Sarurile de amoniu cuaternar

Alaturi de substantele clorigene, sarurile de amoniu cuaternar reprezinta agentii

dezinfectanti cei mai utilizati în sectorul alimentar. Au actiune detergenta slaba, dar au o actiune

germicida foarte buna. Efectul germicid, cel mai pronuntat, îl au compusii, care în molecula lor

contin un radical cu 16 atomi de carbon.

Principalele proprietati ale sarurilor de amoniu cuaternar sunt:

-          actiunea antimicrobiana fata de bacterii (ceva mai slaba asupra celor Gram

pozitive), fungi si virusuri;

-          stabilitate în conditii obisnuite de temperatura;

-          lipsa culorii si mirosului, a corosivitatii si a actiunii iritante asupra tegumentului în

concentratii uzuale;

-          solubilitate în apa.

Actioneaza bine si în prezenta substantelor organice, dar sunt inactivate de detergentii

anionici si de polifosfatii anorganici, iar ionii de calciu, magneziu, feros si feric si pH-ul  < 6 le

reduc eficacitatea.

Cele mai folosite concentratii, în industria alimentara, sunt cele de 0,2-0,5‰.

Dintre sarurile de amoniu cuaternar se pot mentiona bromura de cetiltrimetilamoniu

(Cetrimid, Cetavlon etc.), bromura de cetildimetil-benzilamoniu (Ceepryn, Cetozol, Bromocet).

Aceasta din urma a fost frecvent folosita în tara noastra.

Bromocetul actioneaza mai ales asupra germenilor Gram pozitivi. Solutiile au valoare

decontaminanta numai fata de germenii sensibili aflati pe suprafete netede; pe suprafetele

rugoase nu este suficient de penetrant si din aceasta cauza germenii situati în spatiile mai

profunde ramân viabili. Pentru dezinfectia suprafetelor netede si a mâinilor se foloseste o solutie

care contine 1‰ substanta activa. Solutiile apoase se folosesc maximum 2 zile, iar dezinfectia se

realizeaza prin pulverizare fina, folosindu-se 0,5 l/m2.

Agentii tensio-activi amfolitici (se comporta ca baze în mediu acid si ca acizi în mediu

alcalin) pot modifica tensiunea superficiala atât în mediul acid cât si în mediul alcalin. Au

actiune detergenta si dezinfectanta importanta, sunt netoxici, necorosivi, neiritanti, incolori si

inodori, fiind potriviti atât pentru suprafete cât si pentru tegumente.

Produsii Tego si Tagonin se recomanda pentru dezinfectia în industria alimentara în

solutii apoase de 1%, timp de contact 10-15 minute.

 Alte substante dezinfectante

Soda caustica este cea mai puternica substanta alcalina, foarte eficace pentru îndepartarea

grasimilor si a altor depozite organice. Este foarte corosiva pentru suprafetele metalice si dificil

de îndepartat prin clatire. Datorita pH-ului ridicat(13,3 solutie 1%) este un dezinfectant cu

spectru larg de actiune fata de formele vegetative si sporii bacterieni, fata de virusi si paraziti.

În industria alimentara, în functie de scopul urmarit, se recomanda concentratii

între 0,5 si 2%. Puterea germicida a solutiilor de soda caustica creste cu temperatura; solutiile

cele mai active sunt cele fierbinti la 70-80°C.

Se recomanda a fi folosita, în special, în utilajele de spalare mecanica, a ambalajelor de sticla si

în locurile în care îndepartarea grasimilor ridica probleme, ca în industria carnii si a pestelui. Nu

trebuie folosita la nici un fel de operatii manuale, fiind periculoasa datorita arsurilor grave pe

care le poate produce.

Soda calcinata poate fi folosita ca dezinfectant si degresant în compozitia unui numar mare de

agenti chimici de spalare. În unitatile de industrie alimentara, pentru dezinfectie se utilizeaza

concentratii de 2-3‰.

Bioxidul de sulf (SO2) se utilizeaza mai mult la conservarea alimentelor si pentru dezinfectarea

ambalajelor din lemn.

Permanganatul de potasiu (KMnO4) are efect germicid bun (datorita actiunii sale oxidante), dar

din cauza colorarii suprafetelor pe care este aplicat, utilizarea sa ca dezinfectant în industria

alimentara nu este recomandata.

Formolul se utilizeaza ca dezinfectant în stare lichida doar în industria zaharului, iar în stare

gazoasa, pentru dezinfectia capacelor metalice pentru sticle.

6.1.2.2. Agentii fizici de dezinfectie

În industria alimentara, dintre acesti agenti, se folosesc doar caldura si radiatiile ultraviolete.

Caldura

Se foloseste mai ales ca abur saturat sub presiune, care are o eficacitate germicida mai

mare decât caldura uscata. Aplicarea pe suprafete deschise si pentru conducte se face prin

intermediul unor dispozitive speciale (pistoale de abur, instalatii de sterilizare cu abur etc.).

Obiectele de dimensiuni mici se pot dezinfecta prin fierbere sau autoclavare.

Caldura are avantajul ca este foarte eficace asupra tuturor tipurilor de microorganisme,

ieftina si nu lasa nici un fel de reziduuri toxice.

Aplicata însa pe suprafete murdare si puternic contaminate, usuca depozitele de

murdarie, care devin si mai aderente si protejeaza microorganismele pe care le înglobeaza.

Radiatiile ultraviolete

În industria alimentara, radiatiile ultraviolete se folosesc mai ales pentru dezinfectia

aerului din încaperile de productie si depozitare si pe suprafete. Ca urmare a ozonului degajat, în

contact cu alimentele bogate în grasimi pot produce râncezire. Pentru dezinfectie se folosesc

lampi cu presiune scazuta de vapori de mercur, care emit radiatii cu lungime de unda de 240-

280 nm, interval în care efectul germicid este maxim. Cele mai sensibile sunt bacteriile Gram

negative nesporulate, urmate de cocii Gram pozitivi, sporii bacterieni si fungici si de virusuri.

Efectul radiatiilor ultraviolete este influentat negativ de prezenta prafului si a peliculelor

tulburi sau care contin grasimi. Pentru aceste motive utilizarea RU se limiteaza în special la

dezinfectia aerului.

6.2. Particularitatile igienizarii în functie de profilul întreprinderii

6.2.1. Consideratii generale

De realizarea si verificarea starii igienice a întreprinderii raspunde atât conducerea

acesteia cât si cadrele de specialitate care îndruma si executa procesul tehnologic, care vor

asigura baza materiala si personalul de executie.

Aprecierea starii de igiena se face de catre igienistul întreprinderii, iar în cazul unitatilor

care prelucreaza produse alimentare de origine animala si de medicul veterinar inspector de stat.

Controlul starii de igiena se face înainte de începerea procesului de productie, cât si pe

întreg parcursul desfasurarii acestuia.

Controlul preoperational (înaintea începerii procesului de productie) presupune

verificarea zilnica a starii de curatenie a întregului spatiu, a utilajelor, a meselor de lucru, a

vaselor, recipientelor, uneltelor si a mijloacelor de transport.

Igienistul trebuie sa fie dotat cu un registru de inspectie, etichete cu inscriptia „Folosirea

oprita”, lanterna puternica, cârlige, spaclu, razuitoare, cu care face la nevoie verificarea

amanuntita. În cazul în care un utilaj este necorespunzator lipeste eticheta „Folosirea oprita”, iar

daca o sectie întreaga este necorespunzatoare din punct de vedere igienic, se amâna începerea

procesului tehnologic pâna la remedierea situatiei.

Controlul operational (controlul starii de igiena în timpul procesului tehnologic) consta

în verificarea respectarii conditiilor de igiena, în functie de specificul fiecarei sectii. O atentie

deosebita va fi acordata evacuarii ritmice a deseurilor necomestibile, a confiscatelor si a starii de

curatenie a pardoselii. Utilajele defecte vor fi propuse pentru reparatie.

Igienizarea spatiilor tehnologice

Igienizarea acestor spatii se executa în timpul programului de lucru, între schimburi si dupa

terminarea lucrului.

Igienizarea în timpul lucrului consta în strângerea reziduurilor provenite de la curatirea

materiei prime si a materiilor auxiliare (cu ustensile adecvate, de pe suprafata pardoselii), care se

introduc în recipienti cu capac sau saci de plastic ce vor fi evacuati în locurile de colectare. În

sectiile unde apar multe dejectii se spala cu apa rece si se matura spre canalele de scurgere.

Igienizarea între schimburi se realizeaza dupa scoaterea de sub tensiune a instalatiilor

electrice si consta în:

-          îndepartarea reziduurilor organice;

-          scoaterea utilajelor deteriorate în timpul programului de lucru, care se duc la

atelierul mecanic pentru reparatii;

-          curatirea propriu-zisa, care cuprinde: prespalarea, ce consta în înmuierea

particulelor de murdarie aderente pe suprafete cu un curent de apa la temperatura de

40ºC, sub presiune; curatirea chimica cu solutie calda de detergenti 3%; spalarea cu

apa rece, pentru îndepartarea detergentului, apoi cu apa fierbinte la 83ºC si apoi, din

nou, cu apa rece.

Igienizarea dupa terminarea lucrului se realizeaza de asemenea dupa scoaterea de sub tensiune a

instalatiilor electrice si consta în:

-          transferarea utilajelor transportabile în sala de spalare: tavi, carucioare;

-          îndepartarea reziduurilor organice;

-          demontarea partilor mobile ale utilajelor fixe;

-          spalarea cu apa sub presiune;

-          curatirea chimica cu solutie de detergenti în concentratie de 2-3% pentru pereti,

utilaje si pardoseli. Când murdariile sunt mai aderente si grase se folosesc

solutii 5%. Dupa un timp de contact de 10-15 minute, suprafetele se curata cu perii,

spacluri, bureti metalici, cârlige pâna când se înlatura toate reziduurile organice;

-          spalarea cu apa calda a detergentilor si apoi cu apa fierbinte la 83ºC sub presiune;

-          dezinfectia cu substantele chimice avizate de organele sanitare pentru industria

alimentara: cloramina 1,5%, soda caustica 0,5-2%, hipoclorit de sodiu 12,5% clor

activ, soda calcinata 2-3% sau alte substante din reteaua comerciala.

Timpul de contact al solutiilor dezinfectante cu suprafata igienizata este de 60 de minute,

iar cantitatea de solutie pe metrul patrat este de 0,150 litri.

Igienizarea ustensilelor si a utilajelor mobile se realizeaza într-un spatiu special de

spalare, compartimentat în 3încaperi (una în care se aduna ustensilele si utilajele murdare, o

camera de spalare si zvântare si o camera în care se depoziteaza ustensilele si utilajele spalate).

Spalarea se realizeaza în mai multe etape: înmuierea, apoi spalarea cu detergenti si

spalarea pentru îndepartarea acestora, folosind atât apa rece cât si încalzita. Dupa clatirea cu apa

rece, tavile, navetele, galetile etc., se pun la scurs pe gratare din inox sau din metal galvani zat. În

unitatile moderne spalarea se face cu masini speciale de spalat.

Spalarea utilajelor, cu exceptia celor utilizate în abatoare si fabrici de preparate din carne,

se poate face cu aparate fixe, bazate pe folosirea simultana a aburului si substantelor chimice,

asigurându-se atât spalarea cât si dezinfectia.

Igienizarea spatiilor social-sanitare (veterinare, spalatoare, dusuri, WC -uri etc.) din

întreprinderile alimentare este foarte importanta, deoarece acestea pot constitui veritabile surse

de contaminare cu microorganisme a produselor obtinute.

Curatirea acestora se realizeaza prin maturare, spalare cu apa fierbinte sub presiune cu

detergenti, îndepartarea paianjenilor etc., urmata apoi de dezinfectie cu substante chimice

adecvate. Dezinfectia se realizeaza, în general, cu clorura de var (5% pentru vestiar, dusuri,

dulapuri, 15% pentru WC -uri).

Geamurile si toate partile lemnoase ale anexelor sanitare se sterg de praf ori de câte ori

este nevoie si se spala cel putin odata pe saptamâna. Partile permeabile ale peretilor se curata si

se varuiesc, iar cele impermeabile se spala si se dezinfecteaza ori de câte ori este nevoie.

Igienizarea ambalajelor (metalice, din sticla, din plastic etc.) se realizeaza prin spalare si

dezinfectie care este specifica fiecarui tip. Igienizarea ambalajelor poate fi facuta mecanic sau

manual folosind apa potabila la temperaturi de la 40ºC la 83ºC (sau mai mult) si dezinfectante

aprobate de organele sanitare.

Igienizarea mijloacelor de transport se realizeaza la rampa de spalare si dezinfectie

amenajate pe platforme betonate, cu canal colector pentru apele reziduale, cu instalatii de apa

calda si aparatura necesara prepararii solutiilor dezinfectante si pulverizarii lor. În functie de

destinatie, mijloacele de transport vor fi supuse igienizarii mecanice, fizice si în final

dezinfectiei.

6.2.2. Igienizarea în întreprinderile de industrializare a carnii

În industria carnii principalele tipuri de unitati sunt abatoarele, fabricile de preparate de carne si

fabricile de conserve si semiconserve de carne.

6.2.2.1. Igienizarea abatoarelor

La intrarea în abator trebuie sa existe obligatoriu un dezinfector

pentru personal si unul pentru autovehicule.

Pentru dezinfectia autovehiculelor, acesta va fi realizat pe toata latimea drumului si va

avea o adâncime de cel putin30 de cm, cu peretii de beton pentru a rezista la greutatea

vehiculelor încarcate.

La intrarea personalului este obligatoriu sa existe un dezinfector al încaltamintei, din

material absorbant, îmbibat cu solutie dezinfectanta, astfel ca încaltamintea sa se scufunde

circa 1cm.

Teritoriul trebuie întretinut curat, partea pavata se va matura si spala zilnic.

Platformele de gunoi, boxele betonate, remorcile, recipientele tip cu capac actionat de

pedala în care se pun reziduurile solide, autovidanjerele, crematoriile pentru arderea reziduurilor

(unde este cazul) vor fi mentinute în conditii perfecte de igiena. Dupa golire, recipientii se spala

cu apa la 83ºC.

Rezervoarele proprii de apa se golesc o data pe an, se îndeparteaza sedimentul, se spala si

apoi se dezinfecteaza cu cloramina.

Igienizarea adaposturilor si padocurilor se face prin îndepartarea regulata a dejectiilor si

resturilor de furaje (unde este cazul), spalarea cu apa sub presiune sau cu apa si detergenti, prin

frecare cu perie si apoi clatire a tuturor suprafetelor si obiectelor din adaposturi.

De obicei, de doua ori pe an (primavara si toamna) se face dezinfectia generala. În cadrul

unor masuri epizootologice impuse de serviciul sanitar veterinar, dezinfectia va fi facuta ori de

câte ori este nevoie.

Igienizarea spatiilor de lucru si a utilajelor fixe. Se executa în timpul lucrului, între

schimburi si dupa terminarea lucrului.

În timpul lucrului se strâng resturile provenite din procesul tehnologic si se introduc în

recipienti metalici, se îndeparteaza sângele si continutul intestinal cu apa rece si se dirijeaza spre

gurile de canalizare.

Între schimburi, dupa evacuarea spatiilor tehnologice si scoaterea din functie a utilajelor,

se spala cu apa utilajele fixe si se îndeparteaza reziduurile.

Dupa terminarea programului de lucru se scot din functie instalatiile electrice, se scot

toate produsele si subprodusele si se demonteaza partile mobile ale utilajelor. Se spala totul cu

apa sub presiune urmata de curatirea chimica cu o solutie calda de detergenti 3%, timp de

contact 10-15 minute. Suprafetele plane (utilajele, mesele de lucru, peretii, pavimentele) se

curata cu perii de plastic, iar pentru locurile greu accesibile (colturile utilajelor) se folosesc

spacluri, bureti metalici, cârlige. Dupa curatirea chimica cu detergenti 3% se spala abundent cu

jet de apa la temperatura de 83ºC. Dupa zvântare, se executa dezinfectia prin pulverizare fina a

suprafetelor, dupa care se face clatirea cu apa calda sau rece si aerisirea spatiilor.

La intervale de 2-3 saptamâni se executa curatirea si dezinfectia periodica, procedând în

mod asemanator celui descris mai sus, dar în acelasi timp se includ si operatiile de dezinfectie

periodica cu hipoclorit de sodiu 12,5% clor activ.

Igienizarea utilajelor mobile (cârlige, tavi de aluminiu, navete, recipiente etc.) se face în

spatii special amenajate pentru spalare prevazute cu recipiente sau bazine alimentate cu apa rece

si fierbinte la 83ºC si cu solutie de detergent.

Initial se face curatirea mecanica cu jet puternic de apa, apoi urmeaza spalarea cu solutie

detergent 3%, folosind perii aspre, bureti de sârma etc., dupa care se înlatura detergentul prin

spalare abundenta cu apa sub presiune la temperatura de83ºC.

Urmeaza dezinfectia utilajelor, utilizând solutii de soda caustica 1-2 %, soda calcinata 2-

3% etc. În aceste solutii utilajele se lasa 60 de minute, dupa care se scot, se limpezesc bine, apoi

se lasa sa se scurga si sa se usuce.

În unitatile mari se folosesc instalatii automate de spalare si dezinfectie.

Ustensilele folosite în productie se igienizeaza ori de câte ori este necesar. Initial se

spala, apoi se dezinfecteaza prin fierbere la 90-100ºC, timp de 20-30 de minute sau cu o solutie

de bromocet 1% timp de 20-30 de minute, urmata de îndepartarea solutiei dezinfectante cu jet

puternic de apa (Stanescu, 1998).

6.2.2.2. Igienizarea fabricilor de preparate, conserve si semiconserve de carne

În aceste întreprinderi operatiile de igienizare sunt, în general, cele prezentate pentru

abatoare.

Dupa scoaterea de sub tensiune a utilajelor si evacuarea tuturor produselor, se face

curatirea mecanica cu jet puternic de apa, apoi urmeaza spalarea cu solutie de detergent 2-3% a

benzilor, utilajelor metalice din inox, peretilor, obiectelor din plastic si a pardoselii. Dupa 10-

15 minute de contact se freaca cu perii aspre, bureti de sârma etc., urmeaza apoi înlaturarea

detergentului prin spalare abundenta cu jet de apa cu temperatura de 83ºC.

O atentie deosebita se va da spatiilor de transare, la spalarea meselor de transare si a

benzilor. Blaturile de plastic se ridica si se introduc în solutii detergente, se spala cu perii cu fir

de plastic, apoi se clatesc abundent cu apa.

În întreprinderile moderne, transportoarele sunt prevazute cu sistem de spalare.

Operatiile de dezinfectie se fac la sfârsitul programului de lucru.

Curatirea liniilor aeriene si a cârligelor se face prin razuire cu razuitoare de metal sau

perii de sârma, spalarea se face cu apa calda la 83ºC, dupa care se ung în stare calda cu ulei de

parafina pentru a nu rugini. Aceasta operatie se executa o data la 2 zile.

Pentru înlaturarea depunerilor de gudroane care obstrueaza schimbatorul de caldura al

celulelor de fierbere si afumare, se demonteaza schimbatorul de caldura si se introduce într-un

bazin cu solutie de fosfat trisodic, în care se tine circa 10 ore, dupa care se spala cu apa curenta.

La fabricile de salamuri de durata o atentie deosebita se va da dezinzectiei pentru

combaterea acarienilor.

Igienizarea spatiilor racite consta în curatirea mecanica, spalarea portiunilor faiantate, a

serpentinelor de racire si a pavimentului, în conditiile mentionate. Peretii nefaiantati se trateaza

cu substante antimicotice (sulfat de fier sau sulfat decupru 5-10%).

6.2.3. Igienizarea în întreprinderile de industrializare a laptelui

Se realizeaza prin curatirea si dezinfectia suprafetelor cu care vine în contact laptele si

produsele lactate, începând cu mulsul si pâna la desfacerea produselor lactate pe piata.

Apa utilizata la igienizare trebuie sa îndeplineasca conditiile de

potabilitate  (organoleptice, chimice si microbiologice) conform normativelor legale.

Substantele detergente sunt utilizate la îndepartarea impuritatilor si a reziduurilor

(grasimi, proteine, saruri minerale) provenite din lapte în timpul procesarii.

Grasimea se îndeparteaza de pe ambalaje, utilaje, spatii de productie utilizând solutii

alcaline la temperatura de 83ºC sau solutii cu substante tensioactive, care trebuie mentinute într-o

stare de agitatie intensa. Este necesara schimbarea la timp a solutiei de spalare deoarece, daca

aceasta contine peste 0,5% grasime, eficienta detergentului scade, aparând tendinta de

aglomerare si de depunere a grasimii pe suprafetele cu care vine în contact.

Substantele proteice se îndeparteaza prin descompunerea lor în produsi solubili sub

actiunea acizilor si bazelor, solubilitatea fiind direct proportionala cu concentratia acestora.

Eficienta solutiilor de spalare scade când cantitatea de proteine depaseste 0,4%; deci se impune

schimbarea solutiilor înainte de atingerea acestei concentratii.

Piatra de lapte este un amestec de fosfat de calciu, carbonat de calciu, proteine si grasimi

(în cantitati variabile), care apare în special pe suprafetele schimbatoarelor de caldura, în care

temperatura laptelui depaseste 75ºC.

Solutiile alcaline emulsioneaza grasimile si solubilizeaza proteinele, iar cele

acide îndeparteaza sarurile de calciu. Din acest considerent, se practica o tratare alternând

solutiile alcaline cu cele acide (Stanescu, 1998).

Substantele dezinfectante cel mai frecvent folosite în industria laptelui sunt hipocloritul

de sodiu si cloramina, dintre compusii clorului; soda caustica si soda calcinata, care au si efect de

saponificare a grasimilor.

Dintre agentii chimici folositi mai frecvent în industria laptelui amintim:

-          fosfatul trisodic (tehnic calcinat sau cristalizat), emulsioneaza si saponifica

grasimile si proteinele, are actiune dededurizare si mareste puterea de udare

si de înmuiere, este corosiv pentru aluminiu si cositor si contribuie la mentinerea

suprafetelor lucioase a ambalajelor de sticla;

-          silicatul de sodiu, intensifica actiunea de curatire a substantelor alcaline,

protejeaza suprafetele confectionate din aluminiu sau tabla cositorita de actiunea

corosiva a substantelor alcaline, este usor solubil în apa si are o actiune emulsionanta

si de umezire buna;

-          hexametafosfatul de sodiu, este dedurizant, previne depunerea sarurilor de calciu si

magneziu prin formarea unor saruri complexe usor de îndepartat prin clatire, are o

buna actiune de emulsionare si dispersare a impuritatilor;

-          acidul azotic tehnic îndeparteaza piatra de lapte de pe suprafetele utilajelor, în

special a pasteurizatoarelor confectionate din otel inox;

-          azotatul de uree actioneaza la fel ca acidul azotic tehnic.

Actiunea agentilor chimici de spalare este favorizata, în general, de temperatura. Spalarea

ambalajelor, recipientelor, conductelor si instalatiilor care nu prezinta depuneri de reziduuri

uscate din lapte, impune obligatoriu clatirea prealabila a acestora cu apa potabila rece, pentru

îndepartarea resturilor de lapte. Clatirea cu apa calda, datorita depozitelor de proteine coagulate,

ce s-ar crea în acest caz, îngreuneaza operatiile ulterioare de curatire.

De cele mai multe ori recipientele returnate din reteaua comerciala prezinta reziduuri

uscate, foarte greu de îndepartat. În aceasta situatie se procedeaza initial la înmuierea prealabila a

recipientelor într-o solutie alcalina 0,5-1%, la temperatura de35-40ºC. La fel se procedeaza si cu

bidoanele, recipientele, conductele care prezinta reziduuri uscate aderente. Din aceste

considerente, este indicat ca imediat dupa golirea acestora, sa se procedeze la clatirea lor, cu apa

rece.

6.2.3.1. Retete de solutii pentru spalare si dezinfectie

A. Retete de solutii pentru spalare

În functie de natura impuritatilor ce trebuie îndepartate, de materialul din care este

confectionata suprafata ce urmeaza a fi spalata si de modul de executie a spalarii (manuala sau

mecanica) se folosesc urmatoarele retete pentru prepararea solutiilor de spalare:

a) pentru spalarea mecanica a ambalajelor de sticla, a utilajelor si instalatiilor din otel

inoxidabil, componentele amestecului de spalare pentru 1 kg substanta ce se introduce

la 100 l apa sunt:

-          hidroxid de sodiu tehnic    - 0,500 kg

-          fosfat trisodic                     - 0,350 kg

-          silicat de sodiu                   - 0,100 kg

-          hexametafosfat  de sodiu    - 0,050 kg

b) pentru spalarea mecanizata a ambalajelor de aluminiu si pentru spalari manuale

(ambalaje, utilaje, cisterne, tancuri, diferite ustensile) componentele amestecului de

spalare pentru 1 kg substanta ce se introduce la 100 l apa sunt:

         

- carbonat de sodiu           - 0,450 kg

- fosfat trisodic                 - 0,300 kg

- silicat de sodiu               - 0,150 kg

- hexametafosfat de sodiu - 0,100 kg

c) pentru spalarea acida a pasteurizatoarelor se vor folosi:

- acid azotic         - 0,700 kg la 100 1 apa  sau

- azotat de uree   - 1 kg la 100 1 apa (este preferat deoarece nu produce accidente)

B. Retete de solutii pentru dezinfectie

În cazul utilizarii pentru dezinfectie a clorurii de var si a hipocloritului de sodiu, ca

surse de clor activ se vor folosi urmatoarele retete:

 - clorura de var: initial se prepara solutia mama cu concentratia de 20 sau 25 g clor

activ/litru apa prin adaugarea cantitatilor de var cloros (în kg) dupa cum urmeaza (tabelul 26):

Tabelul 26

Cantitatile de var cloros (în functie de concentratie) necesare obtinerii solutiilor cu clor

activ g/l

Concentratia clorului

activ din varul cloros

%

Cantitatea de var cloros necesara pentru obtinerea so-

lutiilor cu clor activ g/l

20 25

20 10,00 12,50

22 9,25 11,50

24 8,50 10,50

26 8,00 9,75

28 7,25 9,00

30 6,75 8,50

32 6,25 8,00

34 6,00 7,50

36 5,75 7,00

38 5,25 6,50

40 5,00 6,25

            Din solutia mama se vor folosi 1 litru la 100 litri apa pentru prepararea solutiei de lucru

cu concentratia de 200-250 mg clor activ/litru.

            - hipocloritul de sodiu: pentru prepararea a 100 litri solutie de lucru cu 200-250 mg clor

activ/litru, din hipocloritul de sodiu se adauga urmatoarele cantitati (tabelul 27).

Tabelul 27

Cantitatile de hipoclorit de sodiu (în functie de concentratie) necesare obtinerii solutiei de lucru

cu concentratie de clor de

200 respectiv 250 mg/l

Concentratia clorului ac-

tiv din hipocloritul de

sodiu %

Cantitatea de hipoclorit de sodiu (l ) necesara pentru

obtinerea solutiei de lucru cu concentratia de clor ac-

tiv de:

200 mg/l 250 mg/l

12,5 0,16 0,2

10,0 0,2 0,25

8,0 0,25 0,31

           

Spalarea si dezinfectia în industria laptelui trebuie sa respecte obligatoriu urmatoarea

ordine a etapelor operationale:

-          pregatirea instalatiilor, utilajelor, ambalajelor etc. pentru ca toate suprafe-

tele sa fie accesibile;

-          pregatirea si controlul solutiilor de spalare si dezinfectie;

-          clatirea cu apa rece sau calduta pentru îndepartarea

resturilor de lapte sau produse lactate;

-          spalarea propriu-zisa (manuala sau mecanizata);

-          controlul concentratiilor solutiilor în timpul spalarii si completa-

rea cu substante la concentratiile necesare;

-          clatirea cu apa calda pentru îndepartarea urmelor solutiei de spalare;

-          dezinfectia cu apa fierbinte la 83°C sau cu solutie dezinfec-tanta

(dependent de tipul utilajelor sauinstalatiei);

-          clatirea cu apa rece;

-          controlul starii de igiena prin recoltari de probe pentru examene de labo-

rator.

6.2.3.2. Igienizarea spatiilor de productie si de depozitare

În timpul procesului de fabricatie si dupa terminarea acestuia, igienizarea spatiilor de productie si

de depozitare se realizeaza prin:

- curatirea mecanica si îndepartarea reziduurilor de lapte, zer, zara, farâmituri de brânza etc., de

pe pavimente, din jurul meselor si utilajelor de lucru. Reziduurile adunate se recolteaza zilnic si

se introduc în recipienti (metalici sau de plastic) cu capac, care se transporta în locurile de

evacuare sau de colectare reprezentate prin boxe special amenajate, pe platforme cu paviment

impermeabil, cu rigole de scurgere, prevazute cu instalatii de apa si canalizare;

-  spalarea cu apa calda la 45-50°C cu adaos de soda 1-2% sau detergenti;

-  dezinfectia cu solutii clorigene 1-2% (200mg clor activ/litru; cloramina sau hipoclorit

de sodiu).