S U Pt 4M EN T LA „««ALITATE A MUSTRATĂ" »r. 717

ms

.....

" ' .. > x'v

l i

t

o

F Ë H IC m i IM LSLMfeEÄ $ M ĂRU N TĂ *tim p ce nevoile vieţii a-

pasă atât de greu asupra m u lţim ii, în tim p ce ea

este necăjită cu aiatea vesti turburi, de prim e jd ii care vin peste oameni, — se urm ează însă o lucrare sănătoasă, care m ângâie m u lt sufletele mărunte.

N ici nu-şi înch ipu ie cineva cum vortieie de cioplire, de cul­tură răzbesc în adânc şi lu s tru ­iesc şi în a ltă m ulte in im i. Nu este vorba de talgerele cu ltu ­rale despre care s’a scris destui de des, că se urm ează p rin cu­tare sau cutare aşezăm ânt şi care nu se adeveresc totdeauna, ci este vorba de treburi m a i pu ­ţin trâmbiţate, dar care totuşi rodesc peste orice gândire.

Dacă ne în fă ţişăm noi lumea m ahala le lor, oare socotim că are vreun răsunet în ele fot zbu­c ium u l unora de a subţia sufle­tu l locuitorilor lor? Eu am do­vada destul de des despre buna urm are a acestor silinţe şi pe ele vreau să le pomenesc aici.

Noi avem în Bucureşti m ai m u lte în tocm iri creştineşti, ca/e se silesc să dea m u lţ im ii noro­d u lu i o gustare m a i s im tită din Învăţăturile credinţei. Una din acestea este Asociaţia P a tr ia r ­hu l M iron. Ea lucrează de m ai m u lt i ani, a ajuns la în jghebări de lucrări însemnate pentiti înălţarea şi înlesnirea v ie ţii m u l­tor oameni m ărunţi.

A fară de lucrările m ilosteniei, p rin hrăn irea m u ltora îndată ce începe vremea aspră, ţine in fiecare Dum inecă adunări pen­tru buna propovăduire a înv ă ­ţăturilo r sfinte. Ele sunt foarte căutate. Tocmai mahalale le, de care ai putea crede că nu au zvâcniri m a i curate, ci num a i chefurile de Dum inecă, dau to­tuşi dovada că în ele se găseac doruri alese, care se trezesc pe m ăsură ce te apuci să lucrezi in sânu l lor.

Aceasta o vedem fără înceta­re la adunările de Dum inecă ale Asociaţiei „P a tr ia rhu l M i­ron“, cum şi la ale altora la fel. Bucureştiu l e mare. Totuşi vio femei de foarte departe, dela m arg in i de m ahala , ca să fie de fată la adunarea dela Şcoala Go- leseu, unde se tin acum acele a- dunări. Sunt poftit şi eu uneori la ele ca să vorbesc norodului adunat.

Totdeauna am priveliştea fe­r ic ir ii celor de fată, m ai cu sea­m ă femei, ca să asculte graiul creştinesc. Vorbirile învrâstate cu cântări sunt m area m u lţu m i­re a acestor suflete, care gustă astfel prea bucuros aflarea îm ­preună la o petrecere curată. Vezi ochii vărsând raze de bu­curie. Cunoşti înd a tă tresălta- xea in im ilo r celor de faţă.

M ai alaltăeri, Dum inecă sea­ra, una d in femeile foste la a- dunare, trecea prin Calea Ruho- vei spre casă. In im a î i era p lină. Se vede că sim ţea nevoia să-ţi verse m u lţăm irea către cineva.

Ia tă că dă cu ochii de mine. E u fusesem la adunarea lor cuo săp tăm ână înainte . De ti at a aceasta, veneam cu constatări la fel dela a ltă adunare, cea de­la biserica Z lătari.

Femeia pom enită venea dela adunarea unde vorbisem cu o săp tăm ână înainte. A tin u t sa m ă oprească în drum ş i să-mi spuie că „vine dela adunare“.

Ia tă deci că silinţele de so­iu l acesta nu se zbuc ium ă în vânt, ci dau sufletelor înălţarea dorită. Să ne bucurăm când o a flăm !

Arfcim, Scriba«

R n forma lui rudimentara nici acest È mijloc de transport nu este, cum

s’ar putea crede, o născocire

modernă. Dimpotrivă, el numără cel puţin cinci secole de viată. La Roma, într’un punct al Arcului lui Adrian, se vede şi astăzi o profun­dă cavitate între ziduri înăuntrul căreia trecea un ascensor primitiv.11 construise Papa Alexandru al Vl-lea (1431-1503) pentru a se urca dela parter la etajele superioare, fără a fi fost nevoit să se opreas­că, din câtjd în când. pentru a res­pira. Aparatul funcţiona cu ajutorul unui sistem de scripete.

Noutatea a fost repede cunoscută Si marii seniori se grăbiră să-l a- dopte în palatele lor.

Dar epoca cea mare a ascenso­rului s’a deschis atunci când, către sfârşitul secolului trecut, a început să se utilizeze energia hidraulică pentru punerea lui în mişcare. Cel dintâi ascensor hidraulic şi-a făcut apariţia la New-York, în 1898. To­tuşi, încă din 1884 se proiectase şi construise ascensorul electric.

printr’un procedeu invers: bogă­ţiile strânse sunt cedate ca zestre fetelor urite şi tinerii mai puţin a- vuţi pot să-şi facă alegerea după o anumită... scară: cea mai slută din­tre toate va avea zestrea cea mai mare. Şi când s’a înoptat. toţi sunt mulţumiţi.

I * o m p i e r ă pentru un

sărut

£ foarte rar cazul ca o auto-ci­sterna cu pompieri să sosea­scă într’un loc unde un tâ­

năr a sărutat pe o domnişoară — şi numai pentru acest motiv. Totuşi un asemenea rar caz s’a petrecut într’o zi la Viena. Un tânăr puţin cam expansiv s'a apropiat de o fru­moasă trecătoare şi, nici una. nici alta, a sărutat-o pe obraz. Reacţiu- nea n’a zăbovit să vină: un pumn femeesc a lovit cu iuţeala fulgeru­lui faţa agresorului care nimeri cu capul într’o cutie publică de alarmă spărgând geamul şi apăsând buto­nul cu ceafa. După două minute so- siau pompierii cari, neputând face altceva, conduceau pe tânăr la poli­tie pentru a-i stinge pârdalnicul de foc!

22 SEPTEM BRIE 1777. — Ia tă cel m a i stran iu m onum ent d in lum e: a fost desvelit în ziua comemorativă a generalului Benedict Arnold, du ­pă războ iu l pentru independenţa a- mericană: p ic iorul este sim bolul ră ­n ii căpătate de general.

CW ^ B • •a§af o r ii... solomonice

n savant danez. înapoiat din- tr’o călătorie făcută în Asia mică. ne informează că a

fost martorul unei stranii uzanţe matrimoniale la triburile indigene din împrejurimile anticului Babilon. într'o anumită zi a anului, se adună toate fetele de măritat ale tribului. Apoi se procedează la separare, între frumoase şi urite. Făcând a- ceasta, se începe un fel de licitaţie: cele mai frumoase sunt vândute pentru o sumă determinată tinerilor înstăriţi, iar preţul de cumpărare este pus de-o parte. Când toate fru­museţile au fost cumpărate, se tre­ce la... căpătuirea celorlalte, însă

23 SEPTEM BRIE 18S5. — E pre­zentat la un bâlc iu acest fenomen oribil; dar fiindcă femeile leşinau văzându-1, autorităţile l-au supri­mat. Fenomenul era o fată născută în Polonia, care se num ea Betty Maciakof.

» 1 r a u f o »

nsum“ — un nou insfru— meni muzi-

c a l

ilacă 8* a m ântuS ar întâlni ©

cometă?

La această întrebare se poate răspunde că pământul nostru a mai întâlnit până astăzi cel

puţin două comete. In 1861 a apăruto cometă mare. La sfârşitul lui Iu­nie, Pământul trecu prin coada ei, fără ca să sufere nici un neajuns. Numai în unele regiuni a fost ob­servată o lumină auroreală. In 1910 apăru cometa lui Halley, se prezi­sese o ciocnire, toată lumea se te­mea că va muri asfixiată de gaze. Şi când colo, nimic! Pământul tre­cu prin coada subţire şi transpa­rentă a cometei Halley, fără să provoace nici un cataclism. Chiar o întâlnire între Pământ şi nucleul unei comete n’ar avea altă conse­cinţă decât o ploae de meteori strălucitori.

]% e ro p»Ba n uI viitorului

19 SEPTEM BRIE 1913. — Se nasc Ia V iena două gemene, „cele m a i a- semănătoare din lum e“ : am ândouă aveau piciorul drept cu cinci m m m ai lung decât stângul; un punct verde în iris şi — caz într'adevâr excepţional — aceleaşi amprente di­gitalei

Cel m a i nou şi cel m a i perfect in ­strum ent m uzica l electric este „T rauton ium “-ul. Acesta a fost pre­zentat pentru pr im a oară, în 1930, la Berlin de către inventator, prof, dr. Trautwein. D in 1937, instrum en­tu l a fost nou construit şi esenţial perfecţionat de către Oskar Sala. Este un instrum ent cu coarde. To­n u l se produce prin atingerea a două coarde, cari, când sunt apăsate în jos, dau de o ş ină de m etal şi pro­duc v ib raţiun i electrice. Pe acest instrum ent se pot cânta toate com- poziţiunile pentru instrumentele cu coarde şi instrumentele de vânt, de la contrabas până la flu ie ru l p ic­colo, cel m ai fin pianissim o p ân ă la cel m a i tare fortissimo. Intre tim p s'au şi scris com poziţiuni speciale pentru nou l instrument, de p ildă: „Concert pentru T rauton ium ” de H arald Genzmer,

Dipă o revistă argentiniană de aeronautică, aeroplanul v iito­ru lu i se va reduce la o aripă

fără fus, care va putea cuprinde 150 pasageri şi multe tone de în­cărcătură. Construit din otel inal­terabil, el va i i de două ori mai mare decât aeroplanele de azi şi va avea şase motoare de 2500 H.P. a- şezate în aşa fel încât mecanicul să poată manevra la ele in timpul sbo- rului. Călătorii acestei viitoare a- rip i gigantice vor avea cabinele lor individuale. La extrem iim ile aripei, pe acoperiş şi o parte din platfor­mă vor f i ferestre, dela cari se va admira peîsagiul în cursul linei v i­teze de aproape 1000 kilometri pe oră.

. - R UC U T

M Â NL

F iin d c ă pe lum ea aceasta toate au po­vestea lo r, nu se putea ca şi p ro g ra m u l de tea tru — caeţe lu l pe care p lasa to ru l î l m ră cam cu deasila sp ec ta to rilo r — să nu a ibă is to r ia lu i. Is to rie veche, totuş, care nu se con fundă cu existenţa, m u lt jn a i veche, a te a tru lu i., In antich ita te , p ro g ra m u l era în lo cu it t u p ro lo g u r i c a r i is toriseau pe scu rt su­b iec tu l piesei, dând to todată ş i numele, in te rp re ţilo r .

In Pom pei s’au găsit însă desenuri pe z id u r ile c lă d ir i lo r care anunţau specta­colele. Is to r ic ii cred că în u lt im a epocă a Im p e r iu lu i rom an p ro g ra m u l era scris pe un zid, f ie în fo ru m f ie in ce n tru l o ra ­şu lu i, acolo unde se aduna un n u m ă r m a i m are de cetăţeni.

CEL MAI VECHI PROGRAM TEATRAL!

Pe un z id d in oraşul Pom pei, se m a i <poate c it i şi astăzi cel m a i vechi p rog ram de tea tru . D ocum en tu l acesta are u rm ă ­to ru l c u p rin s :

„Familia de gladiatori a lui Smettius

Certus va juca la Pompei în ziua de 1 Iunie. Va avea loc o luptă între ani­male”.

P ro g ra m u l acesta, m a i bine spus a f i ­şul, datează d in t im p u l g u ve rn ă rii Îm p ă ­ra tu lu i T ib e riu , deci d in a n u l 20 d. Ch.

In E v u l M ediu nu exista ceeace se n u ­meşte un tccdru, cu stagiune regulată, în acelaş orctş. T rupe le de a d o r i erau in v i-

m

: ţ f e i i a i

<■ '.*&éÊÊ

C. A . ROSETTI

tä te şi în tre ţin u te de s tă p â n ito rii fie că ­r u i S tat sau p rov inc ie , ceeace făcea să n u exi.-de concurenţă în tre ele. Neexis­tâ n d concurenţă, n ic i de p rea m u ltă re ­c lam ă nu era nevoe.

IN GERMANIA IN 1520

în tr 'u n oraş d in G erm an ia s’a găsit o

|j — Programele

de s p e c t a c o l

si alte mă r un '

Z i s u r i . —

în ş tiin ţa re tea tra lă d in 1520, au u rm ăto ­r u l cu p rin s :

„Dacă va voi bunul Dumnezeu va

fi, cu încuviinţarea autorităţilor bi­sericeşti şi a puterii civile, spre glo­

rificarea Sfintei Marii, în oraşul no_

stru Rostoch, o mare reprezenta­ţie...”

Ş i p ro g ra m u l con tinuă pe numeroase pag in i, o adevăra tă broşură.

Tot în E v u l m ediu , în lip să de p ro ­gram , fiecare actor p u r ta pe fru n te un b ile ţe l cu num ele ro lu lu i.

APARE LESSING

M arele d ra m a tu rg şi în tem eeto ru l c r i­tice i tea tra le , Gh. Eph. Lessing, în cu­p r in s u l opere i sale re fo rm a toa re a tea­tru lu i, a în f i in ţa t p ro g ra m u l p ro p r iu zis în fo rm a în ciare-l cunoaştem.

Astăzi, p rogram ele acestea, adevărată sursă de îm bogăţire p e n tru sumedenie de concesionari, se bucură de în g r i j ire artis tică , ba în A m erica unele în tre p r in ­d e r i tea tra le îş i fa c concurenţă nu n u ­m a i p r in ca lita tea spectacolelor, c i ş i p r in în fă ţişa rea p ro g ra m u lu i.

VERSURI CELEBRE

Făcut-o d ra m a tu rg ia rom ână progrese în decursu l t im p u lu i? L u c ru l este ne în ­doios, căci ia tă ce ve rsu ri se rostiau m a i acum pa truzec i de an i de pe scena Tea­t ru lu i N a ţio n a l:„Cutrcmură-te, boltă de stele purtătoare!

O, mamă, tu în zdrenţe, o mamă ’n

lanţuri tu?Şi eu să stau pe gânduri?

O nu, mamă, nu!

V ersu rile sunt c lin tr ’o piesă care a cu­noscut succes: „ P ggm a lion ” , de Benges- cu-D cib ija .

C. A. ROSETTI, DIRECTOR DE

TEATRU

P entru a salva s itu a ţia T e a tru lu i ro ­mânesc ,a juns în tr ’o cu m p lită dezorga­nizare, în 1859, m arele bărbat p o lit ic C. A. R osetti a lu a t d ire c ţia T e a tru lu i cel Mare, .

U n ii d in tre actori, c h ia r d in tre cei m a i d is tin ş i nu isbuteau să se pună de acord asupra p r ic in e i decăde rii T e a tru lu i. In to iu l une i d is c u ţii pe această temă, Costache D im itr ia d i, ac to r de m are ta ­lent, slab, m ic de stat şi nervos, a tras o pa lm ă lu i Ş tefan Vellescu, m unte de om.

Vellescu n ’a răspuns, găsind de cu ­v iin ţă să se p lângă d ire c to ru lu i.

C. A. Rosetti, enervat că în m ijlo c u l une i m a r i dezorgan izări, a rtis tice şi ad ­m in is tra tive , m a i tre b u ia să facă ş i pe j Lidecătorul a in v ita t pe Costache D i- m itr ia d e în fa ţa lu i Ş tefan Vellescu, p en tru a lă m u r i lu c ru r ile . P r iv in d cele două siluete a tâ t de deosebite, C. A . Ro- setti a zâm b it şi a început in te rogato­r iu l :

— E adevărat, m us iu D im itr ia d e , că a ţi tras o p a lm ă lu i m us iu Vellescu?.

— Da.— Ş i ce-a făcu t d u m n e a lu i?— N im ic !— A po i, a tunc i m a i trage -i două — d

observat C. A. Rosetti, m ira t cum un U< riaş se poate lăsa bă tu t de un om uleţ.

UN JOC DE CUVINTE

M arele actor M a te i M illo , înzestrat cuo in te ligen ţă superioară , avea m a n ia jo c u r i lo r de cuvinte, unele fo a rte isbu- tite .

f*. ' i i i j B ’Ï R f c

■ •V’-« v ;6|

W'Ş/Jfc'* • .&6Ä: £ »•

■

• '-'Sjy

ì *

fi-

J-

. - . M ü l

7 -

£ ■ .[%■

■ p j0 É 1AL. M ACEDONSKI

In seara p re m ie re i p iesei „ la d e ş ” de A l. M acedonski, M illo s’a a p ro p ia t de au to r şi i-a spus: „Il y a dèche ce so ir au th é â tre !” Macedonski, ş i el fra n ţu z it, nu şi-a da t to tuş i seama că M illo , fă ­când un jo c de cuv in te în legătură cu t i t lu l p iesei „ ladeş ” a spus că e sărăcie m are în seara aceea la tea tru re fe r in - du-se la n u m ă ru l m ic a l spectodorilor«

UN RĂZBO IN IC BĂTRÂN dar totdeauna voinic. E vorba de pri­m a i balerin care se produce izolat. D upă el va in tra grupu l celorlalţidansatori. Nici m ai m u lt nici m a i ţrat?n ca Sn teatrele de pe Broad­way; negrii aia învăţa t dela ci, sau. ei d,e3a negri? Ocolim un răspuns prea dureros.

E n mai toate poveştile arabilorI se aduce vorba despre imense

cârduri de elefanţi, de peşteripline cu fildeş, de aur lucrat dc chi­nezi, de minele cari au dat naştere fabuloaselor avuţii din Ophir şi des­

pre regina din Saba Pământul din care ieşian la iveală aceste bogăţii de necrezut se afla în Africa de Sud: nimeni nu fusese vreodată acolo, însă presentimentul existen­tei acelei regiuni era viu în mintea tuturor popoarelor din antichitate.

Magellan a fost cel dintâi navi­gator care a cutezat să înfrunte acea haotică împărăţie a apelor şi furtunilor, dar dacă ar f i să credem ceeace povesteau cu multe secole înainte marinarii fenicieni cari, ie­şind dincolo de coloanele lui Her­cule, lăsau să se înţeleagă că navi- gaseră luni de zile de-alungul coas­tei continentului african şi că, apoi, ocoliseră un enorm promontoriu de unde toate constelaţiile cerului a- păreau răsturnate, trebue să admi­tem că acei marinari au fost prim ii descoperitori ai A fricei de miazăzi.

Fapt sigur este că până la Ma­gellan, marea care se întindea sub Ecuator a fost numită „Marea în­tunericului’’, Marea Necunoscută, şi fantezia populară credea că ea ar fi fost produsul diferitelor mări ce se întâlneau acolo, asemeni apelor unui fluviu, scurgâmlu-se apoi vije­lioase spre o imensă prăpastie de unde nici un navigator nu se mai în- 'orsese vreodată.

Insă portughezul a plecat şi s'a înapoiat; şi înapoindu-se, el spuse concetăţenilor săi că, însfârşit, gă­sise drumul până la Indii: astfel. Lisabona deveni oraş înfloritor de comerţ şi aşa se întâmplă cu toate oraşele, negustoreşti şi marinăreşti, aşezate pe coastele Portugaliei, ale Spaniei. Franţei, Olandei. Dar pe drumul Orientului care ducea spre Indiile răsăritene, dealungul cărări­lor bătătorite odinioară de Marco Polo şi de neguţătorii din Veneţia, din Pisa, Amalfi şi Genova, şedeau la pândă Turcii, gata oricând să

culce la pământ pe streinul iv it prin acele meleaguri. Aceasta a fost p ri­cina ru inării atâtor oraşe marină­reşti şi a prosperităţii pletelor de pe coastele Atlanticului; şi tot aceasta a fost pricina pentru cure imediat s’a dat o valoare covârşitoare dru­mului înconjurător pe la sudul A fr i­cei şi bazelor de sprijin ce s’ar fi putut creia pentru vasele de comerţ destinate traficului cu îndepărtatul orient asiatic.

Indignati de această violentă, stingheriţi şi Ugniti de autoritäre britanice, putinii neguţători de acolo încercară să se scuture de domina­ţia streină, M iltrându-se către in ­teriorul tă rii şi către miaza-noapte.

In înaintarea lor spre junglă se întâlniră din, nou cu triburi sălbati­ce: Hotentoţi, ffoşimani, Becinanî; Mozambezi, Zuluşi, oameni război­nici şi semeţi cari se îm potriviră cu armele înaintării lor şi încercară za-

■r-m-S'iW0 ' * «S lp

A. vÄ fö'

’ D IN PET RECER ILE M IN E R ILO R SUD-AFRICANI nu lipseşte nici odată «ţtt lin g i „nwnuăr senzaţie mal”, executat «Ie «b lâ ţ ă r a nins. ti

un amestec de clownerie si r itu r i vxajiir ' i ■ v:. „.Perswaajnl” din tliŞBU poartă c mască de' m a im u ţă si BGcaSe c t^^à te guturale.

INTRĂ IN ACŢIUNE cele douăzeci de fete cari aci sunt iiflams, aceşti douăaecj ile zu luş i rivalîzeazăîn spintenie cu felon

o placardă pe care e i

Una din aceste baze a fost pă­mântul sud-african: i i ghiciseră im ­portanta, bogaţii şi întreprinzătorii negustori olandezi cari se stabiliră n u m a i decât acolo pentru a controla traficul pe la Capul Bunei Speran­te. întemeiară primul oraş, dân- du-i :::mele de Cap: făcură o mică reproducere a oraşelor olandeze, plantară pomi şi vita de vie, însfâr­şit aduseră — în tr’o regiune dezola­tă şi pustie — dragostea de muncă şi viata.

Dar întâlniră vrăjmăşia tribu ri­lor sălbatece, a Boşimanilor şi Ho- tentoţilOr; au fost atacaţi şi respinşi spre mare; se apărară cu dârzenie gr iată-i rămânând stăpâni pe acea fâşie de pământ.

Numai că oraşul acela, răsărit in ­tr'un punct atât de important al drumului ocolitor pe la sudul conti­nentului african, atrase atenţiunea englezilor. In scurtă vreme supuşii Maiestăţii Sale Britanice sosiră a- colo şi stăpânirea lor se aşternu pe io t şi pe toate; se impuseră cn fo r­ţa armelor iar în urmă, pentru a salva formele, plătiră o despăgubi­re iu sterline-aur. După trecere de câţiva, ani Colonia olandeză a Ca­pului deveni o colonie engleză.

darnic să i respingă. Becinanii şi tribul Bantu, proveniţi cu sulele de mii din centrulAfricei, îşi apărară cu înverşunare pământul contra nă­vălitorilor albi. Dar nici Becinanii, nici Bantuşii, nici Hotentotii, nici Bo­şimanii şi nici Zuluşii l ia i t putut opri in loc ve coloniştii a lb i; săgeţile lor otrăvite, sunetul halucinant al tam- tam-urilor de războiu, trofeele de pene şi fioroasele lor tatuaje nu îns­păimântară pe albi, lacomi de cu­cerirea unor noui pământuri bogate şi a unor noui avuţii. Si astfel a- ceştia pătrunseră în Transvaal, în Natal, în Oranj şi izgoniră pe negrii locuitori ai acelor ţinuturi spre pă­duri, î i încercuiră şi-i făcură sclavi.

Apoi, supând printre stânci şi în nisipul râurilor găsiră aur şi dia* mante. Era momentul cel mai prie l­nic pentru englezi de-a readuce în sclavie atât pe olandezi cât şi pe negri.

Retraşi in misterioasele lor pădu­ri, negrii triburilor indigene rezista­ră mai mult decât a fost cu putinţă contra pătrunderii c ivilizaţie i albe. Originile lor războinice nu se des- min(iră: îşi apărară pământul pal­mă cu palmă, îşi apărară viaţa lor,

prim itiva, zeii, traditale strămoşeşM şi obiceiurile în faţa înaintării ţăra­n ilor olandezi şi a funcţionarilor en­glezi. Dar când începună să vadă primele ferme, când s'au descoperit cele dintâi mine, când văzură miile de curioase şt magice lucruri pe cari se pricepeau să le facă vră jito ­r i i albi, triburile negre ieşiră uimi cate unul din junglă şi-şi oferiră munca în schimbul câtorva centime de fiorini. Oferiră — poate nu este

M e 'luxoase, cu bulevarde şi străzi vrednice de o metropolă: e locuit de o aristocratie industrială. înru­dită cu magnaţii din C ity, dar păs­trează mereu — nu se ştie cum — mentalitatea unei mine. a unui vast câmp mineral, unde totul e calcu­lat în funcţiune de aur, de ban. A- venturieri picaţi din toate colţurile lumii, portughezi, olandezi, evrei, spanioli, malaezi, englezi, indieni, meteci, mulatri, încrucişeri de toate

de tineri voinici. F ără să K frecventat n ici «mol cm auri «te cclege. Fiecare orwp de dansatori e « lacardat sa« «urmat de m in a in caie lucrează.

grevă. Au fost înlocuiţi cu muncitori negri. In chipul acesta, a lti i i i ai junglei... se apr o piară de civilizaţie.

Exploataţi, sărăciţi, instigaţi de agitatori politici, persecutaţi de pa­troni, dispreţuiţi de autorităţi, a- ceşti mineri negri au o singură mân­gâiere: dansul. Nevoia dansului s’a născut odată cu ei: cuvântul ce sa întâlneşte mai des in discuţiile lor este „bina” , a dansa. Pentru a afla cărui trib de origină aparţin trebue să-i întrebi: „Ce dansaţi?’’. În tr ’o vreme, dansul făcea parte din cultul lo r; dansau înainte dc-a porni la război. înainte de-a intra în junglă, în căutarea duşmanului: era un obi- ceiu al lor de a-şi atrage bunăvoin­ţa zeilor. Chiar astăzi când poartă bretele elastice şi fulare colorate de bumbac, când umblă în pantofi cu talpă de cauciuc şi cântă cu fisar­monica, iar când pot se duc la ci- nematograf sau fac o plimbare cu automobilul, minerii negri, coborî - lo r i ai sălbatecilor şi valoroşilot- Mozambezt, Hanţuşi, Becinani şi Zu­luşi, obişnuesc —- cel puţin de două ori pe an — să se cui unde in amin­tirile junglei de-acasă, în ritmul a- surziior al tam-tam-ului, în zgomo­tosul vârtej al străvechilor dansuri războinice. In această scurtă ihn ia îşi satisfac nostalgia lor pentru l i ­bera şi sălbateca viaţă de odinioară când la doi paşi de pădurea virgină nu erau bănci, cinematografe, sgârie nouri si — mai ales — nu mişuna

TOALETA acestui ttaiis&sor este {oartc ratinata : n ’are n im ic de in ­v id ia t i> ei a aceea a prir.;ei sîele tie ps scerba u n u i teatru de varietà*! din Johannesburg. Pene de sh u t, co­liere de scoici, cingătoare c o lo ra t« . Un singur îucrvt strică arm onia: pantofii de pănză.

puzderia aceea de oameni lacomi cari de ani şi ani sug fără îndurare sângele bieţilor n a r i

tS. R .

în nici un caz, cuvântul nim erit: cea rasele şi din toate latitudinele au mai marc parte dintre ci începură tăbărît acolo: trăesc în vecinătatea sa lucreze ca robi şi abia în urmă, mineţor dincolo de lanţul colinelor

S f t f t î Â Î S f , m 'liberi. Foarte m ulti, m ii şi m ii, au mniască mizerabilul câştig al lucia-fost duşi în America: nepoţii lor torilor negri cari. părăsind trofeelesunt astăzi sau plantatori în V irg i- (*e războiu şi coliba strămoşească,nia, sau slujbaşi ia ,,1 ransconiincn- an^aiat ar olo mineri,ta l Pacific Railway'', sau dansatori s al (inf a‘ cn a ( °

, , ,. .• „• Astfel stand lucrurile, atut aven-in Broadway sau, însfârşit medici . . . . . . . . . ..în Harlem. M ulţi a lţii au fost în- tuneru emigraţi cat şi indigenii sunttrebuinţaţi de către stăpânii albi la foarte săraci $i se lasă exploataţi deferme sau in minele din împrejuri- magnai ii minelor, de financiari, demile Johannesburg-ului: nepoţii a- mi j iocjtoru de diamante, de ingi-celor sclavi se află şi astăzi acolo, ngrj (l(, neaUSio risupând pământul în căutarea aurii- - a ncîndesMăior de lo-Im şi diamantelor. ,ciunte, lipsa slujbelor, salariile de

& mizerie, murdăria, şomajul, acesteaau fost vi toate epocile deliciile Jo- v *||B|

Cel mai mare centru mineral din hannesburgului. tSSl»«’ É ; Jj!*11 W Mîntreaga Africă de Sud este Johan- E firesc prin urmare ca dese con- M p ig I I I IPl f m piliinesburg, înconjurat numai de mine, f liete intre muncitori şi capitalişti, iSgpjj|| | JŞi astăzi încă domneşte acolo acea intre exploataţi şi exploatatori, in - j JÊÊLatmosferă sugestivă de intrigă şi tre sciavi şi stăpânii lor să f ii tur- «P ira* . * "* —- ' — .„—de aventură care. către sfârşitul burat mereu viata oraşului m inera ri—evmhihù irvsnf rnrnrferiyn nrnsele In 1922, in ZlUO de Altul NOU, CO UH 0 SUPERST IŢ IE STBANIE tace ne ind igen ii din Africa de Sud »A betviuiui in . I i i i iu ic i i t u u iu ìt e fel àe gra( jf icai iei stăpânii minelor ereadă că e prim ejdios să se tundlă în tr ’un Ioc închis. E i sân t convin«!

producătoare de lemn din vestul a- micşorat plăţile — pe nepusa ca tiinsful păiulvî nu îe va »©ajiwMsian dacă se execwită în awti tmerican. Johannesburg a devenii un masă — la cinci şilingi pe zi: dona- îiib*’r- • ^

oraş mare şi bogat, cu banei şi pa- zeci.de mii de mineri albi declarară*--*--'«- . ■ j* f*»:

l'ü'

CODUL CERSETOmLORIi i i

1 lu aceste pagini, cititorul va găsi, ilustrate şi tălmăcite, sem­inale mmî limbaj secret schiţat în grabă, cu creta sau cărbunele, pe uşile caselor, asemeni unui desen naiv de copii. Orice s’ar spaine, această ciudată stenografie impresionează, mai ales dacă (ne gândit ! că cerşetorii dela ultimul congres care a avut loc la [Atena, arul trecut, erau atât de întristaţi; din eternitate îi pri- tyiau uimiţi. Partenonul şi Elada întreagă; deasupra acelui sgomot produs de civilizaţie, deasupra haosului de mizerii şi nenorociri pă­mânteşti. acele coloane si acel templu se înălţau încă senine, Inărturii «le uimi trecut de glorie, de îndestulare şi fraternitate...

oată lumea ştie astăzi că cerşetorii constitue o clasă socială bine definită; pro­

fesionişti experţi ai propriei lor meserii, pe când adevăraţii să- taci, acei cari lipsiţi de experien­ţă sunt nevoiţi să întindă mâna, abia dacă reuşesc să bâlbâe câ­teva vorbe de milă pentru ei înşişi. Nu totdeauna va izbuti vagabondul să devie un „cerşe­tor”, adică să facă parte, el cel mai ilegal şi desmoştenit individ, dintr’o societate „sui génois”, care are legile sale, limbajul său şi 'conventlunile sale.

Clasă tipică a Europei orien­

tale, a Balcanilor, şi oarecum [răspândită pretutindeni, aceşti

'cerşetori răspund prin propria lor ogr znre societăţii adevă­

rate c ; exclude din ce în ce

imai r . pentru motive de or­bine : Splină, până şi din vi­

zuinile lor. Ca ultimă lovitură, războiul a venit să stăvilească

definitiv migraţiunea cerşetori­

lor: regulamente şi verificări ri­guroase ale paşapoartelor, con-

troluri la frontiere, sunt pur şi

simplu metereze pe cari ţările din Europa, chiar cele mai puţin

protecţioniste ale propriei lor rase, le-au ridicat în calea trece­

rii de multe ori confuză şi aven­turoasă a oamenilor. Dintre ace­

ştia, cerşetorii erau cei mai hoi­nari şi cei mai supărători, cel

puţin în aparenţă, din pricină că

le era destul să aibă în înfăţişare şi la port aerul unei fatalităţi de

neînvins. Anul trecut, la Atena,

paradisul cerşetorilor părea să

fi revenit iarăşi în viaţă; omul

de pe stradă nu ştia de ce atâţia streini, atât de sumar îmbrăcaţi,

Cerşetorul scrie pe poartă, peistru colepi : „atenţiune, s tăp ân ii casei sufflt în stare să cheme sergentul din stradă’'. E deajuns un

semn ai acsstei excepţicoiaie stenografii.

cu privirea neliniştită, se îmbul-

ziau pe trotuare. Erau cerşetori cari ţineau ultimul congres inter­

naţional unde s’au discutat che­stiunile cele mai urgente deter­minate de noua stare de lucruri

din Europa. Astfel s’a codificat

pentru întâia oară limbajul se­

cret al cerşetorilor prin mijloci­rea căruia numai ei urmau să se înţeleagă asupra calităţii „clien­tului” ce trebuia servit, asupra

dărniciei casei la uşa căreia a-

jungeau să bată.

Toate aceste frământări ni se

par pe cât de naive, pe atât de

nevinovate, mai ales că în deli­

cata şi tremurătoarea înşiruire a

semnelor „codului” lor, se între­

vede o imaginaţie nostimă, dacă

nu chiar binevoitoare faţă de oa­

meni. In ultima vreme s’au pe­

rindat câteva filme în legătură

cu viaţa şi bizareriile săracilor: în numele lor se poate născoci

visuri dulci şi aproape absurde.

Fantezia unui René Clair îi pân­deşte la colţul străzii atunci

când, desrădăcinaţi din ţara lor,

săracii şi cerşetorii rămân per-

plexi, întrebându-se: „Suntem nebuni, voioşi, trişti, conştienţi?”

Poate că ei nu vor fi în stare să

răspundă niciodată.

două sonne trasate pe uşa de ezeanmraas iiuo»a&rao ‘a ie jju ţ „ îă dragoste cu servitoarea; caută cu orice pret să s© de d-ta; in im a m ăr ită înseam nă : „totul e bine şi

osteneală, fiindcă vei căpăta m ai m u lt decât oriumde

II!

De sus în jos : Aici, n u vei căpăta n-mic. — A ici sc dă pom ană num a i celor bătrân i, — A ici, dau pom ană num a i la tiuierL — Pom ană in f irm i­lor. — Pom ană acelora cati „urează m i feric iţi”. — Servitoarea e m iloa­să şi dă ceva. — S tăpâna dă tot­deauna câte ceva. — Pom ană num a i pentru capii de fam ilie . — Nu pleca dacă-Ji tach ide uşa; se vor rnsgâniîi şi, la u rm a urmei, ti se va da po­mană.

De sus în jos : Vorbeşte în tr ’o lim ­

bă stră ină.— Vei p rim i o farfurie cu,

supă, — O hrană copioasă. — M ân­

care proastă. — Nu trece a lă tu r iţ

poate î i periculos. — Ăştia vor che«

m a num a i decât pe agentul poliţie»

nesc. Aici vei căpăta m ult. — Se dă'

pom ană num a i Vinerea. — Fereşte-«

te de câine: muşcă.

De sus în joe : P lâng i şi vaetă-te d ia răsputeri. — F ii energie şi, la nevoie, chiar ameninţător. — Fam i­lie tem ută ţ i b:’sericoasă. — L ingu ­şeşte pe stăpââîa casei, insă nu prea m ult. — Fă ochi dulci slu jn icei; cau- ta prin orice m ijloace să devie în ­drăgostită. — Tremură sau bâlbâe- te, dim cauza paraliziei. — Spune că eşti un om foarte bolnav. — Cere de lucru, vei p r im i ceva gologani. — Vei căpăta num a i o bucată de pâine.

NSULE CAR€ MOR Şi RENAS

E curioasă această insu lă a arh ipe lagu lu i Tangabato care se scufundă ca un peşte în fundu l oceanului ca să reapară după câtva tim p, exact pe locul unde dispăruse. Ea a re­venit la lu m in ă în tr ’o lung im e de 1200 metri, g ă tită în m ijloc cu un vulcan îna lt de 600 metri.

îna in te de d ispariţia sa, insu la aceasta pu r­ta numele unei cântăreţe. S’o num i şi azi tot aşa. Ce a fost la suprafaţa ei? Câte fiinţe v ii au fost îngh iţite cu ea? Ce fiinţe a readus ea d in fundu l apelor? Nu ştim n im ic şi am fi curioşi să aflăm .

Fanteziile de acest fel au precedente care ne vor lum ina poate.

M ai în tâ i, A tlantida.

Ce a fost A tlan tida? Unde era aşezată? Nu s’a pu tu t şti niciodată. Când Solon făcu că lă ­toria sa în Egipt, el puse diferite Întrebări u n u i preot egiptean, care-i spuse urm ătoa­rele:

— Solon, Solon, voi Grecii sunteţi nişte copii; în Grecia nu există nici un bătrân .

— Ce vrei să spui? întrebă Solon.

Şi b ă trânu l preot răspunse de data aceasta p rin urm ătoarele cuvinte limpezi:

„— Sunteţi tineri prin in im ile voastre, căci n u aveţi în ele n ici o părere veche venită d in tr ’o lungă tradiţie, n ici o cunoştinţă a! b ită de vrem uri”.

Aceasta e o im agine poetică. B ă trânu l preot porni de aci pentru a ajunge la potop. E l po­vesti istoria insulei A tlantida, pe care apele au înghiţit-o în tr ’o zi şi o noapte cu tot C8 tră ia pe suprafaţa ei.

P laton culese această istorie şi ne-o trans­mise. Am atorii de preciziuni săvârşiră indis­creţia de a plasa A tlan tida pe hartă, ceeace a dat naştere unei serii de păreri foarte sa­vant expuse dar contradictorii.

Deci, A tlan tida a fost pusă rând pe rând în Palestina, în archipe lagul grec, în Suedia şi chiar la Spitzbergen.

Povestea insule i Ferdinand, e m a i aproape de noi, m a i contro labilă şi m a i sigură. B un i­cii noştri au trăit-o.

La sfârşitu l lu i Iun ie 1831, locuitorii orăşe­lu lu i s ic ilian Sciacca resim ţiră uşoare Bgu-

du itu r i sismice. După câteva zile căp itanu l Corso zări în apropiere de Sciacca o coloană enorm ă de apă în a ltă de 20 m etri pe 800 me­tri circonferinţă care ţâşnea din mare, din sfert în sfert de oră Când şi când coloana de apă era în locu ită de o coloană de aburi ce se rid ica la 500 m etri înălţim e. O spum ă roşiati­că acoperi valurile care vân turau o enormă cantitate de peşti morţi.

If um o r

— D ată f iind m ora litatea ta, n i­m ic nu m ă m ai surprinde !

P r in Iu lie , vântu l aduse locuitorilor din Sciacca un m iros de acid sulfuros şi marea,o im ensă cantitate de sgură neagră. Apoi, în direcţia insulei Pante llaria , care stă la ju ­m ătatea d rum u lu i dintre S ic ilia şi Africa, ză­r ir ă o coloană de foc însoţită de detunături. La 18 Iu lie căp itanu l Corso observă în acest punct o in su lă care avea 24 de metri înă lţim e şi 1400 circonferinţă. Un am ira l englez, Hoth- man, care se afla în apropiere, detaşă pe un căp itan să ia. oficial în posesie acest nou păm ân t, în numele guvernu lu i englez.

P r im a m is iune ş tiin ţifică a fost. aceea » geologul prusac Hoffm ann. E l plecă însoţit de pescari d in Sciacca şi nav igă toată noap­tea de 23 spre 24 Iu lie până să a jungă la un k ilom etru de noul păm ân t ieşit d in valuri.

Ag itaţia apei îl opri să înainteze. Deasupra craterului care se formase pe in su lă se au ­zeau tunete ia r flăcările brăzdau un nour ne­gru. Când fu r ia craterului se lin iş ti, n u se m a i vedea în aer decât aburi de ~n alb stră­veziu.

La 4 August, un ii navigatori socotiră că insu la ieşea cu m a i m u lt de 60 metri deasu­pra va lurilo r şi m ăsura cinci sau şase km, de ju r împrejur.

La 12 August erupţia încetă. A burii cari stagnau în atmosferă, în: mecau soarele. Sclip iri electrice străbătaau ujoaptea. Ce avea să se în tâm ple? Era oare încep i.iu l u n u i ca­taclism? Avea să se ridice p ăm ân tu l şi să ea unească S ic ilia cu Africa?

Academ ia de ştiinţe d in Paris îl desemnă pe geologul Constant Prévost se cerceteze in ­sula. E l ajunse în faţa ei la 25 Septembrie, pe o mare fu rtună şi ab ia la 29 reuşi eă an ­coreze pe o p la jă m ică al cărei soi frigea- In centrul insulei se afla un bazin cu apă dulce.

Prévost anun ţă că insu la unde nu descoperise decât p u ţin ă lavă şi calcar, fiind form ată disi sgură şi m ateriale mobile se va dezagrega sub acţiunea valurilor.

La începutul anu lu i 1832, cap :anu' Sw in ­burne nu m ai găsi în locul insulei d jcât un fund îna lt. Doi an i m a i târziu , n u m a i răm â ­nea decât o stâncă periculoasă, un •No<’ de lavă, care se observa la 3 metri sub apă. 3:.j după câţiva ani n ici cea m ai m ică u irnă n ’i se m ai vedea d in ea.

Insu la aceasta de efemeră existenţă a fost botezată de m ai m u lţi şi cu nume felurite. U n ii i-au spus Sciacca, datorită vecinătăţii o- raşu lu i cu acest nume: Prévost alese „ lu lia fiindcă insu la se născuse în Iu lie ; a lţii o n u ­m iră „Corso”, după căp itanu l care a văzut-o pr im a dată şi „H otlim an”, după am ira lu l en­glez care a luat-o în posesie; numele „Fer­d inando” a tr ium fat însă în onoarea regelui Ferdinand al Neapolelui.

Insu la însă i-a îm păcat pe toţi, dispărând.

M I T O L O G Ì E

ORIZONTAL: 1) Verigă de lanţ. 3) Ptolemais, în Biblie. 6) Personi­ficarea pământului. 7) Păstor din Frigia schimbat în Brad, din gelo­zie. de către 4 vertical. 8) Liviu Bobescu în monogramă. 9) Diftang. 10) Râu în Franta. 12. Juncă mito­logică, una din metresele lui Jupi­ter. 13) Aluminiu. 14) Fiica lui Cad­mus, soţia lui Atamas. 17) Calul de bătaie, la hockey pe ghiaţă. 19) Voce groas? de femee. 20) Scriitor român. 211 Şef (ad). 24) Nene (abr). 25) Negaţie. 27) Infern. 29) Conjuc- tie. 30 Manta lui Perseu, primi în­tr’o zi vizita lui Jupiter sub forma unef ploi de aur. 33) Rege evreu.

35) Păstor sicilian, iubit de Gala- tea şi zdrobit de Polifen sub o stâncă. 36) Centaur ucis de Her­cule cu o săgeată muiată în sângele Hidrei. 38) înţeapă! 40) Conjuctie iranceză. 41) Protectorul morţilor. 43) Acri. 44) Literă arabă.

VERTICAL: 1) Personificarea u- nuia sau a mai multor fenomene naturale în mitologie. 2. Notă mu­zicală. 3) Rege din Mauritania, transformat de Perseu, cu ajutorul Meduzei, în munte. 4) Zeiţa pă­mântului, fiica cerului, soţia lui Sa­turn şi marna Iui Joie. 5) Campion. 10) Fiul lui Apolon. 11) Sora Iphi- geniei şi a Iui Oreste, scăpă pe fra­tele ei şi-1 îndeamnă să răsbuue uciderea părintelui lor Agamemnon. 12. Vintre, simbolul virtuţii conju­gale. 23) Fiul lui Herme şi al nim­fei Driopa, Zeul turmelor şi al na­turii. 26) Umed. 28) Personal mito­logic, rege al Egiptului, apoi al Ar­geşului, tată a 50 mirese originale. 30) Decaster (abr). 31) Acciz. 32) Dumnealor de colo!... Print troian, a cărui apă avea proprietatea de a te face să uiti amintirea unei exis­tente precedente. 35) Pronume. 37) localitate biblică. 39) Cesiuni. 42) A doua pe portativ.

CiorchineleO R IZ O N T A L : 2 ) C o n ju c tie . 'O

O răşel în Sahara. 8) P artea cea rna i d e lic ioa să a s tru g u re lu i. 9) Ţuică .

L U M I N I Ş U L

11) C o lacu l de sa lvare al v ie i. l ff ) R u b id iu . 15) Cam era de s u p lic iu a s tru ţ/u r ilo r . 16) E l ş i v in u l fa c m u z i­ca. 17) ... ras ş i freza t. ÎS ) Negaţie.19) V e h ic u lu l lu i Bachus. 20) Claie dc fâ n . 21) F em e ia ! 22) C om para ţie p e n tru un s trugu re rum e n . 23) I n ­te rje c ţie . 2 'i) Cel m a i m are be ţivan . 25) A lia j. 20) Scaunu l depe sp in a ­rea c a lu lu i. 28) S gărc ită . 31) Nega­ţie . 32) T e rm in a ţie la tinească. 33) D atină . 35) O rându iesc. 37) Regiune v it ic o lă în F ra n ţa . 38) Răul p r in c i­pa l d in I ly r ic u m , 39) Posezi.

V E R T IC A L : 1) Jgheabu l teascu lu i. 2) V arie ta te de s tru g u r i. 3 ) Cal cu pată albă. 5) V arie ta te de s tru g u r i, fi) P e rsona j b ib lic . 7) R h od iu . 10) Sunt. 12) Posed. 13) A ic i s’a e x p e r i­m en ta l fa b ric a re a v in u lu i în apă. 15) Un fe l de v iţă sălbatecă. 17) S u liţa îm po d o b ito a re cu fo i de v iţă a lu i Bacchus. 19) Serveşte m a i m u lt ta bă u tu l şam pan ie i decât a l v in u lu i.20) In te r je c ţie . 21) P lec a fa ră . 22) S trugure le pus de o pa rte . 23) Vase in care se pun s tru g u r ii cu leş i. 25) Vie de câm p ie . 27) U n s trugu re cu t re i boabe. 30) In el se calcă s tru ­ţ /u r ii. 3 't ) M aşină m are de s d ro b it s tru g u r ii. 36) L ite ră arabă. 39) Po­sezi para le .

Un pădurar anunţă jandarmeriei că a descoperit in zorii zilei, într’o pădure din împrejurimile Parisului două cadavre intr'un luminiş.

Un inspector se deplasează la fa­ţa locului, chemat fiind de către şe­ful de jandarmi, care nu crede în posibilitatea unui accident sau a utilii duel. Cele două cadavre, doi bărbaţi, zac ia câţiva paşi unul de altul, strângând fiecare în mâna dreaptă câte un pistol automat.

Inspectorul face o unchetă ra­pidă.

— Aţi găsit tuburile în cari erau cartuşele ?

— Da, domnule Inspector, le-am găsit ! — răspunde şeful de jan­darmi.

— Atunci, răspunde inspectorul, nu e impoibil să fi fost duel şi cei doi oameni să se fi ucis unul pe ce­lălalt. Pentru ce ai cerut de urgen­ţă un inspector, dominile şef?

— Pentrucă sunt sigur că e o crimă, răspunse şeful de jandarmi.

— Pentruce ?— Priviţi încălţămintea cadavre­

lor !Ce a observat şeful de jandarmi ?

P e n tru c o n i. A . M .

c o l ţ u l p o l iţ is t tru el a început munca. 20) Arare­ori. 22) Dealuri înalte. 24) Sursă de coşmaruri pentru elevi $i de inspi­raţie pentru profesori. 26) Tiparele în care se toarnă şi se păstrează ştiinţa sau neştiinţa elevului!... 28) Durata unei lecţii. 30) Acest (pop.).

l ina cercuriŞerifi în fiecare cereulet, câte o

literă pornind dela cercul care are în îa(a sa o cifră şi mergând iu sensul săgeţii, astfel obţinând după

/\ Începu! şcoa laORIZONTAL: l) Elevul în ra­

port cu profesorul examinator. 7) Grădina luminii. 8) Localitate în Algeria. 10) Şcoală în opoziţie cu cea particulară. 11) Bastiment. 13) Sală academică.. 15) Suferinţă. 17) Părintele lui Thezeu. 19) Parte a cămăşii. 21) Aci (mold.). 23) Ca­racteristic anotimpului în care în­cepe şcoala. 25) Vas electoral. 27) Obiect şcolăresc. 29) Caleidoscop şcolar, pe rubrici şi ore. 31) Pe­deapsă pe care o primeşte elevul leneş. 32) A cunoaşte lecţia. 33) Răstire.

VERTICAL: 2) Nota scriitorului. 3) Stare, avere. 4) Datină. 5) Pun alăturea, fii Deschiderea şcoalei, în­

seamnă pentru el deschiderea pun­gii. 8) Sud Sud-Est. 9) A ‘ spus că posedăm atâta ştiintă câjă mate­matică (m. 1804). 11) încheie o re­priză şcolară. 12) Solemnitatea deschiderii şcolilor, bunăoară. 14) Pe latineşte se traduce cu pîgritia iar pe româneşte cu... chiulangită. 16) Asirian. 18) Indiferent anul pen-

cum sună semnificaţiile, cinci cu­vinte a câte cinci litere. Dacă a- ceste cuvinte sunt exacte, atunci li­terele ce populează cercul mijlocaş, vor da Ia iveală umil din Statele americane (12 litere).

1. Solicitat; 2. Pasăre mare aler­gătoare din Africa tropicală; 3. în­grădire pentru vite; 4. Tinichea cu care se îmbracă osia carului; 5. Scriitor român şi autorul operei

„Tiganiada“ (1762-1820). 6. Fiica lui Tantal, personificarea durerii materne.

Nou ! A apărtuf

V \Asasin sau as&smuî kmî Tu? E«? Teroare coiertîwă în Jiümea sslacta. ©eîe«- t?yjî Laroz „omul care > u dă greş" va desiega :I n o d u l pasionawt-eî

e n i g m e ?

15 L,ei — 2ü4 pugifti t a eliiojjcari, lib rar i ÿi iu yarj,