săgeata j123l

săgeataMiercuri, 15 octombrie, 2014Publicație USMnews [1 / 1]

săgeata.md

Direct la țintă!

distribuit gratuit

Interviu cu un activist din Sevastopol

Foto: Arhiva personală

Activistul social și politic, Maksim Kitsyuk, s-a născut și a crescut în Sevastopol, dar acum locuiește în Ivano-Frankovsk. Revenirea în orașul de baștină sau, cel puțin, vizitarea celor apropiați este acum imposibilă. Chiar și din altă parte a țării, Maksim continuă să ajute peninsula și să se implice în schimbarea situației din țară spre bine.

Anexarea Crimeii a afectat, în diferite moduri, locuitorii penin-sulei. Unii au rămas încântați de venirea Rusiei, mulți s-au li-niștit și s-au pregătit să îndure ocupația, alții s-au grăbit să-și părăsească localitățile natale.

Federația Rusă, în cel mai

impertinent mod, mi-a ocupat patria.

Maksim Kitsyuk

Planificați să reveniți în orașul natal?

Desigur! Atunci când o să îl eliberăm.

Continuarea la pagina 4

Politic: extern Daniela Pelin

Răsfoiește pentru ca să citești...

Peste o sută de licee din ţară ar putea căpăta statut de gimnaziu. Această situație...

Social .......................... 2

Locul unde gunoaiele „cresc” în copaci, iar mizeria ține loc de bordură.

Opinii ......................... 5

Arta nu are limită, ne cucerește, ne indispune, ne explorează, dar cel mai important...

Artă ............................. 6

Sportul național con-tinuă să surprindă înt-reg mapamondul cu rezultate mărețe...

Sport ........................... 7

Trăim într-o vreme mult mai dură decât credeam eu odinioară. Regret că am moștenit o țară incapabilă să vorbească pentru sine. Vinovați de asta nu sunt rușii, nici ucrainenii, nici americanii și nici românii. Noi suntem cei care ne complăcem în a fi un stat a cărui statalitate stă sub un mare semn de întrebare. Situația în care ne aflăm astăzi a fost generată de toți cei care au stat în structurile superioare de conducere ale acestui stat, de cei care au acaparat puterea neavând habar de cultură și nici de simțul aristocratic de dragoste față de acest neam.

Moldova nu a avut niciodată politică. Problemele și conflictele sociale sunt permanente și deloc stabile. Gândirea și viziunea noastră de viitor trebuie neapărat să-i cuprindă atât pe cei care vin după noi, cât și pe cei care formăm astăzi populația acestei țări. Noi trebuie să vrem mai mult decât o bucată de pâine cu salam.

Eu nu fac parte din tagma socială de vârf a acestui stat, nu mă plimb prin oraș în mașini luxoase și sigur nu fac parte din arena politico-economică unde se rezolvă soarta și viitorul multor oameni pe care îi cunosc, dar poate și a mea. Nu înțeleg doar un singur lucru: cum putem noi fi atât de indiferenți față de viitorul nostru și cum de putem sta cu mâinile în sân atunci când cineva ne scuipă-n față.

De fapt, indignare nu ar trebui să-mi apară. E de înțeles că atunci când omului i se lipește stomacul de spinare gândurile senine despre viitor sunt tulburate de-a binele de dorința de a mânca ceva. Avem o țară în care doar 5 procente din populație își petrece weekendul în munți sau la mare, pe când restul 95 de procente moare de foame.

Că politica noastră este seacă și lipsită de logică și vector de viitor știu toți. Mai bine decât noi

o știu chiar cei de la guvernare. Sovieticii au distrus ceea ce au construit românii, agrarienii, la rândul lor, au distrus ceea ce au construit sovieticii, comuniștii nu au mai avut ce distruge și au furat ceea ce a mai rămas, pe când politicienii actuali au distrus ceea ce am reușit să păstrăm mai multe decenii – spiritul și dorința de libertate. Asta este politica noastră, nu alta.

Întorcându-mi gândul în trecut, mă simt mândru de faptele strămoșilor mei, dar când îl întorc la prezent văd doar umbra vremurilor în care focul din inimile oamenilor era viu, când toți puteau să trăiască și să se bucure de viață la ei pe pământ, când copiii erau siguri că părinții îi vor crește și mereu le vor fi alături, când nu era nevoie să se despartă familii întregi pentru ași asigura rudele cu cele necesare lucrând printre străini.

Orice foc are nevoie de vreascuri pentru ca să ardă. Vreascurile noastre ar trebui să fie grădinițele, școlile, universitățile, teatrele și bibliotecile însă ele au mucezit, sunt prea umede și putrede pentru a reaprinde focul dintr-un jăratic care abia mocnește.

Nu vom putea simți schimbarea pentru că schimbarea este însăși identitatea noastră. Precum nu simțim că creștem, ci doar constatăm acest fapt, la fel este și cu schimbare pe care ne-o dorim atât de mult: în momentul în care gândirea noastră va căpăta un vector, în momentul în care societatea noastră va avea măcar embrionul unei culturi sociale și politice atunci va veni momentul să constatăm că ceva s-a schimbat.

Până atunci avem încă mult de învățat pentru a vedea lumea altfel, sau vom fi nevoiți să mergem doar cu capul în jos.

Indignându-ne doar indignați rămânem...

Vlad Țurcanu

USD 14,7153 EUR 18,6686 RUB 0,3641 RON 4,2400 UAH 1,1383

2 | Miercuri, 15 octombrie, 2014 săgeata

SOCIAL

Liceul Teoretic „Alexandu Donici” din satul Peresecina, raionul Orhei se va numi gimnaziu

În Liceul Teoretic „Alexandru Donici” din raionul Orhei, în acest an, pentru prima dată, nu a fost formată nici-o clasă de-a zecea. Ion Chistol, directorul liceului spu-ne, „Prognoza pentru anul viitor nu este mai bună.

Soluția e unaSingura soluție ar fi să ni să

se permită să formăm o singură clasă de-a zecea, cu un singur profil. Dacă regulamentul nu va fi schimbat, atunci vom fi nevoiți să trecem la statutul de gimnaziu”.

În afară de cei 10 elevi care au dorit să-şi continue studiile în acest liceu, afectați de această

situație sunt și dascălii. „Dacă anul trecut lucram patru zile în săptămână, acum lucrez numai trei zile”, a menţionat Maria Iurcu, profesoară de limba rusă.

Afectați de situație sunt și dascălii

„Eu am acum 10 ore. E clar că acest număr mic de ore înseamnă și un salariu pe măsură. Nu îmi ajunge să achit facturile pentru lumină, gaz şi toate celelalte serviciile comunale”, a adăugat profesoara de matematică, Maria Postica.

Reprezentanţii Ministerului Educaţiei au refuzat să vorbească cu presa despre acest subiect. Noul regulament privind înscrierea în

clasele de liceu prevede ca fiecare instituţie şcolară să dispună de cel puţin două clase a câte 30 de elevi în cazul oraşelor şi 25 în spaţiul rural.

Nu-mi ajunge să-mi achit facturile

Liceele care pe parcursul mai multor ani nu au reuşit să formeze câte două clase paralele vor fi propuse spre a le fi schimbat statutul din liceu în gimnaziu. În cazul instituţiilor de învăţământ care până în acest an au avut câte două clase paralele, Ministerul

Educaţiei ar putea accepta ca acestea să activeze în continuare.

Aceste schimbări în educaţie sunt menite să contribuie la realizarea obiectivului educaţional major al liceului – pregătirea tinerei generaţii care va constitui una dintre premisele majore ale consolidării independenţei statului, potenţialului său economic şi cultural, de integrare în spaţiul social economic european.

Anastasia Popa

Peste o sută de licee din ţară ar putea căpăta statut de gimnaziu. Această situație este cauzată de numărului mic de elevi. Anul acesta administrația mai multor licee s-a pomenit în imposibilitatea de a forma clase de-a zecea. Mai mult, profesorii predau mai puține ore și, respectiv, au salariile mai mici.

Elevii din satul Dancu învață în școală nouă

Încă de la începutul anilor ’90 elevii și profesorii din satul Dancu, își doreau ca acest eveniment să aibă loc. Deși construcția școlii a început încă din anul 1989, din cauza lipsei finanțelor, lucrările au fost stopate și reluate abia în anul 2011. În acest an, cei peste 200 de elevi și cele 16 cadre didactice au mers în clădirea nouă a gimnaziului.

Lucrările au fost stopate

Noua școală din satul Dancu a fost dată în exploatare chiar la începutul anului școlar, iar elevii au fost nespus de bucuroși pășind în noile săli de clasă, nerăbdători să-și înceapă lecțiile în instituția nouă.

Nina Grigoreţ, directoarea gimnaziului spune: „În şcoala

veche ne-au lipsit multe, de exemplu: sala de sport, sala de festivități, biblioteca, toate erau într-o încăpere mică, acum

dispunem de toate”. Gimnaziul are 14 cabinete,

laborator de chimie, fizică, biologie, sală de informatică, sală de festivități, sală de sport şi cantină.

Gimnaziul este echipat acum

La darea în exploatare a instituției au participat mai multe oficialități din raionul Hâncești, printre care președintele raionului, Grigore Cobzac, șeful Oficiului Teritorial al Cancelariei de Stat Hâncești, Dorian Tașcă, șefa Direcției raionale de învățământ, Valentina Tonu, primarul orașului

Hâncești, Alexandru Botnari, precum și președintele PLDM, Vlad Filat, care a dotat sala de informatică cu 11 calculatoare şi

a promis utilajul necesar pentru sala de sport. „Am dotat clasa de calculatoare cu echipamentul necesar, o să avem suplinim numărul de cărți din bibliotecă și vom dota sala sportivă pentru ca aceasta să fie practică”.

Mai mult de 10 milioane de lei

În acești peste 20 ani de construcţie a gimnaziului au fost alocate mai mult de zece milioane de lei atât din bugetul de stat, cât şi din bugetul raional, pentru ca astăzi, cei peste 200 de elevi din satul Dancu să se poată bucura de o instituţie de învăţământ construită conform standardelor europene.

Victor Rusu

Pentru elevii din satul Dancu, raionul Hânceşti, anul de studii a început într-o şcoală nouă.

Foto: Anastasia Popa

Foto: Anastasia Popa

Foto

: Zia

rul d

e ga

rdă

Foto

: Zia

rul d

e ga

rdă

Miercuri, 15 octombrie 2014 | 3săgeata

SOCIAL

Încă un monument de valoare locală se ruinează sub ochii trecătorilor

Potrivit istoriei, acum două secole oamenii veneau la Moara Roșie să macine făină. Ea era una dintre cele mai frumoase construcții din capitală. A trecut printr-un incendiu, dar nu a fost distrusă. În 1890, vechii proprietari ai morii, consilierul Gudevici și W. Lewinski, au oferit moara negustorului Abraham Levenzon. Construcția devenise un adevărat complex industrial. Din acel moment moara era cunoscută drept „Moara Levenzov”. Negustorul a construit un magazin adiacent care se unea cu moara printr-un tunel separat. În 1901, după un incendiu de proporții, nivele superioare ale morii au fost reconstruite din cărămidă roșie, fapt ce a făcut din „Moara Levenzon” o clădire industrială de o frumusețe deosebită. De atunci

moara este numită „Moara Roșie”! Azi însă, sub acțiunea razelor de soare, a ploilor și a ninsorilor, ceea ce am putea numi cartea de vizită a Chișinăului se ruinează.

Moara este o clădire masivă, în patru niveluri, ridicată pe un plan rectangular, cu o aripă laterală mai joasă, aliniată cu latura alungită a străzii. Faţada principală a clădirii conţine un rezalit central prin care are loc intrarea evidenţiată în partea superioară a edificiului printr-un etaj de mansardă, acoperit în două pante.

Din păcate, cea la care se adunau cândva foarte multă

lume, a fost închisă și are acum aspectul unei catedrale gotice. Cel mai dureros este faptul că nimeni dintre cei care raspund de frumusețea orașului nu par a

fi deranjați de aspectul acestui monument de istorie.

„Avem un monument de arhitectură industrial din secolul al XIX-lea care se află într-o stare avansată de

degradare. Este un proiect care stă la balanța Primăriei municipiului Chișinău. Administrația publică locală este responsabilă pentru toate monumentele care sunt în registrul monumentelor. Există

un demers al Primăriei, în 2010, despre cum vede Ministerul Culturii demolarea Morii. Am fost chemat în cabinetul ex-ministrului Focșa și m-a întrebat cum văd eu demolarea, le-am zis că dacă vor probleme să meargă la acest pas și respectiv, s-a retras acea inițiativă”, a declarat directorul Agenției de inspectare și restaurare a monumentelor, Ion Ștefăniță, notează Unimedia.

Priveliștea din interiorul Morii Roșii pare desprinsă dintr-un film de groază, dar specialiștii cred că „trecutul care ne-a hrănit” poate fi salvat. Mă întreb și eu cum o fac și alții: „Care este valoarea acestui monument, pe lângă faimoasele întreprinderi construite acolo și câte zile mai are sub soare această moară”?

O companie de construcție care își are sediul în apropiere ar fi dorit să exploateze terenul pe care este amplasată Moara Roșie, dar fără a păstra construcția. Astfel, s-au făcut demersuri pentru a se

accepta excluderea Morii Roșii din Registrul Monumentelor Ocrotite de Stat în scopul eliberării ulterioare a unei „autorizații de desființare” a acesteia sub pretextul aflării clădirii Morii Roșii într-o stare agravantă de ruinare, fapt ce prezintă pericol pentru viața și sănătatea locatarilor din complexul locativ din apropiere.

La momentul de față, în rezultatul unei degradări continue, moara este fortificată cu brâuri din fier pentru a nu permite distrugerea totală a acestui monument, iar ferestrele astupate cu piatră. Astfel, peste imaginea de altădată a Morii Roșii cade o cortină sinistră, plina de tristețe și nepăsare. Astăzi vedem cum un monument de arhitectură este supus nepăsării.

Ana Sîrbu

Moara Roșie din Chișinău riscă să ajungă în lista monumentelor de arhitectură ruinate din capitală. Aceasta are o vechime de zeci de secole și este unul dintre monumentele istorice ale Chișinăului.

Foto: Ana Sîrbu

„Avem un monument de arhitectură industrial din secolul al XIX-lea care se află într-o stare avansată de degradare. Este un proiect care stă la balanța Primăriei municipiului Chișinău.”

- Ion Ștefăniță


POLITIC

„Federația Rusă, în cel mai

impertinent mod, mi-a

ocupat patria”!Maksim Kitsyuk, activist

din Sevastopol, despre Crimeea ocupată.

Daniela Pelin

Anexarea Crimeii a afectat, în diferite moduri, locuitorii peninsulei. Unii au rămas încântați de venirea Rusiei, mulți s-au liniștit și s-au pregătit să îndure ocupația, alții s-au grăbit să-și părăsească localitățile natale. Activistul social și politic, Maksim Kitsyuk, s-a născut și a crescut în Sevastopol, dar acum locuiește în Ivano-Frankovsk. Revenirea în orașul de baștină sau, cel puțin, vizitarea celor apropiați este acum imposibilă. Chiar și din altă parte a țării, Maksim continuă să ajute peninsula și să se implice în schimbarea situației din țară spre bine.

Maksim, sunteți originar din Sevastopol. Studiile superioare tot acolo le-ați căpătat?

Parțial, după școală am intrat la Universitatea Tehnică Națională din Sevastopol, catedra teoriei și practicii traducerilor, dar după anul II am fost exmatriculat și timp de un an de zile am lucrat în diverse domenii – de la vânzări până la jurnalism. Mai târziu am decis să-mi continui studiile, dar nu mai voiam să fiu traducător. Am intrat la Universitatea Națională Carpatică „Vasyl Stefanik” în cadrul Institutului de Istorie, Științe Politice și Relații Internaționale la Departamentul de Științe Politice. În acest an, cu succes, am finalizat ciclul licență și am intrat la masterat în politologie la aceeași universitate.

Apropo, specialitatea traduceri nu au fost unicele studii realizate la Sevastopol, paralel am absolvit Flota Navală pentru Copii și Tineret la clasa mecanică, de asemenea, 4 ani am cântat în trupa de fanfare la saxofon.

Ați practicat culturi suficient de pacifiste. De ce intrarea în orașul natal vă este interzisă?

Am participat activ la mișcările pro-ucrainești. Acum când Federația Rusă, în cel mai impertinent mod, mi-a ocupat patria, un număr mare de motive mă împiedică să merg acasă: de la persecutarea de către activiștii pro-ruși locali, la probleme cu oamenii legii, care deja câteva ori au venit la părinții mei căutându-mă pe mine.

Nu mă pot duce acasă pentru că mi-e ocupată

Ce atitudine au părinții față de activitatea dumneavoastră și față de această situație?

Una perfectă. (zâmbește). Eu cred că le este frică, ca oricăror părinți, dar, cel mai probabil, s-au obișnuit deja.

Era și timpul.

Sunteți membrul vreunei organizații acum?

Din 2007 am fost membru activ al Fundației Inițiativelor Regionale (FIR) – Organizația tineretului Ucrainean. Am ajuns acolo întâmplător. De ce întâmplător? Pentru că foarte mult timp, din 2000 până în 2007, dedicam timp și forțe doar organizațiilor patriotice și politice, pe când FIR este o organizație de tineret și apolitică. Aici am înțeles că activismul este promovat prin apolitică și până în martie 2014 tot timpul meu a fost dedicat FIR, fiind chiar și liderul acesteia ultimul an și jumătate.

Am să candidez în

Consiliul OrășănescDe ce ați decis să părăsiți

această organizație?La începutul lui aprilie am decis

să ofer comunității ucrainene o alternativă la alegerile pentru

Rada Suprema în persoana mea. Aceasta necesită timp, plus FIR rămâne a fi organizație apolitică. Din acest motiv, în această primăvară, am părăsit FIR-ul și mă ocupam în întregime de activitatea socio-politică. Planific să candidez în Consiliul orășenesc și în continuare.

Elaborăm planul de susținere a activiștilor din

CrimeeaÎn ce proiecte sunteți implicat

acum?Acum mă ocup de susținerea

unui șir de inițiative menite să încurajeze și să ajute, în toate sensurile, regiunile din est. Am ajutat câțiva studenți să se transfere la alte universități, am colectat și transmis bani pentru susținerea soldaților, am luat parte la câteva întâlniri cu activiștii Crimeii și cei din Est cu scopul

planificării activităților ulterioare. De asemenea, elaborăm acum planul de susținere a activiștilor din Crimeea. De asemenea, mă implic în problema transportului Ivano-Frankovsk care presupune călătorii scumpe de calitate necorespunzătoare.

Planificați să reveniți în orașul natal?

Desigur! Am credința că în curând vom elibera Crimeea, atunci planific să revin în orașul natal.

Sunt sigur că vom elibera Crimeea În calitate de cetățean de rând

sau politician?Vom vedea, poate chiar

în calitate de gubernator al Sevastopolului! (râde) Dar, cel mai probabil, voi trăi și în continuare în Ivano-Frankovsk – mi-a plăcut mult aici.

Foto

: Arh

iva

pers

onal

ă


OPINII

Verde-n ochi

Cristina Vicol

Sticle goale, pungi de plastic, hârtii, aşa arată cantoanele silvice care se mărginesc cu traseul internațional Leușeni-Chișinău. Deşi ştiu să petreacă la iarbă verde, mulţi uită să strângă gunoiul după ei, ba chiar unii, fără rușine, aduc kilograme de gunoi cu mașinile și îl aruncă pe marginea pădurii și a drumului.

Locul unde gunoaiele „cresc” în copaci, iar mizeria ține loc de bordură.

Sticle goale, pungi de plastic, hârtii, aşa arată cantoanele silvice care se mărginesc cu traseul internațional Leușeni-Chișinău. Deşi ştiu să petreacă la iarbă verde, mulţi uită să strângă gunoiul după ei, ba chiar unii fără rușine aduc kilograme de gunoi cu mașinile și îl aruncă pe marginea pădurii și a drumului.

Km-43 este o zonă de odihnă care este plin de gunoaie la fiecare sărbătoare și chiar și în week-end-uri. Chiar dacă pădurea este în văzul tuturor, iar urna de gunoi este la doar câțiva metri distanță, petrecăreții nu se obosesc să arunce pe jos tot felul de reziduuri.

Strigător la cer este faptul că deșeurile sunt aruncate la marginea satelor care se află în inima pădurii. Cu toate că există gunoiști autorizate, petrecăreții se fac că nu le observă.

Mulți „cetățeni” consideră că este bine să arunce pe marginea pădurii gunoi sau să lase în urma lor kilograme de gunoi. Pădurarii sunt nevoiți să colecteze mizeria, chiar dacă acesta nu este serviciul lor.

„Activez ani de-a rândul în domeniul silvic și zilnic mă confrunt cu problema gunoiului. La adunări ale pădurarilor suntem întrebați mereu despre problema dată, cum decurge, la ce etapă de poluare sunt pădurile din ocolul silvic Logănești. Pădurarii nu au nici o obligație să strângă mizeria din pădure, dar este și imposibil să îi „vânezi” pe cei care provoacă daune faunei noastre. Când aruncăm gunoi distrugem nu doar pădurea, ci însăși viața

noastră! Trebuie să oprim invazia gunoaielor! Trebuie să luptăm în fiecare zi cu indiferența și lipsa de educație”!

Este adevărat, nu poţi să-i păzeşti pe cei care se odihnesc în pădure, să le urmăreşti acţiunile sau să dai buzna peste ei când e veselia mai mare. Şi cetăţenii, la rândul lor, ar trebui să conştientizeze că nu doar gospodăria comunală sau instituţiile direct responsabile de mediu trebuie să îngrijească pădurea, ci fiecare trebuie să-şi strângă gunoiul după el. Sticle,

ambalaje, hârtii şi alte lucruri pe care le poţi vedea când intri în poienile din pădure sau chiar la marginea pădurii s-au transformat în mini-gunoişti neautorizate. Pe bună dreptate, un membru al comisiei de salubrizare a

declarat că nu este de-acord cu ideea de a implica doar elevii la acţiunile bilunare de curăţare a fâşiilor forestiere şi a zonelor de odihnă, invocând necesitatea implicării nemijlocite a mai multor organizaţii, dar şi a cetăţenilor de rând. Mentalitatea oamenilor trebuie formată în aşa fel încât fiecare să înțeleagă importanţa contribuţiei personale la protejarea mediului. Mediatizarea acestui deziderat și aplicarea amenzilor ar fi un prim pas spre schimbarea stării lucrurilor. De asemenea, preluarea bunelor practici de la ţările europene cu un grad înalt de dezvoltare, inclusiv la capitolul mediu, ar mai fi un pas important. Păşunatul ilicit în pădure, colectarea florilor aflate pe cale de dispariţie şi vânzarea

lor neautorizată, precum şi braconajul mai sunt încă nişte factori care afectează dezvoltarea armonioasă a patrimoniului nostru verde.

Inspecţia Ecologică, pe parcursul anului, a întreprins raiduri prin păduri, în mod special de-a lungul traseelor internaţionale, depistând persoane care depozitau deşeuri menajere în fondul forestier. În acest context au fost întocmite 7 procese verbale, dintre care 5 aplicate contravenienţilor pentru depozitarea gunoiului pe marginea traseului şi aplicate amenzi în sumă totală de 1400 lei. Deoarece cetăţenii noştri dispun de venituri modeste, amenzile, de cele mai multe ori, sunt minime, încadrându-se în suma de 200 de lei, pentru a putea fi achitată. Surse din cadrul Inspectoratului Ecologic propun o soluţie – promovarea educaţiei ecologice din clasele primare, pentru ca cetăţenii să fie instruiţi de mici să iubească mediul şi să nu-l polueze. Având în vedere că unele discipline şcolare sunt aplicate rar în viaţa de zi cu zi, educaţia ecologică ar fi un obiect, măcar şi opţional, care l-ar forma pe fiecare om ca parte integrantă a mediului ambiant şi l-ar ajuta să conştientizeze rolul său în relaţia sa cu mediul. Îmi amintesc aici de proverbul „Ce n-a învăţat Ionică, nu mai învaţă

Ion”. Ion habar nu are de legislaţia mediului şi plăteşte amenzi, măcar generaţia ce se vede în Europa să fie pregătită la acest capitol. Ministerului Educaţiei ar trebui să-i dea de gândit această situaţie.

Te doare sufletul când vezi mormane de gunoi peste tot în pădurile noastre. Ne aflăm la

hotarele europene, dar suntem departe de a ne integra. Ne propunem să intrăm în Uniunea Europeană, dar educația noastră lasă multe de dorit la capitolul ocrotirea naturii. Încotro mergem? Care este viitorul copiilor noștri? Pădurile sunt plămânii noștri sănătoși! Să nu-i distrugem! Să-i ocrotim!

„Pădurarii nu au nici o obligație să strângă mizeria din pădure, dar este și imposibil să îi „vânezi” pe cei care provoacă daune faunei noastre. Când aruncăm gunoi distrugem nu doar pădurea, ci însăși viața noastră”!

- pădurar

Foto: Cristina Vicol




ARTĂ

Foto: Daniela Sîrbu

„Pictorul trebuie să fie îndrăgostit”...

Foto: arhivă personală

Daniela Sîrbu

Cum ați decis să vă dedicați acestei profesii?

Țin minte cum, copil fiind, la noi în sat veneau pictori de la Chișinău ca să surprindă frumusețea pământurilor noastre. De la ei m-am îmbolnăvit, îmi doream să pictez.

Ce înseamnă să fii pictor?Să fii pictor înseamnă să

observi tot ce se întâmplă în jur, pentru că spiritul de observație dezvoltă imaginația, iar imaginația dezvoltă filozofia și filozofia dezvoltă cosmosul. Apoi să fii pictor înseamnă să știi să te integrezi în natură, în procesul de

creație. El trebuie să aibă emoție, vervă, el trebuie să ardă pentru că doar atâta timp cât el arde, el crează.

Pictor e cel care lucrează, face expoziții, se duce peste hotare, se afirmă. Pictor e cel care are energie și putere de a convinge.

Știu că ați călătorit mult. Cum influențează locurile pe care le-ați văzut asupra creației dumneavostră?

Pentru un artist este absolut necesar să călătorească. Eu vând două tablouri și mă pornesc la drum, nici măcar nu spun nimănui. Am fost în toată

România, la Riga, la Paris, în Monaco, la Cannes, la Nisa. Aici, între patru pereți, îmbătrânește sufletul, iar acolo se aerisesc plămânii.

Pictor e cel care are energie

Nu v-ați gândit vreodată să vă stabiliți într-o altă țară?

Eu am trăit opt ani la București și m-am întors. Mie-mi place Moldova, aici e inspirația mea, aici e aer. Eu am fost în toate orașele din România și nu mi-a plăcut niciunul așa cum îmi place Chișinăul, aici oamenii sunt diferiți.

Unde vă găsiți inspirația? Mă inspiră natura, copilăria,

muzica clasică, dragostea, cosmosul.

Descrieți procesul de creație.Pictorul trebuie să fie

îndrăgostit, inima lui trebuie să ardă atunci când el pictează. Noi, pictorii, nu lucrăm cu note ca și muzicanții, noi lucrăm cu pânză și cu culori. Noi avem pânză pe care trebuie să facem spectacol, ca și la operă. Noi trebuie să simțim mișcarea din tablou, căldura, frigul, forța de acolo, viteza. Noi trebuie să fim îndrăgostiți. Un artist adevărat nu face fotografie, nu face o lucrare pentru ca să fie, el face o operă de artă, el face filozofie.

Cum a evoluat modul în care pictați de-a lungul timpului?

Lucrând, descoperi elemente noi, tehnică nouă. Când găsesc ceva original în pictura mea, eu îl dezvolt, îl înmulțesc, iar ceea ce e banal, ce-i expirat, repetat, arunc. Eu caut noutate, combinații, modul, tratare, dimensiune, viziune, muzică, toate să fie noi.

E vorba doar despre talent?În afară de talent, trebuie să

fi citit mult, trebuie să cunoști pictura universală. Pentru actul de pictură trebuie să te pregătești pentru că în tablouri rămâne emoția, emoție care înseamnă energie.

Pictați ceea ce vă pasionează

Mulți pictori se luptă pentru ași vinde lucrările. Ce faceți dumneavoastră?

Eu fac expoziții, îmi duc picturile în alte țări. Eu am vândut și în Moldova, dar aici foarte puțini știu să aprecieze, oamenii de la noi nu înțeleg arta. La noi degradează societatea, degradează pentru că oamenii sunt interesați de Mercedesuri și de cum să facă bani pentru a le cumpăra. Toți pe care-i întâlnesc se gândesc doar la salariu, mașină, apartament, pe nimeni nu-l înteresează frumosul.

Ce sfat ați da tinerilor pictori?Pictați ceea ce vă pasionează,

ceea ce vă atrage și nu vă iese din gânduri, ceea ce vă doriți să descoperiți. Pictați în fiecare zi.

Vasile Dohotaru este maestru al artei din Republica Moldova și unul dintre puținii artiști plastici moderni de la noi. Tablourile sale se deosebesc prin dinamica liniilor și prin sensibilitatea formelor, pictorul simte omul, atmosfera, mișcarea, grația.

În Enciclopedia Artiștilor Români Contemporani, editată la București în 1998, criticul de artă Augustin Macarie scria „În toate compozițiile lui Vasile Dohotaru „mustește” o poezie densă și suavă, cu o mare varietate de sentimente; finețea desenului, fără să ne lipsească de frumusețe, surprinde un spațiu spiritual, o atmosferă în care misterul, arta și visul sunt, pe deplin, stăpâne”.

Arta nu are limită, ne cucerește, ne indispune, ne explorează, dar cel mai important – ne dă viață.

Am fost invitată de o prietenă la prima ei expoziție de fotografie. Evenimentul a avut loc într-un restaurant din capitală. Podul alb din local oglindea ușor pătratele și dreptunghiurile mari de pânză neagră în care erau neobișnuitele fotografii alb-negru. Ele atrăgeau

privirea fiecărui vizitator într-un mod enigmatic. Iubitorii de artă erau mistuiți de dorința de a le descoperi esența.

Obiectivul prietenei mele Mihaela a capturat în stilul clasic alb-negru manechine în magazine de elită care sunt îmbrăcate în haine enorm de scumpe și care transmit o emoție neutră, dar care, de fapt, te fac să crezi că au viață. Plimbările pe străzile Romei au fost inspirația de care Mihaela a avut nevoie pentru a da naștere acestui proiect.

„Mergeam pe drum noaptea și simțeam că sunt urmărită, că cineva mă privește. Astfel am înțeles că cei care mă urmăreau

erau ochii manechinelor din vitrine. Mi-am dorit să împărtășesc lumii emoțiile pe care le-am trăit atunci prin această expoziție”, a declarat autoarea expoziției, Mihaela Verega.

Manechinele fotografiate au atras privirile vizitatorilor. Multe dintre aceste păpuși erau lipsite de ochi, nas și gura, aceasta fiind unul dintre detaliile care le făceau și mai interesante. Îmbrăcate în haine scumpe, așezate într-un magazin mobilat în stil vechi cu imprimeuri sofisticate, manechinele fără față emanau o energie specială.

„Mi-a plăcut enorm expoziția, ideea este minunată, fiecare fotografie în parte parcă mă roagă să o privesc, să îi trăiesc emoțiile

și mă duce cu gândul la niște trăiri care ar putea să mă împlinească”, susține vizitatoarea la expoziție, Victoria Muduc.

Mihaela nu se oprește aici. Ea se gândește deja la un nou proiect care presupune fotografii alb-negru în care apare omul împreună cu un manechin.

Arta este alcătuită din emoții, vesele și triste. Tot ce ne înconjoară ne oferă putere și, cel mai important, tot ce ne înconjoară e artă, pentru că arta e însăși viața.

Doinița Țurcanu

Plastic cu suflet

Foto

: Doi

nița

Țur

canu

Foto

: Doi

nița

Țur

canu


SPORT

Performanțe strălucitoare în condiții întunecate

Mihaela Ursu

Sportul național continuă să surprindă întreg mapamondul cu rezultate mărețe, dar puțini sunt cei care cunosc dedesubturile acestui domeniu în țara noastră, unde sportivii sunt nevoiți să-și desfășoare activitatea în lipsa minimului necesar de activitate. Sălile și stadioanele lipsesc, iar antrenorii și arbitrii sunt pe cale de dispariție. Chiar și așa, sportivii noștri urcă pe podium la majoritatea competițiilor la care participă.

Luptătoarea Natalia Budu din Strășeni a urcat pe podiumul de premiere la Campionatele Mondiale de lupte libere, lupte feminine și lupte greco-romane, care s-au desfășurat în capitala Uzbekistanului, orașul Tașkent. Natalia a obținut medalia de bronz în categoria de greutate de până la 53 de kilograme la lupte feminine.

Sportivii din Moldova au câștigat la Jocurile Olimpice ale Tineretului de la Nanjing 3 medalii. Serghei Tarnovschi a obținut medalia de aur la proba de kaiac-canoe sprind, Dmitrii Ceacusta s-a clasat pe locul doi în proba de lupte libere, 100 de kilograme, iar Tatiana Doncilă a obținut medalia de bronz la lupte feminine în categoria de greutate de până la 46 kilograme.

La ediția din acest an, țara noastre a fost reprezentată de 11 sportivi care au participat la 7 discipline sportive: kaiak-canoe, gimnastică, lupte libere și greco-romane, înot, aruncarea discului și a ciocanului.

Și la Campionatele Mondiale de Kickboxing, rezervate cadeților și juniorilor U18, care s-au desfășurat în localitatea Rimmini din Italia, Moldova a evoluat cu succes. Delegația noastră a fost alcătuită din 5 sportivi și 2 antrenori și a obținut 4 medalii: trei de argint și una de bronz la concursul de K1, rezervat juniorilor.

Frații Nicolae și Cristina Ghețiu au obținut ambii medalia de aur pentru naționala Moldovei la Jocurile Special Olympics, care s-au desfășurat în orașul Antwerp din Belgia. Au devenit campioni la stilul liber. Nicolae a parcurs distanța de 50 de metri în 49 de secunde și 89 sutimi de secundă, iar Cristina a obținut rezultatul de 22 de secunde și 9 sutimi de secundă.

Ana Șleahovscaia, din Tighina, a ieșit învingătoare la Campionatul Mondial la jocul de dame 64, rezervat juniorilor, care s-a desfășurat în orașul bulgar

Kranevo. Ana a devenit campioană la categoria de vârstă de până la 13 ani, concurând cu alte 17 sportive de vârsta ei. Ea a acumulat 11 puncte din 34 posibile.

Gabriela TihonO adevărată revelație a

competițiilor a fost tânăra jucătoare, în vârstă de doar 8 anișori, Gabriela Tihon, de la Călărași. Gabriela a obținut medalia de argint la proba de blitz, după ce a acumulat același număr de puncte cu jucătoarea Galina Filipova, din Rusia. Gabriela a mai obținut medalia de argint și la proba clasică, unde a fost a 2-a din 12 concurente, după ce a acumulat 11 puncte.

Chișinăuianul Constantin Țuțu și-a apărat titlul de campion la categoria de 85 de kilograme în cadrul galei de KOK, desfășurată la Sala Polivalentă din Chișinău. Constantin a obținut victoria în repriza a 2-a a meciului, trimițându-l pe italianul Vittorio Iermano în knock-out cu o lovitură plasată de picior la cap.

Chișinăuianul Sergiu Mârzen-co s-a clasat pe locul 5 cu 51 de puncte din 120 posibile din 10 participanți la concursul „Marina Alta Strongest man 2014” care s-a desfășurat în localitatea spaniolă Moraira din regiunea Alicante.

Conform performanțelor obținute, Radu Albot este consi-

derat cel mai bun tenisman moldovean din toate timpurile, locul 186 în ierarhia mondială. În luna august, sportivul a participat la US Open, ultimul turneu de Grand Slam al anului, unde a reușit să se remarce și să ofere telespectatorilor o partidă de vis. În premieră pentru un tenisman moldovean, Albot a reușit să acceadă în prima rundă a concursului newyorkez.

Radu AlbotDe asemenea, sportivul este

membru permanent al echipei Moldovei de Cupa Davis, cu care a jucat meciul de promovare în grupa Euro-africană a competiției, cu Danemarca, unde Albot a câștigat ambele meciuri de simplu. Radu are în palmares un titlu challenger, obținut în Uzbekistan, la Fergana, și 12 tiluri ITF. Cea mai bună realizare a sa de până acum este calificarea în sferturile de finală de la ATP Masters de la Bastad, Openul Suediei. Cel mai bun loc în ierarhia mondială datează din 13 ianuarie 2014, când s-a clasat pe poziția 160.

Când vorbim despre tineri, vorbim despre viitor. Când vorbim despre şanse acordate tinerilor aflaţi la început de drum, vorbim despre şanse care sunt oferite viitoarei societăţi şi când vorbim despre calitatea vieţii nu putem să omitem importanţa sportului.

Foto

: Com

itet

ul O

limpi

c al

RM

Foto

: sfm

.md

Foto: google.com

Tatiana Doncilă

Radu Albot

Constantin Țuțu

Serghei Tarnovschi

Foto

: Com

itet

ul O

limpi

c al

RM


Echipa redacționalăEditor-șef, directorul publicației - Cristina VICOLReporteri social - Anastasia POPA, Victor RUSUReporter politic - Daniela PELIN

Reporter sport - Mihaela URSUMachetator, redactor stilizator - Daniela SÎRBU

Redactor-șef - Ana SÎRBUReporter cultural - Doinuța ȚURCANU

Reporter - Vlad ȚURCANU

Ce caută bărbații la femei?Fetele, ele sunt de multe tipuri. Bărbații și-o aleg pe cea mai dragă dintre toate

fără să țină cont de un prototip existent, ci bazându-se pe toate caracteristicile unice pe care le are una singură. Frumusețea se obține prin străduință și muncă, ea nu ține numai de înfățișare sau numai de lumea interioară, ea este un complex de trăsături. Bărbații vor să trăiască alături de o femeie-enigmă pe care să o descopere pe zi ce trece într-o lunga căsnicie cu ea.

niciodată nu a fost așa, oamenii iubesc datorită trăsăturilor de caracter ce le suplinesc pe ale lor. Iubesc pe cea care are ce nu am eu – ar fi răspunsul inconștientului bărbătesc.

Fata care mereu ține interesul viu față de ea va fi iubită. Nu vă mirați când cineva nu vă mai iubește, cel mai probabil v-a lăsat pentru că și-a pierdut interesul față de voi. Cum ați vrut? Dragostea nu este simplă, e un întreg proces de perfecționare a personalității, bărbații vor să

iubească în fiecare zi o nouă fată, dar care este ascunsă sub același înveliș.

Poate noi nu simțim cum lumea ne schimbă însă acest proces există, de noi depinde doar în care direcție să o luăm, cred că o viață fericită nu poate fi în singurătate chiar dacă uneori ne simțim cel mai bine în brațele ei, așa că dacă v-ați ales o persoană cu care vreți să împărțiți o bună parte din viața voastră faceți un pas și în direcția ei.

Vlad Țurcanu

Inspiră aerul de afară. În el este aroma ei, cândva o vei întâlni și vei crede că o cunoști de undeva de fapt va fi amintirea acelui miros, unica aromă care nu se uită niciodată, a ei…

Într-un vas frumos, dar gol, florile se mențin vii foarte puțin timp. Toți preferă un vas cu apă unui vas gol. Dacă ați înțeles ce spun, fetelor – să te naști frumoasă este numai jumătate de drum spre o viață fericită, mai este nevoie să umpli vasul frumos care ești cu ceva. Cunoștințele, trăsăturile de caracter, gusturile și fiecare detaliu unic caracteristic unei singure fete formează acea aromă dulce ce naște sentimentul pasiunii și a atracției față de ea.

Pe lângă sex, noi mai și iubim frumos și să nu credeți că s-a schimbat esența sentimentelor pe care le aveau oamenii în trecut și pe care o au acum, cred că dragostea nu a suportat schimbări niciodată, chiar dacă sinceritatea față de acest sentiment s-a schimbat cu mult. Nu vorbesc despre relație și familie, ci despre ceea ce naște sentimentul care asemenea unui drog te înduplecă iar și iar să revii la ea.

Bărbații nu aleg când să se îndrăgostească, nici, cel puțin, în cine. Este o decizie pe care o ia inconștientul nostru. Faptul că catalogăm o fată mai bună decât celelalte se datorează lumii noastre interioare, datorită acestui fapt, în cele mai dese cazuri. perechile par potrivite și nu vă supărați pe cei care nu vă iubesc, nu e alegerea lor.

Mulți gândesc că dragostea aparte datorită tangențelor de caracter dintre o fată și un băiat,

săgeata j123l

Documents