Emil Brumaru

Opere I

Julien Ospitalierul

POLIROM2009

Prefaþã de Alex. ªtefãnescuDesene de Emil Brumaru

Cronologie

1939 Emil Brumaru se naºte la 1 ianuarie, în Bahmutea, judeþulTighina, Basarabia, într-o familie modestã. Tatãl, GrigoreBrumaru, este funcþionar CFR, mama, Elisabeta Brumaru(fostã Trelea), învãþãtoare. Mama îi va povesti cã s-anãscut, de fapt, pe 25 decembrie 1938, dar a fost declaratmai tîrziu ca sã nu fie luat în armatã cu un an maidevreme.

1943-1944 Familia, refugiatã din Basarabia, stã, pentru un timp, înCurtea de Argeº, la o sorã a mamei, Vera, cãsãtoritã cuDumitru Enescu. La parter se aflã o cafenea cu douãmese de biliard. Copilul se îndrãgosteºte de o bilã roºie.

1945 Tatãl obþine postul de impiegat de miºcare în gara Meriºani.Locuiesc înghesuiþi într-un canton, lîngã un pod de fier.Ca sã nu rãmînã singur acasã, mama ia bãiatul în clasa I,neînscris, în orele ei de predare.

1946 Tatãl este mutat cu serviciul la Ciceu. Locuiesc într-unpavilion CFR. Clasa I, de data aceasta înscris, avînd-o caînvãþãtoare tot pe mama. Citeºte, dîndu-se în scrînciob,o ediþie pentru copii, cartonatã, despre Gulliver în þarapiticilor ºi a uriaºilor. Furã, fiind într-o vizitã, cu multsînge rece, dintr-o enciclopedie germanã, tãind-o cu olamã, foaia lucioasã, ilustratã cu soiurile de ciuperci.Este atacat ºi trîntit la pãmînt, în drum spre ºcoalã, decurcanul doamnei Manolache, soþie de picher.

1947-1948 Iarãºi, tatãl e mutat cu serviciul la Belceºti, în judeþulIaºi, devenind ºef de haltã. Locuiesc chiar în haltã. Claselea II-a ºi a III-a. Citeºte Robinson Crusoe într-un vagonstricat, pe linia moartã, Aventurile lui Tom Sawyer, 20 000de leghe sub mãri, Aventurile lui Arthur Gordon Pym.Construieºte o colibã. Mama promite cã aduce de la Iaºi unsac de cãrþi. Nu se þine de cuvînt, plîns memorabil, înhohote...

6 Cronologie

1949-1950 O nouã schimbare de domiciliu, în Iaºi, la periferiaoraºului, lîngã bariera de la Socola. Clasele a V-a ºi a VI-ala ºcoala �Gh. Mârzescu�. Îl are coleg de bancã pe fiulunui mic comerciant. Împrumutã de la el, din podulcasei ticsit cu cãrþi, sute de romane poliþiste ºi de aventuri.Îl fascineazã Arsène Lupin. Þine un jurnal cifrat. Vrea sãdevinã detectiv sau muºchetar. Este fãcut pionier. Joacãrolul lui Statu-Palmã-Barbã-Cot la o serbare de sfîrºit de an.

1951 Se mutã, tot în Iaºi, pe strada Dobrogeanu-Gherea (astãziI.C. Brãtianu), vizavi de grãdina de varã Pomul Verde, înapropierea Teatrului Naþional. Din clasa a VI-a pînã înclasa a X-a, la ªcoala Medie nr. 1 (actualul ColegiuNaþional), pe atunci doar de bãieþi. Face parte din �gaºcateatrului�.

1953 Apare Mihai Eminescu, Opere, vol. IV : Poezii postume,în ediþia Perpessicius. Citeºte un an întreg numai postu-mele lui Eminescu. Scrie versuri foarte proaste. Dincauza unei bãtãi, în vacanþa de varã, este reclamat laInspectoratul ªcolar ºi propus pentru exmatriculare. Seintervine ºi totul reintrã în normal.

1954 Cumpãrã de la un anticariat Les Fleurs du Mal. Îl buchi-seºte cu dicþionarul. Îi cade întîmplãtor în mînã Istorialiteraturii române. Compendiu de G. Cãlinescu. O citeºteºi o reciteºte ca pe un roman de aventuri, neºtiind nimicdespre majoritatea scriitorilor ºi cãrþilor. Continuã sã scrieversuri sub diferite influenþe.

1955 Întîlnire providenþialã cu Eleizer Frenkel, profesor la oºcoalã unde lucra ºi mama. Profesorul are o camerãenormã, plinã cu cãrþi, pe cîte trei rînduri pe rafturi ºi pejos, în mormane. Împrumutã orice, oricînd. Arghezi,Bacovia, Blaga, Ion Barbu, Fundoianu, Blecher, în ediþiiprinceps, uneori cu dedicaþii, ba chiar ºi Istoria mare a luiCãlinescu... autori interziºi pe vremea aceea... Primalecturã din Kafka, în limba francezã. În ultima clasã, a X-a,înfiinþeazã �Clubul moluºtelor celebre�, format din el ºicolegul de bancã, Ferdinand Hancearek. Terminã ªcoalaMedie nr. 1. În toamnã intrã la Facultatea de Medicinãdin Iaºi, secþia medicinã generalã.

1956 Pentru rezultate foarte bune la învãþãturã, este fãcutmembru UTM. Peste nici trei luni este propus sã fie datafarã din UTM. Motivele sînt : 1) refuzã sã se aboneze laScînteia tineretului ; 2) nu participã la defilarea de 1 Mai ;

7Cronologie

3) nu îºi salutã colegii ; 4) �are anumite surîsuri ironice laora de histologie, cînd se uitã în microscop�. (Peste ani,Dinescu îi explicã logica acestei vini : �Bre, tu vedeaiacolo, la celulã, structura intim-putredã a comunismu-lui !�) Scapã doar cu vot de blam cu avertisment, datoritãintervenþiei unui coleg de grupã, mult mai în vîrstã,ungur : �El fãcut, el dat afarã imediat, nu se poate !�. Seîmprieteneºte cu Rãzvan Cuncic, coleg de grupã. Gãseºtela el un volum de Rimbaud, îl copiazã. În timpul �contra-revoluþiei� din Ungaria, asistenþii de materialism dialecticnu vin la ore de fricã.

1957 În urma unei certe cu mama, îºi arde în soba de teracotãtoate manuscrisele. Rescrie din memorie. Îi dã foile uneicunoºtinþe de la Filologie. Ajung la Mihai Vlad Creþescu.Acesta vine acasã ºi cautã sã-i convingã tatãl cã fiul loreste poet.

1958 Cu familia, în vacanþa de varã, în Basarabia, la FunduriiVechi, satul unde s-a nãscut tatãl. κi descoperã o droaiede veriºoare sãltãreþe : beau samahoncã ºi mãnîncã prunelecu furculiþa. Scrie mult, indescifrabil aproape, pe caietelecumpãrate de acolo, pãtrate.

1959 În primãvarã, la un control de rutinã, este depistat cu uninfiltrat pulmonar escavat subclavicular drept. Întrerupeanul IV. Este internat la sanatoriul Bîrnova. Face curãcadavericã, apoi continuã la domiciliu o curã mai puþinseverã. Nu mai scrie decît foarte rar, de frica reîntoarceriibolii. Este scutit de armatã. Citeºte doar cãrþi de bucate,odihnitoare.

1960 Repetã anul IV în întregime. Îl cunoaºte pe poetul AdiCusin.

1963 Terminã Facultatea de Medicinã. Se cãsãtoreºte cu DoinaPopescu, fostã colegã de facultate, medic la Circumscrip-þia din Dolhasca. Este repartizat la Dolhasca, medic laSpitalul Mixt Rural din Dolhasca. Stã în gazdã, lîngãbariera cãii ferate Dolhasca-Fãlticeni, în Cotu� Morii.

1964-1965 Dese vizite ale lui Adi Cusin la Dolhasca. Perioadãneagrã, nu scrie. Are o pisicã roºcatã, blãnoasã, Muþeasca.Lecturi tenace, mãcar 50 de pagini pe zi, orice s-arîntîmpla.

1966 Este fãcut membru de partid. Cumpãrã o maºinã de scrisConsul, tip portabil. Bate la maºinã cartea lui Adi Cusin,A fi. La îndemnul lui, trimite versuri la revista Luceafãrul.

8 Cronologie

Îi rãspunde la poºta redacþiei Violeta Zamfirescu. Este debu-tat, cu o prezentare de Dragoº Vrânceanu, în Luceafãruldin 17 decembrie.

1967 Singurul ecou la debutul în presã e o notã în Urzica, nr. 2,31 ianuarie, semnatã de Mircea Pavelescu. Este remarcatãºi reprodusã poezia �Cîntec de faun�. Tot Adi Cusin îiduce un volum de versuri, Fluturii din pandiºpan, laEditura Tineretului. Un nou redactor, Nicolae Oancea,dã peste carte într-un dulap cu manuscrise înregistrate ºio propune spre publicare. Îi apar poezii în Amfiteatru,Ateneu etc. Îl cunoaºte pe Leonid Dimov, la el acasã.Dimov citeºte viitorul volum ºi îl declarã pe loc oniric. Ede acord ºi Dumitru Þepeneag. Este primit în �grupuloniric�. Cu ajutorul lor îi cunoaºte pe Vintilã Ivãnceanu,Sorin Mãrculescu, Mircea Ivãnescu... Urmeazã un ºirde scrisori cãtre Dimov. �Grupul oniric� este invitat laDolhasca de Anul Nou. Dimov vine cu soþia, Marina, ºifiica, Ileana. Þepeneag este cu Mona, Vintilã Ivãnceanu �singur. Mai soseºte ºi Tiþi, o prietenã a Marinei.

1968 În varã, a doua vizitã a lui Dimov, împreunã cu Marina,la Dolhasca. Revista Luceafãrul este preluatã de ªtefanBãnulescu. Începe sã fie publicat cu regularitate. LeonidDimov îi face cunoºtinþã, la redacþie, cu ªtefan Bãnulescu.Tac îndelung toþi trei. Dimov e foarte satisfãcut de întîl-nire. La ºedinþele lunare cu medicii, la Fãlticeni, stã înprimul rînd ºi scrie non-stop versuri, dînd impresia cã iasîrguincios notiþe. Se discutã ceasuri întregi despre pãduchi,mortalitate infantilã sub vîrsta de un an, despre vaccinãri,despre problema closetelor � þiganii nu au. Ajuns acasã,descifreazã ºi bate, cu mici modificãri, la maºina descris. Scãmoºilã, motanul siamez, gelos, îl împiedicã,dînd cu laba peste clape. În august, dupã invadareaCehoslovaciei, trec pe drum, o noapte întreagã, tancuri.E însãrcinat cu asistenþa medicalã, în caz de rãzboi. Laexact o lunã, în septembrie, face o excursie cu unmicrobuz de 16 locuri, prin OJT, în Iugoslavia, Ungaria,Cehoslovacia. Vede în Praga sediul Televiziunii ars, faþadaclãdirii Parlamentului ciuruitã de gloanþe, locul undeºi-a dat foc un student... Pe toate strãzile, pe pavaj, sîntdesenaþi porci cu secera ºi ciocanul în ei, indicînd cîþikilometri sînt pînã la Moscova. Dupã detectivul Arthur,apare un nou personaj, Julien Ospitalierul, prietenul care

9Cronologie

trãieºte la þarã. ªi Reparata cea cu trei sîni mistici ºi douã�suspine� laice.

1969 Scrie nenumãrate scrisori. Florin Mugur îi rãspunde ºichiar vrea sã vinã la Dolhasca, sã �lucreze�. ªi într-obunã zi coboarã pe peron. I se gãseºte o gazdã. Are unprogram foarte sever, nu doreºte sã discute decît dupãmasã. De atunci, periodic, stã cîteva sãptãmîni pe an laDolhasca ºi bate la maºinã. Îi propune un post deredactor la revista Argeº din Piteºti, ce urmeazã sã serestructureze. Ar trebui sã fie acolo doar vreo ºapte zilepe lunã, cînd se predau materialele. Refuzã din como-ditate. Cartea de debut întîrzie sã aparã. În Viaþa româ-neascã, nr. 12, Leonid Dimov semnaleazã tãrãgãnareaapariþiei editoriale a volumului Fluturii din pandiºpan,în articolul �Pledoarie pentru un nou poet�, anunþînd ºicopertarea fãcutã de Florin Pucã.

1970 Lucrurile se precipitã. În revista Argeº, nr. 3, în articolul�Emil ºi detectivul�, Florin Mugur scrie patetic : �Transcriuaceste rînduri în ziua de 19 februarie 1970 ºi volumul dedebut al lui Emil Brumaru continuã sã zacã (manuscris ?ºpalt tipografic ?) sub cine ºtie ce masã strîmbã ºi mur-darã de plumb. Ce sã spun ? Cã mi-e ruºine de colegiimei editori care au fãcut sã întîrzie timp de trei aniprima carte a lui Emil Brumaru ? Cã aceastã întîrziere afost � ºi este încã ! � un lucru rãu ºi nedrept ?�. În revistaArgeº, nr. 4, apare ca supliment, în Biblioteca, Argeº 6,�Cîntece naive�. Primeºte un telefon la spital, de laEditura Albatros (fostã Tineretului), comunicîndu-i-se cãvolumul apare cu condiþia sã i se schimbe titlul, Fluturiidin pandiºpan. Doreºte asta �cineva de sus, de foartesus�. Nu i se comunicã cine anume. Rãspunde, exasperat, sãpunã editura ce titlu vrea, titlul lui e Fluturii din pandiºpan.Apare volumul de debut cu titlul Versuri, stabilit de editurã.Apare la Editura Cartea Româneascã, nou-înfiinþatã, înnumai cîteva luni, avîndu-l redactor pe Dumitru Þepeneag,Detectivul Arthur. Cu ocazia Festivalului �Mihail Eminescu�,în luna octombrie, Uniunea Scriitorilor acordã un premiupentru volumul Versuri. Laureat al Festivalului este poe-tul Mihai Ursachi, cu volumul Inel cu enigmã.

1971 Notaþie fãcutã de tatãl scriitorului pe o coalã albã, gãsitãîntr-un dosar cu articole : �Azi, 18 ianuarie 1971, ora 8 ºi

10 Cronologie

25, au fost recitate la radio, la Momentul poetic, de cãtreactorul Ion Caramitru, patru poezii de Emil Brumaru, înurmãtoarea ordine : 1. «Ceas» ; 2. «Cîntec de adolescent» ;3. «Gînd» ; 4. «În dormitor». Am avut norocul sã fiu lîngãaparat, sã ascult, sã mã bucur ºi, vorba aceluiaºi poet, sãfiu fericit. Imaginaþi-vã ce a însemnat asta pentru mamapoetului, care era alãturi, scriind o scrisoare surorii sale�.În luna aprilie volumul Versuri primeºte Premiul UniuniiScriitorilor pe anul 1970 pentru debut în poezie. Premiipentru debut mai iau : Al. Paleologu (Spiritul ºi litera �eseu), Valeriu Cristea (Interpretãri critice � criticã lite-rarã), Radu Petrescu (Matei Iliescu � prozã). Preºedintelejuriului este Alexandru Philippide. Din juriu fac parte :acad. Zaharia Stancu, acad. Geo Bogza, Cezar Baltag,ªtefan Bãnulescu, Nicolae Breban, Constantin Chiriþã,Ov. Crohmãlniceanu, ªt. Aug. Doinaº, Silvian Iosifescu,George Ivaºcu, Eugen Jebeleanu, George Macovescu,Melius Jozsef, D.R. Popescu, Marin Preda, Lucian Raicu,Marin Sorescu, Paul Schuster. Notaþie fãcutã de tatãlscriitorului : �8 iunie, ora 18, Antologie liricã, la televizor.S-a recitat poezia «Cerb»�.

1972 Îl cunoaºte, în Iaºi, cu ocazia unui festival, pe MirceaDinescu. Cu cãmaºa descheiatã pînã la centurã, împrãºtiindpoante, curtat de femei tinere, poetul îºi cîntã poeziile,acompaniindu-se la chitarã. Îl duce acasã, pe stradaDobrogeanu-Gherea, ca sã-l prezinte ºi pãrinþilor. Facfotografii. Rãmîn prieteni. Devine membru al UniuniiScriitorilor ºi al Asociaþiei Scriitorilor din Bucureºti.

1973 În urma unui rãspuns la o anchetã publicatã în revistaTribuna, �Condiþia scriitorului din provincie�, primeºtede la o necunoscutã, Tamara Pintilie, o invitaþie la ziuaei de naºtere. Va împlini 18 ani, este elevã în clasa a XI-a,pe care o repetã, la liceul �Garabet Ibrãileanu� din Iaºi.Refuzã, îi trimite volumele de poezii. Începe o cores-pondenþã susþinutã. Florin Mugur, din nou în Dolhasca,nu agreeazã �intruziunea elevei�. Este anunþat de UniuneaScriitorilor cã va fi trimis în Finlanda. Primeºte itinerarulcu escalele respective. Aflã tot satul. κi face un palton ºiun costum nou la croitorul din Dolhasca. Cu o sãptãmînãînainte de plecare primeºte un telefon de la FlorinMugur, rugat sã se intereseze : va merge Zoe Dumitrescu--Buºulenga. Este trimis de Uniunea Scriitorilor, împreunã

11Cronologie

cu Mircea Dinescu, la Festivalul de poezie din Struga.Pus sã se iscãleascã pe o tablã, cu creta, în cadrulacþiunilor festivalului, scrie : �Îngerul Emil Brumaru, Pre-ºedinte al Rezervaþiei Naturale de Îngeri Dolhasca, StatIndependent�. ªeful delegaþiei române, Corneliu Sturzu,le atrage atenþia sã nu se mai aºeze la masã înainte de ase aºeza delegaþia rusã. Nu va mai fi trimis în strãinãtatede Uniunea Scriitorilor decît în Bulgaria...

1974 Apare la Editura Cartea Româneascã al treilea volum deversuri, Julien Ospitalierul. Corespondenþa cu TamaraPintilie continuã la post-restant. O cunoaºte în toamnaaceluiaºi an.

1975 De la domiciliul Tamarei Pintilie, din Podu Iloaiei, sîntconfiscate de Securitate toate scrisorile ºi ilustratele trimisede scriitor, aproximativ 700. Dupã un ºir de inspecþii pelinie profesionalã, aproape zilnice, este invitat la o ºedinþãde pazã contra incendiilor, þinutã la Cãminul Cultural.Promite cã va veni. Nu se duce, avînd musafiri. Soþia epe teren, cu o echipã de inspectori. E chemat insistent.Secretarul de partid trimite o maºinã (un GAZ !) sã-laducã, deºi Cãminul Cultural e la douã sute de metri. Defapt e o ºedinþã de partid, cu sala plinã de colectiviºti,care se deschide prin anunþarea excluderii diriginteluiPoºtei pentru delapidare ºi a medicului pentru imo-ralitate : o legãturã extraconjugalã cu o elevã minorã.Bãrbatul de la masa prezidiului, venit de la Judeþ, mic destaturã, gras, chel, negricios, îl mai acuzã pe mediculEmil Brumaru cã i-a impus minorei sã-l citeascã peDostoievski, el, medicul, fãcînd parte dintr-o familie dedegeneraþi ºi fiind, personal, total decãzut. La încercareade a lua cuvîntul ºi a explica evidenþa cã minora arepeste 19 ani, i se aratã o mapã groasã cu scrisori ale lui,xeroxate, ameninþîndu-l cã vor fi citite în public. Mai areceva de adãugat ? Nu. Doar cã Dostoievski... ªi este datafarã, la propriu, ºi din sala Cãminului Cultural. Aºa seprocedeazã la o excludere din partid. Acasã îºi anunþãmusafirii de întîmplare. Ei se amuzã copios. Inspecþiilese întrerup. Peste cîteva luni îºi ia numai maºina de scrisConsul ºi fuge pentru totdeauna din Dolhasca, RezervaþiaNaturalã de Îngeri. κi trimite prin poºtã demisia dinfuncþia de medic. I se expediazã tot prin poºtã cartea demuncã. Stã la pãrinþi, pe strada Cuza Vodã, împreunã cu

12 Cronologie

Tamara Pintilie. Manuscrisele vor fi recuperate peste treiani, de un frate al mamei, în niºte saci mari de hîrtie,dintr-o magazie a noului spital ºi dispensar. Se pare cãnu lipsea nimic... Tamara Pintilie terminã clasa a XII-a laLiceul �Garabet Ibrãileanu�, intrã la Facultatea de Filo-logie, secþia românã-latinã, Universitatea �Alexandru IoanCuza�.

1976 La 2 februarie se naºte fiica Andreea Despina Brumaru,fiind trecutã în certificatul de naºtere pe numele tatãlui.Începe procesul de divorþ, la Suceava. Procesul va durapeste patru ani, soþia opunîndu-se, deºi din cãsãtorie nurezultase nici un copil. Nu se face împãrþirea bunurilor.Printr-o înþelegere amiabilã, i se va da Istoria literaturiiromâne de la origini pînã în prezent, a lui G. Cãlinescu,ediþia princeps. κi reface în ani biblioteca lãsatã laDolhasca. Apare la Editura Cartea Româneascã volumulde versuri Cîntece naive. Pînã în 1983 toate cãrþile deversuri îl vor avea ca redactor pe Florin Mugur, a cãruiprietenie îi va fi un puternic sprijin. În decembrie, înrevista Cronica, nr. 51, îi apare ancheta �Cartea care ne-afascinat copilãria�. În �Argumentul falsului anchetator�,printre altele, spune : �Mult timp am crezut cã nu-mi voipierde niciodatã copilãria. Mai întîi cu uimire, apoi cuneliniºte ºi-n cele din urmã cu spaimã, mi-am dat seamacã sînt pãrãsit pentru totdeauna de personajele cãrþilorcitite în lumina aceea pe care nici nu mai ºtiu s-o numesc�.Rãspund la anchetã : Al. Andriescu, Al. Cãlinescu, MirceaCiobanu, I. Constantinescu, Radu Cosaºu, Valeriu Cristea,Paul Georgescu, Mircea Iorgulescu, Nicolae Manolescu,Florin Mugur, I. Negoiþescu, Radu Petrescu, MihailPetroveanu, Lucian Raicu, Mircea Horia Simionescu,Constantin Þoiu, Tudor Þopa, Laurenþiu Ulici, MihaiUrsachi º.a. Umblã pînã la epuizare prin periferiile Iaºului,mai ales dupã-amiaza, cînd lumina e albã. Are strãzi, case,garduri, ciºmele pe care le iubeºte, le revede mereu.

1977 Îl cunoaºte, ducîndu-se anume pentru asta la Timiºoara,pe ªerban Foarþã. κi scriau dinainte. Întîlnire esenþialã :cautã sã-l convingã pe Foarþã cã are �geniul literei�.

1978 Apare la Editura Cartea Româneascã volumul de versuriAdio, Robinson Crusoe. Scrisori cãtre Florin Mugur, RaduPetrescu... Plimbãri nesfîrºite, singur, pe strãzi înguste,în pantã, pietruite...

13Cronologie

1979 Nu mai poate scrie. Impresia obiºnuitã cã i s-au terminatsilabele. În varã, profitînd cã rãmîne acasã (pãrinþii,Tamara ºi Andreea sînt la rudele din Curtea de Argeº),începe sã încerce toate cuvintele considerate tabu însonete ieºite parcã sub dictare. Cîte douã-trei pe zi, pecaiete ºcolãreºti, înfundat în fotoliul galben, cu creionul,timp de douã sãptãmîni. Copiazã 43 de sonete. Se încheagãInfernala comedie, negîndindu-se cã o va publica vreo-datã. Principalul era cã putea scrie iarãºi din plãcere.Tamara terminã facultatea ºi este repartizatã în comunaCoarnele Caprei. Totodatã, ea reprimeºte, în trei pachetemari, de la cel ce lucra pentru Securitate în cadruluniversitãþii, scrisorile confiscate în 1975. În toamnã semutã la Coarnele Caprei, gãsindu-ºi o gazdã. Andreearãmîne în Iaºi. Începe sã lucreze la o antologie pentrucolecþia �Hyperion�. Corespondenþã cu Florin Mugur,Radu Petrescu... Este trimis de Uniunea Scriitorilor înBulgaria.

1980 Apare la Editura Cartea Româneascã, în colecþia �Hyperion�,volumul antologic Dulapul îndrãgostit. Titlul e dat deAlex. ªtefãnescu, dupã cel al unui text din volum. Tot elsemneazã ºi postfaþa. Procesul de divorþ ia sfîrºit. Secãsãtoreºte cu Tamara Pintilie. Soþia primeºte un post desuplinitoare în oraºul Iaºi. Drumuri dese la Bucureºti.Mircea Dinescu îi face cunoºtinþã cu Lucian Raicu, lacritic acasã. Începe sã-i trimitã zilnic lui Lucian Raicuscrisori scrise cu creionul pe foi liniate, neaºteptînd niciun rãspuns. Nu-i trece prin minte cã vor fi publicatecîndva.

1981 Este ales în Consiliul Uniunii Scriitorilor. Consiliul vafuncþiona, datoritã faptului cã partidul evitã sã adunescriitorii pentru alegerea unuia nou, pînã la sfîrºitulanului 1989. La ºedinþele de consiliu stã, de obicei, lîngãLeonid Dimov.

1983 La intervenþia Uniunii Scriitorilor, i se dã o jumãtate denormã pe un post de corector la revista Convorbiriliterare. (În anii 1975-1982 nu are nici un serviciu.) Vaavea acelaºi post pînã la finele anului 1989. Apare, cuperipeþii, la Cartea Româneascã, volumul Ruina unuisamovar.

1984 Volumul Ruina unui samovar ia premiul Uniunii Scriito-rilor pentru poezie pe anul 1983. Începe o lungã perioadã

14 Cronologie

în care, din cauza muncii aiuritoare, abrutizante decorector, nu mai poate scrie nimic. Citeºte foarte multeromane poliþiste în limba francezã. Scrisori cãtre FlorinMugur, Ion Pop (la Echinoxul cãruia colaboreazã) º.a.

1989 Reîncepe sã scrie.1990 Devine redactor-ºef adjunct, apoi redactor la revista

Convorbiri literare. Este reales în noul Consiliu al UniuniiScriitorilor. Soþia se titularizeazã la Liceul �CostacheNegruzzi�.

1992 Semneazã, din luna noiembrie, la revista Românialiterarã, rubrica sãptãmînalã �Cerºetorul de cafea�, þinutãpînã în prezent.

1995 La 15 ianuarie moare tatãl, Grigore Brumaru.1996 Este ales consilier municipal, din partea Partidului Alianþei

Civice. Nu mai lucreazã la Convorbiri literare. Are orubricã sãptãmînalã, �Gulliver�, în ziarul local Monitorul,devenit Ziarul de Iaºi. Moare mama, Elisabeta Brumaru.

1998 Apare, dupã 15 ani de absenþã editorialã, la EdituraNemira, volumul Dintr-o scorburã de morcov. PremiulInspectoratului de Culturã Cãlãraºi. Trimis de MinisterulCulturii ºi Cultelor, pentru douã sãptãmîni, la Washingtonºi New York.

2001 Premiul Naþional de Poezie �Mihail Eminescu� pentruOpera Omnia ; cetãþean de onoare al oraºului Botoºani.

2003 Trimis de Ministerul Culturii ºi Cultelor la Paris, pentrumanifestarea �Primãvara poeþilor�. Stã o lunã. Divorþeazãde a doua soþie. Apare la Editura Aula Poeme alese.1959-1989. Apare la Editura Cartier (Chiºinãu) Operapoeticã, vol I-II. Apare la Editura Aula, în colecþia �Canon�,monografia Emil Brumaru de Rodica Ilie. Premiul �OperaOmnia�, Republica Moldova. Nominalizare la Românialiterarã pentru Cartea anului. Albumul Sînt un orb, curecitãri de Horaþiu Mãlãele.

2004 Apare la Editura Polirom, în colecþia �Ego-grafii�, Cerºetorulde cafea. Scrisori cãtre Lucian Raicu. Din 13 noiembrie,semneazã rubrica �Dumnezeu se uitã la noi cu binoclul�în Suplimentul de culturã.

2005 Apar la Editura Polirom volumul (cu CD) Submarinulerotic, la Editura Brumar volumul Infernala comedie, iarla Editura Cartier (Chiºinãu) Opera poeticã, vol. I-III(ediþie revãzutã ºi mult adãugitã). Apare la Editura LiterNetCommedia dell�Arte, vol. I. Nominalizare la România

15Cronologie

literarã pentru Cartea anului. Nominalizare la revistaCuvîntul, pentru poezie. Nominalizare la Premiile UniuniiScriitorilor, pentru poezie. Nominalizare la Radio Cultural,pentru poezie. Premiul de excelenþã �George Bacovia�al revistei Ateneu. Premiul revistei Flacãra, pentru lite-raturã.

2006 La începutul anului, trei episoade depresive grave, cuinternãri succesive la Spitalul nr. 7. Apar la EdituraPolirom, în colecþia �Suplimentul de culturã�, Dumnezeuse uitã la noi cu binoclul, iar la Editura LiterNet Commediadell�Arte, vol. II-III. Premiul pentru Opera Omnia laColocviile revistei Transilvania.

2007 Apare la Editura Brumar volumul Cîntece de adolescent.Nominalizare la Premiile Uniunii Scriitorilor, poezie. Nomi-nalizare la premiul revistei Observator Cultural pentrupoezie. Este trimis de Institutul Cultural Român, împreunãcu Ana Blandiana ºi Alexandru Cãlinescu, la Luxemburg.

2008 Semneazã rubricile �Crepusculul civil de dimineaþã�,apoi �Diabloguri� (împreunã cu Veronica D. Niculescu)în Suplimentul de culturã. Apar la Editura EIS ART, Iaºi,cartea-obiect Ne logodim cu un inel din iarbã, iar laEditura Trei volumul de versuri Povestea boiernaºului deþarã ºi a fecioarei... Este trimis de Institutul Cultural Românla Praga. În curs de apariþie la Editura Polirom BasmulPrinþesei Repede-Repede (scris împreunã cu Veronica D.Niculescu).

E.B.

Poetul care ne recucereºtecu fiecare nou text

Dupã treizeci ºi opt de ani... (Scurtã confesiune)

Era în 1970. Aveam 23 de ani neîmpliniþi, încã nu terminasemfacultatea ºi scriam sãptãmînal articole de criticã literarã pentrurevista Luceafãrul, condusã pe atunci de ªtefan Bãnulescu. Într-ozi, cînd l-am vizitat la redacþie, ªtefan Bãnulescu (cu un gest pe careºi eu îl fac azi, la întîlnirile cu unii dintre tinerii colaboratori aiRomâniei literare), mi-a pus în braþe un teanc de cãrþi ºi m-aîndemnat sã le rãsfoiesc : �Sînt ultimele noutãþi. Uitaþi-vã prin ele.Poate gãsiþi vreuna pe care sã o recenzaþi�.

Le-am luat acasã ºi le-am cercetat. Mi-a tras atenþia un volumsubþire � Versuri de Emil Brumaru. �Ce nume frumos de poet !�,mi-am spus. �Precis e unul confecþionat...�

Nu era un pseudonim, era chiar numele din acte al poetului. Amdeschis cartea ºi am citit : �Fecioarele se încurcau în gene,/ Motaniise frecau de damigene/ ªi ne era la toþi atît de lene.// Torceaufemei de angora în pat !/.../ ªi-ncet sufletul nostru-a cãpãtat/ Apeadînci cu lustru-ntunecat�. Mi s-a pãrut cu totul neobiºnuit modulvoluptuos-realist de a scrie poezie al necunoscutului. Vedeta poezieidin acel moment era Nichita Stãnescu ºi mintea mi-era plinã de�necuvintele� lui zeieºti. Alþi poeþi îl imitau, alþii reinventau moder-nismul pe cont propriu, practicînd ºi ei o inaderenþã la realitate,care provoca derutã în rîndul cititorilor de modã veche. Chiar ºiultimii adepþi ai realismului socialist, cu retorica lor rãsunãtoare ºigoalã, erau de fapt ºi ei strãini de realism, fãcînd poezie (sã-ispunem poezie, deºi era o falsã poezie) din stereotipii lingvistice.

Nou-venitul descria ºi povesteà, este adevãrat, cu mult farmec,dar descria ºi povesteà, nu fãcea un spectacol din combinareaoriginalã a cuvintelor. Am cãutat informaþii despre el ºi am aflat cãs-a nãscut în 1939 ºi cã Versuri reprezintã volumul lui de debut. �Ce

18 Prefaþã

bãtrîn !�, mi-am spus. �Sã debutezi la 31 de ani, ce chestie !� (Acumgîndesc cu totul altfel, dar ce importanþã mai are !...)

Am scris, bineînþeles, elogios despre volumul de debut al luiEmil Brumaru (am crezut, chiar, cã sînt primul care scrie despre el,dar am descoperit ulterior cã îl mai remarcaserã Leonid Dimov ºiFlorin Mugur). Pînã aici, nimic neobiºnuit. Dar s-a mai întîmplatceva. Dupã apariþia recenziei, lãsîndu-mã absorbit de citirea altorcãrþi, ale altor autori, am simþit totuºi, la un moment dat, nevoia sãrecitesc cartea de versuri a lui Emil Brumaru. Sã o recitesc, pur ºisimplu, din plãcere. Numele poetului din Dolhasca a intrat pe listacelor cîtorva poeþi (Eminescu, Blaga, Labiº, Nichita Stãnescu) de alecãror texte am nevoie periodic, ca de un drog. Aºa se face cã de38 de ani citesc cu o anumitã regularitate (ºi) poezii de EmilBrumaru, indiferent dacã trebuie sau nu sã scriu despre ele. Mãdelectez citindu-le. Versurile pe care poetul ni le trimite din Iaºipentru rubrica sa, �Cerºetorul de cafea�, din România literarã leparcurg (sau le ascult citite cu glas tare de colegii mei) încã dinetapa ºedinþei de sumar. Aproape toate mã încîntã. Iar muzica lorîmi rãmîne în minte mult timp.

Apologia unui stil de viaþã demodat

În versurile sale, Emil Brumaru descrie, elogiazã ºi glorificã un stilde viaþã abandonat ºi aproape complet uitat de contemporani. Estevorba despre un �altãdatã� pentru a cãrui reconstituire recurge laamintiri din copilãrie, la vestigii pãstrate în orãºelele de provincie,la cãrþi ºi, bineînþeles, la imaginaþie.

Ambianþa domesticã ºi patriarhalã evocatã astfel nu are nici olegãturã cu ceea ce se întîmpla în jurul poetului în perioada afirmãriisale (deceniul opt), perioadã de citadinizare forþatã ºi ostentativã,de încãlcare cinicã a dreptului fiecãrei persoane la intimitate, depropagandã zgomotoasã ºi de simulare a unei activitãþi trepidante.În locul blocurilor cu multe etaje sînt aduse în prim-plan, în poezialui Emil Brumaru, bucãtãrii de varã, cãmãri sau sufragerii vetuste, cudraperiile trase la ora amiezii. În locul mulþimilor cuprinse de undinamism de paradã, apar indivizi solitari care se joacã cu bile decristal sau ajutã furnicile sã treacã pragul dintr-o camerã în alta. Înlocul frazelor grandilocvente se face auzit, în liniºtea deplinã a siestei,foºnetul frecãrii motanilor de damigene sau chiar un �pîrþ de înger�.

Aceastã violentã inactualitate a poeziei lui Emil Brumaru repre-zenta (printre altele) o sfidare la adresa autoritãþilor comuniste. Din

19Prefaþã

fericire, ideologii de serviciu din epocã nu au dat importanþãgestului de refuz al poetului, considerîndu-l un capriciu, un rãsfãþ,o preferinþã pentru �teme minore� ce putea fi cel mult dispreþuitã,nu ºi incriminatã. Poreclit �poetul bulionului�, Emil Brumaru a pututtrece de cenzurã cu pierderi minime (deºi el la vremea respectivã lesocotea catastrofale).

A cãzut comunismul, s-a prãbuºit o întreagã retoricã a �construiriisocietãþii socialiste multilateral dezvoltate�, dar versurile lui EmilBrumaru tot ni se înfãþiºeazã ca nonconformiste. Esenþa acestorversuri este o sensibilitate �retro�, implicit polemicã în raport cuprezentul.

La sfîrºitul secolului XX, poetul trãieºte într-o lume preindustrialã.Circulã cu diligenþa sau cu dirijabilul, ascultã muzicã la gramofon,bea apã din ciºmea, mãnîncã dulceaþã de trandafiri, se îmbracã înhaine de borangic. În locuinþa lui se gãsesc obiecte pe care nu lemai vedem decît în casele bãtrînilor : andrele, piuliþã, bile de fildeº,sticluþã cu lavandã, brici ºi chiar un revolver de argint. Femeile dinaceastã ficþiune au zulufi, bãrbaþii poartã ciorapi violeþi, în grãdinadin spatele casei se cultivã mãrar, leuºtean ºi micºunele.

Este o lume cãzutã în desuetudine pe care, în mod numaiaparent paradoxal, poetul o evocã deseori din perspectiva copilului.Neavînd prejudecata ierarhizãrii tuturor lucrurilor în funcþie de�importanþa� lor, copilul înregistreazã cu încîntare chiar ºi ceea ce,din punctul de vedere al maturului, a devenit neimportant. Caietulcu pãtrãþele, bidoanele (vechi), cãrãmida (uitatã în iarbã), trenurilede marfã, burlanul, magiunul, balamalele (cu scîrþîitul lor), pãian-jenii, buburuzele sînt valuta universalã a vîrstei.

Poetul se pricepe ca puþini alþii sã se copilãreascã. El ºi-a pãstratcopilãria � cum ar spune el însuºi � într-un flacon de cristal, ca peo licoare preþioasã.

Bineînþeles cã este o candoare jucatã. Copilul din poezia luiEmil Brumaru ºtie � ºi se bucurã � cã este copil : �Nimeni ºi nimicnu mã poate opri sã caut prin ºanþuri bucãþi de ziare,/ Sã iubesccãtre searã apa ºi pietrele mari de sub poduri ; oh, istovit,/ Sã sãruto scarã ce putrezeºte în brusturii de lîngã ziduri amare,/ În timp cefurnicile trec, ºi sã fiu fericit...� (�Rugãciunea detectivului Arthur�).

Totodatã, se mai remarcã în gesticulaþia celui ce se copilãreºte oºtiinþã a plãcerii specificã maturului : �Iubeam pãianjeni fãrã casã-mi pese/ ªi lîngã ziduri mirosul de var ;/ Pe tãvi dormeam alãturide mari fese/ De piersice roz-albe ce transpar� (�Prezentare�) ; �ªifaci paºi mici sã simþi pe preºuri late/ Gîdilituri la talpã, desfrînate�(�Glycera�).

20 Prefaþã

Bucãtãria metafizicã

Deºi are o evidentã unitate stilisticã, poezia lui Emil Brumaru aevoluat de-a lungul anilor. În volumul de debut din 1970, Versuri,predominã poemele �realiste�, în care se descriu senzaþii : �Subþireºi isteric piperul mã înþeapã,/ Un miros greu de pîine mã mîngîie pemînã,/ Parfumuri moi ºi albe din maldãre de lînã.../ ªi-n toate,unsuroasã, aroma grea de ceapã� (�Adormind�).

Aceste poeme au fost scrise cu mulþi ani înaintea debutului ºi îldefinesc pe primul Emil Brumaru. Existã însã ºi un al doilea EmilBrumaru, care, plictisit sã mai stea cu atenþia treazã ºi sã înregistrezece se întîmplã în jur, se lasã în voia fanteziei. Asemenea dovezi de�îmbãtrînire� se gãsesc chiar ºi într-o carte publicatã tot în 1970,Detectivul Arthur (cu menþiunea însã cã ea cuprinde texte ulterioarecelor din volumul de debut) : �Detectivul Arthur va sosi împreunãcu umbrele serii, precaut,/ Avînd în valiza-i uºoarã motanul luileneº pe care-o sã-l lase puþin,/ Înainte de-a-ncepe ancheta, sãcînte-n fotoliu din flaut/ În vreme ce dînsu-ºi va umple, trist, pipacu crini� (�Detectivul Arthur�).

Primul Emil Brumaru face dovada unei neobiºnuite acuitãþi asimþurilor, vãzînd ºi infraroºiile, auzind ºi ultrasunetele. Al doileaalunecã într-un fel de autism, absorbit tot mai mult de festivitãþiledomestice din mintea lui. Primul este realist, al doilea fantezist ºilivresc. Primul scrie poeme-unicat, cu strãfulgerãri de mare poezie,al doilea scrie un mod de a scrie, complãcîndu-se într-un manierismal literaturii de duminicã.

ªi într-un caz, ºi în celãlalt este vorba despre ritualuri alevoluptãþii, despre un rafinament fãrã egal. Însã adevãrata explorarea lumii are loc la început, cînd poetul n-a obosit ºi nu s-a blazat.

În mod surprinzãtor, tocmai în aceastã etapã �realistã� reprezen-tãrile au un fior metafizic : �O, vechi ºi dragi bucãtãrii de varã,/ Simtiar în gurã gust suav de-amiazã/ ªi în tristeþea care mã-nconjoarã/Din nou copilãria mea viseazã : / Ienibahar, piper prãjit pe plitã,/Peºti groºi ce-au adormit în sos cu lapte,/ Curcani pãstraþi în zeamalor o noapte/ Spre o delicateþe infinitã,/ Ciuperci cît canapeaua, îndantele,/ Icre cu bob bãlos ce ochiu-ºi cascã,/ Aluaturi tapisatecrescînd grele/ Într-o dobitocie îngereascã,/.../ ªi-n ceainice vãdindu-ºieminenþa/ Prin fast de irizãri ºi toarte fine/ Ceaiuri scãzute pînã laesenþa/ Trandafirie-a lucrului în sine !� (�Elegie�).

Spaþiul bucãtãriei este în poezia lui Emil Brumaru un spaþiumetafizic. Chimia alimentelor capãtã o irizaþie misterioasã, devine oalchimie.

21Prefaþã

Dar, chiar ºi atunci cînd nu ajunge la acest vizionarism, poetultot se manifestã ca un mare poet, rãscolind sufletul cititorilor cuevocarea seninãtãþii ºi a lipsei de griji din copilãrie. Valeriu Cristeaa identificat în literaturã douã tipuri de spaþiu : unul închis, al tihnei,al siguranþei, al familiaritãþii depline cu ambianþa, ºi altul deschis, alnoutãþilor ºi al primejdiilor. Luînd în considerare aceastã clasificare,Emil Brumaru poate fi considerat un poet al spaþiului închis. Defapt, nimeni nu a mai numit în literatura noastrã cu o atît de intensãfericire deliciile domesticitãþii. El imagineazã acel uter paradiziac pecare George Bacovia, rãtãcitorul nocturn pe strãzi pustii ºi lugubre,nu a putut niciodatã � deºi a visat � sã-l reconstituie. Este greu decrezut cã, vreodatã, cineva va reuºi sã descrie un spaþiu mai intimdecît cel descris de Emil Brumaru. Poetul laudã într-o stare debeatitudine veranda, magazia, cãmara, incinta întunecoasã a dula-pului de haine. Dar el merge ºi mai departe în aceastã direcþie,cuibãrindu-se în unghere inaccesibile oamenilor �serioºi�, cu ofantezie limitatã : �O, adormind în dosul unei case/ De melc suav,ce bine-i sã nu scrii !� (�Exclamaþie�) ; �ªi-atît de mult doream înbulioane/ Sã lenevesc, visînd sub celofane� (�Elegie�).

În sfîrºit, o culme, greu de atins de altcineva, a intimitãþii estereprezentatã în urmãtoarele versuri : �Ce bine-i sã trãieºti în cãrã-mida/ Care se sfarmã moale printre spini� (�Exclamaþie�).

Spaþiul intim nu înseamnã nici pe departe, la Emil Brumaru,claustrare, ascezã. El are, dimpotrivã, un sens erotic, adesea pervers. Înaºteptarea iubitei, aºteptare declanºatã automat de sentimentul cã nuexistã martori ºi cã ocazia ar trebui folositã pentru procurarea unorplãceri vinovate, poetul concepe tot felul de ritualuri ale unei acuplãrihimerice, ca aceea din Echinoxul nebunilor al lui A.E. Baconsky,unde partenera de dragoste are în loc de sex o stea de mare. Iatãuna dintre variantele acestui joc de-a împreunarea care valorificã lamaximum avantajele oferite de un loc ascuns, adãpostit : �O, dac-aivrea sã ne-ascundem de lume în vechiul dulap/ Plin cu jachete ºirochii din marea sufragerie,/ Cînd dupã-amiaza ne tulburã minþile-ncap/ ªi prin unghere sînt nasturi pierduþi ce se roagã acolo pe vecisã rãmîie...� (�A doua elegie a detectivului Arthur�).

Personaje ºi ceremonialuri

Vorbind de �etape�, doar aproximãm situaþia, întrucît cele douãmoduri de-a scrie practicate de Emil Brumaru interfereazã ºi secompleteazã uneori chiar în cuprinsul aceluiaºi poem. Totuºi, înlinii mari, poetul a trecut de la o atitudine de atent ºi voluptuos

22 Prefaþã

observator al realitãþii la una de inventator ludic al unei realitãþiproprii. Acest al doilea Emil Brumaru nu-ºi mai ajunge sieºi ºi semultiplicã, îºi pune în scenã impulsurile cele mai secrete prinintermediul unor personaje. Ca ºi Mircea Ivãnescu, Emil Brumaru areuºit sã facã faimoºi (cu ajutorul unor poeme diafane, ºi nu al unorromane masive !) o suitã întreagã de �eroi� : detectivul Arthur (preluatdintr-o carte pentru copii de altãdatã ºi recondiþionat liric), JulienOspitalierul, Reparata-cea-cu-trei-sîni, Glycera ºi altele. Fiecare aretrãsãturi distinctive. Detectivul Arthur este galant ºi declanºeazã lafiecare pas, spre graþioasa lui surprindere, întîmplãri de vis (de ofrumuseþe barocã), Julien Ospitalierul pare parfumat cu esenþã demelancolie ºi profeseazã un devotament fãrã margini (un creºtinismestetizat) faþã de orice fiinþã, oricît de umilã, ºi faþã de orice obiect,oricît de ieftin. Reparata este �frumoasa fãrã corp� sau, dimpotrivã,cu un corp al tuturor posibilitãþilor, ivitã parcã dintr-un corn alabundenþei erotice (în poezia publicatã are trei sîni, în cea încãnepublicatã pune la dispoziþia adoratorilor douã sexe !). Glycera îºiafirmã o fire suav capricioasã ºi o cruzime delicatã : �Glycera arevergi cu care bate/ Nervoasã portocalele prea dulci/ ªi-un pãrcîrlionþat de vechi pãcate/ În care nu e bine sã te-ncurci� (�Glycera�).

Faþã de toate aceste marionete, poetul îºi ia o distanþã ironicã. Elface poezie ºtiind cã face poezie ºi amuzîndu-se pe seama faptuluicã face poezie. O anumitã conºtiinþã a literaritãþii textului exista ºiîn prima etapã, însã era mai discretã ºi se manifesta doar ca oirizaþie a fiecãrui cuvînt folosit. Acum, orice urmã de gravitateexistenþialã dispare ºi literatura se transformã într-un joc de-a lite-ratura : �La capãtul unui burlan/ Se pune cel mai dens bostan/ ªi-norele de dupã masã/ Se suie rãvãºit pe casã/ ªi se suspinã prinburlan/ Tot mai adînc, mai diafan,/ ªi-atunci bostanul, din solid,/Devine luminos lichid/ Evaporîndu-se prin tub/ Într-un incub ºi unsucub/ Ce te invitã, triºti, la dans/ Pe þiglele cu fin balans,/ În timpce iarãºi sub burlan/ Se solidific-un bostan� (�Mic tratat despreplãcerea de a bea bostani ca mierea�).

Cu cine seamãnã Emil Brumaru

Despre un autor original, toatã lumea se întreabã �cu cine seamãnã�.ªi, de fapt, tocmai aceastã întrebare dovedeºte cã el nu preaseamãnã cu alþii. Noutatea modului de-a scrie neliniºteºte.

Aºa s-a întîmplat ºi cu Emil Brumaru. Aproape fiecare criticliterar a încercat sã-l clasifice, sã-i gãseascã predecesori, sã-i identificemãcar afinitãþile. În eseul �Emil Brumaru sau falsul poet minor�

23Prefaþã

din volumul Existenþa poeziei, Gheorghe Grigurcu îl comparã cuB. Fundoianu, Ion Pillat, Radu Stanca, G. Cãlinescu, Jean Cocteau,Eduard Bagriþki, Leonid Dimov, G. Topîrceanu, D. Anghel, poeþiiVãcãreºti, Tudor Arghezi, Const. Tonegaru, Ion Minulescu, MironRadu Paraschivescu. La rîndul lui, Eugen Simion, în Scriitori românide azi (vol. I), în capitolul �Ironiºti ºi fanteziºti�, îl pune pe EmilBrumaru în legãturã cu simboliºtii ºi postsimboliºtii, cu Ion Pillat,B. Fundoianu, Ilarie Voronca, Perpessicius, Ion Minulescu, D. Anghel,Mircea Ivãnescu º.a.m.d.

Existã însã ºi o comparaþie care nu s-a fãcut, deºi este, poate, ceamai îndreptãþitã : cu Eminescu. Emil Brumaru are în versuri o claritatevisãtoare ce aduce aminte de marele poet din secolul al IX-lea. Înplus, textele sale, ca ºi textele eminesciene, reuºesc � prin muzicalor interioarã ºi printr-o artã a persuasiunii care nu se mai întîlneºtedecît la hipnotizatori � sã-i creeze cititorului o adevãratã dependenþã.Plãcerea de a citi versuri de Emil Brumaru, ca ºi plãcerea de a citiversuri de Eminescu, devine la un moment dat vicioasã. Un senti-mentalism rãscolitor (poate de origine slavã), combinat cu o sen-zualitate ritualizatã (poate de origine latinã), îl asediazã, cu successigur, pe cititor.

Deosebirea esenþialã dintre cei doi poeþi constã în faptul cãEminescu rãmîne mereu grav ºi responsabil (chiar ºi atunci cînd sejoacã), în timp ce Emil Brumaru, adesea, parodiazã actul scrisului.Totuºi, unele poeme ale contemporanului nostru fac un fel deatingere electricã cu cele ale modelului sãu ipotetic din secolultrecut. Poemul �În dormitor�, de pildã, reediteazã atmosfera � dedogoare eroticã ºi, în acelaºi timp, de adorare misticã a femeii � dinCãlin, file de poveste, ºi anume din secvenþa în care este descrisãfata de împãrat dormind : �Nici un chip n-a cãzut în paloare/ Ca altãu, adormit ºi frumos./ Fulgera, luminîndu-te-arare,/ Cîte-un vissub al tîmplelor os.// Respirai cu atîta sfialã/ Încît aerul ud se-nchega/Lîngã nãrile-adînci în petale./ Respirai, surîzînd, catifea.// Fascinatde-al sãu geamãn, spre-oglindã/ Braþul tãu prins în somn se-alungea/Visãtor. Oh, sã nu se desprindã !�. Singura notã distinctivã o consti-tuie ultima propoziþie, exclamaþie de îngrijorare �jucatã�, în stilulimediat recognoscibil al lui Emil Brumaru.

Din literatura interbelicã, pot fi aduse în discuþie mai multenume : B. Fundoianu, pentru epicureismul adaptat vieþii provinciale,Ion Pillat, pentru motivul cãmãrii cu fructe, G. Topîrceanu, pentruumorul sãu neologistic, Ion Minulescu, pentru solemnitatea parodicã(la el însã, parodicã de multe ori doar involuntar).

Emil Brumaru preia � nu este exclus � unele sugestii oferite depoeþii de prim-plan ai liricii noastre dintre cele douã rãzboaie

24 Prefaþã

mondiale. Acuitatea uimitoare a �înregistrãrilor� (�Doar în alcoolexploziile fine/ Ale iluziilor se aud distinct�) ni-l aduce în gînd peLucian Blaga, care auzea razele lunii izbindu-se de geam ; curio-zitatea de a vedea pînã unde se poate merge cu valorificarea esteticãa urîtului (�Þi-i murdãria strînsã în buric/ Mai dulce decît mierea ceadin faguri�) ni-l evocã pe Tudor Arghezi ; iar rigoarea cu carepitorescul balcanic este rezumat în enunþuri lapidare aminteºte deIon Barbu.

ªi în literatura românã de datã recentã Emil Brumaru are ofamilie spiritualã : Marin Sorescu, Leonid Dimov, Petre Stoica, ªerbanFoarþã, Gheorghe Azap ºi alþii. Ca sã nu mai vorbim de posibilelerepere din literatura universalã : americanul Robert Frost, brazilianulJorge de Lima, francezul Francis Jammes (în special Francis Jammes,cu franciscanismul sãu voluptuos, efeminat, avea la harfã cel puþino coardã care vibra asemãnãtor).

Existã totuºi, în modul de-a scrie al poetului ieºean, chiar în maimare mãsurã decît la alþii, ceva ireductibil, ceva care vesteºte defiecare datã, tranºant ca o trompetã (de înger) : acesta este un textde Emil Brumaru. De cine altcineva ar putea fi un poem ca acesta :�Degeaba scrisori cu reproºuri/ Îþi scriu pentru suflet ºi trup/ Cîndfustele tale în cloºuri/ Au trîntori fugiþi de la stup// ªi cînd doarserafii-s de vinã/ Cã sînii þi-i umflã c-un pai,/ Iubito topitã-n luminã/Precum o bisericã-n ceai� (�Cîntec naiv�) ?

Sau cine altcineva decît Emil Brumaru ar fi putut compuneurmãtoarea �Numãrãtoare pentru puºtoaice ºi babalîci� : �elefantul/dã/ din/ trompã/ strada/ gãrii/ dã/ din/ pompã/ avionul/ dã/ din/bombã/ însã/ nimeni/ nu/ sucombã� ?

Cultul desuetudinii, umorul de o delicateþe infinitã, erotismulobsesiv ºi totuºi mereu artistizat, spiritul ludic angelic, desãvîrºitatehnicã a versificaþiei, ca ºi un mod abrupt de a încheia uneorijoaca, asemenea unui copil bosumflat, toate acestea la un loc ºipoate ºi alte componente, mai eterate, imposibil de sesizat de cãtreun critic prozaic, contribuie la crearea unei frumuseþi seducãtoare,narcotizante ºi inconfundabile.

Mai mult decît cu oricine altcineva, Emil Brumaru seamãnã cusine. S-ar putea spune, chiar, cã seamãnã prea mult cu sine. Aceastaeste, poate, ºi singura primejdie pentru poezia sa : consecvenþadusã prea departe, in extremis pînã la manierism. Deocamdatã însãnu s-a ajuns atît de departe. Poetul ne oferã încã surprize, nerecucereºte cu fiecare nou text.

Alex. ªtefãnescu

Versuri(1970)

Elegie

O, vechi ºi dragi bucãtãrii de varã,Simt iar în gurã gust suav de-amiazãªi în tristeþea care mã-nconjoarãDin nou copilãria mea viseazã :Ienibahar, piper prãjit pe plitã,Peºti groºi ce-au adormit în sos cu lapte,Curcani pãstraþi în zeama lor o noapteSpre o delicateþe infinitã,Ciuperci cît canapeaua, în dantele,Icre cu bob bãlos ce ochiu-ºi cascã,Aluaturi tapisate, crescînd greleÎntr-o dobitocie îngereascã,Moi miezuri de ficaþi în butoiaºeDe ou de melc, înlãcrãmate dulce,Mujdeiuri ireale, ºunci gingaºeCînd sufletu-n muºtar vrea sã se culce,ªi-n ceainice vãdindu-ºi eminenþaPrin fast de irizãri ºi toarte fineCeaiuri scãzute pînã la esenþaTrandafirie-a lucrului în sine !

28 Emil Brumaru

Cîntec naiv

Fecioarele se încurcau în gene,Motanii se frecau de damigeneªi ne era la toþi atît de lene.

Torceau femei de angora în pat !...................................................

ªi-ncet sufletul nostru-a cãpãtatApe adînci cu lustru-ntunecat.

29Versuri

În dormitor

Nici un chip n-a cãzut în paloareCa al tãu, adormit ºi frumos.Fulgera, luminîndu-te-arare,Cîte-un vis sub al tîmplelor os.

Respirai cu atîta sfialã,Încît aerul ud se-nchegaLîngã nãrile-adînci în petale.Respirai, surîzînd, catifea.

Fascinat de-al sãu geamãn, spre-oglindãBraþul tãu prins în somn se-alungeaVisãtor. Oh, sã nu se desprindã !

30 Emil Brumaru

Baladã

Vechi piftier de þîþe clocitoare,Prin pîlnii scurs în bãlþi de somn ca lapþii,Nemãturat cu geana de fecioare,Cel mai becisnic dintre toþi inapþii,

Ou putrezindu-ºi gãlbenuºu-alenePe poliþe, din nou mi se aratãVEDENIA ! Parfumul face peneªi-nãbuºã nãri, cãni, odãi ºi, iatã,

Prin iadul cald din jur miºc-o femeiePiciorul ei, greu minutar de carne.Ce fante ca din bumbi pieptu-ºi descheie,Preauleios sufletu-n ceºti sã-ºi toarne ?

Închinare

O, ACEL VERS, subþire maþ de flutur,Chioºc de cocon, desmãþ al smirnei moale,Crud pîrþ de înger chiflicind cristale,Rouã regeascã-n turn ce-arar o scutur !

31Versuri

Cîntec

Amiezi înfãºurate în vanilii,Pe tãvi trîntite, gingaºe ºi moi,Cu clopoþei gãlãgioºi la geneªi degete prelinse din oloi,

Trec în dulapuri, rîd dintre lichioruri,Pîndite de pãianjeni cînd lipsim.(Oh, pentru ele-n cãni au loc omoruriªi drame dulci cu caracter intim !)

ªi-n urmã le mai fluturã o clipãÎn marile odãi blazonul purCu patru crini purtaþi de o fecioarãÎn mînã peste-o pajiºte de-azur.

32 Emil Brumaru

Prezentare

Trãiam în bulion, trãiam în fructe,În dulci latrine cu hîrtii murdare,În untdelemn duceam naive lupte,Sticlele mele aveau dop de soare.

Iubeam pãianjeni fãrã ca sã-mi peseªi lîngã ziduri mirosul de var ;Pe tãvi dormeam alãturi de mari feseDe piersice roz-albe ce transpar.

Iar perna mea, ca laptele de moale,Puf de cocor ce zboarã-n ea avea.Piperele cu rangurile saleVechi pretendente-au fost la nara mea.

ªi pentru-a-mi fi stãpînã ºi reginãPeste imperiul vast de lene calmãÎn faþa mea creºtea ciuperca finãCu reverenþe ºi cu spori în palmã.

33Versuri

Ceas

E ceasu-n graniþi fine de rãcoriOprit, pînã cînd sufletul îl umple,Motanii îmi surîd curtenitoriªi sclifosiþi din blãnurile scumpe.ªi litera se-nfundã mai docilã,Mai aromatã, mai neprihãnitã,Ca-ntr-un fotoliu-n afînata filã ;Cu-o temenea imagini mã invitã.Caleºti ce-mi poartã încã-adolescenþaCa pe un crin de delicatã vazãLunecã line prin luminescenþaPereþilor care se subþiazã.Înfãºurat în lirice caftane,Nu prididesc silabele sã numãr...Oh, eu am vrut sã spun numai cã treciCu-o umbreluþã de mãrar pe umãr.

34 Emil Brumaru

Amnezie

Dacã iei o portocalãªi-o dezbraci în pielea goalãCa sã-i vezi miezul adîncPeste care îngeri plîngCu cãpºune-n loc de ochiªi aripi din foi de plopi,Se întîmplã sã uiþi totul...

35Versuri

Ea stãpîneºte

Ea stãpîneºte linguri cristaline,Pîlnii de somn, pipere pãtimaºe,Cuþite ce ucid prin limpezime,Ibrice-adînci cu falnice panaºe.

ªi-n timp ce eu cetãþile cutreierSpre-a spune lumii cît îi de frumoasãEa osîndeºte-n flãcãri de mãtasãCiuperci umplute iezuit cu greier.

ªi cinstea mi-o pãstreazã fãrã patãAlunecînd suav printre supuºi.O, fie-i mîna binecuvîntatãÎn liniºtea curatului albuº.

36 Emil Brumaru

Sentinþa

Fecioarelor cãzute în genunchiLi se reteazã genele pe trunchiFiindc-au surîs din somn în largi crivateCu ºoldurile neînfãºurate,ªi-n miez de noapte, avînd bluza lipsã,Au pus cu sînii luna în eclipsã,ªi-au îndrãznit sã-ntreacã-n rotunjimeIzvoarele credinþei din vechime.Au tulburat miºcãrile cereºtiPrinzîndu-ºi seara fustele în cleºtiDe rufe pe subþiri ºi crude funii,Miresme cotropindu-ne ca hunii.

ªi-acum plutesc ºi-n palme roze batMingi pline cu un aer necurat.

37Versuri

Glycera

Tu în cãmãri, feritã de Austru,Cu puf de gîscã sînilor dai lustruªi, ca sã-þi cadã chipul în paloare,Îþi pui la ºold, cu greaþã, lipitoare.

ªi faci paºi mici sã simþi pe preºuri lateGîdilituri la talpã, desfrînate.ªi-ncerci sub lampã vãluri pentru ºalePe ele cu picturi cu animale.

Pe urmã, în peceþi de la inele,Clatini corãbii, numeri turtureleªi-aplauzi cînd coboarã din tavanPe-o piersicã pãianjenul profan.

38 Emil Brumaru

Exclamaþie

Ce bine-i sã trãieºti în cãrãmidaCare se sfarmã moale printre spini,Sã-þi fie gîndul dulce ca uleiulDovlecilor la care te închini,ªi sufletul sã þi-l împaci cu sticle,Cu piersici ºi cu trenuri timpurii.

O, adormind în dosul unei caseDe melc suav, ce bine-i sã nu scrii !

39Versuri

Pastel creºtin

Cu þîþele-nþepate de tãuni,Vacile roºii rumegau scaieþii.Lîngã izvorul sacru-al dimineþiiNetulburat, Isus fãcea minuni.

Inconºtiente-l pipãiau pe pulpeRîmele lungi. El, simplu ºi supus,Adolescentul, palidul Isus,Hrãnea din palme cu furnici o vulpe.

O fatã-ascunsã-n frageda cucutãÎmbrãþiºa un ºarpe adormit.ªi, cînd sleitã coapsa s-a oprit,I s-a pãrut cã Fiul o sãrutã.

40 Emil Brumaru

Dulapul

Dulap obscur, în tine arde-un îngerÎmbobocit pe rîºniþi de cafeaVisînd piper rotund ºi zahãr cubic,Fãrã sã-þi ºtie taina nimenea.

Ouã adînci cu-amiezi sub coajã finãTu-ascunzi tãcut, miresme ce le ierþi,Dulci farfurii cu sufletul ca rozaDe parfumat lîngã mari peºti inerþi.

Dar la amurg cotloanele de umbrãPline-s de spaima furilor gîndaci !Unde e cheia tandrã ºi subþireSpre-a rupe neputinþa-n care zaci ?

Ca s-auzim cum pentru-ntîia oarãCuþitele vorbesc de mãrul acruªi scos suav din cãni miezul de apãSã-þi tremure pe rafturi, dulap sacru.

41Versuri

Apocrifa I

Timpul ceasurile-ºi plimbãÎmbrãcate în civil.Dintr-un cîine curge-o limbã.

Apoi trece-o sãptãmînã.Cuiul intrã în pereteªi gãleata în fîntînã.

ªi-n bucãtãria purãCãnile se coc ºi-aºteaptãAtîrnînd cu apa-n gurã.

42 Emil Brumaru

Glycera

Glycera are vergi cu care bateNervoasã portocalele prea dulciªi-un pãr cîrlionþat de vechi pãcateÎn care nu e bine sã te-ncurci.

Ce zeu sã nãscocesc sã îmi ajuteCu harul lui ca dînsa sã mã laseSã-i fiu umilul sclav ce scoate pluteCu graþie din sticle lungi la masã ?

ªi piersice, stropind-o lin cu apãSã nu leºine, sã-i aºez în mînã,Sã strig la papagal cînd o sã-nceapãSã-i ocãrascã mersul de stãpînã

ªi sînii mari ce-i þine doar afarã,Licenþioºi, pe ei motani sã-ºi culce,C-un pãmãtuf sã-i scutur la picioareDin copãcei miresmele nãuce

ªi seara sã-i citesc cu vocea clarã,Spre-a adormi frumos, poeþi sublimiÎn timp ce-n porþelane-o sã transparãRãzboaie între guelfi ºi ghibelini !

43Versuri

Astenie

Vorbiþi încet, sau poate chiar în ºoaptã,Azi sînt neputincios ca o mãtasã,Doar sufletul îmi lunecã prin casãPe marile covoare ºi aºteaptã.

Intrarea lui în vis e-ngãduitãDe mult. S-a pregãtit cu sîrguinþã.Hainele mele fragede palpitãSã-i înfãºoare lirica fiinþã.

Cãci va pleca. ªi-n alba încãpereO sã rãmîn cu faþa mai frumoasã.ªi fiecare lucru îmi va cereSã îi surîd. Azi sînt ca o mãtasã.

44 Emil Brumaru

Cîntec trist

Dulci bucãtãrii de varãCu gãleþi de zoi la uºã,Unde plitele-ºi înfundãNara moale în cenuºã

ªi lumina cade-n crãtiþiªi-mbãtaþi de-azur ºi izuriBat cu capu-n geamuri tristeBîzalãii din brizbrizuri,

Doar în voi, suav ºi tainic,Ca adus de un murmur,Pot, suit pe taburete,Sã ating iar cerul pur.

45Versuri

Cîntec de adolescent

ªerpi uriaºi cu fluturi calzi în gurãAlunecã prin somn ºi prin mãtase.Din miezuri crude flori primejdioaseÞîºnesc subþiri. ªi aerul murmurã...

Însîngerat de frãgezimea ierbii,Ce greu vinovãþia-i sã þi-o porþi !....................................................

Pe lacuri mari, catifelaþi ºi morþi,Plutesc striviþi de nuferi proaspeþi cerbii.

46 Emil Brumaru

Cerb

Ieri a venit un cerb frumos la garãSã-ºi ieie un bilet de rouã moale.Vroia sã plece. Pentru prima oarãPe la ghiºee vechi dãdea tîrcoale.

Creºteau încet pe coarnele lui tristeMari portocale clãtinînd lichideDe dupã-amiazã, fragede batiste,Bucãþi de zahãr candel translucide.

Toþi se mirau cum poate el culegeCu botul, printre melci, ciuperca plinãDe arpacaº din cratiþi de rãºinã ;Femei se ofereau ca sã-l proteje

Sã intre elegant la clasa-ntîia,Sã abureascã-oglinzile cu nara,Cînd leºinã, sã-i stoarcã lin lãmîiaPe limba lui blajinã cum e ceara.

Dar l-au predat în haltã conductoriiªi a rãmas, cu iuþi bãtãi de pleoapã,Sã plîngã-adînc la marginile oreiÎn umbra unui turn opac de apã.

47Versuri

Cîntec de toamnã

Blînd clãtinat pe marile cîntareÎn toamna asta fãrã de folos,Nemaiiubind, cu actele pierdute,Eu, care nu mai ºtiu sã scriu frumos,

ªi-mi clipocesc în suflet untdelemnuriStoarse secret ºi surde bulioane,Renunþ ; copilãros de ce sã cautMingi chiflicite putred prin burlane ?

ªi cãrei vidme dulci i-aº mai trimitePlicuri lipite cu albuº de ou ?Brumele-ºi pun în pieptul meu urechea.Lãmpi moi se surpã c-un suav ecou...

48 Emil Brumaru

Apocrifa II

Parfumurile dupã ploaieNe bagã degetele-n nãri.Un kilogram de fluturi putreziCandoarea are în cãmãriDin care cu delicateþeServeºte triºtii musafiri.Adolescenþii mor de coºuriÎn toiul marilor iubiri.

49Versuri

Rugãciune

O, vremea cînd eram copii,Tutungerii, tutungerii,Cãrþi de-aventuri, nuci cu magiun,Ce sã vã spun, cum sã vã spun ?Iubiri ascunse în ghiozdan,Sutiene mici cu miros rarDecolorate an de an,Plînsul adînc dintr-o vacanþãÎn frîna unui tren marfar...

50 Emil Brumaru

Interior

Sînt încãperi în care aºteptareaSe sparge-n þãndãri crude ca o vazã ;Din solniþe, îndrãgostitã, sareaSã ne atace sufletul viseazã.

Ce gînduri stranii iau atunci fiinþã !În farfurii, trîntite moi pe spate,Piersice roz au pleoapele umflateDe somn ca de o tainicã dorinþã.

ªi-n dupã-amiezi suave, cu suspin,Cînd geamurile-s bãlþi de apã dulceªi tocãtoarele de carne toacã lin,Miresme-alãturi vin sã ni se culce.

51Versuri

Romanþã

Iubirea, ºaretã cu mere,Prin sufletul nostru trecu.

Din staule dulci de-amintireViþeii ne cheamã cu muuu,Copacii-ºi procurã jobeneDe brumã ºi mor eleganþi,În cãrþi de ghicit cãtre searãSînt dame iubite de fanþi,ªi-n ceºti de cafea armistiþiiPe care le ºtii numai tu.

Iubirea, ºaretã cu mere,Prin sufletul nostru trecu.

52 Emil Brumaru

În magazie

Cînd seara-n magazii de rumeguºNi se preling pe suflete vagi uºiªi ne-ntîlnim deodatã faþã-n faþãCu mari pãianjeni care carã aþã,Printre genuni de bãlii largi ºi-adînceDeasupra cepelor de nea se plînge.

Culcarea lucrurilor un heruvSfîºietor o cîntã dintr-un tub,Aeru-i strîns cu grijã în dulap,Împãturit de cel mai blînd seraf,O, prin unghere îngerii fac liberiDeschideri moi de aripi ºi închideri,Pentru-adorare, din uleiuri scoºi,Pe crucea geamurilor zac Hristoºi.

ªi-i o cristalizare ºi-o scãdereA vieþii în borcane vechi cu miere,ªi-i o surpare de cenuºi în plite,ªi-n inimi rod cîntare ruginite...

53Versuri

Madrigal respins

Mi-au descifrat în palmã zeci de haruriªi dulci femei vestiþii chiromanþi.De-aceea îmi tocesc în madrigaluriCreionul chinezesc cu elefanþi.

De-aceea stau ºi dorm o sãptãmînãªi-apoi o sãptãmînã rãmîn treazSpre-a ridica în slãvi cu lira-n mînãSînii bombaþi ºi roua din obraz.

De-aceea uneori îmi iau motanulPe piept ºi lenevesc îndurerat.Cãci, iatã, trece ziua, trece anulªi eu nici umbra nu þi-am sãrutat.

Încît, în timp ce tu îþi mîni ºaretaPrin pãpãdii, de jalea ce mã arde,Ochesc scîrbit pãuni cu arbaletaªi-n ziduri bat aiurea cu bombarde !

54 Emil Brumaru

Înger

Un înger s-a trezit într-o amiazã.Era prea grea lumina ºi-l izbea.Alãturi tremura prelung o vazãÎndrãgostitã de o catifea.

El ºi-a-ncãlþat uºoarele botine,ªi-a luat din vis bastonul de parfum,ªi-a pus pe-aripi tristeþurile fineªi mîinile ºi-a-nmãnuºat în fum.

Oglinda-l aurea nedumeritã.Era fecior de spumã sau fecioarãCe trebuia din perne moi s-aparãParcã prelins, parcã cernut prin sitã ?

Cine-l iubea în încãperea crudã,Necoaptã pentru marea întîlnire ?Vibra-ntre lucruri tandru ºi subþireFãrã sã vadã, fãrã sã audã...

Cu nara doar simþea cum lîngã dînsulUn crin durerea purã-ºi destrãma.ªi i-ar fi plîns alãturi. Însã plînsulDe ochi are nevoie. Nu-i avea...

ªi-a vrut sã facã-un pas. Oprit de uºã,S-a speriat de-aºa miresme reciPrin care þi se umplu de cenuºãUnghia roz ºi sufletul cînd treci.

55Versuri

ªi-a pipãit pereþii cu sfialã ;Oh, porii lor ce-arome risipeau !Fusese somnul lui oare-o greºealãªi-acum odãi închise-l pedepseau ?

.......................................................

ªi îngerul trezit într-o amiazãS-a dezbrãcat suav ºi adormind,Din nou, invidiindu-l cã viseazã,Amiezile îl luminau pe rînd.

56 Emil Brumaru

Adormind

Subþire ºi isteric piperul mã înþeapã,Un miros gros de pîine mã mîngîie pe mînã,Parfumuri moi ºi albe din maldãre de lînã...ªi-n toate, unsuroasã, aroma grea de ceapã.

Miroase a ruginã ºi-a apã clocotitã.E ceaiul. Ascuþime stridentã de lãmîie.Apoi dulceaþa caldã, sãratã ºi lãlîieA turtei ce se coace în untdelemn pe plitã.

O tentã de povidlã de prune îngroºatãCu indiscreþii fine (mã mir !) de cîrpã arsã.O clipã-o nuanþare de lapte, însã ºtearsã...ªi deodatã somnul pe frunte ca o patã.

57Versuri

Cîntec

O, azi sînt bucuros ca un cristal !Fãrã cusur mi-s hainele de înger.Mi-e fiecare nastur triumfalÎncoronat de proaspete rãsfrîngeri.

Luaþi-mã, oglinzi, în cuarþul vostruÎncã puþin, cãci vreau sã plec de-acumaSpre dulcele Septembre unde rostulMeu este doar s-ating cu pieptul bruma.

58 Emil Brumaru

Imn

Cinstiþi aceste sfere de mãtase,Înzãpezite miezuri de tomate,Crude cetãþi cu punþile lãsateSpre sufletele noastre curioase.

O, ce candoare-n gestul de-a desfaceFecioarei adormite în legumãPieptarul strãveziei promoroace.

Tu o trezeºti, cu un sãrut, din brumã.

Uimitã-i de rãcoarea dintre lucruri...

De rotunjimea ei o sã te bucuri,Cãci þi se dã, cuminte ºi adîncã.Pîn� la pãmînt cinstiþi aceste sfere, încã.

59Versuri

Nocturnã

Se-apropie ora cînd din piuliþãPiperul îºi suie în aer o spiþãSubþire ºi-nþeapã moi bile de apãCe-n spaþii din luciul gãleþilor scapã.

Ooo, strigã un flutur de noapte prelungCînd putrede-antene dulapuri ajungªi rupte cad fãrã sfîrºit într-o canã...

Pierduþi printre solniþe-n camera vanã,Gîndacii umpluþi cu un lapte prea acruAu nimburi de spaimã ºi sufletul sacru,ªi trec prin inele uitate pe masãSpre-o mînã ce doarme, de carne frumoasã.

60 Emil Brumaru

Cîntec de copil

Cînd însereazã albuºurile-n ouãªi trec ecouri prin borcane goale,Oh, lãmpile cînd blînd ne sug din sufletCu dulci fitile o luminã moale,

ªi îngeri muþi miresmele cu roabaNi le rãstoarnã-n nãri ca sã ne placã,Iar cãnile atîrnã-ntre ulcioarePline cu lapte stors naiv din vacã,

Atît de-adîncã e uimirea noastrã,Cã ni se face teamã în odaie !Nu se ridicã nimeni ca sã taieCu fierãstrãul roua din fereastrã ?

61Versuri

Izvoarele

Între izvoarele care desfac în jurRãnile uriaºe de azurDovlecii plini de maþe stau candiziªi-nlãcrimaþi în pãturi de omizi.

Din mîluri dulci cu mormoloci ºi sareLumina urcã iazurile clare.Orele-atîrnã-n iarbã nemuºcateDe vietãþile ce clipocesc pe spate.

62 Emil Brumaru

Arãtare

Înmãnuºaþi în muºeþel, pe cap cu ceainicªi-n ochi cu umbre rupte din mãrar,Cînd zahãrul se sfarmã ºi cad linguri,Se-apropiau de noi îngerii mari.

Veneau rostogolind suave globuriDe lapte prins în ugere de crini,Cu mîna picuratã din veºminteÎn degete subþiri de glicerini.

ªi se-apleca uºor cîte-o fîntînãSã li se verse-n suflete. AtunciEi scuturau din perii vechi de haineLuminile... ªi dispãreau prelungi...

63Versuri

Strãmoºeascã

Pe mãciulii gustoase de maci, într-a amiezii,Urca domol cireada de buburuze roºii,Umflaþi cu ºtir ºi steve se bucurau strãmoºiiCã se-mplinesc dovlecii în þarinã ºi iezii.

Plesneau muºtele-n baligi de zeamã ºi cãldurã.Din borþi pîndeau pãianjeni ºi coropiºniþi rele.Apusurile grave chifteau în bãtãturãCa niºte uriaºe grãmezi de patlagele.

Pãtrunºi de rostul vremii ºi-a scurgerii acestei,În cele ºapte zile ºi nopþi din sãptãmînã,Ei aºteptau sã prindã ulcioarele smîntînã,Evlavioºi, cu gîndul la bucile nevestei.

Femeilor spre toamnã le da þîþele-n lapte,În vaci creºteau viþeii ºi în gãine ouã,Iar uneori venitã în tindã peste noapte,Nãºtea ºi Preacurata printre balerci de rouã.

64 Emil Brumaru

Întîmplãri

Se întîmpla sã-mi cadã-un fruct în mînãNe-atins decît de inocenþa mea,Sã-mi izvorascã pragul, cheia-n uºãSã înfloreascã mi se întîmpla.ªi, cum eram ºi neatent ºi-aproapeDe mine orice astru se rotea,Tãiam candid cu borul pãlãrieiCîte un soare fericit, cîte o stea...

65Versuri

Asceþi

Aeru-i cald ºi roz ca sub umbrele,Crini înjugaþi trag care de parfum,Fagi ceruiþi în sobe fac un scrumMirositor ºi fin, ca sã-i înºele.Greieri rãscopþi de cîntece, din ranã,I-ademenesc þîrîitor ºi dulce,Oh, pipe cu capac de porþelanãVor între fumuri trîndave sã-i culce.Iar Vorbele-n pahare sînt purtate,Pe lîngã dînºii, cãtre depãrtare,Pe vîrf de deget moale de fecioareCu sînii albi ca douã mari lãcate.ªi proaspãtã, ca-n nãri de bou, rãcoareaLa sfat tãcut în jilþuri îi îmbie...

Ei îºi presarã-n carnea crudã sareaDin solniþe cu-o gravã bucurie,Mult rãbdãtori la tot ce se întîmplã,ªi cu ciocanu-ºi bat suave cuieDe puritate în rotunda tîmplã.

66 Emil Brumaru

Gînd

Sã intri în odãi din care nimeniNu te mai scapã.Unde e totul proaspãt ca-n mãrar,Unde sînt cãni cu apã !Încet sã te scufunzi pîn� la mãtasaUnui veºmînt uitat de o femeieDeasupra cãruia se zbate strãvezie casa.

Detectivul Arthur(1970)

Detectivul Arthur

Detectivul Arthur va sosi împreunã cu umbrele serii, precaut,Avînd în valiza-i uºoarã motanul lui leneº pe care-o sã-l lase

puþin,Înainte de-a-ncepe ancheta, sã cînte-n fotoliu din flautÎn vreme ce dînsu-ºi va umple, trist, pipa cu crini.

ªi-a doua zi, plin de candoare, la micul dejun,Cînd fluturii beau catifea ºi cãþeii mãnîncã dantele de feþe de

masã,Va îmbrãca cel mai moale ºi fraged costumC-un înger brodat sub rever ºi cu nasturi uciºi în mãtasã.

Apoi va citi elegii dintr-o veche revistãªi, sprijinindu-se-ncet cu o mînã subþire, prelungã ºi stranieDe pianina pensiunii, deodatã, spre-a-ºi dovedi cã existã,El va muia, surîzînd dureros, o caisã-n ºampanie !

70 Emil Brumaru

Rugãciunea detectivului Arthur

1.

Nimeni ºi nimic nu mã poate opri, la ora cinci dupã masã,Cînd lumina e albã ºi-n magazii toamna miroase a praf adormit,În iarbã sã pun un pantof cu ºireturi subþiri de mãtasã,Aºteptînd sã se umple cu flori, ºi sã fiu fericit...

2.

Nimeni ºi nimic nu mã poate opri sã caut prin ºanþuri bucãþide ziare,

Sã iubesc cãtre searã apa ºi pietrele mari de sub poduri ; oh,istovit,

Sã sãrut o scarã ce putrezeºte în brusturii de lîngã ziduri amare,În timp ce furnicile trec, ºi sã fiu fericit...

3.

Nimeni ºi nimic nu mã poate opri sã ascut pe o treaptã acasei satîrul tocit

Cu care tai carne suavã de fluturi ce-i visul motanilor mei,Sã-ngenunchez pe podele în faþa sticlelor lungi de oþet ºi ulei,Fãrã sfialã plîngînd, ºi sã fiu fericit...

4.

Nimeni ºi nimic nu mã poate opri sã desfac în amurg unceasornic de fatã

(El are rotiþe de înger !) ; sã gãsesc pãianjeni bãtrîni în pompestricate de flit

ªi pe a ºaptea ceºcuþã din sumbrul dulap o amprentã ciudatã,ªi-apoi sã umblu tãcut prin odãi, ºi sã fiu fericit...

71Detectivul Arthur

Fluturii din pandiºpan

1.

�Domnule, ºi vã rog sã mã credeþi, îmi vine atît de greuSã vorbesc, de la o vreme, la masaPe care o iau sub portretul iubitului meuDin pandiºpanul tãiat la desert zboarã fluturi albaºtri ºi fini ca

mãtasa !

Atunci cei doi motani somnolenþi, îngrãºaþi cu dulceaþã,Ce torc de o parte ºi alta a coapselor mele,Fac tumbe ciudate, se-agaþã rotunzi de perdele,Iar eu, leºinînd, îmi acopãr cu palmele faþa...�

2.

Detectivul Arthur puse molatec trei întrebãri :�Doamnã, n-aþi observat, c-un surîs, uneori,Melci uriaºi, tremurînd pe clanþele de la intrãriCînd deschideþi, pentru motanii de angora, uºile-n zori ?�

�Dupã amiazã, la ora aceea confuzã,Cînd sînii îi þineþi, prea mari, pe tãviþe de cedru,N-aþi auzit hohote mici lîngã bluzã ?�,Insistã detectivul Arthur, visãtor ºi integru...

�Cînd coborîþi scãrile-n parc, cãtre searã, fãrã ca nimeni sã vãaºtepte,

N-aþi întîlnit un seraf în mînã c-o ladã de mirodeniiªi cu cealaltã bãtînd mingi parfumate de trepte,Fãcîndu-se cã nu vã vede, din cauza jenii ?�

72 Emil Brumaru

3.

Glycera îºi strînse veºmîntul la piept. Nu rãspunse.Detectivul Arthur, plin de delicateþe,Din buzunarele lui nepãtrunse,Scoase un pandiºpan albastru pe dulcele-i feþe,

Îl aºezã graþios ºi candid între eiªi luînd un cuþit îl tãie dintr-odatã !O, ce pufoºi se-nãlþarã, ce leneºi, ce calzi fluturii, galbeni

acum, prin odãi...�Doamnã�, ºopti detectivul Arthur, �permiteþi-mi sã mã retrag,

n-o sã vã uit niciodatã...�.

73Detectivul Arthur

Prima elegie a detectivului Arthur

Þii minte orãºelul acela de munteCu ganguri subþiri ºi prepelicari lãtrînd de-ncîntare ?Treceau pelerini. Fecioarele-aveau jartiere de pluº cu nostalgice

funteCînd, pajiºti scoþînd din corsaj, cãtre-amurg, ieºeau la plimbare.

Cãlãtoream (þi-aminteºti ?) în cea mai frumoasã caleaºcãC-un flutur miop, între noi, privind fericit înainte.Eram pe atunci detectivul tãu trist ºi cuminteCare-þi turna la popasuri laptele dulce în ceaºcã.

Apoi, într-o searã (cautã-adînc în memorie !),Ne-am dezbrãcat, neºtiind întîmplarea aceasta ce-nseamnã,ªi renunþînd la gãsirea pisicilor tale, la glorie,Oh, ne-am pictat unul altuia, palizi, pe coapsele calde, vechi

peisaje de toamnã...

74 Emil Brumaru

A doua elegie a detectivului Arthur

O, dac-ai vrea sã ne-ascundem de lume în vechiul dulapPlin cu jachete ºi rochii din marea sufragerie,Cînd dupã-amiaza ne tulburã minþile-n capªi prin unghere sînt nasturi pierduþi ce se roagã acolo pe veci

sã rãmîie...

Toþi s-ar gîndi c-am fugit de prea multã iubire...Singur, motanul tãu blînd ne-ar cunoaºte teribila tainãªi ne-ar aduce, pe-ascuns, portocale, prin rostogolire,Ca sã mîncãm, ghemuiþi de plãcere-ntr-o hainã...

Iar apoi, dac-ai vrea sã ieºim, cãtre searã,Ne-am întrista atît de adînc clãtinînd un albastru sifon,Cã, uluiþi de obiectele strînse-n lumina aceea amarã,O, ne-am ascunde din nou sub patul imens de mahon...

75Detectivul Arthur

A treia elegie a detectivului Arthur

Iartã-mã cã te-am pîndit toatã seara, de dupã perdele c-ovazã în mînã.

Nu ºtiu de ce, în timp ce-ngrijeai de ierbar ºi canari,Mi s-a pãrut (ca-n fiece searã din ultima, vai, sãptãmînã)Cã risipindu-te-n aerul pur al odãii o sã dispari...

Te-ai tutuit c-un seraf ?Oh, se-auzea de pe unghii cum oja îþi picurã rar,De rãsuflarea lui caldã, pe preºuri. Urme în prafAm observat pe-o mãsuþã lucioasã : parcã-ar fi fost cineva

încãlþat în mãrar...

De aceea, cînd te-ai culcat surîzînd (ce imensã greºealã !)Fãrã sã bãnui cã, trist, detectivul Arthur te vegheazã,Þi-am ridicat de pe jos, întorcîndu-mi privirea cu multã sfialã,Rochia ta parfumatã ºi am ascuns-o, gelos pe seraful acela, în

vazã...

76 Emil Brumaru

A patra elegie a detectivului Arthur

Hai sã intrãm la bãtrînul bijutierAcum, cînd amurgul de iarnã ne face sã rãtãcim printre

vechile case,ªi sã-l rugãm în genunchi, pîn� la lacrimi, sutienul fierbinte ºi

tainicul tãu portjartierSã þi le batã în pietrele cele mai scumpe ºi mai somnoroase.

ªi, fiindcã va trebui pentr-o clipã sã i le dai,Rãmasã-n dugheana lui plinã cu bile de fildeº în pielea goalã,O sã-þi ascunzi, c-un surîs vinovat, în ceºcuþe de ceaiSînii rotunzi ºi pe coapse-þi vei pune o portocalã.

Iar dacã deodatã, cu spaimã, la uºã vei auzi clopoþelul,Sã nu te întorci � detectivul Arthur e cu tine !Va fi doar un înger venit sã-ºi graveze-n inelulDe aur al frunþii aceastã-ntîmplare ciudatã, c-o nesfîrºitã ruºine...

77Detectivul Arthur

A cincea elegie a detectivului Arthur

Ieºisem din cinematograful acela de la periferie unde rulase-unfilm mut,

Þinîndu-ne-atît de sfioºi de mînã... Cînta un pian...ªi, cînd ne-am oprit în mijlocul strãzii ºi m-ai întrebat, visãtoare,

ce am,Uitîndu-ne þintã unul la altul, deodatã, ne-am recunoscut !

Eram (Dumnezeule !) domnul ce tocmai coborîse din vecheacabrioletã,

Cu fracul boþit ºi jobenul sub braþ, venit ca sã fure, spre searã,Motanul familiei, ºi tu erai, sigur, naiva subretãCe-l vede ºi þipã, ºi el o împuºcã-ntre sînii bombaþi, ºi-apoi o

iubeºte-n cãmarã...

ªi-atunci ne-am dat drumul la mîini ºi-amîndoi, pe trotuare,Am luat-o la fugã cuprinºi de-o teribilã panicãªi-n urmã, deasupra grilajelor, cãrnoase ºi necruþãtoare,Plante gigante creºteau, ca sã ne tragã-napoi, în Grãdina

Botanicã ! !

78 Emil Brumaru

A ºasea elegie a detectivului Arthur

Poate într-o dimineaþã îmi va sosi prin poºtã un colet uriaºCu-albastre ºtampile ºi timbre subþiri de mãtasãPe care-l voi duce, plutind fericit prin întregul oraº,Mirîndu-mã cît de uºor e ºi de parfumat, pînã-acasã.

ªi-acolo, lãsîndu-l puþin pe îngustul trotuarCa sã descui, voi vedea cu mirare cum, singur, din funde,Încet se desface ºi cum dinãuntru apar,Oh, goale ºi albe, picioarele tale prelungi cu mici unghii

rotunde !

ªi-atunci te-aº lua-nfrigurat din imensa cutieªi-aproape nebun aº fugi cu tine în braþeLa vechiul bufet cu borcane lucioase ºi-adînci din sufragerieSã-þi dau, cãci ai fi leºinatã de foame ºi dragoste, cu linguriþa

dulceaþã...

79Detectivul Arthur

Ultima elegie a detectivului Arthur

Dacã într-o dupã amiazã de toamnã ne-am duce la JulienOspitalierul,

Prietenul meu ce trãieºte departe de lume c-o bilã în mînã,O, l-am gãsi în genunchi, într-un colþ, sãrutînd ºifonierulªi îndopînd ºerpiºori sinilii cu smîntînã.

ªi, dupã ce s-ar scuza ruºinat cã la dînsu-i deranj,Vorbindu-ne-ncet despre fluturi ºi sfintele taine,Castane prãjite ne-ar da ºi pilaf de gutuie oranjªi piersice-ar ºterge, la urmã, de praf cu vechi perii de haine.

Apoi ne-ar cînta, de vecernie, din muzicuþã-n veranda umbritãde-arþari

Tangouri atît de ticsite de molii ºi valsuri atît de pufoase,Încît ai începe sã plîngi, amintindu-þi c-odatã ai fost, pentru-o

searã, aleasãREGINA MARELUI BAL DE ADIO AL DETECTIVILOR

PARTICULARI...

80 Emil Brumaru

Testamentul detectivului Arthur

1. Trebuie sã stai mult timp singur ca sã poþi auzi lumina.Trebuie sã-þi laºi nãrile în strujeni ca sã simþi cum mirosîngerii dupã-masã. Trebuie sã baþi cuie în zid, ºi zidultrebuie sã fie roºu ca zahãrul din copilãrie, ca sã auzicum cade o unghie de crin. Trebuie sã-þi aureºti manºetelecãmãºii cu fîntîni ca sã atingi inocenþa. ªi mai trebuie,vai, mai trebuie sã salvezi un brusture de la albastru !

2. Un scaun poate fi inima ácelor, inima ºinelor plutind înpãcurã � dupã-amiazã cu ghiozdan zvîrlit sub pat � sauun mãr, un mãr prin care pot trece trenuri sticloase cufranjuri de fricã la roþi. Un scaun poate fi ºi liniºteavacilor, zgomotul unui parfum, tãierea piersicilor cu fierãs-trãul ºi-a zilei cu o femeie cãrnoasã.

3. Undeva trebuie sã ducã aceste cuvinte. Poate la funte decearã pe-acoperiºuri subþiri. ªi iatã : pajiºti cîrlionþate,vipere-n vînt, picãturi de aur pe ºapcã de înger, fluturiînghesuiþi sub genunchii fecioarelor ºi-acolo, departe, ospaimã imensã.

4. Mica mea pungã cu gînduri de veghe, mica mea cheiepentru desfãcut frica ! Lîngã o pasãre de orez stã însuºiorezul. Iar faþa sîngerã de amabilitate. E vorba de faþaflorilor, de faþa scîndurilor ; e vorba de-un cîine ce muºcãcrinii, iar crinii turbã ºi sfîºie marginea glastrei ºi urecheaunei doamne-n baticuri, o, numai baticuri, cu sînii depluº paraºutat.

81Detectivul Arthur

5. Ce bizare sînt uneori cãrãmizile ! Ele urcã pînã sub streºini,ele trec din perete-n perete cu teamã ! ªi-ntre ele e cevanedefinit : poate nisip, poate picioare de flutur, poateamanþi sinuciºi cu beladonã. Iar mai tîrziu ele crapã !Odãi desfãcute-n apus, cu miezul vizibil, cu sîmburi deoameni superbi.

6. Fãrã liniºte, prin ganguri vechi, la ora tîmpitã de-azur aamiezii, cînd se încarcã butelii de aragaz ºi sufletul cadepe rochii întinse în curþi ; fãrã liniºte, în faþa vitrinelor culumînãri uriaºe de cearã, pe lîngã casele cu uºi de unt-delemn, printre oamenii cu moartea la butonierã, o, maiales printre femei (ciudatele oºti adormite în mers) intrate-nciorapi de mãtase pînã la coapsele lor fãrã liniºte...

7. Veniþi sã vã spun despre sînge ! E cerul meu din patlagini,e sufletul vechiului guºter trecînd peste-o fatã de smirnã.Amin. Veniþi sã vã spun despre carne. E marºul furniciiprin zahãr, e stamba întinsã pe ºolduri. Amin.

8. Un om ce bate crini subþiri cu ciocanul în scînduri, ceprinde fîntînile albe de frunze, ce-ºi lasã gîndul în stîlpiifrumoºi ºi suferã de lucirea liniilor ferate, un om fãrãiubire, fãrã tristeþe, fãrã surîs.

9. Vom juca biliard cu sãruturi. Vom flutura-n evantaiesubþiri, abia clãtinate de-o mînã, vom fi transparenþi.Apoi, nedumeriþi de hainele noastre cu nasturi uciºi întafta, de tot ce se întîmplã în case, vom risipi regrete dinvechile noastre cravate. Cîte promisiuni, o, cîte saltele delene sub suflet ! ªi la urmã doar fuga de aceste cuvintesãlbatice...

10. Prins între rochii scrobite sufletul meu povesteºte. Desprefîntîna uitatã-n dovleci. Despre-un gard de leaþuri subþiri,cînd roabele-s triste. Prin rãsuflãtorile beciului se prelingrîme de unt slãjit. În cristale scîrþîie poarta numai de

82 Emil Brumaru

umbrã ºtiutã. O femeie îºi spalã pãrul în ceai fãcînd ziuasã treacã.

11. Dulapuri, mari mistere ale copilãriei, flaute pline cu ceºti.O, zahãrul cubic ce-mbatã, o, rafturile voastre obscure,dulapuri adînci, cu cotloane de brînzã, pline de spaimagîndacilor (ei, lenþii, ovalii, amorfii). Dulapuri, nãri moice ne-absorb în pereþi, nu sîntem pentru voi decît unparfum ? Uºile-acestea de apã, sertarele tremurãtoare nuse închid din cauza sînilor tãi prea albi ! Dulapuri deiarbã ! Cui sã dãruiesc un buchet de mînere de-alamã ?

83Detectivul Arthur

ªapte cîntece naivepentru parfumat gura

1.

Octombrie în calendareBisericeºti îngãlbenea...Din ce dulap sublim voi scoateAtlase vechi spre-a cãuta,

Cu degete muiate-n aurCa de gutuie, þãrmul purPe care îþi desprinzi ciorapiiDin catarame de azur ?

84 Emil Brumaru

2.

De ce nu vrei sã-nnebuneºti la ora cinciDupã amiazã, cînd e-atît de bine,ªi în sufrageriile adînciSã faci pe preºuri tumbe dulci cu mine ?

M-aº milogi-n dulapuri vechi sã-þi puiRochia moale ºi rãmasã goalã,Ne-am bate cu lichioruri amãruiDe chimion ºi mentã glacialã.

Iar cãtre-amurg, fãr-a mai þine minteCine sîntem, aproape de mãtasã,Îngenunchind pe paturile sfinteAm da cu sufletele noastre foc la casã !

85Detectivul Arthur

3.

N-aº ºti sã spun mireasmaDe n-ar pluti-n cearceafuriAdînci pãrul tãu negruSub raze, somn ºi prafuri.

Pustie-ar fi urechea-nPavilionu-i crud,Dar îþi loveºti paharulUºor de dinþi ºi-aud.

ªi-ar trebui de lumeOchii opaci s-ascund ;Treci tu : caleaºcã-i oraCu-aprins blazon rotund.

86 Emil Brumaru

4.

Sã facem leneºi noduri la batistãSpre-a ne aminti de noi ºi de azurªi, fericiþi cã fluturii existã,Þinuþi de mîini de razele din jur,

Tu nasturi mari sã-mi coºi cu aþã tristãLa pardesiul meu de bun augurÎn timp ce-o sã-ntocmesc naiva listãA vieþii cu creionul cel mai pur.

Voi pune roua-ntîi ca-n vechi ligheneSã ne spãlãm rîzînd cu calzi clãbuci,Miresme-apoi cu talie ºi gene,

Motani invidioºi ºi clãpãugiCe te pãzesc cînd dormi, iar la sfîrºitSînii tãi albi cu fruntea-n infinit...

87Detectivul Arthur

5.

Te-ademenesc cu pandiºpan ºi zahãrªi-n ani bisecþi cu ouã de furnicã,Miresme-n samovare lucii scapãrªi-þi vãd ºoldul þicnit ºi glezna micã.

Îþi caut cu migalã ceafa-n pãrulÎn care-agrafe ard ºi mor panglice,Rostogolesc din biblii groase mãrulSpre tine ca veºmintele sã-þi pice.

ªi ne iubim bezmetici, albi de pudrã,Elastici, fumegoºi, crud sfîºiaþiDe fluturi ce scot þipete ºi zburdãImenºi prin hãul ceºtilor cu zaþ.

88 Emil Brumaru

6.

Am file moi de apã în gãleþi,Jiletci cu molii dulci în piepþi de puf,Cutii de pudrã-n care îngeri fleþiSe tãvãlesc pe burtã ºi fac : buf !

Fotolii ce atrag prin ºiretlic,Mãrare scumpe în caleºti de sosªi lîngã vechi ibrice cu þuflicAmiezi momite într-un glob lucios.

Dar numai tu cu sînii mari mã tulburiCînd leneºe ºi fãrã drept de-apelAmurgurile urcã lin prin tuburiÎn sufletul meu trist de dovlecel.

89Detectivul Arthur

7.

Sã risipim culorile cu ochiiªi cu urechea sunetele vagi,Sã fim, o, mai ales striviþi de rochii,De portjartiere, de sutiene dragi,

De cãptuºeli lucioase de mãtase,De buzunare-adînci pline cu nuci,De lungi fermoare rupte ce ne lasã,Cînd se desfac pe ºoldul tãu, nãuci ;

Sã fim deci limpezi, puri, uimiþi de viaþã,Ferfeniþiþi de umbre ºi lumini,Un nãtãfleþ iubind o nãtãfleaþãÎn miezul trist al unui vechi goblin.

Julien Ospitalierul(1974)

I

Julien Ospitalierul

Mã numesc Julien Ospitalierul. Am treizeci de ani.Duc o viaþã destul de retrasã, la þarã, ºi iatã, v-o jur,În patul meu moale nu au dormit decît struguri ºi boi diafaniªi prieten nu-mi este decît detectivul Arthur.

Melcilor (celor mai leneºi) le-am spus totdeauna : �Veniþi,Putreziþi în fotolii, umblaþi pe oglinzi, intraþi-mi în gurã�.Oh, fiindcã nu pot refuza nici un dulce capriþ,Tinere cepe scãldat-am în lacrima-mi purã.

Vara cultiv levãnþicã ºi-n vreme ce-aºtept diligenþa poºtalã odatã la cinci sãptãmîni

S-aducã scrisori, în mînã c-o bilã de fildeº gãlbuie,De sufletul meu mirosind a gard proaspãt atîrnã-n extatice

cuieSubþiri lenjerii de fîntîni.

Apoi, cînd e toamnã ºi-ascult împãcat cum în lungi dup-amieziIepuri de angora-mi ronþãie cãrþile-n tufele-adînci de mãrarªi cum se surpã pe mese miresme-n prãpastia unui pahar,Cu toatã fiinþa mea-n praf jubilez.

ªi-ngenunchind fericit lîngã uºã,Furnicile portocalii eu le trec peste prag, în urechi, dintr-o

camerã-n alta,Iar cãtre-amurg mã rog blînd ºi umil sã pluteascã-n înaltaSufragerie a casei mari gãlbenuºe...

94 Emil Brumaru

Veranda lui Julien Ospitalierul

Poezia aceasta începe, stîngace ºi blîndã,Cu un melc gãsit dimineaþa-ntr-o ceaºcã de teracotã albastrãPe care îl iei cu sfialã � ºi mîna atunci þi-e mai castã �ªi-l duci cãtre-obraz ºi, oh !, îl auzi deodatã cum cîntã

O melodie atît de naivã ºi tristã,Încît þi-aminteºti c-ai iubit undeva, într-un mic orãºel, cu

mulþi ani înainte-o verandã sfîºietor de frumoasã,Pe treptele-i vechi cu o veºnic pierdutã portocalie batistãDar, vai !, îþi dai seama cã eºti doar tu singur cu melcul în casã.

ªi ca sã nu-þi fie urît, împreunã cu dînsul, nostalgic, porneºtipe stradele

Ferfeniþite de rochii ºi-n vreme ce el se lipeºte-ameþit de-ociºmea

Cu blond robinet ºi cu jghiabul prelins virginal din dantele,Iatã, veranda atîrnã din nou lîngã tine, în aerul proaspãt,

rãscoaptã ºi grea.

95Julien Ospitalierul

Amorurile lui Julien Ospitalierul

Mult timp am iubit o ceºcuþã de ceai chinezeascãPictatã cu scene naive din viaþa fîntînilor pe porþelanu-i subþire,Dar, sufletul meu neºtiind îndeajuns s-o uimeascã,M-a pãrãsit, alegîndu-ºi dulapul cel sumbru drept mire.

Apoi m-am îndrãgostit de un blînd ºifonier.De-obicei dup-amiaza, cînd hainele dorm, mã duceam lîngã

dînsulªi, mîngîindu-i furnirul, duios ºi stingher,Îl sãrutam ºi simþeam cã mã-nãbuºã plînsul.

Pe urmã-am þinut pãtimaº la o bilã de fildeº lucioasãCu pîntece mic, ce-mi sãrea uneori pîn� la buzeStîrnindu-mi spre searã dorinþe ciudate ºi gînduri atît de confuze,Încît mã sfiam sã rãmîn cu ea singur în casã.

ªi-astfel mi-au trecut anii limpezi ºi-acum sfãtuiesc rãbdãtorMelcii prea graºi sã posteascã-n adînci butoiaºeªi, vag amintindu-mi de oameni � oare ei mai existã ? �, pe

poliþi cu fragezi canari ciuruind papanaºe,Apa de ploaie o las, melancolic, sã se-ndulceascã în vechi

stropitori...

96 Emil Brumaru

Secretul lui Julien Ospitalierul

Voi lua într-o dimineaþã tristã de toamnã, din magazie, suavulburghiu,

Ascunzîndu-l sub hainã, ºi-abia respirînd de emoþie ºi fericireÎl voi culca pe mãtãsuri, în casã, ºi cu glaspapir argintiuVoi mîngîia, spre-a-i reda tinereþea ºi patima, trupu-i subþire.

Apoi voi aduce o scîndurã moale de plop de la vechile stivede lemn,

Geluitã cu melci ºi-mbãtatã de ploi acriºoare,ªi plin de sfialã-o sã-nºirui, legat c-o eºarfã albastrã la ochi,

gãuri, nedemn,Strîngînd rumeguºul curat în casete de fildeº cu balamale din

piele de cãprioarã.

Iar seara, nostalgic, voi parfuma ferestrele mari cu lavandãªi-n lampã voi pune fitilul cel brav, de pe cînd mai trãia

detectivul Arthur,ªi-atunci va sosi, ca de-atîtea ori, leneº ºi tandru, prin spaþiul

obscur,Îngerul lui cu zulufi de motan siamez ca sã facem, plîngînd,

contrabandã.

97Julien Ospitalierul

Primele tangouri ale lui Julien Ospitalierul

1.

Vino la mine sã jucãm popice !Tu bila de cristal, eu cea de pufVom arunca-o spre EuridiceÎmbujoraþi ºi puri, cu pãmãtuf

De rouã fragã la reverul umedªi-n cap cu pãlãrii de fin batist,ªi cine-o va atinge moale-n sufletDin magazii o s-o aducã trist,

Cînd dupã-amiaza face fleaºcã muriiªi gramofonul cîntã în neºtireA veºnicie tandrã : �Luri-Luri,Vieaþa este vis de fericire...�.

98 Emil Brumaru

2.

Încins de-un strãveziu cilindric godinCu mici uºiþe ºi enorme cahle,Iau iar cuvinte, le sug miezul, ah, leArunc spre tine cu candoare, Odin !

Respir uºor sã nu stîrnesc cenuºaªi graþios bag lemne tropicaleCu miros delicat ºi burta moale,Luate (cãci le doare) cu mãnuºa.

ªi piersice prãjesc pe tãvi de-alamã,Alene-mbolnãvite prin piper,Sfîrîitoare, adormite-n zeamã,Cu sîmbur fin, montat la bijutier.

Apoi frec brume roz în castronaºulDe bãrbierit ºi-nfiorat tresarGîndind cum o sã-l spulber pe trufaºulBob de cafea în rîºniþile mari !

99Julien Ospitalierul

3.

În edificii vechi de cãrãmidã,Pe canapele moi, ca pe ciuperciDe aur matlasat, mã lãfãi dulce.Oh, pe plafoane sînt serafi cu vergi

Ce bat la tãlpi bezmetice fecioareªi uneori pe sîni cãci au greºitCu ei, dezvirginîndu-i, iar pe urmã,Duioºi, le umplu rãnile cu chit

ªi-nlãcrimaþi le iau din nou la pieptulLor plin de pene ºi-n aripi le strîng,În timp ce ele cu delicateþeLe trag pe frunte nimburile-adînc !

100 Emil Brumaru

4.

Þi-am adresat o întrebare : CrinulE-un animal din vremuri de demultTrist transformat în frãgezimi de chinulExtazului îndelungat ? Te-ascult.

ªi mi-ai rãspuns : Oh, crinu-i animalulCel mai pios, îmbrobonat de-amorPoartã jiletca proaspãtã ca valulªi-n loc de gurã are un izvor

Cu tari miresme, uneori fataleDacã-l aduci în silã lîngã pat ;ªi limba-i se-ndulceºte-ntre petaleCa într-un bot de miel cîrlionþat.

101Julien Ospitalierul

5.

În fragedul picior al unui scaunUn peºte auriu pluteºte lin,În melci bat minutarele de rouã,În fluturi sînt monezile de in.

În sobã arde-un crin cu parã lungãTurnînd pios cenuºa prin grãtar,Serafi uituci cu cepe dulci în mînãÎn uºi de lapte uluiþi apar.

ªi spre-a luci în sufletele noastreDin cãni adînci miezul de apã-i scos.Oh, piersice tãiate cu toporulPe moi butuci de unt au carnea roz !

102 Emil Brumaru

6.

Semeþ ca roua, blînd ca arpacaºul,Viteaz ca fulgul dalb de porumbel,Înflãcãrat de fluturi, trist ºi frel,Sufletul meu nu ºi-a pierdut curajul.

Ci-mbobocind în fragede cãpiþeDe pãtrunjei celeºti ºi crini bufanþi,Încheie dulce lanþul vechei spiþeA îngerilor la pantofi cu glanþ.

ªi de aceea c-o sfialã sfîntãPisicile mã iau de dupã gîtªi, ruºinaþi, prepelicarii cîntãLa clavecin sã-mi treacã de urît.

103Julien Ospitalierul

7.

Ce gratii mãtãsoase am la geamuri,Ce moi capcane-mi pune roua-n prag !Deasupra casei pîlpîie pe flamuri,Muiat în ceaiuri, auriu posmag

Pe care-o sã þi-l dau în seara clarã,Îmbujorat ºi tandru, sã-l mãnînci,Cînd flãcãrile-ncep suav sã doarãÎn plitele ºi-n lãmpile adînci,

ªi-amurguri fericite-adorm în fluturi,ªi se topesc în jgheaburi lujeri vechi.Destinu-i plictisit. Crude perechiDe miei ling sare. Lin pocnesc sãruturi...

104 Emil Brumaru

8.

Dar cîrlionþii ce-i suspinã mielulÎndrãgostit lulea de fragi spuziþi,Viþa-nteþitã-n franjuri de tot felulLa marile verande, din capriþ.

ªipcile dulci în zori, cînd melcii schimbãPiper pe rouã ºi pilaf pe flori,Motanii ce îºi pun parfum pe limbãªi, chercheliþi, adorm în cimbriºor,

ªi-acele putini mici ºi diafaneIubind burlane pînã la extaz ?Dar îngerii ce-mi dãruiesc bomboaneFierbinþi ºi mã sãrutã pe obraz ?

105Julien Ospitalierul

9.

Sã luãm surîzãtori strãvechea birjãSpre-a vizita gentili ciºmele dulciªi dimineaþa, fãrã nici o grijã,Cu sufletele-mpãturite-n fulgi,

Sã ne spãlãm pe faþã lin cu umbrãPrelinsã de pe-un gri mãrgãritar ;Oh, admirînd naivi cum roua umblã,Am duce-o viaþã moale de mãrar,

Vecini cu melcul ºi cu leuºteanul,Topiþi pe veci în flecãreli de-azurªi zile-ntregi am mîngîia motanulPufos al detectivului Arthur.

II

Melancolia lui Julien Ospitalierul

Julien Ospitalierul va fi îmbrãcat întotdeauna în surtucul luiplin de grãsimi vegetale,

Auster ºi naiv precum preafericitul Bernard ce supsese dinsînii Fecioarei Maria,

Cînd o sã-ºi descrie în dosul ºopronului vechi, cu un foarfecegalben tãind toporaºii crescuþi în sandale,

MELANCOLIA...

Cãci toþi l-au uitat. Însã el, surîzînd sufleteºte-n azur, nu disperãCi-n fiece zi, copleºit de viziuni, bate cuie în apãªi bea bulion viºiniu, ºi priveºte cum trec dirijabile fragede

prin atmosferã,Rugãciuni murmurînd pentru prietenul sãu, detectivul

Arthur, lîngã sfintele straturi de ceapã.

ªi nimeni nu ºtie cã dînsul îngroapã pe-ascunsÎn glastre de flori, ca sã fie parfumul mai fin, patefoane stricateªi seara-ºi dicteazã doctrina la îngeri, plimbîndu-se palid prin

casã cu mîinile-i strînse de-un flutur la spateSpre-a nu ºi le pierde, desprinse extatic, în tainele de nepãtruns...

108 Emil Brumaru

Îmbãrbãtarea lui Julien Ospitalierul

Tu trebuie veºnic sã porþi, printre oameni, un fluture-n spate,tãcut ºi umil,

ªi seara în fundul grãdinii sã strîngi dovleceii elastici în braþeplin de ardoare,

ªi-ncet sã te-mbibi de arome, prin ºanþuri ºi magazii diafane,ca un fitil.

Noi sîntem îngerii tãi grijulii. Am ieºit dintr-un glob de mãrarpentru-ntîia îmbãrbãtare !

Singur, pe drumuri înguste de þarã, trîntit în luminã, prafulcatifelat sã-l respiri

Iubindu-l adînc, cum doar roþile ºi animalele ºtiu ºi pe urmã,fãrã cruþare,

Sã torni peste dînsul cãldãri cu dulceaþã de trandafiri.Noi sîntem îngerii tãi serioºi. Am ieºit din fîntîni ºi din stîlpi

pentru încã o-mbãrbãtare.

ªi sã-þi aminteºti : detectivul Arthur împuºca-ndrãgostit portocalade la o mie de iarzi

ªi-apoi unei Doamne necunoscute, c-un fraged abis între sîniºi rozalbe picioare

Înmãnuºate pios pîn� la coapse, i-o oferea împreunã cusufletul sãu ; rochia-i galbenã în buline de rouã s-o arzi ! !

Noi sîntem îngerii tãi avîntaþi. Am ieºit din cãpiþe de crinipentru ultima îmbãrbãtare !

109Julien Ospitalierul

Julien Ospitalierul îºi aminteºtede detectivul Arthur

Uneori, cãtre toamnã, cînd dinþii-l dureau atît de melodios,Încît i-asculta fericit ºi naiv ca pe-un cîntec de limpede harfãCopiind în jurnalul sãu intim (þinut într-un blond samovar)

cu cernealã din boabe de bozCele mai blînde ºi tandre plecãri ºi sosiri ale lungilor trenuri

de marfã,

Sau mãsurînd cu un metru subþire ºi proaspãt de croitorie,Plin de emoþie, fire de aþã stinghere,Desfãºurate încet de pe moi papiote, prin casã, fãrã ca nimeni

sã ºtie,Spre-a se iubi în ungherele calde cu îngeri topiþi pe podea de

plãcere,

Julien Ospitalierul îºi amintea, cu bãtãi delicate de cord,De detectivul Arthur, prietenul trist ºi ciudat, dispãrut din

prea multã decenþã în urmã c-un an ;Parcã-l vedea ºi acum închizînd portiera brodatã de-amiazã a

vechiului Fordªi, cu un ultim claxon de adio, pornit graþios pe ºoseaua

îngustã de munte, etern surîzînd la volan...

110 Emil Brumaru

Marºul lui Julien Ospitalierul

UN pelerin fericit rãtãceºte, cîntînd de plãcere, pe pajiºti,c-un strugure dulce în geantã ;

DOI îngeri rãpesc o clãtitã umplutã cu mentã ºi-n fiecesearã o dau, pãtimaºi, pe traverse de-a dura ;

TREI fluturi de angora trec pipãind plictisiþi mari bucãþi defîntîni mãtãsoase pe-aleile-n pantã ;

PATRU acari vor sã-ºi ardã-n cantoane chipiele lor parfumatela fel ºi, deodatã, de spaimã le tremurã gura ;

CINCI corijente subþiri înþeapã, plîngînd în spatele ºcolii,cu sînii pãtaþi de cernealã, vacanþa c-un spin ;

ªASE mici franjuri de la perdeaua portocalie din vechiulantreu al pensiunii (dar nimeni nu spune) sînt destrã-mate puþin ;

ªAPTE ori ºapte fac patruzeciºinouã de portocale închise-ntr-uncald muºuroi de furnici, acum ºi oricînd ;

OPT croitori delicaþi s-au decis, cãtre-amurg, de pe gardcãptuºeala de rouã s-o rupã ;

NOUÃ suspine a scos trandafirul albastru din supã ;

ZECE e cifra la care se moare rîzînd !

111Julien Ospitalierul

Ultimele tangouri ale lui Julien Ospitalierul

1.

O, iar zahariseºte crini prin casãDupã-amiaza-n aerul divin !Îngenuncheat pe feþe vechi de masãDin nou secrete fragede deþin.

Dulapuri toropite-mi cad în braþe,Nostalgice, cu diafanul gîndDe a-mi gusta extatica dulceaþãA rugãciunii spuse surîzînd.

ªi-n timp ce-n vînt cuvintele se-mbinãCu fluturii, iubindu-se frumos,Mi-e sufletul suflat în lene finã,În praf de muºeþel ºi-n rouã roz.

112 Emil Brumaru

2.

Sã intri în dulapuri vechi de sticleCe te iubesc subþiri, ca-ntr-un delir,ªi-n lemnul de la raft de noduri clareSã te îmbeþi, uleiuri sã respiri,

Oþetele sã þi le torni în suflet,În ceºti cu-nfrigurare sã cobori,Izbit de lapte-n piept, cu nara-n zahãr,Tot mai suav, tot mai ciripitor,

Pîn� ce pierdut prin lãmpi, fãrã nãdejdeÎmpotmolit de-amurg lîng-un fitil,S-auzi sfîºietor cum te recheamãDulci gîngãveli de ceainicel debil,

ªi-ncet, cu-o obosealã graþioasã,În pelerine moi de bulionÎnfãºurat, spre camerele tristeSã te întorci stingher ºi monoton...

113Julien Ospitalierul

3.

Cugetul mi-e fãrã nici o patã.Cu delicateþe ºi aleneAm învins celeste damigene,Falnice cetãþi de viºinatã.

Fierb în jur veºminte ºi covoare,Dulci fotolii lin mi se supun,Aºteptat de fragedul magiunCelofane rup. Clipele-s rare.

ªi-ºi frãmîntã-n aer nebuneºteFlama invincibilul piper.Dureros oglinzile mã cer :Trupu-mi absorbit le adînceºte !

114 Emil Brumaru

4.

Melcul cel mic cu muget linIubea în tainã-un serafimªi bea buton dupã butonDe bulion c-un gentilom.

ªi astfel zilele treceau,Îngerii blînd doxologeau,Pe pajiºti se lua la trîntãO portocalã cu o sfîntã.

Dar în dulapul nesfîrºitMelcul cel mic s-a-mbolnãvit.

ªi-atunci sosi, tãcut ºi pal,Un flautist provincialCerîndu-ºi voie sã înceapãSã-i punã perne moi sub ceafãMelcului mic, lipit de-o ceapã...

115Julien Ospitalierul

5.

Motanii mei sorb rom pe catifeleªi-mbãtrînesc piftea dupã piftea.

O, hai sã sugem ciucuri de perdele ;Afarã plouã, ploaia va-ncetaªi-o sã ieºim blînd uluiþi pe trepteDe strãlucirea ºanþurilor vechi,Din streºini picãturi o sã ne-aºtepteSã ne sãrute tandre în urechi,Bãlii cu apã leneº îndulcitãDe nostalgie, lîng-un strat de cepiO sã ne ducã iarãºi în ispitãSã-ngenunchem, ºi-atunci o sã pricepiDe ce-s atît de trist cînd cheresteleTrãiesc ºi mor iubite de-o ciºmea.

Motanii mei sorb rom pe catifeleªi-mbãtrînesc piftea dupã piftea.

116 Emil Brumaru

6.

Degeaba port cravatã aurieDe fîn ca sã impun firme de ceaiªi la manºetã, cu melancolie,Buton de rouã þiplã ºi corai,

ªi umplu cu amurguri vechi bidoaneSpre-a înmuia în untdelemnul lorTrenul format din fragede vagoanePrin care umblã domnul conductor,

ªi fluturi creþi învãþ cu sîrguinþãªi-n crãtiþi curãþ mazãrea zglobiu ;Vai, mi-s obrajii rumeni de cãinþãªi cozorocul veºted la chipiu.

117Julien Ospitalierul

7.

Eu trebuia sã fiu în soare,Sã nu cunosc nici un cuvîntLãsîndu-mi mîna ca pe-o razã-nFîntînile de pe pãmînt.

ªi bun prieten cu cristalulÎn proaspãt m-aº fi-adãpostit,Fãrã sã-mi tulbure tãcereaFemeile cu pas greºit.

118 Emil Brumaru

8.

Mi-e teamã de o portocalã !Ea este-adîncã ºi rotundã ! !Mi-am pus costum cu fulgi de galã.Oh, simt cum trupu-mi se scufundã

Ca într-o balie, alene,Spre miez, acolo unde-i bine,Cu fragede genuni în geneªi ceafa pe dulceþuri fine,

Sã fii pecetluit de-amiazã.Zadarnic cei rãmaºi în casã,Deasupra, de pe-un þãrm de vazã,Mi-aruncã frînghii de mãtasã.

119Julien Ospitalierul

9.

Nu am nici un regret ca sã mã certe.Prin simþurile mele schimbãtoarePlutesc încã bucãþi subþiri de soare,Fãrãdelegi de vis, dorinþi incerte.

Pe punþi lucioase, printre fenomene,Þinîndu-mi liric cumpãna c-un crin,Înaintez puþin cîte puþin,Umbrit de somn, catifelat de lene.

III

Fericirea lui Julien Ospitalierul

Mi se dãduse voie sã-l privesc ºi un timp am fost fericit. Îndimineþile de varã mã trezeam bucuros ºi nerãbdãtor. Mãîmbrãcam repede, mã bãrbieream (niciodatã nu mi-aº fipermis sã mã duc nebãrbierit), beam ceaºca de lapte, mã maiuitam o datã în oglindã ºi plecam. Era rece ºi curat ºi scrobitca un guler de cãmaºã de mire. Temelia-i înota, aproapetransparentã, în rouã. Mirosea. Parcã s-ar fi parfumat anumepentru mine cu lavandã ! Dupã-amiaza, de data asta toamna,cînd soarele cãdea aiurit ºi alb peste el, mã fascina. Fiecarecãrãmidã se desluºea limpede ºi clarã, continent zaharisit înaerul moale, pierzîndu-ºi greutatea, mai mult plutind decîtstînd. Copacul îºi plimba umbra pe dînsul cu precauþie,pipãindu-i orice amãnunt, lenevind nepermis de mult pecîte-o cãrãmidã mai frumoasã, mai dragã. Tãceam uluit, cusufletul sfîºiat de mîhnire. Pentru cã dupã cîþiva ani am ajunsºi la asta. Desigur, ºtiam cã e un zid, ºtiam cã a fost ridicat decineva ; uneori, dupã ce ploua, cãpãta o culoare atît de ciudatã,încît îmi venea sã-l muºc, sã-i mãnînc pofticios cãrãmizileumede, fãinoase, înecãcioase, altãdatã îl atingeam cu mîinile,cu obrazul ºi, ca sã mãrturisesc totul, pînã la capãt, într-osearã chiar am îngenuncheat copleºit de nemiºcarea, destãruinþa lui maiestuoasã de-a dãinui. Dar, ºi aici trebuie sãscriu cuvîntul cel mai potrivit, însã ºi cel mai dureros, nu-lînþelegeam. Era ca ºi cum aº fi vrut sã-mi amintesc de-un vissimplu ºi blînd pe care-l simþeam încã împrãºtiat în mine,neevaporat, irizînd cîteodatã orbitor, vis mîndru ºi pur ce-mi

122 Emil Brumaru

înlocuise trupul c-o fîntînã, c-un stîlp, sau c-un flutur. ªifãrã-ndoialã cã numai aºa, amintindu-mi-l, aº fi putut pricepe.ªi-atunci, oh, Doamne-Dumnezeule, sînt sigur, absolut sigur,zidul m-ar fi iubit !

123Julien Ospitalierul

Fîntîna lui Julien Ospitalierul

Din ziua în care mi-am propus sã construiesc o fîntînã, num-a mai interesat nimic altceva decît locul unde o voi face.Doream sã fie cît mai aproape, sã pot bea apã oricînd,indiferent dacã afarã plouã sau e-ntuneric ºi mi-e fricã debolovanii cãrãrii. Grãdina pe care o aveam, cu pomi fructiferi,cam neîngrijitã, era destul de micã. În octombrie plutea unmiros fetid de melci fermentaþi, prunele se topeau voluptos,în plimbãrile de dimineaþã, prin rouã, nuci cu fitil pocneausub tãlpile mele pudrate. La început m-am gîndit s-o fac aici,dar am renunþat curînd. Exista pericolul sã fie înfundatã defructe. Iar un capac m-ar fi indispus ! Astfel cã am ajuns laconcluzia frumoasã ºi demnã de mine cã cel mai bun lucru arfi s-o sãp chiar în casã. N-are rost sã mai enumãr avantajele.ªi-n plus, aerul odãii ar fi fost mereu fraged, trandafiriu,parfumat lacom de rãsuflarea fîntînii. Bineînþeles, trebuiasã-mi iau adio de la cumpãnã, tavanul fiind prea jos. Dar, laurma urmei, nu-i mai plãcut sã-nvîrþi o roatã gãlbuie, înjghe-batã din lemn tare, ºi s-auzi scîrþîitul dulce al lanþului înpropria camerã ?

Hotãrît deci asupra locului, avînd materialele necesare,nu mi-a rãmas decît, mîndru ºi plin de ambiþie, sã mi-oconstruiesc singur, cu mîinile mele. Ziua sãpam ca un diavol,cu uºa încuiatã, iar noaptea, cînd nu riscam sã mã vadãnimeni, cãram pãmîntul c-o roabã. ªi-ntr-o sîmbãtã seara �fîntîna avea un ghizd trainic, iar apa pîlpîia în adînc, nobilãºi buclatã � m-am îmbrãcat în costumul meu moale ºi pufos,croit dintr-o veche stofã moºtenitã, am pus patefonul pemasã, i-am întors manivela ºi, emoþionat, în ritmul unui vals

124 Emil Brumaru

cu clopoþei, am scos prima gãleatã. Îmi auzeam inima ticãind.Canã dupã canã, apa feciorelnicã ºi tandrã lunecã pe gît ca oconsolare divinã, primitã de la cineva nesfîrºit de blînd,pentru toate mizeriile vieþii mele de pînã atunci.

Totuºi, bucuria aceea deplinã ºi licãritoare nu a duratmult. Cãci, deodatã, tot într-o searã, tocmai cînd ridicamînmãnuºat un pahar de cristal, mi-am dat seama cã nu maipot fi mulþumit. Avea loc, fãrã îndoialã, un proces de alterare,o vestejire a luciului rãcoros, insesizabilã pentru alþii, dar nuºi pentru mine, amant rafinat ºi capricios al apei. Gãleata ºiapoi cana sau paharul, oricît de delicate, îi deflorau aroma demiez crud, o deformau fatal, mi-o dãruiau, chiar dacã graþios,ca ºi cum ar fi fost a lor. În pribegia ei de la culcuºul lichidpînã la gura mea, în calvarul acela interminabil, prin atmosferaprea caldã pentru dînsa, simþeam c-o încearcã o tristeþe denesuportat. ªi, cedînd cu docilitate gãleþii, ºtiam cã durereade a-ºi rupe trupul fragil în bucãþi albe ºi reci e chinuitoare.Drept care, cavaler nedezminþit, m-am decis sã cobor euînsumi în fîntînã ori de cîte ori îmi va fi sete.

Au trecut astfel douã sãptãmîni. Coboram ºi urcam c-osprintenealã uluitoare. Ajuns la apa timidã, þinîndu-mã strînsde pietre, mã aplecam ºi-i sorbeam neliniºtit ºi galant undelesubþiri. Uneori stam ceasuri întregi agãþat într-o poziþie destulde incomodã, dar ce conta ! Fericirea avea acum o cu totulaltã substanþã, necunoscutã înainte. Dorinþa îmi îmbujorafaþa. Eram din ce în ce mai nestãpînit. Pînã cînd o setecumplitã, continuã, nefireascã m-a fãcut sã cobor definitiv.ªi, cînd am intrat în apã, mi s-a pãrut cã nici nu cad la fund.ªi-ntr-adevãr, o vreme m-am legãnat sfîºietor de lin pe super-ficia verzuie ºi calmã, parcã amintindu-mi de copilãrie, parcãrespirînd într-un fel gingaº, nemaiîntîlnit, cum doar planteleºtiu sã respire sau poate îngerii � o lungã ºi delicioasãdesfacere a mirãrii în Ether...

Postume

Confidenþa lui Julien Ospitalierul

Am vrut adolescenþa sã-mi închinDulcilor jafuri de fecioare, însãNumai de rouã nu mi-a fost respinsãPrivirea desfãcutã ca un crin.

Sori de amiazã asfinþind în piept,Am ridicat cuvinte luminoaseSã batã-n vînt ºi-am început s-aºteptFemeile cu nume de mãtase.

Dar n-a venit nici una... Cine-anumeCa mine de tãcut a mai rãmas ?Acul lucind de spaimã-al unui ceasMã cautã stãruitor prin lume.

126 Emil Brumaru

Cruzimile lui Julien Ospitalierul

Cu timpul, plictisindu-mã efortul inutil ºi anost pe caremi-l cerea bunãtatea, istovit de o prea lungã aºteptare afericirii ce credeam cã-mi va fi dãruitã drept rãsplatã, amînceput sã exersez timid, apoi tot mai îndrãzneþ, mai necru-þãtor, mai rafinat cruzimea � ultim deliciu al singurãtãþii mele.Andrelele purificate-n untdelemn de zarnacadele, luate spresearã cu-o delicateþe infinitã în mîini ºi petrecute voluptuos prininima fragedã a unui ceasornic de bucãtãrie, mã fãceau sãjubilez. Cu-o bucatã strãlucitoare de þiglã � o sfãrîmasempãtimaº ºi abil ! � tãiam, ingenuu, viscere moi de fîntîni, viiîncã, palpitînd în gãleþi emailate, cu toarte dibaci arcuitepeste carnea suavã. Curios, fãrã nici un scrupul, desãvîrºindu-migloria de asasin manierat, sfîºiam cu aºchii proaspete desalcîm aluaturi dospite blînd, plãpumi cusute cu aþã tare înromburi portocalii, vestoane subþiri de varã, micºunele ºimingi. Uneori, exasperat de monotonia faldurilor, smulgeameuforic perdelele grele ºi vechi � de mult spãrsesem geamu-rile, fremãtînd � ºi le tocam, îmbibîndu-le mai întîi cu oþet, casã usture, franj cu franj, pe pajiºtea din faþa casei. Dupãamiaza (dar asta se întîmpla cîteodatã ºi puþin înainte deamurg, principalul fiind ca lumina sã aibã o lîncezealã de visizbit în catifea) þãruºii înfipþi zglobiu în pãianjenii din colþurilemagaziilor, sub maldãre de zdrenþe � hainele mele de galãferfeniþite la baluri de binefacere �, îmi îngãduiau sã rîd înhohote, pînã la lacrimi. Petreceam zile întregi strivind coro-piºniþe naive ºi monstruoase în þîþîni de-arpacaº, sfredelindmelci devotaþi cu burghiul, flagelînd fluturi de marfã dinplãcerea de-a auzi pocnetul aripilor frînte în dosul latrinelor

127Julien Ospitalierul

vãruite trandafiriu. Cînd ploua, ca sã pot nimici eu însumi cîtmai multe bile de apã, umpleam exaltat curtea cu umbreledeschise-n suprafeþe senzuale ºi plane. Nu mai eram prietencu nici un parfum. Ademeneam aromele în flacoane de sticlãºlefuitã ºi rece cu-o gentileþe perfidã de copil fanfaron. Iar pecele care nu cristalizau imediat, renunþînd pe veci la vaga-bondajul lor virginal, le vãrsam în gropi imunde clocotind deluxura duhorilor ; ºi nãrile mele se amuzau ! De obicei alegeamcãrãmida cea mai topitã-n surîsuri, cea mai umil înverzitã debrusturi ºi o pisam pe plãci de faianþã, anume pe plãci defaianþã !, spre a-i mãri ruºinea. Gardurile-abia închegate, culeaþuri încã îmbujorate în jurul cuielor, amintind fineþea glez-nelor lui Isus, putrezeau armonios în sufletul meu scelerat.Pînã la urmã am spînzurat legume (ce viciu !), am rupt bulioane,am trîntit perne în trenuri la bariere, am scos din rãzoare, depleoape, îngeri cu þipãtul scurt. Nimeni nu-mi cunoºtea încîn-tarea ! Prãbuºit în fotolii uzate, cu fruntea împurpuratã de noiºi adînci bucurii, eram Campion al Cruzimii ! !

Cîntece naive(1976)

Cîntec naiv

Sã fim anonimi ca dovleciiªi fleþi ºi suav rãpitoriDe suflete-nchise-n fecioare.Pe mingi sã ne scrim. Iar în zoriSã batem din palme la rouãMuiaþi pîn� la piele-n destin.

Poeþi, un surîs ca de teamãPe strãzi umblã brambura lin.

132 Emil Brumaru

Mierea lumii

Închisã într-un crin mi-e viaþa,Mîinile-mi tremurã-n parfum,Luminile îmi taie faþa.Vai, nu mai ºtiu nici cînd, nici cum

M-a prins în ghearele lui caldeUn fluture crepuscular.Alãturi mie, copilandreTorc mierea lumii din mãrar,

Funii sfinþite leagã timpulDe pãpãdii, roua-i þigaie.Îngeri gigantici þin cu schimbulDeasupra-mi jerbe de vãpaie !

133Cîntece naive

Balada poetului de duminicã

Eu sînt un poet de duminicã.La haina mea roz am o mînecã

Albastrã, cealaltã vernil.Eu scriu doar în luna april

ªi-atunci nu mai mult de un versPe care deja l-am ºi ºters.

Îmi plac portocale ºi sîni.Iubita mea are trei sîni ! ! !

Ea dã samovarelor lustruCu dînºii, schimbînd la ceai gustul,

ªi þine morþiº sã-i înveþeCititu-n zaharniþe creþe.

Dar cîteodatã sînt trist,Vai, parcã nici nu mai exist.

Sparg mingi cu andreaua ºi peºti,Ucid pãpãdii cu caleºti,

Cu îngerii roua din ºanþO beau pîn� la ultimul sfanþ !

134 Emil Brumaru

Invitaþie la Dolhasca

De ce nu vii sã bem din ºanþuri apãCu mormoloci ºi raiuri dulci în ea,Sã ne-mpletim cruzimea-n cozi de ceapãªi sã ne batem joc de catifea

Rostogolind pe dînsa bile caldeDe ied timid ºi melancolic miel ?O, dac-ai ºti cît de nostalgic ardeÎn lãmpile adînci fitilul frel,

ªi cît de-mpalidat de-amor e cerulTopind la piept un soare zbuciumat,Þi-ai scotoci de rouã ºifonierulFlogistic ºi-ai sosi într-aripat !

135Cîntece naive

Mic tratat despre plãcereaDe a bea bostani ca mierea

La capãtul unui burlanSe pune cel mai dens bostanªi-n orele de dupã masãSe suie rãvãºit pe casãªi se suspinã prin burlanTot mai adînc, mai diafan,ªi-atunci bostanul, din solid,Devine luminos lichidEvaporîndu-se prin tubÎntr-un incub ºi un sucubCe te invitã, triºti, la dansPe þiglele cu fin balans,În timp ce iarãºi sub burlanSe solidific-un bostan.

136 Emil Brumaru

Viaþa la þarã

Nu trebuie, iubito, sã te miriCã geamurile-s roase de zefiriªi nici cã din dulapuri, cu rãsfrîngeri,Paharele lovesc geloase-n îngeri.

Iar apa dintr-un crin de-o scoþi cu cana,Nu te mîhni cînd þi se-ntoarce geanaPîrlitã de parfum, ci-n timp ce-þi scriuPune la copt dovleac portocaliu.

Apoi, ca sã vînez melci de aprileªi rîme roz, dã-mi flinta cu fitile.ªi pantalonul de poet, bufant,Calcã-l solemnã cu un diamant.

137Cîntece naive

Cîntec naiv

Un peºte mic ºi foarte tristDin heleºteul conteluiS-a-ndrãgostit de-un ametistDe la inelul contelui

ªi-ntr-o caleaºcã a sositSã cearã mîna conteluiDar refuzat ºi-adînc jignitMuri sub ochii contelui

Atunci un falnic servitorDin ordinele conteluiÎl preparã cu cimbriºorPentru motanul contelui

138 Emil Brumaru

Povestea cavalerului cu brici

Trãia într-un castel, pe Rin,Un cavaler ce din capriciu,Gustînd bobiþe din ciorchin,Tãia ºopîrlele cu briciul

ªi-apoi le prepara în sosDe leuºtean ºi portocaleªi preasupuºilor, voios,Le da în de-alabastru oale.

ªi azi aºa ºi mîine-aºa,Pînã ce-o slujnicã fecioarãRãmase din mîncare greaªi se-aruncã în scoc la moarã.

Iar castelanul nostru-amarVisã de-atunci întreaga-i viaþãªopîrle cu sîni albi ºi mariStrîngînd copile dulci în braþã...

139Cîntece naive

Cîntec naiv

Sã ne iubim în pãlãrii de fetru,În solniþe cu fluturi moi, sub masãPe pãtrunjei ºi þelini ca finetul,Lîngã oglinzi cu cãptuºeala groasã.

Iar seara, durdulii ºi-n pielea goalã,Scãpaþi de haine ca de o torturã,Sã facem baie într-o portocalãCoaptã de-amor, cu vorbe dulci în gurã.

140 Emil Brumaru

Scrisoare

Primeºte-mã, iubito, cu simbrieLa sînii albi ºi þi-oi sluji frumos !Voi face foc alchimic în chilie,Cu leuºtean spãla-voi lin pe jos,

ªi-n mãturi galbene cu coada lungãO sã adun paianjenii hoinariCe-atît de mult în pãr vor sã-þi ajungãCãlãtorind îndrãgostiþi pe var,

ªi casa-n garduri proaspete ºi fineÞi-o voi împrejmui ca sã-þi pãzescSufletul blînd ºi coapsele haineDe bãieþandri cu surîs diavolesc

Ce îþi trimit bezele printre leaþuriªi-þi dau sã guºti bomboane cu parfum,Iar seara voi aduce douã braþuriDe biblii moi sub plãpumi sã le pun,

Fãrã pãcate dulci sã-þi fie somnulªi sã visezi doar sfinþi ºi izmã creaþã !Primeºte-mã, iubito, întru Domnul,La sînii albi, pe-un sfanþ, slugã pe viaþã !

141Cîntece naive

Faun

Crescut de nimfe pîn� la treisprezece aniÎn parfumate scorburi de plataniªi din ulcior hrãnit cu sucul dulceCe în Arcadia din vaci se mulge,Am ajutat un timp melcii la treabãCãrînd cu sîrg roua ºi bruma-n roabãªi am umflat pe-ascuns cu þeava mãrulFãrã sã afle zeii adevãrul.

142 Emil Brumaru

Jurnal

Azi m-a muºcat un crin de sufletCu dinþii calzi ºi ascuþiþi

ªi botul pipãrat de umedCe-n prima clipã nici nu-l simþi.Dar cît de tare m-au durutTrupul ºi minþile spre searã !

El, în surîsu-i ne-ntrerupt,Sta moale, cu parfumu-afarã,Pe laba-i dulce, fãrã umblet,ªi-n scãfîrlie plin de-arginþi.

Azi m-a muºcat un crin de sufletCu dinþii calzi ºi ascuþiþi.

143Cîntece naive

Elegie

Copilã dulce, rîma trece,Drugii de rouã se topesc,Un fluture cu burta recePluteºte-n ceaiu-mi chinezesc.

În burg din zidurile caldePicurã-ncet cuie de fier,ªopîrlele înghit smaralde-Le domnului bijutier.

ªi iarãºi sufletul ni-l pierde,Pe strãzi întortocheate lin,O balama pictatã-n verdeªi care scîrþîie-a destin.

144 Emil Brumaru

Idilã

E-atîta liniºte ºi-atîta nemurireÎn pietrele ce nu ºtiu sã respire.

Boii se-adunã galbeni lîngã apãªi se gîndesc de unde s-o înceapã.

Mãgarii cresc uimiþi ºi cruzi din rouãSã vadã cum þestoasele se ouã.

Vacile cad trîntite de ugerele lorNemulse, ºi cu ochii limpezi mor.

145Cîntece naive

Cîntec naiv

În mînã c-o fresieÎþi scriu o poesie.

Nu-i vorba de-o plîngere,Iubitule îngere,

ªi nici de-o afacereCe-ar fi sã ne macere

În zori pîn� la suflete,Ci numai de-un fluture

Dormind pe o scîndurãCe-adînc mã îngîndurã...

146 Emil Brumaru

Cîntecel

Floare limpede ºi grea,Cu trupul într-un paharAºezat pe masa meaDin lemn de ienibahar,

Lasã-mã hain sã-þi smulgSufletul cu nãrileªi pe urmã sã-mi încurcPrin lume cãrãrile...

147Cîntece naive

Scrisoare

Pentru ce se duc, Nichita,Trenurile lungi pe linii

Tremurînd de infinitaGingãºie a luminii ?ªi de ce se iau la harþãÎngerii lîngã cantoane ?De ce are roua scoarþãªi amurgul vechi bidoaneDe ulei pentru elitaLeuºteanului grãdinii ?

Pentru ce se duc, Nichita,Trenurile lungi pe linii ?

148 Emil Brumaru

Cîntec de faun

Scaieþii se sãrutã uºor cînd bate vîntul,E-o sfîºiere crudã de fluturi în luminã,Izvoarele spre alte izvoare se înclinãªi Chloe dupã maluri îºi leapãdã veºmîntul.

Ascuns în buruiene n-o sã-þi mai cînt din flaut.N-o sã-þi mai scriu poeme. Poemele-s cuvinte.Sînt faun ºi e timpul prin scorburi sã te cautCa sã te frîng în iarba înaltã ºi fierbinte.

149Cîntece naive

Fluturele capital

Aºtept din partea veriiUn flutur capitalCu aripile-n flãcãriªi proaspãt iz de cal

Sã-mi batã dulce-n þiglãLa ora anumitã !O, l-aº hrãni din cratiþiDe fragi încinºi pe plitã

ªi nu i-aº strînge frîulNici ºaua, ci-amîndoiAm sta trîntiþi pe preºuriBînd sticle vechi de-oloi...

150 Emil Brumaru

* * *

Trãiesc la barierãMari fluturi ce disperãCã nu mai pot sã treacãLa noi din lumea greacã.Ci þipã-acolo singuriPînã ce morþi de friguriSînt îngropaþi sub ºine,Printre traverse line,Pe unde trec marfareCu scînduri rãpitoareªi-s palide cantoaneMuiate-n bulioane...

151Cîntece naive

Cîntec naiv

Ce corp subþire are clipa !Eu sînt naivul ei copil,Parfumurile le distilCa limbile unui pistil ;ªi mobilele onduleazã,Sînt munþi în cãrþi de geografie,Uimit susþin pe mîini o vazãªi-o duc plîngînd în dreptul frunþii...

E timpu-nvineþit pe-alocuri,Pe unde zilele sînt reci.Cuminþi traverse, linii seci :Destul ! În sufletul meu toateIubirile îs deraiate !O, fluturi, inimi desfrînate !

152 Emil Brumaru

În bucãtãrie

Miresme stau pe masã ca niºte spade late,Legume-ºi þin rãcoarea-n catifelate pungi,Pereþii ne ignorã, purtînd cu dignitate,Pãtrunºi de var, blazonul pãianjenilor lungi.

Vai, în bucãtãrie cui poþi sã îi expliciCã ne e foame numai de vis cînd la perdeleVom ridica în soare ca sã privim prin eleSticle de-oþet în care s-au înecat furnici.

Dar ce neaºteptatã ºi nouã întîmplareNe-ademeneºte ºi ne-nspãimîntã totodatã !Spre trupurile noastre-o caisã se dilatãCu-o poftã vegetalã ca sã ne, ah !, omoare.

153Cîntece naive

* * *

Cînd o sã vin prin înserarea clarã,Voi flutura în vînt ºtergarul purCu patru crini purtaþi de o fecioarãÎn mînã peste-o pajiºte de-azur.

Scoate-mi atunci, iubito, din cãmarãVechi viºinate, brave saramureCe cerul gurii dulce-mi alintarãDeparte de cetãþile sperjure,

Pune pe flãcãri plitele de aurªi-n strãchini opãreºte cimbriºor,ªi-mpurpuratã ceartã-mã sonorCãci mi-am riscat iar viaþa c-un balaur.

154 Emil Brumaru

Bocet de adult

Poate c-ar fi trebuit,De cît sînt de amãrît,

Sã-mi dau drumu-n infinitC-un flutur legat de gît.

Vai de pãpãdia meaCe-n abis se scutura

Suflatã de oameni rãi,Reparatã hãi !

155Cîntece naive

Povestea unuia din îngeri

Eram un înger serios,Dar m-a vrãjit un diamantªi-ntr-un castel cu crini pe josI-am devenit curînd amant.

De-atunci toþi îngerii ceilalþiMã ocolesc ca pe un izCînd sug bomboane dulci cu malþSub ziduri vechi de cãrãmizi.

ªi-n magaziile pustiiPãianjenii fac plase-n rîsSpre-a-mi prinde-aripile de viiªi-a mi le unge cu sacîz.

ªi rîme roz, în cîte-un gang,Ies fragede din caldarîmCãci vor, mînjindu-mã pe rang,Cu buzele sã le sfãrîm.

ªi înºiºi fluturii mei freli,Ce-i foloseam drept caligrafi,Îmi toarnã în urechi bîrfeliSubþiri, ca pe-un albastru praf.

ªi-n jur doar mãselariþi crescªi încã asta nu-i destul,Oh, lucrurile se topescDacã le-ating cu degetul !

156 Emil Brumaru

...............................................

Ci eu, cu sufletul bufantDe pofte, ca din rouã scos,Mã lãfãi cu un diamantÎntr-un castel cu crini pe jos !

157Cîntece naive

Cîntec naiv

Dacã numai crinulVrea gurã de crinÎndulcindu-ºi chinulParfumului lin,

Dacã numai canaCere altei cãniSã-i deschidã rana,Rãni sîntem pe rãni,

Miere ruptã-n miere,Îngeri palizi, o !,Strivind cu plãcereCoropiºniþi bleu !

158 Emil Brumaru

Scrisoare

Sînt fericit, arareÎmi dau un fin balansRachiuri de mãrareTopite-n Île-de-France,

Iubesc pe Reparata,Divina cu trei sîni.Mi-e sufletul ca pataDe micºunea-n fîntîni

ªi jubilînd, din mîzgã,Cu-o bucurie-adîncãÎþi scriu pe-un ou de gîscãDe angora, cald încã !

159Cîntece naive

Elegie

Vino, cuminþi, la ora de tristeþeSã stãm în bãnci. O, cumpãrã-þi caietCu pãtrãþele. Azi o sã ne-nveþeSevera rouã marele-i secret !

Nu trebuie cu sînii sau cu gumaDac-ai greºit ceva sã ºtergi, doar ºtiiCã literele ce le face brumaSînt sufletele noastre strãvezii.

Cînd o sã fim curînd chemaþi la tablaAceea neagrã cu burete rozSã explicãm (ºi-o sã-ncercãm degeaba)Iubirea ca pe-un fluture pletos.

160 Emil Brumaru

Cîntec naiv

Iubiþii sînt îngeri lãsaþiÎn pauzã ca sã se joace.

Ferindu-se doi cîte doiDe lume, de-o vreme încoace,Aripile lin îºi desprindDin bumbi ºi cu coapsele plineªi ochii aproape închiºiPetrec într-o dulce ruºine.

161Cîntece naive

Povestea fecioarei descurcãreþe

ªi dînsul glãsui aºaFecioarei stînd în faþa lui :�De îþi sînt drag, mã vei urmaLa capãtul pãmîntului�.

ªi-i dãrui trei elefanþiªi o panterã cu ochi verziÞinutã de-un pitic în lanþDe-argint : �Ai grijã sã nu-i pierzi�.

ªi-apoi plecã strîns în veºmîntDe crini cusuþi mãrunt, iar ea,Nepreþuindu-i sfatul blînd,Bãtu piticul c-o nuia,

ªi trompele le rãsuciLa elefanþi, ºi cu un acÎnfipt în dreptul inimiiPanterei îi veni de hac.

Pe urmã lanþul de argintÎl duse-n tainã la zarafSpre-a se întoarce tîrîindUn cufãr uriaº prin praf...

162 Emil Brumaru

Elegie

Þii minte fluturele-acela trist, din vînt,Cu douã colturi cu mînerele de-argintAsasinînd grãdini ºi surîzînd ?

Îþi aminteºti de o cãpºunã mareCe se ruga de-un înger s-o omoareDin dragoste, cãlcînd-o în picioare ?

Dar de ciºmeaua care, într-o curte,Trãia-mpreunã cu ºopîrle scurteªi moi fãrã sã-i pese de insulte ?...

163Cîntece naive

* * *

Eu sînt total învins de rouã,Definitiv trãsnit de crini !O, Reparata, dã-ne nouãLumina celor trei calzi sîni

ªi nu ne duce în ispitãCu ei, ci poartã-ne sublimCa-ntr-o caleaºcã infinitãSpre-un cer þinut de-un serafim

Unde-o sã bem o sãptãmînãDintr-un cristal întors pe dos,Cu spini încolãciþi la mînã,Copilãria, dureros...

164 Emil Brumaru

Balada crinilor care ºi-au scris frumos

Trãia într-un oraº din miazãziUn crin înzãpezit în datorii

Care primea, scrise pe pluº cu lapte,Scrisori de la alt crin, din miazãnoapte ;

Oh, pentru cruda lor corespondenþãAveau cea mai naivã diligenþã !

Ei îºi tãiau cu zimþii de la timbreMiresmele-ntre dînºii sã le schimbe,

Poºtaºi înflãcãraþi puneau ºtampile,Cîntînd din corn, pe sacii cu pistile,

Plicuri adînci pudra, sculat din zori,Însuºi directorul caleºtilor !

Dar crinul ce trãia în miazãzi,Fiind înzãpezit în datorii,

Îi rãspundea din ce în ce mai rarCeluilalt crin ce bea pe-ascuns mãrar.

Apoi tãcu de tot. O rouã greaStrivi parfumul amîndurora.

ªi astfel cei doi crini nu ºi-au mai scris,Poºtaºii au murit, poºta s-a-nchis,

Doar uneori mai trece monotonPrin bulion un vechi poºtalion...

165Cîntece naive

Elegie

Telali duioºi îþi cîntã-acum prin ganguriFustele calde ca pe-o amintire,Spiþerii mai storc izuri, dupã ranguri,ªi-amor din rufãria ta subþire.

ªi-þi mai aduc în zori poºtaºii timbreCu nuduri ºi ºtampile moi îþi punPe pragul casei. Roua vrea sã-þi schimbePatul în schit pentru fãcut minuni.

ªi-n firme dulci pictaþi-s cu mult soareCiupicii veºnici peste o lalea,Iar eu îþi fierb sutienu-n samovare,Spiritul sînilor sã þi-l pot bea !

166 Emil Brumaru

Cîntec naiv

RouaSe plimbã cu ºarpele boa.

NuiauaSe plimbã cu catifeaua.

DurereaSe plimbã cu mierea.

Dar tu,Cu cine te plimbi psihi-mu ?

167Cîntece naive

Balada dispariþiei lui J.O.

E timpul sã dispari, bãtrîne J.O. !Degeaba, ca sã uiþi, joci domino

ªi pipãi la oglindã, pe mãtase,Spre-a-þi trece de urît, omizi pletoase.

N-auzi în frîna unui vechi vagon de marfãCum cînt-un înger stingerea la harfã ?

Nu simþi, pe masã, cãtre-amurg, în canãCum apa-ncepe sã miroasã-a ranã ?

Priveºte blînd, te cheamã din azurMotanul detectivului Arthur

ªi însuºi dînsul, detectivul sfîntCe-a fost cîndva îndrãgostit pe-acest pãmînt.

Ia-þi rîma credincioasã. ReparataCea cu trei sîni þi-a pregãtit fregata.

Las-o rîzînd prin somn în pielea goalãPe Leprocika-n Leprozeria Idealã

C-un ºarpe mic de angora sub pernã :Virginã, repetentã ºi eternã

ªi fã la toatã lumea din batistãªoptindu-le cã viaþa nu e tristã ;

Fiindcã, vezi, ce mai încoace ºi-ncoló,E timpul sã dispari, bãtrîne J.O.

168 Emil Brumaru

Bocet de adult

Casa nu mai are sobã,Nici hainele garderobã.

Fluturi explodaþi în sosMi-au întors viaþa pe dos.

Cãci nimic nu mã consolã :Geaba melci umpluþi la rolã,

Geaba îngeri ce-mi prefirRoua ca pe-un chilipir,

Geaba chiar femeia goalãªi-n gurã cu portocalã ;

La treizeci ºi cinci de aniStau ºi plîng printre motani.

169Cîntece naive

Elegie

O, magazii de mãrfuri !O, sfecle vechi de zahãr !Sînt ºtampilat de îngeri,Nu pot sã mã mai apãr.În sãli de aºteptareCu miros de harbuzBeau iar dulci decilitriDe-amurg ºi fac abuzCu timbre dãruiteDe factorul poºtal,ªi-ador cîntarul gãriiªi balega de cal,ªi-ascult traverse caldeSub linii spunînd : ah !ªi scriu scrisori naivePe benzi de telegrafCu chimicul, în gurãMuiat, ca la-nceput.

Mi-e sufletul biletulPentr-un marfar pierdut.

170 Emil Brumaru

Cîntecel

La iubita mea la poartã,Amor trist, viaþã deºartã,

Stã o pãuniþã moartã,Amor trist, viaþã deºartã,

Drept în piept de rouã spartã,Amor trist, viaþã deºartã,

Fluturii sã ºi-o împartã,Amor trist, viaþã deºartã...

171Cîntece naive

Ultima elegie

A fost un timp cînd vã spuneam ºi vouãUmila mea pãrere despre rouã

ªi chiar purtam, topitã-n fragi, pe scuturiUmila mea pãrere despre fluturi,

Iar uneori v-a speriat puþinUmila mea pãrere despre crini

ªi parcã ºi acum pluteºte-n burgUmila mea pãrere despre-amurg...

172 Emil Brumaru

Ultima baladã

Singur, în lumina albã,Sprijinitu-m-am de-o nalbã

Fericit cã pot s-aºteptFluturii sã-mi intre-n piept

ªi am stat pînã-n amurgPrivind îngerii cum curg

Peste un perete blînd,Lîngã nalbã-ngenunchind.

Iar apoi, cînd s-a-nnoptat,Am rupt nalba ºi-am plecat

ªi nimeni nu mai ºtiúDe-atunci de trãiesc sau nu...

Adio, Robinson Crusoe(1978)

Cîntece naive

Elegie

Bucãtãrii, bucãtãrii de varã,Creme de zahãr ars strãlucitoare,Mari ºervete de-azur, dulapuri-sfinxe,Dulci utopii din linguri vechi prelinse ;Sînii aici sînt plini, coapsele grele,Miresmele iau foc de la perdele,Luminile s-aºazã lin pe scaun,Din cratiþe bea lapte prins un faun,Nasturii cad subþiri de la cãmaºã,Bucãtãrii încinse, pãtimaºe...

176 Emil Brumaru

Sticle

Sînt sticle cu toracele îngustªi umeri transparenþi neluate-n seamãDe cei ce au idei. Ele reclamãPrezenþa mea. ªtiind c-o sã le gustSe prelungesc anarhice spre mineCînd trec pe lîngã rafturi, din instinct.

Doar în alcool exploziile fineAle iluziilor se aud distinct.

177Adio, Robinson Crusoe

Cîntec naiv

Noi vrem sã cîntãm la pilafPerdele cu murmurul blînd.

Oh, vieþile noastre, din praf,Tresar uneori surîzîndCînd trece pif-paful seralAlene prin timpul viran.�Noi nu vrem sã fim geniali�,Ci veºnic sã spunem : Miarlam !Dormind fericiþi sub cearceafªi fãrã sã scriem vreun rînd

Noi vrem sã cîntãm la pilafPerdele cu murmurul blînd.

178 Emil Brumaru

Ecuson

Îþi trimit un ecuson,Cel mai gingaº ºi mai trist.E barat cu bulionªi-n triunghiul de deasupraAre-un melc cu crucifixCare þine pe un cornPatru fluturi ce-ºi beau supaCu cravatele la fix.Iar în cel de dedesubt,Lîng-un domn cu portocalã,Douã rîme pentru suptÎn clipe de plictisealã.

179Adio, Robinson Crusoe

Elegie

Covoarele-ºi tulburã-n vagi dupã-amiezeGrãdinile calde cu plante obezeªi vechi animale cu suflet de lînãVor iar lîngã scaune-n veci sã rãmînã.Oh, cãnile-ºi dau una alteia gura,Pe mese sînt fructe ce-ºi sfarmã armuraªi-i poate ºi-un cîntec uitat de-un serafCe lasã sã-i cadã moi bile în praf.

Afarã copiii rup mãduva greaA apei ce blînd a þîºnit din ciºmeaªi fug de burlanul cel lung sã nu-i soarbãÎn pod, unde este o bufniþã oarbã.

Apoi nu se-ntîmplã o vreme nimic.

Insecte cu frica închisã în plicAºteaptã. Privesc melancolici pe geamCu ochii albaºtri, motani de SiamCe nu pot pricepe cu mintea, pufoºii,Pe domnii ce-ºi taie salate de roºiiCînd ei doresc carne ºi carne ºi carneCe-acum ºi de-a pururi în somn sã-i rãstoarne.

180 Emil Brumaru

* * *

Cînd aerul cade, prea greu,La frageda crinilor bazã,Sfinþeascã-se sufletul tãuÎn alba luminã de-amiazã

ªi fie-þi, în tîrgul cel orb,Cu fluturi curgînd monoton,De-a pururi, icoanã, un ciobExtatic de vînãt sifon.

181Adio, Robinson Crusoe

Jurnal

Mi-s genele cîrlionþateªi buzele fin despicateDe dragostea unui heruvCe mã distruge ºi-l distrug.

Oh, pentru tulburii lui nuriAm achitat mii de facturiÎn fluturi ieftini de cîmpieªi-am locuit o coºmelie

Scobitã într-un diamantÎn anotimpul sufocant !

182 Emil Brumaru

Elegie

În magazii cu ºobolani bãtrîniUnde îþi intrã orele-n plãmîniMã preumblam c-o dulce gravitatePe lîngã pompele de flit stricate.Cutii cu cremã neagrã pentru gheteSufletul pur ºtiau sã mi-l desfeteªi mã-mbãtau cu-aroma lor sublimãButoaiele adînci de motorinã.Pãianjenii muraþi în lãmpi cu gazÎmi lunecau cu grijã pe obraz,Primusuri mari, lucioase, de alamãMã-nþelegeau ºi mã luau în seamã.Priveam uimit cum lucrurile-aparªi se scufundã-n hãuri de mãrar,Cum ruginesc vechi cercuri de la plitãÎn maldãre de lînã pãrãsitã,Cum arcuri frînte mor în canapeleCe-au clãtinat sufragerii pe eleªi cum prin colþuri îngeri diafaniSuflau cu-amurg mãrgica la curcani.ªi-atît de mult doream în bulioaneSã lenevesc, visînd sub celofaneFemei subþiri ºi tandre ce-or sã vie,Cînd prafurile cad de-o veºnicie,O, sticla-n care sufãr s-o desfundeSpre-a mã turna în cratiþe rotunde...

183Adio, Robinson Crusoe

Cîntec naiv

Spre-a simte timpu-ntr-adevãrÞi-ai agãþat ceasuri în pãrScobite dintr-un miez de mãr.

Vechi orologii, limbe dulciÎþi trec pe faþã cînd te culciFãcîndu-þi genele mai lungi.

Rotiþele-n parfumul lorNãuc ºi ademenitorÞi-aduc aminte de-un popor

De îngeri care, cronþa-cranþa !,Duc pãpãdii cu tãrãboanþaLa ghilotinele din Franþa !

184 Emil Brumaru

Balada trecerii Reparatei

Lîng-un felinar cu-acetilenãJ.O. mãnînc-o limbã de balenã.

Este ora zece fãr-o dungã,Reparata trece nibelungã,

Sînii ei sînt prinºi în cureluºe,Poartã-n mîini cãpºune drept mãnuºe,

Îngeri cu obiele parfumateÎi þin treazã rochia la spate.

Însã ea la el nici nu priveºteCum mãnîncã limba unui peºte,

Ci îl lasã veºnic plin de jenãLîng-un felinar cu-acetilenã.

185Adio, Robinson Crusoe

Idilã

În universul nostru dens ºi micUrºii mãnîncã ºi nu fac nimic.

Vulpile dau de-a dura printre spini,Nevinovate,-aricii bruni ºi fini,

Sub maluri verzi racii stricaþi ºi moiDeprind pîraiele sã curgã înapoi.

186 Emil Brumaru

Blestem

Sub gratii sã trãieºti de dimineaþãPîn� la amurguri, schingiuitã dulce,Seara, cînd termini de-nvîrtit dulceaþã,Un dovlecel cu tine sã se culce.

Deasupra sã aºezi doar plãpumi plineCu lînã sfîntã. Îngerii, din rolã,Sã-mprãºtie miresmele sublimeDe papanaºi ce-nalþã ºi consolã.

Miei orfelini ºi triºti, lieduri suaveSã-þi cînte la trezit. Iar serafimiiSã te îmbrace iute-n haine grave,Ca nici tu singurã sã nu-þi vezi sînii !

187Adio, Robinson Crusoe

Cîntec naiv

Afarã plouã laic ºi-aº vrea sã fii aici,Sã tac, sã taci, tãcerea la fleacuri sã ne-mbie,Sã lîncezim pe paturi ca douã mari pisiciDupã ce-au lins smîntîna (slup-slup !) din farfurie.

Þi-aº spune-ncet : Dã-mi mîna... ºi poate cã mi-ai da-oCu sufletu-n ruinã ca-n vechi foiletoaneÎn care-n moi fotolii leºinã dulci cucoaneVãrsînd pe sîni ceºcuþe de lapte cu cacao.

Þi-aº da deoparte pãrul cu gura de pe gît,Cu gura þi-aº desface nasturii mici de bluzãªi þi-aº ºopti-n urechea ta fleaþã ºi confuzã :�Afarã plouã laic ºi-s trist ºi mi-i urît...�.

188 Emil Brumaru

Elegie

Treci, varã. Vom rãmîne neputincioºi de-acumaSã mãsurãm grosimea pe care-o pune brumaPe ultimele fructe. Docili ºi fãrã grabãO sã rãspundem : �Lasã...� la cei ce ne întreabãPrin gãri cu vechi cîntare ºi cherestele acrePe unde stau marfare la bariere sacreªi-i miros de traversã ce-n pãcurã se-nmoaie,De cãrãmidã dulce sfãrmatã-ncet în ploaie...

Pe urmã, cînd, spre searã, ciºmeaua curge-ntruna,Tu o sã-þi scoþi ciorapii cei violeþi ca prunaªi o sã-þi lepezi fusta cu papagali la poaleCa-n rumeguºul umed al magaziei goaleAvînd, naiv, sub braþe, preatulburaþi zulufi,Sã ne iubim extatici cu oh, cu ah, cu uh !...

189Adio, Robinson Crusoe

Pretenþii

Vreau sã mã iubeºti ca pe un prinþ,Sã te rãsuceºti în pielea goalãPe mãtãsuri pînã, scos din minþi,Voi izbi în tine-o portocalã

Poruncind sã vinã scribii sluþiCa sã-nsemne-n acte cum te guduri,Vreau sã-mi ºtergi de praf ºi sã-mi sãruþiMîna pe inelul de cinci puduri.

Þîþe de crãiþã sã-mi arãþiªi buric într-însul cu cãpºunã,Coapse nãvãlind din douã pãrþiCare, eu fiind trist, sã mã dispunã.

Sã-mi ºopteºti minciuni ºarlataneºti,Sã ai trupul proaspãt, gîndul putredªi-o sã-þi dau o mie de caleºtiSã-mi strãbaþi regatele din suflet !

190 Emil Brumaru

Idilã

E-atît de roºu bulionulCînd cîntã-n casã gramofonul,

ªi-atît de galbenã-i luminaPrin care umblã-ncet gãina,

ªi-atît de verde leuºteanul ;Oh, lîngã el stã-ntins ligheanul

Pe un pãmînt atît de negru,Pe un pãmînt atît de negru...

191Adio, Robinson Crusoe

Elegie

Lui Florin MugurDac-ai vedea luminaAcestei dup-amiezi,Þi-ai prinde faþa-n palme,Plîngînd, sã n-o mai vezi.ªi plini de umilinþãªi fãrã întrebãriAm asculta furnicaFin tropãind pe scãriSpre portocala moaleCe zace în dulap ;Iar dac-ar trece trenul,Am da naivi din capÎntrezãrind la geamuriFemei cu sîni sublimiPe care niciodatã,Vai, n-o sã-i pipãimªi conductori nostalgiciCu soare pe butoniCe rãtãcesc prin lumeSuavi ºi monotoni ;ªi poate cã atunceaS-ar ridica mãreþ,Cu labele-nfloriteªi fluturi în musteþi,Din iarbã, ca sã-þi toarcã,Motanul meu obez.

Dac-ai vedea luminaAcestei dup-amiezi...

192 Emil Brumaru

Balada trandafirului cu aburi

Eu ºtiu o vampã care þipãCînd sfîºie hîrtie þiplã,

ªi pe oceane-un vechi pirat,Balenele pe ceafã-l bat.

ªi într-un port un vameº tristPãzind bagajele lui Crist ;

Oh, pe toþi trei mi-i poartã-n gîndUn trandafir cu aburi, blînd.

Sînt zile-n care vampa vrea,C-un decolteu adînc, sã bea,

Vameºu-i plînge-n sîni, piratulCu golfuri îºi parfumã patul

Unde pe vampã o va duceÎn braþe ca pe-o bombã dulce ;

Oh, pe toþi trei mi-i poartã-n gîndUn trandafir cu aburi, blînd.

Vampa de-un ruj îngrozitorMuri ºoptind : amor-amor,

Piratul dispãru-n chip straniuPe flamura cu propriu-i craniu,

193Adio, Robinson Crusoe

Iar vameºul, zîmbind candid,Se agãþã de-un cui pe zid ;

Oh, pe toþi trei mi-i poartã-n gîndUn trandafir cu aburi, blînd.

194 Emil Brumaru

Cîntec de adolescent

Fluturi monstruoºi se clatin,Florile împroaºcã sînge,Rupt nerãbdãtor cu mînaCeru-n falduri mari se strînge.

ªi cu miezuri uriaºePutrezesc în aer mure,Dar din ce în ce un cîntecPrinde parcã sã murmure...

195Adio, Robinson Crusoe

Sfaturi pentru Reparata (VII)

Nu te lãsa cu zãhãrelul dusãDe crini piþigãiaþi la hanuri sumbreUnde pitacii au momeli ascunse,Pluºul deºalã, fluturii fac zîmbreªi-ndeosebi nu-nchiria cãpºuneªi nu umbla prin roua rãu famatã,C-un dediþel în dinþi, sãlbãtãciune,ªi-ntre genuni, pe lobode culcatã,Nu sta în vraiºte, fãrã sutanãDe viespi virgine. Ci, spre-a fi mai purã,O, tu, jnapancã botticellianã,Din damigene cloº pline cu burã

Bea-mi sufletul ºi fierbe-þi în sparanghelCãrniþã de piept dulce de arhanghel.

196 Emil Brumaru

Elegie

Nu mai avem în vestã tabacherãTicsitã cu amurguri, nici bastonªi-n semn de stimã nu ne mai oferãSurîsul lor motanii c-un ron-ron...

De mult n-am mai trecut, rãpuºi de lene,Prin burgurile vagi, purtînd zglobiiJabou plisat ºi magice jobene,Cu birja plinã de bijuterii.

Degeaba bibilici ºi portocalePe mese stau ucise iscusit.Nu mai tînjim sã le gustãm, ci-agaleNe umplem dulce rãnile cu chit.

197Adio, Robinson Crusoe

Cîntec naiv

Iubita mea nu-i uºã de bisericã !Ea are coapse ºui ºi þîþa sfericãªi se dezbracã de cum se-ntunericãÎntr-o cãpºunã din peninsula Ibericã.

Acolo mã aºteaptã ºi mã judecãÎn timp ce piei de piersicã adulmecãStînd goalã-ntre miresme ºi impudicã,Pãrul curgîndu-i cãtre emisfera sudicã.

O, ca sã scap de-ademeniri obraznice,Eu îi citesc din cãrþi pasaje groazniceCu fluturi orbi înnebunind la prazniceªi scorpioni cu obiceiuri casnice.

ªi, spre-a nu fi de viu bãtut pe-o cruceDe chimion de poftele-i nãuce,Pîrjoale de pãianjen promit cã-i voi aduceªi escalop de scolopendrã dulce ! !

198 Emil Brumaru

Invocaþie

Cu clopoþelul necromantic,Înconjurat de cercuri dulci,Te chem, iubito, dintre greieriSã sari ºi-n patu-mi sã te culci,

Sfioasã, dar mai tandrã încãDecît atunci cînd respirai ;Ci lasã-mã sã iau o rîmãDe pe urechea de emai

ªi nu te teme c-o sã-þi sfarmeÎmbrãþiºarea trupul fin ;O sã aprind doar lumînareaSã te-ncãlzeºti la tãlpi puþin

ªi-o sã petrecem cu pastrameDe þap ºi filtre de amorDin utere de turturicãFãcute pulbere-n cuptor

ªi-o sã se rupã-n bucãþeleSub noi saltelele cu fîn,Iar la plecare o sã-mi dãrui,Lin desfãcîndu-þi-l, un sîn...

199Adio, Robinson Crusoe

Cîntec naiv

Tu zile-ntregi, pe stilul vechi,Þii chilote de puf sub ºale,Uleiuri calde în urechiCa sunetul s-ajungã moale

ªi-n nãri miresme dupã rang,ªi-n palme glob de apã clarã.La tine sui trecînd prin gangProptit în stîlpi de scorþiºoarã.

ªi-n urmã porþi cu arc se-nchidAlene, fãr-a-ntinde mîna,ªi numai sînii tãi decidCînd se sfîrºeºte sãptãmîna.

200 Emil Brumaru

Elegie

Am înnebunit în casaSufletului meu închis !Bolovanu-i ca mãtasa,Guri cãrnoase de plictis

Cascã zgripþorii din rouã.Vreau sã pribegesc prin ploaie,Pentru cã afarã plouãCu stropi mari cît o leþcaie.

ªi-s trist ca plantagenetulPrãbuºit între patlaginiCe ºi-a cheltuit bugetulFluturilor pe paragini.

201Adio, Robinson Crusoe

Cîntec de toamnã

Trec prin ziua de toamnãCa printr-o lacrimã mare.Cîte-un fruct dilatat de parfumSe scufundã încet la picioare.

Trec prin luminã ºi vînt.N-am ºtiut niciodatã de ceAnotimpuri sfîrºite îºi lasãRamuri în cei ce mai sînt.

202 Emil Brumaru

Cîntec naiv

Dacã ai vrea sã mã iubeºtiªi sã m-aºtepþi numai pe mine,Þi-aº face un palat din ceºtiPline cu miere de albine,

ªi þi-aº aduce un motanDe dimineaþã ca sã-þi speleSînii de optsprezece aniªi pletele pîn� la podele,

ªi þi-aº tocmi un crin la uºiSã te sãrute pe picioareªi-un gramofon cu gãlbenuºPentru de-amor ºi de mîncare.

203Adio, Robinson Crusoe

Cîntec naiv

Cînd trecea fecioara lui Brumaru,Se topea de ofticã mãrarulªi cãdea cojit de pe crini varul.

Sînii ei stîrneau pe strãzi durere,Melcii mugeau lin a-njunghiere,Casele-n burlane cloceau miere.

ªerpii, de sub ziduri vechi de urbe,Îi ieºeau în drum ºi-i fãceau curbeDe-ncepea în jur roua sã turbe.

Liote de îngeri scurºi prin leicãO încolãceau ca pe-o suveicãDornici sã le fie teleleicã.

Ci, mai purã decît e cleºtarul,Prinzînd dulce fluturi cu paharul,Ea era fecioara lui Brumaru !

204 Emil Brumaru

Poveste fãrã sfîrºit

Prieten la toartã c-un crinUmblam prin bogate þinuturi ;Pitacii în pungã puþini,Dar inima plinã de fluturi !

La cîte un han mai adîncNe-opream : el sã beie o razãSpirtoasã de dupã amiazã,Eu roua din blid s-o mãnînc.

Apoi o porneam iar la drumCu vîntul roºindu-ne faþaªi adesea nici nu ºtiam cumPe cîmp ne-apuca dimineaþa

Mergînd ºi mergînd în pas linªi-abia respirînd, oh, abia,Ci de la o vreme-acel crinÎn urmã mereu rãmînea...

205Adio, Robinson Crusoe

Cîntecel

O, canarii ºi buldogiiDe la cîrciuma Pirat !Bat în suflet orologiiVechi cu sunetul stricat

ªi-i atîta fir de nalbã,ªi-s atîþia fluturi creþi ;Doamne, ce luminã albãCade toamna pe pereþi...

206 Emil Brumaru

Elegie

Slujbaº la trandafir am fost.Sculat de dis-de-dimineaþã,Cîntînd ºi mãturînd pe josIntram în catedrala-i creaþã.

Pe urmã m-a tocmit un melcDin ºapte sãptãmîni în ºapteBlînd pragul casei sã i-l ºtergC-un borangic muiat în lapte.

Apoi, la cîte o ciºmea,Prin curþi interioare, criniiI-am slugãrit, cãci trebuiaSã sprijin razele luminii.

ªi astfel zilele-mi se scurgªi uneori, ca printr-o sitã,Mai sînt zãrit cãrînd spre-amurgMari saci cu praf de cãrãmidã.

207Adio, Robinson Crusoe

Între anotimpuri

Intrãm în varã. Fructele îºi leagãÎn carnea crudã miezurile bune.Viperi fierbinþi se rãsucesc. Dospesc cãpºune.Ziua îºi stoarce sucul ºi-i întreagã.

De undeva copilãria ne mai cheamã.Solii timide : melci ºi buburuze.Zîmbim ciudat. Ni-s mîinile confuze,De-atîta frãgezime ne e teamã.

Ne-ndepãrtãm. Intrãm în vara lungã.Sînt seri cînd umbra cumpenelor de fîntînãNeliniºtitã-ncearcã sã ne-ajungã.Cine din noi, înduioºat, o sã rãmînã ?

Catalog de nimfe

* * *

Sosisem dintr-o obositoare cãlãtoriefãcutã în jurul lumii pe-un vechi vas decomerþ. Tangajul îndurat eroic aproape treiani de zile îmi pricinuise o boalã subtilãºi incurabilã, un fel de balansare leneºã,plinã de suferinþe ºi delicii, a ideilor.Barba crescutã violent (rezultat al vînturilorcapricioase) o purtam cu destulã neglijenþã,în buzunarul de jos al vestei ticãiacristalin un ceas cu carapace de teracotãvernil. Fumam þigarete prelungi cu pocnitoriparfumate din centimetru în centimetrupentru a-mi întrerupe nostalgia. Bãnuiam pestetot numai lucruri ameninþãtoare : scauneabia înãbuºindu-ºi revolta în lemn, sticledorind sã-mi toarne-n palme licori caustice,paltoane cu cîrlige ascuþite în mîneci. Încetulcu încetul încercam sã mã reobiºnuiesccu uscatul.

210 Emil Brumaru

* * *

Azi-dimineaþã am ridicat de jos un mãrpurpuriu. Þinîndu-l în lumina albã a zilei,între degetul mare ºi cel mijlociu al mîiniidrepte, l-am privit îndelung, copleºit de tristeþeade-a face parte din alt regn, mai gãlãgios,mai impur. Cînd l-am lãsat din nou îniarbã, devenise transparent.

211Adio, Robinson Crusoe

* * *

Pãrîndu-mi-se o absurditate faptulcã sînt obligat sã ies ºi sã intru înpropria-mi casã pe uºã, sãtul pînã-n gîtde umilinþele unei vieþi mizerabile, m-amdecis. De altfel ajunsesem la o vîrstã cîndse cuvenea, era chiar de datoria mea sãiau o hotãrîre capitalã ! A face o gaurã-nzid ºi a-þi strecura trupul prin ea devinede la o vreme nu numai nedelicat, ciºi înjositor. Calculele mele, executate cuinstrumente fragile (dar precise !), mi-au arãtatcã, alipindu-mã tandru de unul dinpereþii camerei, indiferent de care, ºi avîndrãbdare, îi putem strãbate, graþieunor fenomene gingaºe ºi austere, într-untimp aproximativ acceptabil. În felul acesta,vã daþi seama, îmi salvam onoarea !

212 Emil Brumaru

* * *

Ieri, dupã contemplarea trecerii personaluluide patru ºi douãzeci, m-am simþitatît de pur, încît o uºoarã rãbufnire de miresmerãcoroase, ieºite prin rãsuflãtoareabeciului, m-a înãlþat cu cîþiva centimetride la sol într-un zbor lin, neobservat de nimeni,asemãnãtor alunecãrii pe-un parchet deaer ceruit prea tare. În timpul acestei levitaþiiîntîmplãtoare, ce-a avut loc în spaþiultrist ºi pustiu din spatele casei mele,mi-a fost fricã sã nu fiu rãpit de îngeri.

213Adio, Robinson Crusoe

* * *

Pentru a nu provoca o suferinþã inutilã,ocoleam întotdeauna cu vîrful peniþeiporii hîrtiei pe care scriam lungi ºi tînguitoarescrisori unui prieten necunoscutºi drag. Mesagiile mele deveneau astfel graþiosilizibile sau, ºi mai tulburãtor, derutanteprin confuziile ce le pricinuiau. Darasta nu avea nici o importanþã. Coala continuasã respire fericitã, indiferent de semnificaþiacuvintelor ! Mai mult, neputînd suportaþipãtul de durere al filei îndoite cubrutalitate, întrebuinþam plicuri moi, odihnitoare,generoase, de obicei galben-pai, saubleu-pal, sau lila, lipite cu clei monahal demolift sau cu albuº de ou proaspãt, încã pãstrîndaroma viscerelor de ºopîrlã. Reuºisemchiar sã conving factorul sã nu mai foloseascãºtampila lui de fier, ci una de cristal,dãruitã de mine, muiatã-n tuºierele îmbibatecu ulei, care mîngîia afectuos timbrelecu zimþii piliþi dumnezeieºte de dirigintelepoºtei.

214 Emil Brumaru

* * *

Acum cîteva sãptãmîni mã uitam nemiºcatºi-abia respirînd, ca sã nu le trezesc,la cele douã bile adormite pe masã :una galbenã de fildeº, cealaltã albã, demarmorã. Deodatã, exact în clipa în carelumina a cãzut prin geamul din faþa meaîn oglinda din spate, învãpãind-o, am fostispitit de diavol sã le pipãi ! O rouã dedupã-amiazã, finã ºi senzualã, îmi îmbrobonasefruntea, la gît jugulara se zbãteadelicios. Printr-un efort supraomenesc amfãcut doi paºi înapoi, bãgîndu-mi mîinileîntr-o lãdiþã cu cenuºã rece.

215Adio, Robinson Crusoe

* * *

De fapt, în ziua în care am gãsit în rigolafragedã a trotuarului o bilã tristã ºi cenuºie,de mãrimea unei cireºe amare, nu am avutimpresia cã mi se întîmplã un lucru extraordinar.Mã obiºnuisem sã descopãr mereu cîteceva în timpul lungilor mele plimbãri de dupã-amiazã,de obicei obiecte fãrã importanþãpe care le luam totuºi, înduioºat de singurãtatealor, de abandonul acela sfîºietor în mijloculunui oraº probabil necunoscut pentru ele.Am ridicat-o deci politicos, am privit-o cuun surîs indulgent ºi, pipãindu-i cu arãtãtorulo cicatrice finã, rãmasã în urma unei vechirãni nemãrturisite, am bãgat-o în buzunarul de susal hainei, lîngã batista înfocatã, convins cãfac exact ceea ce trebuie. Am tresãrit surprinsînsã cînd, a doua zi, aproximativ în acelaºi loc,am zãrit o altã bilã, tot cenuºie, dar de o nuanþãmai deschisã, puþin mai grasã ca prima ºiparcã mai vioaie. Am salvat-o ºi pe aceastac-o imperceptibilã mirare a sprîncenelor, pãstrîndu-mi,calm ºi protector, eleganþa înnãscutãºi atît de apreciatã în almanahul Gotha.Am trãit apoi cîteva luni de adevãratã încîntare.Întîlneam din ce în ce mai multe bile, dedimensiuni variate, irizînd culori tandre, avîndîn preajmã-le un aer rarefiat, trandafiriu, maidulce decît cel pe care-l respiram normal, închizînd

216 Emil Brumaru

muzici laice ºi limpezi, declanºate lacea mai uºoarã atingere, în sferele vesele, îmbujorîndu-miobrajii cu rotunjimea lor juvenilã.Mã delectam ceasuri întregi rostogolindu-lepe scînduri vajnice de brad, geluite pînã lacatifelare, evitînd cu graþie ciocnirile ilicitesau scufundîndu-le, aproape leºinate de plãcere,în gãleþi pline cu ºampanii calde ºi aurii.Iniþiindu-mã în arta delicatã (dar virilã !)a balisticii, le aruncam în oglinzi tulburãtorde adînci spre-a crea, pentru o clipãmãcar, iluzia cã-ºi vor sãruta propriulcontur, însîngerîndu-ºi-l nostalgic. Suit pecasã, rãvãºit de luminã ºi orgoliu, organizamfermecãtoare tablouri vivante, executatecu voluptate pe marginea subþire a streºinilorde ºindrilã, înfãþiºînd scene de urãºi amor din viaþa învãpãiatã a fluturilorvaganþi ; iar dedesubt, pe pajiºti : platbandede crini, tapajul mieilor cruciferi !Uneori, extenuat de zbenguiala lor gentilã,le înþepeneam, din capriciu, în faldurile unormelodii severe, cîntate cu un singur degetla orga hidraulicã a familiei, ca dupãaceea, plictisit, sã le îngãdui cele mai deºucheatetraiectorii printre vaze cu buzegroase ºi rãsfrînte, pe stofe ºi pluºuripubere, în spaþii rãu famate. În sfîrºit, nemaiputîndsã le suport, sîcîit de rouã, ledam pradã, numãrîndu-le în prealabil cu abacul,ca sã nu se piardã în tufele proaspetede nãsturel, motanilor mei opiomani.Pînã ce, pe neaºteptate, într-un amurg deþipirig am înþeles totul. Tocmai mã chinuiamsã cuprind o bilã copilãros de timidã,aparent pãrãsitã pe lespezile unei curþipustii, în realitate înconjuratã cu dragostede remize parfumate discret cu tabac, reuºisem

217Adio, Robinson Crusoe

chiar s-o iau în braþe � îi simþeamapãsarea dureroasã de piept � cînd,într-o fracþiune aprigã de secundã, am priceputo datã pentru totdeauna, înfiorat decalvarul ce aveam sã-l strãbat de acum înainte,cã nu, nu eu le adunam îndatoritor ºi naivîn caleºti închiriate anume (adio, adolescenþamea amanetatã la muntele de pietate !),ci ele, oh, da, ele mã cãutau cu neliniºte, cupatimã, cu trufie, pretutindeni. Eram, pur ºisimplu, urmãrit pas cu pas de bile !

218 Emil Brumaru

* * *

Trebuia sã dispar. Bineînþeles, fãrãca nimeni sã observe. Mã gîndeam la o arderebruscã, totalã, lipsitã de flacãrã, într-o sobãconstruitã cu delicateþe în jurul meu,pe grãtarul cãreia sã nu rãmînã nici unpic de cenuºã, ci doar aerul încãperii sãse dilate uºor, presînd îndurerat pereþii,ferestrele, uºa... O altã posibilitate arfi fost sã mã dizolv încet, silenþios, într-unmare creuzet de sticlã de Murano ascuns înpivniþa gazdei, comentîndu-mi în ºoaptã,cu citate din clasici, pe îndelete, descompunereaîn substanþe din ce în ce mai inocente.Oricum, eram hotãrît, într-un fel saualtul, sã iau melcul de coarne !

Roua lecturii

Insula misterioasã

Vine o vreme cînd sîntem pãrãsiþi, nude oameni, ci de personajele cãrþilor citite-ncopilãrie. Nu mai plutim cinci sãptãmîniîn balon, nu mai cãlãtorim spre centrul Pãmîntului.Adio, doi ani de vacanþã ! Un ultimsalut ºi cãpitanul Nemo se scufundã încet,dar pentru totdeauna, cu vajnicul sãu Nautilus,sub mãri. Umblãm mai tãcuþi ºi mai triºti,noi, cei rãmaºi pe un þãrm.

ªi ne-am da toate bilele ºi toþi nasturiiºi cioburile de sticlã coloratã ºi zmeieleºi sîrmele ºi cretele ºi mosorelele, ca sã maifim lãsaþi o datã sã vãruim, într-o dimineaþãstrãlucitoare de duminicã, gardul lui Tom Sawyer.

�En garde !� ; unde e D�Artagnan ?�En garde !� ; unde, unde sînt Athos ºi Porthos ºi-Aramis ?�En garde !� ; vicontele de Bragelonne ?Veºminte subþiri de mãtase, spade fine

ºi-alunecoase ca untdelemnul, marchize topitede-amor în caleºti cu vizitii îmbrãcaþi jumãtateîn alb, jumãtate în negru : încã o clipã ºi nu-s.O mie ºi una de dupã-amiezi, hoinãrind pestrãzile-nguste ºi-n pantã ale unui orãºel cunenumãrate ciºmele, prizînd cu deliciu, în umbrazidurilor portocalii, cel mai nostalgic prafde cãrãmidã, întrezãrind tot mai aproape, tot maideparte, tot mai aproape :

INSULA MISTERIOASÃ...

220 Emil Brumaru

Nemaipomenitul roman

Capitolul I În care se aratã mirarea,dispreþul ºi chiar indignarea unorpersoane grave, întrebate fiind dacã maicitesc din cînd în cînd cîte o carte deJules Verne.

Capitolul II În care se vãdeºte cãtotuºi, deasupra noastrã, a tuturor, printrecrengile unui arbore veºnic, stãruie încãsurîsul Pisicii de Cheshire.

Capitolul III Peste care nu se poatetrece decît cu ajutorul unui covor fermecat.

Capitolul IV În care, odatã ajunºi,ne apucãm cu mic, cu mare sã cãutãm comoriascunse-n locuri pustii, dar nu gãsim nimic.Cît de triºti sîntem dupã aceea. Cum ne consoleazãContele de Monte-Cristo.

Capitolul V În care autorul, cu braþuldrept zdrobit de-o archebuzã, îºi continuãcu ºi mai multã înflãcãrare Opera. O parãmagnificã.

Capitolul VI În care : �Hm, miroase a spiriduºi !�.

Capitolul VII Pe care nu-l putem citi,fiind invizibil. Dezastruoasa renunþare la lecturã.Hobbitul Bilbo se opune.

221Adio, Robinson Crusoe

Capitolul VIII În care fraþii Grimmbeau hidromel cu Fraþii Barbarossa. PuþinãZmeurologie.

Capitolul IX În care soseºte cu-aeroplanulînsuºi domnul Antoine de Saint-Exupérymustrîndu-i din carlingã cu degetul pe ceice au uitat de Micul Prinþ.

Capitolul X În care autorul, luîndu-ºirãmas-bun de la fiecare, încheie Nemaipomenitulroman ºi porneºte, plin de îndrãznealã, pe-ungalion pictat în ocru, spre noi ºi întortocheateaventuri. �Piticul cît trãieºte sperã...�

222 Emil Brumaru

Însemnãri despre detectivul Arthur

Detectivul Arthur venise anume. Ce enigmãbrumatã ! Un strugure mort putrezea între sîniiEleonorii ! ªi-n jur doar brînduºe ºi genþianeºi, oh, trei fecule de înger mãrite cu lupa luiblîndã. ªi-o nucã de cocos ciudatã ! ªi dulci, uleioasetoxine-n pantofii de iuft. Doamnã, a spus,v-a trãdat lenjeria, sînteþi asasinã ! !

Detectivul Arthur avea pipa plinã de rochii !Pe cea albã, legumã pudratã-ntr-un jgheabde ciºmea, o fuma visãtor numai seara. Pe ceaverde-o-nãlþa spre tavan cu sfialã. (Dantela eiarsã-n dulapuri de-amiazã !) Ultima, portocalie,cu fructe blajine crescute sub mîneci ºinasturi uzaþi de tarhon, n-o aprindea niciodatã.

Gumilastic duios îi þinea jambiera lucioasãde pulpe. Avansa-n magazii cu prudenþã.Ce crime frumoase-n borcanele-albastre de-osînzã !ªi-n bãlii ce spaimã ºi ce rumeguºuri,Arhanghele Umed ! Ce sceptre de molii, o, tu desfãtatuleveºnic de negrele creme de ghete !ªi-alãturi un primus imens de alamã...

Detectivul Arthur era prinþ al piperuluiputred ! Un heruv de chiºleac (ameþit de destin)îl pãzea lîngã uºa cãmãrii, morcovi cu arcurisãltau sub picioarele sale de-azur. Limpede,limpede curge oþetul...

223Adio, Robinson Crusoe

Cîrpe moi de aromã strîngînd de pe jos,detectivul Arthur cugeta : �Cepele scoase dinîngeri sînt dulci, transparenþi tãieþeii dinsufletul meu de adult. Gutuia danseazã în juruldulapului galben ºi-o bilã gãsitã pe pajiºticreºte, oh, creºte strivindu-mã tandrã�.

Detectivul Arthur nu mai poate iubi decîtpiersice mari întîlnite prin poduri. Stã înjilþ satinat toatã ziua ºi-aºteaptã mesagiulcifrat de iepuri ! Dimineaþã (c-o tiflã !) un liftîl aduce tãcut printre oameni, iar seara el pleacãdin nou pe vaporul cu aburi...

224 Emil Brumaru

Scufiþe (I)

A lui Perrault este, indiscutabil,�cea mai frumoasã�. A fraþilor Grimm doar�drãgãlaºã�.

Amîndouã sînt trimise, într-o bunã zi,la bunicuþele lor, bolnave în ultimul timp,prima cu o plãcintã ºi-o ulcicã plinã cuunt, a doua cu un cozonac ºi-un kilogram devin. Dacã Scufiþa lui Perrault nu primeºtenici un sfat de la maicã-sa (ceea ce i-arscuza oarecum greºeala din pãdure), celeilaltei se atrage atenþia în mod expres sã nu seabatã din drum, sã nu alerge (ca sã nu spargãsticla), sã spunã �bunã dimineaþa� cîndajunge.

Intrate în pãdure, ºi una, ºi alta daude Lup, dar nu se sperie fiindcã, zice Perrault,fetiþa �habar n-are cît e de primejdios sãte opreºti ºi sã asculþi un lup�, iar fraþiiGrimm adaugã : �Scufiþa Roºie nu ºtia ce lighioanãrea e lupul...�.

Lupii, dupã ce aflã, în urma unui interogatoriucondus cu multã fineþe, unde staubunicuþele, ajung la ele înaintea scufiþelorrespective, le-nghit fulgerãtor ºi-aºteaptã-ntravesti, lungiþi pe paturi, sosirea întîrziatelor.ªi astfel, punînd capãt unei discuþii încare ele se mirã naiv (�ªi ce dinþi lungiai, bunicuþo !�), iar ei rãspund cu cinism (�Casã te mãnînc !�), sînt înfulecate ºi dînsele.

(Va urma)

225Adio, Robinson Crusoe

Cîntec de pirat

Lui ªerban Foarþã

Piraþii de apã sãlcieAveau un cadavru la bord.Piraþii de apã sãlciePluteau cu cadavrul spre nordDeºi nu erau toþi de-acord,

Cãci cîteodatã cadavrele-nvie.

Piraþii de apã sãlcieAveau trei butoaie cu rom.Piraþii de apã sãlcieZiceau : �O sã bem pînã vomVorbi un ciudat idiom�.

Cãci cîteodatã cadavrele-nvie.

Piraþii de apã sãlcieAveau cel mai straºnic tutun.Piraþii de apã sãlcie,Privind poze vechi în album,Scoteau gînditori pe nãri fum,

Cãci cîteodatã cadavrele-nvie.

Piraþii de apã sãlcieAveau ºi-o femeie cu ei.Piraþii de apã sãlciePlîngeau cînd trecea, cu sîni grei,Cadavrul frumoasei femei,

Cãci cîteodatã cadavrele-nvie.

226 Emil Brumaru

Scufiþe (II)

Pînã la înghiþirea bunicuþelor ambii lupis-au comportat destul de inteligent.Dupã aceea însã, lupul fraþilor Grimm dã dovadãde-o imprudenþã inacceptabilã. Dacã nu cumva autoriin-au forþat în vederea unui deznodãmînt fericit.Pentru cã altfel lupul, trebuie s-o spunempe ºleau, nu poate fi considerat decît nãtãrãu !Prima greºealã. Uitînd uºa deschisã, creeazã Scufiþeisenzaþia unui pericol iminent : �Vai, Doamne, ce-ofi azi cu mine, de mi-e aºa de fricã ?...� ºi riscãdeci sã-ºi piardã prada. A doua greºealã (fatalã).Odatã sãturat, nu gãseºte altceva de fãcut decîtsã se culce din nou ºi s-adoarmã cu uºa, presupunem,tot deschisã, sforãind �de se cutremurau pereþii�.Profitînd de gafa enormã, e la îndemînafraþilor Grimm sã trimitã un vînãtor ce extrageprintr-o laparatomie executatã c-un foarfeceScufiþa ºi bunicuþa din abdomenul lupului ºi-apoisã i-l umple (toþi cinci !) cu bolovani, fãrã ca acesta,datoritã profunzimii somnului, sã simtã ceva.Bineînþeles cã, trezindu-se (în sfîrºit !) ºi vrîndsã fugã, pietroaiele îl vor trînti la pãmînt ºilupul va da, vorba fraþilor, �ortu� popii�.

Finalurile basmelor diferã complet.Fraþii Grimm omoarã lupul, scot la luminã bunicuþa

ºi Scufiþa, totul terminîndu-se cu angajamentulacesteia : �De-acum înainte n-o sã mã maiabat niciodatã din drum...�.

227Adio, Robinson Crusoe

Perrault, modern ºi crud, lasã personagiile-nburta întunecoasã a fiarei vii într-un final deschisoricãrei interpretãri, indiferent de morala lipitã,pare-se, din complezenþã :

�Vedem aicea cum copiii, deseori,ªi mai cu seamã tinerele feteFrumoase, graþioase ºi cochete,Fac rãu dacã ascultã de orice trecãtori,ªi n-are rost sã fim mãcar miraþiAtuncea cînd de Lup ei sînt mîncaþi�.

Preferãm Scufiþa lui Perrault ºi pentru cãni se dã posibilitatea de-a o salva chiar noi !

228 Emil Brumaru

Însemnãri despre Julien Ospitalierul

Fermecãtorul nimb de jenã pe care-lcãpãtã J.O., surprizîndu-ºi motanul de angorasãrutînd (pe întuneric !) laptele. Umilinþacu care apoi, ceasuri întregi, aºezat peun trepied vînãtoresc în faþa oglinzii,cãuta sã ºi-l smulgã folosind o pensetãpentru sprîncene de damã.

Principalul era sã nu fie lãsat singur.Altfel, ca sã dizloce din terasamentul cãiiferate departamentale o traversã crãpatãextatic, mustind de pãcurã, prinsã drãceºte înbuloane de diamant, J.O. dansa înflãcãrat zileîn ºir ; sau, ca sã rupã din propria-i camerãun perete anume vãruit pentru asta, cutencuiala matlasatã ºi geamurile � omagiusubtil ! � înzãpezite în aer, ºi sã-l dãruiascã,surîdea pînã la delir.

Flaconul acela subþire, plin cu balecurate de mãgãruº, þinut noaptea în geluiturifragede de crin, prin care J.O. priveazilnic, susþinînd cã întrezãreºte undeva,foarte departe, parcã dincolo de orizont,niºte fiinþe nesfîrºit de blîndefãcîndu-i din mînã gesturi consolatoare sau(dacã era-n amurg) fluturînd deasupra lor,a despãrþire : batiste, verande...

229Adio, Robinson Crusoe

Boala spiritualã a lui J.O. accentuîndu-se,hulubãriile i se pãreau din ceîn ce mai mici. În timpul îndelungatei saleagonii, de cîte ori i se aduceau, dimineaþa,pentru a-ºi face lectura, buchete de volburã,constata neputincios cã roua a devenit cubicã.Nu mai înþelegea nici un cuvînt, avînd urechileînfundate cu parfumuri compacte...

230 Emil Brumaru

Adio, Robinson Crusoe

Nimeni nu ºtie cã împreunã cu RobinsonCrusoe am stat ºi noi : eu, Ada, Cecina ºiceilalþi. Eram cu toþii, v-o jur, într-o haltãînconjuratã de salcîmi pe insula aceeacãreia nu-i cunoºteam prea bine numele. ªefulhãlþii era chiar tatãl meu, avea uniformãºi chipiu ºi da drumul la marfare (ce mîndruºi zvelt !) cu paleta. Pentru cã pe linianoastrã nu treceau decît marfare. Iar RobinsonCrusoe nu avea nimic împotrivã.

Dimineaþa desfãceam pe peron toate benzilede telegraf ºi fãceam pe ele, cu creionulchimic, linii ºi puncte. Apoi le strîngeam laloc ºi mã duceam în dosul magaziei de cerealeca sã scobesc zidul între cãrãmizi c-uncuþit vechi ºi tocit de bucãtãrie. Acolo amîntîlnit-o pe Ada. De la început mi-a spuscã Robinson Crusoe i-a dat voie ºi ei. Am furatimediat nasturii aurii de la uniforma luitaicã-meu, nasturii aceia ce au pe ei o roatãcu aripioare de vultur, la care þinea atît demult, încît îºi cususe douã rînduri : unul pentrucheutori, celãlalt pentru plãcere. Doar nuputea sã se supere. ªtia cã-i vom da, pentrucã ne lasã pe insulã, lui Robinson Crusoe.

Apoi a apãrut, de data asta într-o dupã-amiazã,Cecina. Era mai mare ca noi, terminase

231Adio, Robinson Crusoe

poate liceul ºi ne-am mirat cã a fost admisãpe insulã, mai ales cã la sosire nici n-a pomenitde Robinson Crusoe, iar mai tîrziu,cînd a venit vorba despre el, s-a eschivatpur ºi simplu. Purta o rochie de stambã viºinie,bombatã ciudat la piept ºi la început,cred cã vã daþi ºi singuri seama, n-amcrezut-o, pe urmã însã, dupã ce ne-a lãsatsã-i atingem cu degetele, da, ne-am convins :avea sîni !, deºi probabil cã era vreo scamatoriela mijloc. Totuºi, lucrurile continuauca mai înainte. Spre searã, cînd marfareletrecuserã de mult, ºi-abia a doua zi trebuiausã vinã din nou (dar nu eram siguri niciodatã),ne adunam lîngã grãmezile de cheresteadin faþa hãlþii ºi împreunã cu servitoareaplecam pe linie ca sã rupemvolburã pentru iepuri. Noi rãmîneam în urmã,prindeam cãrãbuºi ºi-i îngropam în pãmîntacoperindu-i cu iarbã. Servitoarea se îndepãrtaîncet-încet ºi, dincolo de semafor, dispãreadupã canton. Se întîlnea, fãrã discuþie,cu servitorul lui Robinson Crusoe.

Cu Robinson Crusoe, desigur, vorbeam numaieu. Îl vizitam într-un vagon de persoanestricat, aflat pe linia moartã, de obiceidupã-masã, cînd lumina e albã ºi toþi acariidorm sau sînt plecaþi. Puteam fi sigur c-osã-l gãsesc acolo. Intram în primul compartiment,mã întindeam pe burtã pe banca lucioasãºi galbenã ºi-i spuneam ce-am mai fãcut.Prin geamul spart se vedeau în grãdinãpãtlãgelele mari, orbitoare, ne oglindeam înele. Mirosea a pãcurã-ncinsã ºi-a pãtrunjelcopt. Uneori îi cîntam din muzicuþã ; despre Cecinanu-i pomeneam însã.

232 Emil Brumaru

ªi deodatã, într-o zi, s-a întîmplat cevanemaipomenit. Mai întîi Ada, tam-nisam, în timpce mã coboram în fîntînã ca sã-iarãt cine sînt, a strigat, aplecîndu-se tarepeste marginea de piatrã, cã ea poate faceasta ºi fãrã ajutorul lui Robinson Crusoe.Eram cît pe ce sã cad ! Apoi Cecina, maisubþire parcã ºi mai frumoasã, a dat a înþelege,rîzînd, cã ea stã pe insulã fãrã sã-ºifi cerut voie de la nimeni, chiar aºa a zis :�de la nimeni�. ªi, culmea, servitoarea noastrãa început sã se plîngã cã Vineri, da, Vinerii-e urît de moarte. Asta mi s-a pãrutde necrezut ! Mi-am pus în gînd sã-l vãd neapãratpe Robinson Crusoe.

Iatã cum a fost. Pe linia moartã vagonulpãrea pustiu. M-am prins de bara ruginitãºi, ca-ntotdeauna, am fãcut un salt grozav.Pe culoar un iepure c-o taºcãverde dupã gît m-a privit uluit. Am intratîn compartiment. Era cald, se auzeau viespilece-ºi agãþaserã fagurii în plasele de bagajerupte ºi parfumate. De pe insulã nu veneanici un zgomot. M-am aºezat pe burtã ºi-amaºteptat aºa pînã seara. Pe urmã m-am dat jos,m-am scotocit prin buzunare, am scos cretaºi-am scris cu litere mari, de la un capãtla celãlalt al vagonului, sub geamurile sparte,ca sã se vadã bine :A D I O, R O B I N S O N C R U S O E

Dulapul îndrãgostit(1980)

Cîntec

În carnea noastrã fragedã doar vîntulκi pune gura moale ca un crinªi strãvezii doar sufletele vinªi roua sã ne mîngîie veºmîntul.

Pãºim uimiþi alãturea de cerbiiCatifelaþi, cu gîndurile crudeªi pasul nostru umed îl audeNumai urechea florilor ºi-a ierbii.

Dar uneori tristeþea ne încearcãPrimejdios, cum miezul unor nuferiLopata de pe-o margine de barcã.O, prospeþimea de-a putea sã suferi !

236 Emil Brumaru

Gramofon stricat între douã dulapuri

Superstiþios, asemeni vechilor almanahuri, sufletul meu sepierdea în presupuneri tot mai fistichii. Aºteptam ziua ºi oramenite de zodiace cînd înneguratul dulap, ieºindu-ºi dincalmul lemnului sãu nobil, va înºfãca definitiv trupul decarne trandafirie al Reparatei ºi-l va închide, pentru torturidelicioase, în încãperile lui speciale. Acolo ea va plîngedeznãdãjduitã, îºi va frînge mîinile ºi boiul pînã ce eu, ca unalchimic fãt-frumos din athanor, o voi scoate la luminã ºi-ivoi acoperi sînii magici cu sãrutãri.

Oh, Doamne,-n lumina de toamnã atîrnãO plapumã galbenã-ntinsã pe sîrmã

Oh, Doamne,-n lumina de toamnã atîrnãO plapumã galbenã-ntinsã pe sîrmã

Oh, Doamne,-n lumina de toamnã atîrnãO plapumã galbenã-ntinsã pe sîrmã

Intram în dulap ca-ntr-un imperiu. Graniþele lui, abia trecute,mi se pãreau de mult lãsate-n urmã, atît de nou, de înspãi-mîntãtor ºi totodatã de naiv se desfãºura peisajul. Pe pajiºtilenecuprinse ale unui sertar greoi (cu mîner încolãcit nesãþiosde pofta viperii ce-ºi înghiþea coada solzoasã de argint),rãtãceam zile întregi, beat de mireasma nostalgiilor secrete,scãldat în lumina verzuie, din ce în ce mai densã, maifierbinte, mai hainã a destinului. O rouã clandestinã, uºorlãptoasã-n miezu-i alterat, îmi umezea, pe furiº, gleznelesubþiri. Întîlneam insecte fascinante prin monstruozitatea lor

237Dulapul îndrãgostit

fragilã, sensibilã la þipãtul meu ascuþit ce le încremenea,strãvezii, într-o catalepsie fosforescentã. Nebãnuit de pur, îmisimþeam trupul dispersat în particule tandre, polen umil ºibrun purtat de vînt spre ovarul mãtãsos al acelei uriaºe floriangiosperme pe care trebuia s-o fecundez în cel mai tainicspaþiu al dulapului cu preþul vieþii.

238 Emil Brumaru

* * *

Sã azvîrlim poemele în troaceDe bulion cu franjurile moiªi-n dup-amiezi cu muºte columbace,Printre gigante bule de oloi,Sã mursecãm femeilor dulci þîþaCea prinsã,-n sus sã stea, de sfîrc cu aþã,Cu nara dilatatã de tãrîþaMãrarelor tocate pentru raþe !Sã preþuim în perne ºolduri dalbe !Obraji mai proaspeþi are Dumnezeu ?Au roua sau smîntîna sînt mai albe ?Au rostogolul sferei e mai greu ?

ªi sã cîntãm, cît ne mai þine firea,La orga hidraulicã iubirea !

239Dulapul îndrãgostit

Marº

Tãia-vom rîma cu toporulDe groasã-i ce-i.Naivi, audia-vom corulGraºilor miei.

Vom ajuta melcii la treabã.Roua din pragO vom cãra, subtili, în roabãDin lemn de fag.

ªi pentru a-i mãri misterul,Cînd cade jos,O sã umflãm cu þeava mãrulCel unsuros.

Apoi vom scãrpina copaciiSã creascã blînd.Preapofticioºi, ugerul vaciiVom lua mulgînd.

ªi astfel, spre-a ne trece veacul,Din tatã-n fiuVom coace-n role vechi dovleaculPortocaliu.

240 Emil Brumaru

Hermaphroditus

Apoi am fost lãsat sã plec în lumePrintre izvoare ce au prund ºi spumeªi printre fluturi orbi izbind în mineAripile lor mari cu þigle fine.

ªi într-un lac, cãtre sfîrºitul zilei,S-alunec vrînd în undele ce facBulboane moi de lapte ºi vanilii,M-a îndrãgit nimfa acelui lac.

ªi ne-am iubit priviþi suav de-o turmãDe june junci, dar am fugit pe urmãCãci mîngîierea-i mã fãcea sã sufãrCa nufãrul de globul altui nufãr.

Atunci ea s-a rugat cu vorbe crude,Miresmele fãcîndu-le s-asudeÎn izuri iuþi ºi melcii sã pocneascã,De-a pururi trupurile sã ni se uneascã !

ªi ce mi s-a-ntîmplat nu pot a spuneNici celor mai nefericite pagini.Sãlbãtãciune am rãmas, sãlbãtãciune,Surîs al fumuriilor paragini.

241Dulapul îndrãgostit

Elegie

Degeaba-mi stau pe clanþa de la uºãªi-mi cîntã porumbeii : ugul-ugul,Vreau sînilor tãi albi sã le simt jugul,Prinde-mi cu pãrul viaþa-n dulci cãtuºeªi lasã-mã sã-þi scriu umil pe rochiiªi fructe mari sã umplu cu luminãLiturgicã. Nu mã izbi cu ochii,Fii ca-n dulapuri calde o diftinãPe care, trist, în orele de-amiazãUn înger cu melon o viziteazã.

242 Emil Brumaru

Elogiul Reparatei (I)

Eºti proaspãtã în dimineaþa astaCa fructele cu pijama de brumãPe care melci spumoºi îºi lasã pasta.Fãptura ta aluaturi moi însumãCrescute bine-n untdelemnuri sfinteªi-n locuri ruºinoase cu smochine.Sînt sluga blîndã de acum-nainteA celei mai gingaºe ºi mai fine.Þi-e inema ca inema de ceapã(ªi sînt ºi cepe ce au douã inemi !),Usturãtoare celor ce-o dezbracã,Dar c-o dulceaþã ce n-o ºtie nimeni.

Priveºte farfuriile cu borº,Mi-e sufletul ca sfecla asta : roº !

243Dulapul îndrãgostit

Bulionul

Închis în pieptul sticlelor largi zac.Ermetic dopuri josnice mã strîng.Mã ocãrãsc sigilii dupã plac.Sînt inima ce bate-n raftul stîngAl unui grosolan bufet nãtîngPlin cu scrumbii. Vã par vulgar ºi-opac.Injurii fãrã nici o socotealã.De-ajuns mi-i un bulbuc mai colorat.Sînt sufletul tomatelor ! Mã scoalãOrgoliul lor din limpedele-mi pat.

244 Emil Brumaru

Elegie

Îngãduie-mi sã-þi spun ciupicii luciiPlini de zambila gleznelor, ucis,Jartiera cum înconjurã nãuciiCiorapi purtaþi de tine ca-ntr-un vis.Oh, fusta ta (piu-piu !) scoate-o cu totul !Dã-mi linguriþe lungi ca sã mãnîncCu graþie ºi-ndurerat compotulDin peºtera castronului adînc.ªi lasã-mi trupul moale sã se culceAlãturi de al tãu. De ce nu vreiSã mi-l destrami ca pe o cîrpã dulceDe borangic muiatã în ulei ?

245Dulapul îndrãgostit

Bagatela

Diavoli subþiri, din purã încîntare,Degeneraþi la suflet ºi copitã,Suflau, spre a ne duce în ispitã,Prin mosorele globuri verzi pe care,

Înfãºurate-n lungile lor gene,Cu sîrme-n sfîrc ºi coapsele umflateÎn moi butuci de umbrã, sub lãcate,Fecioarele pluteau trîntite-alene...

246 Emil Brumaru

Elogiul Reparatei (II)

Þi-s unghiile moi ca pãtrunjelulCrescut la umbrã. Florile-n urechiÎþi toarnã praf. Cînd treci, sfãrmi cu pudelulProtoierii de rouã-n þelini vechi.Asemeni unui domn fanariotPe care-n þara asta l-au pus turciiÎntr-un amurg surpat ca moþul curciiVreau sã te pup amarnic peste totCe mã-nspãimîntã ºi îmi este dragCã pînã ºi Allah de poftã rage.Cît de frumos te-apleci între vîzdoageCu fustele-nãlþate ca un steag !

ªi cît de inocenþi la toate celeÞi-s ochii precum unei iepi fidele.

247Dulapul îndrãgostit

Elegie

Mai ºtii dup-amiaza sã-þi bagiSub pompe picioarele dragiªi mîinile albe sã-þi culciPe burta borcanelor dulci ?

ªi spune-mi, oh, spune-mi, mai aiEsenþa aceea de ceaiDin care-þi plãcea sã serveºtiMotanii sosiþi în caleºti ?

ªi-acel bulion legendarCe viaþa-mi umplea de fiori,Clocind lîngã ziduri de var :Beþii, strãlucire, amor ?

248 Emil Brumaru

Elogiul Reparatei (III)

Þi-i rotunjimea þîþei geluitãªi la mijloc cu cafeniu buton,ªi coapsa ta cu fierbinþeli de plitãL-ar fierbe pînã ºi pe SolomonPe cercurile ei ca pe-un ibricCu lungul sãu þurlui cuprins în aburi.Þi-i murdãria strînsã în buricMai dulce decît mierea cea din faguri.ªi corpul tãu didactic ce ne-nvaþãSã-i preþuim savantele deliciiAre plãceri într-însul pîn� la greaþã.Îndrumã-ne, o, dã-ne vagi indicii

Cum sã-þi iubim mai bine carnea plinãDe zmieurã muratã în rãºinã.

249Dulapul îndrãgostit

Poveste

Lîng-un ºarpe de mãtaseS-a oprit o floare verdeFericitã sã-i dezmierdeLiniºtea primejdioasã.

Dar pufoºi de spaimã cerbiiL-au strivit ºi-ntre izvoareSingur-a rãmas o floarePeste frãgezimea ierbii.

250 Emil Brumaru

Reparata ºi Pirata

Reparata ºi PirataCea chioarã de-un sîn fac plataIeºind din restaurantªi-angajeaz-un diamantSã le plimbe prin oraºÎn amurgul pãtimaº.

Pirata chioarã de-un sînVede-un fluture bãtrînBînd absint într-o tavernãCu-aripa-nfundatã-n pernãªi ºopteºte : �Reparata,Tu eºti gata ? Eu sînt gata !�.

ªi-atunci amîndouã intrãÎn tavernã sã cuprindãFluturele trist în braþePentru-ntreaga lor vieaþãCãci, oh, totul, totul, totulE-un zuluf fãcut cu drotul !

251Dulapul îndrãgostit

Johnny RãducanuMîngîind pianu-nªaluri cu motanul

Do-Do

Cum zace icra veche de ºtiucã-n blid umbrosSau gãinaþul gîºtei de angora în praf,Sufletul meu netrebnic trîntit cu faþa-n josE-n pernele topite de-amor ca-ntr-un pilaf.

Cãci nu mai pot. Tristeþea cu îngerii ei hîziTrage pe roatã roua, toceºte colþul murei ;Oh, unde sînt candoarea mea datã cu sacîz,Rãzboaiele naive ºi tragice cu Burii,

Montgolfierii palizi urcînd un cald balonDin straturi de zambilã în atmosfera sacrã,Butelia de Leyda ºi chiar de Bulionªi-acele hãlci de carne sãlcii de-omidã macrã ?

252 Emil Brumaru

Defãimarea Reparatei (I)

De mîini ºi de picioare þi-am prins cu frînghii groaseTrupul viclean ºi trîndav de patru straºnici fluturiCa sã þi-l rupã-n calde bucãþi. Stînd pe mãtase,La geam, cu talpa-n lapte ºi buzele-n vermuturi,Voi admira mari flenduri din fusta ta de stambã,Canari pletoºi cîntîndu-mi cu tril de marmeladã,ªi mestecînd crenguþe voi arunca în ladãMelci gîtuiþi zburdalnic c-un vechi fitil de lampã !Iar cãtre searã, tandru, voi aduna din iarbãSînii tãi zmulºi ºi capul cu pãrul lung de-un metruªi coapsele voioase, ºtergîndu-le de barbã,Spre-a le pãstra-n borcane cu cãptuºeli de fetru,

Dovezi pecetluite în saramure fineCã mi-ai iubit motanul mai mult decît pe mine !

253Dulapul îndrãgostit

Bocet de adult

În van mã-ndeamnã la pãcateCrini cu petale suflecateDe li se vede tot parfumul,Mi-e tot mai leneº, frate, drumul,În lãmpi fitilul nu mai are pîlp,Fluturii mei sînt arºi de vii la stîlp.Mã trezesc de dimineaþãÎnger condamnat la viaþãªi mã seacã, frate, seacãTot ce trece ºi-o sã treacã :Dulcele tren de persoaneCu coconi ºi cu cocoaneMirosind la geamuri zareaPîn-i-apucã disperarea.ªi mã doare, frate, doareTot ce stã pe policioare :Praful cu grumaz de razã,Roua de dupã amiazã,Aerul din sticlã, moale,Amintirea dumitale...

254 Emil Brumaru

Defãimarea Reparatei (II)

Chivernisitã þaþã, dacã-þi pupLaba piciorului sau laba mîinii,Nu te-nºela. Au nu ºtii cã stãpîniiDin mult plictis din cinste se-ntrerupªi milogind îºi terfelesc ei crinulCe pe blazon mereu stãruie pur ?Cum crezi cã unui Domn tu poþi DestinulSã i-l înghiþi cu lacomii tãi nuri,Cãþuie dãtãtoare de miasme,Tu, care faci ºi dintr-un fruct bordelªi nãscoceºti iubiri tot mai altfelPîn� ce plãmînii þi se-neacã-n astme ?

La tine vin ca la un Antihristªi-apoi promulg bule de aur, trist !

255Dulapul îndrãgostit

Elegie

Risipit îmi e destinul,Luat de vînt ca fluturii,Lacom îºi apasã crinulGura lui pe-a ciuturei.

Nici un înger nu-mi mai þineÎn spinare sufletul.Duce-m-aº pe cãrãri line,Dar mi-e pieptul nesãtul,

În lumina dureroasã,De-un perete alb de casã ;Sã-i mîngîi ºi sã-i rãsfãþ,

Ca o pacinicã omidã,Varul, pîn� la cãrãmidã,Oh, cu carnea mea de preþ !

256 Emil Brumaru

Cîntec de toamnã

Trebuie bine-nþeles anotimpul :Miresmele sînt pentru morþi.Trebuie bine-nþeles anotimpulPrin care nãrile,Ca pe un suflet ucis,Þi le porþi.

257Dulapul îndrãgostit

Dulapul îndrãgostit

Mult timp Julien Ospitalierul (pe atunci logodit în tainã cuºtampila Adelfina) ºi-a þinut hainele, o cãmaºã ºi un pantalonde doc, pentru a le pãstra prospeþimea ºi sfinþenia galantã arãcorii în þesuturi, într-o fîntînã din fundul grãdinii sale sferice.(Nu-ºi construise încã fîntîna din sufragerie, în care s-a ºicoborît definitiv apoi.) De la o vreme, obosindu-l trambalarearitualã a veºmintelor, în fiecare dimineaþã ºi searã, cu ajutorulciuturei, ºi incomodîndu-l faptul cã toþi ºtiau cînd se dezbracã(îngerii îºi luaserã obiceiul de-a vesti, prin sfîºietoare tangouricu figuri, executate în verandã, momentul în care J.O. desfãceadin cheutoarea mîhnitã a gulerului cãmãºii primul nasture,cel capital !), de la o vreme deci, se gîndi sã-ºi cumpere undulap. ªi l-a adus în casã într-o dupã-amiazã incertã de aprilie,cu cerul plisat fin ºi burlanele înfundate de melancolie,victorios, dar istovit de efortul încãrcãrii ºi descãrcãrii dincaleaºca pusã la dispoziþie de prietenul sãu, detectivul Arthur,aceeaºi caleaºcã în care, peste cîþiva ani, proprietarul ei tandruºi trist ºi-a plimbat iubita idealã pe coclauri, iar peste alt ºirde ani, J.O. (detectivul Arthur nu mai era) a transformat-o înpoºtalion de bulion. Zgîrieturile cîrlionþate în formã de R,scrise de dulap pe panourile pudrate ale caleºtii, au vãdit înmod briliant clarviziunea lui eroticã ; ºtia deja cum se vanumi tulburãtoarea femeie, cea cu trei sîni mistici ºi douãsuspine laice : Reparata ! Bãgîndu-l în casã, aºezîndu-l tainicîntr-un colþ ferit de debandada lentã a melcilor, mãgulindu-lcu mãnunchiuri de piedecuþe ºi bile rostogolite printre labele-icafenii, grija majorã a lui J.O. a fost sã-ºi domine dulapulîmblînzindu-l. Fiindcã, de ce n-am mãrturisit-o de la bunînceput : din lemn tare, aspru, sãlbatic, cu fibre vijelioase ºi

258 Emil Brumaru

noduri hipnotice, dulapul era de-o bestialitate zvãpãiatã.Murseca hainele îmbãtat de foºnete, rupea curelele ca peºopîrle, în cãutarea unui sînge rece ºi vîscos, sfãrma nasturiicu plãcerea diabolicã, mereu crescîndã, a desfiinþãrii sidefului.Broaºtele uºilor scoteau rãgete minuscule, dar feroce ; laapropierea mîinilor þîþînile visau, fremãtînd, sã zdrobeascãpãtimaº, ca într-un delir osteologic : falange, falangete, falan-guþe ! ; muchii ascuþite tînjeau dupã fruntea lui bombatã. J.O.îºi dãdu imediat seama cã numai biciuindu-l în fiece zi, cîtevaore, sistematic, pe dinafarã ºi pe dinãuntru, ar reuºi sã-lsupunã, sã-l facã sã simtã umilinþa (sau bucuria) capitulãrii,intimitatea generoasã a hainelor umane. Dar, în marea luiblîndeþe, nu putea proceda astfel. κi consultã prietenul.Detectivul Arthur � tocmai punea la punct schiþele unei uriaºeportocale cu zbaturi � sugerã întîi o metodã perfidã demoleºire ºi viciere a incarnatului vînjos prin înlocuirea cuielorde oþel cu cuiºoare, lucru dovedit practic imposibil datoritãtimiditãþii lui J.O., el însuºi vulnerabil la mirodenii ; pe urmãîl sfãtui sã se autoflageleze, îngenunchind în faþa mobileineînduplecate ºi monstruoase ºi cravaºîndu-ºi umerii goi,cãtre amurg, cu parfumuri dezgustãtoare. Dupã ºase luni dechinuri (nãrile lui J.O. se dilataserã enorm din cauza peni-tenþei pestilenþiale, iar pielea-i înflorise corole crude, plinec-un lichid verzui, al disperãrii), dulapul, impresionat desuferinþa ce i se prezenta zilnic (cel puþin aºa au crezut ei),s-a hotãrît sã accepte cãmaºa ºi pantalonul de doc în interiorulsumbru cîndva, acum parcã îmbujorat de-o rouã îmbietoare.Cam tot atunci a apãrut ºi Reparata : cei trei sîni misticirãspîndeau o luminã de dinainte de Potop, suspinele ei laicelichefiau cristale ! Însã nici J.O., nici prietenul sãu, detectivulArthur, n-au bãnuit adevãratul motiv al domesticirii. J.O.,fericit cã-ºi menþine îmbrãcãmintea intactã, nemaifiind obligatsã poarte mãnuºi de ºmirghel contra þîþînilor ce deveniserãmoi ºi muzicale, nici nimbul greoi, prea cãlduros, ce-i pro-tejase fruntea de muchii, trãind din ce în ce mai absorbit înstudiul dureros al balanþelor melifere, n-a aflat niciodatãnimic. Detectivul Arthur a auzit, dar mult mai tîrziu, abiadupã ce dispãruse în vechiul sãu Ford pe întinsele domenii

259Dulapul îndrãgostit

ale rezervaþiei naturale de îngeri, din chiar lira îngerului EmilBrumaru, despre pasiunea adîncã ºi mistuitoare pe care dulapula fãcut-o pentru Reparata din clipa bleu-jandarm în caredînsa, fãrã sã-i pese de consecinþe, ºi-a agãþat indiferentã, deun mîner de-al lui, calzi încã, transpiraþi uºor de-o fugãgraþioasã prin ierburile lungi ale deziluziei, ciorapii de mãtaseþiuitoare. Au urmat, povestea îngerul Emil Brumaru celui carenu mai era decît o fermecãtoare amintire vesperalã a lui J.O.,au urmat, spunea el surîzînd lilial, într-o veºnicã irizare asufletului, au urmat, repetã iar, incantatoriu : levitaþii dezor-donate, mînjirea celor trei sîni mistici cu dulceaþã, dezbrãcareaînduioºatã a Reparatei, prãbuºirea ireversibilã a dulapuluidin regnul vegetal în cel animal...

Ruina unui samovar(1983)

Cîntec naiv

Îþi dau un strugur galben sã mãnînci.Acopere-l cu palma. El transparePrin degetele cu falange clare,Prin carnea lor cu unghii mari ºi-adînci.

Ci vorbele izbite în oglindãSe vor întoarce, ele înseºi strugur,Ciorchine clãtinat, rouã timidãPe care þi-o arunc. ªi-o sã mã bucur

Cã pot sclipi pe-alãmi mai inspirateCa aurul, cãci le-au atins lin rochiiCu papagali feerici ºi palateLa poalele-n dantele ce-mi iau ochii.

264 Emil Brumaru

* * *

Mi-e sufletul împins de rouãÎn groapa unui crin adînc.Mã þin cu mîinile-amîndouãDe marginile lui ºi plîng.

Nu vreau miresmele sã-mi umpleGura cu fluturi, nici luminiSã mã îmbrace-n raze scumpeCu nasturi ticãlos de fini.

Ci îmi doresc o portocalãMare ºi grea (oh, pe-ntuneric !)Ca sã mã joc în pielea goalãCu trupu-i copilin ºi sferic.

265Ruina unui samovar

Elegie

Vai, nu mai porþi corespondenþã cu scaieþii,Vrafuri întregi de flori stau nedeschise,Începi sã rupi naive recipise,Mari fluturi iscãliþi ai dimineþii.

De-atîta vreme n-ai mai înnoitAbonamentul tãu pentru PATLAGINI,Sãptãmînale moi la pipãitCu roua tipãritã-adînc în pagini.

N-ai mai citit miresme-mpãturiteªi-nnobilate de parafa finãA micilor melci principi de grãdinã :�Turnirul are loc între rãchite�.

Nu mai cunoºti emoþiile rare,Fragranþa þiplei, þipãtu-i subþireCînd sfîºiai în coarda suplei lirePachete strãvezii pline cu soare.

266 Emil Brumaru

Rugãciune

Dã-mi ranã grea ºi dulce-n pieptªi-n aºternut femeie-amarã,Poate c-aºa o sã-mi deºtept,Blînd, cîntecul de-odinioarãSpre care-n zori de zi mã-ndrept,Ci nu-l gãsesc în nici o searã.

ªi-apropie-mi cu mîna ta,Prinsã-n lumina de amiazã,Un crin curgînd ca o ciºmea,Pune-mi, viclean ºi crud, de pazãÎngeri frumoºi ce pe salteaFac dragoste c-o linã groazã.

ªi lasã-mã sã jinduiesc,Sã-mi umplu inima cu-afaceriMurdare-n rouã, nefiresc,În moi închideri ºi desfaceri.Cãci nimãnui nu-i trebuiescCuvintele ce mi le maceri.

267Ruina unui samovar

Bocet de adult

În garã la MeriºaniCad castane din castaniªi am patruzeci de ani.

ªi-aº mai sta ºi n-aº mai staSã beau apã la ciºmeaC-un acar alãturea.

C-am crezut, la început,Cît marfarele-au trecut,Cã nici nu mai sînt adult.

Ci-n garã la MeriºaniCad castane din castaniªi am patruzeci de ani.

268 Emil Brumaru

Chiuiturã

Leliþã,Paraleliþã,Astãzi o sã-mi pun la punctArchebuza cu rotiþãªi-o sã-þi scriu defunct.

Cãci cred c-a sosit momentulDulcei dup-amiezeSã-þi tai pãrul cu patentulCa sã nu mã curenteze.

ªi sã-þi pupCu gura tenulªi cu sufletul sutienulPe care-o sã-l rup !

269Ruina unui samovar

Numãrãtoare pentru puºtoaice ºi babalîci

elefantuldãdin

trompãstradagãriidãdin

pompãavionul

dãdin

bombãînsã

nimeninu

sucombã

270 Emil Brumaru

De-aº avea o sumã fabuloasã

De-aº avea o sumã fabuloasã,Mi-aº lua o mie de caleºtiÎnhãmînd, la fiecare, ºaseDragi femei cu sîni dumnezeieºti

ªi-aº porni bezmetic la plimbareHãþuind voios coapsele mariªfichiuite, ca din întîmplare,Cu biciuºca-mi finã de mãrar.

ªi-aº umbla prin burguri mai tot anulCa sã-mi vadã lumea echipajul,Iar pe caprã,-n spate, blond, motanulMi-ar pãzi onoarea ºi bagajul

C-un rubin în dinþi ºi trei pistoaleDoldora de gloanþe la centurã.ªi, cînd, înspumate, albe, goale,Ele, mestecînd zãbala-n gurã,

Ar izbi nervoase cu piciorul,Lin oprit alãturi de fîntînãEu le-aº adãpa cu biniºorulªi le-aº da sã pape melci din mînã,

ªi le-aº pune oje moi pe unghiiªi în coame tragic centrifugeIzuri iuþi ce-ar rãscoli rãrunchiiGloatei dezmãþate care muge.

271Ruina unui samovar

ªi-aº pleca din nou cu spiþa roasãDe zefiri prin vechile poveºti.De-aº avea o sumã fabuloasã,Mi-aº lua o mie de caleºti !

272 Emil Brumaru

Dragoste nemãrturisitã

Eu miercuri iar am fost la farmacie.Era o farmacistãSensibilã, pedantã, tristã.ªi m-am rugat timid sã-mi facã bon.Ea l-a fãcut cu chimic ºi-a oftat,Ea a oftat aºa, nemotivat ;ªi doar fãcea cu chimicul un bon !ªi am tuºit încet ºi-am zis pardon...

Eu miercuri iar mã duc la farmacie.

273Ruina unui samovar

Sonet

Þi-am pus piper pisat în aºternuturiCa sã tresari uimitã cînd te culciDin pat ºi pijamalele sã-þi scuturiCu patimã, dorind doar lucruri dulci !

Atunci o sã-þi aduc din vechi þinuturiMari cozonaci pe care-o sã te urciGãlãgioasã, nuci de zece puduri,Aluaturi franþuzeºti, faimoase bulci.

Compoturi limpezi o sã-þi torn în ceaºcã,Creme de zahãr ars o sã despicSubtil, lîngã caise-aproape fleaºcã,

Pîn� ce sãtui de liricul picnicO s-alungãm motanii din verandãCa sã dansãm cea mai naivã allemandã...

274 Emil Brumaru

Cîntec naiv

Nu crini, ci viperi porþi în gurã !Pletele-þi zbîrnîie în vîntA raiuri smulse din scripturãªi-a iederã ucisã blînd,

Nepotolita mea puºtoaicã,Tu, ce mã chemi sã te sãrut,Nebunã ca o balalaicã-nPermisia unui recrut,

Pe sînii îndopaþi în silãCu zahãr. Ca pe poze-n bîlciDe ne vom giugiuli, ai milãDe un bãtrîn motan cu gîlci !

275Ruina unui samovar

Sfat

Nu mai bate cu degetu-n arbori.Cine ºtie ce duh te aude.Scufundatã-n tulpina lui caldã,Te-ar cuprinde cu braþele-i crude.M-ai uita. N-aº putea nici mãcarPumnul mic ca pe-un fruct sã þi-l muºcPofticios dintre frunzele vii.Fii cuminte. E-n tine un sufletJucãuº ca în mingi ºi copii.

276 Emil Brumaru

Scrisoare

Lui Florin Mugur

Nu-mi scrii, nu-mi scrii ºi vara trece :Un camion cu cai bolnavi.De ce nu vrei prin roua receSã fim zburdalnici ºi nababi,Poeþi în corn de vînãtoareSunînd, cu pantalon bufant ;Îndrãgostiþi pîn� la-mbãtareDe Turturica-Diamant,Sã strîngem bale de la vacãÎn pãhãrele de lichior ;Mi-e sufletu-n amurg o troacãÎn care foi de varzã morªi vin motani sã beie apãªi-s fluturi putreziþi pe fund ;O, ce n-aº da din nou sã-nceapãÎn noi copilãria, blînd,Ca-n fructe moi sã ni se-neceTristeþea ºi s-ajungem bravi.

Nu-mi scrii, nu-mi scrii ºi vara trece :Un camion cu cai bolnavi...

277Ruina unui samovar

Bocet de adult

Surioarã, surioarã,Face-m-aº o birjã clarãDe surîsuri dulci de fante,Cu perdelele bufante,Trasã-n praf pe douã mureSã te port tot în murmurePe la chioºcuri ºi ciºmele,Trîntitã pe canapeleCa sã-þi speli trupul de jele.

ªi mai face-m-aº garoafãDe pus noaptea-n ºip cu apãCa sã n-ai vise de scroafã.

ªi placã de bulionSã-mi asculþi la patefonSufletul ca pe-un boston,De din zori ºi pînã-n searã,Surioarã, surioarã...

278 Emil Brumaru

Baladã

Eram la mare, tebeciºti,Atît de graºi, atît de triºtiªi stam la bar, nebînd, fumînd,În pielea albã tatuîndDurerile ºi-apoi plîngînd :De ce exist, de ce exiºti ?

Femeile cu ºoldul golªi sufleþelul de nãmolTreceau încet, zîmbeau adînc,Aveau poºetã de oblîncªi-n fiecare mîn-un þîncFãcut dupã un blînd viol.

Tocuri ojate la pantofi,Sîni mari ce-ar fi plãcut la grofi,Talii bãtute lin de vîntPriveam, oftam fãr-un cuvînt.Cît de ciudat cã eºti, cã sîntÎn piept cu-acelaºi rumen of.

ªi tot mai tragic surîdeamªi stam la bar, nu beam, fumamÞigãri strãine, lungi, subþiri.O, preventorii, amintiri !De ce mã mir, de ce te miriCã fluturii trag roua-n ham ?

279Ruina unui samovar

Chiuiturã

Cînd treci prin oraº caZînele prin ceaþã �Pupa-þi-aº caleaºcaPe roata din faþã �,

Sufletul din mineIese-n straie fineªi-o ia dupã tinePe uliþe pline,

Cu ochii cît ceaºcaªi fluturi pe coate �Pupa-þi-aº caleaºcaPe roata din spate.

280 Emil Brumaru

Cîntec naiv

Iubita mea îmi poartã scrisorile-ntre sîniªi e nebunã de legat cu funii groaseªi de adus pe-ascuns la mine-acasãªi de þinut în ºir cinci sãptãmîni.

Zic unii cã-i prea micã ºi nu ºtieCum face roua fluturii sã moarã,Cît puf existã într-o pãpãdie,De unde-ºi iau motanii scorþiºoarã.

Dar asta n-are nici o importanþã !Oh, ea nu conteneºte sã mã cheme,Netrebnicã, în fiece vacanþã,Cu chica spumegînd de dulci blesteme !

ªi îmi trimite-un milion de pozeLascive ºi dilii pîn� la ruinãDe-mi vine sã sparg melci ºi sã rup rozeCãci � Doamne-Dumnezeule ! � i virginã.

281Ruina unui samovar

Cîntec de pirat

Piratul ce n-avea o mînãIubea în tainã o balenã,Dar delicat ºi plin de jenãBea whisky cu cealaltã mînã.

Atunci o vampã fãr-un sîn,Fiindu-i foarte veche-amicãªi pe balene purtînd picã,Îi arãtã, dur, cel�lalt sîn.

ªi-astfel piratul fãr-o mînã,Oh, vampei ce n-avea un sîn,Îi prinse cu cealaltã mînã,Sub vela trincã, cel�lalt sîn.

282 Emil Brumaru

Cîntec naiv

Bãtut de whisky ºi de vîntIeri am umblat prin tîrg desculþ.Era-n amurg ºi îngeri mulþiM-au rãsfãþat ca pe un sfînt.

Zefirul este odiosPe lîngã pasul tãu velin,Mi-a spus din ei cel mai frumos,Tu-acuma crezi cã mergi pe jos,Însã pluteºti precum HristosTras de o lebãdã ºi-un crin.

Un fluture-þi atîrnã greuªi fraged ca un bolovan.C-o frînghioarã unsã-n seu,De glezna ta legat, mereuÎl vei purta, bine sau rãu,Zbãtîndu-se în praful van.

Folia rochiilor subþiriSã nu te sperie nicicînd.Existã-n floarea ce-o respiriParfum mai plin de presimþiriDecît un ºold pentru iubiriFãcut de ceruri pe pãmînt ?

Bãtut de whisky ºi de vîntAm strãbãtut ieri strãzi întregi

283Ruina unui samovar

Desculþ, ºi-oricît ai vrea s-o dregi,Iubito,-n vãzul lumii-ntregiAm început, naiv, sã cînt.

284 Emil Brumaru

Baladã

Am studiat jurisprudenþa ºi cadastrul,Dar luminozitatea mea de june astru

Fu repede întunecatã de femeiÎntr-un oraº pierdut în nordul Angliei.

ªi de atunci strãbat oceane-n spumeBînd catifele, mestecînd lungi gume

ªi trimeþînd, senin, din naufragiiÎngeri cifraþi în sticle drept mesagii.

Iar uneori, cînd valul bate-alene,Rad cu cuþitul solzii la sirene

Într-un lighean, spre-a fi mai pãtimaºe,ªi-apoi le bag, plîngînd, în butoiaºe.

285Ruina unui samovar

Bocet de adult

Cãlinã, Cãlinã,Pomuºoarã fragã,La mine-n grãdinãTristeþea-i pribeagã.Melcul nu mai areCoarneSã rãstoarneCrinul din picioareLîng-un ºold de carne.Roua nu mai ºtie,Cãlinã, Cãlinã,Sã-mi stea-n farfurieDoldora ºi finã.ªi-mi dã ghes urîtul ;Cine-o sã-mi desprindãDin funie gîtulAtîrnat de-o grindã ?

286 Emil Brumaru

Cîntec naiv

Te-ai rãsturnat în clime dulciPe cãrþile de geografieÎn atmosferã-s nori naivi,Din soluri soarele învie

ªi, ca sã se reverse-n tine,Cruzi afluenþi te urmãresc.Cînd vin, ascunzi rîzînd la spateSub rochii globul pãmîntesc.

287Ruina unui samovar

Chiuiturã

Vino, Tami,-umflatã-n blugi,Pe suflet sã mi te culci !

Cãci mi-e sufletul divanDin cele cu arcuri fine,De-abia-þi þineTrupul dulce ºi avan :CoapseleÎntoarsele,De-þi pocnesc lin capseleªi se rup fermoareleCînd þi-ndoi picioarele,ªi sîniiDînd ca hapsîniiBuzna-n toiul sãptãmîniiPeste mine,Din bluziþã.

Vino, c-o sã-þi fie bineCa-ntr-o miere de albine,Leliþã...

288 Emil Brumaru

Epigramã

O, melancoliaAcelor zile :Palidul scaun VasileIubea pe masa Maria !

ªi-n ce bulionκi îneca infidelaStrecurãtoare AngelaAmorul ei pentru ligheanul Napoleon !

Iar sticla DumitruSatisfãceaTristeþea-i de-un litruC-o patimã grea.

Astfel, întrucît,κi bãga cãtre searãO sforicicã pe gîtNemaiscoþînd-o-n-afarã...

289Ruina unui samovar

Cîntec naiv

Iubito, hai sã mîncãm cretã,Sã bem sticluþe cu cernealã,Sã fim din nou elevii leneºiDin catalogul de la ºcoalã.

Ne-am face temele pe mîineªi hãrþile la geografieCu sufletele-n munþi ºi-n apeFãrã ca nimeni sã ne ºtie.

Iar la sfîrºitul sãptãmînii,Neascultaþi, uitînd de toate,Mi-ai arãta, oh, Doamne, sîniiÎn magazii dãrãpãnate !

290 Emil Brumaru

Elegie

Caleaºca-mi produce vertij,În ceºti de cafea vãd ruine,Paingii cu ghearele finePe care-i purtam drept rubineLa deget acuma-i neglij.

Cu fluturii pînã tîrziuAlaltãieri tîmplã la tîmplãMai stam. Azi mi-e inima tîmpãªi, iatã !, chiar iapa cea scumpãÎn ºolduri mi-o dau pe-un rachiu.

Sã-mi iau un motan psihopompCe-alene lingîndu-ºi lin nimbul,Nu eu în zgãrduþa lui plimbu-l,Ci el sã mã treacã în schimbulPîrjoalelor, ca sã sucomb ?

Niet ! Sigur cã iar o sã portLa-ngustul rever gurã arsãDe nimfã, din coapse întoarsãSpre-a-mi rîde în faþã. Oh, dar sãStrivim sînii ei ca pe-un tort !

291Ruina unui samovar

Numãrãtoare pentru puºtoaice ºi babalîci

oriºicese

poatebeaambãutierio

perdeaviºinieºi-o

traversãtolãnitã

pesub

trenuritandrãmoale

ºiperversã

292 Emil Brumaru

Cîntec naiv

Noi sîntem motanii cei graºiCu vechi magazii în lulea

ªi sufletul plin de rîntaº.Femeile, ele, oh, da !,Ne-aratã pe cerul sublimUn mult mai eroic destin.Noi însã, prea leneºi, iubimAdînc doar picioare de scrinªi-apoi ne culcãm în talaºDe crini geluiþi spre-a visa.

Noi sîntem motanii cei graºiCu vechi magazii în lulea.

293Ruina unui samovar

Lampã

Lampã cu picioru-nalt,Cin-te-a aºezat pe-asfaltZiua în amiaza mareªi-a aprinsC-un chibrit linsRoua fitilaºuluiDe te vezi pînã-n cel�laltCapãt al oraºului ?

Lua-te-aº lua la mine-acasãSã te sui zveltã pe masã,Nu culcatã, ci-n picioare,Ca sã nu se verse gazul,Sã-þi pup glezna ºi obrazulLuminos,Din sticlã tare,Pînã-n ºold flacãra-þi moareCu miros...

294 Emil Brumaru

Viaþa, mãrirea ºi decãdereaBul-Bukului Dantelat

În roua unui blond havuzTrãia un peºte mult ursuzªi pãduchios ºi slab de-auzCe-ºi numãra mia de scuziDin punga pînã la refuzÎn roua blondului havuz.

Ci într-o zi, la crepuscul,Sosi o morsã ca un sul,La cãrþi doar chintã ºi doar ful,Ea inventase-un mare Bul-Buk Dantelat pe care nu-lCeda decît la crepuscul.

Dar, precum scrie ºi-n Balzac :�Vai de picioare cînd nu-i mac�.Cãci peºtiºorul cel posacBul-Bukul Dantelat c-un acÎl mîngîie ºi-acesta : �Pac !�(Dupã cum scrie ºi-n Balzac).

De-atunci prin lume, morsa tristã,Cu lungi mãnuºi, plînge-n batistãTrecuta-i viaþã de artistãªtergînd cu ojã de pe listãBul-Bukul ce nu mai existã,Îndantelat, prin lumea tristã...

295Ruina unui samovar

Cîntec naiv

Iubirea noastrã este cu pãcat.Oh, toatã ziua stãm trîntiþi în patCa într-un rai adînc ºi afînat.

Veºmintele pe trupul tãu boghetNu þi le pui, ci numai în sipetLe þii, pe ºolduri mîngîiatã-ncet.

Papucii de-i încalþi, cu chiu, cu vai,Faci doar un pas ºi te opreºte-un paiCãci iar te-aºezi, sufletu-n ceºti sã-mi dai...

296 Emil Brumaru

Sonet

E ora cînd ciorapu-i mai întins,Mai leneº, mai ucis de jartierã,Cînd, indulgentã cu-acel straniu insCe-n vechi veston de catifea disperã,

Îl laºi, scoþîndu-þi rochia-nadins,Sã te priveascã trist din ºifonierãPînã ce-l simþi de crize mov cuprinsªi-atunci îl chemi, calinã ºi lejerã,

La marele dineu, cu coapse goale,Spre a-i servi rîzînd pricomigdale,Salãturi de-ananas ºi moi languste.

Iar el, avînd lavaliera-n sosuriªi cu un tirbuºon trãgînd din osuriMãduva roz, sînii va vrea sã-þi guste !

297Ruina unui samovar

Cîntec naiv

Degeaba scrisori cu reproºuriÎþi scriu pentru suflet ºi trupCînd fustele tale în cloºuriAu trîntori fugiþi de la stup

ªi cînd doar serafii-s de vinãCã sînii þi-i umflã c-un pai,Iubito topitã-n luminãPrecum o bisericã-n ceai.

298 Emil Brumaru

Elogiu

De dimineaþã pînã searaVisez la ºoldul tãu, Tamara,Cel greu ºi alb ca un nãmete,Scos de sub rochii pe-ndeleteªi tãvãlit pe largi divaneCa-n basmele aliotmane.

De dimineaþã pînã searaVisez la ºoldul tãu, Tamara,Cum sã-i gust tainica dulceaþã,Cînd o sã-l iau, pios, în braþe,Iluminat, ca pe-o icoanã,Spre-a-mi mîntui vieaþa-mi vanã.

De dimineaþã pînã searaVisez la ºoldul tãu, Tamara,Lin rãsfoind ºi monoton :Baudelaire, Verlaine, Lautréamont,Rimbaud, Nouveau, Apollinaire ;Ei n-au vãzut ce tu-mi oferi !

De dimineaþã pînã searaVisez la ºoldul tãu, Tamara,În casa noastrã de chirpiceDin balige de pituliceBlînd frãmîntate-n brume groaseDe-un serafim cu-aripi stufoase.

299Ruina unui samovar

De dimineaþã pînã searaVisez la ºoldul tãu, Tamara,Cãrînd senin gãleþi cu apãDin care cãni adînci se-adapã,Bãgînd surcele sfinte-n plitãLinse de flãcãri ce excitã.

De dimineaþã pînã searaVisez la ºoldul tãu, Tamara,Precum elevul profesoaraªi-o-nchipuie-n vacanþe, vara,De dimineaþã pînã seara...

300 Emil Brumaru

Scrisoare

Lui Nichita Stãnescu

Oh, Nichita, oh, Nichita,Mã apucã InfinitaCu o mînã lungã, tristãCare nici nu mai existã...

Cotcodac de prunã rece,Emil stã, Femeie treceFleaºcã prin bufetul Zimbrul.(I-aº lipi acestei moapsePupãcioase, ca pe-un timbru,Sufletul meu cald pe coapse !)

Doamne, ce duioase turþuri !Mi se face mintea þurþuriDe luminã þiuitã,Turþuri-Þari topiþi pe plitã...

Oh, Nichita, oh, Nichita,Mã apucã InfinitaCu o mînã lungã, tristãCare nici nu mai existã...

301Ruina unui samovar

Policier

Plantã micã ºi pãroasã,Am în mine o angoasãDe parc-aº fi urmãritDe un ucigaº plãtitSã mã-mpuºte(Dupã-masã, pe la ºase,Cînd tipi deghizaþi în pluº teDuc spre, lin,Zãcãtorile de crin)C-un glonþ, în plin univers,El venind din sens inversÎn trenci bleu ºi ochelariStacojii,Pe o ploaie foarte finãªi-un pistol d-ãl cu surdinãCe trage prin buzunarDe cazi lat pe trotuarªi cred toþi cã �dom�le-i beat�,�Hai sã ne-adunãm, copii !�,Tu fiind decedat...

302 Emil Brumaru

Sonet

Azi vom pleca spre fericireCu diligenþa de Lyon !Vom lua cu noi cinci elixireDe-amor, motanul din blazonªi un prosop ca sã ne ºtergemDe-amurguri faþa cînd ne-oprim.Oh, ºi-o sã mergem, ºi-o sã mergemPe drumuri vechi cu praf intim,Rupþi de-amintiri, spuziþi de rouã,Roþile-n spume, caii-n unt,La bor c-o panã de struþ nouãªi-n suflet nimiciþi mãrunt,

Purtînd iubirii roz esenþa,Pîn� la Lyon cu diligenþa.

303Ruina unui samovar

Cîntec naiv

Tu eºti o iapã efemerã,Eu sînt un crin umflat de vînt,Parfumul meu prelung disperãPeste aceastã calmã sferãDin rouã, aer ºi pãmînt.

Petala-i cãrãmidã vecheDe grajduri tandre ºi pustii.Cu nãri adînci ºi-ntr-o urecheSub coama ta fãrã perecheVai, niciodatã n-o sã vii.

Ci voi rãmîne veºnic moaleÎn spatele unei amieziCînd melcii fac bule papale.Pe tine, de la bot la ºale,Fluturii sta-vor în grãmezi...

304 Emil Brumaru

Baladã

Eu, îngerul jongler Emil Brumaru,De Dumnezeu zvîrlit cu zarulUnui amurg pe-acest pãmînt,Cad, ºase-nouã, între sîniiCe-i þin pios în palma mîiniiªi le sãrut þuguiul sfînt.

Nu-i fluture sã îmi despoaieDe rouã sufletul, nici ploaie,Pungi pline cu parfum solidSã îmi dizolve, în ibriceElectrice ºi inamice,Iubirea ce în ele-o-nchid.

Pieptarul tãbãcit cu ambrãMã apãrã de viaþa tandrã.Citesc, spre-a nu muri, Villon.Cãpºuna-mi lecuieºte gutaªi te ador în absolutaPîlnie grea de gramofon,

Eu, îngerul jongler Emil Brumaru,De Dumnezeu zvîrlit cu zarulUnui amurg pe-acest pãmînt,Cînd, ºase-nouã, între sîniiCe-i þin pios în palma mîinii,Cad ºi le pup þuguiul sfînt.

305Ruina unui samovar

Chiuiturã

Mi-am pus rouã la rever,Pantaloni de ofiþerCu vipuºcãBleu ce muºcãSufletul de muieruºcã,ªi ºapcaDe fluturi dulciLuaþi cu hapcaDe pe blugiCu prispã, de vãduvãCurentatã-n mãduvãLîngã putina de varzã,Arz-o visu-n somn s-o arzã !,ªi ciorapii din pieliþãDe uger de bivoliþã :Purtãtoru-i gingaº-criþã.

Cãci eu sînt serafu-n careTristeþea a prins lin floare,Cine o miroase-o datãMoareCrãcãnatã !

306 Emil Brumaru

Scrisoare

Lui Radu Petrescu

În fundul acelei provinciijucam pînã-n zori biliardcu marele-artist Leonardo da Vinci.

Pe urmã, tablouri vivantefãceam, printre fluturi, lejer,cu palidul Alighieri Dante.

ªi-n ceºti distilam sîni mai rari caIDEEA (ce risc îngeresc !)alãturi de tristul Francesco Petrarca.

307Ruina unui samovar

Balada Piratului Negru

Îmi era la hainã gaicaDe argint ºi beam vîrtosNumai romuri de JamaicaDin sticle cu gîtul gros.

Cãci eram Piratul Negru,Fãr-un ochi ºi fãr-o mînã,Dar cu sufletul integru,Necotrobãit de rîmã.

Cel vestit de orologiiPrin bãtãi adînci de pleoape,De cãdeau din bãrci toþi dogiiLa Veneþia, pe ape.

Precum Kidd, setos de sîngeªi comori, pe mãri în spume,C-o ghiulea putînd înfrîngeOrºice ambarcaþiune.

ªi ne-nvins decît de sîniiMamei Vampe de pe-un bric,Rozbombaþi deasupra cîrmii,În Oceanul Pacific !

308 Emil Brumaru

Numãrãtoare pentru puºtoaice ºi babalîci

fluturelede

dulapcu

parfumdecrinîn

capzboarãpeste

ofemeie

cecapotul

ºi-ldescheie

casãise

vadãþîþacu

ochimarise

uitãmîþa

309Ruina unui samovar

Corespondenþã

Ne vom trimite plicuri din ce în ce mai mari,La început cît numai o petalã,Apoi cît frunza crudului arþar,Pe urmã, oh, cît tine-n pielea goalã !

Poºtaºii vor înnebuni pe rîndDe ce li se întîmplã seara-n tolbe,Cînd timbrele-s în flãcãri ºi cîntîndScrisorile-ºi spun dulci-ni-le vorbe.

Dar nici c-o sã ne pese, ci mereuO sã ne scriem alintat ºi proaspãtPînã ce-n mila-i, bunul DumnezeuSe va-ndura, iubito, sã-þi fiu oaspãt !

310 Emil Brumaru

Cîntec naiv

De sub o fragedã batistãUn mosorel cu aþã tristãA murmurat fragil ºi bleau :�Ce mai încoace ºi-ncoló,Vieaþa este datã s-oTrãim ca-n parcuri de Watteau !�.

311Ruina unui samovar

Sonet

C-un dediþel în vîrful ghetei ºiCravata-namoratã de-o ºopîrlã,Prin bura dimineþii voi veniSînii naivi sã þi-i trezesc c-o sfîrlã

Din chichineaþa lor de organdiCa-n viaþã plini de zel sã se azvîrlãªi sã-i apãs cu degetul : bi-bi ! !,În timp ce printre ei, oh, Doamne, gîrlã

Vor curge sãrutãrile în josFãcînd bulboane lii lîngã buric ;ªi-atunci, deodatã palid ºi sfios,

Voi scoate-un flutur cald din buzunarªi-acolo unde el va sta un picVom trage linioarã de hotar...

312 Emil Brumaru

Cîntec naiv

Noi bem plictisiþi vitrionªi crude infuzii de ceai

ªi-avem la manºete butonObraznic de rouã coraiªi mari pãlãrii cu aripiPlutind ba pe flori, ba pe cap.Noi sîntem nostalgicii tipiTînjind lîngã porþi de dulapDe unde ne-aºteaptã-n balconMoi cãrnuri frumoase, dar, vai !,

Noi bem plictisiþi vitrionªi crude infuzii de ceai.

313Ruina unui samovar

Numãrãtoare pentru puºtoaice ºi babalîci

nimfaºicu

faunulvorsã-þifure

scaunulfaunul

ºinimfavorsã-þisugãlimfabumbumºi-o

sticluþãcu

parfum

314 Emil Brumaru

Bocet de adult

Duce-m-aº, tot duce-m-aºSã pasc troscot pe imaºCu boii ºi vacileCã-mi pierdui noroaceleªi nu pot sã-mi mai mîngîi,C-un flutur la cãpãtîi,Sufletul dintîi.

Nici mai am motan la scarãÎn livrea gri de nucºoarã,Nici gãleatã la fîntînãCe prindea în zori smîntînãDe rouã, la îndemînã,Nici gard proaspãt, nici portiþãSã-mi facã din clanþã fiþeFel de felCu clinchet de clopoþel.

De aceea plîng ºi-þi spun(Cãþãra-m-aº în cãpºun !) :Copilã cu blugiºori,Vino-n drumSã te sugrum

De talie ca pe floriªi dã-mi guraªi dã-mi totulCa faimoasa Nastasie,Precum scrieDostoievski-n Idiotul !

315Ruina unui samovar

Cîntec naiv

Pe sînii tãi înalþi aeru-i tare.Mult mai profund respir în preajma lorªi totuºi, vreau, iubito, sã cobor,Becisnicul de mine, la picioare !

Oh, ºoldul tãu de carne, adormit,Gol ca un crin, împurpurîndu-mi nimbul,Cum sã m-abþin sã nu-l sãrut în schimbulSînilor albi cu fruntea-n infinit ? !

Dintr-o scorburã de morcov(1998)

Deodatã

Deodatã-n aer se înalþã un paharªi nici o mînã de femeie nu-i sã-l þinã,ªi-atunci paharul de cristal se-nclinãªi-ncet dintr-însul se prelinge-o mînãCu degetele retezate...

320 Emil Brumaru

Tamaretã

Dacã lui Lou vaginu-i cînta Apollinaire,Tamáriuºka, eu þie ce aº putea sã-þi cînt ?Piersica-nchisã-n flãcãri de rouã ºi piperPãzitã de un înger cu lancea tremurînd ?

Trifoi-frãguþ cu patru petale de amorPluºate de-o femeie nostalgicã ºi ºuie ?O, lasã-mã sã-þi mîngîi cu gura un piciorPînã acolo unde piciorul geamãn suie.

ªi apãrã-mi cu trupul tãu gol ca-n iarmarocSufletul trist ºi viaþa-mi topitã-n dulci pãcate.ªi dã-mi ca pe-o icoanã cãrnoasã, sã mã rog,Curul bîrfit zburdalnic de coapsele-þi surate.

321Dintr-o scorburã de morcov

322 Emil Brumaru

Jurnal

O sutã de ani de rãzboiAmarnic începe-ntre noi.Voi fi invizibil ºi trist.Vei crede cã nici nu exist.Ci eu, din strategi cel mai fin,Vampir prins de verzii tãi sîniCu ghearele-aripei înfipte în sfîrcuriVoi suge dulceaþa din smîrcuriÎncît o sã cazi latã-n patªi chiar o sã mugiCu fermoarul stricatLa blugi !

323Dintr-o scorburã de morcov

324 Emil Brumaru

Descîntec

Melcã, melcã,Codobelcã,Scoate þîþe boiereºtiªi umblã pîn� mã-ntîlneºtiSã bem votci ruseºti.

Melcã, melcã,Codobelcã,Scoate craciDe zahár,Sã-i desfaciPe niºte saciÎntr-un tren regimentarUnde eu sînt albgardist,OfiþerDin gubernii de piperCe joacã sub gloanþe whist.

Melcã, melcã,Codobelcã,Scoate limbãªi þi-o plimbãMilostivã,Mov, liturgicã, perlatãDe salivã,Pe vieaþa mea stricatãO datã ca niciodatã.

325Dintr-o scorburã de morcov

Melcã, melcã,Codobelcã,Scoate sufletul din tineªi mi-l dã fãrã ruºine,Cu mult foc,Ca-n �La Belle Époque� !

326 Emil Brumaru

Dare de seamãScrisã c-o clamã,

Cãtre Yvonne de Burgundia,Uimit pe la sîni ce rotundã-i ea

Motto : Ca sã scrii bine poezie trebuie sã fii asistat...(H.-R. Patapievici)

Poetul þine lin pe sufletPodul aprins ºi beciul umed,

Roua cumplitã, focul blînd,El stoarce fluturii din vînt,

Prinde ciºmele cu miez rozAsupra faptului apos

ªi lîngã gropi adînci de varLas-un semeþ mãrgãritar.

Sufletul lui se-nchinã-ncetLa Sfînta Sîrmã Violet,

La coropiºniþele dragiDin sticle-n care paiu-þi bagi,

La crãpãturile ce-n zidNesãþioase uºi deschid,

La vechile, recile pliteSub lacrimi calde prãbuºite ;

327Dintr-o scorburã de morcov

328 Emil Brumaru

Dînsul se-mbracã-n flenduri moiCu largi revere de oloi,

Pe cap îºi pune, pãlãrii,Verandele portocalii,

ªi se încalþã în parfumeUmblînd pe strãzi cu gîndu-n spume

Spre a se pierde-apoi, de viu,În ceaþa unui nimb trandafiriu...

329Dintr-o scorburã de morcov

330 Emil Brumaru

Cîntec naiv

Pe sînii tãi dau o para de aur,Pe ºoldul tãu dau încã o para,Pe sufletul închis în lãcãþeleMi-aº da ºi calul meu cu tot cu ºea.

Þi-aº pune pe buric coroanã caldãDe buze moi rãsfrînte a desfrîu,În carnea ta cu maluri parfumateM-aº revãrsa zglobiu ca un pîrîu !

331Dintr-o scorburã de morcov

332 Emil Brumaru

De-aº avea o sumã fabuloasã

De-aº avea o sumã fabuloasãI-aº lua iubitei blugi feerici,De-ar ieºi toþi popii din biserici,Lãsînd nunþi, botezuri, parastase,

Ca s-o vadã-alene cum se plimbã-nÞinte ºi tigheluri, suflecatã.Ci atunci, pocnind blazat din limbã,Eu i-aº cere blugii sã ºi-i scoatã,

De-ar cãdea trãsniþi pe loc toþi popiiªi-ar þîºni buluc din ziduri sfinþiiBîjbîindu-i trupul ca miopii,Oh, pînã la pierderile minþii !

333Dintr-o scorburã de morcov

334 Emil Brumaru

Confesiunile unui bãutor de ceai (I)

(Interpreteazã Ion Hamlet Caramitru)

Tu ai ceva vrãjitoresc.Ceainicul alb, ceaiul prea negruPe care facu-mi-l ºi dregu-lCristalizeazã-n ceºti, integruÎncît în loc sã-l beau, ca blegulÎncep sã scriu cum îngeri cresc

ªi între aripi duc un fructPrin aerul nerãbdãtorDe a-mi sãri în ajutorCu geana sã-l despic uºorªi cu lumina ochilorMiezul sã-i pipãi ne-ntrerupt.

ªi dintr-o datã simt c-orbesc !Oh, lîng-un sîmbur, pe mãtasã,Trupul tãu este !, îmi apasãPupila, greu, mustind de-amiazã,Nelegiuit trup de mireasmãCu ºolduri ce-mi îngãduiesc...

335Dintr-o scorburã de morcov

336 Emil Brumaru

Foaie neagrã

Foaie neagrã Dostoievski,Hai sã ne-nfundãm pe NevskiProspekt într-o crîºmã veche,Sã-þi torn lacrimi în urecheªi sã fim prieteni scumpiªi sã ne pupãm pe bumbi.

Rochie cu franjuri mov,Mi-e urît ºi mi-e Cehov.Tu exiºti, eu nu exist,Trece-trece trenul mixtCe ne vine dimpotrivãCu locomotivã...

Simt cã-ncepe iar deruta,Eu îmi beau prin baruri suta,Tu în turnuri stai ca muta,Fã, crãpa-þi-ar pergamutaDin bikiniÎn craci lungi ºi orfelini...

337Dintr-o scorburã de morcov

338 Emil Brumaru

Un distih cu iz eternPentru Maia Morgenstern

Apollinaire mi-a spus : �Cînd MaiaTrece prin ploaie, ia foc ploaia !�.

339Dintr-o scorburã de morcov

340 Emil Brumaru

Chiuiturã

Dacã vrei sã umbli goalãIa-mã-n garda personalãSã te apãr, trist, cu flintaPe unde-i mai creaþã mintaªi onoarea, cu cosorul,Pe unde-i mai roº bujorul.

De din deal ºi pînã-n valeVoi purta douã pistoalePentru fesele mataleCa sã nu le piºteNiºteMangafale.

De din vale pînã-n deal,Te-oi sui, mîndro, pe cal,Drept în faþa mea,În ºea,Cu picioarele aºa.Kitsch !Lua-le-aº la toþi mucii-n bici !

Iar lîngã MitropolieTe-oi da jos cu gingãºieSã mã-nchin, lin, ºi sã plîngÎn buricul tãu adînc...

341Dintr-o scorburã de morcov

342 Emil Brumaru

Bocet de adult

Pentru cracii tãi de mirtDe trei zile beau în birtNumai spirtªi-aºtept sã-i scobori din rai,Delicaþi ºi ditamai,În ciorapi cu jartiere,Potcovioarã la pantof,Cine-i vede-o datã piere,Of !

Sã-i aduciªi sã mã-njugiLa dînºii pînã-mi distrugiSufletul meu blînd ca boulCare-þi rumegã furoul,Sufletul meu zvelt ca renulCare-þi ia-n coarne sutienul,Sufletu-mi crud ca coioþiiCare-þi clãnþãne chiloþiiGingaºi, de sub malacof,Of !

343Dintr-o scorburã de morcov

344 Emil Brumaru

Dintr-o scorburã de morcov (I)

(Recitã fratele lui Robinson Crusoe)

Þi-e atît de flãmînd duhulParfumat din carne,De þi-a mers în lume buhulCã aºtepþiCu sînii drepþiªi coapsele curbe-nUrbeDumnezeu sã te rãstoarnePe-o foiþã de scripturãSã-i dai murãCoaptã-n gurã,Actoriþã !

345Dintr-o scorburã de morcov

346 Emil Brumaru

Cînticel

(Interpreteazã Maia Morgenstern)

Spune-mi drept, ce chiloþi ai,Bleu-jandarm sau galben-pai,Cînd treci gingaºã-n tramvaiPe la margine de rai ?

C-am înnebunit cu toþiiSã-þi vedem un pic chiloþii,Stînd de-o sãptãmînã-n stãþiiCu gîtul pe ºina roþii !

347Dintr-o scorburã de morcov

348 Emil Brumaru

Bocet de adult

Îmi tot trece, îmi tot trecePrin faþã un flutur receªi cînd numãr am iar zeceDegete la mîniªi iar ºapteZile-n sãptãmîniDeºarte...

349Dintr-o scorburã de morcov

350 Emil Brumaru

Scrisoare

(Arhivele detectivului Arthur)

Cu trei cafele mari ºi-o votcã micãCe aº putea sã-þi scriu, la o adicã,O, Leonid Dimov, în clipa scurtãCînd toþi halesc în jur ciorbã de burtãÎn putred-viermãnoasa �Cireºicã� ?

Privesc pierdut cum saltã vrãbiuþaUmflatã pe cimentul gri ºi-s huþaNostalgic huþa dus de-un country dulceªoptit de-un cow-boy ce ºi el se ducePierzîndu-i-se-n praful copt cãruþa,

În timp ce-ntr-un saloon vechi decãzutaPrinþesã bielorusã stã ca mutaªi-aºteaptã ºi îºi scuipã lin plãmîniiDeºi la fel de albgardiºti i-s sîniiªi-n cracii infiniþi la fel reduta.

Cãci dînsul va gãsi precis comoara !Harta secretã are-un semn cu ghearaFãcut de crîncenul Crac-De-Furnicã.O, Leonid Dimov, m-apucã searaÎn putred-viermãnoasa �Cireºicã�ªi-ncepe-ncet-ncet, sã-mi fie fricã...

351Dintr-o scorburã de morcov

352 Emil Brumaru

Bocet de adult

Azi-i luni, mîine e marþi,De lacrimi ochii mi-s sparþiªi de-abia mai pot umblaCu gîndul sub fusta taCea neagrã, de catifea,Care mã distruge lentªi dulce ca-n Orient.

Azi-i marþi, mîine e miercuri,Sã-þi simt trupul cum þi-l strecuriCa prin ciur, în pat, þi-aº daMãrgele, motani, halva,Calul meu cu tot cu ºea,ªi viaþa, ºi operaSubþirico !

Azi-i miercuri, mîine-i joi,Fã-mã, Doamne, kil de-oloiSã mã toarne-ntr-o salatãFragedã, cu frunza latã,Oana Pellea,Înmuia-i-aº toate celea.

Azi-i joi, mîine e vineri,Lasã-mã, fãrã reþineri,Sã-þi scot izmãnuþele,Sãrutu-þi mînuþele,Ca sã-þi vãd iar soarele,

353Dintr-o scorburã de morcov

Sãrutu-þi picioareleCu razele-n cîrlionþiªi-apoi sã mã-mpuºc c-un glonþ :Piuuuuuuuu..................Pe lume sã nu mai fiu...

354 Emil Brumaru

Ravagiile alcoolismului(dezintoxicãrile lui Julien Ospitalierul)

Cãtre Ilie Constantin

O nimfã frumoasã cozIubea tristã-un chiparos.

Însã chiparosul, trist,Iubea dulce-un ametist.

Însã ametistul, dulce,Iubea leneº trei lãptuce.

Însã lãptucile, leneºIubeau pe Curcanul Peneº.

Însã, vai, Peneº Curcanulκi iubea numai motanul.

ªi-astfel toþi cei mai de susFãceau cu alcool abuzÎn insula Santa Cruz :Blues ! ! !

355Dintr-o scorburã de morcov

356 Emil Brumaru

Viaþa ºi moartea Reparatei

(Piesã-n pãrþi)Regia : Alexandru Dabija

1. Apariþia Reparatei

Bucãtãria pãrea infinitã...Melci rãscopþi pluteau în rîntaºuri brodate pe plitã,Se auzeau gemete dulci în piuliþele vechi de piperªi-nvins, într-un colþ, aproape de geam, valsa un cuierSomnoros.Nimeni nu bãnuia ce o sã-nceapã.Cãci deodatã, lîngã bulbul acela de ceapã,A apãrut în caleaºcã de sos,Cu buzele groase ºi buricul adînc,C-o poºetã de muºama la oblîncªi trei sîni cît gãleata,Ronþãind sévigné ºocolata,Reparata !

2. Dulapul îndrãgostit

Într-o zi, aproape de searã,Reparata a vãzut un dulap prin aer cum zboarã.Ceºcuþele lui cãdeau transparente ºi tandre,Luminînd ca niºte moi policandre.Apoi s-a fãcut întuneric. Tocmai luase un borcan de dulceaþãSã ºi-l toarne pe sînii scoºi din capot,Cînd dulapul i-a zis cu o voce aleasã :�Te iubesc, nu mai pot,Vreau sã te ung cu budincãDe mere pe carne�. Fiindcã

357Dintr-o scorburã de morcov

I s-a fãcut fricã, Reparata s-a dezbrãcat.Dulapul n-a mai zburat.

3. Portocala de dupã amiazã

Într-o altã dupã amiazã, fãrã sã-i pese,Cu un steguleþ verde-pal înfipt între dalbele-i fese,Reparata stãtea plinã de graþie ºi melancolieÎntinsã pe-o masã din sufragerie.Era cald. Afarã gîndacii se îmbãtau cu sirop de urinãStrãvezie de iapã. Pãrînd cã suspinãLumina trecea prin butelii de-oloi ºi oþet.Orologiul bãtu ora patru încet...Atunci, cu baston cu mãciulie de surîs,Cu mãnuºi de antilopã ºi cravatã de batist,A ieºit din garderobã un domn tristªi loial.S-a apropiat de masã cu o nesfîrºitã sfialãªi, rostogolind pe pielea ei goalãO portocalã rotundã,Ea a simþit cum dragostea, acest sentiment minunat, o inundã ! !

4. O crimã perfectã

În camera plinã de fluturi în care se joacã popiceReparata lãsase veºmintele albe sã-i picePe jos, unde dorm sub podele vampirii bãtrîni,ªi, rãmasã doar c-o dantelã albastrã-ntre primii doi sîni,Frivolã ºi imobilã,Aºtepta sã fie lovitã de bilã.O, am luat bila cea mai frumoasã, de diamant,ªi-am zvîrlit-o, visãtor ºi galant,Spre trupul ei cald.Bila a fost un timp de parfum, apoi de smarald,De regret, ºi la urmã, moale ºi grea ca un fruct,În coapsa ei dansul naiv ºi-a-ntrerupt.Reparata murise... Mi-am ºters fericitAmprentele de pe bilã, acum de amurg, ºi-am fugit...

Cortina

358 Emil Brumaru

Paisprezece versuri macre

E-o toacã sfîntã-n mersul tãu pe tocuriLungi de pantof, ce-mi oblojeºte rana.Cînd pîn� l-asfalt þi-ajunge, laic, geana,Îmi cresc în suflet fluturi smocuri-smocuri.Pãtrunzi cu sînii aeru-ntre raze,Le dai deoparte. Soarele-i ars aprig,În cer, de trupul ce ne viziteazãLin pe pãmînt. Despici clipa amarnicCu ºoldurile. Sfîrcuri sparg parfume :Ziduri cãzînd în franj de pãpãdie.Orice miºcare face-n juru-þi spume.Sã te pupãm deja e-o datorie-n

Pios pelerinaj spre roua pãrþiiDulce de carne-n care tu ne hãrþui.

359Dintr-o scorburã de morcov

360 Emil Brumaru

Scrisu-am, fiind mahmur,Fãrã bec la abajur

(Boceºte fratele lui Robinson Crusoe)

Mladã Madã,Vin� ºi adã,Trupul tãu precum o spadã,Cu sînii mari ºi de pluºDe o parte ºi de altaDe tãiuº.ªi mai adã,Mladã Madã,Ceea ce-i ºi stuf ºi baltãDulceÎntre craci lungi, de m-aº duceCa pe-un drum, pe ei, o viaþãSã ajung, spre dimineaþãCînd mi-e frig,La rozvînãtul cîrlig,Sufletul sã mi-l atîrn :Zbîrrrn ! ! !

361Dintr-o scorburã de morcov

362 Emil Brumaru

Sonetul cavalerului distrusFiindc-a mîncat harbuz dupã harbuz

Degeaba înhami melcii la caleaºcãªi crinul, vizitiu, îl sui pe caprãIar eu mã-nfund în perini, fraged-fleaºcãDe lenea ce-o dospesc. Iubita-mi asprãNu mã primeºte în crivat. Zãvozii-sLãsaþi sã-mi hãmãiascã-n vãzul lumiiRuºinea. La tichie, ca nerozii,Port clopoþei ºi mintea,-n fine funiiDe zãpãcealã, clipoceºte-n crieri.Par vazã de cristal plinã de huºte.Rãmîn sã-i fac doar hãrþi ºi lungi descrieriDe buze, sîni ºi ºold. Apoi în cuºte

De-a binelea voi fi închis, nebunulCe nu i-a mirosit mãcar sãpunulCe-i linguºea faimoasele picioare.ªi-n fine-o sã mor, bleg, de-o bubã mare ! !

363Dintr-o scorburã de morcov

364 Emil Brumaru

* * *

Lîngã dalbul tãu picior,Unde se îngeamãnãFãrdelege cu cel�laltªi-s strînºi fluturii cioporCoborîþi lin din înalt,Surioarã, cheamã-mã.

Cãci de cînd nu ne-am vãzut,De genele ochilor uziMi-atîrn lacrimi de doi puzi,C-au trecut ºi-au tot trecutPrintre flori mari de bostanCãruþe grele cu aniªi-mi simt sufletul în mineCa maþul de becaþineDe subþire.

Pupa-þi-aº în amintire,Într-un antresol,Sub capot, pe trupul gol,Sã-mi mîntui viaþa nãtîngã,Coapsa stîngã,ªi sã-mi fac mintea-nþeleaptã,Coapsa dreaptã...

365Dintr-o scorburã de morcov

366 Emil Brumaru

Balada tristului marchizScrisã cu rîme pe oglinzi

Marchizul va intra la ora cinciªi cu nojiþele de la opinci,Muiate în parfum de-opoponax,O sã te gîtuie.Cãci viaþa-i vaxPentru o zgîtie.

De clanþãVa agãþa cea mai nostalgicã balanþãPe-un talger o s-aºeze sînulTãu drept tãiat cu foarfeca,Pe cel�lalt crinulAlb ca Antarctica.

ªi-n orice parte-o sã se-nclineVa rîde sacru :Buzele negre, limba verde, dinþi cu creste fineªi în fiacruO sã plece murmurîndu-ºi �în zadar o rogi : «Consacrã-miCreºtetul cu-ale lui gînduri...»�, pe cînd ea-i cu cracii-n lacrimi !

367Dintr-o scorburã de morcov

368 Emil Brumaru

Despre ce mai ºtiu motanii (I)

(La torcofon, etern, Peºtilã)

Noi ºtim cã existã fîntîniCu buze umflate ºi moi

ªi-n perii pãianjeni bãtrîni,ªi-un hãu nesfîrºit în butoiªi bile de apã ce vorPe-ascuns sã ne intre-n urechi,Mereu ne-aþin calea, în zori,Melci putrezi ºi rîme strãvechi,ªi-n uºi ne aºteaptã þîþîniªi sticle-ascuþite-n gunoi.

Noi ºtim cã existã fîntîniCu buze umflate ºi moi.

369Dintr-o scorburã de morcov

370 Emil Brumaru

* * *

Ochii care nu se vãdSe uitã unii la alþiiFãr�a ºti, ca printr-un vãlCoborît lin din înalþiiNouri cruzi în formã deCoapse pentru dragoste...

371Dintr-o scorburã de morcov

372 Emil Brumaru

Tamaretã

Aveai gene-atît de lungiCã puteai,Cînd te-aplecaiPeste margini de fîntînã,Ca sã-mi fie la-ndemînã,Cu ele apa s-ajungi,Zînã !

373Dintr-o scorburã de morcov

374 Emil Brumaru

Bocet de adult

Doamne, de-aº putea uitaCã-mi stã moartea undeva,Pe o treaptã, lîng-o uºãMov, c-o clanþã cu mãnuºã,ªi-mi surîde ºi m-aºteaptãCu jobenu-n mîna dreaptãªi-un crin rãu în mîna stîngã,Crin ce nu ºtie sã plîngã,Ci doar sã miroase tareªi lacom a depãrtare...

375Dintr-o scorburã de morcov

376 Emil Brumaru

Epistolã reîntregitã

(Arhivele detectivului Arthur)

O, Leonid Dimov, e searãªi trec femei cu trupuri lungiCa niºte viespii uriaºePe care nu poþi sã le-alungiCu mîna leneºã din minte,Femei cu sîni licenþioºi,Umflaþi cu pompa lui DumitruPîn� la absurd în pluºuri roº,Femei ce ne-ar lãsa-n burice,Plutind pe pîntec, sã murim,Fãrã mîncare, fãrã apã,Cum pe corãbii Gordon Pym,Halucinînd vechi etichetePe butoiaºele cu spirt ;O, Leonid Dimov, e searãªi eu beau singur într-un birt,Lovit în piept de minutare,ªi vreau sã fiu din nou copilCe-n dupã-amiezi adînci complotãSã sfarme fluturi cu trotil,ªi mîngîie-n bucãtãrie,Cu sufletul, un primus vechi,Terorizat de urechelniþiCe-i intrã noaptea în urechi,ªi se ascunde-n dosul caseiSpre-a suge-n voie rîme roz ;O, Leonid Dimov, e searãªi nu mai ºtiu sã scriu frumos...

377Dintr-o scorburã de morcov

378 Emil Brumaru

Confesiunile unui bãutor de ceai (II)

(Interpreteazã Ion Hamlet Caramitru)

Mi-ai dãruit un ceainic cu lãnþiºor de-argintªi-acum stau lîngã plitã ºi nu-ndrãznesc sã-l punPe flãcãri. Ceaiul negru din care-o sã-mi adunCuvintele... Nãuce vor iriza-n minciuni,Dar eu nu pot de astãzi sã mint nici cît-un crin.

Ci dacã-mpingi cu sînii pe pagini de talmudArome sfãtuite sã-mi mîngîie pãcatul,Cã-n loc sã fierb esenþe aºtern în pripã patulªi pernele le nãrui obraznic ºi de-a latulSpre-a ne foi-n mãtãsuri ca viermii-n foi de dud,

Nu mã certa, femeia mea blînd nelegiuitã,Cu ochii. Uite, Shakespeare topeºte-n largi coperþiUn anotimp sfielnic. ªi coapsele sã-þi ierþiCînd în amurguri pline de mari castani inerþiStrecoarã lin prin ele vieaþa-mi ca prin sitã...

379Dintr-o scorburã de morcov

380 Emil Brumaru

Cîntec naiv

M-ai înºelat c-o portocalã !

ªi tu ºi ea, în pielea goalã,Eraþi în camera impurãCînd v-am surprins gurã în gurã,Deasupra dînsa ºi alãturiVeºmintele-i, coji printre pãturi,Mai transpirau dorinþi din poriNaintea marei dezmierdãriCu tot dichisul ºi alaiul.

Apoi m-ai înºelat cu ceaiul !

381Dintr-o scorburã de morcov

382 Emil Brumaru

Alt distih cu iz eternPentru Maia Morgenstern

ªade Maia pe rãzorªi citeºte Kirkegaard !

383Dintr-o scorburã de morcov

384 Emil Brumaru

Despre ce mai ºtiu motanii (II)

(La torcofon, etern, Peºtilã)

Noi ºtim într-o carte un burgCu îngeri dedaþi la posmagi

Prin care fiacrele curgPurtîndu-i ca-n flaute largi,Feriþi de amiezele tari,ªi-n suflet suavi purtãtoriDe fluturi ºi lapte de var,ªi-alãturi de dînºii cu floriCe-i sug, pofticioase-n amurgÎncît sînt mereu tot mai vagi.

Noi ºtim, într-o carte, un burgCu îngeri dedaþi la posmagi.

385Dintr-o scorburã de morcov

386 Emil Brumaru

Sonetul de pe insulã

(Recitã, fãrã reþineri,Canibalul Vineri)

Ce coif viclean de pãr ai, Doamne-Doamne !Întoarce-þi faþa. Vreau sã-þi vãd un picOchii prelinºi. Amurgurile-n ham nePoartã-n oraºu-n formã de ibric.Ne-om risipi pe strãzi cu firme caldeDe-amiazã coborîtã pîn� la glezne.Ajutã-mã, ciºmea ! Aici e-un mal dePansele mustãcioase. Nu mi-e lesne,Enorm ca boul, cip-cirip sã ragAlãturi de doi craci lungi de mãtaseCînd rochia ta fragedã miroaseA pãtrunjel fiert dulce. C-un briceag

Voi scrie-n ganguri laice pereþii-nPoveºti moi tãvãlite-n Patul Vieþii !

387Dintr-o scorburã de morcov

388 Emil Brumaru

Bocet terminat în blestem

(Interpreteazã Horaþiu Mãlãele)

Iartã-mã cã într-o ziOi muri ºi n-oi mai scriC-un deget muiat în þuicã,Pentru sufletul tãu, puicã,Pe-o tejgheaLa expresul Jijia.

O sã-þi parã þie rãu,Copila lui Dumnezeu ?

O sã chemi taxiulªi-o sã pui ºoferulSã mã sune cu bi-bi-ulCît mai abitir,Pîn� ce-o sã se-ndure cerul,Subsuoarã cu sicriul,Sã mã-ntorc din cimitir ?

Dacã da,Nu uita :Îngerii fac apa grea,Cãrãmida-i catifea,Eu te pup pe dumneataÎntr-un locCu iz ºi foc :Þoc,Þoc !

389Dintr-o scorburã de morcov

Dacã nu ;Du-te, paºte ºi fã muuuuuDe-a lungul Bahluiulu�,Fleac ce eºti ;Fi-þi-ar curu-n dulci caleºtiTrasDe pe-acu�La parastas...

390 Emil Brumaru

Pierrot rãutãcios

Sînt mare bãutor de ceai.Viaþa-mi ticsitã de esenþeNu mai suportã nici un raiUnde nu-s sîni ºi indecenþeMov precum florile de scai.

Zmeura albã o strivesc,Dispreþuind-o, între buzeAnume pentru c-o dorescCeilalþi. Pictez scene obtuzePe paravanul chinezesc.

ªi-orice minciunã-mi pare-un fleacIar adevãru-mi face greaþã.Cînd coapsele lin îºi desfacFecioarele spre dimineaþã,Boþesc cu tocul roua-n prag.

ªi-apoi în vãzul lumii portMasca de fleþ direct pe faþã.Oh, dragostea e un efort !ªi-s ºi frumos ºi-s ºi scîrbosCa fluturele Cap-de-MortCãzut în veºnicul tãu sos...

391Dintr-o scorburã de morcov

392 Emil Brumaru

Yvonne de Bourgogne

(Irmos cu folos)

Mi-e dor de-un fluture molîu,Sã treacã puntea peste rîu,Fãrã zãbalã, fãrã frîu,Sã-þi intre-n bluzã pîn� la brîu,Unde-l opreºte cingãtoarea,ªi, beat de sînii în sudoareaLor picuratã-n sfîrc, s-adoarmãNe-nvins de-a ºoldurilor larmãÎn dupã-amiaza ce ne sfarmãC-un zid de cãrãmidã calmã,Lin, vieþile-ntr-un brustur viu...Mi-e dor de-un fluture molîu.

393Dintr-o scorburã de morcov

394 Emil Brumaru

Dintr-o scorburã de morcov (II)

(Recitã fratele lui Robinson Crusoe)

Cînd treci cu laleaua-n blugiEºti frumoasã la fermoarªi miroºi a guguºtiuciDe se fac strãzile dulciªi-i mãrarLa heruvi în subsuoarã,ªi-un flutur cît o chitarãTe-aºteaptã-ahtiat sã-l scuturiDe polen ca de tãrîþe,Între þîþe,Surioarã.

395Dintr-o scorburã de morcov

396 Emil Brumaru

Dacã Verlaine...

Dacã Verlaine pilea absintE cã Parisul nu ºtiaCã într-un tîrg, lîng-o tejgheaDe asfodel, iubita meaTopeºte-n ceaiuri trupu-i sfîntCa sã i-l sorb cît încã sînt,Tocindu-mi, pîn� la catifea,Aripele pe-acest pãmînt...Et patapi... et patapa...

397Dintr-o scorburã de morcov

398 Emil Brumaru

Despre un flaut ºi niºte oglinzi

(Boceºte fratele lui Robinson Crusoe)

Sufletul îmi era flaut.Flautul s-a rupt.Nu mai am de ce sã-i cautTrupul fin ºi supt

De gurile groase-n buze,Cu lacrima-n colþ.Oglinzile storc, confuze,Din aer crini morþi

ªi-i trec de cealaltã parte-nPãduri de mãrar,Unde cad razele, sparte,În ei ca-n pahar.

399Dintr-o scorburã de morcov

Opera poeticã III(2005)

Scrisoare

Nichita, Nichita,Nu-þi mai cerne sitaSufletului floarePentru-acel BrumareCe bea-ntr-o DolhascãLîng-o veche ºinãTril de rostopascã-nCeaºcã de luminãªi-þi alintã tandruRoua de pe praguri...Unde-i cãþelandrulDulcilor meleaguriAle-adolescenþei ?Unde-i trandafirulMoale, ca sã geamãCînd destramã firulVieþilor de damã ?

Nichita, Nichita,Lenevesc atîta,Încît mi-e ruºineDe furnici ºi-albine.Ele carã hranã,Dînsele dau miere.Face-m-aº o ranãPlinã de durerePe un melc de aur,Face-m-aº coclaur

404 Emil Brumaru

De hãlãduireÎntru fericireªi-ntru puritate,Frate, frate, frate...

405Opera poeticã III

Bocet de adult

Cînd o sã-þi rãsar în prag,Cãlare pe un melc pagCu coarnele-n spume,Sosit din hãt larga lume ?

ªi cînd o sã-mi scot piciorulCu pinten de aur,Din scãriþã, sã-þi spun dorulªi sã îþi arãt cosorulPlin de sînge de balaur ?

C-am rãmasÎn plop !Nici tu rouã, nici tu cvas,Fãrã castraveþi ºi scop,Singurel ºi-n cap bãtutDe-un soare orb, surd ºi mutLa o margine de varã,Surioarã, surioarã...

406 Emil Brumaru

Tamaretã

Sã-nvãþãm latina pînã cînd,Surîzînd, oh, surîzînd, ah, surîzînd,Vom avea, uimiþi, acelaºi gînd.

ªi atunci, trezitã moale-n zori,O sã înþelegi atît de-uºorCã-s un botanist fermecãtor

Care, în crivat sã nu te zbaþiGoalã, dintre crinii pipãraþi,Coapsele îþi zmulge cu nesaþ

ªi le strînge-n braþe ºi-n coperþiDe atlas nepus încã-n comerþ,În genunchi rugîndu-te sã-l ierþi.

407Opera poeticã III

Chiuiturã

Þi-ai scos sînii la mezatªi buricul.Pe ei sufletul mi-am dat,Pe el atîticul,Doar un vîrf de limbã-nfiptFierbinte într-însul.Nimfã de eucaliptCe te-apucã plînsul...

408 Emil Brumaru

Bocet de adult

Doamne, cearcãnele meleSînt cît roata carului.De atîta dor ºi jeleM-am dedat amarului.

Am bãut sticla de þuicã.N-am aflat nimica.Plînge-n streaºina mea, puicã,Plînge rîndunica.

ªi-am bãut ºi-o vodcã triplã,Rãtãcit sub soare.Parcã o aud cum þipãMiºcînd din picioare.

Doamne, cît de trist mã simtPe acest pãmînt :Pãpãdie de argintSuflatã de vînt...

409Opera poeticã III

Cîntec naiv

Tamariuºka avea orgasmeFine ca zînele din basme.

O, doar de-i mirosea a zmeu,Simþea cã ºoldu-i este greu,

Iar cînd vedea cîte-un balaur,I se fãceau bulgãri de aur

Sînii sub pînza de paingPe care fluturii i-o ling.

ªi-abia atinsã de zefiriEa-i despicã-n felii subþiri

Unse, în pofta-i milostivã,Cu-amor perlat ºi c-o salivã

Atît de dulce-acriºoarã,Cã nu ºtiai cum de te-omoarãMai cãtre-amurg, mai cãtre searã...

410 Emil Brumaru

Bocet de adult

De mult nu mai fac nimic,Doar mãnîncSîngerete cu ºoricªi-apoi plîng.Ziua-i ranã,Roua-i vanãÎn ea fãr� nici o cocoanã,Cîrlanã baudelairianã,Fi-þi-ar cracii lungi ºi tariCa zgîlþul electriceiPînã-n creieraºii meiAgitaþiCu mult nesaþªi topiþiDe-un dulce witzCa jumaraDe-mi pocneºte de iz nara...

411Opera poeticã III

Ranchiuna unei nopþi de varã

O, va veni o vreme cînd o sã trec pe stradã,Aplaudat de-o ºleahtã de Doamne dulci, superbªi indolent în droºcã, prinþ gras de mascaradã,Þinîndu-ºi mîna-n pluºuri ºi mestecînd zãpadãÎn timp ce-n þeasta-i caldã fluturi bezmetici fierb.

ªi-atunci c-un deget leneº te-oi cere din mulþimeSã te-mpleteºti pe roata cupelei ca un lujer,Tu ! cea pe care-odatã o rãsfãþam în rime,Cerºitã pe mãtãsuri fãrã s-o ºtie nime.ªi vulgu-n piaþa rondã va izbucni în mugeri !

Ci, ridicîndu-þi roba, pe fesele splendideC-o micºunea voi bate însemnul de Poet ! !Apoi voi sta-ntr-o rînã ºi piersici voi deschideªi, savurînd alene greþoasele omide,Voi porunci surgiul sã mîie mai încet.

Vei fi atît de tristã ºi blînd nedumeritãDe rînjetul ce-mi joacã pe-obraz, c-o sã mã rogi,Îngenunchind în pulberi, cu tîmpla la copitã,Sã te ascult. Degeaba ! Sînt Domn ce se iritãªi-þi îmbrînceºte trupul, în silã, la buldogi !

Cãci sufletul de-o lunã ne-nduplecat ºi mort e.Baston de trestioarã voi învîrti mereu,Rîzînd de-acest spectacol ce n-o sã-l mai suporteNici consulii cetãþii, nici sclavii din escorte.ªi nasul þi-l va rupe prepelicarul meu !!

412 Emil Brumaru

Logodnica secretã a lui Julien Ospitalierul

Seara, dupã ce chem la culcare canarii cu-acordeonul meucel cu o sutã optzeci de baºi,

Îmi scot cu gãleata cãmaºa pãstratã-n fîntînãªi îmi îmbrac pantalonii de doc de-un albastru gingaº,ªi apoi ies în prag ºi-opresc trenul de marfã fãcîndu-i nostalgic

din mînã.

Locomotiva cu claxon ºi vapori e atît de înaltã !O, înainte de-a mã urca într-o frînã plinã cu melci ºi cãþei

orfelini,Îngenunchez lîngã linia-ngustã ºi caldã ºi mã închin ;ªi astfel începe marea cãlãtorie de dragoste pînã la ultima

haltã.

Cãci � nimeni nu ºtie � acolo m-aºteaptã rotundã-n sertaru-icu miros de mosc,

Visînd doar la mine, în timp ce-n registrele vechi clipoceºtelumina,

Cea mai sfioasã ºi tristã ºtampilã din cîte cunosc.Iar numele ei de logodnicã neprihãnitã e Adelfina...

413Opera poeticã III

Epistolã din rezervaþia naturalã de îngeri

Sufletul meu, ºi tu ºtii, e un zadarnic motan siamezCare se uitã la tine, cînd te dezbraci, în Burgundia !, cu ochii

adînci,ªi te aºteaptã-ndelung sã termini pe pereþi cai vernil sã viseziCa sã te-apuci, pofticioasã ºi crudã, potîrnichile dulci ºi fazanii

prãjiþi sã-i mãnînci.

Atunci el se scoalã ºi vine molatec alãturi de tine,Toarce atît de viclean, la picioarele-þi aprige-n ºolduri, ºi de

muzical,Ghearele-i sînt înfundate în preºuri cu o atît de naivã asprime,Încît îl ridici ºi-l aºezi (plictisitã de turnuri, de trape, de fluturi

mecanici ºi crini cleptomani) între sînii medievali.

ªi îl îndopi cu fondante spirtoase pînã ce dînsul,Cu blana lui sacrã plinã de laice izuri, adoarme, ºi-l veziCum lenevind se transformã-ntr-un înger ºi, deodatã, te înãbuºã

plînsul.Sufletul meu, ºi tu ºtii, a fost un zadarnic motan siamez.

414 Emil Brumaru

Commedia dell�arte (I)

Deasupra nesimþirii vom flecãri-ntr-un colþ,Vom pipãi popoul fecioarelor cu moþ,Vom scãrpina burlane, vom bate cu ciuperciÎn buci de domniºoare, vom prinde fluturi berci,Vom lua cu linguriþa caimacul de pe zei,Vom linguºi în paturi mari ºolduri de femei,Vom alinta pubere, galanþi ca-n almanah,Vom zice, punînd mîna pe servitoare : ah !,Vom duela sarcastici pentru onoarea lor :A baligelor sfinte ºi-a bãlãriilor,Vom pune pe foiþe rupte de crin tutunul,Vom numãra extatici pîn� la o sutã unul,Vom sfîºia embleme cu lobode în tiv,Vom înþelege vaca în mod intuitiv,Vom zgîria-n pereþii closetelor sonete,Vom cãlãri pãianjeni cu ochii în faþete,Vom face dulci provizii de-amurg în geamantane,Ne vom juca de-a �cu-cu !� prin frîne de vagoane,Vom bea cu disperare, spre-a ni se-nchide rana,Vermut ce-a luat medalii de-argint la Ljubljana,Iar bibliografia completã de parfumuriVom studia-o-n ºanþuri, în magazii, pe drumuri,Vom trîndãvi în troace printre purcei de plumb,O, fiecare vorbã vom încheia-o-n bumb,Vom lipãi cu talpa murdarã prin smîntîni,Vom sta chiar în ulcioare vreo douã sãptãmîniUitîndu-ne afarã la cei ce se agitã,În timp ce-ntre chiºleaguri e-o lene infinitã,Vom frãmînta-n lighene cel mai subþire chit,

415Opera poeticã III

Vom rãsuci lumina rîzînd la nesfîrºit,Ne vom strîmba-n cristale, vom sparge becuri vechiCu filament de Wolfram, vom duce la urechiCeasornice de masã ce huruiesc suavDin roþi ºi roticele, mirîndu-ne grozav,Pãtrunºi de importanþã, ne vom rãsfrînge buzaOchind din mers dovlecii docili cu archebuza,Vom rãguºi lalele cerîndu-le sã cînte,Vom provoca serafii fãrã buric la trînte(Iar dacã-i vom învinge, o sã le facem treiBurice în loc de unul, umplute cu mujdei !),Vom bate-n garduri cuie flogistice de fier,Vom depista gîngãnii, sub guler, plini de fler...

416 Emil Brumaru

Commedia dell�arte (II)

Vom coborî în pivniþi la morcovii ce zacÎn fragede nisipuri mai bine de un veac,Ne vom topi în iederi pe ziduri de balcon,Vom leºina în pîlnii adînci de gramofon,Vom dizolva limacºii cu sare, vom triºaCu trefle de rãcoare ºi rigi de catifea,Vom cumpãra volume din care nu citim,Vom duce lungi discuþii cu Domnul Gordon Pym,Vom descãrca pe rampe baloturi de finet,Vom fîstîci-n dulapuri lãmîi fãrã corset,Vom trece melci de spaimã pe lame de briceag,Vom naviga în bãlii, vom picoti în prag,Lin gîngurind ca pruncii, nemaiºtiind o iotã,Vom auzi cartofii în cratiþi cum complotã,ªi-n dupã-amiezi de toamnã, virili, vom face-abuzCu galben de caisã, cu roºu de harbuz,Cu verde de lucernã ºi mov de glob lucios,Blînd ocrotiþi de-aripa obezului Eros,Vom gelui legume cu sufletul, gingaºi,Ne-om îngropa în bucle mãrunte de talaº,Halucinaþi vom suge din ciucuri de perdeleLicori necunoscute, îmbãtãtoare, grele,ªi în sufrageria ermeticã ºi goalãO sã ne curgã sînge din nas de obosealã,Vom delira prin casã cînd pernele fac gheb,Vom prinde-n pudrierã bînd pudrã un efeb,Vom avansa elastici spre lucrurile-n sineCu mantii în fireturi ºi jambiere fine,Vom distila pe unghii cele mai roze limfe,

417Opera poeticã III

Vom scrie cataloage de fauni ºi de nimfe,Vom despica ciºmele, miezuri de-odaie caldã,În cãni ascunºi, vedea-vom smarald iubind smaraldã,Cum trombe de miresme din preº bat furioaseTavanurile scunde, cum îngeri de mãtaseLipesc priºniþe calde pe umede oglinzi,Ca strugurii, feerici, ne-om agãþa de grinzi,Vom mirosi în tainã sticluþe de parfumCu inima în piepturi tramblînd sonor bum-bum ! !,Vom încerca delicii cu-agrafe rãu famateÎn pãrul de la ceafã de heruvimi purtate,Din papiote aþa ne va chema subtilã,Vom merge-n poezie cu o Loco-mobilã ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! !

ªi în sfîrºit, cînd totul va înota-n tristeþe,Vom scrie cartea noastrã despre delicateþeCu-aliniate pale pe foi suflate-n brumãªtergînd, cînd se întîmplã ca sã greºim, cu gumãMai moale decît guºa maro de porumbiel,Tratatul nostru-n care vom exprima fidelSuspinul pentru curva Divina-Stînjenel...

ªi-n pãlãrii de fetru apoi vom adormi ;Nu înainte însã de-a face, gravi, pipi.

418 Emil Brumaru

La Glanda Lacrimalã

Acolo ºezum ºi plînsem. În taverna La Glanda Lacrimalã.Fiecare pe ale lui. Eu boceam mosorelele fãrã aþã, cuieleruginite, castanele scorojite-n buzunare, plumbuiera din clasaa treia, ºuruburile abandonate-n ungherele magaziilor para-dite, pompele de flit, acele de patefon tocite, scriitorii citiþi ºirãscitiþi, samovarele-n ruinã, dulapurile devastate, crivatul celbine strunjit, lancea de frasin, fîntînile rotunde, prima erecþie(O, într-o vizitã, la Belceºti, la o doamnã profesoarã, O !), uraveºnic îndulcitã, fiartã pe plite patrupede : cercuri, portiþe,grãtar, cenuºã...

419Opera poeticã III

Rugãciune laicã

Fereºte-mi viaþa de globul zburdalnic de pãpãdie,Sã nu-mi loveascã tîmpla, feroce. Pe cîmpia cu muºuroaie de

cîrtiþã, sporeºte-mi rãbdarea ; rîmele trec.Dã-mi crinul cel mai subþire ºi tare, sã-mi fieSprijinul nãrilor larg desfãcute, fremãtînd a cãlãtorie spre

soarele galben ºi sec.

ªi nu mã bãga în rouã ca într-o preacuratã, rotundã ispitã.Aº lua-o, pãtimaº, în palme ºi-aº duce-o la mine acasãCa s-o prãjesc, sfîrîitoare, de vie, pe plitã,ªi s-o mãnînc, pofticios, în sosuri gãtite cu leuºtean ºi mãtasã.

ªi iartã-mi greºeala de-a pipãi, pe ghizdul fîntînii,Ciuturii, lemnul umflat de rãcoare-n dorinþa prãbuºirii ei cãtre

apã.Mai lasã-mi putere o zi, ºi încã o zi, în degetele lungi ale mîinii,Cînd dovlecii de pe pãmînt ºi fructele grele, în aerul crud, cu

spor le înþeapã,

Seva þîºnitã împroºcîndu-þi faþa, sînii ºi ºoldul,Iubitã Idealã, ce-mi stãpîneºti, c-osîrdie, bucãtãria, dormitorul,

cãmara, beciul ºi, iluminatã, podul !

420 Emil Brumaru

Berbanþi, înc-o lecturã !

De-aº avea o sumã fabuloasã,Aº plãti toþi fluturii din lumeCu crini gheaþã, aerul sã-l coaseÎntr-o mie ºi-unul de volume.

Sã citesc pe brînci zorile creþe,Bîlciurile-amiezii, mari amurguriDespicate pe tarabe-n pieþeDe femei cu testemele tulburi.

Noaptea s-o rãsfãþ filã cu filã,Sã-i gust coapsa-n literele-i coaptePrecum motãnescul meu PeºtilãPupã-ntre smîntîni trupuri de lapte.

Curcubeul sã-l înmoi în rouãCa pe-o pîine-n sos vrãjit de chimenDe-ar pocni nu-n ºapte, ci în nouãZdrenþe mãtãsoase orice himen

Ezoteric (cine, cui ce-i pasãCã-n gãoci de pluº fierb melcii-n spume ?).De-aº avea o sumã fabuloasã,Aº momi toþi fluturii din lume...

421Opera poeticã III

Perpetuum mobile

(Descoperirile lui Julien Ospitalierul)

Domnului Andrei Pleºu

Gazda bate nucile, suit pe o palidã scarãSprijinitã de casaÎn care eu, bucuros ºi montaigne, stau la masaÎnaltã ºi-n dupã amiaza amarãScriu :Gazda bate nucile, suit pe o palidã scarãSprijinitã de casaÎn care eu, bucuros ºi montaigne, stau la masaÎnaltã ºi-n dupã amiaza amarãScriu :Gazda bate nucile, suit pe o palidã scarãSprijinitã de casaÎn care eu, bucuros ºi montaigne, stau la masaÎnaltã ºi-n dupã amiaza amarãScriu...

422 Emil Brumaru

Carte poºtalã(1978)

O, mult iubite DomnuleRadu Petrescu,

Sã preþuim elevele(Sînii le cresc cu

Repeziciune-n ore deDirigenþie)

ªi sã uitãm cã viaþa eO porcãrie,

Vã roag-adînc Brumaru E-Mil care-acuma

Nu-i, vai !, decît un înger ceSãrutã bruma.

423Opera poeticã III

Descîntec scris pentru YvonneC-un ac tocit de patefon

Sã se-nghitãDe trei oriRouã clocotitã-nZoriLa flacãrã de comori.

La rãdãcina unui brusturAm adormit. Flori grele-n ciuturi,C-un iz ce minþilor dau lustru,Mã oblojeau. Ciucuri de fluturi,Munþi de ciuperci, soarele-n spiþeMai lipicioase decît firulPaingului pãzeau respirulPieptului meu. Zburdau CrãiþeLãsate-n vînt de Marea Zînã.Izvoarele cloceau pe prunduriBroaºte umplute cu smîntînã.Mã odihneam. Nu aveam grunji de gînduri,

Ci numai vise risipite-n carneCe încercau Burgundia s-o sfarme.

424 Emil Brumaru

Irmoase fãrã foloase

(Scrise de însuºi Cristofor Columb, la pupa Caravelei Niña)

1.

Dac-ai vrea sã-i fii o clipãFluturelui meu aripã,Dac-ai vrea sã-i fii o ziuãCrinului meu dulce piuãDe bãtut roua cu-amurgulCe-l þine-ntre ziduri burgul,Dac-ai vrea sã-i fii o viaþãSufletului carne creaþã,Þi-aº da melcul meu cel mareSã te ungã pe picioareCu talpa lui grea de-o zeamãCe duce-n rãsfãþ, îndeamnãªi-nfloreºte-n zori, femeie,Lîncedele-mi curcubeieSub care cerul se-ncleie.

425Opera poeticã III

2.

Cristal adînc aveam în faþã.Rîvneam spre dînsul ºi priveamCum se întoarce, cu dulceaþã,Un ºold pe-un pat aliotman.Era al tãu ! Urcai, semeaþã,Cu sînii, aerul încins.Coapsele moale ºi-au desprinsÎmpodobirea-n mintea-mi fleaþã.

O, fructe fragede-n prelins !

Cristal adînc aveam în faþã.ªi-n el pluteai tu, într-adins.

426 Emil Brumaru

Iubitei ce-ºi purta medalionul gol

1.

Purtai medalionul golErai iubita mea pe-atunciCãdeau lumini dulci ca-n nãmolÎn sãlile cît niºte lunci

ªi-un înger îþi dãdea ocolCu-aripi topite-n protocolSã intre-ntr-însu-avea porunciOh în medalionul gol

Sã-þi fie suflet ºi obolCe-n veci nu poþi sã-l mai arunciErai iubita mea pe-atunciMonoclu eu joben pistol

427Opera poeticã III

2.

Femeie fãrã de stãpînCum de-ai trãit cum de-ai pututMedalionul de la gîtMedalionul dintre sîni

Sã-l þii pustiu dintru-nceputPînã acum cînd îþi îngînCîntecul blînd ºi amãrîtNu ºtii cã fluturii rãmîn

Orbi ºi pe urmã mor în fînDe dor de ce n-ai priceputCã-þi sînt trimis din alt tãrîmFemeie fãrã de stãpîn

428 Emil Brumaru

Invitaþie

Eºti invitata noastrã la banchetAi grijã sã te-mbraci cît mai cochet

Pune-þi pe umeri goalã doar un fluturCa printre noi trupul prelung sã-þi scuturi

De-arome spume-n flãcãri îngeri rãiRujeazã-þi în bleu buzele bea-ntãi

O cupã de furnici lasã un grierSã-þi þîrîie-n buric altul în crier

Cãci astãzi este aerul felinDe-aceea îþi transmitem printr-un crin

S-ai grijã sã te-mbraci doar c-un ºiretEºti invitata noastrã la banchet

429Opera poeticã III

Tamaretã

Ce flutur aspru începuSã-ºi frece solzii-aripilorDe ochii-mari. Prin suflet nuMai trece moale nici un nor.

Pierdutu-i fragedul nãravDe-a face vrãji dulci c-o nuia.Parc-am trãi-ntr-un baobabPlin cu muºtar ºi-oloi : ça va !

Eu numãr raze. Goalã, tu,Înfãºuri iederi pe mosor.Ce flutur aspru începuSã-ºi frece solzii-aripilor...

430 Emil Brumaru

Flaut în sos remoulade

1.

Dac-ai ºti ce dragã-mi eºti,Þi-ai da drumul pe fereºtiªi-ai veni, caldã,-n picaj,De te-aº lua de pe pavaj,Lin,Ca pe-o floare grea de crinªi te-aº pune-ntr-un pahar,Pe o prispã de cleºtar,Nu în apã, ci în lapteSau ulei,Sã te pup adînc ºi rar,Zi ºi noapte,Unde vrei !

431Opera poeticã III

2.

Ce folosDe popou gros,ªi-ncîntareDe sîn mare,ªi-ndoireDe subþireTalie, pe înserate,În genunchi ºi-n coateRoz,ªi amokDe iz ºi floc,De-ºi dã duhul, din icoanã,Lîngã candela cea finã,Pînã ºi Isus Hristos,Dacã nu sînt ale mele,Pe divan sau pe podele,În luminã ! !

432 Emil Brumaru

Epistolã sentimentalã

Dacã ai ºti ce-adînci ºi grei mi-s astãzi ochii,Þi-ai pune cea mai galbenã din rochii,

ªi pardesiul mov ca stînjenelul,Cu blana lui sburlitã în tot felul,

ªi ciuboþele cu potcoave lucii,ªi am fugi în lume ca nãucii...

O, spre-a-þi iubi picioarele, te-aº duceÎntr-o odaie doar din turtã dulce,

Cu clanþe moi, din care curge lapte,Cu lãmpi de zahãr, cu dulapuri coapte

Ce le-ai muºca, lãsînd uºor sã-þi piceVeºmintele subþiri printre popice,

ªi-n dupã-amiezi de-Octombrie, cînd plouã,Þi-aº unge viaþa pe felii de rouã.

Însã aºa, stãm singuri între singuri.Pe masã sînt cuþite lungi ºi linguri,

Sobele-s reci, nefericiþi motanii.E-aproape ziua ce desparte anii.

433Opera poeticã III

Epistolã rãutãcioasã(1969)

Tu o sã pleci la Weimar ºi eu o sã rãmînNeputincios ºi singur sã sufãr la Dolhasca ;ªi-acolo, pe stradele, amantul tãu bãtrînTe va-nvãþa germana ºi-þi va umbla la sînCu mîna lui cea rece ºi umedã ca broasca !

Cînd vei pricepe oare cã eu, Emil, obezulCe-þi dãruie romane ºi-þi scrie poezii,Te-ar fi fãcut sã-i afli iubirii chichirezulªi dezvelindu-þi ºoldul am fi intrat în miezulCelei mai dulci ºi pline de mofturi tragedii ?

Nu mai erai virginã ºi totuºi ce crudelãTe-ai comportat cu mine, duiosul tãu amic.Ca sã-þi ajung la buze, din flori clãdit-am schelãªi þi-am scãldat în lacrimi, dantelã cu dantelã,Chiloþii de-amazoanã ºi portjartierul mic.

Cu stropitori de aur þi-aº fi stropit trotuarulPe care dimineaþa te duci la repetiþiiªi þi-aº fi mers în urmã, purtîndu-þi degetarul,ªi poate cã o datã, lin depãºind hotarulFurourilor tale, ne-am fi dedat la viþii...

Cãci mi-ai distrus vieaþa, Cornelia Gheorghiu,O, actoriþã moale de pluº înveninat.

434 Emil Brumaru

ªi sufletu-mi de înger, suavul ºi zglobiul,În rãi pantofi de damã, cu tocuri ca burghiul,L-ai ocolit, jenatã de-amor, ca pe-un rahat ! ! !

435Opera poeticã III

Micã rugãciune pentru ajutat orbii(1968)

Ia-mã de mînã, Cuchi, ca pe un orbªi-ajutã-mã. Pe masã e o canã ;

O, cît de mult aº vrea din ea sã sorbDupã amiaza asta diafanã...Du-mã încet alãturi de dulapS-ating cu degetele lemnul tare,Poate aºa o sã ajung sã scapDe dupã-amiaza asta ce mã doare...Apropie-mã, palidã, de pat.Nu-þi fie teamã. Vreau, plin de ruºine,Sã plîng cu capu-n perne înfundatDupã amiaza asta fãrã fine,Dupã amiaza asta ca un morb,Dupã amiaza asta ca o ranã.

Ia-mã de mînã, Cuchi, ca pe-un orbªi-ajutã-mã. Pe masã e o canã...

436 Emil Brumaru

Zîna legatã fedeleº

Existã o lume atît de frumoasã, i-am spus încet Iubitei Ideale,încît mi-e ºi teamã

(Dacã dispare ?) sã þi-o descriu. Sînt fluturi cuvioºi, flori cãlugãriteCe nu vãd decît amurgul ºi-atunci de-abia pe mijite,Între petale þinîndu-ºi ascunse miresmele fiindcã la necuviinþã

dînsele cheamã.

Melci rãzleþiþi, stîlpnici, aºteptînd anotimpuri întregi în cochilie,Cu coamele, cîndva boiereºti, strînse smierit.Izvoare rotunde ruºinîndu-se-n unde sã-nviePe prundul, de raze subþiri, în aurul zorilor, sulemenit.

Rouã feciorelnicã, purtînd cingãtori cu cuie-n scaieþi.Zefiri bãtînd mãtãnii în plopii înalþi.Clipe de dupã amiazã cînd poþi numai înveºmîntatã sã te arãþiÎn pînze groase de paing cu cruce pe spate ºi saboþi de þelinã

dulce sã-ncalþi.Da, trebuie doar sã mã crezi pe cuvinte ºi caldã sã viiSã suflãm împreunã, îngenunchiaþi pe viaþã, în pãpãdii !

437Opera poeticã III

Practici spirituale

Pentru Yvonne de Burgundia

Voi sosi, istovit de ascezã, într-o birjãTrasã pe strada ta sfîntã de doi zdraveni struguri pursînge ;

vizitiu � o actriþãCe-ºi aprinde amorul cu biciul ºi-ºi pune în ochii adînci, finã

criþã,Beladonã, cãci viciul ei genial o oblijã !

ªi te voi striga ! ! O s-apari, de la creºtet pîn� la centura decastitate,

În turnul gros de grafit,Cu sînii acoperiþi de-o carte deschis-a credinþã, onoare, dreptate,Op cu spaþiul bombat ºi timpul apelpisit.

Apoi îmi vei arunca frînghia-mpletitã din cele mai caldecearceafuri :

Sã urc, sã înving !Vor trece lungi sãptãmîni, luni de zile, ani, chiar decenii

îmbibate cu prafuriDe copt aluaturi veºnice, ca sã-þi desching

Talia fragedã din fierãrie.Pe urmã ne vom iubi exemplar, legendari (cu citate din

Kierkegaard, Swedenborg, Bohme, Ruysbroeck), însupraesenþiala bucãtãrie ! ! !

438 Emil Brumaru

Noi ºi þestoasele

(Despãrþirea de Pastel)

Evlavioºi ne ducem la þestoaseSã ne-nchinãm cînd ouãle lor cadPline de-aromã, limpezi, graþioase,În moile nisipuri cu gust fad.

Acasã cresc geloase ºi ne-aºteaptã,Blînd lustruite, sticle fãrã dop.În faþa uºii, oh, pe-o dulce treaptãDeschisã-i fila fragedului op

Uitat, citit de fluturi ºi zeiþe,Înconjurat de urechelniþi lin.Noi stãm însã-n amurg ºi cu vechi spiþeDe bicicletã-mpungem oul fin

Cu fratele lui Robinson, pe plajã,Uimiþi, gîndind cã are-un gãlbenuºÎn veºnicul albuº, sub sfînta-i coajã !ªi-l luãm sã putrezeascã-n raft, pe pluº...

439Opera poeticã III

Povestea lui Belmondo Pisicescu,Cu purici tandri, cum e ºi firescu !

Astfel grãit-a Pisicescu, cotoiul gingaº-miorlãniu ºi stricthaotic al fratelui lui Robinson Crusoe :

�A fost odatã un motanCe devenise-opiomanDin cauza unei pisiciLa bot cu sfîr !, la fund cu plici !El se trezea de dimineaþãÎn puturosul pat de fleaþãªi repede-ºi bãga o mor-Mor-morfinuþã în picior.Dar dozele crescînd mereuEra din ce în ce mai greu.ªi-atunci motanul s-a decisSã se arunce în abis�.

Mult timp dupã aceea, din fecundele genuni mãrãrii, sepãtrunjelea la cerurile pline de sfinþenie laie-bucãlaie, mlã-diandru ºi nostalgichiu, descãlecãtor de iluzii fluturate-ninfinituri fine ºi în drojdii de jind, pe lîngã zori, pe lîngãamurguri, un cîntecel aparent futil (improvizaþie sfielnicã dedincolo de binele chior ºi de rãutatea imbecilinã), acompaniatla viola d�amore ºi la flautul desferecat de însuºi Marele MelcMozart (M. M. M.), se înãlþa deci spre norii nimãnui umflaþicu pompa, urmãtoarea maladie misticã (M. M.) :

�Fericirea este cîndMorgenstern M taie ceapã.

440 Emil Brumaru

Emil B trece plîngîndDe tristeþe ºi i-o papã.Apoi bate orologiul.Rîmele se fac mai lungi.Emil B scrie elogiulMaiei ºi bea punci, bea punci...�.

441Opera poeticã III

De-a nasturii

Dacã þi-aº rupe toþi nasturii de la pardesiuªi apoi pe cei de la rochie, mai calzi ºi mai mici,Iar la urmã, închipuie-þi !, ºi pe cel sidefiuDe la sutien, ar trebui, îþi dai seama, s-abdici

ªi sã pleci cu mine în Australia !Acolo ai face o vreme strip-tease ºi pentru un whisky, bãut

din picioare, într-un saloon,Þi-ai dãrui pe-ndelete gura, sînii ºi taliaªi încã un fleac pe care, fiind gentleman, nici nu-l mai spun.

Ci eu, ca sã-þi dovedesc cã nu sînt dobitoc,Aº ajunge celebru în comerþul cu pieiDe-orhidee lila ºi nasturii (uite, mã jur !) þi i-aº coase la loc.Dar atunci, oh, atunci ai începe sã-i smulgi tu pe-ai mei ! ! !

442 Emil Brumaru

Iubita gonflabilã a frateluilui Robinson Crusoe

(Apropierea de kitsch)

La hotelul Mierla NeagrãAm iubit un înger creþ.Ce meschine perdeluþeNe fereau de nãtãfleþi !

Coborîse prin hublouri.Se numea Margot. Sub fulgiAvea locuri dulci pe careNu-i frumos sã le divulgi.

Din Ianuarii în Apriluri,Din Apriluri pînã-n Iunii,Pur înfãºurat în triluriAm fãcut faþã minunii.

Dar în brume de OctombriiS-a topit. O, deziluzii !ªi-am rãmas sã beau decocturiTrãsnitoare ºi infuzii

ªi-n dupã amiezi þicniteSã visez, trîntit pe-o rînã,Coapsa lui Margot în opturiLîncede, cu dublã frînã ! ! !

443Opera poeticã III

La o linotipistã-n lapte dulce

(Din adînci tipografii � 1983)

1.

La patruzeci ºi patru de ani bãtuþi pe muche,Ros de ambiþii vane, extras din societãþiDe drojdii ºi de-amurguri, ca un mãreþ pãduchePe care, drept în frunte, la alþii îl arãþi,M-am hotãrît sã behãi de-abis ºi moarte bunã,Cîrlan bãtrîn de-acuma, dar pur în cîrlionþi,ªi spre-o linotipesã roºcatã, blondã, brunãC-un usturoi sãlbatic în gurã s-o iau glonþCa sã se-mplumbe straºnic situaþia de-a pururi.Gãlbui ca alioru-mpietrit în moarea verzeiNerãsuflate încã mi-e cugetul. O, nururiDilii, craci de doi metri, sîni macri, amorezii

Vã cînte în extaze, ci eu, precum limbriculRatat în maþ, sorb lapte, scîrbit, cu polonicul.

444 Emil Brumaru

2.

Suflat în aur sufletul nu-mi este,Pete cît ceaºca trîndãvesc pe el,De bãleguþã verde de viþel,De rujuri descleiate din neveste.Nu roua, linotipa mi-l parfumã !Clãbucilor de iapã,-n bãlþi bãlane,Îl las, sã-ºi bãlãceascã-n fina spumãZimþii frivoli, cum dalbele bomboaneÎn gura mlãºtinoasã-a unei curve.ªi totuºi, mã ridic mereu din tinãªi cel mai fraged întru-aceastã urbeTrag disperat spre mine de luminã

ªi mã îmbrac în dînsa ca-n veston :Corector, icrã veche, roz nod de bulion ! !

445Opera poeticã III

Hai s-o tulim în Australia !

Hai s-o tulim în Australia !Tu ia-þi cu tine gura, sînii, taliaªi coapsele, oh, mai ales cu grabaSã nu le uiþi, cãci totu-ar fi degeabaCînd printre-aborigenii din spelunci,Abia sositã, þi-or plãti în pungiDe aur ºi în piei de-ornitorincPicioarele linse de-un cîine Ding-O !

446 Emil Brumaru

Micºunea cãzutã-n lapte

Micºunea cãzutã-n lapte,Vrei sã ne-ntîlnim la noapteªi sã ne iubim frumosPe-o saltea pusã pe josDin lînã de merinos ?Sã-þi iau coapsele-amîndouãÎn palme ca pe un crinPlin cu piper fiert în vinªi la ele sã mã-nchin :Dã-ne nouã...Dã-ne nouã...

447Opera poeticã III

ªi-ai plecat...

ªi-ai plecat. Unde mai eºti,Surioarã ?Sufletu-n mine-i deodatãCamelie maceratãÎn rachiuri ºi-n caleºtiªi-ncepe încet sã moarã.Poate cã nici nu ai fost !Bat mãtãnii ºi þin postMov,Sã-mi fac pãcatul subþireCa mireasma-n amintire,Of !

448 Emil Brumaru

Îngerul Pepémbe

Cînd luneca din lume, nedumerit, Septembreªi-Octombre-n trãsuricã-ºi plimba mai dulce pajii,M-am întîlnit pe-alee cu Îngerul PepémbeTrimis din cer anume spre-a-mi descifra mesagii.

Era atît de fraged c-un deget dus la buzeÎn semn cã mã cunoaºte de mult, dar cã nu vreaSã-mi spuie-aceastã tainã decît prin buburuzePe care din azurul lui pur mi le-ntindea.

Simþeam cum lîngã dînsul mi-i sufletul ca brumaDe-o gurã roz topitã pe marile coperþi.ªi-aº fi ºoptit nostalgic : �Sînt vinovat acum,Dar o sã plec, Pepémbe, ºi tu o sã mã ierþi...

ªi poate-ntr-o amiazã, sosit sã-þi cînt din flaut,Alãturi de bomboane ºi zahãr alb ºi bun,Pãlind ca de-o-ndrãznealã prea caldã, o sã cautAripile în palma mea caldã sã-þi adun�.

449Opera poeticã III

Superstiþii ºi fofîrlici

Tu crezi în numere ºi-n visePe care mi le povesteºtiÎncolãcitã-n nepermiseFeluri. Eu cred în crini ºi-n peºti.

Tu sfîºii lenjuri inspirate,Cu ele sã-mi împotmolescViaþa-mi tocitã-n vechi pãcate.Eu beau un veºnic �englezesc�1

Tu-ascunzi (în nouãzeci ºi nouãDe moi sertare ce-ºi prelingPe sub tejghele calda rouã)Struguri. Eu fluturi-i împing

Spre tine, ca sã-þi soarbã-n trompeSubþiri nectarul ce-l aduni.Sute de-amurguri, mii de bombe,Oh, miliarde de minciuni ! ! !

1. PICKWICK TEA (Finest English Blend).

450 Emil Brumaru

Reparata ºi balena

(Exerciþiu mnemotehnic Brassens)

Reparata-n transatlanticκi pudra c-un puf romantic

Locul care nu se scriePe nici un fel de hîrtieÎnsã totuºi se citeºteÎn limbuþa franþuzeºte :

CON !

Iatã, vine o balenãªi o pupã fãrã jenã

Într-un loc ce nu se scriePe nici un fel de hîrtieÎnsã totuºi se citeºteÎn limbuþa franþuzeºte :

CON !

În van þipã ºi de-a surdaReparata : �Cruþã-mi pudra

Dintr-un loc ce nu se scriePe nici un fel de hîrtieÎnsã totuºi se citeºteÎn limbuþa franþuzeºte :

CON !�.

Balena rãspunde : �Drace,Nici nu ºtii ce mult îmi place

451Opera poeticã III

Într-un loc ce nu se scriePe nici un fel de hîrtieÎnsã totuºi se citeºteÎn limbuþa franþuzeºte :

CON !�.

ªi-astfel la minut intrat-aBalena în Reparata

Printr-un loc ce nu se scriePe nici un fel de hîrtieÎnsã totuºi se citeºteÎn limbuþã franþuzeºte :

CON !

452 Emil Brumaru

Clipele-s unse cu jazz

Pentru Johnny Rãducanu

Localitãþi cu vampe ce beau gin,Bufante pe la sîni ºi pe la ºolduri,Trãsnind de insolenþã ºi imbolduriªi clãtinînd sub rochii craci sublimi !

Le rãsuceam pe-arãtãtoare pãrul,Aveau momeli de tîrg la orice pas,Ne-nnebuneau cu cotul roz ca mãrul,Cînd au plecat ca fleaºca am rãmas.

Vai, amintirea lor printre mãrareNe nãruia. C-un pîntece bleoºtitMai stãruiau crini plini de-o rea mirare-nPistil. Ne îmbãtãm la infinit !

Cãci nu mai sînt. Piureul de cartofeSe înverzeºte-n cratiþi nemîncat.Ne consolãm doar pipãind vechi stofePe care dînsele le-au fluturat...

Aveau, oh !, cur cu dulci subînþelesuri :Putea fi luat în braþe ºi pupat,Putea fi dat cu pudrã ºi cu dresuri,Putea fi tãvãlit, pios, în pat,

Putea fi prins lin unde se bulbucãªi-ncredinþat sã facã ondulaþii,Putea fi strîns la piept dacã te-apucãDorul de el, în vãzu-ntregii naþii ! ! !

453Opera poeticã III

Tiv pe marginea batistei

Unde eºti, stãpînã micã ?În ce camerã de floriStai cu mîna pe pisicãªi urîtul þi-l omori ?

Turnul tãu i-atît de-aproape,Pod de piatrã-am strãbãtutPeste-nnãmolite apeªi-acum plîng în cãni de lut.

Dacã mi-ai surîde-n uºã,În genunchi rãmas, pe prag,Mi-aº turna în cap cenuºã,Þi-aº da globuri de dovleac.

ªi þi-aº pune-o scînduricãPe þuguiul sînilor.Unde eºti, stãpînã micã,Rãspînditã ca un nor...

454 Emil Brumaru

Sonetul scris pe-o portocalãPentr-o rostogolire idealã

Fluturii bat cu-aripa groasã-n geamCa sã-i primim la marele bairam,De-aceea zic sã fim voioºi ºi darnici.Ne vor sluji cu sîrg drept fini paharnici,Fãcînd în aerul perlat sã zboareCînd aurii, cînd sîngerii pahare.ªi-n urmã, beþi ºi noi ºi dînºii beþi,Îi vom zvîrli afarã cu lopeþiDe pe podelele ce-or sã se speleCu albele ºi caldele danteleCe þi-au ascuns geloase-o noapte trupulªi-acum le lepezi fãrã nici un scrupul

Spre a pleca, eu îmbrãcat, tu goalã,Într-o cãlãtorie-originalã...

455Opera poeticã III

Sonet trimis dupã un anDe stat cu ochii în tavan

(Variantã amelioratã)

Cãtinel mã-ndrept cãtre iubire.Pe pãmînt, prin aer, peste apeLung cãlãtoresc. Din iarbã, fireRup sã-mi fie ºi norocu-aproape,Zãpãcit de cît de alb þi-e trupulCe m-aºteaptã, rãbdãtor, pe-o rînã.Sorb cîte un melc, înghit o rîmã,Beau din ºanþuri roua fãrã scrupul,Oh, cu tot cu mîl. Sufletu-mi creºteA îmbrãþiºãri ºi-a gurã caldã,Plinã de mireasma ce-ndulceºtePe oricine viaþa-n ea îºi scaldã.

Cãci sosi-voi, tîrîind un brustur,Inima de-a pururea sã-þi ustur !

456 Emil Brumaru

Te-am þinut goalã în braþe

Te-am þinut goalã în braþeDe la prînz ºi pînã-n searã.Aveai sîni mari, de la þarã,Fesulii de domniºoarã.ªi am fost un nãtãfleaþã !Iar acum, pe strãzi, ca orbul,Umblu sufletul sã-þi sorbu-lDin trup ca sã-mi treacã morbul.

457Opera poeticã III

Ia-mã, Doamne, ca pe-o rouã

Ia-mã, Doamne, ca pe-o rouã,Dimineaþa, de pe flori,Soarele, ºi du-mã-n noriPeste ºandramale greleCu femeie dulce-n ºele,Dar cu ochii plimbãtori.

Ia-mã, Doamne, ca pe-un flutur,Dup-amiaza, dintr-un spin,Vîntul, tristeþea sã-mi scuturPeste ºandramale greleCu femeie dulce-n ºele,Dar sub perini cu dry gin.

Ia-mã, Doamne, ca pe-un flaut,Dintr-o muzicã cereascã,Îngerii, în somn s-o caut,Peste ºandramale grele,Pe femeia dulce-n ºele,Dar crudã cînd ºi le cascã...

458 Emil Brumaru

Ciºmelele picurã-n van

Ciºmelele picurã-n van.Pun mîna pe-un crin ºi se sfarmã.E-n mine un soi de alarmãDe parcã un tip, prin ochean,κi ia, de pe casã, c-o armã,Drept þintã surîsul meu, dar mãMai lasã s-ascult înc-un anCum, ca într-un veºnic lighean,Ciºmelele picurã-n van.Pun mîna pe-un crin ºi se sfarmã.

459Opera poeticã III

Dupã douãzeci de versuri

Eu vãd ceva ce nu ar trebuiZãrit decît de îngeri îndrãzneþiªi-o clipã numai cãci de-ajuns le-ar fiSã-nnebuneascã-n albe dimineþiRoua-i bãtutã-n cuie pe pereþiªi curcubeie-ncep a-ºi despãrþiCulorile ºi-un melc bãtrîn ia-n cornFluturii denºi moi ciuturi se rãstornÎn vechi fîntîni din sîni cu piatra griªi apele-s spuzite-n veci de creþiDe mîl mormolocit ºi-s mogîldeþiScoþînd mîini mici ºi înecînd copiiCu capetele mari de pãpãdiiªi trupurile pline de scaieþiÎntru neruºinare ºi dispreþChiar dacã-s fragezi-morþi ºi-au rãmas viiªi ochii curioºi spre flori întorn

Eu vãd ceva ce nu ar trebuiCînd beau mãrgãritare ºi adormPe pajiºtea dulapului enorm

460 Emil Brumaru

Tristeþea genului epistolar

Voi muri în oraºul acesta,Fãrã prieteni, fãrã iubitã.Veþi spune cã, vai !, vã joc festa,Lãsîndu-mi pe-o creangã de plop tãiat vestaS-atîrne-n amurgul topind cãrãmidã.

Voi pleca braþ la braþ cu motanulCe mi-a tors, credincios, pe piept versuri.Dau de-a valma fotoliul, mormanulDe Proust, ceasul copt cît bostanulªi-al trenului tom cu opriri ºi cu mersuri.

O sã parã ciudat c-aveam pietreÎn haine ºi sîrme crescînd pe pereþiDin cuie. Dumnezeu o sã-mi ierteªi inima fleaþã, ºi minþile fierteÎn zeama de melci indolenþi.

Rãtãci-voi. Nici apã, nici aer, nici visePromise demult, oh !, promise, promise...

461Opera poeticã III

Iubita gonflabilã a frateluilui Robinson Crusoe (2)

(Despãrþirea de kitsch)

Pentru gusturile-aleseAvea dînsa, ca s-aþîþe,Þîþele ca niºte fese,Fesele ca niºte þîþe,

ªi-un buric ondulatoriuCe fãcea pilaf matúrii,Unde-i strãlucea notoriuMicul ei lapislazuli,

Sex pudrat cu pufuri plate,Ras cu lamele Personna,Moi pupile dilatateCu Atropa belladonna,

Poponeaþã pulsatilãDe cînd a venit pe lume,Ce ºi-o dãruia în silãCu un fîþ al ei, anumePentru cei ce-ar desena-oÎn closetul de la garã,Cu bobiþe de cacao,Dulce, pluricelularã ! ! !

462 Emil Brumaru

Neglijenþa elegiei feroviare

(La acordeon, Julien Ospitalierul)

Tutun de pipã, olandez,Cutii mirifice de tablã !

Traversele-n lumina slabã-aAmurgului copilãresc,Înfãºurate-n moi ºopîrle :O, teamã ! Crãcãnarea dulceA servitoarei cu mari buceªi sînii-n aer dînd mici sfîrle,Macazurile unsuroase,Acarii adormiþi în iesleÎn timpu-amorului crud pesteÞãrãnci de paie ºi mãtase,Fîntîna înfundatã-n cuiburiDe vrãbii zãpãcind ciripuri...Sunetul meu, de ce mã tulburi ?Vreau, Doamne, vechile nimicuri,Sîrme subþiri, ºtirul porcesc,Fetiþa Dascãlului, sablã...

Tutun de pipã, olandez,Cutii mirifice de tablã !

463Opera poeticã III

Sonetul ameliorat puþin,Transcris de J.O. cu propriu-i destin

Se-aud tocile de-ascuþit cuþite...Dupã cafea, lichior, trabuce fineSupte în buze groase de guri briteSau franþuzeºti (subþiri salive-n clineDe vãi mustind papile-alegre-n gusturi),Luãm la plimbare Doamnele-ncãrcateSub talie de buci, sub gît de busturiCu sfîrcuri de o mie de carate.Ci, abisale în buric, ele celeste-sÎn fîþul coapselor flanate pe elipseDe dragul soarelui. Clipa un rest eÎn toiul fraged-negrelor eclipse

Cînd ºolduri se desfac diavoleºteSpre a ne prinde viaþa ca-ntr-un cleºte !

464 Emil Brumaru

Transcrierea sonetului viril,Cu bulion, de însuºi fra Emil

Se danseazã pe pervazã

Vino-n crenel. Lasã sã-þi curgã pãrulPînã la ºanþ. Acolo-aºtept cu spadaScoasã sã-i tai vîrful mãcar, în dorulDe-a nu-þi putea iubi trupul pe ladaCu-aurãrii, cupe brodate-n pietre :Safir, smarald, rubin, enormi topaze.Saliva gurii dã-mi. Sînt mort de sete,Bãtut în cap de-un soare cu mari razeMedievale, late, groase, grele.Lumina mã apasã-n mii de puduri.Bîjbîi prin ea ca-n vrafuri de perdele,Sã te ajung. Topescu-þi în sãruturi

Rostul pãstrat în raft de castitateCa mãrul obrintit în sos cu lapte.

465Opera poeticã III

Sonet caligrafiatPe o scîndurã de pat

Înhãmasem la caleaºcãFluturi breji hrãniþi cu zaþDe cafea clocitã-n ceaºcãN-aveam timp ci numai spaþDe ajuns pîn� la crenelulÎnãlþat din cremã arsãDe mãrar pãzindu-þi felulCoapsei cãtre mine-ntoarsãS-o frãmînt ea sã-ºi dospeascãOh aluatul în nesaþAlergam precum miºelulSpre iad-raiul ce-l desparþi

Cu trupul tãu alb ca mielulÎn zorii de rouã sparþi

466 Emil Brumaru

Caligrafie pentru iubita idealã

Dragostea ta ca o fîntîn-atîrnãDe-o tijã mlãdioasã de mãrar.

Soarele-n raze groase cît o bîrnãDe-acoperiº îmi cad, cu tot cu var

ªi þigle-ncinse pîn� la verde,-n cap.Bat telegrafe în cantoane lucii.

O, îngere, ajutã-mã sã scapDin dupã-amiaza plinã de nãucii

Fluturi muraþi, cu-aripe ce-ºi desfrînãMireasma,-n spaþiul vechiului hambar.

Dragostea ta ca o fîntîn-atîrnãDe-o tijã mlãdioasã de mãrar.

467Opera poeticã III

Transcrierea sonetului nr. 19, et. V, ap. 14

Cîntam muzici religioase sau profane.Suptul bomboanei, linsul acadelei :Rãsplata-ntîrziatã-a vieþii mele-i !Domnii scorþoºi, Doamnele þopîrlane,S-or bãlãci, voioºi, în bãlþi cu lintiþi.Ci tu ia-þi melcu-n raft, bea untdelemnuri,Pãstreazã-n rouã, pur, cristalul minþii,Nepãsãtor la putrede îndemnuri.Ai rosturi : sufli-n puf de pãpãdie,Crinul îl baþi în zid, cureþi lin prafulDe pe dulap. O clipã-þi mai adie-nSuflet Yvonne, susúrã telegraful.

Nu pãrãsi loboda-n ºanþul lat.Timpu-i de sosuri dalbe îmbibat !

468 Emil Brumaru

Paravanul chinezesc

Sînt paravanul chinezescAl celor ce se giugiulesc.

Cînd ei, frumoºi, împart sãrutul,Pe mine-adînc se zbate-un flutur.

Iar cînd li-e dragostea în toi,Mãtãsurile-mi se strîng moi

ªi curg lin pe podeaua largãAmorul lipicios sã-l ºteargã...

469Opera poeticã III

Sfaturi primejdioase(1982)

Pentru Reparata

Rujeazã-þi dinþii în albastru.Fii albã. ªi cu limba mov

Prelinge-n mine-un fin dezastru,Cum sub icoane, în alcov,Infantele,-n dulci erudiþii,Cu gravii Granzi ai vechii Spanii,În umbra Sfintei Inchiziþii,Fãceau spumoase pãtãranii.ªi nu uita prepelicarulSã ne priveascã,-un papagalSã-ngîne tot, ciupind mãrarul,Iar tu sã tremuri muzicalªi-apoi, la clavecin, mãiastru,Sã-mi sui în cer sufletul zob.

Rujeazã-þi dinþii în albastru.Fii albã ºi cu limba mov...

470 Emil Brumaru

Tamaretã

Tamara, ce vers de aur,Toropit, sã-þi împletescÎn pãrul zbîrlit cu geana,Dintr-un loc dumnezeiesc ?

ªi ce suflet, dat de-a dura,În zorii plini de botgroºiS-arunc sã-þi prãjeascã mura ?Beau cafeaua ca pe-un borº

ªi cu tot cu zaþ. BalaurSînt cu-aripi ce-ntruna-mi cresc.Tamara, ce vers de aur,Doldora, sã-þi dãruiesc ?

471Opera poeticã III

Împotriva amneziei

Ca sã nu uit cã sînt poet,Beau azi o sticlã de oþetªi cu furnici ºi foarte-ncet.

Apoi îmi pun sare sub pleoape,Chem muºtele sã vinã-aproapeªi sã îmi bîzîie-n urechiMireasma ºérvetelor vechiªi-a polonicelor scrobite-nSupa amiezii infinite.

ªi furculiþe-mbii sã-mpungã,Viespii clocindu-ºi acu-n pungã,Oh, clipa galbenã ºi lungã...

472 Emil Brumaru

Clei dinAripioare de rechin

Cîntai un country la pian,Saloonul era gol ºi trist.

�Tu nu exiºti, dar eu exist,Am douãzeci-ºi-fragezi ani,ªi sîni umflaþi cu pompa-n pufDe-ornitorinc cu cioc de raþã,Oh, între coapse îmi cad, buf !,Fructe gustoase pîn� la greaþãSpre care tu mãcar nu-ntinziMîna, darmite sã le-nfuleci.Eu mã strîmb singurã-n oglinziªi-aºtept s-apari cu paºi abulici,Ca dupã o ruletã rusã(C-un glonþ de-argint în butoiaº !)Jucatã la desert, sã nu seCreadã prin tîrg cã ai fost laº,ªi-aprind1, lin, pe podeaua lungãDin lemn smerit de lemn fidel,Picioarele ce-ar vrea s-ajungãSã te iubeascã-n chip ºi fel,ªi-mi clatin sufletul în vanÎntre cerceii de-ametist.�

Cîntai un country la pian,Saloonul era gol ºi trist.

1. Picioarele se aprind ca o candelã !

473Opera poeticã III

Mi-e ruºine sã ies viu

Mi-e ruºine sã ies viuÎn lumina zilei goaleÎþi citesc ºi îþi tot scriuTrupul rotunjit sub poale

Fericirea-i în dureriÎnmuiatã ºi-s om singurZarea mea fragedã ieriAzi s-a-nvineþit de friguri

Iartã-mã cã nu mai ºtiuRoua-n bob floarea-n petaleMi-e ruºine sã ies viuÎn lumina zilei goale

474 Emil Brumaru

Din hãþiºul de-ntîmplãri

Din hãþiºul de-ntîmplãriNu mai scapã nimeneaRazele-s cu zimþi în nãriMireasma-i de fluturi grea

Ceaºcaleaºcã bleu eºti tuVizitiu galben-pai suntSufletul blînd îmi cãzuÎn mierea zilei cu unt

Ruju-mpotmoleºte-n gãriMoi macazuri de taftaDin hãþiºul de-ntîmplãriNu mai scapã nimenea

475Opera poeticã III

Elogiul Reparatei

Clipele-s rupte ne-ntreruptDe trupul tãu cu iz de fructCe-i despicat deplin în douãUnde-i o mlaºtinã de rouã

Gîndul mi-e frînt de-un melc abruptSimt soarele cum mov ne plouãOh raiul de omizi e suptªi aerul greu dedesubt

Viclean ni se aºterne nouãªi ne îndeamnã spaþiu-i zmultDe trupul tãu cu iz de fructCe se despicã crud în douã

476 Emil Brumaru

Sonetul descifrat cu grijã(1980)

Ne vom iubi ca-n vechi foiletoaneTu o sã faci un ceai ºi-o sã ofteziEu o sã-þi mîngîi sînii pe blazoaneªi o sã-nceapã valsul vienezVei leºina flacoanele cu sãruriLe-oi destupa la nãrile adînciVom spune tu minciuni eu adevãruriIzbiþi de fluturi pe-ale clipei stînciCi ne-om iubi extatici pîn� la moartePe-aceeaºi muche moale de cristalTu-ncolãcitã ceºtilor deºarteEu desprinzîndu-þi sufletul oval

De rotunjimea ºoldurilor greleCe-or rãtãci degeaba printre stele

477Opera poeticã III

Improvizaþie

Merg smerit în urma taLaic mi se-ncarcã ochiiDe-o luminã-atît de greaCã-þi rupe pînzele rochii

ªi-þi vãd trupul alb în smirniNeatins de sfiiciuneHãlãciugã de crini pliniMoliciune-n rugãciune

Ci mã-nvaþã-a hoþ carneaSufletul sã mi-l apropiiMerg smerit în urma taLaic mi se-ncarcã ochii

478 Emil Brumaru

Improvizaþie

N-am ºtiut c-o sa mã doarãSufletul atît de tareFiindc-am scris tot într-o doarãDespre sîni gurã picioare

Ele erau pãrþi prea sfinteCa sã le ating cu gîndulTrebuiau albe veºminteNu cuvinte ca pãmîntul

ªi-o-nchinare ºi-o-nãlþareIzvor dulce-n rouã clarãN-am crezut c-o sã mã doarãSufletul atît de tare

479Opera poeticã III

Improvizaþie

Dac-ai ºti ce moale cadeChiar în palma mea luminaAi veni-n caleºte caldeBlînd mototolitã-n fina

Dantelã de-amurguri crudeVerde-þipirig mov-lîncedSufletele sã ne-asudeCa sub aripe de îngeri

ªi-am cãlca iar prin flori sparteFãrã-a ne pricepe vinaDac-ai ºti ce moale cadeDrept în palma mea lumina.

480 Emil Brumaru

Rãtãciri prin tîrgu-amar

1.

Prin þinutul IaºilorPe urmele paºilorTãi mã las gingaºelor

Ore moi în razaDe dupã amiazãCu mintea nici treazã

Cu trupul nici falnicBîntuit amarnicDe surîsu-þi darnic

Dintr-o altã ziuãªi bat roua-n piuãªi bat roua-n piuã

481Opera poeticã III

2.

Dacã te-aº vedea mai desMi-ar fi sufletul alesDe neghinãªi aº trãi tot prin luminãDe dupã amiazã finã

Pe la curþi cu garduri nalteDin strada lui Ipsilanti

Sau pe strada SemnuluiLãsîndu-mã-ndemnului

De-a-mi cloci dulceaþa-n ranãªi-a-mi purta prinsã-n butonVesta scurtã cu pulpanãÀ la Robinson

482 Emil Brumaru

Trei praºtii

Iubito cu ochii mlaºtiiMi-a dat Dumnezeu trei praºtii

Cu una sã trag la stele-n-Tre cracii razelor grele

A doua sub cap s-o amPernuþã cu bolovanSã te apãr de duºman

Iar din ultima sã-þi facGumilastic la nãdragPentru ºoldul tãu cel drag

483Opera poeticã III

Ce stamina ºi pistilul

Ce stamina ºi pistilulFlorilor !Mi-am lãsat de-o parte stilulªi în spaima zorilor,Cu viaþa fãcutã praf,Visez c-o sã vii cãlare,Dulce vrãjitoare,ªi-o sã-mi presuri sareDe cristale movPe feliile de pîineCãci noaptea mi-e somnul zob,Iar ziua mea nu mai areNici astãzi, nici ieri, nici mîine.

Ci-i ºir rupt de sãptãmîne...

484 Emil Brumaru

Toamna noastrã cea de toate clipele

Pîlcuri-pîlcuri crini caliciSe apropie de corpulBosumflat în fese miciªi sîni mari sufletu-þi sorbu-l

Blînd în pîlniile-adînciCu pistil ºi cu stamineRîzi în rai în iaduri plîngiPurgatoriile-s pline

De motani graºi nefericiMiorlãindu-ºi galeº morbulPîlcuri-pîlcuri crini caliciÎþi acopãr umezi corpul

485Opera poeticã III

Ce grea cade lumina-n suflet

Ce grea cade lumina-n sufletCa dintr-un flaut de pluº umed

În care suflã-n zorii rupþiÎngerii orbi ºi surzi ºi muþi

Fiindcã nu ºtiu nimic ce-nseamnãParfumul pentru ei e-o scamã

Ci-s învoiþi din cer anumePe pipãite sã sugrumeFluturi ºi spini sã bage-n brume

486 Emil Brumaru

Pamflet la acordeon

Ai vrut un timp, frumos, sã-þi fiu stãpînul,Sã-þi pun pe coapse bir, pe sîni haraci.Dar, coapsele ºi sînii fiindu-mi dragi,Mi-am rupt de pe blazon Spada ºi Crinul.ªi tu cu dînsa floarea ai tãiatªi þi-ai fãcut pahar pentru ºampaniiCa sã le bei pe dealuri cu ºnapanii,Iubitã fãrã suflet, fãrã pat.ªi-acum degeaba-ncerc sã-mi cos blazonulC-o Spadã ºi mai rea, c-un Crin mai pur.Kitsch-ul tangouri cu acordeonulCîntã-n tot tîrgul nostru bleg ºi-obscur.

ªi vacile se balegã ararePe ceea ce-a fost nobila-mi cãrare...

487Opera poeticã III

Terþine pentru Reparata

ªi vine cîte-o sãptãmînã plinã greaPrin care-orbecãiesc abia-abiaPe strãzile prelungi de catifea

Cînd nu mã pot opri ce dulce viciuSã tai baloane de sãpun cu briciulªi-amurgurile sã-nroºesc cu biciul

Sã surp un nor subþire în paharÎntr-o caleaºcã un mãrgãritarªi între sînii tãi viaþa-n zãdar

488 Emil Brumaru

Alte terþine pentru Reparata

Tu-aveai nevoie de-un poetCare sã-þi bea încet-încetTrupul din sticle lungi de-oþet

Sau de un aventurierMereu calic mereu prosperPrin contrabandã de piper

Sau de-un spiþer ce-n drogheriiVinde-n flacoane auriiUnsori de suflete dilii

Oricum aveai nevoie-aveaiDe un copac crescut în raiC-un mãr ºi-un ºarpe ditamai

489Opera poeticã III

Sonetul cavalerului bolnav

ªi dacã bube-mi lenevesc în carneªi-n viaþa mlãºtinoasã roua-i fleaºcã,Eu tot visez, iubito, o caleaºcãCe lîng-un strugur o sã ne rãstoarne.ªi vom strivi cu-atîta lãcomieBoabele mari ºi strãvezii, alãturiDe îngerii ce fac amor sub pãturiFãrã ca Domnul rîvna sã le-o ºtie.ªi-am tremura cu ei în dulci orgasme,Fine ºi lungi sau dureros de scurte.Din soare ºi din lunã, douã turteNe-om cerne, de mîncare, ca în basme.

ªi o sã-i ºtergem, prãfuit de harulNostru, amurgului mãrgãritarul.

490 Emil Brumaru

Mãrar tînãr

Eram crud mãrgãritarÎn cutie de mãrar

Cu capac de crin trãsnit,Fã, pe cînd te-am întîlnit.

Venisem cu trenul mixt,Delicat ºi pesimist,

ªi bãtut de Dumnezeu,Vampa sufletului meu !

Însã tu nu mã iubeai,Intra-þi-ar în cur un pai

Ca la oamenii sãraci,Fluture de ºapte maci !

De aceea m-am pilit,Fiindcã nu puteam s-admit ! !

ªi-n amurg, scîrbit de viciu,Mi-am tãiat gîtul cu briciul ! ! !

491Opera poeticã III

Bocet pentru Reparata

Spune-mi, fã, din care spumeAi venit albã pe lume,

Clãtinîndu-þi viaþa linCa ºi florile de crin

Cu pistil ºi cu stamineCa sã mã distrugi pe mine ?

De ce n-ai admis, puiºor,Sã-þi încerc în dormitor

Tãria jartierelorªi apoi sã mã omor ?

Cãci topit de cruzii-þi nuriVorbesc noaptea într-aiuri,

Iar ziua stau mut ºi fixCa Hristos pe crucifix.

Ci cu þuici doar mã susþin,Bãleguþa ta de-amin !,

Copilã cu viaþa-n sosCare m-ai întors pe dos,

ªi m-ai dus, dalbo, m-ai dus,Dupã cum am presupus,

La sapã de mãrgãrint,Filomelã cu ghivint ! ! !

492 Emil Brumaru

Scrisoare(1968)

Paharul de cristal, cînd cade jos,ªtie sã moarã-n þãndãri lungi, frumos.

ªi într-o zi înveºmîntat îl pierzi,Parcã în rouã, parcã în zãpezi,

Cuierul tãu în aer rãstignit.Nu, lucrurile nu dispar urît.

Întîi, ca la un neºtiut consemn,Te pãrãseºte scaunul de lemn.

Apoi, lãsîndu-þi suspendatã vaza,Observi cã nu mai este-n casã masa.

ªi-o vreme mai pluteºti încã culcatÎn locul unui iluzoriu pat.

Sub umbletul iubitelor, uºor,Se macinã culorile-n covor...

Vai, numai eu nu mã pricep sã mor !

493Opera poeticã III

La o actoriþã

Vai, nu mai vrei sã-þi numãr alunelePe ceafa moale � dulci chinezãrii,Nu-mi mai arãþi, cînd trec, printre perdele,Ciorapii, fluturîndu-i sã mã-mbii.

Degeaba îþi hrãnesc cu mei stigleþiiªi versuri triste-þi zgîrii pe cristal,ªi-n prag þi-aduc, prin bura dimineþii,Cocoºi pitici sã-þi cînte din þignal.

Degeaba stau pitit lîngã burlaneDe diamant, pîndindu-þi sînii mari.Mi-s zilele nevrednice ºi vane,Mi-e sufletul plesnit ca un pahar.

Fîntîni de ceai în care muºeþelulE fiert suav în mine se-adîncesc.Ajunge-voi vreodatã, eu, miºelul,Pînã la gîtul tãu dumnezeiesc ?

494 Emil Brumaru

Dantelã(1968)

Vrei tu sã-mi ungi feliile cu untªi sã-mi aºezi pe ele peºtiºoriPe care o sã-i ronþãi, trist, cînd suntCertat prin gãri de domnii conductori ?

Vrei tu sã iei un mosorel de aþãªi nasturi grei sã-mi coºi, cu picioruº,La sufletul meu pur de nãtãfleaþãÎndrãgostit de tine ca de-un pluº ?

Vrei sã-þi dezbraci tu rochia cu franjuriLa mîneci, ca, rãmasã în furou,Sã-ncerc cele mai gingaºe deranjuriÎn broderiile de pe popou ?

O, dacã vrei sã faci aceste chestii,Atîrnã-n geam sutienul ºi-o sã ºtiuCã mã aºteaptã cruzi ca douã bestiiSînii tãi mari cu botul cafeniu...

495Opera poeticã III

Elegie(1968)

Hai sã ne culcãm în dup-amiazaCu dulceþuri pline de furnici,

Cînd atît de grea de praf e raza,C-ai putea cu mîna s-o ridici.ªi sã adormim în sfîºiereaOrelor cãzute-n preºuri moi.De motani vãrsatã-n rafturi, miereaLin se va prelinge înspre noi...Vor umbla tiptil în preajma noastrãScaunele, dîndu-ºi întîlniri.Îngerul Pepémbe, din fereastrã,Va privi uimit cum tu respiriªi cum sînii scapã de sub pazaBraþelor, cerºind ca doi calici.

Hai sã ne culcãm în dup-amiazaCu dulceþuri pline de furnici...

496 Emil Brumaru

Þipãt

Iederã, iederãPeste geamuri scapãrã.Lumina-mi împiedecã,Raza nu-mi mai apãrã

Sufletul, sufletele,Cã am multe-n mine,Îmbîcsite, umede,Prietene, strãine ;

Le dã fiere, miere dã,Vicleanã se caþãrã.Iederã, iederãPeste geamuri scapãrã !

497Opera poeticã III

Elegie cãþãratã-n flaut

Cãþãratã-n flautul uitãrii,M-ai lãsat-lãsat strivit de fluturi.

Destrãmate-s liniile gãrii,În fîntîni cad rochiile-n ciuturi,Clipele n-au sos, roua-i pe-o parte,Ziduri se descleie, fãinoase,Dumnezeu mai ºtie, blînd, sã-mi poarteSufletul prin mlaºtini de mãtaseCa s-ating încet, fãrã sã-l sperii,Ceru-mbujorat de la-nceputuri.

Cãþãratã-n flautul uitãrii,M-ai lãsat strivit de boi ºi fluturi...

498 Emil Brumaru

Blues

Eu te-am iubit.

Cu pînze de lacrimi pe faþã,Tãcut am trecut ºi ferit.

Dar pentru astaNu trebuieSã sufere nimeni...

499Opera poeticã III

Sonetul descifrat pe-ncetul

Ce gingii roz sclipesc în gura-þi dulce !Parcã arunci în aer crudã nadãSã-mi prinzi sufletul vechi. Zglobie curgeAþa ce-n veci înnoadã ºi deznoadãPlãceri, ºi mari, ºi mici, în vãzul lumii.Fii voioºia coaptã-n izul ceþii.Din nou, din zorii umezi pînã-n searãCópii, pe-ascuns, hotar delicateþiiSpre-a-mi întocmi, savant, pe portulanulFraged un rai. E mãrul cît dovleacul.ªarpele susurã scalen. Clipele anulªi-l strîng în patu-adînc, lîngã copaculSub care-o sã oftãm de-a berbeleacul,

Rãu fulgeraþi, trãzniþi ca sã-nfloreascãO dragoste deloc dumnezeiascã...

500 Emil Brumaru

Sonetul descifrat pe jumãtate

ªtii tu ce-i dragostea ? Se-ndoaiePe un surîs pieziº raza luminii.Slãvi scorojite înfloresc o ploaieCe umple cu bulbucii ei blonzi crinii.Ceasul suceºte-n crieri limba-i crudã,Spuzind, secundã în secundã, mintea,Se-nãlbãstreºte rouã, melci asudãÎn casele tîrîte-n prafuri sfinte-aSos. Nuferii umflã-n mãtasea broaºteiTurnuri lãrgite-n soarele enorm.Cu trupul greu ºi alb va sã-þi rãstorni,Treji, sînii mici. De ce fugi ? Recunoaºte-i

Viéþii calde de a-þi fi iarãºi oaspãtCu cel mai putred sonet scris de-un înger proaspãt !

501Opera poeticã III

Scrisoare

Vei mai fi vreodatã-nRouã, sã-þi sãrutCeafa crud lãsatãDe pãru-abãtut

Moale peste mine,Lîng-un vechi dovleac,ªi, fãrã ruºine,Trupul sã-þi desfac

În raze, sub pomulRãmuros ºi-umbros ?Ranã-s. ªi-s doar omulCu dulci pofte-n sos...

502 Emil Brumaru

Vizitã nervoasã

Voi sosi cu tramvaiul electric,Voi avea un ceasornic cu lanþ,Atîrnînd din jiletcã, pe burtã,ªi-un enorm portofel fãr-un sfanþ,

Bulbucîndu-mi, la piept, buzunarul.Cãci acolo va fi un pistol !ªi-orice ins m-ar cãlca pe surîsuriO sã trag, enervat, blînd în el.

Nu mortal. Doar ciupindu-i urechea.ªi apoi voi porni patefonul.Musafirii tãi fini, leºinîndu-miÎmprejur, le-oi da-n nãri cu flaconul

Plin cu sãruri. Oh, mã vor priviMonoclaþi. Ci-obosit de stafiiVoi pleca în tramvaiul electric.ªi-astfel vizita-mi se va sfîrºi...

503Opera poeticã III

Despre cum s-a scris poemul

Blînd, cuvintele se scriu,Trecute din floare-n fiu,Singure. ªi-s iar geamgiu

De-amurguri în spaima orei,Cînd vii tu ºi-mi strecuri zoriiPrin coapse plutind ca norii,

ªi-mi fierbi sufletul pe plite,În ceaune auriteCu sînii, spre-a mi-l înghite !.........................................

Dar cuvintele se scriu,Trecute din rouã-n fiu,Singure ºi durduliu...

504 Emil Brumaru

Cîntec

Mã mîngîie cã nu-s singur,Dulci, înrourate gînduri

Coapte-n criniºti. Moale vineMarele Melc înspre mine.

ªi mi-e dor, ºi mi-e ruºineCã nu-s iarãºi în grãdina

Strecuratã prin luminaZorilor, amurgului,

Din spatele magazieiGalbene-a copilãrieiÎn marginea burgului...

505Opera poeticã III

Cîntec de cãdere voioasã

Strîngîndu-mã-n menghini dulciDe sîni mici ºi coapse largi,Iarãºi lîng-un pom mã duci,Soarele-n joacã îl spargi.

ªi-i ºopteºti ºarpelui grosSã sîsîie basme fineCa sã ne iubim frumos,Goi ºi fãrã de ruºine,

Pîn-apare un melc greu,Cu casa-i plinã de zahãrªi ne-alungã Dumnezeu ;Razele-n preajmã ne scapãr.

În cãdere, oh !, degeabaÎncercãm sã ne-agãþãmDe dînsele. Geme slabaViaþã de-acum pe alt þãrm,

Cu vaci ce-n cãldãri le mulgi,ªi dovleci, ºi rîme dragi.Strînge-mã-n menghine dulciDe sîni mici, de coapse largi...

506 Emil Brumaru

Sonet domestic

Cum freci o rufã ºi o storci, aºa mi-iVieaþa. Vino sã o curãþi, blîndã,Într-o copaie, cînd buclaþi se-avîntãPrin aburi îngeri beþi de-aroma spumii.Ci-atunci te-aºtept sã te dezbraci, rîzîndã,De fuste moi, de bluze-n nasturi prinse ;ªi sînii treji ºi coapsele surprinse,Re-nveºmîntîndu-le, încerc sã te cuprindãChiar carnea mea zvîntatã-n frînghioareÎntinse sub tavan din grindã-n grindã.ªi o sã simþi cum praful nu mai doareªi sufletele ni se-ncleie c-o dobîndã

De pofte-adînci. ªi minþile-n alaiulDe fluturi fierb în crãtiþi : iatã raiul !

507Opera poeticã III

Sonetul descifrat cu greu

Sã-þi scriu sonete ? Dãruiescu-þi pieptulDe carne cu o inimã cît varzaDe Bruxelles, dantelatã-n, vai !, prea ºtearsaViaþa ce-mi scade-n sticle-oþetul cu încetul.Ci, dacã-mi porþi un ºold prin mintea-mi slabã,Ea se-ntãreºte, creºte-n creþi de gînduri.Fã doar un pas pe frîntele-mi vechi scînduriAle-ncãperii ºi-o sã am iar labãPuternicã de urs ce papã faguriªi îºi prãjeºte blana-n rug de mure.Aibi tu rãbdare. Pe urîte zgureIzvoarele ovale-or sã murmure

Clar în topite, mãtãsoase cheaguriDe curcubeie gîlgîite-n nuferiCe-n miezuri mari vor, laþi, grav sã te bucuri.

508 Emil Brumaru

Sonetul regãsit sub pat

Coapse habotnice þi-a dãruit,Iubito, blîndul nostru Dumnezeu.C-un ºold din iad zmulgi raiul ruginit.O, între sfîrcuri prinzi un curcubeuCe dãnþuie cînd sînii þi-i agiþiªi peste care îngerii trec doritoriSã se prelingã spre buricu-n noriCa sã-i hrãneºti ºi sã-i adãpi, lihniþi.Genunchii crini înºurubeazã-n vînt.Moriºc-a poftelor de carne sacrãAlþii-þi vor fi. Eu slujitor trist sînt.Vai, numai trupul pentru dînºii þi-l dezbracã.

Cãci sufletul tãu tãvãlit prin sosEste-al Arhanghelului cel cu Nimb Stufos ! !

509Opera poeticã III

O dezertare pentru pleoape,sîni ºi ºolduri de Valerie

Valeria, Valeria, Valeria,De azi am dezertat din Cavaleria

Þarului, ca sã fiu mereu aproapeDe zbaterea ta lacomã de pleoape,

De sînii tãi cît turlele-ortodoxeSpre care-o sfîntã sãrutare-n foc se

Revarsã, ºi de ºoldurile tale,Altar cãrnos pe vechile-mi mantale,

ªters de Arhimandritul de Kiev cu peria,Valeria, Valeria, Valeria...

510 Emil Brumaru

Pretenþii de-actoriþã

În prima zi, duioasã, zise :�De vrei sã te iubesc frumos,Adu-mi desearã, în culise,Un fluture cu coama roz�.

Ci eu, în roua mea deplinã,Un fluture cu coama rozStrunitu-i-am pîn� la cabinã.Dar ea nu m-a iubit frumos.

A doua zi din nou surîse :�De vrei sã te iubesc adînc,Vino desearã, în culise,Cu o fîntînã la oblînc�.

Ci eu, mai sprinten decît vîntul,Cu o fîntînã la oblînc,Sosit-am sã-i adãp veºmîntul.Dar ea nu m-a iubit adînc.

A treia zi ºopti ca-n vise�De vrei sã te iubesc mereu,C-un glonþ, desearã, în culise,Omoarã-te de dragul meu�.

Ci eu m-am dus tãcut acasãªi despicînd lin firu-n patru,Întins în perini de mãtasã,Gîndesc sã nu mai merg la teatru

511Opera poeticã III

ªi îi clocesc o rãzbunareCît oul crud de pitulice-nAlbuº ºi gãlbenuº. Drept care,Beau rochii calde ºi-ascut brice !

512 Emil Brumaru

Sonetul vechiului cotoi

Crin înþãrcat mi-e dragostea de-acuma ?Chiar dacã-þi pipãi ºoldul, sînul, ceafa,În gurã nu-mi mai plescãie lin apa,Pe creieri mã apasã-n creþuri bruma.Sînt prea sãtul sau e-o nevolnicieDe vechi cotoi blazat în reci smîntîne ?O, doar cuvîntu-n lobodã-mi rãmîne,Mîna-mi vioaie-i. Sufletul meu ºtieO mie de palate ºi-altã mieDe melci mirifici, de izvoare-ovale.Aºeazã-te-n genunchi ºi-a tale ºaleÎndoaie-le. Clãdesc o-mpãrãþie

De vorbe dulci ce-þi umplu pîn� la greaþãCu fluturi sparþi de raze-ntreaga viaþã !

513Opera poeticã III

* * *

Crini urniþi prin urbe cu tramcarulÎmi aruncã, largi, în suflet darul,

Prins în nãri, de-a scrie cu stamineÞepene lumina-n raze pline,

Groase, aºezate pe pereþiiLinºi de roua rea a dimineþii

Printre iederi înºelînd vechi ziduriFrunzele de plopi, la ochi, au riduri.

Vine toamna-n varã, pe tãcute.Undeva tocila sîni ascute,

Rotunjeºte ºolduri, dã drag sclipãtLacrimii lãlîi, dospitã-n þipãt.

514 Emil Brumaru

Cîntec vesel de iubire

Ea doarme-mbrãcatã. Eu scriu.Voi lua o cafea foarte-amarã.Iubita-mi tîrãºte-un sicriu,Prin somn, cãtre mine, de-o sfoarã.

Într-însul sînt solniþe mariªi pajiºti cu vîrfuri de ace.Oh !, vrea sã mi-l deie în dar,Trãgîndu-l pe calde bãltoace,

Din vis, ca pe-un fagure strîmt.Iar coapsa ei platã-i cum ceasulPe care-l aud, surîzînd,Deja þãcãnind parastasul...

515Opera poeticã III

Amãnunþimi

Cînd prinde-un straniu luciu Domnul Lapteªi rîmele se-ndoaie dupã ºoapte,Ziduri miloase duc omizi în spate.

ªerpii se bagã la gãini în ouã.Dintr-un dulap pe-un scaun curge rouã.Fluturii-mbracã-n pripã haine nouã.

ªi-n dupã-amiaza blînd-rãutãcioasãFecioarele fac dragoste pe masãCãci nu mai este loc pentru iubit !

Iar Reparata,-abia ajunsã-acasã,Ducînd mîncare la furnici sub casã,Se uitã-n crãpãturi cu un chibrit...

516 Emil Brumaru

Scrisoare amelioratã(1977)

Lui ªerban Foarþã

ªerbane, icrã veche,În ce tristeþuri zaci,Puþinde la o legheCa nimfele-ntre craci ?

Balena, oh !, balenaNumitã Moby Dick(ªi mã apucã jenaCã trebuie sã-þi zic.)

Pluteºte pe oceane,I-e foame de harpon !Trezeºte-te, ªerbane,Roz nod de bulion,

Fute cuvîntul, dulce.Zdrobit sub iederi moi,Tu limbii þîþa zmulgeªi-o dã la marþofoi.

ªi lasã, lasã, lasã,Sã-þi cadã în amurg,Pe feþele de masã,Roua lui Demiurg...

517Opera poeticã III

Scrisoare pentru ªerban Foarþã(1977)

Sã stai închis în casãªi sã cãlãtoreºtiPe latele atlaseCu ape fãrã peºti.

Meridiane fineªi negre sã strãbaþiCa-n frageda vechimeA marilor bãrbaþi.

La Poli sã-þi cadã gîndulAsemeni unui banPe care, ani de-a rîndul,Sã-l cauþi prin vulcani.

Corãbii largi cu boabeDe aur sã aduci,Fãcînd pãcate graveÎn umbra Sfintei Cruci.

ªi sã te-ntorci acasã,Viteaz, ca sã priveºtiPe latele atlaseCu ape fãrã peºti...

518 Emil Brumaru

Sã nu uit cã sînt poet(1977)

Lui ªerban Foarþã

Poetului îi ºade bineSã fie trîndav, bleu ºi pur.Mãnînce miere de albine,Beie din sticle fãrã cur.

Îmbuibã-se printre chifteleCu tîrtiþe de fluturi moi.Poetul trebuie sã-ºi speleZilnic picioarele-n oloi.

ªi mîinile în lapte dulce,ªi faþa-n bulion de crin.Dînsul de-a pururi va sã-ºi culcePe pluºuri trupul longilin.

Sã nu citeascã, sã nu scrie,Ci numai doar poet sã fie,Cu papanaºi la pãlãrieªi c-o iubitã fistichieCe are sîni cît garderobaªi coapsele cît Europa !

519Opera poeticã III

Distrugerea fluturilor

Printre multe, dulci virtuþiAi ºi-aceea sã sãruþiPe ochi fluturi surdo-muþi,

Rãtãcind din miez în miez,În sãlbatice cirezi,Înspre-amurg dinspre amiezi,

ªi sã-i pipãi între-aripePînã ce încep sã þipe.De plãcerea clipei þiple

În care trupul ºi-l frîng.Apoi vin rîme ºi-i strîngSub pãmînt, în raftul stîng...

520 Emil Brumaru

Deodatã

Deodatã, se zbate pleoapaZidului de cãrãmidã.Nici un înger nu mai ºtieUºa grea cum s-o deschidã,

Spre-a fugi în zori prin ierburiVineþii sub cerul tare.Izurile-nnoadã fluturi,Rîmele surîzãtoare-n

Bot beau apa roz din ciuturiLîngã ºanþuri verzi de-obidã.Deodatã se zbate pleoapaZidului de cãrãmidã...

521Opera poeticã III

Clipa cea lentã

Fãrã-ndemn intrãm în toamnaCîntecului plin de fricã.Nici o aripã de îngerAerul nu-l mai despicã.

Mîna spre pãmînt se lasã,Pipãie-ntre ierburi ranaLarg deschisã. De sub pietreªerpi clociþi prelingu-ºi zeama

Ce-o sorbim c-o poftã vechePînã mintea ni se stricã.Fãrã rost intrãm în toamnaSufletului plin de fricã...

522 Emil Brumaru

Pentru cine bat clopotele, Maia ?

Bat clopotele Maia unde eºtiPicioarele albastre ºi cereºtiÎn faþa vieþii mele sã-þi lungeºtiBat clopotele Maia unde eºtiToiagul alb îºi are ziua luiBat clopotele Maia creºte-un cuiÎn zidul plutitor de rai tehuiToiagul mov îºi are ziua luiBuzele-s moi ºi rupte-n asfinþitBat clopotele Maia ºi-s topitPrelins pe geamuri cercevea cu chitBuzele-s moi ºi rupte-n asfinþitBat clopotele Maia unde eºtiPicioarele atît de muiereºtiÎn miezul clipei calde-þi bãlãceºtiBat clopotele Maia unde eºti

523Opera poeticã III

Întîmplare

Deodatã, roua-mi sparge ochii,Aud tiptil sosind un înger.Caut sã scap de el ºi-n fugãMîinile-mi grele mi le-nsînger.ªi-o ranã e în tot ce pipãi,Zidu-i chircit, uºa-i cleioasã,Cuiele cresc din duºumele,Crinii sorb camera-ntr-o vazãªi-n gurã simt gust vechi de soare,Creierii-mi ard iar în rãsfrîngeri.Deodatã roua-mi sparge ochiiªi-aud sosind flãmînd un înger...

524 Emil Brumaru

De scris cînd þi se face fricã

Eram mai curat decît mazãreaSuflet uºor de crin galben aveamÎn care-ºi clocea clipa pasãreaGrea ºi rotundã ca un bolovan

Eram mai plãpînd decît linguraInima-n patru mari camere-aveamPrin care-ºi plimba-n cãni vechi singuraRouã cleioasã becisnicul an

Eram mai bolnav decît frunzeleTãind aer rece îngeri aveamSã-ºi moaie-ntinzîndu-ºi lin pînzeleAripelor peste-un adînc leuºtean

525Opera poeticã III

Cinci terþine pentru Cecina

(Variantã)

S-a rãspîndit ca dintr-o întîmplareRuginã peste apa sclipitoareªi nu mai ºtiu ce-i flutur supt de-o floare

Praf de tocilã-a adormit pe lucruriTot rãvãºind marfare hãlþi buclucuriGigante mure giugiulite-n ruguri

ªi greu mirositor melcul boleºteÎmpotmolit în aerul ce-mi creºteDin brusturii smintiþi pîn� la fereºtre

Ci eu rîvnesc sã-mi cazi la preº de searãIubito caldã-n ºold ºi-n subsuoarãªi-n gurã cu saliva legendarã

ªi sã-mi împingi cu sfîrcurile negrePe pagini pîrjolite-n clãi de vegheGîndul pios al mlaºtinii integre

526 Emil Brumaru

De spus la gura sobei ºi-a iubitei (1)

Îngerii mãnîncã oameni,Poftã li-e de carnea crudã.La-nceput, blînzi, între aripiÎi primesc ºi-ncet i-asudã-n

Subsuorile stufoaseªi-i gîtuie lin cu nimbul.Apoi fac plimbãri, beau raze,Se parfumã mai tot timpul,

Ling idei, slãvesc pre DomnulÎn voci dulci ºi-n caldã trudã.Îngerii mãnîncã oameni,Poftã li-e de carnea crudã...

527Opera poeticã III

De spus la gura sobei ºi-a iubitei (2)

Îngerii dau foc la caseSfinþilor sã le-amiroaseDulce,-n raiuri de mãtase,Sufletele noastre grase.

ªi fecioarelor zmulg sîniiFiindcã-s prea zemoºi ºi-n pîlniiÎi storc pe felia pîiniiLa sfîrºitul sãptãmînii.

ªi ademenesc pe jaruriCoapse largi, spre-a urca daruri,Tãvãlite prin mãraruri,Þie, Doamne, Doamne, Doamne !

528 Emil Brumaru

Rugãciune laicã

Doamne, nu mã pãrãsi,Lasã-mã sã-þi scriu luminaTrecutã prin noapte-n ziSpre-a-mi topi în brumã vina

Cã scot fluturii din aerªi-i ucid cu ace grele,ªi-n amurg asmut ºi-ncaierCiucurii de la perdele,

ªi sub ziduri cern fãinaCãrãmizilor pustii.Doamne, nu mã pãrãsi,Lasã-mã sã-þi scriu lumina...

529Opera poeticã III

Rugãciune laicã

Doamne, nu mã istoviFãrã rost, du-mã-n luminaCaldã-a miezului de zi,Mîngîie-mi faþa ºi mîna,

Cautã-mi prilej de casãÎntr-un rai, sã stau la masãLîngã blid, coapsã voioasãMiºcîndu-se sub mãtasã,

Pînã roua-mi va priiIarãºi, dulce ca smîntîna.Doamne, nu mã pãrãsi,Mîngîie-mi sufletul, mîna...

530 Emil Brumaru

Sonetu-ndrãgostiþilor bezmetici

Cu strechea-n ºold te plimbi printre tarabeDe untdelemnuri stoarse-n vãzul lumii.Ai sînii mari, dar coapsele-þi sînt slabeDe-atît foc mistuind floarea minunii.ªi braþele le-ntinzi ca niºte frînghiiDulce-mpletite-n muºchi albi spre bãrbaþi.Cu limba scoas-o clipã îi înjunghiiªi-i laºi pe fundul ceºtilor cu zaþ.De-aceea milogesc prin urbea strîmtã,Doar-doar þi-oi prinde sufletul în laþ.Ci-n loc sã ne luãm vicleni la trîntã,Ne-om dãrui-n cadelniþi, cu nesaþ,

Tãmîiele plãcerii fumegîndeªi n-am mai zãbovi-n scîrbave pîndeCa sã ne-mbrãþiºãm oricînd, oriunde.

531Opera poeticã III

Sonet dezamãgit

Muiatã-n untdelemn de fluturi groºiNu-mi lustruieºte sufletul c-o cîrpãNici o iubitã. Se încleie-n bîrfãRozmelcii, cîndva prieteni mincinoºi.ªi mã loveºte-n tîmplã cãrãmidaMoale de-amurg, sleitã peste-oraº.Degeaba saltã-n grajduri verzi omidaMomindu-mã s-o-ncalec. Rãmîn laºÎn praf de-odaie. Pipãi sfînt cu buzaGura de-abis a ceºtii de cafea.Mi-s clipele-n derîdere de-a duraStoarse-n nãmoluri fragede. De-abia

Îþi mai ghicesc perechea bulbucatãA sînilor ce îi primeam rãsplatãCã þi-am slãvit cinstea de Mare Fatã !

532 Emil Brumaru

Suceviþa

La mînãstirea Suceviþa,În fiecare dimineaþã,Un înger îºi pudra rochiþaCu clopoþel la poponeaþã.

Veneau prinþese pe mãtãsuriSã-l copie. El, ca vãdana,Numai mãscãri, numai rãsfãþuri,Le întorcea pe deget geana

ªi le sufla în sîni ca-n pufuri,Cãtre balauri sã-i ridice,Le gîdila cu pãmãtufuriÎn gaura de la burice,

Le picura pe unghii ojeªi pãru-l ciripea cu drotul,Pînã ce ele (Boje ! Boje ! !)Se dezbrãcau ºi-i dãdeau totul...

533Opera poeticã III

În împuþitul orãºel

În împuþitul orãºelUnde vieaþa e-un purcel

Trãiau actriþe ºi poeþi,Ele fanate, dînºii beþi,

Ce-ºi aminteau cã mai demultAmorul lor era un cult

Cu trandafiri muiaþi în sosDe rouã-ntoarsã fin pe dos,

ªi portocale mari, cu zbaturi,Plutind la dame noaptea-n paturi,

ªi cu tramcare de mãrarCãlãtorind ienibahar

Prin împuþitul orãºelÎn care viaþa e-un purcel...

534 Emil Brumaru

Cîntec naiv

Cana cu lapte mi-a cîntatUn cîntec moale ºi curatPe care eu l-am ascultatCu sufletul îngenunchiat.

Case, cu faþa spre amurgÞinute-n mîini de Demiurg,Jelitu-s-au pios cã-n burgLin zidurile li se scurg.

Rouã mi-a dat bineþea eiªi mi-a ºoptit adînc : �De vrei,Sfãrîmã-mã sub paºii tãiDe înger rãtãcit pe cãi...�.

535Opera poeticã III

Priveºte-mã !

Priveºte-mã ! Azi sînt frumosCa fluturele cap-de-mort.La cizme am pingea de os.Pe umãr turturicã port.

Mi-am rãsfãþat în untdelemnDe rapiþã ºi lapte crudTrupul hain ºi-acum te-ndemnSã mi-l sãruþi pînã ce-asud.

Dar nu uita cã mi-am pierdutªi sufletul la biliard,Cã sorb cafea ºi ne-ntreruptMinciuni de-amor în gurã-mi ard !

536 Emil Brumaru

Cîntec naiv

Am vrut sã explorãm grãdina,Dar ne-am oprit la cîþiva paºi.Crini cu parfumul scos din teacãÎnaintau spre noi trufaºi.

Umili, cu mîinile pe inemi,Ne-am aplecat în semn de stimã :�Ordinul lor nu vrea pe nimeni ?�.Ardeau transfiguraþi de crimã !

ªi Crinului cu albã mascãªi scut te-am dat cãci el jurase,Orgolios, sã te jertfeascãEvului mediu de mãtase...

537Opera poeticã III

Un peºte-albastru pentru Fascinel

Ca pe-o cupã grea de carneÎþi duc coapsele la gurãSã-þi sorb sufletul cît roua-nClipa ei ne mai îndurã

Cît se zbate-n vînt luminaCa o frunzã uriaºãNu mai da pe fluturi vinaCã-þi scot sînii din cãmaºã

ªi þi-i zmulg cu chiu ºi larmeLa izvoare-n prund sã-i sfarmeUnde-un peºte-albastru doarmeLîng-o cupã moale-n carne

538 Emil Brumaru

Tu eºti o fragã care umblã

Tu eºti o fragã care umblãNumai în blugi ºi doar la umbrãSã nu þi se-ncreþeascã guraCînd sorbi din cãrãmizi cãlduraCa pe-un parfum ce lasã apãPierdutã printre cozi de ceapãªi-n mãrãrii ºi-n pãtrunjimeCrudã de-atîta-ntunecimeCãci vin pãianjenii cei monºtriCa sã te sperie ca proºtiiªi sã te-ncleie-n mii de aþeSã-þi ducã sufletul în braþeÎn gãuri negre ºi rotundeUnde nici roua nu pãtrundeCi cîte-o rîmã face tumbe

Dar eu te scot din lumea sumbrã

Tu eºti o fragã care umblã...

539Opera poeticã III

Improvizaþie

Îngere cu buze creþe,Are cine sã te-nveþeRoua caldei dimineþe ?

Fluturii sã þi-i expliceLa culoare ºi sã-þi piceUleiuri pe cicatrice ?

Cãci ai prins coajã pe sufletDe cînd nu mã mai încumetSã-þi sãrut miezul cel umed...

Hobbit mirosind mãrarÎntr-un mod foarte bizar !

540 Emil Brumaru

Doamne mã îndemni sã-þi scriu

Doamne mã îndemni sã-þi scriuCît nu-mi putrezeºte-n carneSufletul stricat de viuªi cuvîntul nu-mi adoarmeLenevos ca-ntr-un sicriuCe-n pãmînt o sã se sfarmeDoamne mã îndemni sã-þi scriuCît nu putrezesc în carne

Nu-mi lua puterea dulceDãruitã-n miez de raiNu lãsa roua sã-mi spurceBãleguþele de caiPresãrate ca sã-ncurceDrumul galeºelor curcePrintre vineþi zimþi de scaiNu-mi lua puterea dulceDãruitã-n miez de rai

Ci mã-ngãduie-n miresmeBlînd sub pete de putoareUnde sîngele meu estePîrîiaº de apã-n floareCu zîne-ncîlcite-n iesleDe raze ºi de rãcoareCi mã-ngãduie-n miresmeBlînd sub pete de putoare

ªi-oi cãlugãri vãzduhulÎn chilii de piatrã fragã

541Opera poeticã III

Cînd paingii îºi dau duhulPe pînze de zuzã dragãCe-ºi desface-n soare pufulªi-n ea melci bãtrîni îºi bagãCoarnele pe-o viaþã-ntreagãªi-oi cãlugãri vãzduhulÎn chilii de piatrã fragã

Cãci mai pîlpîie în mineCandele de-amurg luminaCe þi-a-mbujorat grãdinaCu ciuperci mari ºi cu rîmeGardurile sã-þi dãrîmeDe din mîine spre poimîinePîn� doar cuiele-or rãmîneCît mai pîlpîie în mineCa-ntr-un deal scobit lumina

542 Emil Brumaru

Country (1)

Mã gîndeam sã-þi fiu stãpînulPrecum roua peste crinulRãsfrînt crud, ce-n mînã þinu-l,Precum geana peste sînulCu bumb parfumat ca fînulAdunat în grãmãjoare,Mã gîndeam sã-þi fiu stãpînul,Descleind ºarete-n soare,Îndulcindu-þi ziua chinul,Noaptea perna ce te doare.Mã gîndeam sã-þi fiu stãpînulDin creºtet pîn� la picioare...

Hobbit zbicit de vînturi ºi de ploi

543Opera poeticã III

Country (2)

Mã gîndeam sã-þi fiu ºi sclavulBîntuit lin de nãravulDe-a-þi unge talpa cu praful,ªi sufletul þi-l despicã-nLeuºtean, c-o rãmuricã,ªi-þi dã ouã de furnicãLumeascã, prãjite-n lapte,ªi coarne de melc, rãscoapte,ªi fluturi în sos de aer.Mã gîndeam sã-þi fiu ºi fraier,PãmpãlãuLa fundul tãu,ªi la bine ºi la rãu,Zãu ! ! !

Hobbit cu trãsuricã verdeCare-n amurgul cald se pierde

544 Emil Brumaru

Erai atît de feritã

Erai atît de feritãMereu te-ascundeai fãrã rostSub pînzele moi de painjeniDin colþuri cãtînd adãpost

ªi-n spatele tufelor macreDe rouã pe brînci te piteaiDoreai sã dispari prin oglindeRupîndu-le vechiul pospai

De-argint ºi în lumea cealaltãÎn raiul în care-am mai fostErai nu erai doar cu ochiiDe curvã rîzînd fãrã rost

545Opera poeticã III

Erai atît de frumoasã...

Erai atît de frumoasãMereu mã temeam sã nu pleciLãsîndu-mi în palida casãDulapuri pustii pereþi reci

ªi-o apã în cana adîncãÎncet putrezind pîn� la miezDin care de-abia mai mãnîncãLa ora cumplitei amiezi

Cu gura lui grea de matasãUn înger slugarnic pe veciErai atît de frumoasãMereu mã temeam sã nu pleci...

546 Emil Brumaru

Erai atît de rotundã...

Erai atît de rotundãLa fund cã-mi venea sã þi-l prindÎn joacã ºi-n rouã c-o funtãCînd tu te-aplecai surîzînd

Lãsîndu-mi în voie tot raiulPluºat ºi adînc ºi mustosOh Doamne înduplecã-mi traiulDe înger pe veci pãcãtos

Ce vrea c-un sãrut sã pãtrundãÎn cel mai de tainã loc sfîntªi Doamne pe urmã m-alungãSã sufãr din nou pe pãmîntªi iarãºi sã leg cu o funtãAl Magdei rotund ºi cald fund...

547Opera poeticã III

M-am ferit de tine Doamne

Mi-am ferit de tine DoamneSufletul cît am pututSã n-ating cu gura mînaCeluia ce m-a fãcut

Sã nu-þi mîngîi fruntea ochiiPãrul inelat duiosM-am ferit de tine DoamneSã nu-þi fiu prea drãgãstos

Sã nu-þi sperii mintea-n gînduriPãcãtoase ce mi-ai datCînd m-apropii lin de trupulTãu întins pe-un moale pat

Care-i dincolo de nouriªi-i cuprins dulce de razeM-am ferit de tine DoamneÎn amurguri ºi-n amiaze

ªi în spaima dimineþiiCînd þi-e grea toatã fiinþaDe iubire pentru mineªi-mi pierd istovit putinþa

ªi-ncet mã preling în pofteMocnite la foc scãzutMi-am ferit de tine DoamneViaþa cît m-am priceput

548 Emil Brumaru

M-apropiam cu-atîta fricã

M-apropiam cu-atîta fricãDe degetul tãu lung subþireCa sã nu cadã cãci se stricãPrins de-a pãianjenilor fire

ªi-i lins-prelins de melcii umeziªi-i umilit printre furniceMã amãgeam c-o sã te-ncumeþiUnghia crinii sã-i despice

Sã-i taie-n aer ca pe-o sticlãLãsînd parfume sã respireM-apropiam cu-atîta fricãDe degetul tãu lung subþire

549Opera poeticã III

Iubita mea cu gura-n rai

Iubita mea frumoasã-n nuriEu te iubesc aºa cum eºtiNu trebuie sã te fereºtiMi-e sufletul un lung murmurVenit din vechile poveºti

Iubita mea cu gura-n raiPe care tot mi-o dai mi-l daiPe mijlocul tãu subþirelAm pus în joacã un inelSã-þi poarte sîmbetele-n elDacã visezi vînjuri de cai

Iubita mea cu ochi mari verziCînd eu te cert tu mã dezmierziFocul din noi e-n pãlãlãiSfîrîie roua-n aspre clãiAsmute-mã cu sînii tãiCei ascuþiþi viaþa sã-mi pierzi

Iubita mea surîsul tãuªãgalnic rãu ºi derbedeuMã leagã-n minþi rostu� mi-l strîngeÎn frînghioare moi de sîngeDe ce alãturi trist ne plîngeÎnger trimis de Dumnezeu

Iubita mea-nfundatã-n FlandreDe catifea sfarmã verande

550 Emil Brumaru

Rupe zefiri distruge razeDã fluturilor dulci extazeªi la copii poveºti cu groazeªi-apoi craci zvelþi de copilandre

.............................................

Iubita mea frumoasã-n nuriNu trebuie sã te fereºtiEu te iubesc aºa cum eºtiMi-e sufletul un lung murmurVenit din vechile poveºti

551Opera poeticã III

Cîntec

Sãrutã-þi Mireasa !Ea este aleasa

De tine, de zei.

Sãrutã-þi MireasaCînd intrã în casa

Din piatrã de stei.

Sãrutã-þi MireasaCe-þi udã mãtasa

Cu sîngele ei...

552 Emil Brumaru

În rugãciunea mea-i un cîntec

În rugãciunea mea-i un cîntecPe care încã nu l-am spusUn nufãr vînãt ai sub pîntecÎn el cad îngerii de sus

Nu izgoniþi ci-n bunã voieDe-a pãrãsi raiul prea strîmtÎn rugãciunea mea-i nevoieDe tine ca de-un cîntec sfînt

Ce povesteºte despre fluturiÎndrãgostiþi în clãi de fînEi nu mai vor sã plece-n lumePrin aerul ce face spumeCi-acolo-mbãtrînesc rãmîn

Pînã ce inima le-o vindecªi-n miez le sorb zeama de-alunÎn rugãciunea mea-i un cîntecPe care vreau mereu sã-l spunPe care nu mai ºtiu sã-l spun...

553Opera poeticã III

554 Emil Brumaru

Cîntec

Ai venit la mine ca un îngerCu aripile ascunse-n rochiiErai numai plîngeri ºi rãsfrîngeriDe luminã ce-mi orbeau lin ochii

Te-am lãsat sã umbli cu o canãGrea de apã-n mîinile-þi firaveSã-mi pui gura ta cu dinþi pe ranãSã-mi rupi carnea întru chin ºi slavã

Sufletul de soare sã-mi apropiiAtîrnîndu-l vraiºte de-un sîngerAi venit la mine ca un îngerCu aripile crescute-n rochii

Calde de matasã ºi umflateSub dantela unde-i bunãtateDe cur macru-n douã buci crãpateA plãcere ºi-a singurãtate...

555Opera poeticã III

Cîntecel de babalîc bubos

Bãtrîn ºi ticãlos cum sîntDe-abia mai ºtiu de-abia mã-ncumetFloarea de cîmp roua din vîntSã þi-o sãrut în miezul umed

Pe-acest rotund ºi trist pãmîntCe pentru îngeri este strîmtDar larg ºi-adînc pentru un sufletBãtrîn ºi ticãlos cum sînt

Rogu-mã-n fluturele frîntÎn melcul cãlãtor ºi sfîntÎn rîma ce-i tîrîtã blîndPrintre oscioare de mormînt

Chiar ºi-n cuþitul ce-l împlîntÎn inimã cînd curu-þi cîntÎn elegia-mi fãrã sunetBãtrîn ºi ticãlos cum sînt

556 Emil Brumaru

Cîntecela pentru Fascinela

Visez morþii cã sînt viiCã iarãºi la mine vii

Viaþa sã mi-o înfãºoriPodiºor de rouã-n flori

ªi mã las sînilor miciªi-ascuþiþi pînã-þi ridici

Gura ta spre gura meaCa fluturul spre lalea

Hainele-mi usturã pieleaFicaþii mi-i ard blînd jelea

ªi m-apucã toate celeaDe dragoste pentru Lelea

Leliºoarã-n nãdrãgeiCu pãrul fãcut cîrcei

Care-þi dã tot ce îi ce�iTrupul ei sufletul ei...

557Opera poeticã III

Caligrafie într-o ceainãrie

Erai atît de înaltãªi-atît de subþire. PurtaiDoi sîni într-o parte ºi-n altaDe suflet, cu boturi de ceai.

ªi-abia ajungea pîn� la naraMea plinã de fluturi mirosul.Credeam cã mai ºtiu stoarce sosulParfumului crinilor seara.

ªi roua-ºi lãþise-n praf baltaScurmatã de rîme ca-n rai.Erai atît de înaltãªi-atît de subþire pluteai...

558 Emil Brumaru

Blues

Mergeam pe-o frunzãUriaºã de castan.

Mi-e fricã sã nu cad,Mi-ai spus....................................

ªi-acum stau singurªi îþi scriu un blues...

559Opera poeticã III

Atît de frumoase-s minciunile tale

Atît de frumoase-s minciunile tale !Tu spui cã eºti floare ºi capeþi petale,

Apoi cã eºti înger ºi capeþi aripeCu care îmi mãturi mormanul de clipe.

ªi-o mînã de-o scoþi din mãnuºa înaltã,Caleaºca adîncã ne-aºteaptã la treaptã...

560 Emil Brumaru

Blues

Pentru Johnny Rãducanu

Noi rãtãcim uimiþiCã nu ni se întîmplãNimic, dar într-o ziVedem c-o razã-i strîmbãªi-atunci prin pãpãdiiLovite moale-n tîmplãNoi rãtãcim uimiþiDe tot ce ni se-ntîmplã...

561Opera poeticã III

Caligrafie

Cu cît te apropii de mineÞi-s mîinile parcã mai lungiªi pãrul e-o miere de-albineCu care, lin, trupul mi-l ungi.

ªi sînii se umflã cît ºoldul,ªi coapsele-n ceruri plutesc.M-aºeazã-n genunche imboldulDe-a-þi pune-un sãrut pãmîntesc

Pe carnea prelinsã-n ruºineDe-aluaturi în scorburi adînci.Cu cît te apropii de minePicioarele-þi parcã-s mai lungi...

562 Emil Brumaru

Deodatã

Deodatã strada-mi intrã-n pieptªi sufletul meu o inundãªi nu te poþi salva salvaIzbitã între sîni de-o undãªi te ridicã mîna meaDe talie la suprafaþaSãrutului ºi-n clipã greaÎngerii-þi umplu dimineaþa...

563Opera poeticã III

Semne

Sã nu ne-amãgim.Sînt semneCã îngerii pleacã,Ne lasã o vremeSinguri, pe urmã revinSã ne îndemneSã bem iarãºi roua din crini !Sã nu-i amãgim...

Cuprins

Cronologie ........................................................................................ 5Poetul care ne recucereºte cu fiecare nou text(Alex. ªtefãnescu) .............................................................................. 17

Versuri(1970)

Elegie ................................................................................................... 27Cîntec naiv .......................................................................................... 28În dormitor ......................................................................................... 29Baladã .................................................................................................. 30Cîntec .................................................................................................. 31Prezentare ........................................................................................... 32Ceas ..................................................................................................... 33Amnezie .............................................................................................. 34Ea stãpîneºte ....................................................................................... 35Sentinþa ................................................................................................ 36Glycera ................................................................................................ 37Exclamaþie ........................................................................................... 38Pastel creºtin ....................................................................................... 39Dulapul ............................................................................................... 40Apocrifa I ............................................................................................ 41Glycera ................................................................................................ 42Astenie ................................................................................................. 43Cîntec trist ........................................................................................... 44Cîntec de adolescent ......................................................................... 45Cerb ..................................................................................................... 46Cîntec de toamnã ............................................................................... 47Apocrifa II ........................................................................................... 48Rugãciune ........................................................................................... 49Interior ................................................................................................. 50Romanþã .............................................................................................. 51În magazie .......................................................................................... 52

Madrigal respins ................................................................................. 53Înger .................................................................................................... 54Adormind ............................................................................................ 56Cîntec .................................................................................................. 57Imn ...................................................................................................... 58Nocturnã ............................................................................................. 59Cîntec de copil ................................................................................... 60Izvoarele ............................................................................................. 61Arãtare ................................................................................................. 62Strãmoºeascã ....................................................................................... 63Întîmplãri ............................................................................................. 64Asceþi ................................................................................................... 65Gînd ..................................................................................................... 66

Detectivul Arthur(1970)

Detectivul Arthur ................................................................................ 69Rugãciunea detectivului Arthur ........................................................ 70Fluturii din pandiºpan ....................................................................... 71Prima elegie a detectivului Arthur ................................................... 73A doua elegie a detectivului Arthur ................................................ 74A treia elegie a detectivului Arthur ................................................. 75A patra elegie a detectivului Arthur ................................................ 76A cincea elegie a detectivului Arthur .............................................. 77A ºasea elegie a detectivului Arthur ................................................ 78Ultima elegie a detectivului Arthur .................................................. 79Testamentul detectivului Arthur ....................................................... 80ªapte cîntece naive pentru parfumat gura ..................................... 83

Julien Ospitalierul(1974)

I

Julien Ospitalierul .............................................................................. 93Veranda lui Julien Ospitalierul ......................................................... 94Amorurile lui Julien Ospitalierul ...................................................... 95Secretul lui Julien Ospitalierul ......................................................... 96Primele tangouri ale lui Julien Ospitalierul .................................... 97

II

Melancolia lui Julien Ospitalierul ................................................... 107Îmbãrbãtarea lui Julien Ospitalierul ............................................... 108

Julien Ospitalierul îºi aminteºte de detectivul Arthur ................. 109Marºul lui Julien Ospitalierul .......................................................... 110Ultimele tangouri ale lui Julien Ospitalierul ................................. 111

III

Fericirea lui Julien Ospitalierul ...................................................... 121Fîntîna lui Julien Ospitalierul ......................................................... 123

Postume

Confidenþa lui Julien Ospitalierul .................................................. 125Cruzimile lui Julien Ospitalierul ..................................................... 126

Cîntece naive(1976)

Cîntec naiv ........................................................................................ 131Mierea lumii ...................................................................................... 132Balada poetului de duminicã ......................................................... 133Invitaþie la Dolhasca ........................................................................ 134Mic tratat despre plãcerea de a bea bostani ca mierea .............. 135Viaþa la þarã ....................................................................................... 136Cîntec naiv ........................................................................................ 137Povestea cavalerului cu brici .......................................................... 138Cîntec naiv ........................................................................................ 139Scrisoare ............................................................................................ 140Faun ................................................................................................... 141Jurnal ................................................................................................. 142Elegie ................................................................................................. 143Idilã .................................................................................................... 144Cîntec naiv ........................................................................................ 145Cîntecel ............................................................................................. 146Scrisoare ............................................................................................ 147Cîntec de faun .................................................................................. 148Fluturele capital ............................................................................... 149* * * (Trãiesc la barierã) .................................................................. 150Cîntec naiv ........................................................................................ 151În bucãtãrie ....................................................................................... 152* * * (Cînd o sã vin...) ...................................................................... 153Bocet de adult .................................................................................. 154Povestea unuia din îngeri ............................................................... 155Cîntec naiv ........................................................................................ 157Scrisoare ............................................................................................ 158Elegie ................................................................................................. 159

Cîntec naiv ........................................................................................ 160Povestea fecioarei descurcãreþe ..................................................... 161Elegie ................................................................................................. 162* * * (Eu sînt total învins de rouã) ................................................. 163Balada crinilor care ºi-au scris frumos .......................................... 164Elegie ................................................................................................. 165Cîntec naiv ........................................................................................ 166Balada dispariþiei lui J.O. ................................................................ 167Bocet de adult .................................................................................. 168Elegie ................................................................................................. 169Cîntecel ............................................................................................. 170Ultima elegie ..................................................................................... 171Ultima baladã.................................................................................... 172

Adio, Robinson Crusoe(1978)

Cîntece naive

Elegie ................................................................................................. 175Sticle .................................................................................................. 176Cîntec naiv ........................................................................................ 177Ecuson ............................................................................................... 178Elegie ................................................................................................. 179* * * (Cînd aerul cade...) .................................................................. 180Jurnal ................................................................................................. 181Elegie ................................................................................................. 182Cîntec naiv ........................................................................................ 183Balada trecerii Reparatei ................................................................. 184Idilã .................................................................................................... 185Blestem .............................................................................................. 186Cîntec naiv ........................................................................................ 187Elegie ................................................................................................. 188Pretenþii ............................................................................................. 189Idilã .................................................................................................... 190Elegie ................................................................................................. 191Balada trandafirului cu aburi .......................................................... 192Cîntec de adolescent ....................................................................... 194Sfaturi pentru Reparata (VII) .......................................................... 195Elegie ................................................................................................. 196Cîntec naiv ........................................................................................ 197Invocaþie ........................................................................................... 198Cîntec naiv ........................................................................................ 199

Elegie ................................................................................................. 200Cîntec de toamnã ............................................................................. 201Cîntec naiv ........................................................................................ 202Cîntec naiv ........................................................................................ 203Poveste fãrã sfîrºit ............................................................................ 204Cîntecel ............................................................................................. 205Elegie ................................................................................................. 206Între anotimpuri ............................................................................... 207

Catalog de nimfe

* * * (Sosisem dintr-o obositoare cãlãtorie) .................................. 209* * * (Azi-dimineaþã am ridicat...) ................................................... 210* * * (Pãrîndu-mi-se o absurditate...) ............................................. 211* * * (Ieri, dupã contemplarea...) ................................................... 212* * * (Pentru a nu provoca...) ......................................................... 213* * * (Acum cîteva sãptãmîni...) ...................................................... 214* * * (De fapt...) ................................................................................ 215* * * (Trebuia sã dispar...) ............................................................... 218

Roua lecturii

Insula misterioasã ............................................................................ 219Nemaipomenitul roman ................................................................... 220Însemnãri despre detectivul Arthur ............................................... 222Scufiþe (I) .......................................................................................... 224Cîntec de pirat .................................................................................. 225Scufiþe (II) ......................................................................................... 226Însemnãri despre Julien Ospitalierul ............................................. 228Adio, Robinson Crusoe ................................................................... 230

Dulapul îndrãgostit(1980)

Cîntec ................................................................................................ 235Gramofon stricat între douã dulapuri ............................................ 236* * * (Sã azvîrlim poemele în troace) ............................................. 238Marº ................................................................................................... 239Hermaphroditus ............................................................................... 240Elegie ................................................................................................. 241Elogiul Reparatei (I) ........................................................................ 242Bulionul ............................................................................................. 243Elegie ................................................................................................. 244Bagatela ............................................................................................. 245

Elogiul Reparatei (II) ....................................................................... 246Elegie ................................................................................................. 247Elogiul Reparatei (III) ...................................................................... 248Poveste .............................................................................................. 249Reparata ºi Pirata ............................................................................. 250Johnny Rãducanu mîngîind pianu-n ºaluricu motanul Do-Do ........................................................................... 251Defãimarea Reparatei (I) ................................................................. 252Bocet de adult .................................................................................. 253Defãimarea Reparatei (II) ............................................................... 254Elegie ................................................................................................. 255Cîntec de toamnã ............................................................................. 256Dulapul îndrãgostit .......................................................................... 257

Ruina unui samovar(1983)

Cîntec naiv ........................................................................................ 263* * * (Mi-e sufletul împins de rouã) ............................................... 264Elegie ................................................................................................. 265Rugãciune ......................................................................................... 266Bocet de adult .................................................................................. 267Chiuiturã ............................................................................................ 268Numãrãtoare pentru puºtoaice ºi babalîci .................................... 269De-aº avea o sumã fabuloasã ......................................................... 270Dragoste nemãrturisitã .................................................................... 272Sonet .................................................................................................. 273Cîntec naiv ........................................................................................ 274Sfat ..................................................................................................... 275Scrisoare ............................................................................................ 276Bocet de adult .................................................................................. 277Baladã ................................................................................................ 278Chiuiturã ............................................................................................ 279Cîntec naiv ........................................................................................ 280Cîntec de pirat .................................................................................. 281Cîntec naiv ........................................................................................ 282Baladã ................................................................................................ 284Bocet de adult .................................................................................. 285Cîntec naiv ........................................................................................ 286Chiuiturã ............................................................................................ 287Epigramã ........................................................................................... 288Cîntec naiv ........................................................................................ 289Elegie ................................................................................................. 290

Numãrãtoare pentru puºtoaice ºi babalîci .................................... 291Cîntec naiv ........................................................................................ 292Lampã ................................................................................................ 293Viaþa, mãrirea ºi decãderea Bul-Bukului Dantelat ....................... 294Cîntec naiv ........................................................................................ 295Sonet .................................................................................................. 296Cîntec naiv ........................................................................................ 297Elogiu ................................................................................................ 298Scrisoare ............................................................................................ 300Policier .............................................................................................. 301Sonet .................................................................................................. 302Cîntec naiv ........................................................................................ 303Baladã ................................................................................................ 304Chiuiturã ............................................................................................ 305Scrisoare ............................................................................................ 306Balada Piratului Negru .................................................................... 307Numãrãtoare pentru puºtoaice ºi babalîci .................................... 308Corespondenþã ................................................................................. 309Cîntec naiv ........................................................................................ 310Sonet .................................................................................................. 311Cîntec naiv ........................................................................................ 312Numãrãtoare pentru puºtoaice ºi babalîci .................................... 313Bocet de adult .................................................................................. 314Cîntec naiv ........................................................................................ 315

Dintr-o scorburã de morcov(1998)

Deodatã ............................................................................................. 319Tamaretã ............................................................................................ 320Jurnal ................................................................................................. 322Descîntec ........................................................................................... 324Dare de seamã scrisã c-o clamã, cãtre Yvonnede Burgundia, uimit pe la sîni ce rotundã-i ea ............................ 326Cîntec naiv ........................................................................................ 330De-aº avea o sumã fabuloasã ......................................................... 332Confesiunile unui bãutor de ceai (I) ............................................. 334Foaie neagrã ..................................................................................... 336Un distih cu iz etern pentru Maia Morgenstern ........................... 338Chiuiturã ............................................................................................ 340Bocet de adult .................................................................................. 342Dintr-o scorburã de morcov (I) ..................................................... 344Cînticel .............................................................................................. 346

Bocet de adult .................................................................................. 348Scrisoare ............................................................................................ 350Bocet de adult .................................................................................. 352Ravagiile alcoolismului(dezintoxicãrile lui Julien Ospitalierul) ......................................... 354Viaþa ºi moartea Reparatei .............................................................. 356Paisprezece versuri macre .............................................................. 358Scrisu-am, fiind mahmur, fãrã bec la abajur ................................. 360Sonetul cavalerului distrus fiindc-a mîncat harbuzdupã harbuz ..................................................................................... 362* * * (Lîngã dalbul tãu picior) ......................................................... 364Balada tristului marchiz scrisã cu rîme pe oglinzi ....................... 366Despre ce mai ºtiu motanii (I) ....................................................... 368* * * (Ochii care nu se vãd) ............................................................ 370Tamaretã ............................................................................................ 372Bocet de adult .................................................................................. 374Epistolã reîntregitã ........................................................................... 376Confesiunile unui bãutor de ceai (II) ........................................... 378Cîntec naiv ........................................................................................ 380Alt distih cu iz etern pentru Maia Morgenstern ........................... 382Despre ce mai ºtiu motanii (II) ...................................................... 384Sonetul de pe insulã ........................................................................ 386Bocet terminat în blestem ............................................................... 388Pierrot rãutãcios ............................................................................... 390Yvonne de Bourgogne .................................................................... 392Dintr-o scorburã de morcov (II) .................................................... 394Dacã Verlaine... ................................................................................ 396Despre un flaut ºi niºte oglinzi ...................................................... 398

Opera poeticã III(2005)

Scrisoare ............................................................................................ 403Bocet de adult .................................................................................. 405Tamaretã ............................................................................................ 406Chiuiturã ............................................................................................ 407Bocet de adult .................................................................................. 408Cîntec naiv ........................................................................................ 409Bocet de adult .................................................................................. 410Ranchiuna unei nopþi de varã ........................................................ 411Logodnica secretã a lui Julien Ospitalierul ................................... 412Epistolã din rezervaþia naturalã de îngeri ..................................... 413Commedia dell�arte (I) .................................................................... 414

Commedia dell�arte (II) ................................................................... 416La Glanda Lacrimalã ........................................................................ 418Rugãciune laicã ................................................................................ 419Berbanþi, înc-o lecturã ! ................................................................... 420Perpetuum mobile ........................................................................... 421Carte poºtalã (1978) ........................................................................ 422Descîntec scris pentru Yvonne c-un ac tocit de patefon ........... 423Irmoase fãrã foloase ........................................................................ 424Iubitei ce-ºi purta medalionul gol ................................................. 426Invitaþie ............................................................................................. 428Tamaretã ............................................................................................ 429Flaut în sos remoulade .................................................................... 430Epistolã sentimentalã ....................................................................... 432Epistolã rãutãcioasã (1969) ............................................................. 433Micã rugãciune pentru ajutat orbii (1968) .................................... 435Zîna legatã fedeleº ........................................................................... 436Practici spirituale .............................................................................. 437Noi ºi þestoasele ............................................................................... 438Povestea lui Belmondo Pisicescu,Cu purici tandri, cum e ºi firescu ! ................................................ 439De-a nasturii ..................................................................................... 441Iubita gonflabilã a fratelui lui Robinson Crusoe .......................... 442La o linotipistã-n lapte dulce ......................................................... 443Hai s-o tulim în Australia ! .............................................................. 445Micºunea cãzutã-n lapte .................................................................. 446ªi-ai plecat... ..................................................................................... 447Îngerul Pepémbe .............................................................................. 448Superstiþii ºi fofîrlici ......................................................................... 449Reparata ºi balena ............................................................................ 450Clipele-s unse cu jazz ..................................................................... 452Tiv pe marginea batistei ................................................................. 453Sonetul scris pe-o portocalã pentr-o rostogolire idealã .............. 454Sonet trimis dupã un an de stat cu ochii în tavan ...................... 455Te-am þinut goalã în braþe .............................................................. 456Ia-mã, Doamne, ca pe-o rouã ........................................................ 457Ciºmelele picurã-n van .................................................................... 458Dupã douãzeci de versuri .............................................................. 459Tristeþea genului epistolar .............................................................. 460Iubita gonflabilã a fratelui lui Robinson Crusoe (2) .................... 461Neglijenþa elegiei feroviare ............................................................. 462Sonetul ameliorat puþin, transcris de J.O.cu propriu-i destin ........................................................................... 463

Transcrierea sonetului viril, cu bulion, de însuºi fra Emil .......... 464Sonet caligrafiat pe o scîndurã de pat .......................................... 465Caligrafie pentru iubita idealã ........................................................ 466Transcrierea sonetului nr. 19, et. V, ap. 14 .................................. 467Paravanul chinezesc ........................................................................ 468Sfaturi primejdioase (1982) ............................................................. 469Tamaretã ............................................................................................ 470Împotriva amneziei .......................................................................... 471Clei din aripioare de rechin ........................................................... 472Mi-e ruºine sã ies viu ...................................................................... 473Din hãþiºul de-ntîmplãri .................................................................. 474Elogiul Reparatei .............................................................................. 475Sonetul descifrat cu grijã (1980) .................................................... 476Improvizaþie ...................................................................................... 477Improvizaþie ...................................................................................... 478Improvizaþie ...................................................................................... 479Rãtãciri prin tîrgu-amar ................................................................... 480Trei praºtii ......................................................................................... 482Ce stamina ºi pistilul ....................................................................... 483Toamna noastrã cea de toate clipele ............................................ 484Ce grea cade lumina-n suflet ......................................................... 485Pamflet la acordeon ......................................................................... 486Terþine pentru Reparata .................................................................. 487Alte terþine pentru Reparata ........................................................... 488Sonetul cavalerului bolnav ............................................................. 489Mãrar tînãr ........................................................................................ 490Bocet pentru Reparata .................................................................... 491Scrisoare (1968) ................................................................................ 492La o actoriþã ...................................................................................... 493Dantelã (1968) .................................................................................. 494Elegie (1968) .................................................................................... 495Þipãt .................................................................................................. 496Elegie cãþãratã-n flaut ...................................................................... 497Blues .................................................................................................. 498Sonetul descifrat pe-ncetul ............................................................. 499Sonetul descifrat pe jumãtate ......................................................... 500Scrisoare ............................................................................................ 501Vizitã nervoasã ................................................................................. 502Despre cum s-a scris poemul ......................................................... 503Cîntec ................................................................................................ 504Cîntec de cãdere voioasã ................................................................ 505Sonet domestic ................................................................................. 506

Sonetul descifrat cu greu ................................................................ 507Sonetul regãsit sub pat .................................................................... 508O dezertare pentru pleoape, sîni ºi ºolduri de Valerie ............... 509Pretenþii de-actoriþã ......................................................................... 510Sonetul vechiului cotoi ................................................................... 512* * * (Crini urniþi prin urbe cu tramcarul) ..................................... 513Cîntec vesel de iubire ..................................................................... 514Amãnunþimi ...................................................................................... 515Scrisoare amelioratã (1977) ............................................................ 516Scrisoare pentru ªerban Foarþã (1977) .......................................... 517Sã nu uit cã sînt poet (1977) .......................................................... 518Distrugerea fluturilor ....................................................................... 519Deodatã ............................................................................................. 520Clipa cea lentã ................................................................................. 521Pentru cine bat clopotele, Maia ? ................................................... 522Întîmplare .......................................................................................... 523De scris cînd þi se face fricã ........................................................... 524Cinci terþine pentru Cecina ............................................................. 525De spus la gura sobei ºi-a iubitei (1) ........................................... 526De spus la gura sobei ºi-a iubitei (2) ........................................... 527Rugãciune laicã ................................................................................ 528Rugãciune laicã ................................................................................ 529Sonetu-ndrãgostiþilor bezmetici ...................................................... 530Sonet dezamãgit ............................................................................... 531Suceviþa ............................................................................................. 532În împuþitul orãºel ........................................................................... 533Cîntec naiv ........................................................................................ 534Priveºte-mã ! ..................................................................................... 535Cîntec naiv ........................................................................................ 536Un peºte-albastru pentru Fascinel ................................................. 537Tu eºti o fragã care umblã ............................................................. 538Improvizaþie ...................................................................................... 539Doamne mã îndemni sã-þi scriu ..................................................... 540Country (1) ....................................................................................... 542Country (2) ....................................................................................... 543Erai atît de feritã .............................................................................. 544Erai atît de frumoasã... .................................................................... 545Erai atît de rotundã... ....................................................................... 546M-am ferit de tine Doamne ............................................................ 547M-apropiam cu-atîta fricã ................................................................ 548Iubita mea cu gura-n rai ................................................................. 549Cîntec ................................................................................................ 551

Bun de tipar: decembrie 2008. Apãrut: 2009Editura Polirom, B-dul Carol I nr. 4 � P.O. Box 266

700506, Iaºi, Tel. & Fax: (0232) 21.41.00; (0232) 21.41.11;(0232)21.74.40 (difuzare); E-mail: office@polirom.roBucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33,

O.P. 37 � P.O. Box 1-728, 030174Tel.: (021) 313.89.78; E-mail: office.bucuresti@polirom.ro

Contravaloarea timbrului literar se vireazãla Uniunea Scriitorilor din România,

Nr. RO44RNCB5101000001710001 BCR-UNIREA

Redactor: Ioana Aneci

Coperta: Radu Rãileanu

Tehnoredactor: Gabriela Gheþãu

www.polirom.ro

În rugãciunea mea-i un cîntec ....................................................... 552Cîntec ................................................................................................ 554Cîntecel de babalîc bubos .............................................................. 555Cîntecela pentru Fascinela .............................................................. 556Caligrafie într-o ceainãrie ................................................................ 557Blues .................................................................................................. 558Atît de frumoase-s minciunile tale ................................................. 559Blues .................................................................................................. 560Caligrafie ........................................................................................... 561Deodatã ............................................................................................. 562Semne ................................................................................................ 563

Tipãrit la PRO Editurã ºi Tipografie