1

2

3

4

Rezervatia ornitologica Mlastinile Satchinez

de Tulhina Andrei, Toma Alin, Trandafir Anda

Mlastinile Satchinez formează o rezervatie naturală ornitologică care se întinde pe 242 de hectare în hotarul localitătii Satchinez, din judetul Timis. Ea este

5

amplasată în bazinul hidrografic Timiş-Bega, pe albia majoră a pârâului Ier, între km 3800 şi 21400, în aval de satul Bărăteaz şi în dreptul comunei Satchinez. Reprezintă astăzi una dintre ultimele porţiuni mlăştinoase, întinse, din Valea Ierului.

Păstrând proporţiile, imaginea pe care o oferă mlaştinile de la Satchinez amintesc de Delta Dunării; este un paradis al păsărilor acvatice

Aici trăiesc 40% dintre speciile de păsări întâlnite pe teritoriul României.

Mlastinile din sesul Banatului ofera imaginea unei mari linistite si intinse de cranguri si stufarii, inconjurata de inaltimi si dealuri.

Datorită structurii geomorfologice ale straturilor aluvionare aici s-au format, cu sute de ani în urmă, terenuri mlăştinoase intercalate de băltiri la suprafaţă, fâneţe umede şi sărături. Excesul de umiditate al acestor zone, umede prin excelenţă, a fost întreţinut permanent prin izvoare proprii de apă arteziană şi termală, iar periodic prin precipitaţiile tipice de sezon şi, în mod deosebit, prin revărsările pârâurilor, cu ocazia debitelor excesive.

În aceste habitate umede au convieţuit speciile de floră şi faună specifice. Pe lângă bogăţia piscicolă şi cinegetică a Văii Ierului s-au semnalat aglomerări de păsări acvatice. Conform datelor din literatură, existau 132 de specii, cu numeroşi indivizi, fiind reprezentate

6

toate categoriile fenologice. Pretenţiile acestei biomase uriaşe privind cuibăritul, hrănitul şi condiţiile de staţionare şi adăpost, au fost satisfăcute fără nici o problemă, de către productivitatea biologică a unui habitat mlăştinos integru, sănătos şi de proporţii optime.

Specii protejate

Între speciile protejate care cuibăresc aici se numără ciocîntorsul (Recurvirostra avosetta), egreta mică (Egretta garzetta), egreta mare (Egretta alba), piciorongul (Himantopus himantopus), stârcul cenusiu (Ardea cinerea), stârcul galben (Ardeola ralloides), stârcul pitic (Ixobrychus minutus), stârcul rosu (Ardea purpurea), stârcul de noapte (Nycticorax nycticorax) si altele.

Dintre rapitoare: heretele de stuf, vanturelul de seara, vinderelul rosu, soimul randunelelor, ciuful de campie, cucuveaua.

Habitatul, în documente internaţionale

Vegetatia luxurianta existenta in perimetrul rezervatiei propriu- zise constituie un excelent camuflaj pentru cuibarit si clocit. Ochiurile deschise de apa in mijlocul baltilor sunt inconjurate de fasii de stufaris. Salciile si florile salbatice in special trandafirii salbatici completeaza peisajul de vis.

7

Incă din 1942, mlaştinile au fost legiferate ca rezervaţie naturală protejată, de importanţă naţională.

Lucrările în derulare la Satchinez, care se realizează cu aportul financiar al Comisiei Europene, au menirea de a reface şi perpetua habitatul umed din zonă, capabil să ocrotească existenţa unor specii de păsări acvatice, astăzi periclitate, pe cale de dispariţie pe plan mondial. De altfel, nu este întâmplătoare nominalizarea rezervaţiei de la Satchinez între ariile de importanţă deosebită din Europa („Important Bird Areas"). Din 1991, valoarea de unicat a rezervaţiei a fost recunoscută inclusiv de către forurile internaţionale care militează pentru protecţia păsărilor („Bird Life International").

Statutul de rezervaţie a garantat, în ultimă instanţă, că s-a putut păstra această ultimă zonă mlăştinoasă din vestul României. Şi astăzi, rezervaţia atrage un număr însemnat de specii acvatice, şi nu numai, atât în perioada cuibăritului cât şi în perioada de migraţie, desigur în funcţie de dimensiunile sale actuale, şi de multitudinea nivelurilor trofice, în special în anii ploioşi.

 

8