SALVAŢI TV CULTURAL

Orient Latin pag.2

Redactor-şef: Ilie Chelariu.Design&tehnoredactare: C he.

Adresa pt. corespondenţă:Aleea Martir Ioan V. Avram,

nr. 1, sc. A, ap. 18,cod 300377,Timişoara

Tel.: 0727 212636, 0720 664665;

e-mail: nceranu@info.uvt.ro;iliechelariu@yahoo.ro

Uniunea Cititorilor din RomâniaEditorial

ILIE CHELARIU

ISSN 1453-1488

CUPRINS:

HANS DAMA:Simpozion omagial la Viena

Suplimentul “Spieluhr” –DAMIAN URECHECornel UngureanuLiviu UrecheDoru Macriş

IGOR ISAC:Oameni şi Noapte. De veghela Eminescu. Marginalii

POEZIEIleana RomanDaniel DăianNicolae Sârbu

PROZĂDuşan BaiskiDoru Macriş

TEATRUSimona Vintilă –”Blessed”

CRITICĂRadu PanaitPetru BirăuLucian GruiaCostel Stancu

STELA NEDASărbătoarea poezieiromâneşti la Uzdin

Coperta noastră (back-ground): manuscris ineditIon Chichere, datat 1990,descoperit recent de CostelStancu.

Se întâmplă acum:- 53% nu au citit nicio carte în 2012;- 21% afirmă că au citit 1-2 cărţi;- 11% au citit 3-4 cărţi;- 15% au citit 5 sau peste 5 cărţi.Pe categorii de vârstă: nu au citit nicio

carte 32% dintre cei cu vârsta între 18 şi 30de ani, 49% dintre cei din segmentu l 31-55de ani ş i 68% dintre s eniorii de pes te 55 deani!

La capitolul 1-2 cărţ i citite, se înscriu29% din tre cei din categoria de vârstă 18-30 de ani, 25% dintre cei din categoria devârstă 31-55 de ani ş i 13% dintre cei peste55 de ani.

Cu 3-4 cărţi citite în 2012, se laudă 20%dintre cei până în 30 de ani, 10% dintre ceipână în 55 de ani şi 7% dintre cei peste 55de ani.

Doar 19% d intre cei între 18 şi 30 deani, 16% dintre cei în tre 31 şi 55 de ani şi11% din tre cei a căror vârstă depăş eşte 55de ani au citit cel puţin 5 cărţi.

Procen tele acestea îns eamnă unsondaj profesionist, făcut în septembrie.

Deşi sunt mândru că fac parte dintrecei care au citit cel puţin cinci cărţi anul

aces ta, cifrele mi se par alarmante, dar arputea fi şi mai grav dacă ne gândim la primacategorie de vârstă: dacă s cădem cărţilenecesare în proces ul de învăţământ, vorrămâne nişte procente deprimante...

Mai dramatică ni se pare situaţia la„sondaţii” de vârs ta a doua şi a treia, pevremuri cei mai fideli cumpărători de cartede ficţ iune. Dacă cei de vârstă medie n-autimp, că aleargă, cât e ziulica de lungă, să secăpătuiască, la vârsta a treia dezastrul e to-tal, una din cauze, în viziunea noastră, fiindpreţu l cărţilo r în raport cu pensiile. Într-oţară în care avem un lider po litic numit„Drujba lui Dumnezeu”, iar codrul e frate cuexportatorul, dar nu cu cititorul, normal căhârtia e scumpă. Rezultatul este că se scot,în masă, tiraje de 100 de exemplare, că doarcei subvenţionaţi local mai îndrăznesc 300,şi doar autorii şi editu rile centrale geograficşi vecine cu fondurile bugetare s e mai laudăcu tiraje de 1.000 de exemplare. Dar, stai, astanu e totul: nu întregul tiraj ajunge în circuit!Nu demult , reacţ ionarii care au ocupats alariile democraţilor bugetari d in ICRspuneau că beciurile gem de cărţi editatedin sudoarea cinstitului popor de necititorişi nedifuzate. Deşi, înt r-un fel, îi înţeleg, lecreşte valoarea. Uitaţi-vă ce scumpe suntcărţile de-acum două-trei sute de ani...

O proiecţie la orizontul anilor 2030-2040arată că se poate înfiinţa, fără frică de ridicul,Uniunea Cit itorilor din România, că doarvreo 2.500 de cititori de ficţiune vor rămâne,cam câţi membri are USR acum.

În mod normal, cei ce conduc breaslascriitorilor ar trebui să se alarmeze la vederearezultatelor sondajulu i, să facă un plan demăsuri ş i de la întâi să-i dea bătaie. Legeaspons orizării este confuză şi prigoneş tecu ltura necomercială, pos tul cultural deteleviziune a dispărut, tipografiile se luptăcu o hârtie scumpă, reţelele de difuzare terup (comisioane de 35-40%). Dar cine s-ofacă? Preşedintele-i prin Franţa şi l-a lăsatde jurnă pe vicepreşedinte, dar acesta e toatăziua pe la partid şi prin televiziuni, aş a că l-alăsat pe următorul să semneze hârt iile. Chiarşi şeful asociaţiei bucureştenilor, mai nou, afost numit v ice în ţara făgăduinţei bugetare,însă el e act iv, iar pe blogul lui plouă cu ştiri,comunicate şi comentarii. În schimb, site-ul„central” al USR e de toată jena: două-treipostări pe trimestru, d in care majoritatea cuşi despre dâmboviţeni, greşeli, î din i-uri,deşi cred că a costat şi cos tă ceva...

Bine măcar că a dispărut personajulacela care semna „Comitetul”...

Preşedinte: Nina Ceranu

Orient Latinpag.3

Sub genericul „Intermediar între culturişi generaţii: Poetul ş i filologul d r. HansDama”, a fost omagiat, în 25 iunie 2012, laTeatrul “Pygmalion” d in capitala Austriei,bănăţeano-vienezul originar din SânnicolaulMare, un veritabil ,,ambasador al culturii ro-mâno-austriece din Viena”, acţiune organi-zată de Asociaţia Culturală “Hora” din Viena,As ociaţia Şvab ilor Bănăţen i din Austria,Societatea Austro-Română din Viena, TeatrulPygmalion şi Fundaţia Etniei Germane dinFostul Imperiu Austro -Ungar.

Au luat cuvântul dramaturgu l PhilippKaplan, de la Pygmalion, Roxana Bulz, dinSânnicolaul Mare, studentă la Universitateadin Viena, apoi s-a citit un eseu, despre HansDama, al crit icu lui Cornel Ungureanu ,preş ed intele filialei USR. Sifo ra Sava(preşedinta Asociaţiei Hora) a vorbit despreactiv itatea lu i Hans Dama în cadru lAsociaţiei Şvabilor Bănăţeni din Austria (pebaza volumului omagial Österreich und dieBanater Schwaben, Wien 2005, dedicat, lacea de-a 85-a aniversare, lui Franz Klein,multă vreme preşedinte al aceleiaşi asociaţii,şi editat de H. Dama, el însuşi preş edinte,azi, al aces tei as ociaţ ii), referindu-s eîndeoseb i la cercetările editorului cu privirela ajutorarea a circa 40.000 de copii din Viena,

Hans Dama s-a născut în 1944 în localitatea bănăţeană SânnicolauMare. A făcut studiile universitare (germanistică, geografie, peda-gogie, romanistică, ştiinţe economice) la Timişoara, Bucureşti şi Vie-na. Până în 2010, a funcţionat ca universitar la Institutul de Romanisticăşi la Institutul de Translatori din Viena. Este colaborator al mai multorreviste de specialitate din Austria, Germania, Mexic, România, Spaniaşi Ungaria, în care publică eseuri, poeme, studii etc.

A tradus în limba germană din Lucian Blaga, George Bacovia,Nichita Stănescu, Anghel Dumbrăveanu, Octavian Doclin ş.a. A pu-blicat în diverse antalogii, precum şi în volume proprii. Versuri:Schritte (Paşi), Viena (ediţia I, 1980; ediţia a II-a, 1990); Gedankenspiele(Jocuri de idei), Frankfurt/M ain, 1990; Rollendes Schicksal (Tăvăluguldestinului), Frankfurt/Main, 1993; Spätlese (Cules târziu), ed. I, Dublin-New York-Viena, 1999; e d. II-a, Viena, 2012; Vereinsamtes Echo (Ecourirăzleţe), trad. George Guţu, Cluj/Klausenburg, 2002; Launen desSchicksals/ Capriciile destinului, trad. Simion Dănilă, Viena, 2006;Zeitspanne (Răstimp), Viena, 2008; Im Schatten der Zeit/În umbratimpului, trad. Simion Dănilă, Vie na, 2011. Proză: Unterwegs (Pedrumuri), Cluj/Klause nburg, 2003.

care, în perioada 1916-1930, când foameteas-a generalizat în Aus tria, au găsit casă şimasă gratuită în Banat.

Un profil al lui Hans Dama, văzut prin„bănăţen ismul cultural”, a realizat băimă-reanu l George Achim, poet ech inoxist ,profesor universitar, actualmente „gastpro-fes sor” la Inst itutu l de Romanis tică alUnivers ităţ ii din Viena. Profes oarauniversitară Andrea Anna Kolbus, originarădin Jimbolia, biolog cu studii în Germania,cercetător, a vorbit despre multiplele legăturiistorice dintre Viena şi Banat reflectate înviaţa şi opera lui Hans Dama.

Despre opera sărbătoritului, la obiect,au prezentat referate prof. dr. Herbert Bockeldin Pass au, altădată universitar timişorean,originar din Aradu Nou: Despre proza luiHans Dama; prof. univ. dr. Nelu Brădean-Ebinger, din Budapesta, bănăţean şi el, custudii de filologie la Bucureşti, Budapestaşi în Fin landa: Hans Dama – poetul; şi prof.Simion Dănilă, d in Belinţ , jud. Timiş ,t raducăto r al poeziei lu i Hans Dama înromâneşte: Hans Dama – traducător alliteraturii române în spaţiul germanofon.

O ultimă luare de cuvânt, o veritabilălaudatio , a fost cea a doamnei Veron ikaMickel, preş edin ta arond is mentulu iJosefstadt din Viena (funcţie ech ivalentă cucea de p rimar de secto r de la noi), care l-aapreciat pe Hans Dama ca fiind „unadevăra t european , un media tor în treculturi, naţiuni şi generaţii, un om atât demultila teral şi totodată atât de modest“,care t răieş te în t r-o Vienă unde, din trelocuitorii de alte etnii, românii ocupă loculal treilea după germani şi polonezi.

În încheiere, Philipp Kaplan şi poetulHans Dama au dat citire, în limba germană şiromână, unor poezii şi anecdote ale poetului(cu Marin Sorescu, şi alţii, în vizită la Viena),care au fost savurate de întreaga audienţă.

De remarcat şi micul concert susţinutde basul Theodor Coresi şi soţia sa, sopranaCatarina Coresi Lal, din Viena, originari dinRomânia.

În pauză, invitaţii au vizitat expoziţia-surpriză despre – cu – de Hans Dama,pregătită de Dorel T. Usvad, mare filatelist,cartofil, numismat, promotor al românismuluiîn Austria, prin păstrarea vie a amitirii treceriiprin Viena şi alte localităţi a unor mari numedin is toria şi cu ltu ra noas t ră: Cuza,Eminescu , Grozăvescu , Blaga etc. Şi –subliniem – fără implicarea Institutu lui Cul-tural Român din Viena.

Dorinţa de a nu se pierde în neguravremilo r bunele relaţii de convieţuire şifrumoas ele tradiţii ale etniilo r din acestspaţiu îl îndeamnă mereu pe Hans Dama sărămână ambasadoru l cultural pendulândîntre Austria şi România. Simpozionul a fosto reuşită, iar intenţia ca pe viitor să se con-t inue s eria aces tor în trun iri pent rudezvoltarea legăturilo r româno-austriece şia sch imburilor culturale în tre aceste ţăritrebuie salutată, întrucât contribuie astfel lapunerea în operă a principiului european al,,unităţii în diversitate’’.

(ROXANA BULZ)

Hans D

ama, portret de M

arin Sorescu,1988

Simpozion omagialHans Dama

la Viena

Orient Latin pag.4

În 14 iunie, începând cu o ra 21 (şipână s pre d imineaţă), la TeatrulVech i d in Oraviţa s -a ţ inut o

noaptea de veghe pentru Mihai Eminescu.O manifestare la prima ediţie, concepută şiorganizată de Ilie Chelariu, din Timişoara,un prieten mai vechi al Oraviţei, care, iată, şicu acest even iment ined it , în premierănaţională (şi mondială, după cum s usţineachiar autorul proiectului în editorialul revisteipe care o conduce de aproape două decenii),„Orien t Latin”, s-a dorit a s coate, astfel,Oraviţa din anonimatul în care, se pare, penedrept , a căzut, dar şi pentru a perpetuamemoria Poetului nostru naţional.

Fiind la prima ediţie, datorită crizei,dar ş i unei inerţii s o lide,binecunoscu te, a p rov inciei,

manifestarea a demarat cu greu. Mobilizareaorăviţenilor a fos t ca şi inexistentă. Amconstatat, fără să fiu surprins, că şi GheorgheJurma, edito r şi eminescolog cunoscu t înzonă, a lipsit. Ca să nu mai spun că, dinReşiţa, multrâmbiţatu l oraş cu poeţ i (doarcu excepţia lui Costel Simedrea, care, de fapt,e din Răcăşdia) nu a fost nici un reprezentant.În schimb au fos t scriito ri cunoscuţi dinLugoj, Făget, Caransebeş şi Timişoara. Camîn jur de şaptezeci de persoane în total...Spectato ri o răviţen i, erau în s ală v reodouăzeci, care, după miezul nopţii, s-au dussă se culce...

Am rămas no i înt re noi ş i cus p iritu l, d in păcate, camdiscret, al Poetului nepereche.

De fapt, spiritul poetu lui era prezent , altfelnici nu ne adunam, dar aş zice că, în mare, alipsit oglindirea acestu ia în tot ce a făcut elmai bine, adică Poezia. Trebuia să vină unactor de la Teatrul Naţional din Timişoara,unul Castravete, prieten cu Ilie Chelariu, caresă susţină un recital, dar nu a mai ajuns. Îndeschiderea serii, cân tăreţul de muzică folkGeorge Popovici, din Făget, a cântat douăromanţe după versurile lui Mihai Eminescu.După un moment cu încărcătură emoţionalăcreat de doamna Elena Creţ iu , poetă şiactriţă, mai târziu, spre surprinderea noastră,un ţăran, îmbrăcat în alb (căru ia nu i-amreţinut numele), venit d in Vârcio rova, olocalitate de pe lângă Caransebeş, a susţinutun recital sobru şi simplu, fără pretenţii şiafectări colaterale, (a inclus şi un fragmentşi din „Luceafărul”) d in lirica eminesciană.Dacă mai amintim şi „Mai am un singur dor”,interpretată, mai târziu, de Vasile Gondoci,

atunci putem spune că, astfel, recitalul dinEminescu s-a încheiat. Apoi, pe scenă auurcat poeţi bănăţeni, mai mult sau mai puţincunoscuţ i, care au recitat din propriile op-ere. Un lucru bun şi necesar, dar în spaţiulsublim al Teatrului Vechi, unde, în 1868, apoposit Mihai Eminescu ca sufleur, persistasenzaţia şi chiar certitudinea că, din păcate,ceea ce era al Cezarulu i nu s-a prea dat... Auluat cam totul vameşii... La ediţiile v iitoare,p robab il, ar t rebui s ă s e ins t ituie,obligato riu , lectu rarea unei poezii dinEmines cu, ca as tfel manifes tarea s ă-ş iat ingă, cu adevărat, s copul reclamat, cugraţie, în titlu.

Pe la ora 2,30 a.m., la invitaţ iadomnului Ionel Bota, m-am urcat,şi eu, pe scenă şi am cit it eseul

„Eminescu răstignit”, pe care l-am s cris cuvreo şap te ani în urmă, cu ocazia vernisăriiexpoziţiei de pictură cu acelaşi titlu, pe caream avut-o la Muzeul Naţional de Artă dinChişinău.

Pe noi, basarabenii, Eminescu ne-a ajutat să ieşim d in marasmulcomunist. Aş fi vrut să zic că ne-

a ajutat să ieşim cu demnitate, dar aş fi minţit,fiindcă, d in păcate, am ieş it des tu l deş ifonaţ i. Uneori (când mai dau pe laChişinău), am senzaţia că încă nu am preaieş it , că încă ne aflăm, des tu l de mult ,scufundaţi în mlaştina trecutului obscur şiderizoriu. Deci, ar trebui să zic că picăturade demnitate naţională şi de spirit autenticpe care am reuşit, totuşi, s ă o s alvăm sedatorează, în mare parte, lui Mihai Eminescu.Dar, după ’90, a venit libertatea, care ne-aluat prin surprindere şi, astfel, nu am fost înstare s-o înţelegem corect. Şi-n loc să neînălţăm prin opera gen iului nostru naţional,noi am început să ne ascundem infatuarea,ipocrizia ş i cabo tinaju l, ad ică s ă neascundem toată mediocritatea, după icoananeprihănită a Poetu lu i. Şi, as t fel, l-amrăstignit pe crucea destinului nostru ratat.Cam acesta a fost mesajul plastic pe care amdorit să-l comunic, în anul de graţie 2005,semenilo r mei din capitala Basarabiei... Nuşt iu în ce măs ură mi-a reuşit , dar, dupăstatis tica ţinută de conducerea instituţiei,se pare că expoziţia s-a bucurat de un succesneaştep tat de mare. Am aşteptat şi poziţiacriticii de specialitate, dar această critică, purşi simplu, nu există....

În vremurile de restrişte, sp iritul luiEminescu era reprezentat şi de unbust de bronz, amplasat pe Aleea

Clasicilor din Chişinău. Îmi amintesc că, prinanii ’80, de 15 iunie, se adunau o mână detineri curajoşi, care depuneau buchete deflori în faţa bustului, apoi formau un cerc.Recitau şi cântau romanţe, după celebreleversuri ale Poetului, până seara târziu, pânăcând erau somaţi de miliţia sovietică săplece. Iar ei, în acest răstimp, cont inuau săcânte liniştiţi, prefăcându-se că nu observăaparatele de fotografiat care, clănţănind in-sistent, îi vizau de după pomii şi arbuştii dinpreajmă. Şi-n decursul înt regii zile de 15iunie, lumea tot venea şi venea, şi depuneaflori la monumentul Poetului, încât , sp researă, se aduna un morman imens de florimult ico lo re. Îns ă dacă, a doua zi ded imineaţă, t receai pe acolo , cons tatai,stupefiat, că din ditamai mormanul de florinu au rămas decât câteva bucheţele aşezatemeticulos în nişte borcane de sticlă. Teîntrebai, uimit, unde au dispărut florile?! Dar,după ce, pentru câteva clipe, erai s urprinsde privirea aspră şi to tuşi senină a Poetului,înţelegeai că, de fapt, ele s-au ridicat la cerşi cont inuau să emane în văzduh parfum şigraţie, alături de su fletul lui nemuritor.

O reuş ită incon tes tab ilă amanifes tării a fost număruls pecial al rev istei “Orien t

lat in”, dedicată acestu i even iment . Pefundalul negru al coperţii este proiectat un

ELENA CREŢIU

Oameni şi Noapte.De veghe la Eminescu...*)

- marginalii la un eveniment în premieră mondială -

Orient Latinpag.5fragment al binecunos cutei măşti mortuare,albă şi cu semitonuri verzui, a Poetulu i.Seamănă cu o perlă preţioasă surprinsă pefundul oceanului... Numărul a cuprins unmaterial memorabil s emnat de Adrian DinuRachieru. Textul se doreşte a fi o radiografiea receptării lui Eminescu în timpurile noastre.De fapt, povestea aces tei contradictorii şigălăg ioas e recep tări s e raportează, înprincipiu, la gazetărie şi mai puţin la operas a poetică. Discu ţ iile aprins e în juru lziaris ticii inflexibile, vehemente şi chiarreacţionare (deşi Gherea şi Lovinescu zic căa fos t anexat pe nedrep t taberei„reacţ ionarilor”), poate, s e dato reazăfaptulu i că articolele d in „Timpul” suntneaşteptat de actuale. Este cert că gazetăriaPoetului (asemenea operei) „ a fost trăitădureros şi până la inden t ificare cuproblemele zilei”. Astfel, multe lucruri, dinpăcate, deranjează şi astăzi, sau sunt prostînţeles e. Nu degeaba, Nicolae Manolescunota în is toria s a critică: „Toată lumea aînţeles publicistica lui Eminescu aşa cum avrut”, iar Neagu Djuvara, după spuseledomnulu i Rach ieru, p ropune ca p rozapolitică a Poetului s ă nu mai fie editată!

Es te adevărat că „ext ras dinţesătura epocii, Eminescu estefalsificat”. Vorbind critic despre

„degradarea Bizanţului” şi îndrăgostit detrecut, de ţărănime, de aristocraţia istorică,Eminescu, brusc, pare „un obstacol” în caleaintegrării eu ropene. „Partea cea mai bună(sic !) a in telighenţ iei române cere să nelepădăm grabn ic de el. El ne apare ca„exasperant de învechit” ş i nu mai poateinteresa, reacţionează H.-R. Patapievici. Săfie Eminescu un expirat printre „cadavrelecare nu s e dau la o parte s ingure”?, seînt reabă, pe bună dreptate, socio logul şicriticul timişorean A. D. Rachieru. Şi tot elafirmă: „Problema Eminescu animă ş i agităspiritele; idolatrizat ş i clişeizat, Eminescu seîncăpăţânează să rămână o permanenţă”. Cuindentitate proteică, Eminescu, cel care ne-a salvat şi ne-a proiectat (scria încrezătorMircea Eliade), creşte din el însuşi. Încât,avertiza Theodor Codreanu „despărţ irea deEminescu («clamată de voci insuregente şiinconştiente», precizează A. D. Rach ieru) etreaba personală a fiecărui creator, dar nu aculturii române”. Cam acesta ar fi rezumatules eului domnulu i A . D. Rach ieru , care adeschis numărul 2 (anu l curent) al revistei„Orient latin” publicaţ ie ce, anul viitor, vaaniversa două decenii de existenţă!

Cu Ilie Chelariu, redactorul-şef alrev is tei, ne cunoaş tem maidemult, dar, sufleteşte, ne-am

apropiat în ultimii ani, de când şi-a luat casăîn Socolari, o localitate pitorească aflată la12 km de Oraviţa, unde, de altfel, mai mulţi

artişt i timişoreni sau pricopsit cu case devacanţă. În ultimul timp, Ilie mi se tot frăsuiecă ar dori să se mute definitiv la Socolari,deoarece la Timişoara (se pare, Timişoararevo lu ţionară, prea repede, a deven it oTimişoară comodă, linişt ită şi snoabă) sesimte din ce în ce mai singur. De fapt, Iliecam to tdeauna s-a s imţ it singur, nuîntâmplător, în 2000, a debutat în poezie cuvolumul „Zece ani de singurătate”, pentrucare, de altfel, a luat p remiul oferit de filialaU.S.R. Are un trecut, prin excelenţă, boem:toate crâşmele din Timişoara (şi nu numai) îlşt iu.Vocea lui vioaie, de bariton , şi râs uls onor, un p ic s arcas t ic, o feră mereuprospeţ ime ş i vigoare anturajului în carepoposeşte. E ch iar un tip foarte viguros,înalt, b ine făcut, cu sprâncene stufoase şipriv iri expresive; în general, chipul s ăurămâne îndato rat modelului clasic – de asuprima cu graţ ie lumea. La acest gen deţinută p letele sunt obligatorii. Admirat de ladistanţă, el pare un viking poposit de peMarea Nordului, dar, când te apropii şi daimâna cu el, şi mai schimbi şi o vorbă, imediat,datorită spiritului său bonom şi jucăuş, îţidai seama că e de al nostru, că e un dacpogorât parcă d in filmele (pe alocuri, dinpăcate, cam blegi) ale lui Sergiu Nicolaescu.Iar alu ra de actor va rămâne mult t impintactă, în percepţia noastră, nu doar datorităţinutei sale impozante, ci şi felului carismaticşi jov ial de a fi. Chiar dacă, uneori, amimpres ia că se complace în a juca cu oanumită, respectabilă, decenţă, teatru.

Pomeneam, mai sus, de anii ferbinţide boemie teribilă din tinereţe, ces-a prelungit până spre vârsta a

treia şi-n care mulţi au clacat, pierzându-sepe s ine (defin it iv ş i iremediabil), dar şicăminul, familia. Spre deosebire de ei, Ilie aştiut să iasă învingător din aceste inevitabile,isp ititoare şi savuroase chefuri în mediulartistic şi nu numai. Cu siguranţă l-a ajutatşi const ituţia sa fizică, de bărbat puternic,dar a şi ştiut să se oprească la timp, să nubea chiar toate porcăriile, să nu mai fumezeşi, din când în când, să mai şi... mănânce. Iarprincipalul este că a ş tiut (şi a putu t), pânăla urmă, să se ţină de o singură nevastă –Nina Ceranu, şi ea scriitoare, o prozatoarebună, care a pu tut să fie înţelegătoare şiiertătoare cu el. În u rma acestor experienţeinevitabile de viaţă, Ilie Chelariu s-a câştigatpe sine, ad ică a învăţat să fie liber, s ăcunoască mai bine oamenii, să fie îngăduitorcu ei, să ş tie în ce te poate t ransforma opasiune şi care sunt limitele prostiei, a înţelescum poţi fi manipulat ş i cum poţi să-ţi impuiunele principii, de câtă voinţă şi orgoliu ainevoie pentru a fi respectat şi de cât caractere nevoie pentru a muri în numele unu i ideal.Astfel, la un moment dat, el a devenit maisobru şi mai drastic cu sine şi cu lumea din

jur. A început să le mărturisească unor amicică-s n iş te imbecili (ceea ce, de fapt , eadevărat ) şi nu mai doreşte să piardă timpulcu ei, mai ales că aceş tea îl caută doar cândnu mai au bani (ca să bea), ştiindu-l pe Iliegeneros. Deci, a început să-şi aleagă prieteniişi evenimentele la care merita să participe.Nu mai avea timp de pierdut (şi nici energiepen tru chefuri improvizate). Ast fel, înconsecinţă, a scos regulat revista “Orientlatin”, iar ca editor a făcut să apară câtevazeci de t itluri interesan te. El însuşi a tipărit,în ultimul timp, câteva cărţi de publicisticăextrem de aparte, pline de savoare şi haz(haz, desigur, de necaz!). Cea mai recentăcarte a lu i este „Mas la lui Che”, care sedoreş te a fi (p robabil) încununarea uneitrilogii, după cele două titlu ri („Basca luiChe”, 2009 şi „Fatwa lui Che”, 2010), apăruteanterio r. Toate trei sun t o crit ică acidă asocietăţ ii „originale” în care trăim. În “stilulChelariu”, de care vorbeşte (pe coperta apatra), în cunoş t iin ţă de cauză, A . D.Rachieru, emblematice s unt numeroas elecuvinte inventate de autor, care oferă textuluio inedită savoare. Aceste cuvinte definesc,prompt , fără menajamente, cu ironia derigoare, evidentele stări de fapt.

O semnificaţie aparte în destinulliterar bănăţean îl are rev ista„Orient lat in”, în pag inile ei

fiind pub licaţi mulţ i auto ri mai puţ incunoscuţi, uitaţi, ignoraţi, sau... bătuţi des oartă, care, în p rincip iu , locu ies c înprovincie, dar asta nu înseamnă că s unt maipuţin talentaţi decât ce-i în vogă. Oricum,indiferent de calitatea operei (în ultimains tanţă timpul va da veridictul suprem),orice talent, cât de mic, are dreptul la viaţă...Prin această revistă, Ilie Chelariu oferă, nu odată, şansă şi speranţă celor condamnaţi sătrăiască în umbra destinului. Nu întâmplător,din această poziţie, ed itorul este exigent şidur (în editorialele pe care le scrie, dar şiprin datele „in teres ante” oglind ite, cuprecizie, în revistă) cu cei care cred că l-auapucat pe Dumnezeu de picior, adică cu ceiprivelig iaţi de destin. Şi care, nu de puţineori, din păcate, compromit adevărul pe careau fost chemaţi să-l slujească.

Multaştep tata agapă din zori afost destul de modestă. Devină fiind (iarăşi) criza, bat-o

vina! Pe de altă parte, nu cred că ar fi datbine dacă prima ediţie a Nopţii de veghepentru Eminescu culmina cu o beţie cumplităşi cu o ghiftuială pe măsură. Aceas ta riscasă şteargă semnificaţia fragilă şi duioasă aprimei ediţii.

IGOR ISAC*) Fragment din volumul, în pregătire,

„Jurnalul de la Oraviţa”.

Orient Latin pag.6Premiile Filialei Timişoara a USR

Se aşteaptă solicitări de propuneri pentru premiile literareale Filialei – anul editorial 2011!

Comitetu l de conducere al Filialei Timişoara a UniuniiScriitorilor din România adresează tu turor colegilo r membrirugămintea de a depune la s ediu , Piaţa Sf. Gheorghe nr. 3,volumele propuneri pen tru premiile literare pe anul editorial2011.

Termenul limită de depunere este 31 octombrie 2012.Vor fi surprize? Vor încăpea “izolaţii” între b locul editorilor

cu influenţă (uneori, ch iar membri ai ju riului, cum se întâmplă,nu o dată, chiar şi la nivel naţional!) şi cel au autorilor la fel deinfluenţi?

Născut la 14 octombrie1919, la Cernăuţ i, a u rmatş coala p rimară la Turnu-Severin şi Craiova, iar liceulla Timiş oara. A absolvit , în1942, Academia de ÎnalteStudii Comerciale din Bucu-reşti.

A fost dintre fondatoriifilialei timişorene a UniuniiScriito rilo r şi secretar al eiîntre anii 1951-1979.

A debutat în 1937, laoptsprezece ani, cu volumul„Cadavrul ambulant” la Ed itura Intelect, la Bucureşt i, fiindautorul unui număr impresionant de volume de proză scurtă,proză pentru copii şi tineret şi romane: „Prea târziu”, EdituraFruncea, 1942; „Biruinţa”, Editura de Stat, 1953; „Rătăcire”,Editura Tineretului, 1956; „Preţul tăcerii”, Editura Tineretului,1957; „O fată din cele multe”, Editura pentru Literatu ră, 1958;„Pagini pen tru och ii limpezi”, Ed itura Tineretului, 1965;„Aventură în lumea albas tră”, Editu ra Tineretului, 1967;„Uluitoarea transmigraţie”, Editura Tineretului, 1968; „Privindcinematografic”, Editu ra Albatros, 1970; „Misterioas a Sirenă”,Editura Albatros, 1972; „Cerc şi d ragoste”, Editura Facla, 1973;„Descoperirea de sine”, Editura Facla, 1976; „Ghiozdanul cusurprize”, Editu ra Ion Creangă, 1977; „Poveşti din degetar”,Editura Facla, 1978; „Stăpânul soarelui”, Editura Facla, 1982;„Fata d in tren”, Ed itura Cartea Românească, 1984; „Inimi înprimejdie”, Editura Ion Creangă, 1985; „Fântâna cu apă vie”,Editura Facla, 1985; „O ardere totală”, Editu ra Militară, 1988;„Când D’Artagnan a fost să fie fată”, Editura Facla, 1990; „Floareşi îngheţ”, Editura Juventus, 1991; „Ieş irea din v is”, prozăscurtă, „Anotimpuri literare”, 1996; „Gemenii n-au nevoie decuvinte”, roman, Editura Eubeea, 1998; „Timişoara, memorieliterară, vol. I: 1919-1947. Istorie literară şi amintiri”, Ed ituraAugus ta, 2000; „Romanul dragostei d in tâi”, Ed itu raEurostampa, 2003; „Timişoara, memorie literară, II: 1949-2000.Istorie literară şi amintiri”, Editura Augusta, 2004; „O eternăpoves te”, proză, Editura Eubeea, 2004; „Dincoace de Palia dela Orăşt ie, memorialistică şi istorie literară”, Editura de Vest,2004; „Neîntoarcerile”, roman, Editura Augus ta, 2007.

Ne-a părăsit prozatorul timişoreanMIRCEA ŞERBĂNESCU

În volume colective: „Comoara cea mare”, ESPLA, 1961;„Oameni ş i stele”, antolog ie S.F., Editura Tineretu lui, 1975;„Bibliografie de literatu ră română pentru copii”, Ed itura IonCreangă, 1978; „Die beste aller Welte rumänische S.F.”, EdituraDacia, 1979; „Fuga în spaţiu timp”, Editu ra Ion Creangă, 1980;„Das präparierte Klavir”, Editura Kriterion, 1982; „O anto logiede anticipaţie”, Editura Scrisul Românesc, 1983; „Răpos atulNarbon acţionează”, Editura Albatros.

A colaborat la numeroase publicaţii ante şi postbelice:„Colţ de ţară”, „Fruncea”, „Românul”, „Făclia”, „Drapelul roşu”,„Scrisul Bănăţean”, „Orizont”, „România literară” etc. A fostdeclarat cetăţean de onoare al Timişoarei şi, în ultimii ani deviaţă, a fost coordonatoru l Cenaclului „Pavel Bellu”, de pelângă casa de cultură a municipiului.

Dispariţ ia decanului de vârstă al literaturii timişorene, acărui act ivitate se întinde de-a lungul a şapte decenii, din caremai bine de o jumătate de veac a fost parte a obştii scriitoriceştitimiş orene, lasă un gol de nereparat în viaţa culturală a urbei.

Vasile Tărâţeanu es tecel de-al treilea membru deonoare al Academiei Româ-ne ales , după 1944, d innordu l Bucovinei, dupăGrigore Bostan şi Alexandri-na Cernov.

Prezen tarea poetuluicernăuţean a fost făcută decăt re isto ricu l ş i crit icu lliterar Mihai Cimpoi şi depoetu l, p rozato ru l ş ipublicistul Nico lae Dabija,ambii academicieni. Nomina-lizarea şi recomandările aufost făcute de Secţ ia de Filologie şi Literatu ră a AcademieiRomâne, condusă de academicianul Eugen Simion, din care

Juriile Concursului Naţional de Scenarii, organizat de HBORomânia în parteneriat cu Fes tivalul Internaţional de FilmTransilvania, au desemnat câştigătorii celei de-a douăsprezeceaediţii (2012):

- Premiul HBO pentru cel mai bun scenariu de lung metraj,în valoare de 3000 USD - Cristina Bîlea, pentru scenariul “Varas-a sfârşit”;

- Premiul HBO pentru cel mai bun scenariu de scurt metraj,în valoare de 1500 USD – Adina Militaru, pent ru scenariul“Dus întors: 3 minute”;

- Premiul HBO pentru cel mai bun scenariu de documentar,în valoare de 2000 USD: Adina Popescu şi Iulian ManuelGhervas, pentru scenariul “10 perfect”.

Anul aces ta, concurat 262 de pro iecte. La scenarii dedocumentar a fost nominalizat şi timişoreanul Tudor Buican,pentru s cenariul „Săritorul”.

Câştigătorii Concursului Naţional deScenarii organizat de HBO România

Un poet a ajuns academician:VASILE TĂRÂŢEANU

Orient Latinpag.7

În Aula Bibliotecii Centrale universitare „Carol I” dinBucureşti, în iulie , a avu t loc Adunarea Generală Ordinară,reconvocată, a membrilor OPERA SCRISĂ.RO. În urma voturilor,au fost aleşi: Dan Mircea Cipariu –preşedinte; Andra OanaRotaru – administrator general-director general. Consiliul di-rector este format din: Basarab Nicolescu, Cristina Poteraşu,Ioan Cristescu, Pavel Şuşară, Mihai Zgondoiu, Ionu ţ BogdanŞtefănes cu, Bogdan O. Popescu, Andrei Novac.

S-au ales şi Comisia Permanentă Specială privind Accesulla Informaţii: Mircia Dumitres cu, Mihai Mălaimare, CorneliaMaria Savu, Bogdan Ghiu, Eusebiu Ştefănescu; Comitetul deOnoare: Andrei Bodiu, Magda Cârneci, Silviu Angelescu;Comisia de Repartiţii: Mugur Grosu, Mircea Tiberian , RobertŞerban; Comisia de cenzori: Jana Gligore-Niculescu, NicolaeMareş ş i Marius Ghilezan.

Avem şi Comitetul Naţ ional de Coordonare, carees te for-mat din coordonatorii zonali: Ioan Matiuţ (Banat-Transilvania),Florina Zaharia (S-E România), Viorel Gârbaciu (Olten ia),Constantin Marafet (Buzău), Santha Attila (Harghita, Covasna).

Asociaţia Culturală “Şansă” organizează prima ediţ ie aConcursului Naţional Literar “Pe valurile Dunării”. Este un con-curs de carte şi se pot înscrie scriitorii români care locuiesc înţară şi în străinătate. Nu există limită de vârstă.

Premiile, în bani (în to tal, 1.000 euro), s e acordă laurmătoarele secţiuni:

I. Volum de proză (inclusiv proză pentru copii);II. Volum de poezie (inclusiv poezie pen tru cop ii).

Autorii vor trimite cartea în două exemplare şi un scurt CVartis tic, care să conţină şi datele de contact (adresa, telefon,email), până la 31 ianuarie 2013, pe adres a: Viorica Hagianu, OP1, CP 3, Călăraşi, jud Călăraşi.

Cărţile înscrise la concurs trebuie s ă fi fost publicate înperioada 1 ianuarie 2011- 31 iulie 2012. Perioada de înscriereeste 1 septembrie 2012- 31 ianuarie 2013.

Concuren ţii pot participa la ambele s ecţiuni.

Concursul “Pe valurile Dunării”

fac parte personalităţi ale vieţii literare a României: DimitrieVatamaniuc, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Dumit ru RaduPopescu, Marius Sala s au Nicolae Manolescu.

Acest t itlu completează alte titluri ale lui Vasile Tărâţeanu:membru-corespondent al Academiei Româno-Americane deLiteratură şi Artă, membru al Academiei de Ştiinţe, Literatură şiArte (Oradea), membru al Uniunilor Scriitorilor din Ucraina,România şi Republica Moldova, de membru al PEN Clubuluieuropean al scriitorilor, cetăţean de onoare al oraşelor Ploieşti,Craiova, Buşteni şi al comunei Dumbrăveni din judeţul Suceava.

Scriitorul bucovinean Vasile Tărâţeanu este autor a pestedouăzeci de cărţi pe poezie şi publicistică, al unor anto logii depoezie. Are în portofoliu premii naţionale şi internaţionale pentruliteratură, a fos t t radus în franceză, engleză, s uedeză,ucraineană, albaneză sau sârbă, a fost inclus în zeci de antologiide poezie română apăru te în numeroas e ţări.

De remarcat că p rin tre cei aleş i s -a s t recurat şi untimişorean, Robert Şerban, dar şi că Dan Mircea Cipariu a bifato nouă funcţie de şef (preşedinte).

Pentru cei care nu sunt la curent (că, oricum, nimeni nu i-aanunţat în mod organizat), entitatea este, aşa cum se autodeclară,„o societate pentru pro tejarea dreptu rilor de autor”. Cităm:

„Cei mai mulţi dintre autorii români nu ştiu că în numele lorse colectează, anual, milioane de euro reprezentând diferitedespăgubiri pentru folosirea drepturilor lor de autor.

Scriitorii de poezie, de romane, de opere ş tiinţifice, maicuprinzător spus – autorii de opere scrise, cu ISBN (pentrucărţi) sau ISSN (pentru reviste de specialitate), t rebu ie săprimească bani din mai multe surse:

- copia privată pe suport de hârtie sau digi tal (baniicolectaţ i anual din taxa aplicată importatorilor de cop iatoare,scanere sau alte instrumente prin care se poate copia o cartesau o rev istă de specialitate; e o despăgubire oferită au torilor,prin organis mele de gestiune a drepturilor de autor, şi editorilor,prin asociaţiile de edito ri, pentru că la copierea unei cărţi sau aunei pub licaţii de specialitate nu se cumpără cartea ori revistaşi, astfel, nu se plăteşte autorului şi editorului!);

- cop ia de împrumut (pen t ru cărţ ile ş i rev istele despecialitate împrumutate o ri citite în bib lioteci);

- pentru dreptul de retransmitere prin cablu;- pentru dreptul de reprezentare teatrală;- pentru dreptul de reprezentare în cadrul festiva lurilor

şi manifestărilor publice în aer liber;- pentru retransmiterea operei în emisiunile Societăţii

Române de Radiodi fuziune şi ale Societă ţii Române deTeleviziune;

- pentru comunicarea pub lică, inclusiv prin Internet(furnizorii de internet) şi alte reţele.

Mandatele pe care autorii le acordă societăţilor de gestiunea drepturilor de auto r nu interferează cu relaţ ia directă şicontractuală dintre un editor şi autor”.

Încă ceva: pentru administrarea s umelor co lectate desocietăţile de gest iune a d reptu lui de autor, legea prevedereţinerea unui procen t 15% din ceea ce se va colecta...

OPERA SCRISĂ.ROo societate pentru protejareadrepturilor de autor

Asociaţia Catalist şi UniCredit Ţiriac Bank şi-a desemnatcâştigăto rii celei de-a V-a ediţii a Concursului de Debut LiterarUniCredit. În total, deşi au fost trei secţiuni: poezie, proză scurtăşi roman, au fost trimise destul de puţine lucrări pentru unconcurs de asemenea talie: 124 (cu un aport de concurenţi delimbă română şi din Fran ţa, Statele Unite ale Americii, Germaniaşi Spania!).

La secţiunea proză scurtă a câşt igat Maxim Blum, cuvolumul ”O junglă ca toate celelalte”. Au mai fost nominalizaţiLaura Aprodu, cu vo lumul ”Amintiri din casa s cării” şi MirceaBoboc, cu volumul “Ins pirat din vise reale”.

La secţ iunea roman a câştigat Mihaela Erika Petculescu(Bucureşti), cu volumul ”Pax Romana”. A mai fost nominalizatăAndreea Nanu, cu volumul ”Ziua cea mai albă”.

Premiul special i-a fos t acordat Laura Aprodu (Bucureşti),pentru vo lumul prezentat în concurs la proză scurtă.

Marele Premiu constă în publicarea a 1.000 de exemplare,pentru fiecare laureat, la editura Humanitas.

Premiile UniCredit

Orient Latin pag.8Juriu l a fost format din bucureştenii Liviu Papadima, Paul

Cernat şi Marius Chivu.Deşi la poezie vine grosul amatorilor de glorie literară, anul

acesta nu s-a acordat niciun premiu, mot ivaţia juriului fiind cătextele au fost slabe. Avem o generaţie slabă de poeţi nedebutaţieditorial? Puţin plauzibil. Ar fi mai util de aflat de ce nu auconcurat vârfurile poeziei tinere româneşti sau, dacă da, de cepoezia lor n-a avut valoare în och ii echipei Papadima & Co.

Ar mai fi o ipoteză: ca tinerii care au concurat la poezie săfi fost “sacrificaţi” pentru a se putea acorda premiul s pecial.Dar e doar o ipoteză...

Vă reamin tim şi laureaţii de anul t recut: Laurenţiu Belizan(Buzău) – poezie, Petru Albu (Simeria) - proză scurtă, DumitraStoica (Bucureşti) – roman.

Sala Ars Nova a Cen tru lu i Cultu ral Piteşt i a găzdu itceremonia de acordarea p remiilor revistei „Argeş” (pent ruact ivitate ed itorială în anu l 2011), o publicaţie condus ă deprozatoru l Dumitru August in Doman.

Iată-i pe laureaţi:Ileana Mălăncioiu – Premiul Opera Omnia;Al. Cistelecan – Premiul pentru cri-tică literară;George Vulturescu – Premiul pentru poezie;Calinic Constantin Argatu (ÎPS Calinic, Arh iepiscopul

Argeşului şi Muscelului) – Premiul pentru proză memorialistică.

Premiile revistei „Argeş”

MARELE PREMIU:Adela Naghiu (Baia Mare).POEZIE (138 participanţi):Premiul I: Andrei Velea (Galaţi);Premiu l II: Rodian Drăgoi (Bucureşti);Premiul III: Neagu Raluca Leont ina (Ciocăneşt i, jud.

Călăraşi).Premiile revistei „Fereastra”:Florina Is ache (Roşiorii de Vede), Silvia Bitere.

(Constanţa);Premiul de debut:Bardan Iulian Claudiu (Suceava, 10 ani!).MENŢIUNI:Grosu Daniela Marilena (Comişani, jud .

Dâmboviţa), Bianca Dan (Hunedoara); Ioana Carp (Ass en,Olanda), Victoria Mărginean (Chişinău), Ana Mihaela Nuţă(Chişinău), Marilena Apostu (Galaţi), Maria Doina Leonte(Suceava).

PROZĂ (93 de concurenţi):Premiul I: Mihaela Simona Chiş (Botoşani);Premiu l II: Maria Postu (Bucureşti);Premiul III: Ottilia Ardeleanu (Năvodari).Premiul revistei „Fereastra”:Adelina Cristina Bălan (Focşani).Menţiuni:Luminiţa Petru (Bruxelles ), Tan ia Niculescu (Tulcea),

Mihaela Becali (Bucureşti), Monica Rădulescu (Bucureşti).

Premiile Concursului Naţional deLiteratură „Agatha GrigorescuBacovia”Mizil, 2012

În aces t an, la a V-a ediţie, au part icipat la concurs 529 decreaţii literare, dintre care 31 au fost nominalizate.

Iată palmaresul:- Marele Premiu „Titel Constantinescu”:D. R. Popes cu, cu “O jumătate de moarte” (teatru);- Marele Premiu „Titel Constantinescu”:Emil Lungeanu, cu “În ostrov la Marea Albă” (proză);- Premiul „Victor Frunză”:

Cedomir Milenovici (n. 1940, Belobreşca, judeţul Caraş-Severin), poet , prozator, traducător şi ziarist, absolvent alFacu ltăţii de Filo logie din Bucureşti, secţia limba sârbă, adebutat, în 1967, în ziarul timişorean „Pravda”/ „Drep tatea”,unde a lucrat pâna în 1983 şi de unde, din cauza unor problemede sănătate, dar şi a unor necazuri politice, s-a pensionat.

Opera sa cuprinde peste douazeci de volume publicate –proză poezie, traduceri. A fost prezent în mai multe an tologiide poezie şi proză, apăru te atât în ţară, cât şi în străinătate. As emnat în multe pub licaţ ii, ca „Banats ke nov ine”,„Contemporanu l”, „Drapelu l roşu”, „Flamura”, „Jurnal”,„Književni život”, „Orizont”, „România literară”, „Orient Latin”,„Luceafărul”, „Ateneu”, „Naša reč” etc.

Cărţile sale au fost onorate premii literare, între care: PremiulUniun ii Scriito rilo r d in România (1975), Premiu l UniuniiScriitorilor din România, Filiala Timişoara (1992, 1998, 2004);Premiul fondului literar „Vladimir Ciocov” (1989), Premiul literaral sârbilo r (Timiş oara): 1991, 1995, 2000; Premiul literar alFundaţiei „Petar Kočić” (Dortmund): 1998, 2003; Premiulrevistei „Književni život”.

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România şi Serbia.Cedomir Milenov ici, prin act ivitatea s a literară, prin

traducerile şi contactele sale, a fost o punte de înaltă calitateîntre culturile sârbă şi română, iar dispariţia sa a consternatscriitorii din cele două ţări. Comunitatea sârbească din Româniapierde unul din pilonii săi fundamentali, un om de cu ltură deînaltă calitate, respectat şi apreciat.

Pierdere grea pentru comunitateasârbilor din Banat

Clasament (după punctaj):1. Ramona Ţăruş (Botoşani), 2. Geanina Gheorghiu (Iaşi),

3.Tatiana Scurtu Munteanu (Galaţi).Festivitatea de premiere a avut loc la Caminul Cultural

„Aron Vodă” din localitatea Aroneanu, judetul Iaşi. Au participat„cincisprezece plicuri, cu 72 de poezii”, după cum au comunicatorganizatorii.

Juriul a fost format poetul Valeriu Stancu, redactor-şef larevista „Cronica” (Iaşi); poetul Catalin Bordeianu, profesor laUniversitatea „Pet re Andrei” d in Iaşi; poetul Mihai BatogBujeniţă (toţi trei membri al Uniunii Scriitorilor din România);Irena Brodoceanu, Biblioteca Jud. „Gh. As achi” Iaşi;

Teodora Munteanu, referent cultural la caminul culturaldin localitate.

Concursul „Ioanid Romanescu”,ediţia a VIII-a, 2012

Câştigătorii concursului„Titel Constantinescu”

Orient Latinpag.9Tudor Cicu, cu “Cu traista de basme prin lume” (proză);- Premiul „Octavian Moşescu”:Nicoleta Milea, cu “Ecoul tăcerii – epifanii stelare (versuri);Premiul „Alexandru Sih leanu’’:Marin Traşcă (Spania), cu El Descondocido (proză);Premiul „C. C. Datcu lescu”:“Luna şi lumina” (vers uri), de Oliver Roland (Germania),

traducător Mircea M. Pop;Premiul „Florica Cristoforeanu”:“Cele mai frumoase poezii”, de Emile Verhaeren, traducător

Ion Roşioru;Premiul „Dumitru Pricop”:Mircea Dinutz, cu “Anamneze necesare” (crit ică);Premiul „Mircea Micu”:Florentina Loredana Dalian, cu “A unsprezecea poruncă

(proză);Premiul „Slam Râmnic”:Mircea V. Homescu, cu “Aggregator” (eseuri);Premiul „Fănuş Neagu” – cu publicarea volumului de eseuri:Hărţuirea morală (eseuri), de Marie-France Hirigoyen

(Franţa), traducător Florica Ionea.Pentru cei 11 câştigători, premiul constă în editarea cărţilor

de către Editura „RAFET” din Râmnicu SăratAu primit premiul special al editurii Rafet şi vor fi publicaţi

într-o antologie: Petre Rău, Eduard Leahu, Popescu Mariusz,Any Drăgoianu, Lucian Gruia, Ela David, Teo Cabel, ConstantinOprică, Ştefan Lucian Mureşanu , Liv iu-Florin Jianu, MariaPilchin (Chişinău) Ion Drăgoian , Ot ilia Duma, Francisc Pal(Canada), Sorin Şirineasa, Mariana Kabbout, Andrei Velea, LiviuIoan Mureşan, George Adrian Popescu, Mihai Posada.

Manifestarea (fest ivalul ş i concursu l literar), a fos torganizat de organizat de căt re Constan tin Marafet, dinRâmnicu Sărat, care face un efort considerabil prin tipărirea adouăspreze cărţi.

Secţiuni: poezie (se participă cu patru texte) şi epigrame(se part icipă cu patru texte).

La concurs pot participa concurenţi în vârstă de pestepeste 14 ani, din România sau de peste ho tare. Înscrierile se facpână în data de 30 decembrie 2012.

După premiere, se va edita o antolog ie, cu texte s electateîn concurs, care va fi expediată prin poştă celor selectaţi dejuriu.

Tema impusă, „Mizilul”, este doar la secţ iunea epigramă,şi doar pentru o singură epigramă.

Sugestii beletristice: revista „Furnica”, „175 de minute laMizil”, de Geo Bogza, „O zi so lemnă”, de I. L. Caragiale, „Romeoşi Julieta la Mizil”, de George Ranetti. Textele pot fi citite pewww.romeojulietalamizil.ro. Celelalte trei epigrame au teme libere.

Textele se trimit în sistem motto şi nu trebuie s ă fi fostpub licate până la data p remierii. Înscrierea s e face pewww.romeoju lietalamizil.ro sau p rin poştă, pe adresa: prof.Laurenţiu Bădicioiu, Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu”, str. N.Bălcescu, nr.131, Mizil, Prahova, cod 105800, cu menţiunea:pentru „Romeo şi Julieta la Mizil”, ed. a VI-a.

Componenţa juriului: Corneliu Berbente – vicepreşedintele

Premii de 4.000 lei la Concursul„Romeo şi Julieta la Mizil”

Clubului „Cincinat Pavelescu”, Corneliu Leu, Cristina-MarianIonescu (inspector); Dan iel Cristea Enache; George Corbu,preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România, George Stanca,Emil Proşcan – primarul oraşului Mizil, Mihai Morar (inspec-tor), Nicuşor Constantines cu, Victoria Milescu.

S-a încheiat, la Domneşti, jud. Argeş, cea de-a V-a ediţie,pe 2012, tema propus ă, “Lumea s atu lu i”, atrăgând 101participanţi, care au primit nu mai puţin de 50 de premii. Dinpăcate, d in motive financiare, festivitatea de premiere nu a maiavut loc...

Iată laureaţii...MARELE PREMIU „Pe aripi de dor domnesc”: Marin

Voican-Ghioroiu, BucureştiPOEZIE:Premiul I: Vasile Popovici (Corni, jud. Botoşan i), Any

Drăgoianu (Ţânţăreni, jud. Gorj), Oana-Anca Preda (Topoloveni,jud. Argeş);

Premiul II: Gheorghe Trifu (Bucureşt i), Oxana Cârlan(Chişinău), Ion Răş inaru (Anina, jud. Caraş-Severin);

Premiul III: Virgil Şerbu-Cisteianu (Alba Iulia), GheorghePopescu-Ger (Bucureşti), Sorin Calea (Valea Iaşului, jud. Argeş);

Menţiuni: Ioan Crăciun-Petrişan (Timiş oara), ConstantinGeantă (Călimăneşti, jud. Vâlcea), Paulian Buicescu (Slatina,jud. Olt), Elena Agiu-Neacşu (Râmncu-Vâlcea), Gavril Moisa(Cluj-Napoca);

PROZĂ:Premiul I: Nicuşor Cons tantinescu (Bucureş ti), Mirela

Penu (Bucureşti);Premiul II: Petre Petria (Râmnicu-Vâlcea), Neculai Laza

(Constanţa);Premiul III: Violeta Secoşan-Cadar (Timiş oara), Mihaela

Suciu (Bacău);Menţiuni: Ion Crăciun-Petrişan (Timiş oara), Grigore Buga

(Măteşti-Săpoca, jud. Buzău), Any Drăgoianu (Ţânţăren i, jud.Gorj), Valent ina Varău (Paşcani), Petru-Ioan Gârda (Cluj-Napoca).

MEMORIALISTICĂ:Premiul I: Dorel-Mihai Gaftoneanu (Botoş ani);Premiul II: Florentina-Loredana Dalian (Bucureşti);TEATRU:Premiu l I: Constantin Geantă (Călimăneşti);Premiul II: Ioan Crăciun-Petrişan (Timiş oara).Premii s peciale:Premiul „Petre Ionescu-Muscel”, acordat de Fundaţia

„Petre Iones cu-Muscel”, „pentru frumuseţea versului cu caredescrie satul românesc”: Dorel-Mihai Gaftoneanu;

Premiul „Ionel Cristescu-Muşăteşti”, acordat pen tru celmai tânăr poet: Gabriela-Oana Bucur (Găeşti, jud. Dâmboviţa);

Premiu l Bibliotecii Municipale „Nicolae Velea”, acordat„pentru frumuseţea poemului într-un vers”: Adina Enăchescu(Râmnicu Vâlcea)

Premiul rev istei „Pietrele Doamnei”, acordat „pentrusensibilitatea cu care scrie eseuri despre lumea sfântă a satului”:Zenovia Zamfir (Râmnicu-Vâlcea);

Premiul „Gheorghe Tomozei”: George Voica (Râmnicu-

Rezultatele concursului“Pe aripi de dor domnesc”

Orient Latin pag.10Vâlcea), pentru volumul „Se legănau mestecenii în vânt…Icoanedin Surpate”.

S-au mai acordat premii pen tru fotografie şi epigramă.Juriul a fost format d in Ion C. Hiru (preşedinte), George

Baciu, Sorin Mazilescu , Mona Vâlceanu , Cucu Ureche, FloricaPopa şi Marian Ghiţă.

De remarcat premiul II, la poezie, pentru Ion Răşinaru,poet din Anina, membru al Cenaclulu i „Mihai Novac” d inOraviţa, şi premiul III la proză obţinut de Violeta Secoşan-Cadar,din Timişoara. Dar această ediţie a însemnat un succes mai alespentru timişoreanul Ion Crăciun-Petrişan, care a colecţionat numai puţ in de patru distincţii: menţiune la poezie, menţiune laproză, premiul II la teatru şi premiul I la epigramă!

I. SECŢIUNEA CARTE DE DEBUT:- Premiul “Horaţiu Ioan Laşcu”, al Filialei Iaşi a Uniunii

Scriitorilor d in România – RĂZVAN BUZILĂ, pentru cartea„Respiraţii din reclame”, Editura Vinea, 2011;

- Premiul “Grigore Vieru” al Uniunii Scriitorilor din R.Moldova – ANIA VILAL, pent ru cartea „eu, mama tare şi tu”,Editura Brumar, 2011.

II.SECŢIUNEA MANUSCRISE CARTE:- Premiul Editurii Vinea şi al revistei Euphorion – IONELA

MĂDĂLINA GROSU, din Suceava;- Premiul Editu rii Jun imea, Iaşi ş i al rev is tei Viaţa

Românească – FLORIN BUZDUGAN, din Galaţi;- Premiul Editurii revistei Convorbiri literare şi al revistei

Convorbiri literare – ANASTASIA GAVRILOVICI, din Suceava;- Premiul Editurii Princeps Edit şi al revistei Feed back –

TATIANA SCURTU MUNTEANU, din Galaţi;- Premiul Editurii 24 de ore şi al revistei Conta – MARA

DIANA ALEXOAEA, din Suceava;- Premiul Editurii Alfa, Iaşi – NONA TATIANA CIOFU, din

Galaţi.III. SECŢIUNEA GRUPAJE:- Premiu l revistei Familia: MARIAN DRAGOMIR- Premiul revistei Dacia Literară: LUCIAN ALEXANDRU

IZARDA, din Piatra Neamţ;- Premiul revistei Poezia: VLAD GALER, din Botoşani;- Premiul revis tei Poes is : ANDREEA GOREAC, din

Suceava;- Premiu l rev is tei Euphorion : IZABELA ELENA

DRĂGHICI, din Constanţa;- Premiul rev istei Bucovina literară: CAMELIA ANA

BOICIUC din Sişeşti, jud. Maramureş;- Premiul revistei Argeş: LAURA DANC, din Hunedoara;- Premiul revistei Ramuri: PAULA LAVRIC, din Tulcea;- Premiul revistei Porto Franco: IRINA MARIA STOLERU,

din Botoşani;- Premiu l rev is tei A teneu : CLAUDIU ARITON d in

Botoş ani;- Premiul revistei Hyperion: OTILIA IULIANA ONICIUC,

din Botoşani;- Premiul revistei Ţara de Sus: DENISA ADELINA ANDREI,

din Botoşani.

Premiile concursului“Porni Luceafărul…”,Botoşani, ediţia XXXI-a, 2012

IV. SECŢIUNEA INTERPRETARE CRITICĂ A OPEREIEMINESCIENE:

- Premiul revistei “Convorbiri literare”: GETA TRUICĂ dincom. Breben i, jud. Olt;

- Premiu l rev is tei “Dacia Literară”: VIOLETAZAMFIRESCU, din Botoşani;

- Premiul revistei “Poesis”: CRISTINA GABRIELA NEMEŞ,din Harghita;

- Premiu l revistei “Feed back”: BIANCA ANDREEAPETRARU, din Botoşani;

- Premiul revistei “Hyperion”: DIANA SPÂNU din Slatina,jud. Olt.

Majoritatea premiilor au rămas în Moldova, doar trei autrecut munţii, iar altele două au plecat pe... Olt.

Cătălina Matei este câştigătoarea celei de-a III-a ediţii aConcursului Naţional de Literatură - secţiunea poezie, organizatde „Reţeaua literară”

Cătălina Matei s -a năs cut, în 1988, în Bucureşt i. Estelicen ţ iată la Academia de Muzică din Bucureşt i ş i laUniversitatea d in Bucureş ti - Facu ltatea de Litere (română-engleză). A terminat ş i un masterat, în Teoria literaturii şiliteratu ră comparată, la aceeaşi universitate.

Are în palmares: Premiul Special la Concursul Naţional„Mihai Eminescu”, secţ iunea eseuri (2006); Diploma atelieruluide creaţie „Poezie în Viaţă”(2007); Marele Premiu „Nora Iuga”,s ecţiunea poezie (2011); Menţiune s pecială (poezie) laConcursul „Reţeaua literară” (2011).

Juriu a fost format din Alexandru Matei, Alex Goldiş, CrinaBud, Şerban Axinte, George Neagoe şi Gelu Vlaşin.

Concursul „Reţeaua literară” (poezie)

Concurs ul a fos torganizat, cum au declaratorganizatorii, de „Revis taliterară «Dor de dor» ,împreună cu As ociaţ iapentru Dezvoltarea ş iPromovarea Spiritului RuralDor Mărunt,în colaborarecu Cons iliul JudeţeanBotoş an i şi Memorialu l«Mihai Emines cu» –Ipoteşti.

Premiul de Excelen ţă:Mihai Dorel Gaftoneanu(Botoş an i); Pet re Gigea-Gorun (Dolj); Mircea DorinIstrate (Tg. Mureş).

Marele premiu alrevistei „Dor de dor”: Petre Rău (Galaţi).

Premiul I: Georgeta Oana Muscă (Galaţi); Victor Burde(Bistriţa-Năsăud).

Premiul II: Mariana Adăscăliţei (Dorohoi).Premiul III: Aura Ist rate (Galaţi).Men ţiun i: Delia Feraru (Argeş ); Marius Iulian Zincă

Rezultatele concursului ,,Dor de Dor”,ediţia I, 2012

GEO GALETARU

Orient Latinpag.11(Argeş); Iuliu Marius Morariu (Cluj-Napoca).

Poezie pentru copii: Premiul I: Geo Galetaru (Dudeş tii Noi,jud. Timiş); Premiul II: Petronela Vali-Slavu (Aninoasa, jud.Hunedoara).

Proză:Marele p remiu: Emilia Tuţuianu-Dospinescu (Roman);Premiul I: Mihai Tudor (Prahova);Premiul II: Aurelia Corbeanu (Curtea de Argeş);Premiul III: Emil Bucureşteanu (Piatra Neamţ);Menţiune: Ana Hâncu (Prahova), Lăcrimioara Andrei

(Suceava), Monica Trif (Câmpia Turzii), Anghel Carmen-Bernadeta (Piatra-Neamţ).

Teatru:Premiu l I: Carmen Dominte (Bucureşti);Premiul II: Elena Chesov (Chiş inău);Premiul III: Maricica Viorica Hagianu (Călăraşi);Menţiuni: Elena Hagiu Neacşu (Rm.Vâlcea), Alexandra

Daniela Friicosu (Călăraşi), Elena Olariu (Răducăneni, jud. Iaşi).Eseu:Premiul I: Petre Rău (Galaţi); Costel Neacşu (Sărmaşu Mare,

jud. Mureş);Premiul II: Niculina Berheci (Călăraşi);Reportaj:Premiul I: Monica Duşan (Ribiţa, jud. Hunedoara).Epigramă:Premiu l I: Vasile Larco (Iaşi), Premiu l II: Venera Stoicescu

(Frăs inet, jud. Călăraşi), Ion Todiraşcu (Costeşti, jud. Vaslui);Premiul III: Petru Ioan Gârda (Cluj-Napoca), Costel Cristea(Bucureşti);

Menţiuni: Cătălina Orsivschi (Vama, jud. Suceava), EugenIlişiu (Deva), George Bădărău (Iaşi).

Organ izato rul concurs ulu i a fos t Marin Toma, iarfestivitatea de premiere a avut loc la Ipoteşti.

Semnalăm premiul I ob ţinut de timişoreanul Geo Galetarula secţiunea poezie pen tru copii. Un an bun pentru autor, caremai are în palmares , pent ru anul acesta, Trofeul “Visul”, laConcursul de creaţie literara “Visul”- ediţia a VII-a, 2012; PremiulI la Concursul de creaţie literara “Visul”- ediţia a VII-a, 2012, laSectiunea volume publicate (Poezie), pentru volumul “Dincolode neros tire”, Ed. Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011; Premiul I laConcursul de creaţie literară “Visu l”- ediţ ia a VII-a, 2012, laSecţiunea Poezie pentru copii, pentru volumul “O poveste şi-oculoare”, Ed. Eubeea,Timişoara, 2011.

S-a petrecut , la Săvârş in , ş i cea de a XIV-a ediţie aFestivalului Naţional de Literatură „Dorel Sibii “, care a inclus otabără internaţională de creaţie pentru tineri scriitori, coordonatăde Lia Faur, la care au participat Andrei Dósa, Radu Niţescu,Alex Văsieş, Ştefan Baghiu, Bogdan Coşa, Teodora Coman,

Ediţia din acest an, a XVIII-a, se va desfăşura în zilele de 1şi 2 decembrie 2012. Concursu l literar, poezie ş i proză, care seorganizează este destinat tinerilor creatori care nu au debutatîn vo lum.

Textele (inedite), 10-15 pagini de poezie şi/ sau proză,dactilografiate/printate în două exemplare, vor fi trimise prinpoştă (data limită, 15 no iembrie 2012) pe adres a: PrimăriaCicârlău , cod poş tal 437095, judeţu l Maramureş , iar celeredactate în format electronic vor fi transmis e pe e-mailu l:primariacicarlau@yahoo.com.

Juriu l, format din scriitori de la reviste literare din ClujNapoca, Oradea, Satu Mare, Zalău, Bistriţa şi Baia Mare, va

Festivalului Naţional de Literatură“Vasile Lucaciu”

acorda următoarele premii: Premiul pentru cel mai valoros textdin concurs (poezie ori proză) – 800 lei, Premiul I pent ru poezie– 350 lei, Premiul al II-lea pentru poezie – 300 lei, Premiu l al III-lea pent ru poezie – 250 lei, Premiul I pentru proză – 350 lei,Premiul al II-lea pentru proză – 300 lei, Premiul al III-lea pentruproză – 250 lei. De asemenea, se vor acorda premii ale revistelor,constând în publicare manuscriselor, şi vor oferi cărţi ale autorilormaramureşen i date de căt re Primăria Cicârlău .În prima zi a festivalului, aşa cum au anunţat gazdele (scriitoriiNicolae Goja, Valeriu Sabău şi Dorel Macarie), toţi part icipanţiişi oaspeţii festivalului vor face o vizită la Casa memorială „VasileLucaciu”.

Festivalul literar „Dorel Sibii”,Săvârşin, 2012

AdLittera a lansat o nouă ediţie, a III-a, a concursului literarnaţional “Incubatorul de condeie”, care se va desfăşura în mediulonline, în perioada 1 octombrie - 24 no iembrie 2012, şi va aveape două secţiuni – poezie şi proză scurtă.

Înscrierile au loc în intervalul 1 octombrie – 11 noiembrie2012 la adresa: www.IDC.AdLittera.com. Jurizarea va avea locîn perioada 12-18 novembrie 2012, iar în data de 24 noiembrievor fi premiate cele mai creative, originale şi inovative lucrări.

Creaţiile premiate vor fi publicate în Antologia IDC în ediţiehard-copy şi în format digital.

Juriul este compus din scriitori cu experienţă, dar ş i dintre„condeiele” care s-au făcut remarcate la ediţia anterioară aconcursului.

În paralel, cei înscrişi în concurs vor putea participa, înfiecare sâmbătă, în perioada 1 octombrie-12 noiembrie a.c., laBucureşti, la o serie de ateliere de creaţie literară, coordoonatede poetul Răzvan Ţupa. Tot în paralel, vor fi organizate şiconcursuri literare pe reţelele de socializare Facebook precumsi pe Google+, pentru câş tigarea participării la aceste atelierelecreat ive.

Concursul “Incubatorul de condeie”

Decernarea premiului Fundaţiei “Margareta”:laureatul anului 2012 – Şerban Foarţă

Orient Latin pag.12Cosmina Moroşan, Miki Vieru, Dmitri Miticov, Sabina Comşa,Krista Szocs, Sorin Despot, Jesica Baciu şi Bogdan Munteanu.Au fost prezenţi scriitori din Arad, Bihor şi Timiş , care au lecturatdin opera lor.

Câştigătorii Taberei de Creaţie a Tinerilor Scriitori sunt:Alexandru Văsieş (Bistriţa-Năsăud) – locul I; Bogdan Coşa(Braşov) – locul al II-lea şi Dmitri Miticov (Bucureşti) – locul alIII-lea. Premiul special a fost acordat Kristei Szocs (Sibiu), iarSabina Comşa (Braşov) a primit premiul „Traian Iancu”, instituitîn memoria celebrului şef al fondului literar al USR, poet originardin Făget, unde are o casă memorială.

La cas telu l regal de la Săvârş in , în ziua a doua,timişoreanului Şerban Foarţă i s-a acordat Premiul Fundaţiei„Margareta“, pentru întreaga sa activitate literară.

Un act cultural de calitate şi cu continuitate, importantpentru zona de vest a României, generat şi susţinut de poetulIoan Vodiceanu, din nou primar în Săvârşin, dar şi de VasileDan, filiala arădeană a USR şi Casa Regală, devenită un pilon alculturii pentru zonă.

“În data de 7 august 2012, la Timişoara, a trecut la celeveşnice Cristea Sandu-Timoc, secretaru l general al As ociaţieiAs tra Română pentru Banat, Porţile de Fier şi Românii dePretutindeni. Poet şi folclorist, Sandu Cristea Timoc a fostsufletu l relaţiilor timocenilor cu românii din România şi depretutinden i, dezvo ltând în acest s ens o imensă act ivitateliterară, propagandistică şi organizatorică, de-a lungul întregiisale v ieţi.

S-a năs cut , în 8 s eptembrie 1916, în Zlocucea(astăzi,Alexandrovaţ / Aleksandrovac), Serbia, şi înainteaultimulu i război mondial a trecut clandestin frontiera în Roma-nia pentru a învăţa, inclusiv ca student la Facultatea de Drept aUnivers itţii din Bucureşti.

A lucrat la Ambasada României din Belgrad şi apoi a fostarestat de comuniştii români, fiind deţinut polit ic, condamnat laşase de ani de temniţă pentru „activitate intensă contra claseimuncitoare”.

A publicat numeroase opere, cărţi şi culegeri de folclor,

A plecat CRISTEA SANDU-TIMOC...

îndeoseb i din Valea Timocului, Sandu Cristea Timoc devenindcelebru atât prin intermediul lor, cât mai ales prin nenumărateleevenimente publice în care s-a implicat , fiind foarte cunoscutmultor generaţii de români din România şi Serbia. Dispariţia sae doar fizică; Sandu Cristea Timoc va rămâne spiritual mereuîmpreună cu cei care au avu t privilegiul să-l cunoas că.”( Comunica tu l Pro topopiatulu i Ortodox Român DaciaRipensis)

Cristea Sandu-Timoc a fost elev la Liceu l „Traian” dinTurnu-Severin, Şcoala Normală Târgu Jiu, Şcoala NormalăCraiova, apoi a urmat Şcoala de Ofiţeri în Rezervă din Ploieşti(1940-1941), Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti (1946-1950) şi Academia de Înalte Studii Comerciale (1946-1950).

La recomandarea lui Iuliu Maniu, mareşalul Ion Antonescul-a numit la Ambasada României de la Belgrad. S-a refugiat apoiîn România, la Timiş oara, având interdicţia de a in tra înIugoslavia ş i, mai târziu, în Serb ia. Vreme de şase decenii nu şi-a văzut satul natal...

A co laborat, încă din tinereţe, la publicaţ ii p recum:„Nădejdea”, „Univers u l”, „Revis ta Fundaţiilo r Regale”,„Curentul”, „Slova”, „Orizont”, „Dacia”, „Ziua” etc., devenind,în t imp, unu l dintre cei mai activi militanţi pent ru păstrareaidentităţ ii culturale a românilor din Valea Timocului, dar şi dinalte vecinătăţi unde românii au nevoie de susţinere pentrupăstrarea identităţii.

A publicat: „Poezii populare de la românii din ValeaTimocului”, Editura Scrisul Românesc, 1943; „Istoria românilortimoceni”, Editura Nădejdea, 1944; „Cântece bătrâneş ti şidoine”, ESPLA, 1967; „Casa din Dunăre”, povestiri, EdituraFacla, 1974; „Pasărea sufletulu i”, versuri, Editura Eminescu,1980; „Tăcerea de piatră”, vers uri, Editura Cartea Românească,1982; „Coroana munţilor”, povestiri, Editura Ion Creangă, 1983;„Poveşti populare româneşti”, Editura Minerva, 1988; „Tragediaromânilor de peste ho tare”, Editura Astra Română, 1994;„Mărturii de la românii u itaţi”, Ed itura Astra Română, 1995;„Vlahii sunt români”, Editu ra Astra Română, 1997; „Isto rianeamului românesc”, Timişoara, 2003.

Un veritabil apostol al celor peste o jumătate de milion deconaţionali abandonaţi de statul român, Cristea Sandu-Timoca fost ş i o personalitate a Timişoarei, un patriot consecvent şiasiduu, un om de cultură cu largi valenţe. Locul său este înpanteonul urbei, în Parcul Central, unde se află busturile unoralţi mari t imişoreni.

Concursul a fost organizat de Cenaclu l Literar ”MihailSadoveanu” al Cerculu i Militar Constanţa.

Trofeul concursului: Petru-Ioan Gârda (Cătina, jud . Cluj);Premii s peciale: Mihai Sălcu ţan (Buzău), A lexandra

Botoşanu (Constanţa).Menţiun i speciale: Victoria Elena Botezatu (Cernavodă),

Alexandra Dumitra (Craiova), Mircea Miculi (Tg.Mureş).Poezie:1. Dan-Petrucă Cămui (Bucureşti); 2. Mihaela Aionesei (Tg.

Secuiesc, jud.Covasna); 3. Mirela Ioana Aldea (Dumbrăveni,Sibiu).

Proză scurtă – proză umoristică: 1. Mihaela Angela Melinte(Bucureşt i), Vasile Larco (Iaşi); 2. Otilia Ardeleanu (Năvodari);

Rezultatele concursului„Neliniştea Mării”

Orient Latinpag.13

Juriul, format din Ion Bogdan Lefter (preşedinte), Ioan Es.Pop, Calin Vlasie (preşedintele Fundaţiei pentru Ştiinţe şi Arte“Paralela 45”), a decis decernarea următoarelor premii:

- Premiul I (2.000 lei): Tincuţa Bernevic (Bacău);- Premiu l II (1.500 lei) : Ana-Camelia Boiciuc (Bonţăieni,

com. Şiş eşti, jud. Maramureş)- Premiu l III (1.000 lei): Laureta Speranţa Banea (Măcin,

jud. Tu lcea).Proiectul educaţional internaţional TIMTIM-TIMY este

organizat de Fundaţia „Paralela 45” ş i Ministerul Educaţiei.Începând cu demararea noului an şcolar a început o nouă

ediţie a acestui concurs de poezie pentru copii.

Rezultatele Concursului de poezie“TIMTIM-TIMY”, ediţia I, anul şcolar2011-2012

Câştigătoarea celei de-a III-a ediţii a Concursului Naţionalde Literatură - secţiunea proză organizat de “Reţeaua literară”este Elena Mirabela Navlea.

Laureata s-a năs cut, la 20 aprilie 1982, în Novaci, jud. Gorj.A absolv it Universitatea din Bucureş ti şi este doctorandă laUniversitatea din Strasbourg. Are în palmares opt premii ş imenţiuni la concursuri şcolare, toate din perioada de liceu.

Juriul a fost format din Alexandru Matei, Alex Goldiş, CrinaBud, Şerban Axinte, George Neagoe si Gelu Vlaşin.

Concursul „Reţeaua literară” (proză)

3. Radu-Ion Dragomir (Galaţi).Hai-ku: 1 Tincuţa Bernevic (Bacău); 2. Anamaria Mateiciuc

(Bucureşti); 3. Nicoleta Milea, Alexandria, Teleorman; Genovel-Florentin Frăţilă (Rm. Sărat).

Fabu lă-poezie umoris t ică: 1. Pet ronela-Vali Slavu(Aninoasa, jud. Hunedoara); 2. Laurenţiu Orăşanu (Bucureşti);3. Grigore Chitul (Bis triţa).

Epigramă: 1. Ioan Toderaşcu (Costeşti, jud. Vaslui); 2. JanetNică (Gighera, jud. Dolj); 3. George Petrone (Iaşi).

S-au mai acordat premii pentru caricatură-grafică, picturăşi fotografie.

Concursul literar are patru secţiuni de creaţie (poezie, prozăscurtă, eseu şi teatru scurt) şi se adres ează creatorilo r din toatăţara, care nu au împlinit 40 de an i, nu sunt încă membri aiuniunilor de creaţie şi nu au volume de autor.

Concurenţii se vor prezenta un grupaj de 10 titluri pentrusecţiunea de poezie, 3 lucrări, însumând maxim 8 pagini, lasecţiunea proză scurtă, 1-2 p iese (inclusiv piese pentru copii),pentru secţiunea teat ru scurt, care vor aborda teme la alegere,şi 2 lucrări de circa 4-5 pagini la secţiunea eseu, cu tema „Şcoalaprozatorilor târgovişteni. Radu Petrescu – între roman şi jurnal”.

Lucrările vor fi editate cu caracter Times New Roman, corp12, la un rând şi jumătate. şi vor fi t rimise, în system motto, prinpoştă (imprimate pe hârtie şi pe un CD), până la data de 27octombrie 2012, pe adres a: Cen trul Judeţean de CulturăDâmboviţa, str. A . I. Cuza nr.15, cod poştal 130007, Târgovişte.În cazul în care, lucrările vor fi trimise prin e-mail (office@cjcd.ro),şi aces tea vor fi însoţite de un mot to, precum şi de datele

„Moştenirea Văcăreştilor”,ediţia a XLIV-a, 2012

Filiala arădeană a USR şi AdrianPopescu, câştigători Turnirul Poetic

Adrian Popescu a câşt igat Cununa de Lauri (premiu l indi-vidual), iar filiala arădeană a USR premiul pe echipe la TurnirulPoetic de la Efes, organ izat sub egida Uniunii Scriitorilor. Înfinala de patru au concurat Adrian Popescu, Lucian Vasiliu,Ioan Moldovan şi Gh. Mocuţa. Lucian Vasiliu a câştigat premiulpublicului, care a fost decis prin votul secret al tuturor celorprezenţ i. Au participat optsprezece poeţi.

Manifestarea s-a desfăşurat sub egida revistei „Salonulliterar” şi a Ligii scriitorilor din Vrancea. Concursul literar –carte, a reunit 57 de concurenţi

Roman:- Premiul special: „Suburbii municipale”, de Emilian Marcu,

Ed. „PIM”, Iaşi;- Premiul I: „Insomnia”, de Elena Stroe-Otavă, Ed. „Mad

Linotype”, Buzău;-Premiul II: „Mircea cel mic”, de Ioan Ţicalo, Ed. „Biblioteca

Mioriţa”, Câmpulung Moldovenesc; „Sub puterea dest inului”,de Ion Lupu, Ed. „Vicovia”, Bacău;

- Premiul III: „Dumnezeu este bun”, de Gheorghe-Jan Iscu,Ed. „Egal” Bacău.

Proză scurtă: Premiul I: „Apusul îngerilor”, de Ion Lazăr,Ed. „Armonii culturale”, Adjud;

Poezie:- Premiu special: „ A doua carte a adevărului”, de Ionel

Bandrabur, Ed. „Zedax”, Focşani;- Premiul I: „Arhitectura cenuşii”, de Virg il Panait, Ed.

„Ateneul scriitorilor”, Bacău;- Premiul II: „Prizonierul cercului, de Ion Prăjişteanu, Ed.

„Ateneul s criito rilo r”, Bacău; „Umbra păsării” , de MihaiMerticaru , Ed „Limes”, Clu j-Napoca; „Fraudele din Parad is”,de Iancu Grama, Ed. „Corgal Press”, Bacău.

Critică:- Premiu l special: „Ion Barbu şi spiritualitatea românească

modernă (ermet ismul canonic)”, de Theodor Codreanu, Ed.„Curtea Veche”, Bucureşti;

- Premiu l I: „Spiritul v râncean în lecturi elective”, de IonelNecula, Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat;

- Premiu l II: „Ion Barbu: categorii abisale matemat ice”, deIoan Toderiţă, Ed. Axis Libri, Galaţi.

Teatru: Premiul I: „Zeul d rog”, de Costel Pricopie, Ed.„Salonul literar”, Focşani.

Eseu: Premiu l I: „Liviu Ioan Stoiciu – poezia şi subteraneleei”, de Tudor Cicu, Ed. „Aldin”, Buzău.

Traduceri: Premiu l I: „Cobzarul” (Taras Şevcenko),traducere de Ioan Cozmei, Ed. Bukrek, Cernăuţi.

Rezultatele Festivalului Naţional“Vrancea literară”

personale.Concurenţii care au obţinut un premiu la una dintre secţiuni,

în ediţiile anterioare, se vor putea înscrie în concurs doar la oaltă secţiune. Concurenţii care nu vor trimite toate datele deidentificare (în special datanaşterii) vor fi eliminaţi din concurs.

Grupaj realizat de I. CHELARIU

Orient Latin pag.14invitat special Orologos

Aruncasem toate ceasurile în Dunăre.Câteva milioane, câte luasem de la oamenidupă ce i-am convins că o s-o ducă mai bine.Ceasuri de mână, de buzunar, de perete,pendule, clepsidrele-am aruncat cu bas culantele în fluviu.Eu aşteptam pe maloraşul îş i lungise gâtul după mineDunărea s e umfla văzând cu ochii.Deodată am văzut spuzenia de orologiipluteau cu burţile în sus, cu burţile în josjumătate se roteau inversjumătate nu puteau.Fluviul curgea şi el înapoi pe jumătateera un spectacol teribil,peştii buimăciţi săreau pe maluri şi iarăşi înapă,cerul ho lbat se da la o parte.Pe mal coborâse din spaţiile nenumărateTimpul însuşi,semăna cu un cal uriaş de abur verzu i,albăs trui,fără şa, fără frâu şi nici capul nu i s e vedea.Începuse s ă pască iarbă mimând, sforăiamimând printre sticle goale şi dopuri de bere.Apoi încerca să imite ce făceau nişte păsăriprin pomi, prin ogrăziapoi să imite animale, oameni, furnici.Eu urcam pe orologii de-alungul Dunării,urcam stu rioană spre izvoarele eiacolo s ă-mi depun poemele.Noi ce facem? Întrebau oameniicare mă urmăreau de pe maluri.Puteţi să călăriţi timpul pe deşelatelea,puteţ i dacă v reţi să-i puneţi şa, căpăstru,zăbale, valtrapuripentru frumoasele în treceri hipo, hippy,le-am spus.Şi cum mai aflăm cât e ceasul?După soare, după umbrăşi după cum bate inima,le-am spus.

Cui pe cui

Pe mine rănile mă v indecă.Suferinţele mi le mai ascund prin a-lunişuriLumea (ca boala) te vrea vu lnerabil.Bolile sunt ale vieţii,Unele vin ca din senin.se pitulă în ADN-ul mă-sii de viaţăşi trebuie să te uiţi în tine mai curios decât înaltul.Eu nu mă uit, eu simt pe p ielea meaşi prin terminaţiile mele nervoasecum se urăsc sau se iubesc între elecelulele, globulele, o rganele.Uneori simţeam o căţea neagră pe inima meaşi frica invidioasă îmi picuravenin verzu i la ficaţiuraniu prin urinănisipuri mişcătoare prin vezici

limfă de nimfă şi de nu ştiu ce la creieri(văd creierul mic împotriva celui mare).Bolnavă am fost de răceli răguşitede limbă prea încărcatăde călduri vesperalede gheaţă şi de greaţă la malde oase frânte am fostde iubirea aproapelui am fostşi de nervură prea nerăbdătoare.

Mă uram cu ură urâtă, cu durere s turâtă.Când mi-am rupt piciorul stâng îmi urampiciorul drept – zbura singur, nu ne aştepta.Când mi-am rupt mâna d reaptă,o înjuram pe cea stângă,a, pus-o să înveţe una-alta,şi s ă scrie am pus -o , dar ce ch inuri, cemâzgăleli!Cel mai rău a fos t când mâna stângă s-aapucatsă se închine,atunci mâna dreaptă a lov it-o tarecu ghipsul, Doamne, peste degete, a lovit-o,nu mai aveam nici cu ce s ă fumez.Am slăbit vreo şapte kilograme atuncişi am văzut că e bine.

Când aveam, căţeaua pe inimăi-am pus dinţi de aur în gurăşi s-a mai îmblânzit.Îmi devenise credincioasă, s e gudura,mă lingea încet pe rane cu limba ei roşie focpână în tr-o zi când turbaseşi a plecat în lume.

Când am răceli, gripe, viroze, viruşiprin urechile mele trec avioaneprin nările mele ies macaroane.Multă grijă trebuie să am la nări,eu atârn de nări,înt re simţurile şi ne simţirile mele cel maisensibluîmi este mirosu l (poate molipsire de lacăţea).De mir, mirare, miresme, mirese, mirodiimiracol, miraj îmi sunt nările mele.Pofticioase şi moft icoasemi se lungeşte nas ul, mi se strâmbă par-nasul,nările mi se subţiază ca foiţa de ţigară Win-ston.

Nu ştiu ce m-aş fi făcut la viaţa meadacă nu aş fi vomitat.De silă, de toate silele, uneori ca din senin.Deunăzi s -a ivit şi aici un remediu:dacă îngh it în sec de câteva ori,cam cât ai număra până la zece,chiar şi în somn sila se-ntoarce,se duce în trupul de jos, până piere.Sila în s omn e mai amară ca fierea.

Numai de poezie n-am fost grav bolnavă,

Ileana ROMAN

S-a născut în 1940, în satul Roşia,judeţul Mehedinţi.

Absolventă a Facult ăţii de Filologie,la Bucureşti.

A debutat literar, cu versuri, în z iarulcraiovean „Înainte”, în 1961.

A debutat editorial, în 1968, cuvolumul de versuri „Naşterea zeiţei”.

Din 1984, este membru al UniuniiScriitorilor din România.

A mai publicat: „Vărsătorul depiatră” (versuri, 1980); „Ap roape”

(versuri, 1981); „Râul p entru Heraclit”(versuri, 1989); „Nopţile belletriste”

(versuri, 1996) – Premiul U.S.R. – F ilialaCraiova; „I.G. Bibicescu sau viaţa caoperă” (monografie, 1997) – Premiul

Minist erului Cult urii; „Feminariu”(roman, 2002) – Premiul Uniunii

Scriit orilor din România, Filiala Craiova;Dicţionarul enciclopedic al judeţului

Mehedinţi (2003); „Viaţa ş i opera insuleiAda-Kaleh” (monografie, 2005); „Figuri

de stil” (versuri, 2006) – Premiul UniuniiScriit orilor din Romania, Filiala Craiova;„Biserici de lemn din judeţul Mehedinţi”

(bilingvă: română-engleză, 2006);„Drobeta Turnu Severin” (album

monografic, 2007); „Prinţul aurului.D(r)ama de pică” (teatru, 2008), “Ţiganii

noştri” (eseu, 2010).În anul 2005, U.S.R. i-a conferit

Premiul de Excelenţă.În 1994, a înfiinţat Fundaţia „Alice

Voinescu”.A fost , timp de şase ani, directorul

Bibliotecii Judeţene „I. G. Bibicescu”.Este p reşedinte-fondator (2008) al

Societ ăţii Scriit orilor Danubieni.Editor şi animator cult ural.Coordonator de cenacluri.

A fondat două reviste literare:„Amfit rion” şi „Forum”.

Organizează, anual, un longevivfestival literar, „Sensul iubirii”.

Orient Latinpag.15aş fi rămas fără glas de-atâtea spaime,şi mie nu-mi plac muţeniile, tăcerile…puncte, puncte, defuncte, decât trecând prinele.Eu când scriu, râd, p lâng, nu ştiu să tac,la cuvintele tăcute, ascunse, fricoasele scot limba din gură şi scriu cu ea.

Dis-de-viaţă

Viaţa omului vine d in visşi nimeni nu vrea să viseze urât.Eu de o vreme dorm pe vise st răine mie,unele sun t reale, urâte, amestecateau făcu t purici amestecaţişi sug din sângele şi din spiritul meu.În acest t imp ale mele vise şi cuvintedorm obosite cu capul pe masă.Mă scol, îmi şterg mâinile de somndau vis elor străine vin gros de buturugăberbec fripturit haiduceşteşi muzică horală de ciu leandră.Le văd că beau şi mănâncă, le placeSe prind în horă, se-nvârt ameţitor, uită demine.

Eu mă s păl pe ochi, mă primenesc, îmi iauvisele meleşi ies din noapte pe poarta de fildeş.Mă alungesc peste văi cu vedeniitrec pes te pieţe, statui, idoli, victime, călăişi nici ispăşitori nu-mi trebuie.Nervii mei sunt sătui de milă de silăde profunzimi ce pasc de pe mormintede-njurături transcedentale,de găuri negre şi de lapislazuli.Dumnezeu exis tă, îngerii există, diavoliiexistă,sunt de-ajuns lacrimile împreună.Lumânările mele nu mai amestecă v iaţa cumoarteadimineţ ile mele nu mai amestecă greaţa cugraţianopţile mele nu mai amestecă gropilecele de s ub , cele deas upra – ig ras iimolips itoarespaime cu principii, vise de-a plânselearaţiuni, pulberării, mâna ş i ţărâna.

Eu nu râvnesc tăceri de aur, nu linişt i cumâneci goale,Eu las pe fiecare cu el însuşi, cu ce crede,cu dinadinsele, cu broscoii râioşi.Viaţa e p lină de ochi şi de guri.Eu toată viaţa mea mă nascSunt mama mea, sunt fiul meuŞi saliva mea care hrăneşte cuvinte.Cuvintele mele suie în dealul viilorlumifică în roiuri, eu sun t regina,Mai sus de visul meu e Dumnezeu.O, Doamne al mirării mele,eu nu mai vreau întrebări şi răspuns uri idemşi nici alte vise nu-mi trebuie,eu sunt visul vieţii mele.

Dacă aş fi o carte, n-aş sta în raft

Odată într-o noapte eu m-am visat o carte.Era-nspre zori când somnul e mai dulceŞi visele dau buzna ca văgăunaCând se răstoarnă complice.Unul trăgea de timp ca de gumilastreEu mă s criam de zor cu cerneluri măiastre,Noapte avea în nări felurite călimări.Ce-ar fi să devin carte, îmi ziceam,Una uşoară, de buzunar.Apoi, zis şi făcut, m-am dat la tipar.Ce spectacol, văzându-mă cuvinte,Zeţarii mă culegeau literă cu literă,Mă imprimau pe coli veline, eram cuminte,Doar când să mă lege şi să-mi pună copertem-am trezit într-o dungă, aproape citeţ,apoi m-am întors pe partea cealaltă.Visul se grăbea acum cam sprâncenat,Sau de realitatea sa era speriatŞi deodată m-am văzut într-un raft.Eu sunt o carte, uite pagini, cotor, coperte,Printre alte nişte fixe cărţi.În jur nu era nimeni să-i spun ca-ntr-un citatIa-mă, citeşte-mă!Dar nu de asta m-am amuzat.Aşa cum mi se întâmplă deseori în viseO parte din mine se treziseIar cealaltă parte încă visaŞi tot ea gândeaCum să facă să mă dest ipărescŞi să mă descrisărescŞi să mă întorc literalmenteÎn ceea ce fusesem înainte de-a fi carte,Fiinţe, lucruri, întâmplări necopiate.Nu ştiu de ce gândeam aşa… destructuratŞi m-am trezit din vis abia când bruscSărisem sau căzusem din raft.Nici titlul cărţii nu mi-a rămas în minte,Foile s-au desprins şi au zburat pe fereastrăPoate s-au întors în pădurea jugastră.Doar câteva cuvinte căzuseră din textParcă stăteau în genunchi, mai pe şest,O gură parcă râdea, parcă plângeaCu sens ul şiroind pe podea.Zorile intraseră pe geam piezişIar eu cu ochii deschişin-am mai des luşit nimicşi-am s pus răsuflând uşurat:dacă aş fi o carte, eu n-aş s ta în raftNici legată în pielea mea.

Poemul moftang

Greu e s ă te faci înţeles de propriile creaţii.Acest poem era tânăr ş i frumosîi făcus em numai haine curateştia să citească, vorbea elevat.Totuşi într-o seară devremecând să-l mai dichises c un picbrusc mi-a scăpat d in mânăşi a fugit poesc în lume.S-a-ntors într-un târziu precum fiul risipitordar nu aşa spăşit ca-n Biblie,

căci mi-a zis sprâncenat:Vreau să te scriu şi eu pe tine, vreau să tefacO poem, poate mai ves elă decât m-ai făcuttu.Chiar mi-a plăcut ideea, mi-a plăcutşi m-am lăsat aşa pe mâna poemului.Era încă blond şi frumuşel,eu aşteptam ca oglinda cu aburi pe ea.Şi el în timp ce mă poetizaîmi vorbea despre alte poemeauzite prin saloane, prin cârciumi.Apoi brusc a cocoloşit hârtiaşi înju rând de pisici a aruncat-o la coş.Fac altă variantă, mi-a zis,mai întâi vreau să te desenez.Şi în timp ce mă desena cu cariocileîmi vorbea despre alte poemede prin nu ştiu ce cărţi douămiiste.Când am văzut desenul, vai şi vai,mă des figurase, mă cebălu is e, măneînţelesesedin cap până la tălpi şi înapoi.Poate voia să vadă cum reacţionez.Poate ai fi vrut să-ţi fac trupul ca o gazelă,gâtul ca Turnul lui Sever,părul ca o turmă de capre coborânddin munţii Semeniculu i, zicea el şi râdea.Apoi a reluat desenulm-a îmbrăcat într-o blană de căţea cu bot decăţeami-a pus o zgardă la gât cam zdrelităşi încă râdea cu limba scoasă la desen.Am început şi eu să chicotesc, mă învârteamprin cas ă râzândpână ce l-am prins într-un momentşi l-am legat de zgarda căţelei.Poemul s -a zbătut cât s-a zbătutpână a căzut într-un plâns liniştitor.Căţeaua era o căţea b rează, avea to t felulde ochi pe trup, pe blana-i bleu-jandarmşi se bucura trăgând poemul după ea.

De netăcere

Tot mai rar trece Dunărea prin oraştot mai des vorbesc pe stradătot mai puţină lumea aude.Vorbesc, poate că şi ţip, poate că urlupoate am înghiţit un lupşi nici un câine nu mă vedeşi nici eu nu mă mai aud.Mă-ntorc acasă tot vorbind,mi se lungesc mâinile, picioareleşi toate ale urechilor întortocheriaşteptând să vină miezu l nopţiicând mă aud pe-acoperiş ca mâţelepe mine însă însămi.Şi trebuie să fiu trează ş i în somnsă nu cumva tăcerea cea de aursă vină şi să îmi mănânce limba.

Orient Latin pag.16

DANIEL DĂIAN

înluminatul

exact când am început să construiesc opiatrăspre centrul pământuluiau începu t crimelemureau pe capetela început meşteriinu îşi mai înţelegeau g lasurileiar din mâini le cres cuseră guri ascuţiteo molimă le sfârtecase pieleaprin care se vedeau s trăzile cu sens unicgâlgâindînecându-setuşind de nerăbdareviaţaiar la însfârşits-au îmbolnăvit pietrelede înălţime

în imediata vecinătate a muriţilorultimul Dumnezeu îşi clătea tălpileîn tinereţea unei doamne cu buzele roşiişi în părul ei ningea năprasnic

desfac borcanele de cuvinte

tu râzi des enând umbreiar herghelia de peşti albaşt ri brăzdaucerul moalepână când descopăr cu stupoarecuvintele sunt la fel de goale ca şi zeii

şi ca urmare a acestei sperieturinu ştiu dacă astăzivoi avea bunul simţ să mă ţinde mână

oraşul rămăsese dezbrăcatneputinciosgemeaurla până în măduva bulevardelorşi abia atunci a început să primească viziteabia atunci a redevenit un contextoarecareo imaculareunde se ascundeau culorileca o forţă de muncă închiriată

în colţu l din dreapta jos al acestei paginieste corpul singurei femei peste care nuatârnăniciun cuvânt

are ochii aruncaţi în alţi ochişi se tăvăleşte în naivitatea unei majusculepână la sfârşitul rândurilor

grup de s tatui cu zâmbetul pe buze

mi-au crescut în timpane oraşe cu burţilegoaleîn care se adăpostesccârduri de fluturi curioşi să înveţeîmblânzirea

de o parte şi de alta a unei îngropărialeargă mame cu ţipetele în palmedoar tatăl şi-a sculptat în inimăun alt câmp de trupuri

ale celor care au reuşit să înoatepe sub pământ

lumea ta are buzele curate

femeiecu pielea întinsă de mâin i spălatela marginea unei apecu pleoapele despletite

Orient Latinpag.17caută-mi chipulîn vârful degetelor

sunt gândul încolăcit ca o îmbrăţişarede şarpe blând

şi în timp ce restul oamenilorsunt des frunziţi în faţa morţiirând pe rând ca o numărătoare inversănoi doi ne împletim g lezneleîntr-un cuvânt

de asta mă întrebdacă ai vreasă îmi citeşti noapteacu buzele cusuteiar înt r-un obraz limpedeîmi vei învăţa palmele să culeagăîniub irea

este ora ceaiuluişi dumnezeul cu ochii sculptaţi în pământnu mai are ce să ne ofereîn afara de fiica tâmplaruluicare v-a cioplit tâmplelede lemn

murdăreşte-mă de viaţă

poţi să îmi vinzi boalacultivatorilor de înţelepciunepoate se vor îmbolnăvi de moartetocmai acum când memoria scurtămi-a rămas mică

şi dacă mintea mea este o locuinţă goalătrebuie s ă fiu atent cum o mobilezpoate va rămâne locşi pent ru câţiva porumbei

ieriam văzut peşti măcănind în spatele uşiispre zâna zânelorcare invada spaţiul cuminteal unu i inscare îş i urmărea degetele de la p icioaremişcându-seşi râdea în hohote pen tru că orice ş ef are oşefăiar acolo unde se duc rândunelelecineva

tocmai a împlinit cincizeci de kilograme

poem cu litera sculată

patimile talede femeie răstignităse proclamă stăpâneîntr-un singur trupunde zace îngropatun batalion întregşi vreo trei generalicu frunţ ile deşurubate de poftă

ierite plângeai că te dor sâniide greutatea albuluiînsă la marginea bloculuivreo doi inşi cu trupurile plinete felicitau pe la spate

aş înfiin ţa o realitate neîngrijităîn pieptul unei curveimediat pe stânga la intersecţianesemaforizatăunde latră o lumină puţinăca o st ricată

tuai realitatea în poşeta de searăşi o scoţi de fiecare datăcând vrei să te pro tejezide felicitări

te dezîndrăgostesc

nu am în tâlnit niciodată maluricu spatele drept într-un lacunde sânul tăudesenează timpul cu litere micinu se mai aud cercuri limpezitârându-şi unghiile în colţul ultimei oreîn care se află o intersecţie de păsăridintr-o altă tinereţe cu sângele îmbâcsitde ch ipuri

acopăr pământul cu umerii tăi deco jiţi desingurătateşi îţi culeg trupul din culorile care nu auînvăţatsă vorbească citeţ

din acest motiv iubitonu ascu lt zilele prăbuşindu-se în oamenicu buzele strânsear trebui să descifrez mult prea multenopţidintr-un singură frunteşi nu am viaţa învăţată pe de rost

am urcat în pielea unui munte fricile taleca o lume întreagăîn care degetele pietrelor îşi ţipauluciditateadespărţirilor din fiecare zi când îţ i auzeambărbia t remurândîn glas ul meu

m-aş îngropa într-un an de s inceritateunde secundele au chipuldescălţat de linişte şi aş inventanecuprinsul în ochiul tău dreptîn stângu l îmi voi descoperi inimazbătându-se şi mâna dreaptăde unde îţ i dăruiesczâmbetul

omul care acoperă pământul cu înălţimiblânde

singura dată în care îmbrăţişez realitateaeste atunci când trăiesc odată pe zidoar în acel moment femeiledevin limpezipână în largul coapselorse îmbrăţişează cu toate oaseleîşi privesc respiraţiaşi minutele copacilor turtiţide sinceritatea ultimului omcu mâinile scrise

mă îngrozeşte distanţa dintre buzele taleşi glezna unui munte învăţat pe de rostîn care un animal se hrăneşte cu înălţimiiar o amantă îşi retează sâniisă nu-şi mai potolească nimenisetea

ştiu că sunt viuatunci când îmi privesc degetele de lapicioaremişcându-seşi chiar dacă pentru restul lumiisunt un pur şi simplu complicatpentru mine sunt de fiecare datăacelaşi

uneori privesc aerul dintr-un cuvântîngrijoratşi îmi deschid venele până în mijloculculoriiunde căldura îşi mângâie tâmpleleapoi ascult cum şuieră lumeadintr-un moment în altulal sângeluidintr-o parte în cealaltă a întorsului pestecapunde există doar o rană curatăun arbore cu trupul ciopârţit de trepteşi somnul lipsit de pleoape

îmi culeg răutateadin piciorul îmbolnăvit de umbrăşi citesc oamenii cu spatele ciuruit de viaţăcare îşi ascultă mâinileunul în celălalt

de fiecare dată când te-aş putea iubiifemeieglasul mi-ar fi plin de răcoareîn vârful buzelor de unde îţi voi construiun bloc turn până în inimă

însănu alerg niciodată în trunchiul unei păsărinici nu îmi ascult pielea de şarpe tânărîncolăcindu-se în depărtarestau îngropat până la gâtul tăuşi citesc singurătateaultimului ţipăt

Orient Latin pag.18

Un decret fumegând în secret

Parcă vă aud cum chicotiţi în pumniistrânşi, Doamne, ce desuet, ce desuetprimul decret al cârpei de vase azirefuzat bineînţeles şi de monitorul oficial.

Sunt ultimul spartan , sună el de-nceput,aici pe câmpul de lup tă al chiuvetei inoxşi vă strig de-aici prin crăpăturaochiului de sticlă al dimineţii.Deşi ecoul nu-mi trimite ajutor din Spartadecât u ltimul, ultimul rătăcit subnutritpe ruinele încă fumegânde ale viitoareicetăţi.

Ung cu seu de capră luna în retragere,cu lapte de capră hrănesc cârjelecelor aruncaţi cu frenezie în prăpastie.În prăpas tia sortită să fie munte,când ultimul rătăcit pe ruinele virtuale,cel din urmă iar şi iar aduce,ca un p repelicar la malul chiuvetei inox,cana cu iaurtul lui Pilos ş i cerealedeodată cu decretul zdrenţuit.

Cana ce poartă urmele viitoarei cetăţiîn care fumega încă secret, îl vezi,ecoul primului decret al ultimuluispartan ancorat la malul chiuvetei.

Aici, unde ne jucăm de-a fericireaprintre cârpele de vaseale fericitei înfrângeri.

Piscina cu pioneze Stradivarius

În somn s criind cu peşti de pradăpe termopanele-ngheţate ale piscinei.De-a dreptul molipsitorcu voioş ie de clopoţel căruntprin farmece legat de limbă.Eclipsat inerent de gramadade viori Stradivarius spartemărunt de-un curcubeu sălbatectravestit nu ştiu cum în arcuş.

Şi mai era pe ordinea de zi

a somnulu i meu cu peştii de pradăLătratul întărâtat al florii de cactusîntr-o piscină cu albastre pioneze.Prea nelimpedea apă, e clarmă făcu să le confund cu vioripisate mărunt în plină orgie muzicală.Când de fapt erau albastrecântătoare pioneze calchiindde minune muşcătura regală,de cobră regală a versului.

Păzeau în tr-o doară şi fără chemare,nebun cum sunt să nu m-aruncîn piscina cu pioneze Stradivarius.În muşcătura regală a muziciimă chemau ca-ntr-o minunepeştii de pradă să scriem împreunăpe termopanele abia îngheţate.Cu voioş ie de clopote căruntesa scriem aceasta incredibilăpoveste care-ar cere ceva maimult talent, mai multă voioşie.

Se făcea că pe aleea înţelepţilordoi câte doi treceau îmbârligaţii iepurialbi ca n işte strigăte îngheţate.Purtau între urechi microfoaneleperformante pentru-a prindestrigătu l alb al termopanelorîngheţate şi lătrătura, chiar aşa,lătrătu ra florii de cactusîn piscina cu pioneze Stradivarius.

Numai s ă mă las de poezie

De necrezut cum vine încrederea tabuîn amânatul increat al poeziei,când viezurii tot strâmba din nasprin birourile lor tapetate cu fumuriabstracte de tavernă de lux, drăguţiide viezuri oripilaţide scena aproape feroce

a autobiciuirii mele cu spirt.Candva jucasem şi eu pseudo-sirtakiîn taverns aceea greceascăcu-o frumus eţe locală,pe care galant o declaras em zeiţă.

Pentru v iezuri pare de neînţelesvacarmul s pecific răscoalei de îngeri,tocmai atunci când vizuinasărbătorea cu mare fasto zi a porţilor întredeschise.

Mi-este tot mai clar că greciisunt peş tii babani ai zeiţelor.Într-un nor de farniente la terasepe măsline zgomotos joacă tableşi din când în când îi aruncăvreun eurocent şi bietulu i Homer.

Zeiţele-s toate vinete la ochi,când nu prea merge afacereaşi peştii cei babani se oferă eroicsă spargă capul statuilor,să dea foc la terase.

N-am nicio legătură, vă jur,eu nu s unt peşte, nici măcarun fericit client, din păcate,îi spun poliţistului din Sparta.Vrea să-mi pună cătuşeşi ferm să-mi interzicăautobiciu irea cu spirt în tavernă.Nici grec nu sunt, dar oarece mai sun t, Doamne?

Să fie doar o de neiertat greşealăparticiparea mea la perpetuarăscoală a îngerilor?

Homer îmi dă eurocen tul luiPrimit prin foc de la jucătorii de table.Numai s ă mă las de poezie.

NicolaeSÂRBU

Orient Latinpag.19

suplimentulpoezieitimişorene

Grafică de TRAIAN ABRUDA

Orient Latin pag.20

EXTRAS DIN FIŞA INTIMĂ

Mă numescDamian Ureche,Atât.Umblu pe străziCu cerul descheiat la gât.Dau de lucru sentimentelorSă cunoască dragostea şi ţara,Dacă i-aş coase nasturi vântului,M-aş imbrăca cu el toa tă vara.Statura meaA-nvăţat elogiul plopi lor să-lrefuzeşi totuşi, vorbele se ridică învârful degetelorCa să-mi ajungă la buze.Strămoşii meiÎn Mioriţa şi-au plătit greşeala.Poate de aceea vin steleleSă-mi pască cerneala.Bate un dor prielnic de plecare,şi soarele răsare, dar nu pot să-laştept,Fiindcă am pus prea multă-ncărcăturăPe corabia stângă din piept.

Damian Ureche s-a născut la Rugetu,jud. Vâlcea, la 2 septembrie 1935, şi a încetatdin viaţă la Timişoara, la 20 septembrie 1994.

După studiile primare, săvârşite în satulnatal, urmează Liceu l Moise Nicoară dinArad ş i Liceu l C.D.Loga. Stud iileuniversitare şi le desăvârşeşte la Facultateade Filologie din Timiş oara şi Facultatea deZiarist ică Bucureşt i. Devine corecto r lapublicaţ iile “Scrisul Bănăţean” şi, apoi, re-dactor la revista “Orizont” din Timişoara,şeful secţiei poezie.

A fost membru al Uniunii Scriitorilordin România din anu l 1967.

A publicat 21 de cărţi. Multe din trevolume de vers uri au fost p remiate deUniunea Scriitorilor din România şi AsociaţiaScriitorilor din Timişoara. Centrul de librăriiTimlibris i-a decernat Marele Premiu dePopularitate, în anu l 1992.

A fos t redacto r-ş ef al rev is tei“Timişoara, mon amour”.

După trecerea în eternitate a poetului,ia fiinţă Fundaţia Literară „Damian Ureche”,preşedintele de onoare fiind scriitorul FănuşNeagu. Printre cele mai importante eveni-mente ale fundaţ iei, amin tim acordareapremiilo r literare “Damian Ureche”, în anul1995: pent ru poezie - Adrian Păunescu,pentru volumul „Front fără înv ingători”;pentru proză - Dinu Săraru, pentru romanul“Crimă pentru pământ”, pentru jurnalisticălui Vartan Arachelian . Evenimentul a fostonorat de prezenţa domnului Ion Raţ iu şi aactorilor Ştefan Iordache şi Costel Constan-tin, de la Teatrul Naţional Bucureşti, care aurecitat poezii din opera lui Damian Ureche.

Cu sprijinul Asociaţ iei Scriitorilor dinTimişoara şi a confraţilor de litere, o librărie

din Timişoara poartă numele lu i DamianUreche, iar la scara imobilulu i d in CaleaŞagului nr. 53, unde a locu it poetul, s -adezvelit o placă de marmură şi o efigie debronz în memoria lui.

Cu sprijinul consiliului local al comuneiSlătioara , al primaru lui Sorin Romcescu şial lui Dinu Săraru , şcoala din s atul natal,Rugetu, şi biblioteca de la Casa de CulturăŢărănească “Dinu Săraru” poartă numele luiDamian Ureche. În fiecare an de la t recerea

în eternitate a poetului, în s eptembrie, aufost organizate comemorări, atât la Timişoaracât şi în satul Rugetu.

Cărţi publicate:- „Temperamentul primăverii” , Editura

pentru Literatură, Bucureş ti, 1964;- „Invitaţie la vis”, Editura Tineretului,

Bucureşt i, 1968;- „Viori fară amurg”, Ed itura pent ru

Literatură, Bucureşti, 1969;- „Prin ţul marelu i pu ţ in”, Ed itu ra

Eminescu , 1970;- „Elegie cu Frances ca da Rimini”,

Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1971;- „Tot ce mă doare”, Ed itura Facla,

Timişoara, 1972;- „Noapte de zile mari”, Editura Cartea

Românească, Bucureşti, 1974;- „Spectacolul privirii”, Editura Facla,

Timişoara, 1976;- „Balada neatârnării, Ed itu ra Facla,

Timişoara, 1977;- „Poemul “Eminescu”, Editu ra Facla,

Timişoara, 1979;- „Ulcioare de Horezu”, Editura Facla,

Timişoara, 1982;- „Toamna poetului”, Editura Facla,

Timişoara, 1986;- „Pescarii de pe apa de argint”, Editura

Facla, Timiş oara, 1989;- „Oraşu l martir Timişoara”, Ed itu ra

Facla, Timiş oara, 1990;- „Premiul Nobel pentru singurătate”,

Editura Weinerth Mody&Dina, Timişoara,1991;

- „Mofturi de privighetoare”, Editurade Vest , Timişoara, 1992;

- „Nunta Utopică”, Editura Popa‘s Art,Timişoara, 1993;

- „Eminescu”, portret simfonic, EdituraWaldpress, Timişoara, 1994.

Postume:- „Eminescu-poem”, Editu ra de Vest,

Timişoara, 1995;Apariţia acestei cărţi a fost pri lejuită

de împlinirea a 60 de ani de la naşterea şia unui an de la moartea poetu lui DamianUreche, vo lum subvenţionat de GuvernulRomâniei prin Ministerul Culturii;

- „Poezii alese”, volum anto log ic,Editu ra Eubeea, 1998, Colecţ ia “Orien tLatin”;

A apărut cu sprijinul scriitorilor NinaCeranu şi Il ie Chelariu;

- „Nod în papură”, Editura Eurostampa,Timişoara, 2001;

O selecţie a apariţiilor pub licate în“Renaşterea Bănăţeană”, de la numărul501 la numărul 1393, ed itate prin grijaSocietăţii Literare “Sorin Titel” din Banat.

LIVIU URECHE

Orient Latinpag.21

L-am cunos cu t în 1961, când s estrămuta din Arad la Timişoara. Trecea pe lafilologie să-şi întâlnească admiratoarele –multe. Scria o poezie cantabilă, bogată înomagii la adresa studentelor mai tinere saumai vârstnice, dar şi de încredere în valoareasa: era unic. Era timpul în care înalta societateera a poeţilor: ei erau tinerii zei ai poeziei.Nich ita, strălucitorul anului 1960, era laBucureşti, la Timişoara poetul de succes eraAnghel Dumbrăveanu , debutan t cu unvolum care a cules multe aplauze: Fluviilevisează oceanul. El devenise rivalul său, darel, Damian , e mult mai bun! Mă uimeaîncrederea lu i în viitorul lu i de poet , învaloarea poeziei sale, în stilul său războinic.Dacă apărea şi un pahar, putea să recite mult,cu patos , cu o încredere infinită în poezialu i. E mare, s puneau admiratori.Admiratoarele.

A deven it corector, apoi redactor larevis ta Orizont. A fost premiat de revistaLuceafărul, într-un timp în care Luceafărulacorda premii doar celor mari ai poezieit inere. În 1964, a debu tat cu vo lumulTemperamentul primăverii. Anul 1964 era

marcat de vo lumele ext raord inare aldebutanţilor din 1960, Nichita Stănescu,Cezar Baltag, Ilie Cons tan t in . Cu AnaBlandiana, Ion Alexandru, literatura trăia oschimbare la faţă. Poezia lui Damian Ureche,cantrabilă, melodioasă, de etern îndrăgostit,cu discursuri amoroase prelungi, rămâneaîn linia a doua a momentului literar. Dar eravie, uneori vibrantă, citabilă, cu în toarceriîntr-o b iografie bine caligrafiată etnologic.

Volumele u rmătoare ale anilo r şaizeci,şap tezeci, cu o intensitatea sentimentalăfluctuan tă, cu versuri memorabile, dar şi unexces de gesticulaţie, de retorică, au fostpuse în cumpănă de un roman: Prinţulmarelui puţin. Confesiunea din versuricaută ech ivalen ţe ş i în roman în tr-oautodefinire, sub semnul oximoronului: dacăe poet, e de viţă regească, dar, vai, regalitatease exprimă prin reversul ei.

Anii optzeci aduc în scrisul lui DamianUreche câteva poezii protestatare care auavut ecou. Harurile de comediograf alepoetului trăiesc din plin şi în aceste poezii.Despre „fuga” lui Damian Ureche, despreîntâmplările sale din lagăru l din Italia, dardespre încercările de a se angaja la Europa

CornelUngureanu

Damian Ureche – stările regaleliberă, despre reîntoarcerea în ţară am scrisşi eu, au mai scris şi alţ ii. Şi alţii au mai scrisdespre perioada în care a încercat, a douaoară, să treacă Dunărea, a fost ares tat şi afăcut închisoare. A publicat, după ieşirea dinînchisoare, câteva vo lume de versuri, uşorretuşate de cenzură. Două dos are de laCNSAS arată că securitatea îl urmărea cumare atenţie.

După 1989 încearcă o bună aşezare înnoua lume, dar poezia pos tdecembris tăreclama alte fo rmule ş i alte pers onajeexponenţiale. Damian mai publică volume demărturisiri, de poezie. Nod în papură. Poetulcetăţean de baricade ilustrează stilul parodical scriitorului (excelent comediograf, scriam),dar ş i încercarea de a-ş i asuma, p recumodin ioară, s tatutu l de lider: de „poet -cetăţean”. Sun t cons emnări aleevenimentulu i co tidian, într-un timp carecaricatu rizează marile s peranţe.

O antologie de 40 de poezii ar ilustrafoarte bine prezenţa şi devenirea scriitoruluiîn literatura română a ultimilor decen ii. Şi ocarte cu documentele de la CNSAS,privitoare la Damian Ureche, ar putea filămuritoare pentru viaţa şi biografia unuirege al boemei din anii optzeci.

OGLINZIDESLĂCRĂMATE

lui Damian Ureche

De atâta ia rnă, vară,De atâta zi şi noapte,De atâta grâu la moară,De atâtea mere coapte;

De atâta joc de horă,De atâta joc de doi –Ginere de-a tâta noră,Viscole , vânturi şi ploi –

Curge râul demiurgŞi tot şopotă-n neştire,Descifrând dinspre amurg,Dinspre cer cămăşi de mire...

IOSIF BĂCILĂ

(vol. Oglinzi în inima pietrei,Reşiţa, Editura Timpul, 2002)

Orient Latin pag.22

Poetul alergăriiLa moartea mea nu plângeţi, să nu văpierdeţi slujba,Ce lacrimă se-apleacă pe-un câine hăituit?Să vă p refaceţi teferi şi veseli, asta-idrujba,S-a mai topit un nume spre minus infinit.

Spectacolul durerii pe voi să nu vă doară,Să beţi din crini pălincă, de mi-aţ i dori,socot,Să-i fie nu ţărâna, ci trecerea uşoară,Căci prea a vrut săracul să umble pestetot.

El ce-a cântat doar zborul ş i gleznelefemeii,El, singur, ajunsese o aripă, vă jur,Măcar acum, post-mortem, să vadă PirineiiŞi Scala d in Milano, şi Coasta de Azur.

Degeaba, îngropaţi-l, el n-o să aibă pace,Închideţi-l cu lacăt în cuşca de noroi,Cometa lu i prin stepe de cer se vadesface,Ca să mai dea cu versuri şi cu azur în voi.

Degeaba, îngropaţi-l, întunecaţi-i mintea,Zadarnică migală, precum îngropi o stea;Aici va fi să zacă cel mult îmbrăcămintea,Pe care el, în viaţă, pe-o votcă şi-o vindea.

De propria-i boemă i se dusese faima,Pe-altarul poeziei colecţii de năluci,Că te apucă starea de graţie ori spaima,Că nu mai ştii destinul pe unde s ă-l maiduci.

Bulevard de poetLocuiesc pe calea dins pre Şag,Lumea spune că trăiesc în şagă,Mi-au ajuns atâtea vorbe-n prag,Că-s bârfit color de urbea-ntreagă.

N-am făcut un rău şi eu la nime,N-am strivit dogoarea dint re pâini;Cu o brumă de speranţe-n mâini,Am ajuns să-mi fie dor de mine.

C-am iubit anapoda şi vag,Că mi-am smuls din piept pe cea maidragă,Locuiesc pe calea dins pre Şag,Lumea spune că trăiesc în şagă.

Cică-l port pe Bachus în artereCând mirajul clipei se-n trerupe,Că mă fascinează, print re cupe,Jocul grav de zimbri şi pan tere;

Că am plâns lângă un vin pribeagCe voia-n Olimp să mă atragă,Locuiesc pe calea dins pre Şag,Lumea spune că trăiesc în şagă.

Că tot p lec şi tot rămân aiciConfundând târziul cu degraba,C-am vândut în târguri, pe degeaba,Insule întregi de licurici.

Premiul Nobelpentru singurătateLa mulţ i ani,Iubita mea de fum şi t restie,Vine doi iunie.Ca o furtună parfumatăCoboară ziua ta de naşterePeste zilele mele s ingure,Luminându-le ţipătul,Fără paşaport,Cu eterna liberă -t recerePrin candelabrele lumii.Zborul meu de libertateA fost ucis la graniţă,Apoi mi s-au interzis paşii,Mi s-au interzis cărţile.Cuibul nostru mereu ameninţatDe viscole imprevizibile.

La mulţi ani în pragDe Geburstag!Îţi mângâi în neştire umbraMai înaltă, mai fericită ca mine.Cineva mi-a sigilat zâmbetulÎn anii fără prieteni, fără pâine.Acum tulpina nu mai dăNici sărut, nici lacrimă.

La mulţ i ani, meine Frau,Iubita mea de fum şi t restie,Cuibul nos tru visatTrăieşte-n două ţări deodatăŞi nicăieri.

În curând Calea LacteeVa conferiPremiul Nobel pentru singurătate.

Revelionul se amânăUn pom s ărac îmbătrânea luminaÎn casa mea cu cărţile pe jos,Dar după telefonul tău de-aseară,Eram bogat şi tânăr, şi frumos!

Ce dacă mi-am ratat Revelionul?M-am cons acrat demult aces tui stil,Dar cât doream, la umbra resemnării,Sub crengi de brad, să mai colind copil!

“O, brad frumos!”, cântam cu gura plinăDe lacrimi prăvălite în extaz,Din raiul stins mai răsărea în tainăO stea a fericirii pe obraz.

Pe-un glas de clopot se sărută anii,Când miezul nopţii bate în zadar,O Franţă aş fi dat, şi trei Germanii,Aici de-ai fi acum la un pahar!

Dar n-ai venit nici când erai în ţară,Să-mi încălzeşti destinul mohorât;Trei rânduri lunecând pe-o ilustrată

AutoironieGâlgâie oraş ul de femei,Blonde şi suave, şi creole,Trec cu importanţă pe alei,Nu-i nici una Ana lui Manole.

Eva înmulţeşte din condeiFete din cărarea mea uitucă,Gâlgâie oraş ul de femei,Fluturi coloraţi cu dor de ducă.

Sub parfumul stelelor din teiStau bărbaţii prăbuşiţi pe sticle,Gâlgâie oraş ul de femei,Nu-i nici una Veronica Micle.Să-nălţăm un cântec lângă zei,Să dispară umbra şi minciuna;Gâlgâie oraş ul de femei,Dar poetul nu-şi găseş te una!

Mi-au spart singurătatea, şi atât!

Dar, vai, Revelionul s e amână,Îl facem în aprilie s au mai;Tu, vechea mea şi noua mea stăpână,O proaspătă robie vreau s ă-mi dai! Oracol

Chiar daca mi se spune în oracolCă nu mai am ce cheltui, n-ascult,Mai pot s ă dau o seară de spectacolÎn cinstea unei lacrimi de demult.

Chiar de s -au dus de râpă toţ i arginţiiŞi viile sub brumă putrezesc,Mai pot s ă scot de pivniţile minţiiCâte un cântec şi un vin domnesc.

Chiar dacă s-a rărit lumina toatăŞi de petreceri nu mai am habar,Mai cântă-n crâşma inimii o fatăŞi pot să vă mai dau câte-un pahar.

Că-n acest sublim arhipelagParcă şi durerea mi-ar fi dragă;Locuiesc pe calea dins pre Şag,Lumea spune că trăiesc în şagă!

Orient Latinpag.23

Bucurii sfâşiateGustul iubirii furate,Ceaţă pe zorii de zi,Hei, bucurii sfâşiate,Totuşi, aţi fost bucurii.

Versuri căzute pe mânaCelor cu sufletul gri,Hei, bucurii sfâşi ate,Totuşi, aţi fost bucurii.

False bucuriiFăcând din clipă veac, din noapte ziPe trepidanta vârstelor arsură,M-am înfruptat din false bucurii:Iubiri, poeme, vise, băutură...

Am dat iubiri iubirilor, vă zic,La sânul de gheţar am fost fierbinte,Când totu l dai şi nu primeş ti nimic,Până şi frunza de surâs te minte!

Şi mi-am găsit refugiu-n poezie,O strună de aprins iluziile-n veci,Dar chiar şi ea mi-a fost cândva pustie,Deşi mi-a încălzit pereţ ii reci.

Săpat-am, mai apoi, fântân i de viseŞi le-am s urprins văpaia-n rotocol,Dar sub corola zărilor deschise

PanteraCe dacă sângerez? Aşa e bine.E rana care-mi ţine de urâtPe-un lanţ de insomnii... Căci, fără tine,Pantera nopţii mi-a sărit în gât.

Aprinde candelabre de ţărânăSpre paşii tăi ascunşi pe alt pământ;Celui căzut să nu-i întinzi o mână,Căderea îl inalţă pe înfrânt.

Azi trece toamna-n veştede sandaleŞi chiar o frunză a venit să-mi spunăPierdutu l paradis al gurii taleCa un cas tel cu geamuri de minciună.

Şi , totuş i, sunt nebun definitiv;Ce dacă sângerez, aşa e bine,Cu mine piere ultimul naiv,Care-a crezut, fără speranţe,-n tine.

Şi totuşi, un neant în mine sperăŞi bucuros din lacrimi ies e-afară,Înduioş at de scara efemerăCare ducea spre rai od inioară.

Ce dacă sângerează, nu mă tem.E inima rănită. Şi atât.Cu mine piere ultimul boem,Pantera vieţii i-a sărit în gât.

Se-ntorc poeţiibolnaviLa casele lor,Se-ntorc poeţii bolnaviDin penitenciare.La casele lor,Care-au devenitCelule mai încăpătoare.Furnici de nesomnCirculă prin culcuşul sărac;Ţi-e teamă să spui că ţ i-e dorDe Bacovia ş i Pasternak!Se-ntorc poeţii bolnaviDin penitenciare,Parc-au p rimit buchete de pescăruşi,Sau concedii la mare.

Dar nu cumva să vină vreun ticălos să-isfarmeIcoanele iubirii, ce veşnic îl st răpung;Poetul alergării, silence!, acuma doarme!Se pregăteşte, prieten i, pentru un zbor mailung...

Sfântă laşitateromânească

Să loviţi în mineCînd împart cu ştabiiDouă Bucovine,Două Basarabii.

Dacă pace-nseamnăLinişte impusă -Plînsul meu cîntaţi-lDoar în limba rusă!

Datorită ţie stăm în umbră,Nu mai pot valorile să crească,Stăm de-un veac cu mîinile în şolduri -Sfîntă laşitate românească!

Şi de-atîta chin şi de durere,Nu mai pot nici mamele să nască,Nu primim nimic, dar ni se cere -Sfîntă laşitate românească!

Trădători cu sufletul de slugă,Ce-au ajuns la viaţa boierească,Au venit la sînul tău să sugă -Sfîntă laşitate românească!

Bietul nostru neam e plin de ură,El, ce ştie-atîta să iubească,Nu mai ştie omul cîte-ndură -Sfîntă laşitate românească!

Din cuprinsul sfintei noastre ţăriRup vecinii cu măsea frăţeascăŞi ne-aşteaptă noi ameninţări -Sfîntă laşitate românească!

De-ar veni şi-aici un pic de bine,Dictaturi să nu ne mai umbrească,Poate-atuncea vom scăpa de tine -Sfîntă laşitate românească! (1981)

Lângă RodicaMotto:

Din tot ce-a fost nu-i nimica.Iluzii, iluzii se cern;Şi totuşi cu Doamna RodicaM-aş duce din nou în Infern.

Iarăşi e lin işte-n ţară,Astăzi sunt bine dispus;Hai să fumăm o ţigarăDragostea mea din Apus!

Iarăşi e coadă la pâine,Bere găseşti la ţigani,Hai să fumăm o speranţăDragostea mea fără ani.

Pereţii cu fir de păianjeniAu chiar şi urme de brici ;Ce-or s pune Doina ş i Toni,Dacă vor trece pe-aici?

Tu chiar ş i de Paşti eşti prea tristă,Ziua-i întoarsă pe dos;Şi-n R.F.G., câteodată,Plângi tot aşa de frumos?

Iată, boema-i la modă,Ştim, cei săraci, pe de rost.Tu cea mai bună studentăStrofelor mele ai fost.

Şi visul, uneori, te duce-n gol!

Atunci am prins paharul şi-am băut,Să uit de strâmbătăile naturii...Când falsa bucurie m-a durut,Am spart ş i-acest altar, al băuturii!

Dar, Doamne, de poţi, mai dă-mi o ziCu-aceste dulci şi false bucurii!

Vreau s ă te cer de nevastă;Totuşi, adio îţi spun!Volvo te-aşteaptă-n parcare:Minţi că mai vii de Crăciun?

Orient Latin pag.24Crâmpeie de viaţă din casa de sticlăcu Damian Ureche

Motto: „Bate un dor prielnic de plecare,Şi soarele răsare, dar nu pot să-l aştept,Fiindcă am pus prea multă-ncărcăturăPe corabia stângă din piept”.

(Damian Ureche)Ultima oară, cu câteva ore de-a se stinge, l-

am văz ut pe Damian Ureche, acolo, într-un sa-lon la Spitalul Judeţean Timişoara. Era în 1994,pe la mijlocul lunii septembrie. Bunul meu prietenera alb la faţă, dar mai avea puterea să râdă, săglumească. Era p rimul dint re p rietenii meiapropiaţi care murea. „Mai sunt pe lume geruri,mai sunt ploi, / Mai vine uneori câte-o plecare, /Dacă dispar vreodată dintre voi, / Să m-aşteptaţiîn slova din ziare”. (Mai sunt, Damian Ureche,poezie nepublicată).

Nu-mi aduc însă deloc aminte cu exactitatecând ş i cum l-am cunoscut p e Damian Ureche,pent ru p rima oară – deşi am o foart e bunămemorie, deşi anii aceia îi am înregistraţi în mintecu o mare precizie, atât ca plas tică, cât şi cabandă sonoră. Anii aceia au fost atât de denşi,atât de complicaţi, atât de alambicaţi, încât – înce mă priveşte – sunt decis să-i folosesc casubstanţă a creaţiei mele până la sfârşitul vieţii.Ei au fost „armata noastră de cavalerie” – ca să-l folosesc p e Babel, ei au fost „iluzia noastrălirică” – pentru a-l numi pe Malraux.

Damian locuia într-un apartament modest,pe Calea Şagului, lângă fostul res taurant Turist.Acolo, la el acasă, am aflat, am cunoscut , amtrăit faţa nevăzută a lui Damian Ureche. Acoloam avut bucuria de-ai cit i aproape toate scrierilepublicate, nepublicate şi în curs de publicare.Acolo am s tat la masă împreună, am avutmomente de respiro. Şi tot acolo, Damian Urechem-a făcut să mă gândesc adeseori şi să mă bucurcând realizam cât de felurite sunt roadele lit erareale copilăriei sale în satele vâlcene.

Temperament vulcanic, înz es trat cu ointeligenţă sclipitoare, Damian Ureche cucereaprin replică, p rin poezie, copleşea prin gesticăşi mimică, devenind, în orice grup de cunoscuţisau necunoscuţi, lider îndrăgit, admirat, căutat.Şt ia de toat e. Nu folosea p rop oziţii-verdict,sp usele lui dez văluiau însă o int eresant ă şizbuciumată experienţă de viaţă, care te fascinaprin culoarea ş i sincerit atea expoz eului. Scria lareviste, la ziare. Participa, unde nu te aştep tai, laîntâlniri cu scriitori, la manifestări artistice sauştiinţifice.

Damian Ureche făcea part e din categoriaoamenilor a căror omenie cere să dai oamenilorceea ce merită. Îţi cere să te baţi pentru ei – nupentru omul abstract, ci pentru oameni reali, vii,pentru cei care îţi sunt alături, pentru onoarea şidemnit atea lor. „E cumplit, Doru – îmi spuneauneori trist, îngândurat –, să fii lovit pe nedrept,cu voinţă sau neştiinţă, şi să nu se ridice nimenicare să te apere. Şi la fel de cumplit e să ai osuferinţă şi nimeni să nu te întrebe – măcar atât,să te întrebe: ce-i cu tine, omule? Ce-ai păţit?...”

Viaţa lui a fost îngrozitor de agitată. „Fugapest e graniţă, consemna Eugen Dorcescu încuvântul înainte la volumul «Poezii alese»,apărut la Editura Eubeea din Timişoara, sinistraarestare a poetului, rătăcirile delirante ce au urmat,poez iile cit ite pe ascuns au, toate, aerul unuicoşmar p ost -mortem”. A trecut prin sit uaţiiînjositoare. A fost bătut, condamnat. Din pricinaatitudinii sale faţă de un regim t otalitar pe care îlridiculiza în versuri, care mai sunt rostite ş i azide boemii Timişoarei, era privit de unii din jurcu ostilitate.

E vorba de poezii care nu au apărut în nicio revistă, în nici o carte. Din lipsă de sp aţiu,redau câteva st rofe din atâtea şi atâtea care auint rat în „folclorul” boemei: „De ce, ţară, tenăscuş i / Ca să fii sclavă la ruşi, / Ţara mea,nădejdea mea, / Porţi de veacuri jug de s tea, /Jug de stea să nu te sperii, / Sângerând pr intreimperii...”, sau „Aseară vântul bătea, / Ţara-nbraţe mă strângea, / De mă strângea mult maimult, / Ne lăsam şi de băut...” , sau: „Sărăcie,sărăcie, / Mare doamnă mi-eş ti tu mie, / Dacănu mă luai în braţe / Nu ajungeam poet pe viaţă”,

sau „Nu vă miraţi când se deschide puntea, / Şiiar ne-nveselim, se mai întâmplă, / Un vers de-al meu vă descreţeşte fruntea, / Şi mai alungăgrija de la tâmplă. / Nu vă miraţi că poate am şieu / Câte-un necaz în lume fără muze, / Darpentru a uita necazul greu / V-aştept mereu cuzâmbetul pe buze!” etc., etc.

Pentru Damian, era o mare bucurie să seîntîlnească cu avocatul Teo Haica. Îl saluta dedeparte cu: „Dottore, dottore!”, adăugând: „S-astins lumina la tribunal, / Adevărul e sferic, / S-a s tins lumina la tribunal... / Judecătorii facdreptate pe întuneric!” Câte seri de neuitat aupetrecut împreună, la care, din întâmplare, maicădeam şi eu „ca musca-n lapte”!

Damian Ureche nu se împăca cu demagogia,cu disimularea, cu egoismul primit iv, cu agăţareade p utere şi bunul-plac.. În convingerile sale,lumea de mâine nu putea exista fără morală, fărăcredinţă şi fără memorie. Era un patriot mutilatsufleteşte, hărţuit de o Securitate faţă de carefăcea dulce figură de… junghi intercostal.

Când mi-e dor de Damian Ureche îirăsfoiesc cărţile. Am acasă cele 21 de volumescrise de el, majoritatea cu o dedicaţie. Dintreele, una, „Temperamentul primăverii”, e specialăpentru mine. Mi-a fost oferită de autor, cuautograf, chiar în ziua nunţii sale, pe care a ţinut-o la salonul pescăresc de la restaurantul „Cina”.Nuntă de pomină! Au participat persoane sus-puse, artişti şi activişti PCR cu funcţii importanteîn urbea de pe Bega, potentaţi ai zilei, cu toţiifiind invitaţi la masa festivă fără să bănuiascămăcar faptul că mirele-poet şi mireasa-actriţă n-au mai ajuns pe la starea civilă! Nunta a avut un„naş p rincipal”, nume important, şi şapte „naşi-adjuncţi”, persoane şi ele importante, care şi-audat în petic, în pofida ţinutei morale impuse de

DoruMacriş

Fotografii, din 1993, de pe celebra terasă a barului “Bastion”

Orient Latinpag.25funcţii şi afişate cu fariseism. Despre „nunt aşii”ăştia, ca şi despre autorul acestor rânduri, precumşi de jurnalist ul Nicolae Pârvu, cu care mădusesem la petrecere, dispărut, şi el, dintre noi,Damian Ureche avea să povestească, pe larg, înromanul „Nunta ut opică”: „Pe la mijloculp et recerii, când consoarta unuia din naşiiprincipali îşi scotea în pumni bărbatul p e uşă,împingându-l spre casă, pentru că se îndrăgostisede soţia dentistului din Arad, mi-am dat seamacă nunta reuşise. Nuntă la care să se serveascămistreţ şi peşt e nu se mai văzuse. (...) Nuntaşiitreceau din miracol în miracol. Trei fotografi sebăteau pentru unghiurile favorabile, iar cineastulBebe (Cos tinaş, dispărut în condiţii mist erioase)înregistra p e peliculă, cu un aparat de filmat,nunta ut opică. Veselia generală la nunt amisterioasă at insese apogeul. Venise şi fratelemijlociu de la Horez u. Fără nevas t ă. Nuîndrăz nise să sp ună că legendarul său frateDamian se însoară a treia oară. (...) La nuntautop ică sosiseră doi gazetari locali, Macriş şiPârvu. Au vărsat vin negru p e rochia albă amiresei şi, ca scuze, a răsplătit-o cu un cart uş deKent. (.. .) L-am rugat pe naşul jaluz ist să seocupe de ei, să-i trateze la înălţime”. Un alt pasajdin romanul „Nunta ut opică”: „Somităţileoraşului prez ente la nuntă au ap laudat tot ul.Veselia s-a dezlănţuit mai tumultoasă, paharelescânteiau în aer, lupta nuntaşilor cu clipa deveneadin ce în ce mai acerbă. Imensitat ea clipei unicene absorbise pe toţi... Într-un colţ al localului,unul dintre naşi cânta pentru sine: «De-aş aveaşi eu un frate». În alt colţ, Doru Macriş fredonaolteneşte melodia lui Gheorghe Sărac: «Nici ovorbă n-ai spus , mi-au şoptit numai ei, ochii tăi,ochii tăi, ochii t ăi». Coco (Constantin Cozmiuc- şi el dispărut dintre noi - n.a.) ţipa rezimat deperete: «Spune caii când se fură, noaptea pefulgerăt ură», iar Vict or recita p oez ia «LaeChiorul», a lui Goga. Fredonam şi eu, numai

pentru mine, «Inimă – ciut ură spartă...»”O altă petrecere, din multe altele, cu Damian

Ureche, am ţinut-o la preotul Horia Ţâru, carene-a invitat la casa părintească din Izvin, lângăRemetea Mare. Părinţii lui Horia, doi oameni cusuflet minunat , ne-au tratat regeşte, ca p e ceimai preţioşi musafiri ai lor. Am mâncat, am băut,am recitat p oezii, am cântat, bătrânii ne-audepănat amintiri, fapte, bucurii vesele şi t ristedin viaţa lor deloc uşoară. Horiana Ţâru, fat a luiHoria, ne-a făcut fot ografii. Au fos t ultimilefotografii ale poetului Damian Ureche, ultimaimagine a umbrei lui pe acest p ământ.

Dar, la puţin timp după ast a, a mai venit oz i, a mai venit . . . o p etrecere! Era t ot însep tembrie 1994. Cocoş i de miez de nucăciuguleau ochii t oamnei. Treceam împreună prinacel septembrie plutind şi lăudaţi de băuturi dulci-aromat e. M-am trezit cu Damian în redacţiaziarului „Renaşterea bănăţeană”, unde lucram,intrând vijelios pe uşa biroului, ţinând în mânăgeant a lui maro, din vinilin, doldora cu idei, decare nu se despărţea niciodat ă. Redactam unarticol care urma să apară a doua zi în ziar. Elscoate din geantă o revistă şi-mi arată. Îi apărusetrei poezii. Era bucuros, tandru, vesel. Cândapărea într-o revistă, ziar sau carte, întot deunase bucura ca un copil. Era fericit . Atunci era înlumea lui. Prezenţa lui m-a uimit. Nu-l văzusemde-o săptămână. Îl căutasem şi el dispăruse fărăsă spună un cuvânt . „Unde ai fost?”, îl întreb,dar el, fluturându-mi publicaţia pe sub nas , îmizice: „Lasă asta, maestre (expresia făcea partedintr-un fel de regie cu care îi grat ula pe prieteniila care ţinea cu adevărat ), termină articolul, haisă căut ăm o cârciumă p e care-o descrieHemingway în „Fluturele şi tancul” şi să bemacolo licoarea aia care seamănă cu jocul morţii,când moartea vrea să-ţi dea o şansă şi uş ile semişcă pe picioare de om”. Am insistat să spunăunde a fost şapte zile, dar a ocolit răsp unsul.

Ulterior am aflat că fusese internat la ASCAR,în grija medicului Florica Pascu.

La stăruinţa lui, am predat secretarului gen-eral de redacţie, Nick Lengher, articolul şi amieşit . Am colindat oraşul toată z iua, apoi ne-amînchinat la Bas tion şi seara am int rat la „Bădău”,unde, în faţa localului, cu o bere în mână, am statpe iarba din care calul lui Don Quijote şi catârcalui Sancho Panza rup câte-o gură şi-o duc îngrădinile raiului. Acolo am prefirat, pe cea maifrumoasă cale a sufletului, versuri din Eminescuşi Nichita, am sărutat mâna Dulcineei del Toboso,am rup t şi am mâncat măsline crude, ca să ţinemminte că amară de neasemuit e numai viaţa. Iarnoaptea, după ce am colindat străzile din cartier,cu iluzia că luna s-a top it pe frunzele copacilor,ne-am scobit genunchii, am îndesat în ei ouă delemn ş i am pornit război împ otriva morilor devânt. Am fost înfrânţi şi, în z ori, Damian Urechea făcut jurământ cu sup unere, în numeleamândurora: „Ce dacă sângerz, nu mă tem,/ Mi-e inima rănită şi atât,/ Cu mine piere ultimulboem,/ Pantera vieţii mi-a sărit în gât”. Nu ştiam,fuseseră ultimile clipe petrecute cu Damian...

Apoi, am aflat vestea că prietenul meu dragmurise la Spitalul Judeţean Timişoara. Se stinseseun mare poet înnăscut al vremurilor noast re.Intrase în eternitate. Literat ura română maipierduse ceva din zestrea ei de „autenticit atefurt unoasă, imp revizibilă, sp ont ană”. Nutrecuseră nici 20 de ore de când îl vizitasem, decând mă privise şi îmi zâmbise. Şi a mai venit unapoi, după alte 20 de ore, când m-am dus să-lvăd în parcarea de pe st r. Reşiţa, în faţa unuirestaurant, „Manuela”. Era în sicriu, iar sicriul,aşezat pe un autoturism Dacia 1310, era prinscu niş te frânghii de portbagaj. Cei care îl luaserăde la morga spitalului intraseră să mănânce, apoiplecau, la Rugetu, satul său natal din Vâlcea,atât de drag lui, unde urma să-şi găsească, împăcatcu el şi cu lumea, liniştea. M-am apropiat desicriu, l-am mângâit, l-am sărutat ş i, cu o lacrimăîn colţul genelor, am pornit spre casă.

Pe s tradă răsunau glasurile cop iilor şicirip itul păsărilor hârjonindu-se în salcâmi (peatunci mai erau salcâmi pe strada Reşiţa). Iarbanu se uscase, mai era încă verde ş i mirosea acrud. Se desfăceau crizantemele cu aripi albe deîngeri, sub cerul albastru. Sufletul îmi era t rist,iar în jurul meu toamna creştea mereu, dinpământul care îl aştepta pe Damian, urcând spreprimăvară. De undeva, dintr-o grădină poate,venea tulburător, ca amintirea fetelor moarte,parfumul petunilor. În adierile de vânt, parcă îiauzeam glasul şoptind versurile din Poe tulalergării: „La moartea mea nu plângeţi, să nuvă pierdeţi slujba,/ Ce lacrimă se-apleacă pe-uncâine hăituit?/ Să vă prefaceţi tefer i şi veseli,asta-i drujba,/ S-a mai topit un nume spre mi-nus infinit...

Somn uşor, dragă prietene, ne vom reîntâlnidupă scăpătat !...Cu prozatorul sf Constantin Cozmiuc, prieten de nedespărţit

Orient Latin pag.26Măria ta!

Măria ta, nu este pâine,Românii sunt în prag de moarteŞi-n loc de pâine vor cartoaneCare se cheamă paşapoarte.

Măria ta, noi ştim demultO-nţelepciune a cetăţii:Ajunge numai un incultLa cultul personalităţii!

Când gem de puşcării Carpaţii,Noi te-n trebăm, întâi de toate,Cum poţi să minţi în faţa lumiiCă-n România-i libertate?

Măria ta, de disperareşi nemaisuportând povara,Chiar fiii lui Ştefan cel MareAjung s ă-şi părăsească ţara!

Riscând să trecem frontiera,Măria ta, să iei aminteCă nu dolarul ne tenteazăŞi nici vestitul blid cu linte...

Ci foamea după adevărCe-i interzis la tine-n ţară,

Ultima fotografie. Casa părinţilor preotului Horia Ţâru, Izvin, 1994

A respira un aer liber,Te simţ i născut a doua oară!

Măria ta, de nu te schimbiŞi orice sfat te las ă rece,Deschide graniţele ţăriiŞi lasă-i pe români să plece.

Să meargă unde văd cu ochii,Cuprinşi de cel mai tris t fior –De-a căuta un loc sub soareCând nu e loc în ţara lor.

(1986)

Curge Dunăreade lacrimi

Pentru că ne-a luat recoltaCelor douăzeci de toamne,Cum nu v ii să-l scuipi în faţăVelerim şi Ţepeş Doamne?

Pentru că ne-a luat ch iar ţaraŞi nu-i lege să-l condamne,Cum nu v ii să-l tragi în ţeapăVelerim şi Ţepeş Doamne?

Curge Dunărea de lacrimi,Curg decretele de frică,

Nu-i nici Românie mare,Nu-i nici Românie mică.

Şi nici doamna-i nu-n ţelege,Sub o mască de ministru,Plâng zadarnic ochii ţăriiFără Tisă, fără Nistru.

Nu mai strălucesc speranţe,Nu mai străluceşte luna,23 de milioaneDe ostatici plâng întruna,

Nu mai e nici pâine-n sate,Nici puterea rugăminţii,Nici bisericile ţării,Unde se-nchinau părinţii,

Curge Dunărea de lacrimi,Curg durerile-n baladeDe la scripca lui EnescuPân’la Mircea Eliade.

Peste lacrimile ţării,Doamne, să ne-ntinzi o mână,Soarele ce-o să răsarăPentru naţ ia română. ( 1985)

Orient Latinpag.27

Vinamericanuşi micul său verde

Un fior s trăbătuse atunci înt reagas uflare: moş Lae confirmase ceea cegândiseră cu toţii. Până mai ieri, dangăteleclopotelo r mănăs tirii d in aprop iere nuurcaseră şi nu coborâseră niciodată dealurilepână-n sat. Nici moş Lae, nu fusese vreodatădat la telev izor. Nici măcar nu avus es etelevizor. Însă ceea ce conta era faptu l că el,Lae, era cel mai bătrân din sat şi, mai multdecât atât, cel de-al doilea mare război pelume îl prinsese dincolo de Mureş, la unguri,în gara feroviară din Măcău, unde văzusecum jidov ii jerpeliţi îi înjunghiau pe ceiferchezu iţi, fiindcă so ldaţii-i mânau pe toţig rămadă în vagoane de marfă ş i nu decălăto ri. Şi tot Lae poves tea toamna ş inumai toamna, când era cinstit dându-i-seprima ş tamplă de ţuică pentru a vedea dacăera sau nu cazanul reparat cu plumb oricupru, cum aşteptaseră el şi moşii săi să vinăamerican ii. N-au ajuns americanii, fiindcăaceştia i-au trimis în locul lor pe ruşi. De-atunci, i se şi spunea Vinamericanu.

A fost s ingura dată când auzis erăoamenii în sat clopotele mănăstirii. Iar de-aici n-a mai fost mult până li s-a cuibărit înminte cum că a fost totul aievea. În cele din

urmă, au dat întâmplarea uitării. Numai căde clipa cu pricina se lega totul, a conchis,patriarhal, Vinamericanu. De-atunci, an dean, cireşul lui Marian , cel mai bătrân cireşdin sat , era ciufulit s istematic de hoardeîntregi de grauri. Iar dinspre munţi, cât eravara de lungă, s e porneau ziln ic fu rtuniuscate, cu fulgere şi t răsnete. Iar ploaia totnu venea, spre disperarea crescătorilor demelci.

Şi totuşi, oricât s-ar fi străduit popaMenu să-şi convingă enoriaşele mai zeloasecum că dangătele n -au fost decât oînchipu ire, în sat au început s ă circulefelurite zvonuri.Cum că moş Lae este unmare mincinos. Că nu a fost la Măcău, cidoar până la Cenadul de dincoace de Mureş,iar de evrei auzise de la informatorii şefuluide jandarmi din Cenad, care lucrau pământuldincolo de Mureş. Apoi cum că nu avea cumsă fie n ici la Cenad, că Cenadul era p readeparte. Că moşu l e un mare mincinos şichiar un afemeiat noto riu, care s-a dat pânăş i la doamna preo teas ă, care fuses eînvăţătoarea unuia din tre fiii săi. Că de laatâta citit moşul s-a prostit la cap. Iar de laprosteală şi până la a i se năzări cum că auzisedangătele clopotelor mănăstirii nu a mai fostmult . E drept că treaba asta din urmă eraros tită cu jumătate de glas, la ureche devecină, deoarece nu fusese s ingurul care

DuşanBAISKI

auzise clopotele. Însă nu voia nimeni sărecunoască, asta pent ru a nu fi pus înaceeaşi oală cu Vinamericanu.

Numai că în tâmplatul s-a în tâmplat.După slujba de duminică, după ce enoriaşeles-au dus glonţ acasă să termine supa, iarbărbaţii la birtul lui Avram la o ştamplă deadevăr, de undeva s-a iscat zvonul că vinamericanii.

— Lae trebuie să ştie!, strigă Criglă,birtaşul.

Cei prezenţi se priv iră îndelung unii pealţii. Apoi, ca fulgeraţ i, se ridicară ş i ieşirăpe uliţă. Ideea nerostită, însă gândită de toţi,era să-l găsească pe Vinamericanu. Care leputea oferi o explicaţie cât de cât acceptabilăîntrebărilor lor încă nerostite.

— Ăsta iar o să ne mintă!, proclamăFişko, s ingurul ungur din sat.

Nu-i răspunse nimeni. De parcă nici n-ar fi fost de faţă. Numai că un obs ervatorneutru ar fi obs ervat pe ch ipurile lo rîncrâncenarea speranţei într-un adevăr deprea multă vreme aş teptat.

— E la cireşul lui Marian – le zis e GhiţăCiungu, lovindu-şi tâmpla cu degetu l, semncă Vinamericanu se prostise de-a b inelea.

— Moşul se preface – decretă popaMenu şi ceilalţi dădură aprobator d in cap.

— Şi dacă are moşul dreptate? - mormăicareva d in mulţime şi în clipa aceea, ca la ocomandă nespusă, oamenii grăb iră pasul.

— Vin americanii, maică? - îi înt rebă pedrum mătuşa Frosa, singura văduvă din sat,şi li se alătură.

— Da’ mergeţi şi voi mai încet, copii,că dacă au venit cu adevărat, n-or mai pleca– bombăni, la capătul alaiului, moş Dandu.

— Uitaţi un nor verde!, s trigă unpuştan.

Mulţimea se împletici pentru moment,dar îşi continuă drumul. De deasupra caselorse iţea coroana cireşului lu i Marian.

— Da’ ce verde-i cireşu’! - se minunăGhiţă Ciungu.

Ajunsă în dreptul pomului, lumea seopri. Vinamericanu era, înt r-adevăr, s ubcireş, chircit, mormăind. Şi mângâind iarba.

— Unde-s americanii? - întrebară câţivaîn cor.

Vinamericanu dădu din umeri. Apoi serid ică, ţinându-ş i palmele căuş şi-ş i priviradiind consătenii.

— Au venit ... ei... ăştia... ex... e...A tunci văzură oamenii în palmele

băt rânulu i ceva mic şi verde, ceva ca uncopilaş gol şi tare agitat.

Orient Latin pag.28

ACTUL II

SCENA 1

(După două săptămâni. În sufrageriacasei ea face ordine, apoi aranjează în vazăun buchet din 21 de trandafiri albi şi unulroşu. Sună telefonul . Ea ridică grăbi tăreceptorul.)

EA: Alo! Servus, dragă…Îmi pare rău,dar nu pot acum …Nu, chiar n-am cum.Vinefiică-mea peste două ore şi trebuie să ajungla aeroport…(râde) Da, a abso lvit…e şefăde promoţie...Ziua ei? A fost acum câtevazile…O să-i transmit…Bine…Ne auzim. Pa!(pune receptorul în furcă şi se îndreaptăspre vază . Aranjează cu minu ţiozitatetrandafirii.)

FIICA: ( apare în uşă) Noroc cătaximetristul a accep tat s ă-i p lătesc învalută…

EA: Pu iul mamei drag!!! (aleargă sprefiica ei)

(Se îmbrăţişează reciproc)EA: Bine ai venit, dragostea mea! Acum

mă pregăteam să vin spre aeroport. (seîndreap tă grăbi tă spre vază şi scoatebuchetul de trandafiri) La mulţi ani, puiulmeu scump! (îi dă buchetul)…Dar cum de-ai ajuns aşa de repede? Ai luat alt avion? Aivrut să-mi faci o su rpriză?

FIICA: Se pare că mi-am făcut mie osurpriză…Mama, avionul a sosit la timp.

EA: (mira tă) Cum? Păi nu trebuia săaterizeze la 9 şi 25? Acum e 8 şi jumătate…

FIICA: (mirată la rândul ei) Nu, mama.Ora era 19:25, aşa ţi-am spus şi la telefon...(seuită atent la buchetul de trandafiri, apoi îlaşează înapo i în vază) Foarte frumoş itrandafirii, mama, îţi mulţumesc!

EA: Mi-ar fi plăcut să-i primeşti chiarde ziua ta…(zâmbeşte)

FIICA: Au t recu t doar câteva zile ,mamă, (râde) … şi oricum, ziua mea e înfiecare zi!

(o îmbrăţ işează) Mi-a fost aşa de dorde tine, de tata, de casă!

EA: (o strânge în braţe cu putere) Şimie, pu iul mamei! Am numărat zilele ş iorele...(se desprinde brusc din braţele ei)Dar cred că ţi-e tare foame! Ţi-am pregătitmâncarea ta preferată: (bucuroasă) musaca

de vinete!FIICA: (râde) Mama, încet, că abia am

intrat în casă…EA: (intimidată) Credeam că o să te

bucuri…era mâncarea ta preferată şi suntconvinsă că nimeni nu o face ca mine…

FIICA: ( o îmbrăţ işează) E încontinuare mâncarea mea preferată, mama,şi nimeni nu o găteşte ca tine! Dar nu negrăbim nicăieri, aşa-i?

EA: Puiul mamei, drag şi scump! Mi-afost tare dor să te strâng în braţe!

FIICA: Şi mie, mamă!...(se desprindedin braţele ei) Mă duc să-mi duc lucrurileîn cameră.

EA: Bine, puiul meu, eu pregătesc pânăatunci masa.

(Fiica iese. Ea rămâne un moment cuprivirea pierdută în gol.)

FIICA: (din off) Am haine de spălat! Lepun în coşu l de rufe!

EA: (tresare, apoi cu voce tare) Da,mamă, pune-le acolo. O să pornesc maşinade spălat mai târziu.

FIICA: (din o ff) Ai vorbit cu tata?EA: (aşează farfuriile pe masă) Da,

vorbim zilnic.FIICA: (din off) Şi ce-a zis? Când vine?EA: (pune mâncarea în farfurii) Luna

viitoare. Mâine pleacă din Stockholm spreBologna.

FIICA: (apare în sufragerie) Hai să-lsunăm.

EA: Nu mâncăm întâi? Sigur ţ i-e foameşi mâncarea e caldă.

FIICA: Ai dreptate. Îl sunăm mai târziu.(se aşează la masă)

EA: Poftă bună, puiul mamei! (începesă mănânce)

(Fi ica ia prima înghiţ itură , apo i omestecă încet şi fără apetit . Nu-i placegustul mâncării. Se ui tă în jur, de parcă arcăuta ceva. )

EA: (îngri jorată) Nu-ti p lace, pu iulmeu? E mâncarea ta preferată!

FIICA: ( stân jen i tă ) Îmi place,mama…Cred că mai vreau puţină sare…M-am obiş nuit să mănânc mai sărat în ultimavreme…(se ridică de la masă şi aducesarea)

EA: Am pus destulă sare, pu iule. Ştiică nu e sănătos să mănânci p rea sărat…

FIICA: (toarnă foarte pu ţină sare,apoi ia din nou o înghiţitură; mănâncă încontinuare fără t ragere de inimă) Ştiu,mamă. (zâmbeşte) O să renunţ la obiceiurilemele nesănătoase. Şi ce-ai mai făcut?

EA: (mâncând cu poftă) Ce să fac, cumştii…toată ziua la lucru, apoi de două ori pesăptămână cu fetele la terasă.

FIICA: (ia câte o înghiţitură mică dincând în când) Apropo, cum e la noua terasă?

EA: E chiar fain. Mâncarea e bună,atmosfera e tare plăcută. Au muzică mai multambientală şi chelnerii sunt prompţi. Mergemzilele astea cu fetele, dacă ai chef...Chiar mi-au zis că vor s ă te vadă. (râde) Le-amînnebunit cu venirea ta acasă...

FIICA: (râde) De ce nu mă miră?EA: (se opreşte din mâncat; puţ in

irascibilă) Ce vrei să spui?! E normal săvorbesc despre tine!...Mă mândresc cu tine,eşti copilul meu!...O să înţelegi asta, abiacând o să ai ş i tu la rându l tăucopii…(continuă să mănânce)

FIICA: Lin işteşte-te mamă, n-am zisn imic rău. Am afirmat doar că nu mămiră...doar te cunosc...aşa că nu în ţeleg dece eşti irascibilă...

EA: Nu s unt irascibilă. (observă căfi ica ei abia mănâncă) De ce numănânci?...Nu-ţi place?..Ţi-era foame, nu?

FIICA: Se pare că nu mi-era foartefoame, mamă...Cred că s un t mai multobos ită…Diferenţa asta de fus o rar mătermină…(râde) Cred că o să dorm trei zileneîntoarsă.

EA: (ia ultima înghiţitură) Mai e şimâine o zi, nu? … Dacă nu poţ i acum, nutrebuie să te forţezi, puiul mamei. (strângefarfuriile şi iese)

( Fi ica se rid ică de la masă şi se

Simona VintilăBLESSED*)

*) Piesă în trei acte. Fragment.

Orient Latinpag.29

îndreaptă spre vaza cu flori. Priveşte foarteatentă buchetul de trandafiri)

EA: (din off) Mă duc să pun maşina despălat în funcţie…Mai ai şi alte haine despălat?

FIICA: (cu buchetul de trandafiri înmână şi cu voce stinsă) Nu, mamă...

EA: (din off) Nu te aud!FIICA: (cu voce tare) Am spus că nu,

mama!( Ea apare în sufragerie...Fi ica stă cu

buchetul în mână. Are o privire tristă)EA: Ce s -a întâmplat, puiule?FIICA: (tristă) Nimic, mamă. Doar că

buchetul acesta are 22 de trandafiri, iar euam împlinit 23 de ani…

EA: ( şoca tă pe moment , apo ibâigu ind) Păi, ce nu ştiu?...Adică normalcă ştiu, eşti fiica mea…Cum să nu şt iu câţian i ai împlin it?...Deş teap ta aia de laflo rărie…(încearcă să iasă d in situaţie;vizibil ruşinată) I-am cerut 22 de trandafirialbi şi unul roşu…şi uite ce mi-a dat…(totmai agi tată) O să mă duc mâine la prima orăşi o să-i dau cu buchetul ăs ta în cap…

FIICA: ( împăciui toare) Mama,linişteşte-te…A greşit femeia, asta e...Oricumsunt atât de frumoşi şi parcă îmi place ideea

că s un t mai tânără cu un an…( sunătelefonul)

EA: Sigur e tata.FIICA: (ridică în grabă receptorul)

Alo! Tata! Ce mă bucur că te aud!...Da, ams osit acum câteva ore...Mulţumes cfrumos !...Stau până la s fârşitu l lu ioctombrie…Da, a fost destul de greu, daram reuş it să obţin calificativul maxim…Nu,s tai liniş t it , recuperez d in plinacum…(râde)… Am ceva oferte, dar cel maimult mă atrage oferta celor de la Philips...Nu,aş lucra tot în New York, de la 1 no iembrie,cu posibilitatea să mă transfer în Los Ange-les după un an…Da, dar e de văzut…(râde)Da, la NASA…Cine şt ie? Nu ajungi uşoracolo…(râde) Clar…Când vii, tata? Mi-edor să te văd!...aha...Păi, trece repede...Lasăcă ne vedem acasă şi o să povestim...Mama?da, sigur, e pe telefon deja...(râde; mama oloveşte în joacă peste fund)...Stai că ţi-o dau,că nu mai are răbdare...Te pup şi eu! Pa!...(îidă receptorul mamei)

EA: (ia receptorul în grabă) Fiică-taface mişto de mine! (râde) Ce faci, dragulmeu?...Te-am fi sunat noi, dar gând la gândcu bucurie…Da, mă bucur tare mult că eacasă! Am cam încurcat borcanele…Păi, nu

ştiu de ce am reţinut că avionul aterizează laorele 21:25 şi când co lo aterizase la 19:25…

FIICA: (în spatele mamei, orientatăspre receptor) Noroc că m-am descurcat...

EA: Da, zice că noroc că s -ades curcat…Păi, nu? Cine se descurcă înAmerica, se des curcă şi aici (râde)…Da, darto t nu ş tiu cum am încurcat o rele…Eadevărat , mai ales că acum, se pare, că suntceva controale …Nu ş t iu , s -au camînnăs prit…Da, adevăru l e că sun tfrântă…Cred că zilele astea…Şi fetele vor s-o vadă…Mâine nu cred , că t rebuie s ăfinalizez proiectu l ăla…Da, mai mult casigur…Tu ce-ai mai făcut?...(bucuroasă)Serios? (râde)…Spune-le că ai o soţ ie şi ofiică…

FIICA: Ce zice?EA: (acoperă d ifuzorul telefonului)

Vor să-l ia profesor asociat la Stockholm…FIICA: Super tare!EA: ( în recep tor) Da, ar fi

ceva...Bineînţeles că e de văzut…Şi eu abiaaştept să vii…

FIICA: Şi eu!!!EA: Zice că ş i ea…( fi icei ) Ne

îmbrăţişează pe amândouă…(în receptor)Da, i-am spus…Păi, atunci ne auzim mâine

Premiera spectacolului „Blessed”, de Simona Vintilă, a avut loc, în 21 septembrie a .c., pe scena TeatruluiGerman de Stat Timişoara. Distribuţia : Dorina Ina Darie, Giorgiana Elena Popan, Florin Covalciuc, Ştefan

Statnic. Regia: Simona Vintilă. Scenografia: Diana Dobra. Concept grafic: Andrada Borca. Ilustraţia muzicală:Alex Halka. Spectacolul a fost o coproducţie între Socie tatea Română Alzheimer şi Teatrul Clasic „Ioan Slavici”

Arad. La Arad, premiera a avut loc în 11 octombrie a.c.

Orient Latin pag.30s eară…Şi eu te iubesc, d ragu l

meu!...Noap te bună!...Da, ş inoi…Pa…Noapte bună!...(râde)

FIICA: Hotărâţi-vă odată…EA: Râde fiică-ta de noi…Pa, dragostea

mea!...Te iubesc!...Noap te bună!....(punereceptorul în furcă)

(Fiica imită încheierea conversaţiei.Încep un fel de urmărire în joacă, se fugărescuna pe alta, apoi se îmbrăţişează)

EA: (se desprinde din braţele ei) Credcă s-a terminat programul de spălat. Mă ducsă întind rufele.

FIICA: Mă duc, eu, mamă.EA: Eşti sigură? Nu eşti obosită?FIICA: Puţin, dar o să mă odihnesc

după aia.EA: Bine, eu atunci strâng ce mai e de

strâns. (fiica iese)( Ea se îndreaptă spre combina

muzicală şi pune un cd; apoi iese şi aduceun tort. Îl aşează pe masă, aduce farfurii şitacâmuri. Îşi caută poşeta şi scoate niştetablete. Ia un pahar cu apă şi înghi tecâteva pastile. Intră fiica)

FIICA: (vede tortul) Wow, avem tort?EA: Da, dar nu orice fel de tort. E tortul

tău preferat.FIICA: Când ai mai avut timp să-l faci?EA: Ei, ştii că nu-mi ia mult...Reţeta nu

e complicată şi m-am gândit că o să-ţi doreşticeva dulce şi bun.

FIICA: ( ta ie o felie şi î şi pune înfarfurie) Tu nu vrei?

EA: Nu, acum nu. E şi cam târziu pentrumine...

FIICA: (ia o bucăţică) Mmmm...foartegustos! Te pricepi, mama! (mănâncă tot maicu po ftă)

EA: (râde fericită) Să nu ţi s e facă rău,puiule!

FIICA: (cu gura pe jumătate plină) Numi se face...Doamne, ce gustos e...De multtimp nu am mai mâncat aşa un tort bun!

EA: (vizibil măgulită) Mă bucur că-ţiplace. O s ă mai fac.

FIICA: Chiar te rog ...( termină demâncat) Mulţumesc, a fost delicios!

EA: (debarasează masa) Să-ţi fie debine….Doamne, cât s-a făcu t ceasul!

FIICA: Mâine mergi la lucru?EA: Da, din păcate. Ai mâncare în

frigider. Să mănânci, să nu s tai flămândăpână v in eu…

FIICA: Stai liniştită…Nu ştiu când o sămă trezesc…Poate până vii tu nu o să măridic din pat…(cască)

EA: Ora de culcare! Hai, că şi mâine e ozi...

FIICA: (se ridică de la masă şi seîntinde) Ok. Noapte bună, mamă!

EA: (o sărută pe frunte) Noapte bună,puiul mamei!

(Fiica iese. Ea se mai plimbă puţin

prin cameră , apo i înch ide combinamuzicală şi iese. Lumina se stinge treptatpe ieşirea ei.)

SCENA 2

(După o lună. E weekend. Fiica e însufragerie şi navighează pe internet. Sunătelefonul)

FIICA: ( rid ică recep toru l )Alo!...Da…Bună ziua!...Nu , nu eacas ă...Sun t fiica ei...Nu ş tiu , poate aretelefonu l pe mut...Păi, puteţi să-mi spuneţimie, dacă e urgent...Bine, o să-i transmit...Larevedere!

EA: (apare cu două sacoşe) Doamne,ce cald s-a făcut…Cred că sunt 40 de gradeafară…Şi e abia 12…

FIICA: Au s unat de la t ine de lajob...Abia am închis...Tu n-ai mobilul la tine?Că te-au sunat, se pare, de câteva ori şi n-airăspuns...

EA: Ba da, e în poşetă, dar p robabil cănu l-am auzit...( lasă sacoşele şi cautătelefonul în poşetă ) Da, aş a e...Nu l-amauzit...Ce voiau?

FIICA: Au zis s ă-i suni u rgen t, cătrebuie refăcut nu ştiu ce proiect la care aigreşit nişte dimensiuni...N-am prea înţeles...

EA: ( pa lidă şi îngri jora tă , darîncercând să mascheze) Ei, o să-i sun...Cepoate fi aşa de u rgent? E weekend...S-auscumpit iar toate...N-am mai găsit avocadocum trebuie. Arăta cam ciudat ş i nu amîndrăznit să iau.

FIICA: Iaurt ai luat?EA: Da. Am luat şi salată.FIICA: Azi îmi faci tort? Că mi-ai tot

promis şi nu mi-ai făcut.EA: (nervoasă) Mă înnebuneşti cu

tortul ăsta...Nu mi-e uşor, că n-am mai făcutde o veş nicie...Tu erai plecată, iar tata nu ecu dulciurile. Nici nu mai ştiu de când nu ammai făcut reţeta aia...

FIICA: (şocată) Tu g lumeşt i, aşa-i?...Mama, ai făcut tort cu ocazia venirii meleacasă...Acum o lună!

EA: (surprinsă) Ce tot vorbeşti acolo?Eu nu ţ in minte…Ai v isat...

FIICA: ( din ce în ce mai şoca tă)Doamne, mamă, cum să nu ţii minte? Nu m-ai aş teptat cu mâncarea mea p referată,musaca de vinete, pe care de altfel nu preaam putu t s-o mănânc că era uleioasă rău detot, asta aşa ca s ă ştii, că poate îţi aduciaminte ş i că după aia mi-ai dat să mănânc şitortul meu preferat, pe care l-am mâncat cupoftă, că era gustos...(nervoasă) Ţii minte?Şi te-ai bucurat că mi-a plăcut, chiar mi-ai ziscă o să-mi mai faci, se vede treaba că şi tu airealizat că ai ratat musacaua şi te-ai agăţatde tortu l ăla...

EA: (nervoasă şi şocată în acelaşitimp de ce aude) Ia nu mai turui ca o flaşnetă!

Mai pune punct şi virgu lă!...Poate că am zis,dar uite că nu-mi amintesc de nici un tort lavenirea ta....Şi pe de altă parte nu mai amchef să gătes c atâta, mi-a ajuns o viaţăîntreagă!...Sunt obosită , că şi eu sunt unom!...Să-ţi fie ruşine că vorbeşti aşa cu mine!(izbucneşte în plâns)

(Fiica încearcă să o ia în braţe, dar ea orespinge. Se îndreaptă spre poşetă, cautăagitată în interiorul ei, apoi o trân teşte depodea şi iese. Fiica rămâne consternată.Priveşte în jos spre lucrurile împrăş tiate pepodea ş i se apleacă s ă le adune. Descoperănişte tablete. Le stud iază atent, apoi adunăîn continuare lucrurile şi le aşează în poşetă.Dă să închidă poşeta ş i vede pe jos o cartede vizită. O ridică, o citeşte, apoi o aşează înpoşetă. Faţa ei e din ce în ce mai consternată.Fuge la laptop şi caută pe internet indicaţiidespre pas t ilele pe care tocmai le-adescoperit. Rămâne o vreme cu priv irea peecran, fără să pară că e prezentă. In tră mamaşi o vede. )

EA: Îmi cer scuze pentru ieşirea deadineaori. Sunt obosită şi am prob leme laserviciu . Nu trebuia s ă-mi revărs nervii petine.

FIICA: (fuge în braţele ei) Eu îmi cerscuze, mamă. Eu nu t rebuia s ă-ţi vorbescaşa. Te rog să mă ierţi. (cu lacrimi în ochi)Te iubes c, mamă!

EA: Şi eu te iubesc, puiul mamei. Iartă-mă!

FIICA: (se desprinde din braţele ei)Ce probleme ai la serviciu, mamă? Te potajuta cu ceva?

EA: (zâmbeşte) N-ai cum s ă mă ajuţi,puiule. O să mă descurc...Am greşit, se pare,n iş te d imens iun i la un p ro iect care s ederulează şi construcţia clădirii s-a oprit lajumătate. Trebuie refăcut proiectul ş i parteaproastă e că se depăşeşte termenul limităde execuţ ie. Vor apărea p robab ilcomplicaţii….Adevărul e că sunt extrem deobosită şi mi-ar prinde bine un concediu.

FIICA: Şi de ce nu-ţ i iei concediu,mamă? Am putea să mergem undeva… Vineşi tata în două săptămâni şi chiar am puteasă mergem undeva la munte…Ce zici?

EA: Nu po t să-mi iau concediu pânănu rezo lv situaţia asta…(brusc energică)Mă duc să-ţi fac tort . Vrei?

FIICA: Sigur nu ţi-e greu? Te ajut şi eu.EA: Nu mi-e greu. Tu stai şi fă ce-ţi

p lace. Ai nevo ie după anu l ăs tagreu….Apropo , v rei s ă ieş im cu feteledeseară? La terasa minune?

FIICA: Nu prea cred, mamă, voi aveţidiscuţiile voastre, plus că am ieşit cu voi detrei ori déjŕ…Nu e cazu l, dar poţi să te ducitu, ţi-ar p rinde bine…

EA: (surprinsă, dar maschează) Ei,exagerezi…Am ieş it o dată, dar cumvrei…Mă duc să fac tortul.(iese)

Orient Latinpag.31(Fiica rămâne singură. E preocupată.

Începe să se pl imbe prin încăpere. Iatelefonul mobil, apelează un număr, apoiînchide…Merge la laptop , încearcă sănavigheze pe net, dar nu are răbdare. Iadin nou telefonul mobil, tastează un număr,apoi se răzgândeşte. Deodată aude unzgomot ca de vase sparte, urmat debombăniturile mamei. Iese în fugă şi revinecu mama ei, care plânge.)

EA: (p lângând) Nu mai e nimic decalitate. Făina e proastă, nici nu mă mir cănu creşte blatul…Cum vrei să-ţi fac tort? S-a tăiat ş i crema…(isteric) Ţi-a trebu it tort!!!

FIICA: Linişteşte-te, mamă, te rog.EA: (cu un ton sec) Du-te ş i curăţă

porcăria aia din bucătărie! E cremă pestetot...Ţi-a trebuit tort!!!

FIICA: ( încercând să-şi păstrezecalmul) Calmează-te, mamă, nu s-a întâmplatnici o nenorocire. (iese)

(Ea rămâne cu privirea pierdută îngo l. Sună telefonul. Ea nu face n ici ungest.)

FIICA: ( din o ff) Mama, telefonul!Răs punde, poate e tata!...(Ea nu face încontinuare nici un gest. Apare fiica şi ridicăreceptorul.) Alo! Da, eu sunt…Mama? E înbaie…Să-i s pun s ă s une?...A , ok....Îispun...Nu, nu pot azi, că mă întâlnesc cu ofostă co legă de liceu ...Sigur, datav iitoare...Ok, îi t ransmit...Şi eu...( punereceptorul în furcă)

(Se aşează lângă mama ei şi îi prindemâinile într-ale ei. Mama pare să apreciezegestul. Încurajată, fi ica îşi pune capul peumărul ei . Mama o mângâie pe obraz.)

FIICA: Te aşteaptă fetele la terasăpeste o oră.

EA: (apatică) N-am chef...FIICA: Au rezervat masă. Se pare că

sărbătoriţi azi.EA: (mira tă) Ce să sărbătorim? Nu e

nici o sărbătoare, habar n-am ce spui...FIICA: Tocmai as ta e...S-au dat

rezultatele la bac şi Serg iu a t recut cubrio...Nota 9,98...Trebuie să mergi, mama, eprietena ta cea mai bună şi vrea să se bucureîmpreună cu tine de rezultatele lui Sergiu.Ea a procedat la fel când am luat bac-ul şiapoi am intrat la facultate…Plus că ş tii princâte a t recut cu divorţu l, iar tu i-ai fostîn to tdeauna alătu ri…Nu po ţi să lips eş titocmai acum, când vrea să-şi împărtăşeascăbucuria cu tine...

EA: (o întrerupe; puţin iritată) Bine,bine, moară stricată ce eşti…Mă duc…(seridică şi iese)

FIICA: (cu voce tare) Distracţie, mama!EA: (din off) Să mănânci, să nu mă

aştepţi!(Fiica aşteaptă câteva momente, iese

să verifice dacă mama a pleca t, apo i seîndreap tă spre telefon. Ridică receptorul

şi formează un număr.)FIICA: Offf…hai, răspunde odată!...te

rog răspunde!...Alo! Tata, eu sunt....Nu, nusunt decât eu acasă...A ieşit de câtevaminute...La terasă, că a luat Sergiu bac-ul...Nu, n-am avut chef şi pe de altă parte amvru t neapărat s ă vorbes c cu tine...Nu ,linişteşte-te, nu e grav...sau nu ştiu, adevărule că sun t îngrijorată...Mama...Ascultă-mă şinu te mai panica...N-a păţit nimic...Nu, doarcă mă îngrijorează comportamentul ei în ul-tima vreme...Tata!!!! Hellooo! Ascultă-mă şipe mine! Nu vorbesc tâmpenii...mama eschimbată...Ceva nu e în ordine...Nu , nu deazi, deja de când am venit am observat căceva nu e în regulă, dar am pus pe seamaoboselii şi a problemelor ei de la job...Da,dar nu e asta! Are manifestări ciudate, tata,ea nu era aşa...Păi ba e irascibilă, ba plânge,ba e furioasă şi trânteşte, ba e apatică şi cuprivirea în gol...Nu, as cultă-mă, mai ţ ii minteseara în care am venit? Cu aeroportu l?...da,numai că azi am avut o mică altercaţ ie petema tortului...Nu, m-a aşteptat cu tort şi azis că-mi mai face...Stai, mi-a făcut atuncimusaca...Da, şi ştii cât de bine o făcea...Dedata asta era toată uleioasă şi n-am putut s-o mănânc....Ok, se întâmplă, dar apo i a maifăcu t o ches tie nefirească...Tata, măasculţ i?...A pus la spălat rufe colorate cualbe, ceea ce nu a mai făcut înainte şi mi-as t ricat roch ia aia albă pe care mi-aţ icumpărat-o din Malta...Nu, nu mi s e pare,tata, clar nu e ok cu ea....Crede-mă, că amobservat -o în multe ipostaze...Azi? da, ne-am certat că eu voiam tort aşa cum mi-a făcutcând am venit şi ştii ce mi-a zis? Că ea nu mi-a făcut tort atunci şi că n-a mai făcut tort defoarte multă v reme…Nu, tata, nu eracumpărat, era făcut de ea, reţeta eiveche...Nu, era tortul pe care mi-l făcea eadintotdeauna...Fii serios, tata, oboseala astanu e ok...(furioasă) De la oboseală nu uiţide la mână până la gură, nu greşeşti de 3 oriîntr-o lună schiţele la job, nu pui haine laspălat ş i le distrugi ş i nu greşeşti mâncarea,când faci reţetele astea de o viaţă!!! ....Da,iartă-mă, dar ...Crede-mă că nu inventez şiapropo, ghici ce i-am găsit în geantă...Nu i-am umblat eu, a trânt it nervoasă geanta pejos şi eu i-am adunat lucrurile...Am găsit ocarte de vizită şi nişte pastile...Se pare că e aunui medic psihiatru...Păi lecitină, Gingko-biloba, vitamina E şi Coenzima Q10... Hello,mai eş ti pe fir? ...Te-am blocat?...Acumînţelegi?...Nu, te rog să nu-i spui că te-ams unat ...Tu v ii s igur pes te douăs ăptămâni?...Ok, ab ia aştep t !...Bine,vorbim...Nu ştiu, o să văd, dar te rog, rămâneînt re no i, deocamdată...Te pup, tata! ...Şieu...(pune receptorul în furcă)

(Merge la laptop, îl închide, apoistinge lumina şi iese.)

SCENA 3

(În cab inetu l medicu lu i psihia tru.Intră fiica.)

MEDICUL: Ocupaţi loc.FIICA: (se aşează) Mulţumesc.MEDICUL: Cu dumneavoas tră am

vorbit la telefon?FIICA: Da, domnule doctor. Mă scuzaţi

că am insistat să vin fără programare, darsunt extrem de îngrijorată.

MEDICUL: Vă înţeleg. Ar fi fost util săveniţi cu mama dumneavoastră. Aşa cum v-am spus la telefon…

FIICA: (îl întrerupe) Ştiu , domnuledoctor, dar mama habar nu are că sunt aicişi...Domnule doctor, ş tiu că mama a fost ladumneavoastră, că a primit un tratament, daraş vrea să aflu diagnos ticul...

MEDICUL: (râde) Aş v rea ş i eu larândul meu...(sobru) Din păcate nu vă potspune un diagnostic, având în vedere cămama dumneavoastră a fos t reticen tă latestul pe care începusem să-l fac...

FIICA: Ce test, domnule doctor?MEDICUL: Un test de memorie, care ar

fi elucidat puţin misterul oboselii şi al lipseide concentrare. Mă tem că mamadumneavoast ră ar putea avea un deficitcognitiv minor, dar pen tru a putea da undiagnostic concret, ar fi utilă prezenţa dânseipentru investigaţii suplimentare.

FIICA: (şocată) Deficit cognitiv minor?Nu înţeleg…

MEDICUL: Mama dumneavoastră arputea avea o afecţiune care se manifestăprin tu lburări de memorie…

FIICA: (îl întrerupe; din ce în ce maişocată) Tulburări de memorie? Dumnezeule!Adică are Alzheimer?

MEDICUL: (prudent) Tulburările dememorie pot fi date şi de alte afecţ iuni maipu ţin severe decât boala Alzheimer…Deaceea avem nevoie de inves t igaţ iisuplimentare şi pentru aceasta e nevoie deprezenţa mamei dumneavoastră.

FIICA: Ce fel de investigaţii, domnuledoctor?

MEDICUL: Aş încerca să finalizeztestul de memorie de care v-am vorbit ante-rio r, adica Minimental State Examination,apoi aş ap lica Blessed Dement ia Scale …

FIICA: ( îl în trerupe d in nou) Ceinteresant…Melodia preferată a mamei melee ”Blessed” al lui Elton John…Mi-o cântachiar ea când eram mică…Iar testul acestase numeşte Blessed Scale …şi nu mai ştiucum…

MEDICUL: (zâmbeşte) Bles sed De-mentia Scale, un test care dezvăluie atâtmodificări la nivel comportamental, cât şi lan ivel de perfo rmanţă în îndep lin ireaactivităţilor zilnice…După aceea aş trimite-o pe mama dumneavoastră să îşi facă o

Orient Latin pag.32rezonanţă magnetică nucleară sau o

tomografie computerizată, pentru a vedeadacă ş i ce modificări s un t la n ivelu lcreierului…

FIICA: ( se rid ică de pe scaun)Domnule doctor, veştile pe care mi le-aţi datsunt şocante…

MEDICUL: Îmi pare rău...Sfatul meueste să reveniţi cu mama dumneavoastră…Ebine să depistăm în stadiu incipient orice felde afecţiune…Până la urmă prevenţia e celmai bun leac. (se ridică la rândul lui şi oconduce spre ieşire) Vă aş tept cât mairepede.

FIICA: (cu voce aproape st insă) Spersă o pot convinge…Vă mulţumesc, domnuledoctor!

( Ies amândoi . Lumina se st ingetreptat)

SCENA 4

( După două luni…În sufrageria casei.Fiica şi tatăl intră cu bagaje.)

FIICA: Trebuie să facem ceva, tata.Hai să o ducem la doctor, cât nu e prea târziu!

EL: (îşi toarnă un pahar de whiskey)Copila mea, îţi faci prea multe gânduri aiurea.Se mai întâmplă să uiţi codul pin de la card…

FIICA: ( î l în trerupe; i ronic)Daaa…sau să încerci să deschizi o maşinăcare nu e a ta şi să nu te uiţi că, da, culoareaşi marca sun t aceleaşi, dar numerele deînmatriculare diferă…

EL: (încercând să-şi păstreze calmul)Nu ştiu, e obosită, a avut un an foarte greu...

FIICA: (iritată) Tocmai ne-am întorsdin concediu, tata! Două săptămâni la munte,fără g riji, aer curat, od ihnă,drumeţii…(nervoasă) Cum poţi să fii atâtde orb? Se degradează sub ochii noştri şinu facem nimic!!!

(Se aude vocea mamei în off: “Larevedere!”)

EA: (intră zâmbitoare) Doamne, multmai vorbeşte vecina as ta...Acum ştiu tot ces-a întâmplat pe 3 cvartale…

FIICA: (ieşind din încăpere cu unbagaj) Ai încuiat maşina, mamă?

EA: (mira tă) Ce întrebare e asta? Nor-mal că am încuiat-o…(se îndreap tă spre Elşi îl sărută) A fost o vacanţă superbă, dragulmeu, nu-i aşa?

EL: (o strânge în braţe) Da, dragosteamea! (o sărută)

EA: Ce peisaje splendide avem în ţaraasta!...( în t imp ce deschide combinamuzica lă) Mă bucur că am pet recu tîmpreună două s ăp tămâniminunate….(schimbă tonul brusc) Tu ce beiacolo?

EL: Whiskey, draga mea.EA: Fără gheaţă?EL: Da. Vrei?

EA: Nuuu…Eu o să beau un pahar devin roşu.

(Ea se îndreaptă spre bar, el o prindede mână şi o s t rânge în b raţe, apo i osărută...Apoi el îi toarnă vin roşu în pahar,ciocnesc şi sorb din băuturi. Ea chicoteşte,apoi face câteva mişcări languroase şi îlsărută. El o strânge la piept şi o s ărută larândul lui. Sună telefonul. Ei nu par să aibăinten ţia de a răs punde. Fiica apare înîncăpere, ei se desprind din braţe.)

FIICA: Nu trebuie să vă opriţi din cauzamea...

(Se îndreaptă spre telefon, dar intrărobotul: ”Te sun acum , că ab ia acum amaflat…Sunt hotărâţi să te schimbe d infuncţia de arhitect al oraşului...Se pare căau descoperi t n işte neregu li la ul timamachetă ...Cred că e b ine să -ţ i iei unconcediu medical cât mai rapid...Poate aşamai câşt igi timp...Sună-mă când poţi ....Îmipare rău că eu îţi dau vestea aceasta...”Ea scapă paharul pe jos. El dă whiskey-ulpeste cap. Fiica începe să adune cioburile,secondată de El. Heblu)

SCENA 5

(În cab inetu l medicu lu i psihia tru.Fiica şi ta tăl stau pe scaun în fa ţadoctoru lui. Acesta are în mână rezultatulde la RMN.)

EL: (nerăbdător) Care e diagnosticul,domnule doctor?

MEDICUL: (cu voce gravă) Din păcateveştile nu sunt deloc bune…

FIICA: (tată lui) Ţi-am spus? …Tu nu,n-are nimic, e obosită…

EL: ( i rascib il ) Înceteazăodată...Domnule docto r, ce are soţ ia mea?

MEDICUL: Soţ ia dumneavoastră areboala Alzheimer într-un stadiu incipient spremediu. Vestea proastă este că are geneticăpozitivă, mama dânsei a suferit la rândul eide boala aceasta şi…

EL: (îl întrerupe) Nu se ştia acum 20de an i de boala asta, domnule doctor!Dictato rul nu agrea nebunii…

MEDICUL: Cert es te că s oacradumneavoastră a suferit de boala aceasta,chiar dacă nu i se spunea pe nume…Deciavând în vedere şi genetica, evoluţia boliiar putea fi mai rapidă decât ne-am aştepta.

EL: (nervos şi speriat în acelaşi timp)Ce vreţ i s ă s puneţ i, că va ajungelegumă?...În cât timp?

MEDICUL: (cu voce calmă) În modnormal, dacă boala e depistată la timp şi nuexis tă genet ică, pacientu l bo lnav deAlzheimer poate t răi ş i 15-20 de ani…Încazul s oţiei dumneavoastră există geneticăpozitivă şi din păcate nu pot să vă dau unrăspuns concret…

FIICA: (cu lacrimi în ochi) Ce e de

făcut, domnule doctor?MEDICUL: În primul rând să vă păstraţi

calmul, să vă înarmaţi cu multă răbdare şi săacceptaţi existenţa bolii. Nu faceţi modificăriîn spaţiul vital al soţiei şi nu încercaţi să-ipreluaţi din responsabilităţile casnice, chiardacă le va face asistat de dumneavoastră. Efoarte important să-i asiguraţi o atmosferăde linişte şi armonie şi să evitaţi să in traţi înconflicte cu dânsa. Am să vă pres criu untratament care…

EL: ( î l în trerupe) Ce t ratament ,domnule doctor? Dacă tot e fără leac boalaas ta nenorocită!!!(se rid ică furios şi seplimbă prin încăpere)

MEDICUL: (cu aceeaşi voce calmă)Tratamentul e menit să încetinească evoluţiarapidă a bolii…Nu exis tă leac, într-adevăr,dar şi un an în plus t răit cu demnitate e uncâş tig atât pen tru pacientă, cât şi pen trudumneavoastră, familia. (începe să scrie oreţetă)

FIICA: (disperată) Nu mai există nici osperanţă, domnule doctor?

MEDICUL: ( o priveşte cucompasiune) Din păcate nu pot să vă dauun răspuns afirmativ…Am însă speranţa căveţi face faţă situaţiei şi vă veţi înconjuramama şi (spre El) soţia cu multă dragoste şiînţelegere.

EL: (curios) Domnule doctor, spuneţi-mi cinstit: dacă am fi venit mai devreme, careerau şansele ei?

MEDICUL: (îi întinde reţeta) Am fidepistat -o în stadiu incipient şi am fi pus-oimediat pe tratament. Am mai fi câştigat timpşi poate chiar am fi pu tut s topa evolu ţiabolii...

EL: (cu lacrimi în voce) Acum e preatârziu… (se ridică de pe scaun) Doamne,ce idiot ignorant am putut fi! (fiica î l ia înbraţe…izbucnesc amândoi în p lâns.BLACK)

ACTUL III

SCENA 1

(După un an. Su frageria e to t maisăracă în mobilă. Ea stă pe un scaun cuRMN-ul în mână şi îl studiază atent . Pefaţa ei se citeşte disperarea. Îşi şterge dincând în când lacrimi le de pe obraz. Sunătelefonul. Ea răspunde. Fiica apare în fugăşi îi supraveghează conversaţia.)

EA: A lo! Bună ziua...Nu , nu eacasă...Cine să-i spun că l-a căutat?...Bine.La revedere! (pune receptorul în furcă) Îlcăuta pe tata.

FIICA: Cine?EA: (se gândeşte puţin) Uite că nu mai

ştiu…FIICA: ( încercând să-şi ascundă

disperarea) Ei, cine l-a căutat îl mai caută,

Orient Latinpag.33mamă. Vrei un fresh de fructe?

EA: (senină) Nu. Mă duc să văd dacăa venit ceva în poştă.

FIICA: (cu mult calm) Ai mai verificatazi de câteva ori…

EA: (tresare, apoi încearcă să iasădin situaţie) Da, am mai verificat, dar poateîntre t imp a venit ceva…(irascibi lă brusc)Nu mă mai monitoriza atâta, că nu suntnebună!

FIICA: Lin işteşte-te, mamă, nimeni nute-a acuzat că eşti nebună…

EA: (agita tă) Ce-mi tot ţii socotealace fac?…Când nu te-am avut pe t ine cum m-am des curcat?...( iese furioasă şibombănind) Paştele mamei ei de v iaţă, cămai bine iau o pastilă şi-am terminat…

(Fiica rămâne consternată de reacţiaei. Observă RMN-ul pe jos, îl ridică şi îlstudiază . Merge apoi spre bar şi ia o cutierotundă în mână. Verifică dacă pastilelemai sunt înăuntru. Intră El.)

FIICA: (cu ton aspru şi cu reproş) Iarnu şi-a luat medicamentele!

EL: (îşi desface cravata, o aruncă peun scaun, apoi merge la bar şi îşi toarnăwhiskey în pahar; ia o înghiţitură, apoi îirăspunde sec) Şi tu ce-ai păzit?

FIICA: (amorsată brusc) Eu ce-ampăzit?!...Nu pot sta permanent lângă ea săverific ce face, că s e enervează,trânteş te…Mai nou înjură şi mă face cu ouş i cu o ţet când o în treb dacă ş i-a luatmedicamentele…Nu sunt nici poliţist şi niciinfirmieră!!!...Ţie ce-ţi pasă, vii s eara la totulde-a gata şi habar n-ai cât de greu e să staicu un bolnav de Alzheimer!

EL: ( o întrerupe enerva t) Cinevatrebu ie să muncească în casa asta…Nu edestu l că am renun ţat la jobu l d instrăinătate?...Din ce vrei să trăim toţi trei, încondiţiile în care maică-ta e pensionată deboală, iar medicamentele trebuie cumpăratelunar?…Noroc că sunt compensate…

FIICA: (cu reproş) Mi-ar prinde binemai mult ajutor din partea ta!...Să şt ii că nunumai tu ai renunţat la job!...M-au s unat ăiade la Philips o lună în treagă ş i i-amrefuzat…Dacă te-ai implica mai mult, mi-ar fişi mie mai uşor!

EL: (aproape urlând) Şi cum ai vreasă mă implic?...Spune, cum?!...Angajăm ofemeie…E bine aşa?

FIICA: (înmuiată brusc) Ştii b ine cănu e o soluţie…Mama n-ar lăsa pe nimenisă-i umble în lucruri sau să-i gătească…

EL: (calmat) Atunci care e soluţia?FIICA: (izbucneşte în plâns; el o ia în

braţe) Habar nu am…Nu mai pot…Mădepăşeşte boala asta…Stau toată ziua ca uncâine po liţist să nu facă vreo chestie naşpa,să nu umple casa de ambalaje , să nu aducăîn casă frunze căzute prin grădină…Azi cânda venit poştaşul să-i aducă pensia, i-a dat

bacşiş 30 lei, după ce eu îi spuses em să-ilase 5 lei, că e suficient…

EL: (se desprinde din braţele ei) Nuştiam de ce când am ajuns pe st radă măs alu ta poş taş u l cu b raţele largdesch is e…Mai lips ea s ă-mi facă ş iplecăciun i…Doamne!

FIICA: (izbucneşte brusc în râs) Îmi şiimaginez cum te saluta…

EL: (râde) Da, măi, că s -a mirat ş ivecina…Dar acum am explicaţia...Apropo,unde-i maică-ta?

FIICA: (îngrijora tă brusc) Păi, a ieşitpână la cutia poştală…Tu nu te-ai întâlnitcu ea?

EL: (speriat) Nu! (se uită unul la altulşi ies amândoi în fugă)

SCENA 2

(Ea e în sală, printre specta tori şi îiroagă d isperată să o ajute să găseascădrumul spre casă. Apoi dispare în culise.Se aprinde lumina în scenă. El vorbeşte latelefon . Fiica e lângă el.)

EL: A ţi găsit -o?...Doamne-ajută!(fiicei) Au găsit-o…Vin acum...Au trimis-odéjŕ sp re noi? …Vă mulţumesc din suflet,domnule o fiţer….La revedere! ( punereceptorul în furcă) Ajunsese la teatru şinu ştiu cum a intrat fără bilet…Se pare că aderanjat s pectatorii şi au chemat paza…

FIICA: (şoca tă) Dumnezeu le!!! (sunăsoneria)

EL: Ei trebuie să fie...Au adus-o...(ieseşi revine cu Ea plângând)

(Fiica aleargă spre ea şi o ia în braţe.El îi aduce un pahar cu apă şi o aşează pescaun.)

EA: (plângând) Nu era nimic în cutiapoştală…

FIICA: Linişteşte-te, mamă.EL: (încercând să destindă atmosfera)

Aştep tai o s cris oare de la v reun Făt -Frumos?

EA: (râde printre lacrimi) Da, de la unFăt-Frumos pe un cal alb...

FIICA: De ce-ai plecat, mamă?...Ne-amîngrijorat puţin…

EA: (mira tă) Ce to t spui aco lo? Amieşit până la cutia poştală…(râde forţa t)Trebuia să-mi cer voie? (se ridică şi mergespre combina muzicală)

FIICA: ( tată lui ) Ch iar nu-ş i maiaminteşte?

EL: (împăciuitor) Las-o…Ce muzică aidori să asculţi, draga mea?...(merge spre ea)Ce zici de “ Blessed”?

(Ea dă din cap aprobator, el o ajutăsă pună cd-ul cu Elton John…Ea începesă danseze încet pe ri tmul muzicii, dar cd-u l se opreşte brusc…Ea cont inuă sădanseze, el încearcă să repornească cd-player-ul . Ea se opreşte brusc din dans şi

iese din încăpere.)FIICA: (aproape în şoaptă) TATA!EL: (ţine cd-ul în mână şi îl studiază)

Ce e?FIICA: Chiar nu-şi mai aminteşte?EL: (cercetează cd-ul în con tinuare)

Ei, nu-şi aminteş te…Mai termină şi tu cupanica…

(Apare Ea. Hainele ei sunt neglijentepe ea. Bluza e încheia tă greşit la nasturi.Aleargă spre el cu braţele deschise.)

EA: Dragos tea mea, te-ai întors acasă?(îl strânge în braţe; el se uită înmărmuritspre fiica lui) Ce dor mi-a fost de tine! (Elnu ştie cum să reacţioneze) Nu mai plecicurând, aşa-i?

EL: (cu voce stinsă) Nu…Nu mai plec,draga mea…

EA: ( o observă pe fiica ei; sedesprinde din braţele lui ) Dar ea cinee?...(agitată) Pe cine mi-ai adus în casă?!

EL: ( stupefia t) Draga mea, e fiicanoastră, nu o mai recunoşti?

EA: (î şi con tinuă delirul ) De ce-aiadus-o în casă? (fiicei) Să pleci, auzi? Târfăordinară! Ce cauţi în viaţa noastră?... Spune,ce cauţi? Să-mi laşi s oţul în pace, ai auzit?Pleacă odată! Dispari!

(Ea încearcă să o lovească, dar elintervine la t imp…Fiica rămâne pe loc,doar trupul ei e cuprins de hohote deplâns…BLACK)

EPILOG

( El şi Fiica se apropie de spectatori.)EL: Şi inevitabilul s-a produs…FIICA : Din acel moment nimic nu a mai

fost ca înainte…EL: Ne-am trezit neput incioş i în faţa

bolii...FIICA: Şi nepregătiţi…EL: Dacă aş fi ştiut…FIICA: (lui) Dacă aş fi avut puterea să

o conving, să te conving…EL: Dacă ai fi ştiut...EL: Şi am internat-o într-un sanatoriu…FIICA: Cumplită a fost ziua aceea…EL: Dacă aş fi ştiut…FIICA: Dacă am fi ş tiut...EL: Dar nu ştiam...FIICA: Dar am aflat...EL: Că singurul leac …FIICA: Al bolii acesteia…EL: E p revenţia…FIICA : Acuma ştim…EL : Cu ce preţ, însă…

FIICA: WE ARE BLESSED!EL: SUNTEM BINECUVÂNTAŢI!EL: WE KNOW!FIICA: ŞTIM!

SFÂRŞIT

Orient Latin pag.34

Se mutaseră în tr-o cas ă în oraşu lTârgu-Jiu, în apropiere de câteva rude şi dealbia Jiului. După vârs tă şi studiul început,Alexandru şi fraţii săi au fost înscrişi, fiecare,la şcoală. Îşi vedeau de învăţătură, iar, înt impul vacan ţelo r, băieţii munceau, operioadă de timp, la ţară, la bunici, iar fetele,cu acul în mână, învăţau să lucreze motivenaţionale, artistice. Mama ţinea să transmităurmaşilor gustul ei pentru frumos, dar şipentru muncă. Toate, alternate şi cu unelepasiuni, vâslitul pe Jiu, care nu rareori dădeaemoţii, fotbalul, care atrăgea generaţia tânărăa celor cinci familii înrudite, toate atât denumeroase încât, la un moment dat, se puteaalcătu i o ech ipă înt reagă, fo rmată, înexclusiv itate, din partea bărbătească aacestui clan.

Dar, ca o năpastă, în primăvara anului1956, bacilul Koch se instalează şi faceravagii printre membrii familiei lui Alexandru,fapt ce îi izolează de restul familiilor, de restullumii. Primul lovit, Aristică, moare în maipuţin de un an de la declanşarea bo lii, cutoate îngrijirile pe care le putea oferi medicinaacelor vremi.

Era o d imineaţă de aprilie , când ,înt rebat de ce nu se s coală să meargă laşcoală, el răspunse celor doi fraţi, Gheorgheşi Niculina, care erau gata de plecare, că nupoate s ă-şi ridice capul de pe pernă. “Bamerg, zisese Aristică, vă ajung din urmă”.

După plecarea celor doi fraţi, A risticăîncercă din nou să se ridice, dar cum îşi ridicăcapul şi s e aşeză pe marg inea patului,deodată îl bufni sângele pe gură. Au fostchemaţii medicii. Erau cuprinşi ambii plămâni.Dreptul cu două caverne. Când fraţii mai mariai lui A lexandru s-au întors de la şcoală, nul-au mai găsit acasă.

Către s eară, s-au dus cu toţii să-l vadăla s pitalu l din Târgu-Jiu. Stătea în pat ,îmbrăcat într-o pijama, privind la un tablouagăţat pe unul din pereţii salonului, în careun pescar vâslea pe apele Jiului. Avea ochiimari, parcă mai mari ş i mai adânci, cu

cearcăne în jur, scoase şi mai multîn evidenţă de paloarea feţei şinegru l păru lu i ondu lat. Cegândea, oare, privind apa pe carea plutit de atâtea ori? Era la vârstacând toate visurile prind aripi. Înacelaşi t imp , s ora lu i, Nicu lina,manifes tă ş i ea n işte dureriinexplicabile la stomac. Căsătorită, distrusăîn urma pierderii unui băieţel, de numai şaseluni, îşi ru ină sănătatea căutându-l zi de zi înpământu l cimit iru lu i, în treaga iarnă, cugenunchii pe pământul îngheţat. Îl căuta înnădejdea că-l va mai putea strânge în braţemăcar o dată, ceea ce des igur nu a pututface, dar a reuşit să răcească atât de zdravăn,încât s ă capete o peritonită perforată denatură turbeculoasă...

Se refăcu, însă aparent. Mai târziu, cătretoamnă, tusea, lipsa de poftă de mâncare,un pesimism nejus tificat , apar evident .Medici, radiografii, medicamente, aer,neapărat aer, odihnă, tratament. Se decideinternarea Niculinei la Sanatoriul Dobriţa.

Arist ică, în Sp italul d in Târgu-Jiu ,Niculina în Sanatoriul din Dobriţa, mamaSânia pe drumuri, împărţindu-se între ei doişi casă...

Scrisori disperate. Lui Aristică îi mergearău: “Mă ţin de pereţi, nu mă pot ridica dinpat, veniţi să mă luaţi de aici”. Între Aristicăşi Niculina, însă, scrisori de încurajare: “Măsimt bine, îi scria Niculina, ai grijă de tine,trebuie să t răim, să ne vedem acasă şiatunci vom şti să ne preţuim mai mult. Nu-i aşa, Aristică dragă, că ne-ai iertat pentrufaptu l că n -ai fost în ţeles? Să nu tepreocupe viitorul. Se poate trăi şi cu maipuţină carte. Te vom ajuta cu toţii , numaisă a i voinţă şi să învingi boala…” Larândul lui, Aristică îi scria: “Mă simt bine,sunt sigur că ne vom în tâlni, ai grjă de tine

şi nu-ţ i mai face reproşuri, ne vom faceamândoi b ine şi vom fi fericiţi cu toţii”.

Departe de realitate, amândoi minţeau.Aris tică este adus acasă. Sfârşitu l lun iiianuarie îl ţ intuieşte la pat. Alexandru erasingurul copil mai mare pe lângă cas ă. Trăiaaceste d rame intens. Ar fi dorit ca el s ă fie înlocul lui Aris tică, care-şi manifesta cândteama, când indiferen ţa faţă de moartea pecare o s imţea atât de aproape. Fiecare accesde tuse se termina cu expectoraţii cu sânge.De unde mai avea atâta s ânge? Ult imapicătu ră va însemna şi ultimul s emn dev iaţă... A ris tică îi scria Niculinei: “Cegroazn ic este să -ţi dai seama cum ţi sescurge viaţa cu fiecare zi ce trece. Cândrămân singur, mă apucă furi i le , ampornirea de a-mi scurta zilele, nu mai potsuporta aşteptarea aceasta a morţii. Săvină, să înceteze o dată chinul acesta. Stai,n-am terminat, ascultă! Nu poţi să-mi facirost de o lamă? Cred că ar fi una d insoluţiile cele mai acceptabile, sânge nu ammai mul t, într-un sfert de oră s-ar scurgetot. Te rog, nu te speria, nu mai pot aşteptaimpasib il sfârşi tu l, e to t un sfârşi t…”Niculina îl întrebase prin scrisoare: “Cumîţi poţ i imagina că aş putea face una caasta? Tu aşa a i face în locul meu?”.Aristică: “Cred că da.” Niculina: “Minţi.Sunt în stare să-mi scot inima din piept,pen tru a te convinge că ceea ce spun eadevărat, şi că neputinţa în care ne zbatem

Blestemuldestinului*)

DORU MACRIŞ

Orient Latinpag.35cu toţi i că nu-ţi putem veni în aju tor, nesufocă, ne nimiceşte. Scumpul meu Aristică,fii tare! Tu ştii că se mai fac şi minuni…”

În timp ce îi scria, Niculinei îi veneau înminte exemplele biblice şi ar fi încercat să i ledebiteze, dacă nu şi-ar fi dat seama că devineridico lă. “Minuni poate s-au făcu t, poatesun t numai n işte născociri a le min ţi ioamenilor, în orice caz, o minte luminatăle-a făurit. E singurul pai de care se maipoate agăţa un muribund”, îi răs punseseArist ică.

Afară, zăpada se topise. Razele soareluide martie abia mai lăs aseră câteva u rme dinea, ocro tind rădăcina copacilor din pădure.Vântul, călduţ , aducea cu sine mireas maprimăverii, a reînvierii naturii.

Din patul lu i, pe ferestrele desch ise,Aristică privea şi el premenirea de afară şiinspira cu nes aţ aer mult. “Daţi drumulferestrelor, le zicea el celor din casă, să măsatur de aer, căci, în curând, nu-l voi maisimţi. E mai bine să mori toamna, când totulmoare. Primăvara, când natura reînvie, eatât de greu să te desparţi de viaţă!”

Neputinţa de a interveni în salvareavieţii unui tânăr a strecurat în sufletul luiAlexandru ideea despre nimicn icia fiin ţeiomeneşti. Rugăminţile lui, adresate ceruluişi pământului, n-au fost ascultate. În noapteade 21 mart ie 1960, Aristică moare, moarezvârcolindu-s e, dorind mereu să se ridicedin pat şi să plece, s ă p lece… unde? Oprivire fixă, cu ochii ieşiţi din orbite, exageratde mari, fixaţi către uşa unde s e aflaAlexandru, o privire îngrozită, plină de frică,apoi fixarea och ilor în tavan, apo i linişte.Accep tarea t recerii de la miş care lanemişcare e lucrul cel mai greu de s uportat,iar răceala morţii, imprimată fiinţei vii pânămai ieri, dă s enzaţia unu i fior ce goleş tesângele din vine, un fior paralizant, o fricăinexplicabilă, g reu de înţeles. Trecerea pesub bolta de la intrarea în cimitir şi dangătulclopotu lui strigau, parcă: “De acum nu maieste al vostru, va trece în lumea tăcerii deaici, în liniştea tulburată doar de ciripitulpăsărilor cerului sau vuietul vântului, careva da târcoale crucilor şuierând a pustiu”.

În tr-un apus de soare primăvăratic,apunea o p rimăvară a v ieţ ii. Zgomotu lbo lovan ilo r de pământ , căzu ţi pe sicriu,loveau ca nişte ciocane inimile celo r care,deznădăjduiţi, priveau, acceptând izolareaimpusă de legile naturii.

Aris t ică, cu och ii lu i mari, negri,rămânea în prima lui noapte de cimitir, singur.Se va simţi speriat de vecinătatea celorlalte

morminte, cu care peste alte câteva nopţi seva obiş nui, se va înfrăţi?

Gol! Pus tiu! Tăcere! Paş i neauziţi!Parcă, uneori, p rezen ţă vie, atât a mairămas…

Nimic nu-i mai dureros pe lume decâtmoartea. Şi durerea provine, în special, dinlipsa de cunoaştere a ceea ce s e petrecedincolo de ea. Supunerea la care este obligatomul este revoltătoare.

Alexandru a încercat, după aceea, şi deatunci mereu, să caute şi să nu găsească,mereu s ă ceară şi să nu i se dea, mereu săaleargă şi să nu ajungă, să cerceteze fără sădescopere enigma acestui necunoscu t, încare va t rece, tot necunoscându-l.

La numai un an moare ş i Polina. Înaceeaşi cameră, acelaş i catafalc. În plinapogeu al frumuseţii, cu ochii mari, negri,migdalaţi, umbriţ i de perdeaua deas ă agenelor, care-i dădeau şi moartă un farmecaparte, ducea cu ea nu numai frumuseţea,dar ş i in teligen ţa ş i s ensibilitatea ce ocaracterizau, în pământul care va acoperitoate acestea cu aceeaşi nepăsare cu careacoperă o sămânţă neroditoare. Moartea ei,parcă prevestea, în ultimile clipe, că toţi vormuri tineri, că focul ce arde deasupra caseilor nu va cruţa pe nici unul dintre ei. “Auzi,mamă, nu vom scăpa, niciunul!”, îi spuseseAlexandru mamei.

Când nici nu apucaseră să se ostoiascărănile s ufleteşti, după doi ani, tot în amurg,un alt s fârşit al unui tânăr, acoperit de vălulalb al unei morţi ireale parcă. Moare Nelu, înurma unei intervenţii chiru rgicale. Acelaşisunet al bolovanilor de pământ spunea cătotu l s -a s fârş it. În cas a părin ţ ilo r lu iAlexandru domnea liniştea morţii, dincolode ziduri pu ls a v iaţa. Viaţa îns eamnăzbucium, luptă, muncă, realizare. Dacă moridupă ce te-ai realizat, viaţa a avut un sens,dar ce sens mai are când e întreruptă, fără săai timp să-ţi înfăptuieşti visele? Câtă durereîn sufletul lui Alexandru, care, despărţit defraţ ii lui, încerca să înv ingă, să s fidezeimposibilitatea de a lupta împotriva morţii...

Pustiul înlocuise ves elia, zgomotu l,optimismul care răsuna altădată în întreagacasă. Până ş i scârţâitul porţii suna straniu şirar. Moartea fraţilor săi îi stigmatizase pentrulumea d in afară. Ce mai însemna pentruAlexandru, pentru cei rămaşi, adolescenţa,t inereţea? Toate manifestările, de oricenatură ar fi fost ele, lui Alexandru i se păreaufalse, inutile. Moartea, această trecere de lafiinţă la nefiin ţă, era singurul fenomen pecare încerca să şi-l mai explice, să-l înţeleagă,

să-l pătrundă.Abs orb it de acestă s ingură

preocupare, Alexandru căuta să citească,să găsească o dezlegare care să-i aducălin iş tea, împăcarea. Sfida, s fida tot ceaparţinea aces tei lumi, sfida propria luiexistenţă. Doarea să moară, să încerce şi elsă treacă această barieră, care impune izolarecare des parte fără drep t de apel fiinţe dragi.I se părea stupid ca, o dată cu moartea, totulsă dispară. Încerca s ă privească pământulşi, cu imaginaţia bolnavă de atâtea căutări,încerca să se înşele, s ă-şi înşele gândirea şisimţirea.

Alexandru căuta şi-i vedea pe ai luicând pe o planetă, când pe alta. Dacă şi pealte planete pulsează v iaţa, de cine s untlocu ite ele?, s e înt reba el. Vom dezlegaenigma morţii sau ne vom afunda mai multîn ea? Vom pune capăt căutărilor, sau vomcontinua să căutăm bâjbâind cu imaginaţiabolnavă de neputinţa pătrunderii tutu rortainelor ce freamătă omenirea de secole? “Şitotuşi se învârteşte?” “Şi totuşi există!” Sănu li se mai dea oare acestor oameni tereştriposibilitatea continuării cercetărilo r, să nuli se mai ofere, oare, posibilitatea să-şi con-tinue firul gândirii întrerupte aici de moarteaaceasta absurdă? Ar fi păcat ca moartea săîn trerupă firu l începu t aici, al uneiinteligenţe vii, care şi-a dedicat viaţa ştiinţei,poeziei, artelor, surprinsă de nemiş care cumâna pe eprubetă sau condei. Firul întreruptaici de oboseala anilor, bolilor, sau vieţii grelede pe o planetă ar t rebui să-l poarte încont inuare, în mişcarea s a pe o alta ,atribu indu-i o haină mai uşoară, care să-ipermită s ă-ş i ducă la îndep linirepreocupările ce l-au frământat aici sauaiu rea. Numai aş a şi-ar avea explicaţiiîntreruperea vieţii aici, indiferent de vârstala care s-ar produce. Aşa gândea Alexandrula v remea res pect ivă, încercând s ă-ş iastâmpere durerea, pentru a putea suportaizolarea.

Dorinţa arzătoare de a nu se lăsa învinsa manifestat -o tot t impul şi fratele s ăuGheorghe. Proaspăt locotenent de art ilerie,înalt, semănând leit cu Alexandru, contractăşi el o bronşită, care, deşi luată din pripă,evoluă, îi cuprinse plămânii şi, în mai puţinde opt luni, îl răpus e. Fus ese in ternat îns anato riul de la Moro ien i, în urmainterven ţiilor părinţilor lui Alexandru, care,în disperarea lor, ceruseră min istrului catânăru l loco tenen t s ă fie s upus unu itratament u rgen t, just ificând că este alpatrulea copil al lor ameninţat cu moartea.

Orient Latin pag.36Cererea es te aprobată, dar în sanatoriu

este supus unei operaţii, unu iacobeus, decare nu avea nevoie. După operaţie, îi mersedin ce în ce mai rău. Apar hemoptiziile. Laprima şi cea mai puternică, lui Gheorghe îitrece prin minte să-şi pună capăt zilelor. Cuastfel de gânduri, ieşi, ţinându-se de peretepe tereasă. Era noapte. Întunericu l ce-lînconjura nu l-a înspăimântat. Cu mâin ileîncleştate de balustradă, orbit de ideea carei se înfipsese în creier, şi-a dat drumul ca osăgeată în afara terasei, fără să-şi desprindămâinile.

De undeva din adâncuri, în clipa aceeai se păru că aude un glas: “Gheorghe, nu,în toarce-te!” Ca h ipnot izat, în loc să-şidesprindă mâinile, le-a încleştat şi mai tare,şi suspendat aşa, în aer, auzi pentru a douaoară: “Gheorghe, Gheorghe, întoarce-te!”Inconştient, sau poate speriat, a cerut ajutor,cu o voce destul de st insă şi nesigură. Nu ofăcea convins. Colegul de cameră, un maior,căru ia i se păruse suspectă ieş irea lu i peterasă după o asemenea hemoptizie, auzindceva, a ieşit. S-a repezit ca scos din minţi,zărind , la lumina ce s e st recura pe uş adeschisă, două mâini albe ţânând balustradaşi nimic altceva. Între timp intră şi in firmieraş i, împreună, l-au rid icat până cândpicioarele au prins zidu l sub ele. Un s alt şi afost înapoi...

Cu ochii sticlind, Gheorghe stătea înmijlocul terasei, ţintuit locului. Luat de mână,s-a mişcat ca o marionetă şi s-a lăsat dus încameră, în pat.

O jumătate de oră a privit fix tavanul,apoi a adormit. În noaptea aceea fatală, închiar momentele acelea de grea cumpănă,Alexandru şi mama lui urcau obosiţi scările,şoptindu-i numele la fiecare pas făcu t, cătreel. Gheorghe le era drag. Era un cop il iubitîn familie. Se înţelegeau perfect.

Primăvara îl aducea acasă: de la 86 dekilograme la 40. Medicii îl părăsis eră.Încercaseră to tu l, dar zadarnic! După operioadă de bine, relat ivă, altă hemoptizie îlîntorcea înapoi.

Octombrie era pe sfârşite, dar în anulacela toamna era plăcută. Soarele încălzeaîncă, strecurându-se printre frunzele galbeneale copacilor, sădind în sufletele oamenilormelancolia. Un “ce” care dispare şi ia parcăcu el toată bucuria pământului.

Alexandru stătea pe treptele casei, iarGheorghe pe şezlong, în curte, şi privea, îndupă-amiezele încălzite încă, razele soareluisporind nuanţa de rub iniu a frunzelor. Dincând în când, unele s e desprindeau şi-n

căderea lo r mişcau aerul, producând unfâşâit jalnic, ca o ultimă pâlpâire a unei vieţice se stinge, aşternând covorul morţii, pestecare oamenii calcă nepăsători, fără să-şi deaseama că numai rezistenţa în timp e singuradeosebire între materialul ce alcătuieşte celedouă fiinţe, vii la un moment dat. Era atâtalinişte, încât se simţea cum, cu fiecare fâşâit,li se desprinde ceva din s uflet, ceva caremoare alături de frunzele-n cădere, ceva carete face să-ţi priveşti propria moarte. Gândeauamândoi la fel, dar nici unul nu încerca să-şidezvăluie gândurile cu glas tare.

Cu ochii urmărind ultimile raze adunatede g lobu l ceresc care dispărea t reptat -t rep tat , d incolo de limita o rizon tu lu i,Gheorghe scoase un o ftat lung, nesfârşitde lung, care părea s ă însemne că simteaproape acest sfârşit, iar ridicarea lui bruscădin scaun spunea: “Nu-l pot înlătura, e alzilei, e al toamnei, va fi al meu”.

Începuseră şcolile. Alexandru îşi luasebacalaureatul, dar pe nimeni nu-l in teresaviitoru l, iar Gheorghe, în luptă cu moarteaoprise t impul în loc şi tot el, Gheorghe, e celcare îl aju tă pe A lexandru să p lece lafacultate. “Du-te, i-a spus Gheorghe, să numă mai vezi murind şi pe mine…” Alexandrua plecat pentru a-şi face un viitor, în timp ceal lui Gheorghe se prăbuşea. “Dacă voireuşi, i-a spus Alexandru lui Gheorghe, cabursier, rămân”. “Atâta timp câ t vo isupravieţui, îţi voi trimite din so lda meabani i de care a i nevo ie”, i-a răs punsGheorghe.

Niciodată A lexandru nu a s imţ it undezechilibru ca atunci. Gheorghe trebuia sătrăiască, era prea bun, p rea frumos, p readelicat. Trebuia să rămână ceva bun printremembrii familiei. “Trebuie!”, s e t rezeaspunând pe stradă Alexandru, la mas ă, lacursuri, în cameră, o riunde s-ar fi găsit.

Dar… tot într-o zi de marţi, da, tot marţi,o telegramă îl anun ţă: “Gheorghe, a muritastăzi, 8 decembrie 1963. Vino imediat!”

Un gol de neînlocuit. Un nou mormânt,al patru lea, în mai puţin de trei ani. Revoltă?Nebunie? Cine mai putea să-şi dea seama?!Gheorghe era mort! Gheorghe in trat înnemişcare?! Alexandru îi auzea, parcă, tottimpul paşii grăbiţi şi-i vedea ochii mari şifrumoşi care, peste capetele tuturor, căutau,totdeauna, ceva, pe cineva. Mama, mai multinconştientă, a mers în urma sicriulu i purtatpe afetul de tun, conducând pe ultimul drumpe cel mai drag, pe cel mai scump din trecop iii ei. Sunetul bolovanilor de pământ,acelaşi s unet , aceeaşi s upunere oarbă,

s upunerea de a p riv i cu och ii minţ iiimaginea, ultima imagine, cu care cei dragipleacă şi cu care rămâi tot restul vieţii.

Acasă se aşternuse pustiul unei tristeţisufocante. Ceea ce se petrecea în afară, numai pătrundea înăuntru . Era atâta tăcere şilinişte! Liniştea mormintelor din cimitir seaşternuse şi-n casă. Eul fiecărui membru dinfamilie se afla alături de cei duşi. Mormintelelor deveniseră casa lor, casa lor devenisemormintele lor. Alexandru nu mai pu tea, numai vo ia s ă pună în t rebări, s ă cau terăspuns uri. Nimicnicie, gândea… Să stai şisă priveşti trupul inert al fiinţelor celor maidragi, fără să poţ i in terveni, fără s ă po ţiîmpiedica această int rare în nemişcare… Săte s upui lov it de neput in ţă, îndeplin iriianumito r obiceie, să acţionezi ca un robotpredând pământului sau aerului materia vieîn mişcare până mai ieri...

Camera lui Gheorghe, camera tuturorcelor ce dispăruseră, devenise lăcaş ul sfântal familiei, ce mai rămăsese din ea, locul sacrua to t ceea ce au iubit ei mai mult , erausingurele urme care le vorbeau de Aristică,de Polina, de Nelu, de Gheorghe cel drag,erau singurele urme, care le mai aminteau deprezenţa celor ce, în hainele lăsate, trăiau,încă, p rin ceea ce fiecare om are mai spe-cific. Dis tincţia, bunătatea şi frumuseţeaplăteau, ieşind la iveală din fiecare lucruşorat ins de mâna delicată a celo r d ispăruţ i.Himere, iluzii, ele cons tituiau în felu l lor unsuport. Cine urma?

Alexandru abia sosise, din Timişoara,la cimitir. A apărut împlet icindu-i-s epicioarele, nu de oboseală, ci de emoţ iarevederii, de durerea ce i-a putut-o producecel de al patrulea mormânt. Nu a îmbrăţişatpe n ici unu l din cei p rezen ţ i, ci,îngenunch ind , cu palmele în pământu lmormântului lui Gheorghe, i-a strigat printredin ţi înăbuşit numele, întocmai ca o vităînjunghiată. “Gheorghe, Gheorghe, eu m-am întors, tu ce-ai făcu t, de ce nu m-aiaşteptat?!”

S-a înt ins şi a stat aşa, cu obrazu l lipitde pământu l rece, până ce, t reziţ i d insurprinderea care le paralizase şi graiu l,membrii familiei s-au mişcat şi l-au ridicat deacolo . “Revino-ţ i, fecioru l tat ii, i-a s pusGrigore-tatăl, eşti singurul copil care mi-airămas” – şi s-au sprijinit unul de altul, şi auplâns, un p lâns amar…

* Fragment din romanul, în pregătire,cu acelaşi titlu.

Orient Latinpag.37

La Editura TipoMoldova din Iaşi aapărut an to log ia poetică in t itu latăSentimentul spiralei semnată de Lucia OlaruNenati, în cadru l s ecţ iun ii Poeziecontemporană a colecţ iei “Opera omnia” ,deja prestigioasă, susţ inută în ultimii ani deaceastă editură, prin care se reuşeş te a secontura tabloul unei v ieţi literare plină desubstanţă.

Cartea reuneşte poeme selectate dincele nouă volume pub licate, din 1975, decătre scriitoare, dar şi un capitol de Inedite,structurate cronologic, urmate de un Breviarbiobibliografic şi de o secţ iune ded icatăreflectării critice a cărţilo r sale. Portretulexistenţial prezintă profilul unei scriitoarecomplexe, autoare a 26 de titluri de genuridiferite (poezie, proză, eseu, literatură pentrucopii, cercetare literară, pub licis tică ,emines co log ie), ba ch iar ş i interpetaremuzicală, capitol căruia i se subscriu celetrei albume muzicale realizate până în prezent,începând cu Cântecele lui Eminescu, anexăa cărţii Eminescu. De la muzica poeziei lapoezia muzicii, prin care autoarea tratasubiectul apropierii poetului de muzică şi

reconstituia în premieră absolută şiîn p ropria interpretare reperto riulmuzical al lui Eminescu. Prefaţa aceleicărţi semnată de acad. D.Vatamaniucse încheia astfel: “O asemenea lucrarenu aveam în cultura română”.

Prezen ta an tolog ie es te, aş adar,ded icată doar unei laturi din bogata ş icons is tenta operă literară a aces teiscriitoare, creaţia lirică, iar parcurgerea eirelevă încă o dată caracteru l st ructuralarmonic al întregii sale creaţii, ceea ce explicăfenomentul apropierii sale de zona muzicală.Căci ind iferen t dacă sunt o rgan izate încadrele metricii riguroase ale ritmului şi rimei,sau în vers liber, poemele sale au o profundăcoerenţă şi armonie interioară, aceea careface pe cititor să continue a citi cartea, sădoreas că a o recit i, să mediteze as upras ens urilor s ale adânci ş i s ă admireconexiun ile ingenioas e ş i originale alecuvintelor sale, ba ch iar să reţină, cu saufără voie, sintagme întregi din poemele citite.Această impresie pe care o are orice cititoravizat ş i de bună cred inţă este susţ inută şiprin multitudinea extraselor din cronicile

publicate de-a lungul timpului despre toategenurile scrisului său (peste 150) şi semnatede nume alese ale vieţii literare româneştip recum: Lauren ţ iu Ulici, Constan t inCiopraga, Al. Piru, George Muntean, VladSorianu, Nicolae Ciobanu, Constanţa Buzea,Dumitru Micu, Mihai Cimpoi, Adrian DinuRachieru, Ioan Holban , Simion Bărbulescu,Viorel Cosma, Liviu Leonte, Cons tant inCălin , M.N.Rus u, Mircea Vaida, AdrianPopes cu , Cris t ian Lives cu, TheodorDamian , Mihaela A lbu, Grigore Vieru ,Svet lana Paleologu Mat ta, Irina Pet raş,Nicolae Turtureanu, Vasile Sporici, DoinaCernica, Victoria Miles cu, Mircea Lut ic, IlieTudor Zegrea ş.a.

Ans amblul acestor impres ii (uneleep is tolare) ale atâtor s pirite de elită aleun ivers ului nostru cultural fo rmează untablou general al unei receptări de nivelaxio logic superio r al s cris ulu i acesteiau toare care îns ă nu a făcu t ges tu rispectaculoase de-a lungul timpului pentrua atrage aten ţia liderilor de opinie asuprasa. Iată câteva asemenea extrase de naturăa con tura profilul literar al Luciei OlaruNenati, în cazul de faţă cel liric: ”Nu naturaîn sine, nu pastelul captivează, ci esenţele;parfumul vegetal transcende în fabu los;spaţialitate amplă şi intimism se întretaie întoate felu rile . Nu t rimiterile de as pectreflexiv..., ci pensulaţia dezinvoltă în tonuride „aur şi purpură” conferă s ubs tanţăevocărilo r în direct . Bucovina din inimăplanează plurivoc, emoţional supratempo-ral, în orizont sacralizat. La Ipoteşti, persistăduhul unui Eminescu diafan, licărito r, motivde litan ie ş i magie ; d iscurs o rches t rateminescian . În to tul poeta şi eseista sepotenţează recip roc. Personalitatea Luciei

O sărbătoarea poeziei autentice*)

Prezenta antologie este, aşadar, dedicată doarunei laturi din bogata şi consistenta operă literarăa acestei scriitoare, creaţia lirică, iar parcurgereaei relevă încă o dată caracterul structural armonical întregii sale creaţii, ceea ce explică fenomentulapropierii sale de zona muzicală. Căci indiferentdacă sunt organizate în cadrele metricii riguroaseale ritmului şi rimei, sau în vers liber, poemelesale au o profundă coerenţă şi armonie interioară,aceea care face pe cititor să continue a citi cartea,să dorească a o reciti, să mediteze asuprasensurilor sale adânci şi să admire conexiunileingenioase şi originale ale cuvintelor sale, bachiar să reţină, cu sau fără voie, sintagme întregidin poemele citite.

Orient Latin pag.38Olaru Nenati respiră o luminoasă legăturăde profunzime cu climatul în care s-a ivit pelume autorul Luceafărului.” (C. Ciopraga).“Fără a pierde nimic d in substanţă, poemultinde în in terpretarea Luciei Olaru Nenatispre acea armonie a sferei, echilibru l evocatşi rîvnit de atîţia poeţi, gravitînd în ju ruliubirii ca forţă genetică. Pentru această poetădispunînd de un registru grav, meditativ, alecărei complexe disponibilităţi sunt cenzuratede o rază carteziană, poezia corespunde uneicontinui nelinişti, insp irată invenţie şi starede veghe”.(Mircea Vaida). “Poezia LucieiOlaru Nenati s-a aflat mereu s ub peceteamelodios ului, a armoniei, poemele sale fiindadesea adevărate „cochilii cântătoare”. Deaceea, nu este întâmplător că în palmaresulei s e află înreg ist rări muzicale îninterpretarea de excepţ ie a poetei. Prinaceastă remarcabilă în treprindere as piraţiaei permanentă de-a fi o „fiinţă de muzică” îşiaflă o tu lburătoare, fas tă şi armonioasăîmplinire. (Adrian Dinu Rachieru). “Înmaturul poem Bucovina d in inimă undeimaginile converg prin atmosfera de paceinterioră şi firesc, de retrăire a unui timp miticconcreteţea diafană a peisajului res piră unabur de eternitate. Poemul va fi imaginatdrep t o s avan tă răs ucire în substanţamuzicală a sentimentulu i, explorare a zărilorinterioare care aduc s enzaţia întremătoare aunei des ch ideri de orizon t.” (AdrianPopes cu). “Ca poet autoarea suferă încă şimai mult pentru că ea percepe lumea altfel.Privirea ei trans cende limitele la care seopresc ceilalţi. De aici verbul său p rofetic,însă tocmai pentru că profetic, p rigonit.Totuşi aşa cum profetul moare pe baricadelemisiunii sale şi poetu l nu-ş i lasă flacărast insă de cei care nu-l în ţeleg. El atrageatenţia asupra marii datorii pe care o arefiecare în viaţă şi care este, cum frumos ozice autoarea, acela “de-a căuta ş i găs i /rostu l făp turii mele în minunea de-a fi”.Recunoaş tem în filozofia acestu i volum,surprinzăto r, s au poate nes urprinzător laLucia Olaru Nenati, întreaga traiectorie adestinului omenesc după cădere, sau, cu altecuvinte, o poetică retrasare a istoriei mîntuiriineamului omenesc.” (Theodor Damian). “Înghicitul traiect pe care îl ascunde acest poemse configurează poezia Luciei Olaru Nenatide d inco lo de paradis ul textulu i ş i dedincoace de infernul trăirii cotidiene… Întotul, Singur, Sinele meu, e un volum ceatrage atenţia asupra unei poete despre care,faţă de cota sa valorică, s-a scris prea puţinşi deseori, nedrept.” (Ioan Holban). “Puţineelemente, dar pregnant simbolice şi printr-o

forţă a limbajului deloc uzual, se creează unmare mister ca şi nevoia de a-l pătrunde.(…) Frumuseţea acestui tablou este dincolode o rice închipu ire p rin s imţ irea ş icreat iv itatea poetei care îngemănezăimaginile serii cu atributele mirilor. Puritateaextatică a iubirii lor în fluidul naturii atingesublimul. Şi cit itorul îl resimte ca atare.Poemul este un vis frumos. Dacă cititoruleste atât de entuziasmat de acest scurt poemeste şi pent ru faptul că el cores pundeconcepţ iei heideggeriene de Entwurf.”(Svetlana Paleologu Matta). “Lucia OlaruNenati se rosteşte cu o voce formată, alecărei acorduri temperate evocă timbrul sobrude violă. Echilibrul int im al afectivităţii salefemin ine - printr-o gingăşie subtil filtrată –es te consecinţa unei decantări mature aemoţ iilo r, a dis creţ iei cu care las ă s ăînt rezăreas că v irtuozitatea mijloacelor deexpresie şi nu mai puţin a unei ideaţii trăiteplenar.” (Vlad Sorianu). “Poemul as piră ladesemnarea unui spaţiu al idealităţii, pe alcărui cuprins rolul decisiv îl au conotaţiilemetaforic s imbolice chemate s ăconverteas că descripţ ia în defin iţie sieşisuficien tă în ordinea cunoaşterii de sine. Oas emenea percep ţ ie “au toscop ică” afaptelor retrăite în spaţiul visării are darulde a conferi o reală materialitate inefabiluluiexistenţei. Este, de fapt, formula care se aratădeosebit de generosă cu poezia Lucia OlaruNenat i. Ea as igură poemului necesaru lcoeficient de obiectivitate, structurîndu-l.”(Nicolae Ciobanu). “E tu lburătoare oasemenea dematerializare a univers ului liric.Şi e o performanţă să creezi poem după poempentru a da corp de s unete tăcu teimpalpab ilului, nefiinţei, golului. Sunt multeaspecte care ar merita să fie eviden ţiate înacest incitant volum al Luciei Olaru Nenatica, de p ildă, remarcab ila sa disponibilitateprozodică, cultivînd at ît versul “clasic” cîtşi cel liber, cu o aceeaşi dexteritate, varietatea“materialu lu i de const rucţ ie” altern îndnotaţ ia cu reflecţ ia, viziunea cu detaliulderizoriu , tend in ţa s p re esenţ ializare ş iabstractizare, construirea şi de-construireaconcomiten tă a imagin ii, es tompareafiguraţiei şi mai ales , puterea de a sugeraprin s impla miş care a versurilor, bineeufonizate, stări atît de vagi, de lab ile, cumsunt cele ale visului, ale alunecării în somn.”(Mariana Lazăr). “Există în poezia LucieiOlaru Nenati şi o dimensiune imprev izibilăşi semnificativă: eminescianismul şi nu acelafes tiv, generat de en tuzias m, veneraţie şiimitaţie . (...) Autoare lucidă, de substanţă,conştien tă de strălucirea şi limitele poeziei,

p rin aceas tă u lt imă d imens iune aeminescianismului asumat şi feminizat , eaface figură aparte în tre poetele de azi.”(Aureliu Goci). “Poeţ ii nu po t fi decîtpoeţi” şi, prin urmare, regimul existen ţei lorse cuvine să fie aproape, dacă nu to tuna cual vorbelor însufleţite cărora numai ei, pare-s e, le cunos c ad înca taină; aceas tăiden tificare ech ivalează cu o ret ragerebiruitoare în geografia textulu i poet ic şiLucia Olaru Nenati o proclamă ca soluţieontologică”. (Laurenţiu Ulici). “ Este o cartede o mare frumus eţe ş i p rofunzime asentimentului, de o mare simplitate aproapeplutitoare a formei. Am citit-o cu bucurie şimi-a lăsat impres ia pe care mi-o las ăîntotdeauna poezia adevărată, acea senzaţiede limpezime de după plîns, senzaţie pe caream des coperit -o încă din copilărie când,oprindu-mă d in p lîns , după ştergerealacrimilor mi se părea că văd lumea mai clar,mai colorată şi mai limpede. Te felicit dintoată in ima şi cu toată colegialitatea pentruUmbra Casandrei ş i-ţi doresc succes şinoroc cu ea şi pentru ea”. (Ana Blandiana).“Pe lîngă învăluitoarea muzică a poemeloratât de armonioase, pe fondul discordant alliricii moderne, găses c că farmecul poezieiderivă din sentimentu l sau din conştiinţasacralităţ ii limbajulu i poet ic. Cuvintele seadună într-o ceremonie a comunicării şifiecare poem devine as tfel o celebrare afrumuseţ ii – o frumuseţe a tăcerii, a dorului,a nedefinitului, a melancoliei, a toamnei castare de spirit. Pe de altă parte, realul setopeşte în visare şi mi s-a părut în acest senscă volumul are o coerenţă de viziune şi mesajdeosebită. Dacă la început poemele vorbescdes pre nos talg ia după frumos, figurândipostaze onirice, în final poetul însuşi devineo imagine de vis privind de departe realuldin care s-a desprins. In acelaşi timp cititorule chemat s ă part icipe la crearea uneiatmos fere rarefiate, t rans parente, undeîn ţeles urile luminează ş i izbăves ccotidianul.Ca cititoare, eu nu pot decît săvă mulţumesc pentru ceea ce aţi scris şi săvă urez din toată inima pe mai departe putereşi har.” (Monica Pillat Săulescu)

Asemenea impresii pot cont inua încămult şi per total conferă antologiei recentapărute caracterul unui eveniment culturalde substanţă ce îmbină discreţia manifestăriipoet ice cu valoarea ei ins t rins ecă ş idăinuitoare.

RADU PANAIT*) Lucia Olaru Nenati, “Sentimentul

spiralei”, Ed. TipoMoldova, Iaşi, 2012.

Orient Latinpag.39O poezie cerebrală,străbătută de cugetăriprofunde

Printre alte călătorii pe carePau lina Popa le-a făcut ped iferite meleaguri (Fran ţa,Io rdan ia, Grecia, Is rael etc.),vizita făcută în ţara lui Sofocle şiEschil este una distinctă pentrupoetă, una izvoditoare de har şis ub limare. În Grecia, poetaPaulina Popa regăseşte poeziaîn s ens ul ei arhetipal, poeziaaceea care a înălţat spiritualitateaatenienilor, care a uimit antichi-tatea prin elevarea cugetulu i,poezie ce pare a fi impregnată înfiecare p iatră şi fiecare marmurăde pe Acropole, unde parcă şi acum mai răsună ca un ecou glasurileunor Demostene sau Pericle, ori tânguirea lirei lu i Orfeu.

Mărturie a s ublimelor s en timente trăite de poetă print revestigiile glorioasei epoci a Greciei antice, stau versurile din jurnalulliric intitulat ,,Vâsla de ametist. Cartea Grecia” (Editura ,,Emia”, Deva,2011), unde autoarea aduce un omagiu măreţiei spiritualităţii,supremaţiei spiritului uman asupra oricărei forme de manifestare aignarităţii materiei.

Versurile par a se ridica, precum o incantaţie domoală, chiar deacolo, din apele vechii Elade, aducând cu ele când vuietul carelor,când sunetul unduios al harfelor, pândite din adâncuri de înfăţişărilehidoase ale îndoielii:,,…Cât despre Poem:/ aici, în frumoasa Grecie,/porneşte pe mările elene/ şi cântă cât îl ţine gura,/ convins că cinevaîl aude.// Apele se frământă,/ ridică valuri pe culoarele isto riei,/scot la iveală monştrii cu cap de om,/ şerpi de apă,/ aceia caremănâncă gândurile noastre,/ ale tu turor…”

De altfel, cele mai importante şcoli din Grecia antică au avut cascop dobândirea înţelepciunii supreme prin filozofie şi artă, iar înacest spirit al luptei pentru câştigarea înţelepciunii, imanentul umaneste perceput de Paulina Popa ca o entitate a poeziei, pe care odoreşte v ictorioasă în lup ta cu tenebrele indolenţei şi barbariei şica întruchipare a izbânzii categorice, zdrobitoare, imaginată de poetă,îl regăseşte acolo în străvechea Eladă, în locurile încărcate de istorie,pe legendarul Alexandru Macedon, eroul care, după ce a gustat dinînţelepciunea Greciei, i-a putut înv inge pe vanitoş ii perşi:,,Popoarele de cai// ale lui Alexandru,/ Aici în Macedonia,/ galopau,galopau…// Viaţa lor este, toată.

În lupta încrâncenată a spiritului, a poeziei, cu ignoran ţa,autoarea angrenează şi susţinerea străvechii muze greceşti Polimnia,dar mai ales afirmaţiile Sfântului Apostol Pavel: ,,Căci în El avemviaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri:«Suntem din neamul lui…». Astfel dar, fiindcă suntem de neam dinDumnezeu , nu trebuie s ă credem că Dumnezeirea este asemeneaauru lui sau arg intului sau p iet rei ciop lite cu meş teşug irea şiiscusinţa omului.” (Faptele apostolilor, 17, 28-29)

Din această confluen ţă a mitului, filozofiei ş i credin ţei îşinutreşte Paulina Popa poezia, pentru că de fapt întreaga s a creaţiepoet ică stă sub s emnul maturităţ ii s pirituale, a înţelepciun iidobândite prin ample lecturi şi bogate experienţe de viaţă, este opoezie cerebrală, cu inflexiuni de cugetări profunde şi înălţări la

cele mai înalte sfere de credinţă, străbătută de o inconfundabilămuzicalitate şi sensibilitate feminină:,,Mă rog luminii sub măslini/Mă-nchin şi le sărut/ coroana lor de aur/ Dar, vai, în rugăciune, cepuţin i/ Te-au ş i găsit, Iisuse,/ pe cruce, o ri în staul.// Dezleagă,Doamne, ruga/ să urce către cer./ Dezleagă apele să spele ţărmuriiară/ Când mă ridic, o lume de mister/ Să se afunde şi îngerii/ dinversuri s ă răsară.// Aşa te-ai rugat pe Acropole.”

Această cântare a Greciei se încheie cu un psalm al rugăciunii,un imn al credinţei, dedicat de poetă celei mai tinere generaţii, cainiţere întru fericire şi neuitarea frumosului autentic:,,...Rugăciunedupă rugăciune/ să înalţ,/ aici la Marea Meteoră,/ în biserica SfântuluiVarlam.// Să-i scriu nepotului meu:/ Rugăciunea este fericirea!/ Iar// Fericirea, vâslă de ametist!”

Prin volumul de versuri ,,Vâsla de ametist. Cartea Grecia”, poetaPaulina Popa înalţă încă o incantaţ ie a spiritului uman, a sublimului,spre sanctuarele poeziei un iversale.

PETRU BIRĂU

Interiorul lucrurilor,şi mai departe*)

Lirica poetelo r aflate pep iscurile literatu rii românecontemporane (Ana Blandiana,Cons tan ţa Buzea, IleanaMălăncioiu , Doina Uricariu ,Angela Marinescu etc), impre-sionează prin luciditate analitică,expresivitatea imaginilor fruste,vast itatea p rob lemat icii abor-date. Specificul Simonei-GraziaDima, între aceste poete, constăîn apetitul metafizic transfiguratnu numai liric, ci şi în eseurilecritice pe care le elaborează –stau mărtu rie cele adunate învolumul Blândeţea scorpionului (editura Ideea Europeană, 2011).Coperta cărţii de versuri Interiorul lucrurilor*) reprezintă un panoupe care sunt incizaţi ochii stilizaţi ai unei bufniţe, p reluaţi din creaţiasculpto rului Constantin Antonovici (un fost elev al lui Brâncuşi).Acuitatea vizuală nocturnă a păsării menţ ionate, este emblematicăpentru specificul poetei, acela de a descifra cu acuitate, prin beznaaparenţei, esenţa lucrurilor. Poetul, crit icul literar şi traducătorulSimona Grazia Dima a găsit titlul cel mai portivit pentru poezia pecare o scrie, întrucât lirica ei sondează profunzimile existenţei. Pentrucartea pe care o elaborez, o cercetare gnoseologică asupra poezieinoastre, începând cu Nichita Stănescu, acest titlu ar fi fost foartepotrivit . Întrucât nu po t să-l preiau, am să-mi int itulez lucrarea“Interiorul liricii”, mulţumindu-i autoarei pentru că mi-a oferit aceastăsuges tie.

Conform punctului meu de vedere, expus şi în recenzia pe caream făcut-o volumului de versuri scris de Eugenia Ţarălungă – “Biu”poeme şi texte-bloc (Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2010), poetul se poatesitua în următoarele ipostaze: în aparen ţă, privind aparenţele; înaparenţă, privind esenţele; în esenţă, privind aparenţele; în es enţăprivind esenţele; în imaginaţie pură, după ce a pulverizat esenţele.

Simona-Grazia Dima pendulează între aparenţă şi esenţă, într-un fel aparte. Tehnica ei de seducţie se dezvăluie în ch iar poeziacare dă titlul volumului. Poeta descrie un eveniment cotidian (încazul de faţă, un aeroport internaţional), care îi conferă prilejul de a

Orient Latin pag.40medita (aşteptând îmbarcarea) asupra abisurilor. Zborul/călătoriase desfăş oară, după cum teoretizează Mircea Eliade, în interiorulnostru, „în scăldătoarea ideilor prime”: „Dar interiorul lucrurilor?Fără asta nimic n-are rost. Apele mele/ adânci atunci le-aş cunoaşte(mă păstrez la umbră, sub cortina/ de flăcări). Ghemuit în lumină, voivedea ros tul şi chipul/ mişcării înseşi, o ra se va umple de izvoare,va desch ide-acei / ochi pentru care-un regat consimte să ardă”.

În esenţă, d incolo de elementele primordiale, s e dezvăluieunitatea categorială a lumii: „stăpân eş ti numai pe adânc,/ peincendiu l lăun tric. Ha, ha! Locu l unde/ focu-i totuna cu apa!(Politeţe).

Esenţa u ltimă pare a fi de natură spirituală: logosul demiurgicori ideile p laton ice. Poeta revine în co tidian, contaminată deplatonism: ”Mult d in ce trăim aici este umbră,/ bogăţie-a tăcerii.”(Într-o casă memorială). Credinţa că viaţa reprezintă un „joc se-cund” al ideilor pure o regăsim şi în poezia La braţ cu umbra.

Din aces t motiv, apocalipsa se petrece în mintea noast ră: „Larădăcina lumilor,/ un strop de sânge-i de ajuns/ să umple de crimăhăurile,/ hoituri obscure conduc un iversul/ spre sinucidere. Vei ţineîn mână/ diamantul până ce, devenit cenuşă,/ va fi văzut ca diamant./Abandonează-ţi min tea/ în humus u l lumin ii care a p ierit.”(Abandonează-ţi mintea)

Universul imaginat de poetă pare o halcă de carne sângerândă,iar muzica sferelor, un vaier continuu. O poezie deloc feminină, rece,intelectuală ne solicită din plin spiritul: „E cerul o rodie timpurie,/stelele cad străpunse,/ d rumul lor e un vaier./ Calc lin pe lutul /gemând sub călcâie, / ascult cum trec fiori / din rădăcină-n rădăcină.”(Numărătoarea)

În cosmosul fizic, rece, universul liric aduce căldura imaginaţieişi a sentimentului. Un ciclu vag autobiografic urmăreşte destinulpoetei, începând de la naştere, când ursitoare i-au fost flacăra şifulgerul: „S-au întâlnit undeva cuvântul şi viaţa mea. / De la o vibraţiea pornit totul. Fulgeru l / mi s-a aplecat deasupra, s-audă. /(...) /.. Atunat flacăra-n mine, /(...)/ ...S-a declanşat / fiinţarea totală, au fostabsorbite înglobate / v răjite până şi gunoaiele de pe jos.” (Fulger).

Casa autoarei/„odaie cosmică” reprezintă un imago mundiavând un centru din care este posibil dialogul cu transcendentul(Mircea Eliade): „Când păt rund la mine-n odaie, / găs esc toatelucrurie-n proiect – / peis aj fabulos şi fan tastic – / pânze fâlfâind cavelele / şi tablouri ce s e pictează încă, / de la sine, un ocean încreştere, / mai are un pic şi se va înălţa-ntre nori, / împreună cupământul întreg”(Casa unu i poet).

Din perspectiva eternităţ ii, viaţa literară reprezintă un câmp deluptă. Postumitatea poetului durează cât timp es te citit: „Cineva-ţiva găsi inima pe câmpul de luptă şi se va gândi/ să alerge cu ea s-osalveze. Vei fi poate mort ./ Din în tâmplare citit, cineva-ţ i vadesprinde, din împletirea/ culorilor, felul special în care-ai cunoscutfericirea.” (Zăpadă topită în inimă).

Solidaritatea poetică se construieşte pe un ideal van: „Dartoate as tea – pentru acele cuvinte căzu te-n bulboană/ la fundulmării, da (...)/ pentru cuvântul singur, cu sunet lăuntric,/ al meu şi altău, care ne uneşte, în pofida noastră,/ în tabloul nepictat de nimeni,nevăzut ş i dus.” (Iubirea din tre poeţi).

În dialogul FEDON, Platon spunea că există o lume superioară,mult mai uşoară, în care :”…ceea ce la noi sunt apa şi marea, pentrufolosinţa noastră, acolo este aerul; ce-i aerul la noi este la ei eterul(…). Văzul, auzul, cugetarea şi celelalte sunt, la ei, cu atât mai presusdecât ale noastre, cu cât aerul întrece în limpezimea sa apa, cu câteterul în trece în curăţenie aerul”.

În cazul poeziei Simona Grazia Dima, lucrurile se petrec inversşi t recem, depăşind o limită gnoseologică, d incolo de interiorulexistenţei, unde ni se revelează două un iversuri paralele, unul încare aeru l devine apă: „Dacă împing, un pic mai tare doar, / palmele-n aer, să mă apăr de aripi şi zimţi, / prind fără voie, un fruct, unpeşte,/ din marea de belşug.” (Ocean), celălalt în care norii devinpământ: „Mai sus de nori sunt, de mulţimea lor fraternă. Pe măsurăce mă înalţ, ei s e fac de pământ. Pământ zburător. E felul meu de-aînţelege zborul. Pentru t ine, prieten fulgurant, pământu-i pământ,norul, nor.” (Interiorul lucrurilor).

Acestor trei lumi paralele, poeta chiar le dedică o poezie: „Nutrebuie decât să cazi la porţi/ şi s ă asculţi adevărul cu trei tulpini/cum creşte din zarea lărg ită.” (Treime). Fenomenul a fost s esizatnenominalizat şi de Horia Gârbea în afirmaţia că poeta a reuşit săcreeze: „un univers propriu, depărtat de orice sistem referenţial dinlumea cunoscută.”

Urcând din esenţă în aparenţă, poeta se confruntă cu o societatecu valorile bulversate: „Mă plimb prin parcul zburătăcit de vântoasă,/manelele-s mai puternice ca oricând, / în loc de aer îţi int ră-n nărianestezic,/ să te facă s ă suporţi minciuna,/ să nu-ţi mai fie dor deadevăr.” (O plimbare în parc).

Şi acesta es te ab ia începu tul, putem selecta o mulţime defragmente cu tematică socială urgentă: „Când vocea dreptăţii păleştesub bici, / în iureşul teatral vivace pretutindeni, / şarpele prindesolzii pu terii, / autoritatea profundă, născută din noapte/ (cristalsclipind cu iadu-n spate) (Plutonic).

Salvarea rămân esenţele şi poezia. LUCIAN GRUIA*) Simona Grazia Dima – “In terio rul lucrurilor”, Ed . Vinea,

Bucureşt i, 2011.

O pălărie şi-o mustaţă,la pas peStrada Mare

Atunci când iese pe poartacasei (în lumea reală) se ascundedupă o pălărie cu boruri largi şidupă mus taţă, iar în recentulvolum de versuri (în lumea ireală– “Strada mare”, Ed . Eubeea,2012), Cos tel Simedrea s eascunde în spatele cuv intelor.

Vocea-i gravă, sonoră, nuscoate la iveală sensib ilitateapoetului – este adevărat, el are osensibilitate aparte, de romanticîntârziat , rătăcit în anii 2000, daro s ens ib ilitate care p lace,(su r)prinde, nu e desuetă, cipărând a fi capabilă să doboare clădirile vechi, pustii, d in stradamare, la o simplă încordare („Se aud doar câinii pustei lătrând –părăs irea vetrei – la lună / În timp ce s trada mare merge sprenicăieri”). Şi totuşi, poezia cu rimă, muzicală, a poetului devoaleazăun suflet cald, rezonator, dar chinuit.

De alt fel, Cos tel Simedrea este bardu l s atului părăs it , aldezrădăcinării („M-am rup t de mine şi de Dumnezeu / O, satul meu,cât de străin sunt azi”).

Numai amintirile îl mai leagă de aceste locuri, dar şi acestea se

Orient Latinpag.41estompează, încetul cu încetul („Poate e u itarea nopţilor, adâncă”).Însă ele îl leagă şi de iubiri demult apuse („Amin tiri despre-o iubită,/ În rest, sentimente fade...”), ori de copilăria cu farmecul şi candoareaei, care încă îi provoacă insomnii („Îmi e dor, copilărie, de căluţul tăude lemn!...”).

Singurătatea („Dar, astăzi, dacă ninge, n inge în zadar, / Fiindcănu am fulgii cu cine să îi număr”; „La graniţa-mi cu mine am găsit /Un ou neclocit! Cred că de cuc”), tristeţea („Tristeţii de i-am fostamant şi mire, / Nu căuta să afli cuiva v ină”), resemnarea („Acumtotu-i echilibru! Este cum a fost să fie...”), speranţa („Dezacordat,pianul iluziilor sparte, / Pe clape fără so ţ şi numai negre, cântă”),reveria („În noape, vo i fi vis de licurici”; „Eu, pentru curaj, am ceruttimid, / Din visul acela, să sorb doar un strop”) sunt trăirile, stărilecare îl încearcă frecvent pe autor. Acestea îşi găsesc corespondenţaîn trei anot impuri: toamna („Se diluează toamna-n poezie / Şi spargeîn mine un balon de săpun”; „Îmi aleargă toamna ca un cal prinsânge”), iarna („Sănii care zboară sub chiot de copii”) şi primăvara(„Doar eu mai cred în primăveri, / Biet orb ce pipăie lumina, / Dar nuo află nicăieri...”).

Dar mai în tâlnim şi contemplarea. Multe poezii îmbracă unparfum de pastel, un parfum s urprinzător şi proaspăt („Greierinebunatici improvizau concerte, / Iarba aplauda, unduită lin / De-un vânt obosit cu bătăi incerte / Înmuiate, parcă, de un vis cu vin”).Şi to tuş i, natura nu este doar un tablou, ci este participativă(„Frunzele-n parc întruchipează o tornadă”). Iar imaginile sunt extremde plastice, puternice şi suges tive („Alb cu negru de pământ”;„Fum albast ru-n risipire”; „Mormântul unui gând”; „De-o vreme-mipare că s unt apă / Şi ca o apă că mă scurg / Spre marea în care sapă/ Groapă soarele-n amurg” etc.), prin contrast, prin aluzii o ri iluzii(există aici o metamorfoză asumată – om: apă – dar conştien t ireală,o iluzie, în contradicţie totală cu femeia-vulpe a lui David Garnettori gândacul lui Franz Kafka, de pildă), prin senzorialitate.

Poetul rămâne un boem („Când ne-mbătam cu monopol / Şi cuiluzii de-alea faine”), ch iar dacă este conştient că timpul nu stă înloc („– De ce ai mai venit, / Nebunule tei, la mine-n primăvară?”), oripoate tocmai de aceea. Viaţa, aşa cum este ea, cu bune şi cu rele,trebuie ş i merită trăită („Am fost canar, am fost şi cucuvaie, / Amrâs, am cântat, dar am mai ş i bocit”).

Lucrurile „lumeş ti”, ca să mă exprim astfel, ce aparţin lumiireale, p recum creditul ipotecar, îşi fac loc în poezie („A fost doar unîmprumut / Făcut din întâmplare, / Cu o dobândă foarte mare, / Încontul altui început”), dar constituie doar un pretext pent ru a facetrecerea într-o altă lume, mai bună poate („După care-o să mă mut/ Într-un gând fără hotare, / Când, cuprins de disperare, / Se-nchidesoarele în lut”).

Poemul Ars poet ica reprezin tă o mărturisire a lui CostelSimedrea despre poezie ca stare, ce nu poate fi definită în pofidaoricăror încercări („Nu-mi spuneţi, vă rog , poezia ce-nseamnă, / Cidoar ascu ltaţi, venind din vecie, / Vibrare de clopot în codrul detoamnă, / de parcă un vers pe frunză ar scrie”) ori despre poezie casentiment („Nu tulburaţi odihna păs ării plecate, / S-a dus săcuibărească într-o poezie...”).

În fapt, Costel Simedrea rămâne fidel propriilor convingeri,scrie cum simte, nu cum ar trebui să scrie, adică în ton cu tendinţeleactuale, nu se trădează ş i poate tocmai acesta e farmecul poezieisale, care încă mai rezonează atunci când coperţile volumului aufost, demult, închise.

DANIEL LUCA

Pendulând între stabilitatesufletească şi evadare

Sintagma „Căi întortochea-te”, devenită titlul volumului deversuri semnat de Ştefan Dandu,în opinia mea, reprezintă, fărăîndoială, o expresie metaforică şiun simbol, implicând un transferde sensuri, realizând prin aceastao s in teză nouă, s uges tivă,plastică. Astfel poezia îmbogă-ţeşte neconten it limba literarăsporindu-i expresiv itatea.

Majoritatea vers urilor din„Căi întortocheate” par a spunecă rostul poeziei este acela de acontribu i la desăvârşirea perso-nalităţii umane, la ieşirea ei dinghearele prejudecăţilor şi ale inerţiei, pentru a cunoaşte şi a neautocunoaşte, pentru a intui tainele lumii cu mijloace de care numaiea dispune, pentru a descifra necunoscutul ascuns sub nebuloaseleacoperite de crusta realităţii concrete: „Voi, aştep taţi-mă aici, /Sub stele, printre l icurici! / Eu am să vin, dar fără veste, / Sătermin to t de povestit. / Şi veţi afla cum s-a sfârşit / NepovestitaPoveste”. (Nepovestita poveste).

Spirit iscod itor ş i profund, poetu l Ştefan Dandu refuzăcomoditatea gând irii, manifes tându-şi preferin ţa pentru caleaanevoioasă, aspră ş i amară, ce conduce, pe „căi întortocheate”,spre esenţe: „Lăsându-mă pradă bătăilor de vânturi, / (Care-auuitat (pe mine, pictată) , / Bătrâna culoare a timpului. / La uşaasta cine-o să mai bată, / Când timpul va ascunde bătutele cărări?/ Doar un drumeţ, bătut de soartă şi de ploi, / Va bate-n mine(prins în cuie)... / Cu pumnii încleştaţi de multele nevoi, / Şi cu-osperanţă-n colţ de gură” (Uşa). Încărcate de metafore şi de simboluri,unele poezii lasă impresia că au mesajul tăinuit. De aceea, lecturaacestor versuri solicită inteligenţă şi fondul nost ru apercept iv,pen t ru a le pătrunde miezu l lo r limpede, dar nu ş i s implu .Transparenţa lor poate deruta aşa cum râurile adânci şi limpezi potînş ela ades ea. Astfel, poeziile Inventariere, Profitul , Clovnu l,Refugiul, Ora de scrimă, Femeia-lămâi, Regele- şopârlă, Peisajtomnatic, şi nu numai, reprezintă profunde, complexe, revelatoaremetafore şi simboluri care transpun, în memoriabile imagini artistice,ipostaze fundamentale din viaţa cotid iană, d in s paţiul care neînconjoară, din ceea ce trăim zi de zi. Pentru a ilustra cele spuse, cuvoia cit itorului, îmi permit să citez poezia Ora de scrimă: „Duelul eo artă, domnişoară! / Va trebui să-nveţi de prima oară, / Noţiunileelementare, / Ale jocului de picioare. / Spada se ţine de mâner. / Îţitrebuie fler şi agilitate, / Cu paşi mărunţi , în faţă şi-n spate, / Cuunul din ochi – mereu la bulină! / Odată atinsă, se-aprinde-olumină / Care punctează la scor; / Idem, ieşirea de pe covor. / Nuse derulează în stare de stres, / Cu pizmă sau interes. / De vrei săcâştigi din asta un ban, / Pariezi pe duşman. / Să nu-ţi fie frică sauruşine, / Acum vei duela cu mine! / La naiba, că nu-i bine-aşa! / Ţi-am zis să te împlânţi / În spada mea?”.

Poetul pare a ido latriza pat ima cunoaşterii, s cormonireaîndrăzneaţă în necunoscut sau în cunoscutul a cărui prospeţime n-o mai percepem exact din pricina obişnuinţei şi a rutinei. Opţiuneapentru „căi înto rtocheate” demit izează canoanele gândirii, nesustrage prejudecăţilor, redând conturile normale şi dimensiunileobiective ale realităţii: „Circulă zvonuri dinspre Minister / Cumcă, de mâine, fierarul / Va deveni şomer. / Moartea-i dă târcoale

Orient Latin pag.42pe la atelier; / Nu prea e sigur ce vrea, / O seceră nouă , o coasăsau altceva; / Meseria lu i a intrat în banal, / Nimeni nu mai batefierul manual! / Mai o potcoavă, obadă, caia - / Acel doritor e-atâta de rar / Încât poate fi prea bizar! / Fierarul, însă, tace, şi-agită focul său, / Iar supărarea-i trece... / Aşază fierul roşu pe ilău/ Şi-l bate, bate, bate... / Până ajunge rece”. (Moartea fierarului).

În acelaşi timp, Ştefan Dandu este şi un vizual entuziast, unulce surprinde o varietate de culori, de la cele luminoase, în tonuricalde, şi până la priveliştea mohorâtă. La revers, extazul în faţaseninătăţii naturii este aproape o stare de graţie la acest poet. Sensibilpână dincolo de hotarele firescului, orice impresie o amplifică însenzaţii paralele, care nasc o atmosferă de reală comunicativitatelirică. Bunăoară: „Luna urcase pe cer de-o şchioapă... (...) Se uitară,uitară, la mine miraţi, / Înţepenind pietri ficaţi”. (Cu zei i, la cină),„Pun mâna la tâmplă şi mâna-mi ia foc!” (Febra), „Nu ştie cine e,însă bărbatul / Era urât , mai rău ca „Necuratul”. (Rom Service),„La noapte veni-vor ielele-n zbor, / Să calce uşor pe covor de nor”(Stelele-ielele), „Chipu l tău, neînchipui t de frumos, / Parcăîncearcă să-ntoarcă / Cerul cu susul în jos”. (Neantul) etc., etc.

Cu alte cuvinte, viziunea existenţială dă naştere poeziei. Deaceea Ştefan Dandu îşi închipuie o lume a lui, care evoluează de lanelinişte la împăcarea luminoasă: „De ce mă căutaţi pe bâjbăite? /Nu răscol iţi movilele-ngri jite! / Nu mă găsiţi acolo, ci aici , /Acoperit de ierburi şi urzici! / Voi nu şti ţi că poeţii se îngroapă /În locuri unde cel mai greu se sapă? / În locuri ce se uită maiuşor...” (Descindere).

Poemele lu i Ştefan Dandu sunt scurte, emoţia lirică es teconcentrată în câteva strofe, din care ultima vine întotdeauna săîncoroneze ideea poetică. Finalul compoziţ iei justifică motivul dintitlu, pentru că Ştefan Dandu este şi un poet de concepţie.

Atent la metaforă şi imagine Ştefan Dandu îşi creează poeziaca o vib ran tă confesiune in terioară, rostită în o rele calme aleînsingurării, în vecinătatea unei linişti depline, aproape de veşnicialucrurilor. Aces t lucru îi reuşeşte: „Luna s-a opri t / Agăţată-nmărăcinii din deal, / Obosită şi bolnavă, / Năpădită de bubehidoase... / Strigătul ei taie liniştea / Până în trunchiul meu decopac uscat, / Chemându-mă”. (Tată fără umbră), „Pe lumea astarea şi stearpă, / Nimicul vostru stă să nască / În fiecare zi, mereu,/ Mănuşi de ghimpi şi fier de mască! / Aureola mi-aţi strivit-o, /Când aţi călcat-o în picioare, / Doar pentru că-s un incognito / Şinu fac umbră nici sub soare”. (Incognito).

Toate poemele împrumută sigiliul meditaţ iei exis tenţ ialeexprimată în valori muzicale sugestive. Din această pricină, la ŞtefanDandu, micile poeme, adevărate bijuterii artist ice, sunt realizate,lucrate cu migală, ornate cu siguranţa unui virtuoz şi cu răbdareaunui benedictin, iar atunci când încearcă largi dezvoltări, în unelestrofe, de cele mai multe o ri eşuează în pro lixitate.

Evident (cum, de altfel, mai întâlnim şi la alţi confraţi), poetulnu blestemă şi nu condamnă, lucru datorat poate şi statorniciei salefiri, complicată, dar împletită din bunătate şi duioşie: „Nu, n-amajuns pân’ acolo / Unde visul se sărută cu zorile „ (Inventariere),„Imaginea asta mă afectează / Până la cord, / Am pus la fiecaregând câte un nit, / Am ferecat tertipurile, toate- / Şi iată, am ajunsdoar să excit / Durerea lumii, cuibărită -n coate”. (Yala), „Şi mălas mai departe adus / Cu faţa la zid, / Închid ochii şi-aştept / Unpocnet în piept.” (Atotputernicul vis). Aceste calităţi, ca o prezenţăpsihică, organică, în orice moment al comunicării art istice, îi conferălui Ştefan Dandu un loc aparte, chiar dacă nu sub marile reflectoare,dar de cinste în peisajul liricii româneşti.

„Căi în tortocheate”, volumul acesta semnat de Ştefan Dandu,constituie, neîndoios, o lectură deosebită, reconfortantă, realizatăartistic, încărcată de gânduri adânci şi de idei profunde, stârnindiubitorilor de poezie interes şi plăcere. (D. M.)

Pe corabia supravieţuitorilorprin cuvânt

Prin t itlul cărţ ii sale de debut – “Dopuri de plută” (Ed ituraNouă, Bucureşti, 2010), Lucian Adam ne avertizează că a ales corabiasupravieţuitorilor prin cuvînt, a acelora ce nu se lasă scufundaţi,fără luptă, sub valurile vremii. Astfel, cu mijloacele lexicale şi stilisticeavute la îndemână, sprijinindu-se constant pe talentul de netăgăduit,tânărul poet reşiţean (n. 1977), cu un un text liric abundent în me-tafore, comparaţii plastice, chiar mici teribilisme estompate la timp.

O poezie a căutării de sine, uneori haotică, dar întotdeaunadureroasă. „Stăteam / în curtea bisericii / cu cerul în gât”. Nu cu unact contemplativ avem de a face aici, ipostaza prezentată de autorfiind mai degrabă una încrâncenată, de nelinişte, de porn ire pe undrum care, după ce i-ai trecut toate răscrucile, te readuce în acelaşiloc, înt r-un alt timp. Un timp al împăcării, al trăirii revelato rii: „cuochii închişi / văd/ cum se naşte acum / un cer”. De bun augur estefaptul că Lucian Adam nu se risipeşte în vorbărie goală, ci punctează,adesea, elemente definitorii ale existenţei sale telurice ori cereşti.Conştient că îşi va reîntâlni, poate prea curînd, începutul: „prearepede îmi curge timpul / prea curînd voi fi iar lut”, sau „ cineva îmileagă pămîntul / de picior”), autorul e atras de perspectiva zboruluica mijloc de iniţiere. Dar nu un zbor rupt de originile sale, ci unulizvorît din acestea: „ îngenunchez şi încerc / să zbor”, devin o posibilăartă poet ică. Apare, implicit , mot ivul og linzii, element deautocontemplare dar şi de trecere: ”am lăsat oglinda în urmă / nu îmimai ajunge să fiu tânăr / mă redau zborului”.

Iubirea e fragmentată de neîmpliniri, iub ita însăşi nu face decîtsă amplifice confuzia şi nesiguranţa fiinţei, (cum altfel?!...), totuşiexistenţa ei e resimţită o rganic, originar:” Încă mă mai doare locul /din care ai fost făcută / mă săruţi / cu mîna la s pate culc clepsidra /dar ca în tr-un balet violent, / limbile unui ceas / pornes c din noutimpul / în ochii tăi / ce l-ar putea înş ela / chiar pe Dumnezeu”.

Lucian Adam nu este un aventurier al limbajului, nici al formei,am putea spune că el adînceşte, nu lărgeşte, locul iniţial: „înţelegsensul căii ce am ales: / s ă nu întîlnesc niciodată/ marginile cercului/ în care mă rotesc”.

Elementele creş tine, (crucea, lu tu l, cuiele, moneda – ort,biserica, rugăciunea, etc), sunt presărate frecvent în textele sale,respectându-şi sau nu funcţiile ritual-dogmatice. Lumea lui LucianAdam, creată ca un carus el de imagini şi senzaţii, ne înfăţişează,parcimonios, spectacolul devenirii prin trăit şi scris, un spectacolcînd grav, cînd graţios, când joc, când joacă, unde micile g ratuităţisunt absolvite de sinceritatea demersului: „ oricît de drept am încercatsă stau / lemnul scaunulu i / a tot trosnit sub mine”. Încrederea înmenţinerea cu de la sine putere a ordinii primordiale, în refacereaîntregului, îi ins piră autorului un încântător poem: „cînd pierzi / încăo pasăre / îşi înghite aripile în zbor // cuibul se desface / şi s e refaceîn ea / s ub oul gol / precum sunetul în p răpastie // o nouă zi. //soarele se întoarce pe cer // inima în clopot.”. Polarizarea reciprocăşi permanentă a elementelo r contradictorii asigură echilibru insuluiaflat „la vremea întrebărilor”. Puse şi nepuse. Termenii relatării suntscurţi, tăioşi, la obiect. Combustia poemelor se produce rap id,autorul punctând starea şi lăsînd-o apoi în suspans. În cele dinurmă, viaţa nu face altceva decât să limpezească drumul înspremoarte. Zbaterea fiinţei va dura pînă atunci când calea va fi curată.Căci, scrie poetul comentat aici: „între mine şi moarte / stă totul săcadă). A tunci omul-poet va avea privileg iul să vadă cu s ufletul,(relevantă sintagma sufletul lunetă), aprop iindu-se cu fiece noddezlegat de adevăratul său rost. Mântuirea.

Fără îndoială, sporindu-şi râvna căutării, poetul Lucian Adamne poate – şi, mai ales , îşi poate – oferi nebănuite s urprize.

COSTEL STANCU

Orient Latinpag.43

Remus Valeriu Giorgioni,„Pisarul şi vântul”, proză,Iaşi, Ed. Tipo Moldova,2012.

Andrés Sanches Robayana,„Umbra şi aparenţa”, versuri, ed.bilingvă (română-spaniolă),traducere de Eugen Dorcescu,Timişoara, Ed. Mirton, 2012.

George Ioniţă, „Rănită,umbra mea”, versuri,Târgovişte, Ed. Singur,2011.

Ioan Dan Bă lan, „Roatasoarelui”, versuri, Petrila,Ed. Confluenţe, 2010.

Nicolae Irimia, „Ţărani,scriitori şi scriitori ţărani”,eseu şi publicistică,Reşiţa, Ed. “TIM”, 2011.

Ioan Dan Bă lan, „Roatalunii”, versuri, Petri la, Ed.Confluenţe, 2011.

Laurian Lodoabă,„Paleoclimat”, versuri,Timişoara, Ed. hestia,2011.

Ileana P. Gati „Stealăcrimând”, versuri,Deva, 2012.

Valeriu Bârgău, „MareleEchilibru”, versuri , Deva,Ed. Călăuza, 2011.

Radu Ciobanu,„Nemuritorul albastru”,roman, Timişoara, Ed.Excelsior Art”, 2012.

Daniel Dăian, “Ţipătulrotund”, versuri, Cluj-Napoca, Ed. Grinta, 2012.

Orient Latin pag.44

Ion Stratan, Ioan Vintilă Fintiş,Costin Lupu, Martin Culcea, FilipKollo, “Pentarombul”, versuri,Ed. Karta Graphic, Ploieşti,2012.

Maria Schultz, Renate Koch,Josef Koch, „Moşteniri” (l.română, germană, engleză şimaghiară), Timişoara, Ed. Tipo-Art, 2012.

Gheorghe Novac, “Stareade labirint, de n-ar fifost”, Timişoara, Ed.Eurostampa, 2011.

Nicolae Pătruţ, „Dincoloşi dincoace de uitare”,publicistică , Timişoara,Ed. Eubeea, 2012.

Valerică Niculescu, „Viaţamuzicală a Jimboliei”,monografie, Timişoara,Ed. Art Press, 2012.

Miron Ţic, „Când neucide floarea de crin”,versuri, Bucureşti, EdAmurg sentimental, 2012.

Ion Pachia Tatomirescu,“La început au fost...”,eseuri, Timişoara, Ed.Aethicus, 2012.

Matei Barbu, „Biserici şitemple”, monografie, ed.trilingvă (l. rom.-germ.-engl.), Timişoara, Ed. ArtPress, 2012.

Ioan Crăciun Petrişan,„Ţuraleisa florilor despin”, versuri, Timişoara,Ed. Eurostampa, 2012.

Ileana Roman,„Angoase le de-a-ndoasele”, versuri,Drobeta Turnu-Severin,Ed. Prie r, 2012.

Ioan Cărmăzan, „Zecepovestiri”, Cluj- Napoca,Ed. Ecou transilvan, 2012.

Nicolae Coande,„VorbaIago”, versuri,antologie, Târgu Jiu, Ed.Măiastra , 2012.

Orient Latinpag.45

Traian Iancu,„Rondeluri” , versuri,Lugoj, Ed. Nagard, 2012.

Eugen Evu, „Poemeinterminabile”, versuri,Târgovişte, Ed. Singur,2012.

Ion Căliman, AdelaStoian, „Cercetărifolclorice în Banatul denord-est”, Lugoj, Ed.Nagard, 2012.

Lucia Olaru Nenati,„Academia nordului”,monogra fie, Botoşani, Ed.Agata, 2012.

Ion Ghera, „Cuib de dor”,versuri, Lugoj, Ed.Nagard, 2012.

Simion Todorescu, „Cucredinţă”, cugetări,Lugoj, Ed. Nagard, 2012.

Simion Todorescu,„Iubite le mele definiri”,aforisme, Lugoj, Ed.Nagard, 2012.

Ion Ghera, „Cercul depământ”, versuri, Lugoj,Ed. Nagard, 2011.

Gheorghe Borcean, „Pemalul Aheronului. Eutha-nasia”, eseuri, Lugoj, Ed.Nagard, 2012.

Gheorghe Guran,„Clepsidra”, versuri,Lugoj, Ed. Nagard, 2012.

Baghavad Gita, „Cântulcelui preasfânt”,traducere din l. sanscrităde Lucian Dău, Lugoj, Ed.Nagard, 2012.

Ion Căl iman, Elena David,Ion Ghera, Adina Iova,„Poezia dia lectală încontext actual (II)”, Lugoj,Ed. Nagard, 2012.

Orient Latin pag.46

OCTOMBRIE 1 octombrie 1940 — la Rovina, j. Hunedoara, s-a născut IonJurca Rovina 1 octombrie 1946 — la Constanţa, s-a născu t Petre Dinu Marcel 2 octombrie 1900 — la Brestovăţ, j. Timiş, s-a născut TiberiuVuia (m. 1975) 2 octombrie 1950 — la Anina, j. Caraş-Severin, s-a născu t PetruTudor 2 octombrie 1955 — la Oţelu Roş u, j. Caraş-Severin, s-a născutMariana Gurza 3 octombrie 1954 — la Holbav, jud. Braşov, s-a născut LucianScurtu 3 octombrie 1969 — la Oraviţa, j. Caraş-Severin, s-a născu t PavelGheo Radu 4 octombrie 1947 — la Pecica, j. Arad, s-a născut Cons tantin-Traian Chevereşan (m. 2010) 4 octombrie 1902 — la Cârnecea , j. Caraş-Severin, s-a născutPetru Petrica (m. 1982) 4 octombrie 1950 — la Bărcăneşti, j. Prahova, s-a născutDumitru Buţoi 4 octombrie 1969 — la Bocşa, j. Caraş-Severin, s-a născutAdrian Bodnaru 4 octombrie 1970 — la Drobeta Turnu Severin, s-a născutRobert Şerban 5 octombrie 1962 — la Reşiţa, s-anăscut Adrian Crânganu 6 octombrie 1950 — la Voineasa, j. Vâlcea,s-a năs cut Mircea Cavadia 7 octombrie 1923 — la Timişoara, s-anăscut Alexandru Jebeleanu (m. 1996) 7 octombrie 1935 — la Timişoara, s-anăscut Livius Ciocârlie 7 octombrie 1935 — la Caransebeş, j.Caraş-Severin, s-a născut Nicolae Pârvu(m. 2003) 7 octombrie 1938 — la Ohaba Forgaci, j.Timiş, s-a născut Şefan Pătruţ (m. 2003) 7 octombrie 1947 — la Mehadica, j.Caraş-Severin, s-a născut Mihail Rădulescu 7 octombrie 1951 — la Sânnicolau-Mare, s-a născut WernerKremm 7 octombrie 1946 — la Tîrgu-Mureş, s-a născut Veronica Balaj 9 octombrie 1956 — la Lipova, j. Arad, s-a născut Daniel Vighi12 octombrie 1947 — la Sâmbăta de Sus, j. Braşov, s-a născutLaurenţiu Streza13 octombrie 1963 — la Timişoara, s-a născu t Corina Ciocârlie14 octombrie 1919 — la Cernăuţi, s-a născut Mircea Şerbănescu(m. 2012)16 octombrie 1895 — la Comloşu l Mare, jud. Timiş, s-a născutAurel Contrea (m. 1968)17 octombrie 1954 — la Timişoara, s -a născut George Lână17 octombrie 1949 — la Godineş ti, jud. Gorj, s-a născut IonCorlan17 octombrie 1988 — la Reşiţa, s-a născut Cristian Daniliuc19 octombrie 1954 — la Bucureş ti, s-a năs cut Carmen Odangiu19 octombrie 1951 — la Dobroteasa, j. Olt, s-a născut DumitruOprişor20 octombrie 1938 — la Slatina-Nera, j. Caraş -Severin, s-a născutVasile Voia20 octombrie 1948 — la Caransebeş, j. Caraş-Severin, s-a născutIoan George Şeitan (m. 2006)20 noiembrie 1964 — la Greoni, j. Caraş-Severin, s-a născutDorina Enuică22 octombrie 1970 — la Timişoara, s -a născut Daniel Luca22 octombrie 1973 — la Timişoara, s-a născut Cătălin Lazurca

Calendar literar

ADRIANCRÂNGANU

23 octombrie 1951 — la Timişoara, s-a născut Marlen HeckmannNegrescu23 octombrie 1945 — la Ploieşti, s-a născut Ligia Holuţă25 octombrie 1945 — la Sânmartinul Sârbesc, s-a născut SrboliubMişcovici25 octombrie 1975 — la Arad, s-a născut Lucian Vărşăndan26 octombrie 1944 — la Câlnaci, jud. Harghita, s-a născutDumitru Hurubă26 octombrie 1893 — la Csongrad, Ungaria, s-a născut MilošCrnjanski (m. 1977)27 octombrie 1940 — la Timişoara, s-a născut Alexandru Metea27 octombrie 1950 — la Tormac, j. Timiş, s-a născu t Kiss Ándrás27 octombrie 1954 — la Câmpulung Moldovenesc, s-a născutBrânduşa Armanca28 octombrie 1953 — la Timişoara, s-a năs cut Victor Neumann29 octombrie 1947 — la Ghilad, jud. Timiş, s-a născut ViorelCristea ( m. 1992)30 octombrie 1953 — la Caransebeş, j. Caraş-Severin, s-a născutDoru Timofte (m. 2009)31 octombrie 1954 — la Lupeni, j. Hunedoara, s-a născut IonelBota31 octombrie 1938 — la Igriş, jud. Timiş, s-a născut IoanMunteanu31 octombrie 1969 — la Timişoara, s-a născut Ana Zlibuţ

NOIEMBRIE 1 noiembrie 1952 — la Pădina Mare, j.Mehedinţi, s-a născut ConstantinMărăscu 1 noiembrie 1958 — la Timişoara, s-anăscut Teodora Idvoreanu 1 noiembrie 1966 — la Jimbolia, j. Timiş, s-a născut Lidia Handabura 2 noiembrie 1912 — la Gherten iş, j.Caraş-Severin, s-a născu t DorianGrozdan ( m. 1991) 6 noiembrie 1942 — la Zorani, j. Timiş, s-a născut Radu Georgescu ( m. 2002) 8 noiembrie 1960 — la Deves el, j.Mehedin ţi, s-a născut Constantin Rupa

8 noiembrie 1945 — la Abrud, j. Alba, s-a născut Mihail StelianHomeag 8 noiembrie 1955 — la Curtici, j. Arad, s-a născut Dumit ru Toma 9 noiembrie 1936 — la Drobeta-Tr. Severin, s-a născut NicolaeCalomfirescu (m. 2011) 9 noiembrie 1939 — la Satu Mare, s-a născut Makay Botond 9 noiembrie 1948 — la Timişoara, s -a născut Pia Brînzeu 9 noiembrie 1977 — la Bocşa, s-a născut Rodica Ţene10 noiembrie 1927 — la Reşiţa, s-a născut Anton Ferenschütz10 noiembrie 1946 — la Lupeni, j. Hunedoara, s-a născut VeressZsuzsanna (m.1991)11 noiembrie 1928 — la Caransebeş, j. Caraş-Severin, s-a născutCornelia Ştefănescu (m. 2010)11 noiembrie 1949 — la Vaţa de Sus, j. Hunedoara, s-a născutSabin Ionel11 noiembrie 1950 — la Berzovia, j. Caraş-Severin, s-a născutCălin Chincea12 noiembrie 1949 — la Oradea, s-a născut Adriana Babeţi14 noiembrie 1930 — la Sântana, j. Arad, s-a născut Simion Dima(m. 2012)14 noiembrie 1938 — la Greoni, j. Caraş-Severin, s-a năs cut IonCocora15 noiembrie 1954 — la Timişoara, s-a născut Ioan Crăciun15 noiembrie 1963 — la Gelu, j. Timiş, s-a năs cut Blagoie Ciobotin16 noiembrie 1934 — la Moldova Nouă, s-a născut SilviaMărţuică Vialis16 noiembrie 1940 — la Dalboşeţ , j. Caraş-Severin, s-a născutIon Marin Almăjan

CONSTANTINMĂRĂSCU

Orient Latinpag.4718 noiembrie 1916 — la Sasca Montană, j. Caraş-Severin, s-anăscut Gh. C. Croitoru (m. 1979)18 noiembrie 1945 — la Chelmac, j. A rad, s-a născu t PetruDugulescu (m. 2008)19 noiembrie 1874 — la Şiştarovăţ , j. Arad, s -a născut Sever Bocu(m. 1951)19 noiembrie 1948 — la Dumitra, j. Bistriţa-Năsăud, s-a născutAndrei Medinski19 noiembrie 1953 — la Lugoj, j. Timiş, s-a născut Claudiu Buciu-Bazalt (m. 2000)19 noiembrie 1936 — la Spătaru, j. Olt, s-a născut Iulian Negrilă19 noiembrie 1937 — la Cralovăţ, j. Timiş, s-a născut Jiva Milin21 noiembrie 1918 — la Corneşt i, j. Mureş , s-a născut EugenTodoran (m. 1999)21 decembrie 1923 — la Caransebeş, j. Caraş-Severin, s-a născutNicolae Corneanu21 noiembrie 1933 — la Dobroteasa, j. Olt, s-a născut AnghelDumbrăveanu21 noiembrie 1967 — la Oradea, s-a născut László Eugenia22 noiembrie 1919 — la Lipova, j. Arad, s-a născut Petru Sfetca(m.1987)

22 noiembrie 1942 — la Lugoj, s-anăscut Lucian Bureriu23 noiembrie 1976 — la Timişoara, s-anăscut Laura Mircea25 noiembrie 1951 — la Seleuş, Serb ia, s-anăscut Ioan Baba26 noiembrie 1961 — la Sagna, j. Neamţ, s-a născut Zina Roman27 noiembrie 1898 — la Cârnecea, j. Caraş-Severin , s-a născut Virgil Molin (m. 1968)27 noiembrie 1942— la Reş iţa, s-anăscut DoinaBogdan-Dascălu

28 noiembrie 1974 — la Reşiţa, s-a născutIulian Barbu29 noiembrie 1947 — la Ghilad, j. Timiş, s-anăscut Viorel Cristea (m. 1992)29 noiembrie 1949 — la Timişoara, s-anăscut Adrian Derlea (m. 1999)29 noiembrie 1962 — la Buziaş, j. Timiş, s-anăscut Rodica Dragh incescu30 noiembrie 1902 — la Vărăd ia, j.Caraş-Severin, s-a născut RomulusFabian ( m. 1975)30 noiembrie 1943 — la Botoşani, s-a născut Paul Eugen Banciu30 noiembrie 19XX — la Reşiţa, s-a născut Alexandru Diniaşi

DECEMBRIE 2 decembrie 1952 — la Fârdea, j. Timiş,s-a născut Remus Valeriu Giorgioni 2 decembrie 1972— la Iaşi, s-anăscut Ilinca Ilian 3 decembrie 1939— la Timiş oara, s-anăscut DoinaDrăgan 4 decembrie 1956— la Făget, jud.Timiş, s-a născutNicolae Silade 5 decembrie 1945

— la Cozieni, j. Buzău, s-a născut NicolaeStanciu (m. 2004) 5 decembrie 1973 — la Arad, s-a născut Ciprian Vălcan

6 decembrie 1941 — la Brădişoru de Jos, j. Caraş-Severin, s-anăscut Iancu Almăjan 7 decembrie 1935 — la Margina, j. Timiş, s-a născut Sorin Titel(m. 1985) 7 decembrie 1938 — la Târgu-Jiu , s-a născut Alexandru Bârsescu 8 decembrie 1928 — la Reşiţa, s-a născut Toma GeorgeMaiorescu 8 decembrie 1946 — la Tomnatic, j. Timiş, s-a născut Anton Palfi 8 decembrie 1933 — la Oraviţa, jud. Caraş-Severin, s-a născutGheorghe Doran 9 decembrie 1941 — la Satchinez, j. Timiş, s -a născut SilvestruŞtevin

10 decembrie 1952 — la Braşov, s-anăscut Traian Pop Traian11 decembrie 1954 — la Fizeş, j. C.-Severin,s-a născu t Ion Chichere (m. 2004)12 decembrie 1941 — la Giulvăz, s-a născutIoan Dula Giulvăzanu (m. 1997)12 decembrie 1943 — la Petroşani, j.Hunedoara, s-a născut Dorel Sib ii (m.1985)13 decembrie 1966 — la Timişoara, s-anăscut Lucia Robitu14 decembrie 1950 — la Pădureni, j. Timiş,s-a născut Persida Rugu16 decembrie 1952 — la Reşiţa, s-a

născut Rolf Bossert (m. 1986)16 decembrie 1955 — la Oraviţa, j. Caraş-Severin, s-a născutAntoniu Francz16 decembrie 1969 — la Lugoj, jud. Timiş, s -a născut CristianGhinea17 decembrie 1948 — la Jiana, j. Mehedinţ i, s-a născu t NinaCeranu17 decembrie 1949 — la Cenad, jud. Timiş, s-a născut IoanHaţeganu18 decembrie 1927 — la Buceşti, j. Galaţi, s-a născut Ionel Stan18 decembrie 1940 — la Bencecu l de Jos, j. Timiş, s-a născutIonel Iacob-Bencei18 decembrie 1968 — la Oraviţa, j. Caraş-Severin, s-a născutNicoleta Douca18 decembrie 1956 — la Chişineu-Criş, jud. Arad, s-a născut IoanMatiuţ19 decembrie 1925 — la Drobeta-Turnu Severin, s-a născutGeorge Nicolovici (m.2006)20 decembrie 1977 — la Timişoara, s-a năs cut Bogdan Dascălu20 decembrie 1950 — la Satu Nou, R. Serbia, s-a născu t IoanFlora (m. 2005)22 decembrie 1946 — la Sebeş, j. Alba, s-a născut Viorica Goicu24 decembrie 1922 — la Lugoj, s-a născut Victor Torynopol (m.1985)25 decembrie 1901 — la Greoni, j. Caraş-Severin, s-a năs cut IonStoia-Udrea (m. 1977)25 decembrie 1936 — la Pojogi, j. Vâlcea, s-a născut CorinaVictoria Sein25 decembrie 1940 — la Belobreşca, j. Caraş-Severin, s-a născutCedomir Milenovici25 decembrie 1941 — la Odorheiu l Secuiesc, s-a născut PongráczMaria25 decembrie 1940 — la Gepiu, j. Bihor, s-a născut Ioan Miclău26 decembrie 1968 — la Timişoara, s-a năs cut Simona Ciurdar29 decembrie 1956 — la Celaru, j. Dolj, s-a născut Maria Niţu

LUCIANBURERIU

REMUS VALERIUGIORGIONI

DOINA BOGDAN-DASCĂLU

TRAIAN POPTRAIAN

ILINCA ILIAN

Orient Latin pag.48

Timp de două zile, la Uzdin, Serb ia, s-adesfăşurat Festivalul internaţional de poezie„Drumuri de spice”, ajuns anu l acesta laediţia a XIX-a. În avanpremieră, s-a vernisato expoziţie de icoane, semnate de AlexandruFilip (Timiş oara), Nelu Maiovsch i(Hunedoara), Ileana Oalge (Zrenjanin), eleviiLiceulu i Pedagogic din Prigor, Daniel Susa(Uzdin). În incinta Casei Româneşti a avutloc vernisajul unei expoziţii a pictoriţelor na-ive Stela Giura (Uzdin) ş i Ileana Oalge(Zrenianin).

La Festivalul “Drumuri de sp ice”, anulacesta, Marele premiu pent ru poezie “Sf.Gheorghe” i-a fost înmânat poetul germande orig ine română Pau l Purea (Duis sburg).

Paul Purea s-a născut la Şopotul Vechi,în anu l 1948. A abs olv it Facu ltatea de

Medicină din Timişoara, iar din 1988 esteangajat la Clinica Universitară St. JohannesHospital Duis sburg . Es te membru alSocietăţ ii de Chirurgie din Germania. Paralelcu activ itatea de bază, a publicat zece vol-ume de poezie şi un roman („Casa de pestrada Ofcea”), în anu l 2010, la Editura deVest. În acest an, la Ed itura Brumar, i-a ieşitde sub t ipar volumul de versuri „O iubire pelaptop ş i câteva poeme în carne”. Es temembru al Uniunii Scriitorilor din România.

Premiul cultural “Gheorghe Bulic” arevenit lui Gheorghe Rancu (Şopotul Vechi,România ), istoric şi publicist.

Premiul “Tibiscus” le-au fost atribuitelui Aurel Turcuş (post-mortem) şi la prof. dr.Tiberiu Ciobanu ( Timişoara), istoric.

Poetulu i Teodor Groza Delacodru(Mesici, Serbia) i-a fos t acordat premiul“Podul lui Traian”.

Premiul cultural “Casa Românească” afost decernat pictoriţelor naive Stela Giuraşi Ileana Oalge.

Premiu l “Hrisov de excelenţă” a fostacordat scriitorilor Ionel Stoiţ (Novi Sad,Serbia ) şi Florian Copcea (Turnu Severin).

Premiu l „Pelerin pe merid ianeromâneş ti” a fost conferit poetei Ana Caia(Timişoara), poetu lui Titu Dinuţ (Şişeş ti),profesorului Pavel Panduru (Prigor) ş i luiVasile Şoimaru (Chişinău).

Au fost conferite ş i 18 premii „Pro

“Nu ştiu dacă mai este undeva unpetic de pământ cum esteUzdinul, pe care să fi fostprezente atâtea nume derezonanţă ale poeziei româneşti:Grigore Vieru, Cezar Ivănescu,Petre Stoica, Adrian Păunescu,Mircea Dinescu, Leonida Lari,Vasile Tărâţeanu, Nicolae Dabija!”

UZDIN: sărbătoarea poezieiromâneşti în Serbia

fidelitas”.S. L. A. „Tibiscus” a numit şi doi membri

de onoare: s criitorii Paul Purea şi IleanaRoman (Turnu Severin).

Diploma “Însemn de preţuire” i-a fostconferită lui Titu Dinuţ.

A doua zi s-a dezvelit placa de marmură„Aurel Turcuş , 1943-2012" la Cas aRomânească. Aurel Turcuş a fost un mareprieten al românilor din Serbia, dar mai alesal celor din Uzdin”, a subliniat Vasile Barbu.Despre viaţa şi activitatea regretatului AurelTurcuş au mai vorbit : Valeriu Gros u ,Gheorghe Rancu, Ionel Stoiţ, Ana Caia (soţiaregretatu lui A. Turcuş ), Pavel Panduru,Traian Galetaru, Delia Rădmăneştean, MateiAurel Bancu şi Vlad Cerna-Jerca.

A urmat o şezătoare literară la care auluat parte poeţi din Timiş oara, Secean i,Chişinău, Duissburg, Novi Sad şi Uzdin.

Despre d imens iunea Fes t ivalu lu iinternaţ ional de poezie “Drumuri de spice”,poetu l Vas ile Barbu, o rgan izato r,preşedintele S.L.A . “Tib iscus ” a spus :„Festivalul «Drumuri de spice», fiind uniculfestival de poezie românească în Serbia, dinan în an îşi justifică tot mai mult exis tenţa înmicrocos mosul cultural românesc, iar poeţiicare, an de an, soses c la Uzdin, din toatăaria de răspândire a limbi române, fac cinsteacestei aşezări bănăţene care este capitalaspirituală a românilor din Serbia. Nu ştiu dacămai este undeva un petic de pământ cumes te Uzdinul, pe care să fi fos t prezen teatâtea nume de rezonan ţă ale poezieiromâneşti: Grigore Vieru , Cezar Ivănescu,Pet re Sto ica, Adrian Păunes cu, MirceaDinescu, Leonida Lari, Vas ile Tărâţeanu,Nicolae Dabija!” STELA NEDA

Florian Copcea, onorat cu un “Hrisov de excelenţă”, Vasi le Barbu,sufletul festivalului, şi Paul Purea, laureatul

Marelui Premiu “Sf. Gheorghe”