E.GALFFY

ECOLOGIE

2011

Tema lucrrii:

S se proiecteze o linie de splare i sortare densiometric a deeurilor din materiale plastice

1

E.GALFFY

ECOLOGIE

2011

Memoriu tehnicProiectul de tehnologii de tratare i valorificare a deeuurilor are ca tem de proiectare o linie de splare i sortare densiometric a deeurilor materialelor plastice. Proiectul este prevzut cu 6 capitole, fiecare avnd mai multe subcapitole. n primul capitol, intitulat "Aspecte teoretice" se prezint definiia deeurilor n general, clasificarea acestora, impactul deeurilor asupra mediului nconjurtor, legislaia deeurilor i colectarea, transport i depozitare. n urmtorul capitol se prezint Deeurile materialelor plastice, n care se prezint clasificarea, sursele deeurilor materialelor plastice, caracteristicile deeurilor materialelor plastice i colectarea, sortarea, splarea, transportul i depozitarea temporar a deeurilor materialelor plastice. n capitolul 3 este prezentat Proiectarea i amplasarea instalaiei de depozitare temporar, n subcapitolul 3.1 sunt date, datele de proiectare a instalaiei de depozitare temporar, subcapitolul 3.2 trateaz amplasarea staiei de depozitare temporar, iar n subcapitolul 3.3 prezint schema de amplasare a staiei de depozitare temporar. Capitolul 4 se numete valorificarea deeurilor materialelor plastice, n care este prezentat n subcapitolul 4.1 definirea conceptului si a scopurilor, n capitolul 4,2 evaluarea ecologica a valorificarii deseurilor si n ultimul subcapitolul 4.3 posibilitati de valorificare si domenii de utilizare a deseurilor refolosibile. Urmtorul capitol trateaz Aspecte privind protecia mediului specifice tehnologii adoptate. Capitolul 6 prezint problemele legate de protecia muncii n instalaii de absorbie i msuri P.S.I. .

2

E.GALFFY

ECOLOGIE

2011

Capitolul I Aspecte teoretice 1.1 1.2 1.3 1.4 1.5 1.6Definiia deeurilor Clasificarea deeurilor Impactul deeurilor asupra mediului Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deseurilor Colectarea, transportul i sortarea deeurilor urbane Depozitarea deseurilor

Capitolul II Deeuri materialelor plastice2.1 Clasificarea si sursele deseurilor din materiale plastice 2.2 Proprietatiile generale ale maselor plastice 2.3 Colectarea deseurilor materialelor plastice 2.4 Transporul deseurilor din material plastic 2.5 Depozitarea deseurilor meterialelor plastice 2.6 Sortarea deseurilor materialelor plastice 2.7 Spalarea deseurilor materialelor plastice 2.8 Procese de maruntire a materialelor din plastic

Capitolul III Proiectarea si amplasarea staiei de depozitare temporar3.1 Proiectarea staiei de depozitare temporar 3.2 Amplasarea staiei de depozitare temporare 3.3 Schia de amplasament a staiei de depozitare temporare

Capitolul IV Valorificarea deseurilor a materialelor plastice4.1 Definirea conceptului si a scopurilor 4.2 Evaluarea ecologica a valorificarii deseurilor 4.3 Posibilitati de valorificare si domenii de utilizare a deseurilor refolosibile

Capitolul V. Tehnica securitatii si igiena muncii. Masuri P.S.I.5.1. Tehnica securitatii si masuri de protectia muncii. 5.2. Masuri P.S.I

Bibliografie

3

E.GALFFY

ECOLOGIE

2011

Capitolul I Aspecte teoretice1.1 Definiia deeurilor

Deeurile sunt generate n diferite stadii ale activitii umane i reprezint o caracteristic inevitabil a unei societi industrializate sau n curs de industrializare. Compoziia i cantitatea de deeuri sunt puternic dependente de natura consumului, precum i de structura industrial i economic. Deeurile reprezint o pierdere enorm de resurse, att sub form de materiale ct i de energie. Deoarece generarea excesiv de deeuri este un simptom al proceselor de producie ineficiente, al durabilitii resurse a bunurilor i al structurii consumului, cantitile de deeuri pot fi considerate ca indicator pentru eficiena cu care societatea utilizeaz materiile prime. Termenul de deeu este definit n legislaia european n articolul 1 al Directivei Consiliului 75/422/CCE privind deeurile:deeu nseamn orice substab sau obiect de care posesorul se debaraseaz sau i se cere s se debaraseze conform prevederilor legilor naionale n vigoare. Definiia a fost schimbat de Directiva Consiliului 91/156/CCE astfel: deeu va insemna orice substan sau orice obiect pe care posesorul l arunc, sau intenioneaz sau este obligat s-l arunce. Aa cum specific articolul 2 al primei Directive, aceast definiie exclude: -deeurile radioactive; -deeurile rezultate din prosperitatea, extragerea, tratarea i stocarea resurselor minerale i exploatarea carierilor;-carcasele de animale i urmtoarele deeuri de natur agricol: materii fecale i alte substane utilizate n agricultur; -ape uzate, cu excepia deeurilor sub form lichid; -eflueni gazoi emii n atmosfer; -deeri acoperite de reguli comunitare specifice. Conform Actului German privind deeurile din 27.08.1993, deeurile pot fi definite att obiectiv, ct i subiectiv. Subiectiv sunt definite obiectele portabile abandonate de proprietar i obiectiv cu depozitarea sistematic a gunoiului aa cum este cerut de protecia sntii publice i, n particular, a mediului.

1.2

Clasificarea deeurilor

n momentul de fa nu exist un inventar realist al producerii, compoziiei i cilor de depozitare a deeurilor pentru Europa ca ntreg. Clasificarea deeurilor poate fi fcut dup mai multe criterii: -provenien; -starea de agregare; -grad de toxicitate. 4

E.GALFFY

ECOLOGIE

2011

Dac se are n vedere criteriul provenienei se deosebesc urmtoarele categorii: 1. Deeuri municipale i asimilabile, care reprezint totalitatea deeurilor generate n mediul urban i n mediul rural. n mod formal, acestea pot fi grupate n: a) Deeuri menajere, adic cele provenite din activitatea casnic, zilnic, magazine, hoteluri, restaurante, cantine, instituii de nvmnt, etc. n aceast subcategorie se ncadreaz resturile alimentare, plastice, sticl, ambalaje de carton, hrtia i esturile. Tot aceast subcategorie include i deeurile comerciale, care constau n principal din ambalaje i produse perisabile. b) Deeuri stradale, sunt specifice fluxurilor stradale, ale oraelor sau chiar a comunelor, rezultate din activitatea cotidian a populaiei, din parcuri sau din depunerile obinuite ale resturilor solide din atmosfer. n general constau din resturi de hrtie, cartoane, materiale plastice, frunze, praf, etc. c) Deeuri din construcii i demolri, se refer la deeurile rezultate din activiti precum construcia cldirilor i infrastructurii civile, demolarea total sauparial a cldirilor i infrastructurii civile, modernizarea i ntrinerea strzilor. d) Termenul de nmol orenesc, se refer la nmolul rezidual de la instalaiile de tratare a apelor uzate urbane i menajere, inclusiv nmolul rezidual de la fosele septice i alte instalaii similare de tratare a apelor menajere. 2. Deeuri sanitare, provenite din spitale, dispensare sau cabinete medicale, cu posibil potenial infecios, deci care trebuiesc manipulate, transportate i tratate n consecin. De regul aceste deeuri sanitare sunt arse n cuptoare de incinerare special construite. 3. Deeuri de producie, provenite din procesele tehnologice ale industriei miniere, chimice, siderurgice, construciilor care au o componen predominant anorganic sau din industria alimentar, caz n care predomin componena organic. Din categoria deeurilor industriale fac parte diferite resturi de materii prime, brute, finite sau intermediare, zguri, steril, lam, cenu i materiale de construcii. Tot n aceste categorii se includ deeuri agro-zootehnice i cele speciale. Conform normelor europene se disting cinci clase de deeuri industriale stocabile: a) Deeuri industriale periculoase, dar netoxice (azbest); b) Deeuri industriale nepericuloase, netoxice i asimilate; c) Deeuri industriale inerte; d) Deeuri industriale toxice, ca de exemplu cele radioactive; e) Deeuri industriale produse n cantiti foarte mari, cum este cenua i zgura. Deeurile agro-zootehnice, provenite din activitatea agricola de cmp i mai ales de la complexele de cretere a animalelor. Deeurile speciale, sunt cele din categoria de explozibili sau substane radioactive provenite din minele de exploatare uraniului sau din centralele nucleare electrice.

1.3

Impactul deeurilor asupra mediului

Cantitatea i natura deeurilor sunt influenate de mai muli factori: clima, frecvena de ridicare, gradul de educare a populaiei, nivelul de trai, gradul de urbanizare i industrializare al oraului Fiecare cetean al oraului contribuie la creterea stratului de gunoi cu 350-400 kg/persoan/an. Scopul reducerii deeurilor: -scad costurile de colectare i transport deeuri i, implicit, tariful pltit de populaie i 5

E.GALFFY

ECOLOGIE

2011

agentii economici; -scad costurile de depozitare; n prezent, construirea unui nou depozit ecologic de deeuri se ridic la suma de 11 milioane de EURO; -se elimin materialele periculoase/toxice din volumul deeurilor i, implicit, se reduce poluarea mediului ambient. Eliminarea deeurilor solide urbane exercit o serie de influene asupra mediului nconjurtor i sntii umane. Dou moduri principale de eliminare a deeurilor solide urbane, se consider a genera probleme de mediu: a) depozitarea la gropile de gunoi i incinerarea deeurilor colectate i b) deeurile necolectate, depozitate necontrolat. n ceea ce privete impactul gropilor de gunoi, trebuie spus c dimensiunea acestuia este considerabil, avnd n vedere c depozitarea constituie metoda cea mai frecvent de eliminare a deeurilor solide urbane n rile dezvoltate. Majoritatea deeurilor municipale din aceste ri este depozitat n sisteme amenajate, care constituie, n continuare, cea mai ieftin opiune de neutralizare a acestora. Spre exemplu: -n SUA, aproape trei ptrimi din deeurile menajere sunt deversate n gropile de gunoi; -n Marea Britanie, cea mai mare parte a deeurilor menajere ajunge la gropile de gunoi; -n Frana, mai mult de 52% din deeurile solide municipale sunt depozitate direct n halda de deeuri, fr un tratament prealabil, Aceast practic, nu este perfect compatibil cu obiectivele de mediu, cum ar fi: conservarea ecosistemelor i biodiversitii, criteriile de folosire adecvat a terenurilor, prevenirea emisiilor de metan din depozitele de deeuri menajere, care amplific efectul de ser, contribuind astfel la nclzirea global etc. Majoritatea rilor dezvoltate au ajuns la concluzia c datorit cantitilor enorme i caracteristicilor gunoaielor produse depunerea lor pe terenuri virane sau degradate este nesatisfctoare ca metod de depozitare. Aceste terenuri permit ptrunderea n pnza freatic a substanelor toxice antrenate de apa ploilor i formarea, aa cum s-a artat, a amestecului denumit leachate (leie), care poate conine o varietate de poluani periculoi, cum ar fi metale grele sau substane chimice organice.

1.4 Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deseurilor1.Scopul: S previn ori s limiteze pe ct posibil ,efectele negative asupra mediului nconjurtor,n mod particular poluarea de ctre emisia ,in aer, sol, apele de suprafa i subterane i riscurile pentru sntatea uman, din incinerarea i co-incinerarea deeurilor. 2.Prevederi majore: Directiva stabilete condiii operaionale stringente i cerine tehnice precum i valori limit pentru instalaiile de incinerare i co-incinerare . Vor trebui realizate reduceri considerabile ale emisiei pentru gazele acide astfel cum ar fi oxizii de nitrogen(NOX ), dioxid de sulf (SO2), hidrogen clorida i metale grele precum i pentru dioxine i furani. Directiva acoper att deeul riscant ct i cel neriscant. Toate deeurile de lemn curat, care sunt considerate biomasa, sunt excluse din scopul Directivei. Doar deeurile de lemn care ar putea s conin compusi organici halogenati ori metale grele ca rezultat al tratamentului cu substane peliculogene pentru 6

E.GALFFY

ECOLOGIE

2011

lemn, i care include n particular astfel de deeuri de lemn provenind din deeuri din construcii si demolri, cad sub incidenta scopului. Instalaiile de combustie care folosesc deeuri de lemn care ar putea s conin compui organici halogenai ori metale grele ca rezultat al tratrii lemnului cu substane de protecie a lemnului sau peliculogene, i care includ in particular astfel de deeuri de lemn provenind din deeuri provenind din constructii si demolari ori care co-incinereaz biomasa cu alte deeuri trebuiesc s se supun noii Directive. Limitele emisiilor pentru aceste instalaii vor fi calculate conform regulilor combinate ,lund n calcul limitele emisiilor respective i volumele fraciei biomasei si fraciunea deeurilor. Limita valorii emisiei pentru fiecare poluant relevant i monoxid de carbon pentru instalaiile de combustie care co-incinereaz trebuiesc s fie msurat continuu i calculat conform regulei combinate pornind de la valorile limitei emisiei pentru biomasa si pentru deeuri. Valorile limitei pentru biomasa (in mg/Nm3 la 6% O2 coninut) sunt nsumate n urmtorul tablel: Poluani SO 2 NOX Praf 300MWth 200 300

Valorile medii ale limitei emisiei in aer pentru deeuri sunt dup cum urmeaz: Praf total Total carbon organic HCl HF SO2 NO si NO2 pentru instalaiile de incinerare existente(>6tone/h) sau instalatii noi NO si NO2 pentru instalaiile de incinerare existente( , n conformitate cu art.23 , lit. C din O.U.G. nr. 78/2000 . Materialele vor fi descrcate n magazia de deeuri, dup care se va realiza dezinfectarea mijloacelor de transport cu soluie de var cloros i sod caustic , pe rampa special amenajat n acest scop . 2.Localizare Comuna Tometi este situat la limita de sud-est a teritoriului administrativ al municipiului Iai , la distana de 10 km de aceasta ; aceast distan este considerat pe relaia rutier asigurat pe traseul DN 28 ( Sabaoani Tg Frumos Iai - Raducaneni ) . Teritoriul comunei se nvecineaz la nord cu comuna Holboca , est cu comuna Tuora i Comarna , sud cu comuna Schitu-Duca i vest cu comuna Barnova . Altitudinea maxim este de 400 m ( n partea sudic) , aspect deluros ; partea de nord a teritoriului fiind reprezentat de seul Bahluilui , nlimea 35 - 40 m . 3.Condiii geografice , geologice i climaterice a)Relieful comunei este reprezentat n proporie de 80% din versani ( dealul Holm cel Mare , Paun , Pdurea Musta) . Aceasta culme aparine Podiului Central Moldovenesc subdiviziunea Tansa- Repedea i se menine la o altitudine de 300 400 m , datorit existenei n substratul ei imediat a orizonturilor de calcar ( rezistent la eroziune) . Culmea structural este marginit spre Nord de coasta Iaului , un versant puternic cu denivelri de peste 300 m , sculptat n depozitele fiabile ( argile , marne , nisipuri) i fragmente de vi afluente raului Bahlui . Pe cea mai mare vale Ttarca, eroziunea a generat un bazinet larg , cu aspect depresionar , la baza cruia s-au dezvoltat satele Goruni i Chicirea . Un mic bazinet de eroziune a generat i Valea Tometi . Aceste bazine sunt marginite de versani i interfluvii nalte care le apar. Versantul drept al Bahluilui are aspect de coast cu o denivelare de 100 -150 m care se continu cu unele ntreruperi , datorate fragmentrilor vilor , de la Vldiceni la Osoi . La partea sa superioar se difereniaz platouri sculptate interfluviale ( la est de satul Vldiceni ) , partea de sus a satului Tometi reprezentand terenuri bune pentru agricultur , terenuri stabile i fr degradri . n ceea ce privete versanii , acetea au nclinaii variate , fiind afectai intens de fenomenele de alunecare i eroziune torenal . Aceasta afecteaz intens terenurile agricole din aezrile comunei ( n proporie de 80% sat Goruni , sat Vldiceni , 60% sat Tometi i sat Chicirea) . Cele mai grave sunt fenomenele de alunecare reactivate periodic , dup perioade ndelungate de precipitaii bogate , cum au fost cele din ani 1970-1973 , 1981, 1997 . Astfel se impun lucrri complexe de mbuntiri funciare , nivelri ,taluzri , captri i drenri de ape subterane , canale de evacuare i canalizare a apelor meteorice , lucrrii antierozionale i de stingere a torenilor i mpaduriri ( cum s-au realizat n satul Vldiceni , lucrri finanate de PHARE) . b)Climatul comunei are caracter temperat continental de nuana excesiv n nord i de nuan moderat n sud , temperatura medie anual este cumprins ntre 9 - 10oC , maxim mediu n iulie ntre 20 - 21oC i minim mediu ntre -3 4oC . Precipitaiile medii anuale sunt cuprinse ntre 500 600 mm/mp fiind mai abundente 51

E.GALFFY

ECOLOGIE

2011

cu cat urcam spre zona mai nalt din nord . Regimul ploilor se caracterizeaz prin cantiti mari n iunie ( 75 85 mm/mp) i mici iarna ( 20 30 mm/mp). Vara cad ploi de tip advers sau este secet , mai ales n nord . Vanturile cele mai frecvente sunt din N,N-V i E , S-E , direcia dominant fiind N-V . n legatur cu direcia vanturilor este de menionat c satul Tometi , atat nucleul de sus cat i mai ales cartierul de blocuri , este afectat de mirosurile emanate de depozitul controlat de deeuri menajere a municipiului Iai , de CET Holboca precum i de batalele de depozitare a nmolului provenit din saia de epurare a apelor uzate a municipiului Iai . Astfel , pe teritoriul comunei se deosebesc mai multe microclimate : - de vale pe es Bahlui - de coast pe versantul Bahluiului - de adpostire bazinetele Goruni , Chicerea ,Tometi - de pdure sudul teritoriului . Toate acestea sunt elemente pentru o buna dezvoltare culturilor vii/pomicole , care caracterizeaz zona . c)Reeaua hidrografic este format din cursul inferior al raului Bahlui , un mic sector al raului Jijia cu care primul conflueaz la cca 2.5 km est de Tometi, precum caiva aflueni ai acestora Ttarca , Tometi , Vldiceni . Regimul hidrografic al acestora se caracterizeaz prin variaii ale nivelelor i debitelor , cu creteri ale acestora primvara i vara , n timpul topirii zpezilor i ale ploilor toreniale i scurgeri minime toamna i iarna . Bahluiul are un regim controlat , prin cateva acumulri i iazuri n amonte , fiind totodata regularizat , astfel c nivelele mari nu produc inundaii . Este dat n folosin noul traseu regularizat prin care Bahluiul i Jijia se debuseaz n Prut pe la Tutora . Pe valea Ttarca s-au executat i se continu executarea de regularizri i canale de evacuare , fiind excluse inundaiile din seuri. Totui mai sun zone cu exces de umiditate care necesit drenaje . De asemeni , cursul paraului Tometi necesit decolmatare periodic . Apele subterane sunt ntalnite la adancimi foarte variabile , n funcie de topografia terenului i precipitaii . Acolo unde eroziunea a interceptat stratul acvifer ( ape , izvoare ) sunt posibile declanri i alunecri de teren . Pe versani sunt numeroase izvoare , care alimenteaz vile toreniale , parte din ele fiind captate pentru alimentri cu ap sau pentru prevenirea alunecrilor . Debitele furnizate de apele subterane din zona deluroas sunt relativ reduse , putand constitui surse mici pentru alimentri cu ap . Surse mai importante se gsesc sub orizonturile de calcar de la limita sudic a comunei . n esul Bahluiului se ntalnesc dou panze acvifere , una n baza aluviunilor , mai bogat si una n lentilele nisipoase de la suprafa , cu debitele reduse . Aceste ape nu satisfac necesarul nici cantitativ nici calitativ ,avand concentraii mari de sruri i duritate mare . Infrastuctura existant a)Ci de comuniucaie rutier : - DN 28 pe o lungime de 8.5 km prevzut cu mbrcminii asfaltice uoare ; - DJ 248D ( Pun Tometi - Holboca) 4.5 km , din car 1 km asfaltat iar restu pmant ; - DC 31 ( Iai Vldiceni - Tometi) 2 km drum pmant ; - DC 23 ( Tometi Chipereti - Tutora) 5 km , 1 km asfalt iar restul pietruit ; - DC 33 ( Tometi - Goruni) 4 km din pmant ; 52

E.GALFFY

ECOLOGIE

2011

- DC 44 ( DN 28 Chicerea - Comarna) 3.5 km pietruit . Pentru mbuntirea circulaiei rutiere sunt necesare : - repararea mbrcminii asfaltice ( DC44 i DN 28) ; - refacerea anurilor de scurgere (decolmatare i execuii de anuri noi) precum i a sistemelor de canalizare pluvial de-a lunul DN 28 aferente cartierului Tometi - corectarea unor trasee de drumuri pentru eliminarea curbelor periculoase i amenajarea unor intersecii rutiere corespunztoare ale drumurilor - amenajarea profilelor traversale n intravilan conform PUG ului comunei . Pentru dezvoltarea echiprii edilitare sunt prevzute a se executa n viitor urmtoarele : - studii pentru realizarea unor staii de captare a izvoarelor independente cu staii de tratare i rezervoare de depozitare proprii care s satisfac necesarul de ap al locuitorilor ; - studii pentru realizarea de sisteme centralizate de canalizare cu evacuare la staii de epurare tipizate cu treapta mecanic i biologic situate n apropierea raurilor i paraurilor ce trec prin comun ; - dezvoltarea reelei de gaze naturale ( Chicirea , Goruni ,Vldiceni) ; - dezvoltarea reelei de energie electric se va face pe msura construirii de noi cldiri prin racordarea la reeaua existent prin introducerea de noi puncte de transformare ntre centrele de greutate ale noilor consumatori ( unde este cazul ) . b) Lucrri hidroameliorative : la limita nordic a teritoriului comunei Tometi se afl traseul regularizat i ndiguit al raului Bahlui i Jijia , inclusiv derivaia acesteia din urm direct spre Prut , la sud de Oprieni SC COMTOM SA Tometi are o alimentare cu ap din Bahlui , de 75l/ sec , ap potabil pentru zootehnie . c) Lucrri tehnico edilitare : toate satele comunei sunt alimentate cu energie electric i echipamente cu reea de telecomunicaii . De alimentarea cu ap in sistem propriu beneficiaz Ferma Tometi . Principalele uniti economice au gospodrii de ap i canal proprii , i sunt racordate la reeaua blocurilor din cartierul Tometi . n rest locuitorii satelor i procur ap potabil din fanfani de tip rural i de la izvoarele existente . n satul Vldiceni , SC DUSTAS SRL a efecutat racordarea la ap industrial i canalizare ( condiie obligatorie pentru a putea desfura procesul tehnologic autorizat) . n ceea ce privete sistemele de canalizare a apelor , la blocurile de locuine i la abatorul COMTOM exist un sistem de reele pentru canalizarea apelor , folosind ca emisar raul Bahlui , pe care este realizat o staie de epurare . Blocurile din cartierul Tometi i abatorul COMTOM sunt alimentate cu energie termic de CET II Holboca , pentru abur tehnologic s-a realizat n comuna Holboca o central termic zonal ( actualmente dezafectat). Toi locuitorii cartierului Tometi i din satul Tometi beneficiaz de gaz metan ( s-a ntocmit studiu de fezabilitate pentru extinderea reelei spre satul Chicirea precum i pentru nlocuirea PT1 i PT2 din cartier n centrale termice funcionand pe gaz metan) . Alimentri cu ap De alimentarea cu ap beneficiaz doar locuitorii cartierului Tometi , principalele uniti economice i Ferma Tometi . n livada Chicirea este o staie de pompe cu captare 53

E.GALFFY

ECOLOGIE

2011

ap prin cdere i izvor de coast ( nu mai funcioneaz n prezent) . n rest locuitorii satelor i procur ap potabil din fantanile de tip rural ( apa nu este potabil pentru sugari , concentraia de nitrii i nitrai depete limita maxim admis) . Canlizarea i epurarea Exist reele pentru canalizarea apelor doar la blocurile din cartier precum i la Abator Tometi , folosind ca emisar raul Bahlui pe care este realizat o staie de epurare . Gestionarea apei i canalizrii se face de ctre RAJAC Iai . Situaia mediului nconjurtor Situat intre trei surse majore de poluare , CET Holboca , Depozitul Controlat de Deeuri Menajere i Staia de Epurare RAJAC Iai , satul Tometi n special i cartierul de blocuri sunt afectate n proporie ngrijortoare . Astfel cat timp au fost i combinatele de cretere a porcilor , a fost afectat atat aerul cat i apa i implicit calitatea solului ( evacuarea apelor uzate se facea prin intermediul unei staii de epurare subdimensionat). n prezent , principalele surse de poluare au rmas Depozitul Controlat de Deeuri Menajere al municipiului Iai , amplasat la 1.5 km , nord de cartierul Tometi , batatele de depozitare a namolului provenit din staia de epurare a apelor uzate a municipiului Iai care reprezint un focar de impurificare a aerului i solului , dar i un mediul favorabil dezvoltrii roztoarelor , viermilor i mutelor i CET Holboca la est de cartier . Incinerarea periodic a gunaielor elimin n atmosfer fum , funingine , bioxid si oxid de carbon , bioxid de sulf , praf i pulberi antrenate de vant . Dei platformele nu sunt amplasate pe teritoriul comunei , influeneaz negativ i calitatea apelor , n condiiile unor splri , scurgeri neorganizate i infiltraii ale apelor meteorice . n restul teritorilui comunei , problemele mediului se refer la : 1. existena unor fenomene active de eroziune torenial i alunecri de teren care afecteaz local zone de versan i solul ; 2. existena unor soluri din esul Bahluilui afectate local de exces de umiditate i srturi ; 3. depozitarea ntampltoare a deeurilor menajere n sate , inexistena unui sitem de canalizare : locuitorii folosec closete amplasate n curi i surse de ap fr perimetru de protecie , acestea putand duce la impurificri ale apei cat si la ocuparea neraional a unor terenuri . Prin PUG al comunei s-au propus o serie de msuri de intervenie urbanistic ce urmeaz a fi implementate . n funcie de constatrile la care s-au ajuns prin compararea concluziilor rezultate din analiza situaiei existente cu reperele de normalitate se impun urmatoarele propuneri i msuri de intervenie urbanistic : - este impedios necesar ca prin CTL s se fac inventarierea i delimitarea n planuri a zonelor cu riscuri naturale pe baza unor studii aprofundate la nivel de teritoriu administrativ al comunei ; - reitegrarea n circuitul sivic a ternurilor degradate prin mpaduriri ale versanilor afectai de alunecri de terenuri i lucrri de mbuntire funciare ; - reorganizarea i retehnologizarea stiilor de epurare; - reorganizarea sistemului de depozitare a reziduurilor menajere ; - desfiinarea depozitelor necontrolate de deeuri ,reziduuri ,dejecii ; - modernizarea echiprii tehnico edilitare ; - amenajarea interseciilor care funcioneaz necorespunztor ; 54

E.GALFFY

ECOLOGIE

2011

- valorificarea ecologic corespunztoare a ambientului natural prin utilizarea unor ample spaii plantate i amenajate pentru odihn , spor i agrement ; - realizarea de plantaii de protecie intre industrie i locuine .

3.3 Schia de amplasament a staiei de depozitare temporare.

55

E.GALFFY

ECOLOGIE

2011

Capitolul IV Valorificarea deseurilor a materialelor plasticePlecand de la ierarhia specifica managementului deseurilor, deseurile a caror formare nu poate fi evitata trebuie valorificate conform posibilitatilor. Masurile de alorificare a deseurilor trebuie implementate acolo unde cele de impiedicare a formarii nu sunt osibile sau unde, din motive ecologice sau economice, nu ar mai fi rationale. Vis--vis de indepartarea deseurilor trebuie sa i se recunoasca valorificarii superioritatea, atata timp cat: aceasta este posibila tehnic si cu niste cheltuieli modice de reprezenatare ; pentru materialele recuperate este disponibila o piata de desfacere, respectiv poate fi creata aceasta piata. Masurile de valorificare a deseurilor contribuie ca produsele, ambalajele, ca si alte materiale, de care proprietarul lor nu mai are nevoie, sa nu mai ajunga in depozitul de deseuri. Aceste masuri trebuie sa faciliteze mentinerea deseurilor in circuitul economic sau aducerea lor in aceata zona. De asemenea, masurile care contribuie intr-un mod incurajator la cresterea capacitatii de valorificare a produselor, ambalajelor si a altor materiale sunt masuri de valorificare a deseurilor (masuri calitative de valorificare), cum ar fi de exemplu masurile de minimizare a continutului de materiale daunatoare al deseurilor, respectiv al produselor secundare, ca si substituirea produselor, ambalajelor si a altor materiale nevalorificabile cu unele valorificabile. Valorificarea fractiunilor individuale ale deseului presupune insa o separare intre componentele sale valorificabile. Deoarece o separare a gunoiului deja amestecat, mai ales in domeniul deseurilor menajere, nu este posibila decat cu mari cheltuieli si de cele mai multe ori cu rezultate insuficiente, materialele individuale sau grupele de materiale trebuie colectate separat, cu ajutorul sistemelor de colectare si supuse unei valorificari inca inainte de amestecarea cu alte parti ale gunoiului. Aceste masuri prealabile, (care trebuie luate de producatorul, respectiv posesorul deseurilor, astfel incat o valorificare sa fie posibila), apartin de asemenea domeniului masurilor de valorificare a deseurilor. Masurile prealabile cuprind, pe langa organizarea transportului, mai ales separarea deseurilor la locul lor de obtinere (de ex. in gospodarii, in intreprinderi, in locuri publice si in firme de prestari servicii) in resturi valorificabile si evalorificabile, ca si strangerea lor in recipiente separate. Acest lucru presupune colaborarea motivata a cetatenilor, extrem de importanta pentru ca este singura care mentine sau falimenteaza sistemul colectarii selective. Si pentru componente din deseuri cu continut toxic, a caror ramanere in deseuri ar insemna un pericol pentru om si mediu, ar trebui instituite sisteme de colectare selectiva. Acest lucru este de mare importanta, atat din punctul de vedere al obtinerii unor materiale secundare sarace in substante toxice, ca si al detoxificarii gunoiului ramas, care trebuie indepartat. In principiu, trebuie avut grija ca masurile colectarii selective sa nu intre in contradictie cu cele de impiedicare a formarii deseurilor. Prin colectarea selectiva a deseurilor valorificabile trebuie incurajat comportamentul responsabil al cetateanului fata de gunoiul sau, ca si o exploatare rationala a resurselor, insa nu trebuie distruse nici eforturile in vederea impiedicarii formarii deseurilor.

56

E.GALFFY

ECOLOGIE

2011

Asa cum s-a aratat, valorificarea deseurilor reprezinta doar a doua dintre cele mai bune solutii de gestiune a deseurilor, deaorece prin colectarea si tratarea componenetelor valorificabile ale deseurilor se realizeaza un consum de energie si de resurse destul de ridicat.

4.1 Definirea conceptului si a scopurilorCa sinomim pentru notiunea de .valorificare a deseurilor. s-a incetatenit intre timp notiunea de reciclare. Din acest motiv .valorificarea deseurilor. se expliciteaza mai indeaproape in contextul reciclarii. De fapt, reciclare inseamna .a reintroduce intr-un circuit.. Raportat la deseuri, intelegem termenul cu sensul de reintroducere a acelor materiale, consumate in fabricarea si in folosirea bunurilor transformate apoi in deseuri. In Anexa IA a Ordonantei nr. 78/2000 privind managementul deseurilor, modificate prin Legea 426/2001, notiunea de .reciclare. se defineste ca reprelucrare a deseurilor intr-un proces de productie, fie pentru scopul original, fie pentru alte scopuri. Imaginea ideala a unui circuit inchis nu poate fi transformata in realitate prin valorificarea deseurilor, deoarece aceasta are nevoie de energie innoita si de adaosuri de materii prime. Un alt aspect care trebuie luat in considerare aici este faptul ca, o reciclare veritabila, in sensul ca, dintr-un material uzat (materie secundara) sa se obtine acelasi produs sau un alt produs de aceeasi calitate, are loc doar foarte rar. Aceasta forma de reciclare, la care calitatea produsului reciclat scade, se intalneste si sub demunirea de .Downcycling.. O prezentare extinsa si sistematica a notiunilor este continuta in Directiva 2243 a Asociatiei Inginerilor Germani (Verein Deutscher Ingenieure; VDI-Directiva 2243), in care gasim printre altele, urmatoarele definitii: Recycling (reciclarea) este o utilizare noua sau o valorificare a produselor sau a partilor din produse in forma unor circuite. .Reciclarea in timpul folosirii produsului este reintroducerea produselor folosite, dupa sau fara un proces de tratare . de ex. procesul de prelucrare-transformare a produsului -, folosindu-le in aceeasi forma intr-un nou stadiu de utilizare (reciclarea produsului).. Reciclarea deseurilor din productie reprezinta reintroducerea intr-un nou proces de productie a deseurilor din productie, ca si a materialelor auxiliare si a combustibililor dupa sau fara un proces de tratare . adica proces de prelucrare -transformare (reciclarea materialelor).. Pentru diferitele forme si procese exista alte forme ale reciclarii. Astfel se opereaza o diferentiere intre reutilizarea si valorificarea produselor, respectiv ale partilor din produse (vezi Fig. 4.1). Elementul principal de diferentiere intre reutilizare si valorificare consta in aceea ca in primul caz forma produsului se pastreaza in mare parte, in timp ce in cel de-al doilea caz ea se pierde. In schimb, in comparatie cu valorificarea, reutilizarea deseurilor are loc, , la un nivel al valorii mai inalt si de aceea este de preferat. Valorificarea deseurilor este legata in primul rand de o pierdere a substantelor valoroase.

57

E.GALFFY

ECOLOGIE

2011

La formele de reciclare urmeaza inca o impartire in re-reutilizare si continuarea reutilizarii, respectiv in revalorificare si continuarea revalorificarii: ! .Re-reutilizarea. este utilizarea din nou a unui produs folosit, pentru acelasi scop pentru care a fost conceput, fara a i se aduce modificari, respectiv cu modificari limitate ale unora dintre partile sale. ! .Continuarea reutilizarii. este utilizarea din nou a unui produs folosit, pentru un scop diferit de acela pentru care a fost conceput. Ea se poate realiza cu pastrarea formei produsului sau cu efectuare de modificari limitate. ! .Revalorificarea. este folosirea repetata a materialelor uzate si a deseurilor din productie, respectiv a materialelor auxiliare si a combustibililor intr-un proces de productie identic cu cel care a fost deja realizat. Prin revalorificare iau nastere, din materialele de iesire, materiale avand in mare parte aceeasi valoare. ! .Continuarea valorificarii. este folosirea materialelor uzate si a deseurilor din productie, respectiv a materialelor auxiliare si a combustibililor intr-un proces de productie nou. Prin continuarea valorificarii iau nastere materiale industriale sau produse cu alte caracteristici (materiale industriale secundare) si/sau alta forma. Aici este si locul reciclarii chimice (de ex. piroliza, hidroliza) a materialelor plastice. Deasemenea, exista diferente intre valorificarea materiala si energetica a deseurilor, dupa cum urmeaza: 58

E.GALFFY

ECOLOGIE

2011

Valorificarea materiala presupune substituirea materiilor prime, deseul fiind utilizat din nou datorita caracteristicilor sale materiale . cu exceptia folosirii lui imediate ca material combustibil pentru obtinerea de energie. Valorificarea biologica (compostare, fermentatie) este tot valorificare materiala a resturilor organice, fie ca este vorba despre tratarea realizata conform standardelor industriale ale instalatiilor cu tehnica inalta, fie ca ne situam in zona gospodariilor particulare, a administratiilor comunale sau a gradinilor particulare, unde valorificarea se face pentru nevoile proprii (gospodarii: de ex. compostare, hranirea animalelor, etc.) Valorificarea energetica presupune folosirea deseurilor ca material combustibil inlocuitor pentru obtinerea de energie. La reciclarea materialelor din plastic mai facem diferenta si intre valorificarea materiilor prime si valorificarea materialelor industriale. Alegerea unei metode de valorificare trebuie sa adopte intotdeauna maniera ecologica de valorificare. Obiectivele valorificarii deseurilor se completeaza cu obiectivele evitarii formarii deseurilor.

4.2 Evaluarea ecologica a valorificarii deseurilorIn principiu, la masurile de valorificare a deseurilor, ca si la masurile de evitare a formarii lor, trebuie estimat gradul de poluare a mediului. Modelul de bilant al afectarii mediului cuprinde domeniile colectarii, transportului, prelucrarii, productiei de produse secundare, logisticii de distributie, comercializarii, utilizarii si salubrizarii. Pentru a evita si aici pericolul unor cheltuieli de cercetare foarte mari, se poate efectua o pre-examinare calificata, asemanatoare modelului de evaluare propus de INSTITUTUL AUSTRIAC DE ECOLOGIE [1992] si dezvoltat de KOPYTZIOK [1995] (vezi Fig. 4.2 Pentru atingerea scopului evaluarii, adica estimarea gradului de reducere a poluarii mediului prin productie, cu ajutorul valorificarii deseurilor, este posibila realizarea unor comparatii diverse. O influenta decisiva asupra rezultatului evaluarii o constitue alegerea si stabilirea limitelor sistemului cercetat. Se pot alege de exemplu valorificarea deseurilor si productia primara, valorificarea deseurilor si alte optiuni alternative de comportament (de ex. impiedicararea formarii deseurilor), ca si studiul comparativ al poluarii mediului din productia primara si secundara din punct de vedere al consumului de materie prima (comparatia inainte/dupa). Cu ajutorul unei comparatii a valorificarii deseurilor si a productiei primare, pot fi insa evaluate numai procedeele prin care se obtin produse comparabile din punctul de vedere al calitatii lor. Astfel, este acceptabila compararea hartiei de scris poligrafice din materii primare cu unele asemanatoare obtinute din hartie uzata, insa procesul de productie pentru componenete din plastic nu poate fi comparat ; de exemplu fabricarea bancilor din parcuri din deseuri amestecate si fabricarea materialelor plastice nu pot fi cpmparate, aceasta din cauza diferentei mari de calitate.

59

E.GALFFY

ECOLOGIE

2011

60

E.GALFFY

ECOLOGIE

2011

Dupa stabilirea limitelor sistemului, trebuie alese procedeele de evaluat. Este esential ca evaluarea sa se raporteze la procedeele utilizate real si nu la cele catre care se tinde, desi se accepta ca imbunatatirile de ultima ora pot influenta evaluarea. 4.3

Posibilitati de valorificare si domenii de utilizare a deseurilor refolosibile

Cele mai importante piete pentru materii secundare sunt ! Hartie veche; ! Sticla veche; ! Metale vechi; ! Plastice vechi; ! Textile vechi. Pe langa aceste asa numite materiale valorificabile .uscate., gunoiul contine, in functie de structura locuintelor si de anotimp, o componenta considerabila de material organic (deseuri biologice si verzi din gospodarii si intreprinderi). Aceasta fractiune poate fi compostata si folosita ca ingrasamant si ca mijloc de imbunatatire a solului prin introducerea substantelor in circuitul lor natural. In Romania vor aparea si alte piete pentru alte materiale vechi, datorita ultimelor acte normative aprobate privind valorificarea deseurilor (de ex. masini vechi, uleiuri vechi, baterii), La elaborarea unui concept de valorificare, de prim interes este studierea cantitatilor de deseuri si a compozitiei lor, atat pentru deseurile menajere cat si pentru cele industriale. Este necesara o diferentiere dupa structura locului de producere a deseurilor si dupa influentele anotimpurilor, precum si o estimare a potentialului de reciclare al grupelor de materiale relevante, urmarind in principal : Potentialele disponibile din punct de vedere teoretic, Cantitatile disponibile/utilizabile practic, Compararea cu cantitatile deja supuse reciclarii Baza unui concept de management al deseurilor, avand ca obiectiv valorificarea la maximum a deseurilor, este examinarea posibilitatilor de desfacere pentru materiile secundare care se pot obtine. Examinarea pretentiilor pietei (posibilitati de desfacere, specificari si formarea pretului produselor), luand in considerare caracteristicile regionale, formeaza baza pentru evaluarea si selectarea sistemelor de colectare si a procedeelor de reciclare potrivite. Ramane de vazut, ce pretentii va exprima piata in privinta cantitatii si a calitatii substantelor si produselor de reciclat, deoarece, la urma urmelor, doar materialele reintroduse in circuitul economic contribuie la reducerea cantitatii de deseuri. Pentru prezentarea activitatilor existente de reciclare, ca si pentru date despre cotele de reciclare in domeniul deseurilor din productie si din locuinte. Urmatoarele paragrafe se vor limita la o prezentare generala a celor mai importante domenii ale materialelor valorificabile, ca si a posibilitatilor de desfacere existente, in principiu, pentru aceste materii secundare, deoarece, in acest moment, autorul nu dispune de o baza de date referitoare la actuala productie primara, la cotele de utilizare a materialelor vechi in timpul productiei sau la potentialele de reciclare existente in Romania. Plastic Privita la nivel mondial, utilizarea materialelor plastice a crescut in importanta in anii .60. In Romania, consumul de plastic, deci si cantitatea de salubrizat a crescut dramatic abia dupa schimbarea politica produsa in anii .90. Nu dispunem in acest caz de 61

E.GALFFY

ECOLOGIE

2011

cifre exacte privind productia de plastic, cantitatile de plastic de salubrizat sau posibilitatile si activitatile de valorificare din Romania. Resturile din plastic provin atat din gunoiul menajer, cat si din cel industrial. Pana acum, in Romania, reciclarii plasticului i s-a acordat o importanta secundara, mai ales din cauza lipsei posibilitatilor tehnice. Intr-o proportie redusa, aceasta fractiune este colectata prin REMAT, dupa care este supusa unei valorificari. Plasticul se imparte in urmatoarele grupe:

Cea mai mare parte din productia de materiale plastice este constituite de PE, PVC, PP si PS. In domeniul ambalajelor sunt utilizate mai ales tipurile de materiale plastice PE si PP. Putem deduce de aici ca, mai ales in cazul PET, se va realiza o crestere a cantitatilor de materiale plastice utilizate si, in consecinta, si o crestere a cantitatilor de deseuri din acest domeniu. La reciclarea plasticului se deosebesc in practica trei modalitati de valorificare, principial diferite: ! valorificare a materiilor industriale; ! valorificare a materiilor prime; ! utilizare energetica. Prin valorificarea materiilor industriale intelegem prelucrarea mecanica (purificare si separare a substantelor straine, maruntire, macinare, separare in functie de tip si, in conditiile date, granulare) a materialelor plastice. Premisa acestei modalitati de valorificare este existenta unor materiale plastice pure. La aceasta cerinta se incadreaza mai ales deseurile din productia intreprinderilor prelucratoare de plastic sau deseurile obtinute din revalorificarea industriala a bunurilor individuale, nu insa si resturile plastice amestecate provenite din gunoiul menajer. In vederea reciclarii materialelor industriale, pentru prelucrarea resturilor din plastic amestecate, exista diferite posibilitati tehnice necesare pentru a obtine o puritate a sortimentelor cat mai mare. Pe langa sistemele automate simple de sortare, se folosesc si diferite metode costisitoare (de ex. metoda plutire-sedimentare, metoda hidrociclonului sau sortarea centrifuga). Principalii utilizatori pentru regranulatele din plastic sunt producatorii de folii, de conducte si intreprinderile de stropire/turnare. Prin retopire se produc in cele din urma forme noi, iar regranulatele sunt prelucrate si obtinute componente finite in 62

E.GALFFY

ECOLOGIE

2011

forma pura Pentru perspectiva ecologica si economica este important ca produsele finite sa poata fi prelucrate si in bunuri mai putin pretentioase (care initial erau produse din materiale plastice primare), ca de ex. ghiveciuri de flori, banci pentru parcuri. Pe de alta parte, trebuie avut in vedere ca produsele de acest tip sunt necesare si ca este deci mai ieftin sa le produci din materiale plastice reciclate, inferioare, in loc de a folosi la fabricarea lor materii prime. Deseurile care sunt valorificate prin modalitatea descrisa mai sus sunt produse mai ales de catre consumatori industriali finali, ca de ex. de catre agricultori sau intreprinderi de desfacere. In principiu, ele sunt mai usor de colectat din aceste locuri. Materialele termoplastice sunt potrivite mai ales valorificarii materiilor industriale. Spre deosebire de duroplastele insolubile si de elastomerii care nu se topesc, ele trec intro stare plastica pe care o pastreaza si dupa racire. Printr-un aport scazut de energie, materiale termoplastice folosite pot fi aduse in zona temperaturii de transformare (intre 90 si 120 C, in functie de materialul plastic), pentru a li se conferi o noua forma si simultan o noua functie. PVC-ul nu poate fi valorificat prin metoda mentionata mai sus. La valorificarea materiilor prime, procesele chimice determina transformarea materialelor plastice vechi in materiale prime petrochimice, ca uleiuri si gaze, din care pot fi sintetizate materiale plastice noi, culori sau materiale adezive noi. Metodele utilizate, ca hidratarea, gazeificarea, hidroliza, piroliza sau reducerea in furnale, se deosebesc mult, primele doua atingand in principal un procent de utilizare industriala mai mare. Aceste metode sunt potrivite pentru prelucrarea deseurilor amestecate si impure, adica tot ceea ce nu se poate descompune, necesitand mari cheltuieli pentru aducerea lor in fractiuni pure, pentru a fi valorificate. Materialele plastice sunt utilizate prin ardere la obtinerea de energie termica si electrica. Pe aceasta cale sunt valorificate mai ales resturile plastice amestecate si impure, dar si cele toxice, din cuptoarele de ciment sau instalatiile industriale de incinerare. Arderea materiilor plastice pentru obtinerea energiei este la ora actuala inca controversata, deoarece, din perspectiva ecologica, trebuie acordata o atentie deosebita purificarii gazelor de ardere, deoarece in procesul de ardere pot aparea substante toxice problematice, ca de ex. dioxina. Valorificarea energetica este de dorit din perspectiva ecologica numai atunci cand se realizeaza in instalatii de incinerare superioare, sarace in emisii, cu un control al calitatii materialului introdus, ca si cu o utilizare eficienta a energiei. Semnificatia ecologica a valorificarii resturilor din plastic este in principal economisirea de resurse, adica economisirea de energie si a emisiilor legate de ea. Acest lucru se exprima si in reducerea contributiei la efectul de sera [BRANDRUP, 1998]. Marimea acestei contributii depinde de efortul ecologic coroborat cu modalitatea de valorificare. In functie de fiecare situatie de valorificare, de standardele tehnice, ca si de calitatea si compozitia deseurilor din plastic, utilizarea simultana a diferitelor modalitati de valorificare sau ingradirea valorificarii deseurilor din plastic poate reprezenta optimul la anumite niveluri. Astfel, reciclarea materialelor plastice din industrie poate fi rentabila, in timp ce pentru fractiunea de plastic din gunoiul menajer este dificila, deoarece : ! lipseste puritatea sortimentelor, deci este posibil numai un asa-numit .downcycling. in produse inferioare, daca nu sunt utilizate metode de prelucrare care sa corespunda celor mai noi cunostinte si performante tehnice ; ! efortul de colectare este considerabil ; ! distantele mari pana la instalatiile de valorificare pot reprezenta o dificultate in plus. 63

E.GALFFY

ECOLOGIE

2011

Situatia de piata a bunurilor plastice si deci si rentabilitatea economica a utilizarii plasticului reciclat sunt in mare masura dependente de pretul petrolului pe piata mondiala si al produselor pe baza de petrol, ca si de efortul financiar pentru prelucrare. Diversitatea sortimentelor, materialele mixte, impuritatile si lipsa acceptarii pe piata pot avea o influenta negativa asupra valorificarii plasticului si a utilizarii materialelor plastice reciclate. Pentru a actiona impotriva acestei influente, trebuie impuse industriei producatoare utilizarea anumitor materiale plastice sau limitarea la materiale plastice relativ usor separabile. La nivel european, in 1999, a fost fondata o asociatie care sa reprezinte interesele celor care recicleaza materialele plastice. Obiectivele principale ale .European Association of Plastics Recycling and Recovery Organisations.(EPRO) sunt standardizarea calitati produselor, stimularea dezvoltarii unor produse reciclate competitive, ca si o activitate de relatii publice .pro. reciclarea materialelor plastice.

64

E.GALFFY

ECOLOGIE

2011

Capitolul V. Tehnica securitatii si igiena muncii. Masuri P.S.I.5.1. Tehnica securitatii si masuri de protectia muncii.Protectia muncii cuprinde masurilor luate pentru a se asigura tuturor oamenilor muncii conditiile de munca, pentru a-i feri de accidente si boli profesionale. Protectia muncii face parte integranta din procesul de munca. In industria chimica problema protectiei muncii este deosebit de importanta deoarece pe langa factorii de periculozitate comuni cu alte ramuri induatriale- elemente mobile(periculoase) ale utilajelor, actiunea curentului electric, degajari importante de caldura, zgomote si trepidatii- intervin si numerosi factori specifici industriei chimice, cum ar fi: -degajari de substante toxice; - prezenta frecventa a unor substante inflamabile; - posibilitatea explozilor cauzate de amestecuri explozive; - operatii cu lichide agresive care pot provoca arsuri chimice; - temperaturi ridicate. Protectia muncii are urmatoarele trei aspecte: -protectia juridica a muncii reprezentata de legislatia referitoare la protectia muncii, legislatie constituita in principal din: - Codul muncii; - Legea nr.5/1965 cu privire 1a protectia muncii; - HCM nr. 2896/1966 cu privire la accidentele de munca; - Leges nr.l/1970 privind organizarea si disciplina muncii; - Decretul 400/1981; - Alte HCM-uri, Decrete elaborate de Consiliul de Stat, instructiuni si ordine elaborate de ministere. - protectia sanitara a muncii cuprinde masurile pentru crearea unor conditii fiziologice normale de munca si de suprimare a riscului imbolnavirilor profesionale. - protectia tehnica a muncii consta in masuri tehnice si organizatorice pentru usurarea muncii si prevenirea accidentelor de munca . In baza legistaltiei, Ministerul Muncii impreuna cu Ministerul Sanatatii au stabilit Norme republicane de protectie a muncii care cuprind cadrul general de tehnica a securitatii muncii si normele de igiena a muncii, ambele obligatorii pentru toate ministerele. Prevederile din normle republicane sunt completate si dezvoltate "Normele departamentale de protectie a muncii potrivit proceselor de munca din ramura respectiva. Conducerile intreprinderilor si institutiilor elaboreaza la randul lor "Instructiuni de protectie a muncii" pentru conditiile de lucru particulare si specifice unor sectii, ateliere si locuri de munca. Instruirea oamenilor muncii este obligatorie. Nici un angajat nu poate fi primit la un loc de de munca si pus sa lucreze decat dupa ce a fost instruit si s-a facut verificarea insusirii cunostintelor. La proiectarea intreprinderilor ohimice este necesar sa se determine in prealabil categoria de pericol pe care il prezinta procesul tehnologic proiectat, dupa care se trece la amplasarea cladirilor si a constructiilor pe planul general de ansamblu. La amplasarea cladirilor din industria chimica trebuie sa se evite terenurile prea apropiate de regiuni sau cartiere unde exista pericole de incendii sau explozii. Distanta care trebuie prevazuta este 65

E.GALFFY

ECOLOGIE

2011

functie de categoria de pericol de incendiu a fabricatiei si gradul de rezistenta la foc al cladirilor. Una din masurile de baza ale tehnicii securitatii la amplasarea cladirilor industriale este izolarea corecta a cladirilor, a constructiilor si depozitelor. Normele departamentale de protectie a muncii elaborate de Ministerul Industriei Chimice cuprind atat normele de tehnica securitltii muncii cat si normele de igiena a muncii. Masurile de tehnica securitatii muncii se pot clasifica. in masuri generale, care se refera in principal la alegerea amplasementului intreprinderii, la planul general al acesteia si la protectia muncii in cladirile industriale, masuri speciale, care se refera la particularitatile tehnice ale proceselor si masuri de protectie individuala a muncitorului care se refera la folosirea echipamentului si materialelor de protectie individuala prevazute de norme. In industria chimica sa aplica atat normele specifice acestei industrii cat si norme de tehnica securitatii muncii pentru activitati nespecifce industriei chimice, dar care exista in diverse unitati chimice. De exemplu. in normele departamentale ela.borate de Ministerul Industriei Chimice nu exista un capitol de tehnica a securitatii privind echipamentele electrice, dar normele departamentale corespunzatoare au o larga aplicare in industria chimica. Normele de tehnica securitatii muncii elaborate de M.I.Ch. sunt grupate in 6 capitole: a) Tehnica securitatii muncii la instalatii, aparate si masini. b) Tehnica securitatii muncii la intretinere, reparatii si interventii. c) Tehnica securitati muncii pentru procese fizice si chimice. d) Tehnica securitatii muncii la depozitare. e) Tehnica securitatii muncii la manipulare, ambalare si transport. f) Tehnica securitatii muncii in laboratoare. In continuare se vor prezenta in linii generale probleme tratate in fiecare din capitolele mentionate. a) Acest capitol trateaza problemele de securitate a muncii la organele de masini in miscare, la echipamente de transmitere si dispozitivele de actionare a utilajelor, la conducte si armature, aparate de masura si control, vase de reactie, utilaje sub presiune, aparate pentru operatii unitare(centrifuge, extractoare, uscatoare, filtre, malaxoare, etc) precum si la principalele utilaje din industria celulozei si hartiei. In preambul la acest grup de norme se precizeaza ca proiectantul e obligat sa-ti acorde tot atata importanta realizarii conditiilor de securitate cat acorda si parametrilor tehnici si economici a instalatie proiectate. El este obligat ca dintre 2 instalatii similare sa aleaga pe aceea care prezinta cele mai bune conditii de securitate si cele mai usoare conditii de munca. b) In acest capitol se dau norme cu caracter organizatoric si tehnic. Pentru orice interventie sau reparatie se intocmeste un plan de actiune cu sarcini defalcate pe angajati, plan care cuprinde toate masurile de protectie a muncii. Pentru locurile de munca unde exista pericole de explozie si incendiu se intocmeste de catre seful sectiei permisul de lucru cu foc aprobat de inginerul sef. Pentru lucrarile la instalatii sub presiune, intrarea in vase de reactie, rezervoare, instalatii in care se prelucreaza substante foarte agresive este necesar in plus permisul de lucru intocmit de seful sectiei. Este strict interzisa inceperea oricarei lucrari de reparatie sau interventie fara a se face in prealabil tuturor celor ce executa operatia respectiva instructajul de protectie a muncii. c) Dupa un capitol introductiv in care se precizeaza ca absorbtia noxelor de orice gen se face la locul unde se produc ele, fiind contraindicata absorbtia lor prin ventilatie generala si ca alimentarea utilajelor cu substante toxice, corozive, iritante, inflamabile si cele care degaja praf se va face mecanizat si etans, se trateaza: 66

E.GALFFY

ECOLOGIE

2011

-tehnica securitatii muncii la efectuarea unor procese chimice unitare(halogenari, sulfonari, esterificari, polimerizari etc) ; -tehnica securitatii muncii la efectuarea unor operatii fizice unitare(extractie, decantare, centrifugare, filtrare, absorbtie, distilare si rectificare, uscare, etc.); - tehnica securitatii muncii la operatii cu substante toxice, inflamabile, explozive, corozive, caustice. d) Se dau norme referitoare la amplasarea si depozitatea substantelor toxice, inflamabile si explozive. Este interzisa depozitarea in aceeasi incapere a substantelor toxice, inflamabile si explozive cu diverse materiale. De asemenea, substantele chimice care ar putea reactiona unele cu altele degajand substante periculoase trebuie depozitate la distanta unele de altele in incaperi separate. e) Deoarece statisticile arata ca 35% din accidentele de munca se inregistreaza la operatlile de manipulare, aceasta problema prezinta o deosebita importanta. Normele prevad ca aceste operatii sa se execute numai sub supravegherea unui conducator al procesului de munca instruit special in acest scop. Lucrul tinerilor sub 16 ani la operatiile manuale de incarcare, descarcare si transport este interzis. f) Din ansamblul normelor referitoare la aceaata problema, norme care se refera la ventilatie, manipularea sticlariei, a dispozitivelor de incalzire si utilajelor sub presiune, a substantelor toxice, inflamabile, etc., trebuie retinuta obligatia generala, pentru munca de cercetare, de a se aplica si respecta in taate fazele metodologice de lucru adecvata privind protectia muncii. In ceea ce priveste masurile de protectie individuala ale muncitorului, pentru a completa masurile tehnice luate in instalatii este necesar sa se foloaeasca echipamentele si materialele de protectie individuala prevazute de normative. Toti cei care conduc si controleaza procsele de productie sunt obligati sa nu permita executarea nici unei operatii inainte de a verifica dotarea fiecarui muncitor cu toate sortimentele de echipament si materiale necesare. Norme de igiena a muncii. Normele de igiena a muncii se refera la principalii factori profesionali nocivi din mediul de productie. Ele stabilesc valorile limita sau optime ale acestor factori, valori care previn imbolnavirile profesionale si asigura conditii normale de lucru. In aceste norme sunt tratate probleme referitoare la efortul fizic(mase maxime admise la ridicat, distaatele de transport manual, etc). microclimatul incaperilor de lucru(temperatura, umiditate, viteza curentilor de aer, radiatii termice. etc.), precum si prevenirea imbolnavirilor profesionale si a accidentelor de munca provocate de gaze, vapori si pulberi. Se dau concentratiile maxime admise(CMA) in atmosfera zonei de lucru, in mg/m3 aer, la circa 400 substante, de asemenea norme referitoare la iluminat, nivel de zgomot si vibratii.

5.2. Masuri P.S.IIncendiile si exploziile se produc numai atunci cand sunt prezente in cantitati suficiente trei elemente: substanta combustibila, oxigenul si caldura. ' Cauzele principale ale incendiilor si exploziilor se datoresc,pe de o parte aprinderii si autoaprinderii, iar pe de alta parte nerespectarii parametrilor procesului tehnologic, lipsei de instructaj, de atenie, de curatenie etc.

67

E.GALFFY

ECOLOGIE

2011

Exploziile pot fi provocate de depasirea instantanee a limitei de rezistenta a peretilor vaselor(cazane, butelii de gaze, reactoare, rezervoare, etc). produsa de presiunea gazelor sau vaporilor. Exploziile produse de gaze combustibile, vapori sau praf in amestecul cu aerul sau oxigenul au loc numai la anumite concentratii, care variaza cu presiunea si temperature amestecului. Incendiul izbucneste ca urmare a depiozitarii in sectii a unor substante uros inflamabile sau explozive, care depasesc cantitatile admise, precum si a depozitarii lor necorespunzatoare I ambalaje deteriorate, langa surse de caldura si lipsa de supraveghere a lor. Cea mai frecventa cauza de aprindere este flacara directa produsa de diferite surse. Caldura degajata in cursul unor reactii chimice exoterme, poate constitui de asemenea, o sursa de apindere, provocand incendiul. Deosebit de periculos este contacul acizilor concentrati(H2SO4, HNO3) cu substantele combustibile. In timpul desfasurarii proceselor tehnologice sunt cazuri cand incendiile sau exploziile se produc datorita aprinderii substantelor combustibile, fie de la o scanteie electrica, fie prin incalzirea exagerata a conductorilor electrici si aprinderea materialului izolant. Incendiile mai pot fi provocate, de asemenea, din cauza electricitatii statice si a descarcarilor atmosferice. Pentru a cunoaste masurile necesare care trebuie luate in vederea prevenirii incendiilor si exploziilor se impune studierea amanuntita a tutuiror locurilor de munca, din punctul de vedere al posibilitatilor de izbucnire a incendiilor si exploziilor, spre a putea lua masurile necesare pentru evitarea lor. S-a aratat ca izbucnirea incendiilor sau exploziilor se datoreste prezentei a trei elemente: substanta combustibila, sursa de caldura si aerul sau oxigenul. Lipsa sau reducerea unuia. dintre cele trei elemente face ca incendiul sau explozia sa nu mai aiba lac sau sa se termine repede, fara urmari grave. Deci, masurile generale prevenirii incendiilor sau exploziilor sunt, in principal, urmatoarele: - evitarea sau reducerea substantei combustibile; - evitarea sau reducerea sursei de caldura; - evitarea sau reducerea oxigenului, aeru1ui a substantelor cu un continut mare de oxigen; - impiedicarea contactu1ui substantei combustibile cu sursa de caldura; - controlul permanent al surselor de caldura si cunoasterea caracteristicilor periculoase ale substantelor combustibile; - masuri de siguranta pentru ecranarea sursei de caldura si oprirea accesului substantelor combustibile in eventuala zona de ardere; - controlul automat al concentratiilor de oxigen in zona de pericol; Materiale folosite pentru stingerea incendiilor Materialele stingatoare sunt acele materiale care, folosite intr-un anumit mod in zona de ardere, actioneaza defavorabil asupra conditiilor necesare arderii, oprind arderea. Materialele stingatoare se folosesc fie in stare gazoasa, lichida sau solida, fie sub forma unor amestecuri de lichide cu gaze sau lichide cu substante solide, insa procesul si rapiditatea aplicarii sunt factorii hotaratori al stingerii incendiilor. Cele mai raspandite substante stingatoare sunt :apa, aburul, solutiile apoase de saruri, tetraclorura de carbon, bioxidul de carbon, spuma chimica si mecanica, prafurile stingatoare. Apa. Folosirea apei la stingerea incendiilor se bazeaza pe proprietatile ei de racier si izolare termica. Proprietatile de racire a apei se datoresc capacitatii de absorbtie a caldurii 68

E.GALFFY

ECOLOGIE

2011

si caldurii latente de vaporizare, care au o valoare importanta. Racirea suprafetelor aprinse va fi cu atat mai mare cu cat cantitatea de apa transformata in vapori va fi mai mare. Desi apa poseda astfel de calitati pentru atingerea incendiilor, totusi domeniul ei de utilizare in acest scop este limitat. Produsele petroliere si dizolvantii organici nemiscibili cu apa, avand o densitate mai mica , plutesc la suprafata apei si ard in continuare. Apa folosita la stingerea incendiilor contine saruri. Deci ea este buna conducatoare de electricitate, din acest motiv folosirea ei la stingerea incendiilor produse in instalatii de inalta tensiune trebuie sa se faca utilizandu-se dispozitive speciale. Unele substante reactioneaza violent cu apa, producand o degajare mare de caldura si de gaze, care pot da nastere incendiilor si exploziilor. Astfel carbura de calciu(carbidul) reactioneaza cu apa degajand acetilena si caldura . La stingerea incendiilor se folosesc jeturi de apa compacte sau pulverizate. Aburul. Stingerea incendiilor cu ajutorul aburului se bazeaza pe reducerea concentratiei de oxigen din zonele de ardere, (la o concentratie a aburului de 35% vol. arderea inceteaza). Folosirea aburului pentru stingerea substantelor gazoase, lichide si solide se face in locurile unde exista instalatii de cazane si sisteme fixe de stingere. In afara de reducerea concentratiei de oxygen din zona de ardere, la stingerea incendiilor contribuie si efectul mechanic al jetului. Acest procedeu se foloseste la stingerea incendiului la coloanele de rectificare, la conducte, etc. Solutii apoase de saruri. In scopul imbunatatirii calitatii apei se folosesc ca adaosuri :clorura de calciu, sulfatul de sodiu, sulfatul de amoniu, etc. prin evaporarea apei apei aceste solutii formeaza la suprafata materialului aprins un strat de sare care se topeste, iar in unele cazuri se dezagrega. In urma dezagregarii se degaja gaze necombustibile care reduc concentratia oxigenului in zona de ardare, contribuind astfel la stingerea incendiului. Solutiile de saruri se folosase la stingatoarele manuale. Tetraclorura de carbon. are proprietatea de a stinge focul, insa folosita in incaperi inchise poate da nastere fosgenului, gaz foarte toxic. In scopul reducerii formarii fosgenului se adauga in tetraclorur de carbon, diferite substante ca :anilina,amoniac, benzen, etc. Tetreclorura de carbon se utilizeaza la stingerea incendiului la instalatii electrice de inalta tensiune, la motoarele cu ardere interna, la sunstantele lichide si solide pe o suprafata mica, etc. Bioxidul de carbon - nu arde si este un slab conducator de electricitate, ceea ce permite folosirea lui la stingerea incendiilor izbucnite in instalatiile electrice. Introdus in zonele de ardere, bioxidul de carbon dilueaza atmosfera, reducand concentratia substantei combustibile si a oxigenului din atmosfera de ardere, micsorand sau oprind arderea. Bioxidul de carbon nu poate opri adrerea pentru o serie de substante ca bumbacul , peliculele cinematografice, etc., care pot sa arda si in mediu inert. Spumele stingatoare. Spuma este formata din bule de gaz inconjurate de un strat subtire de lichid. In present se folosesc doua feluri de spume : chimice si mecanice(aeromecanice). Spuma chimica este rezultatul unei reactii chimice si se compune din bulIe de gaz(C02) care au un invelis din solutii apoase de saruri. Spumele mecanice se realizeaza prin amestecarea mecanica a solutiei. Densitatea spumelor este mica si in consecinta plutesc pe suprafata lichidelor usoare(benzina, petrol, esteri. etc) separand flacara de substanta combustibila. Prafuri stingatoare. In compozitia acestor prafuri intra diferite saruri(carbonat de sodiu, bicarbonat de sodiu, alaun,etc.) substante care preintampina aglomerarea 69

E.GALFFY

ECOLOGIE

2011

sarurilor(tale, kiselgur, praf de azbest) si substante care contribuie la topirea lor(clorura de sodium, clorura de calciu). Prafurile stingatoare impiedica dezvoltarea arderii prin acoperirea suprafetelor solide aprinse cu un strat izolator care prin topirea sarii contribuie mai activ la stingerea incendiului. Degajarea unor saruri, produce gaze incombustibile care contribuie la stingerea incendiului. Stingatoarele de incendiu cu praf sunt actionate prin presiunea unui gaz incombustibil(C02), jetul de praf actionand mecanic asupra zonei de ardere. Jeturile de praf avand o conductivitate electrica mica pot fi utilizate pentru stingerea incendiilor instalatiilor electrice.

70

E.GALFFY

ECOLOGIE

2011

BibliografieUngureanu C., Opria-Stnescu P. D., Ionel I., Gruiescu V.,gestionarea integrat a deeurilor municipale, Colecia ecologie, Editura Politenic, Timioara, 2006; Bold O. V., Mrcineanu G. A.,Managementul deeurilor solide urbane i industriale, Editura Matrix Rom, Bucureti, 2003; http://www.arpmnv6.ro/Deseuri/01.Colectare%20si%20transport.pdf; http://www.reciclare-deseuri.ro/Identificare.html; http://www.plasticsystems.ro/index.php?reciclare_generalitati; http://cadrian.xhost.ro/prezentare.ppt; http://www.referat.ro/referate/Valorificarea_materialelor_plastice_prin_reprelucrare_f9 1e0.html; http://www.didactic.ro/files/6/simpozionna_ionalreferat1.doc; http://www.italplast.ro/index-site.php; http://www.crconsulting.ro/images-pubele/administrare-deseuri.pdf.

71