Sărbătorile creştine în lumeSărbătorile creştine sunt un prilej de bucurie pentru toţi, ocazie cu care familiile se

reunesc. Dincolo de sensul religios care, din păcate, se pierde pe zi ce trece, acestea reprezintă momente minunate de a te simţi bine alături de cei dragi.

Simbolurile religioase sunt cunoscute de tot mai puţini oameni, doar din când în când, cuprinşi de atmosferă plăcută de vacanţă, ne mai amintim adevărata semnificaţie a sărbătorilor. Acest lucru nu se întâmplă numai la noi, la romani, ci în întreaga lume. Şi nu suntem de condamnat nici noi, nici alţii. Acest lucru se întâmpla din cauza caracterului commercial pe care îl capătă tot mai multe sărbători, din cauza lumea care evoluează, a tradiţiilor care capătă noi semnificaţii şi valente...

Dacă tot vorbim de obiceiuri şi tradiţii, să facem o plimbare prin lume, ca să vedem ce înseamnă Crăciunul în cultura altor popoare.

BELGIA

În Belgia, Crăciunul are loc mai devreme decât în alte țări, pe 6 decembrie, iar moșul lor se numește MOȘ NICOLAE. Moș Crăciun nu prea e prezent, cu toate că pe 25 decembrie copiii primesc daruri. Cadourile semnificative, cele pe care micuții și le doresc sunt primite de la Moș Nicolae.

Cina este specială prin faptul că începe întotdeauna cu o băutură însoțită de gustări. Urmează o specialitate din fructe de mare, un curcan la cuptor și un desert specific numit “Gură lui Crăciun”.

În Belgia, copiii merg din casă-n casă intonând cântece, iar apoi gazdele îi recompensează cu fructe și bomboane. Ajunul Crăciunului este o sărbătoare de familie. Unii localnici participă la slujba de la miezul nopții, așa cum se face în piața centrului orașului Bruxelles unde, indiferent de vreme, asistă în familie la aprinderea lumânărilor de la ora 12.

FINLANDA

Finlanda ar fi, după părerea locuitorilor ei şi a milioanelor de copii care-i trimit scrisori lui Moş Crăciun, locul în care trăieşte acest personaj. Finlandezii spun că Moş Crăciun locuieşte în nordul ţării, în zona numită Korvatunturi.

Obiceiurile de Crăciun ale finlandezilor sunt destul de diferite de cele ale altor popoare. Prin tradiţie, în fiecare casă se face curăţenie timp de o săptămână pentru cele trei zile de Crăciun: Ajunul, Ziua de Crăciun şi Boxing Day. În dimineaţa de Ajun, întreaga familie împodobeşte casa şi bradul.

POLONIA

În Ajun, copiii aşteaptă apariţia primei stele pe cer, pentru că aceasta denotă că este momentul să înceapă cina. Pe masă, este aşezat întotdeauna un tacâm în plus - pentru cazul în care apare un vizitator neaşteptat. Perioada Sărbătorilor începe pe 24 decembrie şi se termină pe 6 ianuarie. Cântecele de Crăciun sunt încă foarte prezente în această perioadă. În unele regiuni, colindătorii, grupuri de copii sau de adolescenţi, vor trece din casă în casă cu stele multicolore şi cu scene ale Naşterii lui Iisus.

Obiceiul scenei biblice a Naşterii a intrat î n Polonia odată cu franciscanii, în secolul al XIII-lea. Scena din Cracovia este remarcabilă, ea reprezintă sufletul şi farmecul oraşului, dar şi speranţa adusă de Crăciun. Pentru pregătirea mâncărurilor de Crăciun, se strecoară câteva paie sub faţa de masă pentru a aminti faptul că Iisus s-a născut într-o iesle. Înainte de a începe să mănânce, toţi cei aşezaţi la masă împart azimă (oplatek), marcată cu scene ale naşterii Domnului, şi îşi fac urări de bine.

 La început, cadourile se ofereau numai de Sfântul Nicolae, însă, astăzi, copiii primesc daruri şi în seara zilei de 24, pe care steaua cea bună le etalează sub brad. Slujba religioasă reprezintă un lucru aproape obligatoriu, bisericile poloneze, fiind, la această dată, pline de oameni

GERMANIA

De Crăciun, germanii adora să-şi orneze casele şi în exterior, şi în interior. În jurul ferestrelor sunt puse lampioane electrice, iar pe geamuri sunt lipite folii colorate cu scene religioase. În aproape fiecare casă exista Adventskrantz, un suport metalic cu patru lumânări. "Advent" înseamnă "vine", iar acest suport simbolizează cele patru săptămâni de dinaintea Crăciunului. În fiecare duminică din aceste patru săp tămâni, este aprinsă câte o lumânare.

Germanii numesc Crăciunul "Weihnachten", care înseamnă "noapte solemnă", sau "Heiligenachten" - "noapte sfântă". Este evocată, atunci, nu naşterea lui Hristos, ca în ţările latine, ci slujba de la miezul nopţii de Crăciun. Încă din prima duminică de Advent, târgurile de Crăciun invadează pieţele oraşelor, dându-se astfel startul sărbătorilor de sfârşit de an.

AUSTRIA

Sărbătoarea Sfântului Nicolae este cea care marchează începutul Crăciunului în Austria. Sfântul acompaniat de diavol, îi întreabă pe copii ce fapte (bune sau rele) au mai făcut. Celor care au fost cuminţi li se dau dulciuri, jucării şi nuci. Cadourile, care sunt puse sub copac, vor fi deschise după cina din Ajunul Crăciunului. Dinspre biserica se aude muzică corală, iar colindătorii ce duc din casă în casa torţe luminoase şi o iesle, se adună la sfârşit pe scările bisericii.

AUSTRALIA

În această parte a lumii e ceva obişnuit să petreci sărbătoarea Crăciunului la peste 30 grade C. Cina e deosebită de cele din alte ţări prin faptul că într-una dintre prăjituri este pusă o bucăţică de aur.

Cel care găseşte aurul ştie că va avea mult noroc în anul care urmează. Masă nu se serveşte în camera de zi, lângă şemineu, ci pe plajă sau la picnic. În seara de Crăciun, australienii ies pe străzi, cu lumânări aprinse şi cânta toate cântecele specifice.

Casele, străzile şi plajele sunt pline de "tufişuri de Crăciun", nişte tufe verzi care fac floricele mici, roşii. Pentru cei care sunt obişnuiţi cu zăpadă sau vremea rece, este ciudat să vadă cum locuitorii Australiei se plimbă din magazin în magazin în şort şi bluza cu mâneca scurtă pentru a cumpăra cadourile de Crăciun. Evident că Moşul nu vine cu sania trasă de reni, ci cu surf-ul.

GRECIA

În Grecia preoţii merg din casă în casa stropind cu apa sfinţită pentru a alunga spiritele rele care s-ar putea ascunde în casele oamenilor. În cele mai multe case greceşti este decorat câte un brăduţ cu beteală şi o stea este pusă în vârf. Cadourile sunt schimbate pe 1 ianuarie, de ziua Sfântului Vasile.

Oamenii se culcă devreme pentru a asista la slujba care începe la ora 4 dimineaţa. Pe 25 decembrie, la întoarcerea de la biserică, toată familia împarte miere, fructe uscate şi Christopsomo ("pâinea lui Hristos"), un fel de plăcintă cu nuci pe care stăpâna casei a preparat-o în ajun şi în care a avut grijă să-şi lase amprenta degetelor, simbol al urmei degetelor lui Hristos, dovada că s-a născut.

ITALIA

Sărbătoarea Crăciunului ţine trei zile în Italia (24, 25, 26), din această ţară venind şi "îl presepe" - scena Naşterii lui Iisus -, pe care familiile italiene o instalează cu 9 zile înainte de Crăciun. Bradul de Crăciun se face pe 8 decembrie, zi, de asemenea, liberă în Italia.

În această perioadă, italienii oferă celor apropiaţi, colegilor de muncă sau vecinilor dulciuri, prăjituri cu chipul principalilor protagonişti ai perioadei: Moş Crăciun (Babbo Natale) sau copilul Iisus. Această tradiţie a cadourilor oferite vecinilor vine dintr-un obicei mai vechi, specific zonelor rurale, unde, în noaptea de Crăciun, toţii copiii din sat plecau cu colindul. În schimbul urărilor de fericire, belşug şi "la mulţi ani", copiii primeau cadouri constând în produse alimentare, precum făină, ouă sau carne uscată.

În Italia, însă, tradiţiile de Crăciun diferă de la o regiune al alta. În nordul ţării, cadourile sunt aduse de Moş Crăciun (Babbo Natale) sau Micul Iisus (Gesu Bambino), pe 25 decembrie. În alte părţi acestea sunt aduse de Sfânta Lucia, pe 13 decembrie. Conform legendei, Santa Lucia aducea de mâncare prietenilor săi creştini ascunşi în catacombe. La Roma şi în sudul Italiei, oamenii trebuie să aştepte, pentru cadouri, data de 19 ianuarie, dată sfântă, în care Befana, bătrâna vrăjitoare cu părul alb, va trece. Îmbrăcată în negru şi cu pantofi rupţi în picioare, ea se deplasează pe mătură şi împarte dulciuri copiilor cuminţi şi cărbuni celor neascultători. Copii îşi lasă, în general, şosetele într-un colţ al casei pentru a primi bomboane.

STATELE UNITE

Spre deosebire de alte ţări în care tradiţiile de Crăciun sunt bine conturate, SUA este ţara tuturor posibilităţilor. Fiecare nou colonist a adus cu sine obiceiurile şi tradiţiile poporului său.

În Alaska, o stea este dusă din casă în casă şi este urmărită de oamenii lui Irod, care încearcă să ia steaua. Uşile sunt adesea decorate cu ananas, simbol al ospitalităţii.

În Washington D.C., un uriaş brad împodobit aşteaptă ca Preşedintele să apese butonul magic care va aprinde luminiţele pomului.

În sud, tradiţiile sunt mai apropiate de cele ale lumii latine şi mexicane. În New Orleans, un taur uriaş împodobit cu panglici legate de coarne este plimbat pe străzi.

În Arizona, încă mai este păstrat ritualul mexican numit Las Posadas. Ritualul presupunea interpretarea Mariei şi a lui Iosif căutând un adăpost la han. Familiile joacă rând pe rând rolul şi astfel se vizitează reciproc.

În Hawaii, Crăciunul începe cu venirea unui vas în care se afla pomul de Crăciun, un vas care aduce şi o mare parte din mâncarea de Crăciun.

ANGLIA

Britanicii denumesc Crăciunul "Christmas", adică "slujba lui Hristos". Nu naşterea lui Iisus este celebrată, ci slujba de la miezul nopţii, ca la germani. Toate casele sunt decorate pentru ocazie, la exterior şi la interior. Celebrele "Christmas carols" sunt cântecele de Crăciun pe care copiii le intonează în stradă pentru câteva monede. Pe 24, înainte de a merge la culcare, copiii lasă, lângă şemineu, un mic platou cu mâncare pentru Moş Crăciun, astfel încât acesta să-şi poată reface forţele în timpul lungii sale călătorii. Dimineaţa, aceştia îşi pot deschide cadourile strecurate în şosete, agăţate lângă şemineu sau la picioarele patului. Masa de Crăciun este organizată, de obicei, la prânz şi, doar după ce aceasta ia sfârşit, copii pot merge să deschidă şi restul cadourilor, aflate sub brad.

ŢARA SFÂNTĂ

Crăciunul în Tara Sfânta este de obicei, plin de pelerini veniţi să sărbătorească aici vestea naşterii Domnului. În locul sfânt, o stea aurie de pe podea marchează locul unde s-a născut Iisus. Ţara Sfânta este patria creştinismului. De aceea indiferent dacă sunt protestanţi, catolici sau ortodocşi, toţi sărbătoresc acelaşi lucru: naşterea Mântuitorului. Serviciile religioase se fac în acelaşi timp, dar în diferite părţi ale bisericii şi în limbi diferite.

La prânz, se mănâncă curcan piperat şi aromat cu scorţişoară şi umplut cu orez, alune, nuci sau migdale.

În Ajun, membrii bisericii protestante se aduna pentru a merge la colindat. A doua zi, după micul dejun, ei merg la biserică şi apoi îşi vizitează prietenii pentru a le ura "Crăciun fericit".

Potrivit tradiţiilor creştinilor catolici, preoţii aduc enoriaşilor apa sfinţită. La ortodocşi, credincioşii merg la biserică pentru a asista la o slujbă specială de Crăciun în timpul căreia crucea este introdusă în apă pentru a o binecuvânta. Credincioşii vor lua din apa sfinţită acasă şi vor bea trei înghiţituri înainte de a mânca ceva.

RUSIA

Crăciunul la ruși este sărbătorit pe stilul vechi, pe 7 ianua rie, ca și în alte țări slave. După instaurarea puterii sovietice, Crăciunul a fost interzis. Nici măcar nu aveai voie să împodobești bradul. De abia în anul 1935, Stalin a dat voie la brad, însă nu se mai numea de Crăciun, ci Bradul de Anul Nou. Așa a rămas și în zilele noastre, în Rusia post-sovietică.

În ziua de Crăciun, sunt cântate imnuri şi colinde. Oamenii merg la biserică, care este, de obicei, decorată cu obişnuiţii copaci de Crăciun (Brad), flori şi lumini colorate. Desigur, există și un moș, dar se numește Moș Gerilă. În urmă cu câțiva ani, Moșului rusesc i s-a făcut și o reședință în regiunea Vologda, la Velikiy Ustiug. S-a vrut fabricarea unui brand rusesc, să nu mai fie numai Santa Claus  sau Moș Crăciun din Laponia.

Totuși, în Rusia există o mulţime de tradiţii legate de sărbătoarea Crăciunului. La țară, în trecut, podeaua caselor era acoperită cu fân, iar pe masă se puneau paie și numai deasupra lor faţa de masă, în amintirea faptului că Mântuitorul s-a născut într-o iesle și nu într-un palat princiar.

Masa era deosebit de îmbelşugată, principalul fel de mâncare fiind gâsca cu mere. Mai mult, după postul de 40 de zile, se pregăteau tot felul de mâncăruri cu carne. Gospodinele ornau torturile in formă de ceas, ale cărui limbi se apropiau de miezul nopţii. Acest obicei s-a răspândit și pe decorațiunile pentru împodobit bradul - globurile sub formă de ceas sunt și acum foarte căutate.

 IRLANDA

Sărbătoarea de Crăciun ("Nollaig" - "zi de naştere") este una profund marcată de elementul religios în Irlanda. Irlandezii aprind lumânări la ferestre. La origine, era vorba de un semn de bun venit adresat Mariei şi lui Iosif. De aceea, tradiţia cere ca fiecare lumânare să fie aprinsă de persoana cea mai tânără din casă şi să nu fie stinsă decât de cineva pe nume Mary. Vreme îndelungată a existat obiceiul de a nu strânge masă după cină cu fructe uscate şi pâine cu lapte, în semn de bun venit pentru vizitatori. Copiii îşi primesc cadourile pe 25 decembrie, iar sărbătorile ţin 11 zile. Apoi, pe 6 ianuarie, toate decoraţiunile sunt scoase, existând credinţa potrivit căreia acestea aduc ghinion dacă sunt ţinute în casă peste această dată.