Săpunuri ca la bunica acasăde Gabriela Niculescu

Pe adresa redacţiei am primit o scrisoare în care ni se solicita o reţetă pentru săpunul de casă. Pentru a satisface dorinţa cititorului

nostru, am ales două reţete de săpun. Prima este cea tradiţională, moştenită de la bunici, şi descrie procedeul de fabricare a

săpunului de casă „la cald”, obţinut prin fierbere, cu mare atenţie. Cea de-a doua reţetă este una mai uşoară şi ceva mai actualizată

la vremurile pe care le trăim, adică mai rapidă şi „la rece”, fără să necesite foc constant. Vă lăsăm pe dumneavoastră s-o alegeţi pe

cea care vă este de folos.

Modul tradiţional

Ingredientele necesare pentru reţeta tradiţională de săpun de casă sunt următoarele: 5 kg de untură de porc, 2 kg de sodă caustică

(sub formă de fulgi), 250 g de sare grunjoasă, 250 g de detergent de rufe, un mănunchi de crăcuţe de mentă (verzi sau uscate), un

mănunchi de frunze de pelin (la fel, proaspete sau uscate), după preferinţe puteţi pune şi flori de muşeţel sau de gălbenele ori alte

plante parfumate şi în jur de 20 l de apă, ideală ar fi cea de ploaie, deoarece face mai multă spumă.

Într-o oală de 15 litri puneţi untura la topit. Imediat cum s-a încălzit începeţi să puneţi treptat soda caustică, apa şi sarea. Trebuie să

vă opriţi 250 g de sodă şi pentru cea de-a doua fierbere. Aveţi foarte mare grijă, pentru că va începe să se umfle rapid. Amestecaţi şi

daţi focul mic. Atât timp cât untura şi soda sunt pe foc, trebuie să amestecaţi continuu, altfel dau rapid în foc. Când începe să fiarbă,

puneţi plantele, să aibă timp să se dizolve în soda din untură.

Când compoziţia arată ca o maioneză grunjoasă, adunaţi partea de deasupra, cea densă, şi puneţi-o într-o cratiţă curată. Va rămâne

soda lichidă, pe care o lăsaţi să se limpezească. Deşeurile se vor decanta, apoi puteţi lua un sfert din ea. Restul se aruncă. Atenţie

foarte mare, că această sodă arde pielea!

Oala de 15 litri, în care aţi fiert până acum săpunul, se spală şi se pune iar la fiert compoziţia adunată în prealabil şi cu soda lichidă

păstrată. Se amestecă în mod continuu, iar când toată compoziţia se învârteşte de-odată, atunci ştiţi că săpunul este fiert suficient.

Stingeţi focul, îl lăsaţi o oră la răcit, apoi adăugaţi detergentul de rufe şi soda rămasă, apoi amestecaţi până la omogenizare şi răcire.

După ce s-a răcit, îl puteţi tăia în formele dorite, pe care le puneţi la uscat. Săpunul astfel obţinut se poate folosi în condiţii optime

după două, trei luni.

Varianta modernă

Această reţetă este mai simplă şi nu necesită atât de mult timp de pregătire ca şi cea tradiţională. Pentru ea aveţi nevoie de 3 kg de

untură, 1 litru de ulei (de orice tip doriţi), 500 g de detergent de rufe, 1 kg de făină albă, 1 kg de sodă caustică, 7 litri de apă,

preferabil de ploaie.

Într-o oală se topeşte untura. Se lasă la răcit, apoi peste ea se pune uleiul, se amestecă, se pune detergentul, se omogenizează,

apoi se pune făina şi, la fel, se amestecă. Trebuie păstrată întocmai ordinea aceasta, altfel riscaţi ca făina să formeze cocoloaşe.

Separat, în apă, se dizolvă soda caustică. Din această apă cu sodă se pune câte o cană peste compoziţia mai sus menţionată şi se

amestecă în mod constant. După ce aţi terminat de încorporat toată apa, continuaţi să amestecaţi preţ de 30 de minute, pentru a

evita să se crape săpunul mai târziu. Veţi observa cum pe spatula cu care amestecaţi se formează o peliculă de săpun întărit. Lăsaţi

săpunul astfel obţinut peste noapte, iar a doua zi îl puteţi tăia şi folosi.

Parfumat, colorat, terapeutic, abraziv sau revitalizant

Orice reţetă de săpun se poate adapta după preferinţe, trebuie doar să fiţi inventivi şi să aveţi curaj să experimentaţi. În metoda

rapidă, de preparare „la rece”, puteţi oferi săpunului orice parfum doriţi, prin alegerea unui ulei aromatizant cum ar fi cel de trandafiri,

de santal, de fructe de pădure, de lavandă şi altele. Totodată, puteţi adăuga pe lista ingredientelor sulful, care are proprietăţi curative

şi antibacteriene, dar şi glicerina, care are capacitatea de a hidrata pielea. Astfel, veţi transforma săpunul natural de casă într-unul cu

proprietăţi terapeutice. Pentru a obţine un săpun dermabraziv şi cu efect calmant, puteţi adăuga în ingrediente miere şi tărâţe. Zaţul

de cafea, miezul de nucă sau migdalele zdrobite şi seminţele de mac transformă săpunul într-un exfoliant ideal pentru întregul corp.

Pentru o piele sensibilă puteţi folosi un săpun cu argilă minerală şi arbore de ceai sau unul cu morcov şi gălbenele. Menta şi lavanda

adăugate în reţetă îi vor da săpunului virtuţi revigorante. De asemenea, cafeaua se numără printre ingredientele recomandate în

cazul săpunului energizant. Aceasta se recomandă doar în cazul duşurilor de dimineaţă, pentru că pielea absoarbe uşor cafeina şi nu

veţi mai putea adormi uşor.

- Aşa cum probabil că ştiţi, soda este o substanţă foarte toxică, pe care trebuie să o manevraţi cu foarte mare atenţie. Pentru a

realiza săpun în casă, aveţi neapărat nevoie de o pereche de mănuşi de protecţie din cauciuc gros

1

Pont! Dacă doriţi ca săpunul să fie nu doar parfumat, ci şi colorat, puteţi lua din comerţ diverşi coloranţi, dar vi-i recomandăm pe cei

naturali.

SAPUNUL DE CASA RETETA, SAPUN RUFE

Sapunul de casa retete, fabricare sapun natural

Sapunul de casa se obtine in urma reactiei dintre o grasime si un hidroxid alcalin. Pentru prepararea sapunului se folosesc resturi de grasime (seu, untura de porc, margarina, unt, ulei) si soda caustica. Printr-o metoda simpla si usor de realizat se poate prepara si acasa un sapun de calitate.

Pentru sapunul de rufe se strang toate resturile de grasime intr-un vas pana cand se ajunge la o cantitate de 4 — 5 kg. (Nu se folosesc resturi de grasime greu mirositoare, din cauza alterarii), intr-o caldare de 10-15 litri se pun cate 200 g soda caustica si 1 litru de apa pentru fiecare kilogram de grasime.

Dupa ce soda s-a dizolvat, se pune caldarea pe foc si se introduce grasimea, amestecand continuu. Persoana care pregateste sapunul va purta ochelari si isi va feri fata si mainile in timpul operatiei, pentru a nu fi stropite de lichidul care clocoteste. Amestecul se fierbe timp de 2-3 ore, pana cand se produce procesul de saponificare (apare mirosul caracteristic de sapun). Sapunul este gata si se poate turna in cutii de lemn captusite cu hartie. (Atentie! Caldarea cu sapun fierbinte, se va apuca de manere numai prin intermediul unei carpe uscate, dupa ce s-a lasat putin sa se raceasca. Nu se foloseste carpa uda la manipularea caldarii, deoarece apa din tesatura poate ajunge la temperatura de vaporizare si se produc astfel arsuri grave la maini).

Inainte de solidificare, sapunul poate fi parfumat cu orice esenta, de exemplu tinctura de pelin, de trandafir, de liliac sau orice preferinta exista. Daca se doreste si o colorare a lui, se va turna in amestec putin colorant organic. Dupa 24 de ore se scoate sapunul din cutie, se taie in bucati care se pun apoi la uscat. 

Numai batrinii mai stiu secretele sapunului de casa 

Dincolo de portile mari, din fier, pare un loc al nimanui, desi culturile de porumb, meri, peri si vita-de-vie arata ca pe acolo a trecut picior de om. Cu un pic de sfiala, urcam cararuia pietruita, iar pe virful dealului rasare si o casa cu acareturi. "Aici o fi?", ne intrebam nedumeriti, in timp ce ciinele de paza latra furios. Dintr-o bucatarie de vara, vine repede-repede o batrina vioaie. Abia isi vede capul de treburi, insa, cum ne zareste, le lasa balta si ne invita in camera "de curat". Vin nobil da, apa curenta ba Eugenia Scriitoru locuieste in casa de pe dealul Bucium din ’66, cind, impreuna cu sotul ei, a venit din satul natal, Raducaneni. De undeva, din spatele casei, via nobila se intinde cit vezi cu ochii, iar in zare se vede cam jumatate din Iasi. Privelistea pe care o ofera gradina si pomii ingrijiti este cu totul deosebita, cu atit mai deosebita cu cit este frecventa mai mult pe la sate, unde oamenii au teren mult in jurul gospodariilor. Dna Eugenia are un hectar si jumatate de pamint, mare parte fiind cultivata cu vita-de-vie: "E mult tare de munca, dar si roadele-s pe masura. Cind anul e mai slab, scoatem cam patru mii de litri de otonel cu aligote, dar altadata, cam sase mii". O singura nemultumire are batrina: lipsa apei curente. Fireste ca s-a gasit o solutie – doua fintini, dar asta presupune multa munca si efort pe masura. Reteta din familie Tocmai din cauza lipsei apei curente, batrina nu ar avea ce face cu o masina de spalat automata. Are una obisnuita, la care foloseste, cu succes, si sapunul de casa, fabricat de mina ei. Niciodata nu se abate de la reteta invatata de la mama. Minimul presupune patru kilograme de grasime de porc, un kilogram de soda caustica si patru litri de apa, care se pun intr-un vas de tuci, cu fundul rotund, pe un foc amenajat afara. "Trebuie amestecat continuu si cu miscari incete, pina cind soda dizolva grasimea si totul devine o pasta groasa, care se scurge greu de pe lingura, sau batul cu care invirti in oala", spune batrina. Dupa ce se ia vasul de foc, compozitia trebuie sa se raceasca in liniste, pina a doua zi. Daca reteta a fost respectata cu sfintenie, atunci compozitia se desprinde de pe vasul care ramine curat, apoi, cu un cutit sau cu o sirma, se taie bucati potrivite. Daca ramine lesie, cum se intimpla deseori, inseamna ca a fost prea multa apa. Sapunul de casa este cu atit mai bun cu cit sta mai mult. "Ce sa spun... Il folosesc la spalatul rufelor, ca-i spornic", adauga dna Eugenia. Mai exista o reteta de preparare a sapunului: la rece, adica fara foc. Cantitatile sint aceleasi ca si la cealalta reteta, cu o singura diferenta: grasimea trebuie sa fie curata-curata. In primul caz poate fi si provenita de la mincaruri si se pot adauga chiar si resturi de sapun fin, de miini: "Apa, grasimea si soda se amesteca la fel, incet si continuu, pentru ca soda se incalzeste. Se obtine acelasi sapun si totul dureaza cam o jumatate de ora, poate un pic mai mult. Da’ eu cred ca-i mai sigura metoda pe care o folosesc tot timpul, la foc mic". Si, ca reteta sa reuseasca pe deplin, cel mai propice anotimp este iarna: "Dupa ce iei vasul de pe foc, il pui in

2

zapada si atunci sapunul se raceste mai bine si mai repede". Dna Eugenia aduce din pod citeva calupuri ca niste bucati de cas. Unele sint de anul trecut, altele, de acum doi sau trei ani. Cele mai vechi se cunosc de la simpla atingere, ca sint mai uscate. Batrina nu-si vede capul de treburi. Are 73 de ani, dar ingrijeste gradina, pomii, via, si se ocupa si de casa si de nepoti. A adunat aproape 100 kilograme de grasime, dar nu gaseste timp sa faca barem citeva zeci de kilograme de sapun, din care de obicei da si prietenilor, cunostintelor, ba chiar si la biserica, unde nimic nu prisoseste. (Cristina Negoita)

3