antul Ignatie Briancianinov:NECAZURILE VOR FI PARTEA CLUGRILOR DIN VREMURILE DE PE URM(fragment)Sfinii Prini, clugrii din primele veacuri cretine, au fost cretini desvrii, plini de Duhul Sfnt. Ei au avut descoperiri de sus referitor la monahismul vremurilor de pe urm i au fcut referitor la acest subiect proorocii care se mplinesc sub ochii notri.Toate prezicerile prinilor sunt de acord n a spune c monahii de la urm vor duce o via mnstireasc srac, pentru c nu le vor fi acordate nici puterile psihice i spirituale, nici belugul harului de care se bucurau primi clugri, i c i vor ctiga mntuirea cu mare greutate.Un oarecare clugr egiptean a czut ntr-o zi n extaz i a avut o viziune duhovniceasc.A vzut trei clugri pe malul mrii. De pe cellalt mal o voce le striga: Luai aripi i venii la Mine!. Dup ce au auzit aceast voce, doi dintre clugri au primit aripi de foc i au zburat de ndat pe cellalt mal.Al treilea a rmas singur acolo unde era. A nceput a plnge i a striga. In final i el a primit aripi, dar nu de foc; acestea erau att de slabe nct a traversat marea cu mare fric i ntlnind foarte multe obstacole.Adesea puterile l lsau i se nvolbura n mare; vznd c se neac, a nceput s strige cu o voce tnguitoare, cnd ridicndu-se deasupra valorilor, cnd fiind acoperit de ele, ajungnd din nou deasupra, iar apoi epuizat cdea n vrtej, strignd din nou, ridicndu-se un pic n sfrit, sleit de puteri, a ajuns la malul cellalt.Primii doi clugri reprezint monahismul primelor veacuri, pe cnd cel de-al treilea reprezint monahismul vremurilor de pe urm, srac att numeric ct i n realizri(Ioan Colov, Pateric, Alba Iulia, p. 99).ViataCalugarului1ntr-o zi Sfinii Prini din pustia Scetic vorbeau profetic referitor la neamul de pe urm.Ce-am fcut noi?, se ntrebau ei. Unul dintre ei, mare btrn, avva Ishirion a rspuns:Noi am mplinit poruncile lui Dumnezeu. Ei l-au ntrebat ce vor face cei ce vor dup ei. Avva a rspuns: Ei vor mplini pe jumtate ceea ce am fcut noi.Apoi l-au ntrebat din nou: i ce vor face cei ce vor veni dup ei? Avva Ishirion a rspuns: Ei nu vor mplini nici o lucrare clugreasc,dar vor fi ncercai de ispite, i aceia dintre ei care vor strui pn la sfrit vor fi mai mari dect noi i dect prinii notri.Arhimandritul Arcadie, superiorul mnstirii Sfntul Chiril din Novozersk, mort n 1847, relateaz urmtoarele:Intr-o zi, pentru un motiv oarecare, eram foarte ntristat. In aceast stare m-am dus la Utrenie, i, n timp ce stam n biseric, m gndeam la tulburarea mea. Nu tiam ce o s mi se ntmple: involuntar am nchis ochii, ntr-un fel de absen, dar nu dormeam, cci auzeam limpede fiecare cuvnt ce se citea. Deodat l-am vzut nfaa mea pe patronul mnstirii noastre, Sf. Chiril. El mi-a zis:De ce eti abtut? Nu tii tu c monahii din vremurile de pe urm se vor mntui prin ispite?Auzind aceste cuvinte, arhimandritul i-a revenit n sine. Vedenia a lsat n sufletul acestui stare extrem de simplu cci aa era Arcadie o pace profund.Aadar, dup cum Dumnezeu ne-a promis,necazurile sunt prin excelen partea noastr, a clugrilor de astzi.Faptul c tim acest lucru ne aduce mngiere.Ne ncurajeaz i ne ntrete n faa tuturor necazurilor i ispitelor cu care ne confruntm!Deci, smerii-v sub mna cea tare a lui Dumnezeu, ca El s v nale la timpul cuvenit.Lsai-I Lui toat grija voastr, cci El are grij de voi(1 Petru 5, 6-7).Din toat inima s ne lsm lucrai prin necazuri, mplinind cu mare grij poruncile Evangheliei: aceasta este voia lui Dumnezeu cu noi.n cele mai multe cazuri ncercrile ce vin asupra noastr,la prima vedere, sunt nensemnate nct nici nu le-ai putea socoti ncercri. Dar aceasta-i doar o viclenie a vrjmauluicare, datorit unei experiene ndelungate, a dobndit n lupta cu omul neclit o dibcieextraordinar.lrg-1283-01173962ngerul czut a observat c ispitele evidente, grosiere i violente i insufl omului un zel puternic i un mare curaj pentru a se lupta cu ele.Pentru a rmne ascuns, le va nlocui pe acestea cu ispite mai uoare, dar foarte subtile, i de o extrem eficacitate. Ele nu provoac zel n inimile noastre, ele nu declaneaz o lupt spiritual, dar te in ntr-un fel de letargie i arunc duhul nostru n stare de espectativ.Ele te copleesc i n mod progresiv i epuizeaz puterile psihice, te arunc n plictiseal i n inactivitate; ele te ruineaz i fac din tine o int a patimilor, ca urmare a slbnogirii, plictiselii i inactivitii.Viclenia diavolului i greutatea luptei pe care o duce el astzi cu clugrii au fost descoperite mai dinainte de ctre Dumnezeu.Dumnezeu i ncununeaz pe lupttorii de astzi ca i pe cei de demult, dei nevoinele acelora, n mod aparent, erau mai mari dect ale acestora. S ne pzim dar s nu ajungem n istovire, n plictiseal i n lenevire! S ne mobilizm toate puterile i toat ateniapentru a pzi poruncile Evangheliei! mplinindu-le vom descoperinenumratele curse ale vrjmaului i viclenia cu care el le combin i le pune n lucrare. Vom vedea cnecazurile i ispitele de astzi, uoare n aparen, tind, ca i cele de odinioar, s-l ndeprteze pe om de Hristos, s distrug din lume adevratul cretinism, nelsnd s dinuiasc dect forma exterioar, cu care s-i nele mai uor pe oameni.Vom vedea c ispitele uoare pe care satan le pune n lucrare cu o rutate infernal acioneaz mult mai eficient dect ispitele violente, sigure, vzute i directe.Motivul principal pentru care necazurile sunt atat de chinuitoare pentru calugarii de astazi tine de monahismul insusi, si sta inainte de toate inlipsa de formare duhovniceasca.Aceasta lipsa, greu de depistat, trebuie considerata ca cea mai mare nenorocire.Calugarul n-o poate sesiza imediat. Incepatorul, plin de zel pentru nevointa si mai putin pentru cunostinte duhovnicesti, se multumeste de obicei cu educatia pe care o gaseste in manastire sau care vine de la sine. Mult mai tarziu, dupa un studiu aprofundat al Sfintelor Scripturi si al scrierilor patristice, ascetii (si dintre ei un numar mic) devin constienti incet, incet, caeste de neaparata trebuinta o formare duhovniceasca pentru a inainta in viata calugareasca; caformarea intelectuala,oricat de bogata si splendida ar fi in aparenta, si ori de ce apreciere s-ar bucura in lumea aceasta lovita de orbire, ramane intunecata si-i atrage in tenebre, in locasul spiritelor cazute, pe cei ce i se dedica ei.O formare duhovniceasca intemeiata pe cuvantul lui Dumnezeu, asa cum il gasesti in carte, dar n-o primesti printr-o povatuire vie si orala, este singura calauza pe care o ai la indemana, si asa, prin forta lucrurilor, calugarul isi devine in mare masura propriul saudascal. Acest mod de formare, cu tot folosul pe care-l poate aduce, este adesea insotit de greseli si abateri grave, consecinta inevitabila starii de ignoranta a celor supusi puterii patimilor.Un incepator, datorita necunoasterii si influentei ce o au patimile asupra lui, nu poate intelege corect Sfintele Scripturi, nici nu se poate tine cu statornicie de acestea.Traversand inot marea de pacate, adeseori ni se imputineaza fortele: epuizati, cadem si ne afundam in mare, riscand sa ne inecam.Din pricina lipsei povatuitorilor duhovnicesti, a marilor traitori in Duh, [din cauza] nenumaratelor pericole de care suntem inconjurati, ajungem intr-o stare de plans. Suntem disperati, ne-am ratacit si nu exista voce care sa se intoarca din ratacire: cartea ramane muta, spiritul cazut, dorind sa ne tine in eroare, ne face sa uitam chiar ca o asemenea carte exista.Mantuieste-ma, Doamne!,striga David care, in duh profetic, prevedea necazurile noastre si vorbea in numele celui ce doreste sa fie salvat,ca a lipsit cel cuvios.Nu mai exista mentor, sau povatuitor pnevmatofor, capabil sa ne arate fara greseala calea mantuirii, si caruia cel ce vrea mantuirea, sa i se incredinteze fara de nici o grija.Ca s-a imputinat adevarul de la fiii oamenilor, desertaciuni a grait fiecare catre aproapele sau(Ps. 11, 1-3)la indemnul unei intelepciuni profane capabile sa exagereze si sa intareasca erorile si nalucirile.Am devenit foarte vulnerabili, iar ocaziile de cadere s-au inmultit in jurul nostru si au capatat o putere enorma; ele sunt foarte diversificate si inselatoare pentru ochiul nostru sufletesc bolnav si pentru inima noastra, care atrasa de ele se indeparteaza de Dumnezeu.Suntem atat de stapaniti de ispite incat am abandonat formarea noastra duhovniceasca intemeiata pe cuvantul lui Dumnezeu, si care este totusi singurul mijloc de salvare.Aceasta formare duhovniceasca cere sa duci o viata atenta, eliberata de distractii, dar vointa noastra pervertita cauta tocmai contrariul.Suntem porniti inspre castig material, inspre reusita in aceasta lume.Dorim onoruri, dorim belsug si lux. Dorim distractii si partea noastra de placeri mondene. Pentru a dobandi toate acestea, noi suntem exclusiv preocupati de dezvoltareanaturii cazute.Am pierdut notiuneafirii nascute din nou;poruncile Evangheliei le-am neglijat si le-am uitat;nevointa interioara ne este total necunoscuta, cea exterioara absorbindu-ne complet, cu scopul de a parea evlaviosi si sfinti in fata oamenilor si de a ne lua rasplata de la acestia.Am parasit calea mantuirii cea stramta si cu chinuri, si calatorim pe calea cea larga si usoara.Mantuieste-ma, Doamne, ca a lipsit cel cuvios.Iata-ne pe noi (calugarii)mai mici decat toate neamurile.Iata-ne astazi smeriti pentru tot pamantul, din pricina pacatelor noastre. Nu mai este nici capetenie, nici profet, nici regepentru a ne calauzi inrazboiul nevazut ochilor trupesti,caci lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduhuri(Efeseni 6, 12).Vai lumii, din pricina smintelilor! Ca smintelile trebuie sa vina(Matei 18, 7),a zis Domnul.Dumnezeu ingaduie uneori sa vina ispitele si, dimpreuna cu ele, suferintele pe care le provoaca. Inspre sfarsitul veacurilor acestea vor fi atat de puternice si de numeroase incatdin pricina inmultirii faradelegii, iubirea multora se va raci(Matei 24, 12).Dar Fiul Omului cand va veni, va gasi, oare, credinta pe pamant? (Luca 18, 8).[...].Viata dupa Dumnezeu va deveni foarte dificila. Si va fi asa pentru ca cel ce traieste in mijlocul ocaziilor de cadere, si care le are mereu sub ochi, nu se poate sa nu fie influentat de ele. Precum gheata isi pierde duritatea in contact cu caldura si se transforma in apa dulce, la fel inima nestapanita de bunavoie, daca este expusa la influenta ispitelor, chiar atunci cand este statornica, slabeste si sfarseste prin a se schimba.Trairea vietii dupa Dumnezeu va deveni foarte dificila din cauza apostaziei generalizate.Apostatii vor creste numeric prin faptul ca vor continua sa se numeasca crestini, si in aparenta se vor purta ca atare, si vor putea foarte usor sa-i persecute pe adevaratii crestini;acesti apostati ii vor inconjura pe crestinii adevarati cu nenumarate curse si punand la cale masinatii pentru a-i sminti din calea mantuirii si dindorinta de a-L sluji pe Dumnezeu, cum spune Sfantul Tihon de Voronej si Zadonsk.Ei vor actiona impotriva slujitorilor lui Dumnezeuprin violenta puterii, prin calomnie, prin masinatii pline de rautate, prin tot felul de artificii si prin persecutii crude.Mantuitorul lumii, in timp ce era persecutat a gasit adapost intr-un sat obscur si indepartat, Nazaret, ascunzandu-se de Irod, de carturarii si fariseii, de preotii si arhiereii evrei care-L urau; la fel in vremurile de pe urma un adevarat calugar cu greu va gasi un loc retras si necunoscut, pentru a-I sluji lui Dumnezeu intr-o oarecare libertate si fara a se lasa antrenat de violenta apostatilor in slujba lui Satan.O, vremuri nenorocite! O, situatie dezastruoasa! O, disperare morala, mult mai mare decat catastrofele materiale si neinteleasa de catre oamenii senzuali! O, catastrofa care incepe in timp, dar nu se termina in timp, ci trece in eternitate! O, dezastrul dezastrelor cunoscut numai de catre adevaratii crestini si de catre adevaratii calugari, dar ignorat de catre cei pe care-i loveste si inghite.Martori ai unei asemenea viziuni duhovnicesti, sa facem sa se inalte din mijlocul flacarilor ispitelor aceasta marturisire de credinta si acest cantec de lauda pe care l-au cantat cei trei tineri in cuptorul incins din Babilon.Si sa ne unim in dragoste cu toata umanitatea imprastiata pe fata pamantului si, in numele ei, fiindu-i reprezentanti in fata lui Dumnezeu, sa inaltam aceasta marturisire de credinta si doxologie, rugandu-ne cu umilinta pentru noi si pentru intreaga omenire:three_childrenBinecuvantat esti, Doamne, Dumnezeul parintilor nostri, si laudat si preaslavit este numele Tau in veci.Ca drept esti in toate cate ai facut noua, si toate lucrurile Tale sunt adevarate, si drepte caile Tale si toate judecatile Tale adevarate.Tu ai dat hotarari drepte in toate relele ce ai facut sa vina asupra noastra si asupra cetatii celei sfinte a parintilor nostri, Ierusalimul; Ca in adevar si dreptate ai adus acestea peste noi din pricina pacatelor noastre.Ca am pacatuit, ca am facut faradelege, departandu-ne de la Tine. Si am gresit in toate, si poruncile Tale n-am ascultat, nici le-am pazit, nici le-am facut, dupa cum ne-ai poruncit noua, ca sa ne fie bine.Si cate ai adus si ai facut noua in dreapta judecata sunt. Tu ne-ai dat in mainile vrajmasilor nostri, oameni fara de lege si cei mai rai dintre nelegiuitiNu ne parasi pe noi pentru totdeauna, pentru numele Tau, si nu strica legamantul Tau. Si nu departa mila Ta de lanoi Ci cu sufletul zdrobit si cu duh umilit sa fim primiti de TineSa nu ne rusinezi pe noi, ci fa cu noi dupa indurarea Ta si dupa multimea milei Tale. Si ne scoate pe noi dupa minunile Tale, si da marire numele Tau.(Cantarea celor trei tineri, cap. 1, 2-19).Referitor la calugarii din veacul de pe urma, Sfintii Parinti ziceau:in vremurile de pe urma, cei ce cu adevarat vor lucra pentru Dumnezeu, se vor ascunde cu grija de oameni si nu vor face printre ei semne si minuni ca in vremea noastra, dar ei vor umbla pe calea cea stramta cu mare umilinta (Sfantul Nifon al Constantinopolului).De fapt, care este in vremea noastra cea mai sigura cale de mantuire pentru un calugar? Este aceea care il poate feri de ispite exterioare si interioare. Ea consta, referitor la ispitele exterioare, inevitarea intalnirilor si conversatiilor familiare, atat inauntrul, cat si in afara manastirii, in a evita pe cat posibil sa iesi din manastire si din chilie; in ce priveste ispitele interioare, ea sta incercetarea si indeplinirea poruncilor Evanghelieisau, ceea ce inseamna acelasi lucru, in cercetarea si indeplinirea voii lui Dumnezeu (cf. Rom. 12, 2), insuportarea fara cartire si cu rabdare a suferintelor ingaduite de Dumnezeu si in a recunoaste cu inima sincera ca le meriti. Poruncile Evangheliei il vor invata pe calugarumilinta, iar Crucea il va duce pana lasmerenie deplina.Umilintadezradacineaza din suflet si din trup toate patimile pacatoase si atrage in suflet harul lui Dumnezeu.In aceasta sta mantuirea.(din:Sf. Ignatie Briancianinov-Faramiturile ospatului, Editura Reintregirea, Alba-Iulia, reeditare 2008