1532 (ibid., doc. 141), numele pârâului extizându-Bolocan, , în LR, nr. 6/1976. p. 593- este
slaniku
144
s op. cit S este probabil omofonul apelativului
- Studii,
: 19 iunie 1502 (DRH, B, II, doc. 17), sat în
comuna Corbi. Stan, n. pers. în doc. 16 din 11 mai 1409 (Cat. I, p. 4). Oiconimul este un derivat antroponimic: Stan (bg. Stan) + suf. > .
Stâlpeni: 21 august 1598 (Cat. I, doI. Iordan, este un derivat de la apelativul stâlp
Top. rom- Stâlpul
Purcariului la 1517 (DRH, B, II, p. 300). Romulus -
vechiul topic Stâlp, în sensul de stâlp sacru, de Stâlp al , în
, p. 192). : 9 februarie 1524 (Cat. I, doc. 290).
Stoian Golin este în sfatul domnesc la 1389 (DRH, B, I,
cu forma de plural nearticulat: Stoian + suf. > . sunt forme care se
Nume, p. 39). Iordan îl un derivat antroponimic (Top.
rom. p. 174). S-a impus forma . Stolnici: 20 nov. 1557 (DIR, B, III
Iordan, Stolnici este omofonul plural al apelativului stolnic (Inv.) -
Top. rom., p. 212).
145
Ist. lb. rom., 1978, p. 336).
: 1523-1525, mai 22 (DIR, B, I, p. 174), sat Stroe este atestat ca nume de
persoa DRH, B, doc. nr. 170). Oiconimul este un derivat antroponimic.
Suseni: 15 iunie 1505 (DIR, B, I p. 30). În doc. nr.
Susea (Cat. II, oiconimul ar putea fi un d
N. loc.,
: 1503 - Suschlanest - (Dinu, C., Din
istoricul unui vech , în
topic s-apelativul , lichidul spirtos format fierbere a cerealelor sau a prunelor pentru producerea rachiului, în sprijinul acestei ipoteze invocându-se livezile
< sl. suslo
presupunându- Suslannumele topic ar fi derivat de la apelativul , atunci ar
. Deoarece nu suslan în vorbirea
localnicilor sau în lexicul limbii române, derivarea numelui topic dintr-un antroponim Suslea (cf. pol. Suslik, Suslo, rus. Suslov, gr. Suslu's', Iordan, DNFR, p. 431) + suf. augm. -an + suf.
146
- sunt N. loc., & 172,
de l-
Urme , în Magazin, an V, nr. 194, 24 iunie
1961). : 13 dec. 1569 (DIR, B, III, p. 334), satul
DRH, B, I, doc. 35), iar la 1469 - (Cat. I, + suf. augm. -oi) + suf. ani > > cu -o > -
al lui -a- , s.m., < lat. Servus, DLRV, p. 162). Primitivul este deci apelativul care s-derivare, s-
-ean/ pl. -eni/, cu varianta -an/i/,
vezi Al. Graur: N. pers N. loc., & 326-DR, VI
: 13 dec. 150l (DRH, B, II, doc. LO). ,
la 1518-1519 (Cat. I, doc. 258). Oiconimul este omofonul plural nearticulat al antroponimului ( N. pers., p. 113; I. Iordan, DNFR,
,
147
Tigveni: 28 oct. 1528 (DIR, B, II, p. 55-56). Balta Tigveanul la 1527 (Cat. I
derivat de la apelativul , cu suf. -eni. Numele a fost dat de cei care i-are caracter peiorativ. (Udrescu, în Glosar, p. 266,
, tigve, s.f.< bg., scr. tikva (DEX, p. 954). Locuitorii s-au numit tigveni, tigve, deci
: 9 febr. 1524 (Cat. I, doc. 290), sat în jud.
din com.
la 12 sept. 1568 (ibid., doc. a fost frecvent în
oiconimul : 11 sept. 1577 (DIR, B, 17, p. 292-293), sat
numele topic de Toplù, sârb. topal
toplica op. citIordan, Top. romcreat toponime slave servindu-se de elementele slave ale limbii româ -toponimul (Studii, p. 292-303). Toponimul
a fost atestat la 2 sept. 1493 (DRH, B, I, p. toplica (bg.
), numele topic zvor cu DLRV, p. 166).
: 9 ianuarie 1570 (Cat. I, doc. 911), vechea denumire a satului din com. Cuca. Actul din 2 iunie 1505 este scris de Tudor gramaticul (ibid.
148
orma Tudor, Teodor, gr. Teodoros.
Turbureni: 9 iunie 1579 (DIR, B, IV, p. 384), actualul sat Turburea din com. Corbeni. Pârâul Turburea -au numit
ele satului. Cu timpul, s-a impus numele pârâului sub forma de singular, Turburea fiind atestat la 5 dec. 1632 (Cat. III, doc. 1350), ca sat. În studiul pârâul Tulburea, de la munte, din Corbeni, învolburându-se în urma ploilor devine tulbure, de unde numele
DLRV, lat. turbulus (turbidus), -a, -u
Turburea / Tulburea se Turburea.
-
(Cf. Bolocan, Gh., Stratificare în toponimie, în LR, 1975, nr. 6, p. 583-585).
: 9 iunie 1579 (DIR, B. IV, p. 390), sat al este atestat ca nume de
-1528 (Cat. I, doc. 302), iar balta (jud. R (ibid., doc.
numele etnic - - impunându-se ca nume de -
. n. pers., + - > . Uda: 27 august 1582 (DIR, B, V, p. 74). La 1561-
Uda din jud. Teleorman (Cat. I,
149
pentru care a fost numit pârâul Uda, nume care s-a
topic Uda locului. (Top. rom., p. 134), încadrare care corespunde
satului, pe timpul lui Mihai Viteazul, cu locuitori ai satului
Udeni. -
ud în toate cazurile (ca la Iordan, Top. rom
Nume, Uda
ud, devenit substantiv prin articulare. Referitor la ud, a uda, Berinde
p. 231). : 26 aprilie 1533 (Cat. I, doc. 406), sat în
re scris sau
derivat latin târziu Julitta, nume calendaristic purtat de o ,
MEO, p. 182). Ungheni: 3 mai 1538 (DIR, B, II
-este derivat cu suf. -eni. Ungheni, ca nume de sat, este
România, 1974, p. 256). În
150
Unghi, iar în jud. Gorj satu1 Unghiu (ibid., p. 256). Oare satul Ungheni
Unghi(u)?
vor mai descoperi ulterioare, noi ne-
: 11 dec. 1535 (DIR, B, II, p. 197), sat în
comuna Cepari. Urluianul, n. pers., este atestat la 1605 (Cat. II, docantroponim Urlui, provenit dintr-un apelativ din care a derivat numele topic. Referitor la Urluescu
DNFR, p. 476). Atestarea lui Urluianul,
Urlui. (Urlui + suf. augm. - an > Urluian(ul).). Oricum, primitivul este apelativul urlui care, ca verb (a urlui, urluiescunele boabe de cereale pentru vb. IV) - DEX, p 1000).
Valea-rii Valea
(Cat. I,
(Vale, s.f.). Valea-Mare: 1598 (Cat. I,
Valea Mare- . Numele topic este format igine
vale, s.f., + mare, adj. (< lat. vallis + lat. mas, marislocului, prin entopicul valedeterminativul mare. Cel de-al treilea termen, , s-a
151
Valea Mare-Podgoria
, p. 234). Valea Nandri: 11 dec. 1564 (DIR, B, III, p. 205), sat
-al doilea component al oiconimului, Nandri
ratic, DNFR, p. 324). Nandri, sb.,
: 6 iulie 1526 (Cat. I, doc. 313) , în
-al doilea termen este în cazul genitiv, cu articolul -lui, semnificând posesia.
Valea Popei: 22 nov. 1560 (DIR, B, III, p. 145), sat
Determinativul Popei este apelativul devenit Valea Popii.
: l0 mai 1576 (DIR, B, IV, p. 228), sat în
forma - - (Top. romantroponimul , (Nume, p. l03). La baza numelui topic este apelativul , semnificând probabil
: 2 nov. 1561 (DIR, B, III, p. 157), sat în
Valea neidentificat, a fost atestat la l0 sept. 1426 (Cat. I, doc. 29). < vale + suf. eni, numele semnificând fie
Valea
152
(Al. Graur, N. loc., p. 19), nu putem preciza sensul real. : 29 august 1526 (DRH, B, III, doc. 327,
- ,
astfel (fostul - din
studiului nimiei
vërres veres ici
cu românescul din lat. verus, ci din lat. vërres > vier plus suf. - (vezi mai jos derivatele foarte frecvente în regiune in -la latinescul vërres la vërres având un ë în sila -a diftongat în ie ca în vermis > vierme etc.; 2) rr geminat a provocat transformarea lui din sufixul -es în ca în currit >
cerrus (s.f.) specie de stejar în derivatul
- -o serie de toponime din regiune
satisface, întrucât -es din lat. vërres nu este sufix, toponimul fiind un derivat românesc cu sufixul -
, ci nu un omofon al zoonimului Lat. vërres a evoluat la vier, nicidecum la . Credem plauzibil ca
viér (porc). Vâlcelele: 1 sept. 1569 - 31 august 1570 (DIR, B,
III
153
plural articulat, este un entopic, diminutivul derivat din vale + suf. -cea (cf. pielcea, ulcea
: 27 aug. 1582 (Cat. I, doc. 1323), sat în Voinea
-1406 (DRH, B, I,
suf. - Voina, Petrovici, în DR V, p. 482- - nterj. voínasubst. voina, voiniu Voina Voinea p. 228).
Voroveni: 23 Iulie 1512 - 1513 (DRH, B, I, doc. iunie 1571
Badea Voroveanul (Cat. I, doc. 969).
s.f., (post verbal al lui vorovi), -a impus ca nume topic, prin derivarea cu suf.- eni.
: 1 iunie 1541 (Cat. I, doc.507), sat în com. face parte
-a derivat din sl.vrana ist.,
Vran(u), Vrana : 17 iulie 1557 (DIR, B, III, p. 63-64), sat în
apare ca martor în documentul nr. 704 din 21 iulie 1627 (Cat. III, p.350).
Vulpe, supranume, + suf.- . : 1512-1513, iulie 23 (DRH, B, II, doc.
Cat. II, doc. 256). Etimonul primitiv este apelativul vultur (< lat. vultur, -uris), devenit supranume
154
Vultur, supranume, + suf.- >
unde n- vulturi, motiv care ne- -a evocat fauna locului. Satul (jud. Olt) este atestat la 22 mai 1523-1525 (Cat. I, doc. 283).
: 23 mai 1515 (DRH, B, II, doc. 137), sat în (Zârna) este atestat, ca nume de
ibid., doc. 137). Toponimul este de
Românilor, I, 1875, p. 270-
numesc oile negre zárne op. cit-
DLRV, p.98, s. f. dzârná satisface, -
Dzarná, n.pr.m. într-un document din Suceava, 1488, Bogdan, DSM, I, elementele slave ale limbii române. Nici sensurile nu
(Ibid., p. 283). (V ILR, II, 1969, p. 334-335).
i: 3 febr. 1599 (DIR, B, IV, p.348), actualul sat Zigoneni atestat oiconimul, într-
fie la apelativul (zoonim)
- DNFR, p. 496). În
actul din 9 februarie 1608 apar Cat. II, doc. 232), deci scrierea -Zigoneni, la
155
întâlnit cazuri (vezi supra). ecolul al XVI-lea
--de Jos, -de Sus, -Vechi (ex.:
de Jos, Cochine , Cucu de Sus, Cucu de Vechi) apar
entopicele Balta .
Valea-Mare (oiconim,) iar pentru localizarea -al doilea nume topic este sat
de la între toponimul propriu-sintagmele toponimice:
pe ().
simple, confirmându- sunt mai vechi decât
Stratificarea în toponimie, în LR, 1975, nr. 6, p. 585).
-
. Întâlnim un singur oiconim atestat cu forma de
ral.
156
unui pârâu s- -ne -lea, sub forma
Valea Rom .
, ca loc în municipiul
, viitoarea localitate
N.loc
-se cu probabilitate,
apropiate s--
regiunile cu s
--
, 1956, p.85, subsol).
derivate, cca 36% fiind formate cu sufixul de la antroponime, 21% cu suf. eni (-ani 43% sunt derivate cu alte sufixe sau sunt omofone antroponimelor
plural.
157
-lea au fost :
: 27 mai 1612 (Cat. II,
de la un cercetate. com. Tigveni (Ind. loc. din România, p.77). Radicalul este apelativul .
: 19 nov. 1620 (DIR, B, III
Ban (Cat. I, doc. 103), nume frecvent în onomastica
de la antroponimul Ban(u), de proveBanul, 1424 (ibid Top. rom., p. 206, referitor la ). Toponimul este des întâlnit
în jud.
Ilfov (Cat. I, doc. Nr.: 125, 395, 1015, 1309). : 26 iunie 1609 (DIR, B, veacul XVII, I,
Top. rom., p. 322). Satul este situat pe o vale, având
-de-vie, de aceea credem
158
-vului toponimizat
, în LR, nr. 5, 1974, p. 403-
ntul
româ, p. 115).
LR, nr. 4, 1975, p. 340). : 19 iunie 1620 (DIR, B, III, p. 559), sat
Borobeica at, este consemnat în DOR, p.210, fiind explicat din Borobei, nume raportat la rus. vorobej
ei ob-
On. rom., p.118). n. top., este omofonul antroponimului
. Actul din 16 august 1532 este scris de Borea gramaticul (Cat. I, doc. 385).
20 august 1612 (DIR, B, II, p.196), sat
Bratu(l). Ca n. pers., Bratul este atestat prin actul din anul 1400 (DRH, B, I, doc. 23).
: 20 aprilie 1619 (DIR, B, III, p.347), sat desfdin 27 iunie 1569 este scris de Buta (Cat. I, doc. 899). Deci: Buta +suf.- . , ca sat în jud.
159
ibid., doc. 9).
Caracal: 30 iunie 1615 (DIR, B, II, p.410), parte de
- Caracal,
Caracal<Karacalé Principii, -ar fi putut ca numele
Caracal N. loc., &41, p. 26).
: 20 martie 1614 (DIR, B, II, p.262), sat
au fost scrise de Calcio (Cat. I, doc. nr.: 32, 33, 40,47, 50).
: 11 ianuarie 1608 (DIR, B, I, p. 289), sat în com. sunt existente într-dar nu le-
+suf.- . : 22 mai 1620 (DIR, B, III, p.529), sat în
ciulin, cu sufixul diminutival . Ciulin+suf. dim.-
, cu sincoparea lui i- din radical,
: 2 martie 1693 (Ind. cron. nr. 23, p. 135),
corn (<lat. cornus) + suf.
160
dim. comp.- (Vezi Iordan, Top. rom., p.41).
: 11 ianuarie 1618 (Cat. II, doc. 854), Valea Danului. Dan, ca nume de
atestat la 1384-1386 (DRH, B, I,
XVII-lea sub forma de singular Danul (17 oct. 1697, Ind. cron. Valea Danului ibid., p.
valea s-propriu-zis Danul
Valea Danului, se
(Iordan, DNFR, p.165). : 10 septembrie 1619 (DIR, B, III, p.415),
iului este atestat
prin actul din 23 aprilie 1486 (Cat. I
+ suf. ani > , numele semnificând prove
gros Top. rom., p. 317). : 10 iunie 1624 (Loc. Jud., p.244). Hârs
(Hârsu, Hârsea), n. pers. la 1506 ( Ionescu, nr. lucr. cit. 1450). Credeantroponimic: Hârsu + suf. . Ca nume
Hârs, Hârsu(l) este înregistrat în DOR, p.74; Nume, On. rom., p. 56,
care- un derivat antroponimic. Lereni: 10 iunie 1624 (Loc. jud., p. 107).
Actualmente este un component al satului Urlueni, com.
161
Bârla. În hrisovul din 8 iunie 1568 este stipulat numele de Lera < gr.Leras (Iordan, DNFR, p. 278). Este
un derivat antroponimic: Ler(a) + suf. -eni > Lereni. Malul: 27 ianuarie 1620 (DIR, B, III, p. 466), actualul sat Mal, maluri, s. n. , cf. alb. mall DEX,
(Vocabularul, p. 90--au ocupat de etimologia
, p. 170). 22 iunie 1614 (Cat. II, doc. 610),
documente doar De la 1966, p. 97).
sat al com.
Vîlcea; jud. Hunedoara (Ind. Loc. din România, 1943, p. 888). Asupra numelui topic s-a oprit C. Diculescu, socotindu-derivându-l din gr. sfîrc, neg (Elementele
, în DR, IV, partea I, p. 497-
dar nu N.
slavonesc , nume de sat care se
s la un Meco - cu e din radicalul prin
asimilare sau e m-. Sufixul (- o,
162
vechiul -ov) s- Din , în DR, I, p. 147). Având în
fixului slav ov, ar
ca toponim derivat cu sufixul (DOR, p. LVI). Ca apelativ, a fost înregistrat de D. Udrescu
Glosar, p. 163), sens care nu are nimic comun cu toponimul, mai
-prec
-
(DRH, B, IV, doc. 278), ceea ce presupune o mare vechime a radicalului -. (Detalii despre în Monografia comunei Mioarele, 1976). : 19 iunie 1620 (DIR, B, III, p. 559).
derivat de la un supranume, Mozacu. (Pentru Mozacu, n. pers., Iordan, DNFR
3 sept. 1619 (DIR, B, III p. 629), sat
designat fie psihologia locuitorilor, fie flora locului. Derivarea toponimului cu suf.
psihologia locuitorilor. 13 februarie 1617 (DIR, B, III, p. 100), sat
terenului, fiind un diminutiv al subst. sufixul diminutival - ). Referitor la termenul
163
puvana format din pu = vana = puvana
-daci, poienile erau
pe , p. 192).
Samara: 9 martie 1621 (Cat. IIIsatul toponimul Samara,
Samara. În doSamarei ibid., p. 474). Ca supranume,
Samar (u), femininul (Samara), este omofonul apelativului samar, samare, s.n. (Samarev, Iorgu, DNFR, p. 407). Strîmbul: 22 mai 1620 (DIR, B, III, p. 531), sat, vechea denumire a satului Dumbrava,
Dumbravei. : 16 dec. 1618 (DIR, B, III, p. 277), sat
Turcu(l), atestat în documentele vremii. Stancul Turcul era jupan la 1388 (DHR, B, doc. 9), iar în doc. 725 apare Hamza Turcul, la 21 iunie 1560 (Cat. I, p. 108). Toponimul este derivat de la n. pers. Turcu(l), primitivul fiind, desigur, etnicul turcu(l), devenit supranume. 27 aprilie 1619 (Cat. II, doc. 987).
ibid., doc. 348). Oiconimul este un derivat antroponimic, având în vedere
164
în onomastica
Urlueni: 10 iunie 1624 (Loc. Jud., p. 107), sat în comuna Bîrla. În doc.nr. 143 din 2 iunie 1605 apare
Urluianul (Cat. II, p. 88), ceea ce
cazuri, este apelativul urlui (fie urlui, urluiesc, vb. IV, tranz.).
örölni , DEX, p. 1000; fie urlui, urloi
Urlui, antroponim (Iordan, DNFR, p. 476). 3 dec. 1628 (Loc.jud., p. 452). ,
femininul lui / bg. Vatse. 28 iunie 1606 (DIR, B, I, p. 219-220), sat în com. Tigveni. Este un derivat antroponimic. XVII-
or
165
6. CONCLUZII
Câmpulung, Curtea de Poenari; un târg
Glavacioc.273
i concentrarea satelor
sub car-
secolului al XIX-lea274 -le cu cele actuale275 -
273 Giurescu, C.C., Giurescu, Dinu C., Istoria Românilor, 2, p. 72-73. 274 Lahovary, G.I., DGA, 1888; Alessandrescu, C., DGM, 1893; MDGR, vol. I - V, 1898-1902. 275 Jud. României Socialiste, 1969; Ind. loc. din România, 1974; Loc. jud.
1971.
166
colului al XIX-lea (vezi DGA, DGM, MDGR).
plasa Cotmeana,
DGA, p. 24). În anul 1882 s-
(DGA- Cîmpulung
epartizate în
-
(13 comune
167
DGM, p. 234-242).
Cercetând Indi din România,
--se
numelor
a) una din cauze este aspectul peiorativ pe care-l
a fost înglobat ls-a numit ; vechea denumire a satului
Boului din com. Cotmeana, iar în comuna Cocu a fost înglobat l s-a
Dealul Scroafei; Gura Vacii Gura Boului
; P , sat
numele satului Stâlpeni s-; vechea denumire a satului , com.
Valea Porcului; satul , com. -a numit .a.
O serie de oiconime au fost înlocuite cu altele, fiind considerate, probabil, nesemnificative, de exemplu: numele satului -
Gura Hulubei a fost înglobat la satul Voroveni, com. Davide Linia Mare, ca
168
, com. Cocu Linia Zisului, com. Budeasa.
astfel, s- Albota;
comuna comuna
Bradu;
Rîca, comuna Uda;
os
erau entopicele: deal, pisc, vale nu mai apar în noua Dealu Boului
(com. Cocu) , Dealu Viilor , Dealu Scroafei (com. Cocu),
, Piscu Popii (com. Poiana Lacului), Piscu Radului , Valea Badei (municipiul
Se im
-
mente,
importante, care s-au petrecut de-impresionat într- 276
276 I. Iordan, Top. Rom., p. 2.
169
-
umane respective, au fost atestate în secolul al XVI-lea: (1572) (1511) (1525),
(1525).
171
BIBLIOGRAFIE
¶ Alessandrescu, C.,
¶ Dosar
¶ - ¶ Arvinte, Vasile, Român, Românesc, România. Studiu
filologic, 1983;
¶ Atlas geografic general,
¶ Atlasul cadastrului apelor din R.P.Ra II-a, 1964;
¶ Atlasul j
¶ elementele slave vechi
¶ Bârsan, Anastase,
geografice , nr. 4, 1963; ¶
Aurel, Lugojan, Simion, limbii dacilor,
¶ Binder, Pavel, Note de toponimie, în LR, an. XIX, nr.
6, 1970;
172
¶ Binder, Pavel, Bran, în LR, an XX, nr.6, 1971;
¶ Bogdan, Ioan,
Buc., 1902; ¶ Bogdan, Ioan, Documente privitoa
sec. XV-XVI ¶ Bogrea, Vasile,
, în DR, I, 19120-1921, p. 210-219; ¶ Bogrea, Vasile, Recensii, în DR, II, 1921-1922; ¶ Bogrea, Vasile, în DR, II,
1921-1922; ¶ Bogrea, Vasile, Pagini istorico-
, Editura Dacia, Cluj, 1971; ¶ Bolocan, Gh., în LR,
an. XV, nr.3/1966; ¶ Bolocan, Gh., Modele derivative în toponimie, în LR,
an. XXIV, nr.3, 1975, p. 186-196; ¶ Bolocan, Gh., Formarea numelor de grup în Oltenia,
în SCL, an. XXXIII, nr.2, 1982, p. 133-163; ¶ Bolocan, Gh., ic al
României (Oltenia), în SCL, an. XXXV, nr.3, 1984, p. 184-197;
¶ Bolocan, Gh., Ionescu, Cristian, al României, în LR, an. XXIV, nr.3/1975, p.197-205;
¶ Bolocan, Gh., cancelarie anterioare secolului al XVII-lea, în LR, an. XXIV, nr.4/1975, p. 333-341;
¶ Bolocan, Gh., Stratificare în toponimie, în LR, an. XXIV, nr.6/1975, p. 583-585;
173
¶ Bolocan, Gh., , în LR, an. XXV, nr. I/1976, p. 89-98;
¶ Bolocan, Gh., Sistemul entopic al limbii române, în LR, an. XXV, nr.2/1976, p. 205-208;
¶ Bolocan, Gh., , în LR, an XXV, nr.6/1976, p. 593-608;
¶ Bolocan, Gh., În SCL, an. XXVIII, nr.1/1977, p. 3-14;
¶ Bolocan, Gh., Toponime compuse: substantiv + de + substantiv, în LR, an. XXVI, nr. 5/1977, p.533-539;
¶ Bolocan, Gh., Transferul de nume în toponimie, în SCL, an. XXVII, nr. 2/1977, p. 171-180;
¶ Bolocan, Gh., lor în documente, în LR, an. XXXII, nr. 5/1983, p. 454-464;
¶ Bolocan, Gh., Ionescu, Cristian, al României
Buc., 1976, p. 83-91; ¶ Bologa, Valeriu L., Etimologii, în DR, V, 1927-1928, p.
479-482; ¶ Bordeianu, Mihai, Vladcovschi, Petru,
românesc în date, ¶
Paisie, în B.C.M.I., XXIV (1931). ¶ Vocabularul autohton al limbii
române, 1983;
¶ satelor Olteniei subcarpatice -82;
174
¶ , 1968;
¶ , Gh., Editura
¶ apelativ în Oltenia, în LR, an. XXIV, nr. 3/1975, p. 207-214;
¶ Sufixe diminutivale cu valoare , în
LR, an. XXXI, nr.2/1982, p. 173-179; ¶ Candrea, I. A., Porecle la români ¶ Candrea, Ion Aurel, Principii de toponimie cu privire
litografiat, Univ. din Buc., an. univ., 1934-1935; ¶ Cantacuzino, Gh. I., Date noi privind cetatea
în vol. 1971.
¶ Cantemir, Dimitrie, Descrierea Moldovein
¶ Capidan, Theodor, Numele geografice din România,
¶ Cat. I, II, III:
, vol. I (1369-1600), vol. II, (1601-1620), vol. III (1621-1632), Buc., 1947, 1974, 1977;
¶ -Napoca), 1956; ¶ Chihaia, Pavel,
¶ Cuib de vulturi geto-dac, în
revista - ¶ Cîrstoiu, Ion,
1981;
175
¶ 1974; Masivul Iezer-
1975; Piatra Craiului, 1975; ¶ Conea, Ion, Vechile târguri
¶ Conea, Ion, Toponimia. Aspectele ei geografice, în
1960, p. 63-92; ¶ Constantinescu, N., Satele medie
, în -178;
¶ DacoromaniaRomâne, Cluj, 1920-1948;
¶ Daicoviciu, C., sub conducerea lui Dromicaites
12, an. VIII-94, dec. 1957, p. 95-98; ¶ Dan, Dumitru,
istorico-lingvistic, ¶ Dauzat, albert, Les noms de lieux, origine et
évolution, Paris, 1928; ¶ Densusianu, Ovid,
1898; ¶ Densusianu, Ovid,
, Buc., 1929; ¶
¶ DEX: Editura
Academiei R.S -a, 1984;
¶ DOR: Constantinescu, N., românesc1963;
176
¶ Dicu, Paul, , în revista
¶ Dicu, Paul, Deaconu, Gheorghe,
-romane în nord-vestul Munteniei, în
¶ Diculescu, C., , în DR, IV, partea I, Cluj, 1924-
în 1927, p. 394-502; ¶ Dinu, Constantin, Din istoricul unui vechi sat de
1972, p. 285-292;
¶ DIR: volumele: I (1501-1525);
¶ DRH: , volumele: I (1247-1500), II (1501-
1525), III (1526-1535), IV (1536-1550), Ed. Acad.
, vol. I (1222-1456), Ed.
¶ Donat, Ion, , Craiova, 1947;
¶ Donat, Ion, în secolele XIV-XVI
-93; ¶ Donat, Ion, Câteva aspecte geografice ale toponimiei
, în FD, vol. IV, 1962, p. 101-134;
¶ Donat, Ion, I, în LR, an. XIII, nr.6, 1964;
¶ Donat, Ion, , în LR, an XVII, nr.2, 1968, p. 141-146;
177
¶ Dragu, Gh., centrul
¶ Dragu, Gh., , în
¶ colae, în
DR, I, p. 109-146; ¶ , Cluj, 1928; ¶ , Românii în veacurile IX-XIV pe
¶ dialectologie 958; ¶ Florea, Viorica,
, în LR, nr. 3/1975. ¶ Frunzescu, Dimitrie,
României, ¶
ec , Editura Academiei Republicii Socialiste
¶ Giuglea, George,
Ed
¶ Giuglea, G., Orghidan, N., Branul în lumina toponimiei, în CL, an. IV, nr. I, 1959, p. 127-152;
¶ lexicale, în LR, an. XVI, nr.6, 1965, p. 651-656;
¶ Giuglea
¶ Mocanu, M.Z., Proca, O.,
178
¶ Giurescu, Constantin C., Istoria Românilor, vol. I, -
¶ Giurescu, Constantin C., Giurescu, Dinu C., Istoria
Românilor,
¶ Graur, Al., Nume de persoane, ¶ Graur, Al.,
1972; ¶ Hasdeu, Bogdan Petriceicu,
Românilor, vol. I, ed. I, 1873; ed. a II-a, 1875; ¶ Hasdeu, Bogdan Petriceicu, Etymologicum Magnum
Romaniae re
Minerva; ¶
Actele Indice cronologic nr.9, 1949; 2, 1951; 23, 1952;
¶ B ¶ Ionescu, Christian, ,
¶ Ionescu, Christian, ,
acad. Al. Graur),
1979; ¶ Ionescu, Christian, Toponimie de origine
, în SCL, an. XXXV, nr.3, 1984, p. 198-202;
¶ Ionescu, Gr., monumentele lui,
¶ Ionescu, I., , în LR, an., XX,
nr.4, 1971, p. 335-337;
179
¶ Indicatorul Ed. Academiei R.S.R.,
¶ Iordan, Iorgu, Editura
63; ¶ Iordan, Iorgu,
1983; ¶ Iorga, Nicolae,
fresce contemporane, Sibiu, 1930. ¶ Iorga, Nicolae,
8. ¶ Iorga, Nicolae, Istoria Românilor,
1936; vol. III, 1937. ¶ Iorga, Nicolae,
veche, ¶ Iorga, Nicolae,
, (extr
¶ ILR: Istoria limbii române, editura Academiei, vol. I,
¶ Istoria literaturii române, vol. I, Editura Academiei
¶ Istoria României, vol. I, Editura Academiei R.P.R.,
¶ Janitsek, O., O clasificare în microtoponimie: nume în SMO, 1969,
p. 75-80; ¶ -turism, Buc., 1980; ¶
¶ Lahovary, G.I., ,
180
¶ LL: ¶ ¶ Loc.jud.: ¶
în anul 1975; ¶ Macrea, D.,
române1965;
¶ Macrea, D., ti,
¶ Macrea, D.,
române, 1982;
¶ MDGR: volumele I- -1902 (coordonator G.I. Lahovary);
¶ , EDP, Buc., 1973;
¶ sec. al X-lea începutul sec. al XVI-lea), Editura
¶ , Editura
¶ Mitrea, Bucur, Descoperiri recente de monede antice
pe teritoriul RPR, în SCIV, an. XI, nr.I, 1960; ¶ Mitrea, Bucur, Cu privire la tezaurul monetar imperial
transalutanusIV, Buc., 1968, p. 197-206;
181
¶ Modoran, Filofteia, , în LR,
an XXXI, nr. 1, 1982, p. 85-92; ¶ Moise, Ion, , în
-367; ¶ Moise, Ion, Note etimologice (microtoponimie), în LR,
an. XXII, nr. 6, 1973, p. 577-581; ¶ Moise, Ion, în LR, an. XXVIII,
nr.2, 1979, p. 185-190; ¶ Moldoveanu, Gh., Structuri ale toponimiei din bazinul
Milcovului, -112; ¶ ; ¶ Nania, Ion,
9, Buc., 1967, p. 7-23; ¶ Nania, Ion, Aria culturii de prund în România, în
-22; ¶ Nania, Ion,
Ar -132;
¶ Nasta, Nicolae,
iunie 1961. ¶ Neagoe Basarab, 1512-1521, la 460 ani de la
1972.
¶ Onciul, Dimitrie, Opere complete1964;
¶ Onciul, Dimitrie, Originile Principatelor Române,
182
¶
¶
¶
Editura Dacia, Cluj, 1974; ¶ Editura
¶ Num
¶ Petrovici, Emil, Dacoslava, în DR, an. X, 1941, p. 233
¶ Petrovici, Emil, Simbioza româno-Transilvania
¶ Petrovici, Emil, Continuitatea daco- , în
¶ Petrovici, Emil, Adjectivele posesive slave în j ca toponimice pe teritoriul R.S.R., în SCL, an.4, 1953;
¶ Petrovici, Emil, slave de pe teritoriul Românieian. 9, 1963, p. 5-11;
¶ Petrovici, Emil, Oronime formate din antroponime în în SMO, 1969, p. 61-67;
¶ Petrovici, Emil, ,
¶ Pârvan, Vasile, Getica. O protoistorie a Daciei, -
a, 1982; ¶ Popescu-Sireteanu, Ion, ,
183
¶ Porucic, T., Lexiconul termenilor entopici din limba
¶ , -a
1976; ¶ Radu, Cezar,
1966; ¶ Rosetti, Al., Istori
secolul al XVII-lea, Editura -a
¶ Russu, I.I., Etnogeneza românilor. Fondul autohton
traco- - , Editura
¶
¶ cea mai veche
-122; ¶ Aref un vechi sat
179-209;
¶ -208;
¶
român -49; ¶ Sala, Marius,
apelativelor , în SCL, an.IX, nr. 3, 1958, p. 337-348;
184
¶ Sala, Marius, Cu privire la unele determinative din în LR, an.XIII, nr. 1, 1964, p.
62-69; ¶ Sala, Marius, Probleme de toponimie I, în LR, an.
XIII, nr. 2,/1964; ¶ Sala, Marius, Probleme de toponimie II, în LR, an.
XIII, nr. 3/1964; ¶ Stahl, H.H.,
vol. I, 1958; vol.II, 1959; vol. III, 1965,
¶ 1950 -;
¶ ¶
1969, 1971, 1972, 1980; ¶
1969; ¶ SO -Napoca, 1976, 1981,
1982; ¶ ,
¶
culturii române, vol. II, - ¶ , Moisescu, Nicolae, Curtea de
Editura Sport-Turism,
¶ Teodorescu, V., Rizea, I., Dupoi, V., Un tezaur de
republicane descoperit în Muntenia. Tezaurul de la Rociu1969, p. 101-108;
185
¶ Tudor, Dumitru, -a,
¶ Udrescu, D., , Editura
¶ microtoponimiei de macrotoponimie, în CL, an. XIV, nr. 1, 1969, p. 109-113;
¶ Vâlsan, G., , 1924;
¶ Toponymie agraire de montagne dans les Carpathes Roumains, 1967;
¶ , în ..., 1975, p. 177-195;
¶ Vulpe, Alexandru, Popescu, Eugenia, Date noi privind
-31; ¶ Vulpe, Radu, -dacice din Muntenia,
966; ¶ Vulpe, Radu,
toponimelor lui Ptolomeu din regiunile noastre, în -29;
¶ Xenopol, A.D., , -