SARA PE DEAL

Mihai Eminescu

- timp al abolirii limitelor dintre real şi ireal, dintre terestru şi cosmic

Deal

Liant cu transcendentul

Drum ascendent

Topos sacru, culme

Loc înalt,larg, nelimitat,predilect pentru visare

SARA- momentul impactului cu lumina celestă, protectoare

buciumul

- instrument muzical cu sonoritate gravă, arhaică;- generează un sentiment romantic al nostalgiei depărtărilor, al integrării în marele circuit natural,al contopirii cu ritmurile veşnice ale naturii;- sunetul acestuia pare a fi o chemare a lumii paradisiace, originare;

- imprimă un ton elegiac al dorului de dragoste;

Plânsul apei

- se asociază cu susurul izvorului, ipostază a unui element vital, simbolizând geneza, viaţa, mişcarea;

- melancolia;

- dorul cosmic;

- tristeţea

salcâmul

- Axis mundi, centrul cadrului natural terestru- arborele sacru al iubirii- -simbol al vieţii în continuă evoluţie- simbol al ascensiunii spre cer,

- protector al iubirii- mediator central, prezenţă privilegiată

clopotultoaca,

-elemente ordonatoare ale timpului în spaţiul rural;

- conferă sacralitate universului visat

fluierul - accentuează trăirile, potenţează sentimentele

iubita prezenţă eterică, abia perceptibilă; element al unei lumi

idealizate, al unui cadru purificat de orice intruziune care ar putea tulbura echilibrul iniţial

oferă dragostea terstră, supusă timpului trecător

fruntea- Simbol al gândirii

- Simbol al dorinţei de împlinire a dragostei ochii

- simbol al cunoaşterii ,al spiritualităţii- reflectă sufletul mistuit de dor,- sunt simbolul feminităţii tainice, al candorii deschise spre perfecţiune

“Sara pe deal “– idilă cu autentice note de pastel , eul liric prezintă propriile sentimente: dorul de dragoste,aspiraţia spre fericire plenară,, visul pentru o iubire ideală, totul imaginat într-un cadru terestru mirific poleit de razele lunii, inundat de susurul apei şi glasul tânguitor al buciumului

iubirea fiind un eveniment cosmic, terestrul şi celestul tind unul spre altul, ca în vechile mituri în care Cerul se logodea cu Pămîntul;

“clipa cea repede ce ni s-a dat” este trăită plenar;

Îndrăgostiţii sunt integraţi în ritmurile naturii veşnice, limitele impuse condiţiei umane sunt depăşite, unitatea fiinţei refăcându-se prin iubire;

Erosul este o formă de atingere a absolutului, aspiratie spre ideal, trăire înălţătoare, fundamentală pentru condiţia umană

Erosul este o formă de atingere a absolutului, aspiratie spre ideal, trăire înălţătoare, fundamentală pentru condiţia umană

Împletirea naturii cu iubirea este un fenomen tipic romantic frecvent la Eminescu. Întregul peisaj se construieşte, parte cu parte, ca efect al stării de spirit determinate de febrilitatea aşteptării.Contemplaţia naturii devine, astfel, o formă de fărâmiţare a timpului înaintea unei clipe mult aşteptate, dar şi un prilej de potenţare a pasionalităţii erotice, prin încadrarea ei într-un spaţiu mirific.

Realizat prof. Ioniceanu MonicaMuzica – Ernesto Cortazar -

Magic