S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 11 noiembrie 2015

S U M A R

1. Declaraţii politice prezentate de senatorii:

- Doina-Elena Federovici (PSD) - declaraţie politică având ca titlu „Doar un pas

până la majorarea cu 25% a salariilor din asistenţa socială”;

- Dorin Păran (PNL) - declaraţie politică având ca titlu „Apel la

responsabilitate”;

- Viorel Grigoraş (PNL) - declaraţie politică având ca titlu „Incredibil! Doar 7%

din şcoli au aviz de la pompieri”;

- Florian-Dorel Bodog (PSD) - declaraţie politică având ca temă fumatul în

spaţiile publice;

- Dumitru Oprea (PNL) - declaraţie politică având ca titlu „Reacţia PSD la

revolta străzii demonstrează ruperea de realitate”;

- Octavian-Liviu Bumbu (PSD) - declaraţie politică având ca titlu „Predarea

istoriei şi rolul ei în păstrarea identităţii naţionale”;

- Ioan Iovescu (PSD) - declaraţie politică având ca titlu „Soluţii pentru

România, şi nu numai – Cuvântul lui Dumnezeu”;

- Gabriela Firea (PSD) - declaraţie politică având ca titlu „Tehnocrat,

netehnocrat, Guvernul trebuie să fie al tuturor românilor!”;

- Sorin-Constantin Lazăr (PSD) - declaraţie politică având ca titlu „Statutul

asociaţiilor de părinţi din ţara noastră”;

- Gheorghe Saghian (PSD) - declaraţie politică având ca titlu „Necesitatea

autorizării sanitare şi de incendii pentru instituţii”;

- Petru-Alexandru Frătean (PSD) - declaraţie politică având ca titlu „România

de astăzi şi de mâine”;

- Marius Coste (PSD) - declaraţie politică având ca temă necesitatea reformării

instituţiilor statului şi a clasei politice din România;

- Niculae Bădălău (PSD) - declaraţie politică având ca titlu „Instabilitatea

politică, principala cauză a unei crize financiare”;

- Ionel Agrigoroaei (PSD) - declaraţie politică având ca titlu „Birocraţia naşte

corupţie, corupţia alimentează economia subterană, iar statul român pierde 15

miliarde de euro pe an”;

4

- 2 -

- Alin-Păunel Tişe (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Reforma

administrativă, o necesitate stringentă!”;

- Nelu Tătaru (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Ecourile tragediei din

clubul Colectiv”;

- Emil-Marius Paşcan (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „V-am prevenit

degeaba că supărarea şi furia publică au ajuns la apogeu!”;

- Gigi Christian Chiru (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Ziua revenirii

Dobrogei la România, recunoscută oficial după 137 de ani”;

- Traian-Constantin Igaş (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Democraţia,

de la încrâncenare la stradă”;

- Dan-Mihai Marian (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Schimbarea

clasei politice în judeţul Vaslui înseamnă schimbarea PSD”;

- Găvrilă Ghilea (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Cadrele sanitare,

alungate din ţară prin ordonanţă de urgenţă?!”;

- Anca-Daniela Boagiu (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Unii sunt

mândri că sunt români doar în campania electorală”;

- Vasile Nistor (LC) – declaraţie politică având ca titlu „Anticiparea prematură

a alegerilor are repercusiuni negative”;

- Eugen Durbacă (LC) – declaraţie politică având ca titlu „Dunărea – important

obiectiv turistic”;

- Mihai Niţă (LC) – declaraţie politică având ca titlu „Aşa nu se mai poate!”;

- Biró Rozalia-Ibolya (UDMR) – declaraţie politică având ca titlu „Bugetul

alocat copiilor”.

2. Aprobarea ordinii de zi şi a programului de lucru. 46-47; 48

3. Aprobarea programului de lucru al Senatului pentru perioada 16 – 21 noiembrie a.c. 47

4. Notă pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii

Constituţionale asupra următoarelor legi depuse la secretarul general al Senatului,

conform prevederilor art. 15 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind

organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată:

- Lege privind ratificarea celui de-al patrulea Protocol adiţional, semnat la

Chişinău la 27 august 2015, dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii

Moldova la Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii

Moldova privind implementarea programului de asistenţă tehnică şi financiară

în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 de milioane de

48

- 3 -

euro acordat de România Republicii Moldova, semnat la Bucureşti la 27

aprilie 2010, astfel cum a fost modificat prin cele trei Protocoale adiţionale,

precum şi pentru ratificarea celui de-al cincilea Protocol adiţional, semnat la

Bucureşti la 23 septembrie 2015 şi la Chişinău la 24 septembrie 2015, dintre

Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova la Acordul dintre

Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind implementarea

programului de asistenţă tehnică şi financiară în baza unui ajutor financiar

nerambursabil în valoare de 100 de milioane de euro acordat de România

Republicii Moldova, semnat la Bucureşti la 27 aprilie 2010, astfel cum a fost

modificat prin cele patru Protocoale adiţionale – procedură de urgenţă;

- Lege pentru ratificarea Acordului de parteneriat economic preliminar dintre

Côte d'Ivoire, pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele sale membre,

pe de altă parte, semnat la Abidjan la 26 noiembrie 2008 şi la Bruxelles la 22

ianuarie 2009;

- Lege pentru ratificarea Acordului interimar în vederea încheierii unui acord de

parteneriat economic dintre Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe

de o parte, şi partea „Africa Centrală”, pe de altă parte, semnat la Yaoundé la

15 ianuarie 2009 şi la Bruxelles la 22 ianuarie 2009.

5. Continuarea dezbaterilor şi respingerea Propunerii legislative privind organizarea şi

exercitarea profesiei de mediator. (L494/2015)

49

6. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea alin. (2) al art. 15 din

Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. (L516/2015)

(Retrimitere la Comisia pentru administraţie publică şi organizarea teritoriului şi

Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări.)

50

7. Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr. 1/2011

a educaţiei naţionale. (L522/2015)

(Votul pe raport şi votul final se vor da într-o şedinţă viitoare.)

51

8. Dezbateri asupra Propunerii legislative pentru completarea Legii privind siguranţa

naţională a României nr. 51 din 29 iulie 1991. (L537/2015)

(Retrimitere la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări şi

Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.)

52

- 4 -

S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 11 noiembrie 2015

Şedinţa a început la ora 9.20.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul senator Vasile Nistor, vicepreşedinte al

Senatului, înlocuit de domnul senator Ioan Chelaru, vicepreşedinte al Senatului, asistaţi de domnii

senatori Ion Rotaru şi Alexandru Pereş, secretari ai Senatului.

Domnul Vasile Nistor:

Stimaţi colegi,

Declar deschisă şedinţa Senatului de astăzi, 11 noiembrie 2015.

Sesiunea de declaraţii politice este condusă de subsemnatul, senator Vasile Nistor,

vicepreşedinte al Senatului, asistat de domnii secretari senatori Alexandru Pereş şi Ion Rotaru.

Dăm cuvântul doamnei Doina Federovici. Se pregăteşte domnul senator Dorin Păran.

Doamna senator, aveţi cuvântul.

Doamna Doina-Elena Federovici:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Bună dimineaţa, distinşi colegi!

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o sugestiv „Doar un pas până la majorarea cu 25% a

salariilor din asistenţa socială”.

Stimaţi colegi,

Să rezolvi nedreptăţile guvernărilor anterioare nu înseamnă să faci cadouri şi nici pomeni

electorale sau preelectorale. Să rezolvi nedreptăţile înseamnă să-ţi asumi să repari ceea ce alţii au

stricat cu bună ştiinţă sau, dacă vreţi, să fie o justă apreciere a muncii celor implicaţi în domeniile cele

mai sensibile şi, poate, cele mai ignorate domenii de activitate.

În urmă cu două săptămâni m-am simţit extrem de onorată pentru că aţi fost de acord cu toţii cu

amendamentele pe care le-am adus Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2015 privind salarizarea

personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, şi anume cele care prevăd că salariile de bază de

care beneficiază personalul din sistemul public de asistenţă socială, precum şi salariile personalului

contractual, medici şi asistenţi, din cadrul direcţiilor de sănătate publică se majorează cu 25%.

Ministerul Finanţelor a susţinut acest amendament, impactul bugetar calculat fiind de 570 de milioane

de lei pe an bugetar.

Sănătatea şi asistenţa socială fac parte, după cum bine ştiţi, din aceeaşi familie ocupaţională,

respectiv „Sănătate şi asistenţă socială”, şi ar fi fost o gravă discriminare dacă numai personalul din

- 5 -

sănătate ar fi beneficiat de această mărire, având în vedere numărul mare de personal, peste 40 000 de

salariaţi, care îşi desfăşoară activitatea în acest sistem.

Această modificare legislativă a fost iniţiată în urma consultărilor cu Sindicatul „Impact”,

sindicat care reprezintă salariaţii din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia

Copilului Botoşani, dar reprezintă şi lucrători din aproximativ 25 de primării din judeţul Botoşani,

Direcţia de Asistenţă Socială Dorohoi şi Serviciul Public Local de Asistenţă Socială Botoşani, atât

personal contractual, cât şi funcţionari publici.

În prezent, veniturile salariaţilor din asistenţa socială sunt cele mai mici din întregul sistem

bugetar. Acest lucru are efecte nedorite: se lucrează sub standardele minime de personal, prin plecarea

sau nemotivarea angajării în sistem a personalului de specialitate, în acest mod fiind afectate direct

serviciile oferite beneficiarilor.

Faptul că dumneavoastră, distinşi colegi, mi-aţi susţinut demersul legislativ nu face decât să

dovedească respectul pe care îl aveţi pentru salariaţii din sistemul de asistenţă socială. Acest lucru nu

este decât o justă apreciere a muncii celor implicaţi în unul din domeniile cele mai sensibile, aşa cum

spuneam la începutul declaraţiei mele politice.

Vreau să subliniez un singur aspect: noi nu dăm cetăţenilor de la noi, noi le recunoaştem drepturile.

Având în vedere faptul că aceste amendamente au primit raport favorabil de la Comisia pentru

muncă a Camerei Deputaţilor, iar astăzi aceste modificări legislative se află pe lista de vot final, pe

această cale doresc să fac un apel public şi de la microfonul Senatului către colegii deputaţi de la toate

partidele politice să ia în considerare faptul că susţinerea amendamentelor pe care le-am adus acestei

ordonanţe de urgenţă are nevoie de un vot „pentru” şi repară o inechitate celor peste 40 000 de

salariaţi, este o motivare suplimentară, o recunoaştere a importanţei muncii pe care aceştia o prestează.

În final aş vrea să vă mai spun doar atât. Lucrătorii din aceste domenii sensibile şi prea des

colaterale au drepturi pe care nimeni nu-şi poate permite să le ignore. Noi – reiterez din nou – nu dăm

cetăţenilor de la noi, noi le respectăm drepturile.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Nistor:

Vă mulţumesc, doamna senator.

Invit la microfon pe domnul senator Păran Dorin. Se pregăteşte domnul senator Grigoraş Viorel.

Aveţi cuvântul, domnule senator.

Domnul Dorin Păran:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor senatori,

- 6 -

Mi-am intitulat declaraţia politică „Apel la responsabilitate”.

Şi eu, ca şi fiecare dintre dumneavoastră, în această perioadă trăiesc şi mă gândesc alături de

cei care au suferit zilele trecute în clubul Colectiv din Bucureşti.

Dumnezeu să- i odihnească pe cei decedaţi şi însănătoşire grabnică celor cu arsuri din Colectiv,

internaţi în spitalele din Bucureşti şi alte capitale europene!

Sigur, ca om politic, sunt cuprins de o serie de gânduri şi idei. Ce-ar fi mai bine de făcut? Cum

am putea noi, oamenii politici, să îmbunătăţim, să schimbăm în bine, să resetăm lucrurile astfel ca

asemenea evenimente tragice să nu se mai repete în Bucureşti, dar nici în România şi nici oriunde în

altă parte a lumii?

Unele idei mi-au venit de la cei care au ieşit în aceste seri în stradă şi au afişat bannere cu fel de

fel de dorinţe de schimbare. Sunt bune, foarte bine-venite şi noi trebuie să mai completăm cu altele, la

fel de bune şi cât mai rapid să ne apucăm de treabă. Pic cu pic, pas cu pas, să ne apucăm să schimbăm,

să modificăm câte o lege, o hotărâre sau o ordonanţă de urgenţă a Guvernului.

Doamnelor şi domnilor senatori,

Cei din stradă, denumiţi „Strada”, au prezentat ţării şi Preşedintelui României, domnului

Iohannis, un set de măsuri fezabile, care, în mare parte, depind de noi, parlamentarii, să modificăm cât

mai repede unele legi.

Şi aş aminti doar câteva dintre ele, dintre aceste măsuri:

1. Desemnarea unui premier credibil – foarte repede se poate realiza, votând propunerea

domnului preşedinte Iohannis.

2. Revenirea la alegerea preşedintelui consiliului judeţean şi a primarilor din două tururi de

scrutin – rapid putem modifica Legea alegerilor locale, prin modificarea a două articole din lege.

3. Dizolvarea Comisiilor de control al SRI şi SIE – foarte repede se pot dizolva şi reface cu alţi

parlamentari, mai credibili şi fără pete penale sau de integritate.

4. Înlocuirea Avocatului Poporului – de asemenea, se poate face repede, prin retragerea

sprijinului politic şi votarea unei alte persoane mai credibile.

5. Votarea Agenţiei de Valorificare a Bunurilor Sechestrate – e la Camera Deputaţilor, trebuie

doar să fie pusă pe ordinea de zi şi votată de către toate partidele parlamentare.

6. Respingerea iniţiativelor din Parlament care vizează slăbirea mecanismelor de luptă

anticorupţie.

Toate aceste iniţiative se pot centraliza, atât la Cameră, cât şi la Senat, şi puse urgent pe ordinea

de zi şi respinse la vot.

E adevărat că mai sunt multe alte revendicări, dar ele ţin de noul Executiv. Noul Guvern –

sperăm să fie de tehnocraţi –, susţinut de toate partidele parlamentare, va lua cât mai rapid măsuri

- 7 -

transparente de modificare a unor consilii de administraţie şi AGA de la companiile de stat şi va

prezenta, în cel mai scurt timp, bugetul României pe anul 2016.

La fel de adevărat este că noi, partidele politice, trebuie să ne revizuim statutele şi să

introducem în ele criterii foarte stricte privind candidaţii la alegeri şi persoanele numite să ocupe

funcţii publice. Şi acest lucru se poate face repede. Comisiile de statut să înceapă să lucreze la aceste

criterii din nou, să le revizuiască, iar congresul partidului să le voteze. De asemenea, atenţie maximă la

membrii de partid cu probleme de integritate şi penale. Să fie repede analizaţi, puşi în acord cu statutul

partidului şi decăzuţi din toate funcţiile publice şi politice, pentru a nu mai lăsa loc de interpretări.

Cred în continuare că viaţa trebuie să meargă înainte şi tinerii noştri trebuie să se distreze în

cluburi. Atenţie maximă! Primăriile trebuie să se asocieze cu firmele organizatoare care deţin cluburi şi

să investească în parteneriat public-privat. Aşa cum se cheltuiesc bani pentru fotbal, volei şi alte sporturi

şi pentru pieţele agroalimentare, aşa trebuie să se cheltuiască bani şi pentru amenajarea acestor cluburi de

muzică şi distracţie pentru tineri. Amenajările trebuie să fie la standarde înalte, cu uşi de e vacuare

multiple şi cu o implicare mai activă a jandarmilor şi poliţiei locale în zona cluburilor respective.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Nistor:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Grigoraş Viorel. Se pregăteşte domnul senator Florian Bodog.

Aveţi cuvântul.

Domnul Viorel Grigoraş:

Bună dimineaţa, în primul rând!

Distinşi colegi,

Titlul declaraţiei politice de astăzi, 11 noiembrie 2015, este următorul: „Incredibil! Doar 7%

din şcoli au aviz de la pompieri”.

Domnul Sorin Cîmpeanu, premierul interimar şi încă deţinător al portofoliului de la educaţie, a

afirmat recent că doar 7% din şcolile din România au autorizaţie cu privire la protecţia contra

incendiilor, mai exact 1 295.

De ce s-a ascuns acest fapt? De ce nu a spus-o mai de mult? Că doar conduce Ministerul

Educaţiei din decembrie 2014!

Şi ne mai mirăm de nenorocirile din cluburi! Cât despre motive… uluitor: „Această autorizare

nu este simplă, nici rapidă, nici ieftină. Proiectul de autorizare trebuie făcut de către factor i atestaţi.

Aceste costuri se situează între 10 – 12 – 15 mii de euro şi durată de realizare între 7 – 8 – 12 luni, în

funcţie de complexitatea fiecărei clădiri, a fiecărui amplasament. Există o slabă capacitate cu privire la

asigurarea acestor servicii.”

- 8 -

Evident, se naşte întrebarea: cine a făcut procedura de autorizare atât de sofisticată, complexă,

greoaie şi scumpă? Au fost anumite interese?

Domnilor, este vorba, în fond, de copii, de elevi.

În aceeaşi ordine de idei, secretarul de stat MAI Raed Arafat a precizat că au fost demarate

controale în cluburi şi discoteci, atenţionând că acestea trebuie să îşi numere clar clienţii: „Dacă

prindem un club care depăşeşte cifrele prevăzute prin autorizaţie, îl închidem pe 60 de zile şi îl

amendăm cu 30 – 100 de mii de lei, aşa cum prevede legea.”

La rândul său, ministrul sănătăţii, Nicolae Bănicioiu, întrebat câte spitale sunt fără autorizaţie

de la pompieri, a răspuns că sunt în evaluare şi săptămâna aceasta va fi făcut public bilanţul.

Incredibil răspuns!

Pentru a vă da seama cam cât de mare este degringolada în care trăim, o să închei cu două

opinii avizate.

Liderul Sindicatului Învăţământului Preuniversitar Botoşani, profesor Iuliana Nacu, a explicat

de ce sunt unităţi care nu au această autorizaţie de securitate la incendiu: „Înainte de 1990 nu se cerea

autorizaţie pentru că respectivele clădiri erau făcute la normele standard care erau prevăzute de o

anumită legislaţie şi nu s-a cerut acest aviz. Se cere ignifugare, se cer tot felul de alte chestii colaterale

pentru prevenirea acestor pericole, dar nu a fost nevoie de autorizaţie. Tot ce s-a construit după 1990 a

avut nevoie de această autorizaţie.”

De altfel, şeful ISU Botoşani, colonel Radu Anton, a precizat că emiterea de autorizaţii se face

pentru acele şcoli care se construiesc din temelie sau care derulează proiecte de investiţii pentru

modernizare şi dezvoltare. Restul şcolilor nu intră sub incidenţa legii privind autorizarea, dar asta nu

înseamnă că ele nu trebuie să îndeplinească anumite criterii de performanţă privind siguranţa la

incendiu. „Oamenii care nu cunosc legislaţia fac apel: veniţi la noi să vă autorizăm. Asta dovedeşte

necunoaşterea clară a normelor şi o delăsare. Este bine că oamenii se interesează, răspundem la toate

solicitările”, a precizat colonelul Radu Anton.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Nistor:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Invit la microfon pe domnul senator Florian Bodog.

Aveţi cuvântul, domnule senator.

Domnul Florian-Dorel Bodog:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor senatori,

- 9 -

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la fumatul în spaţiile publice şi va suferi o uşoară

modificare faţă de forma depusă, datorită faptului că ieri a avut loc un eveniment în acest domeniu.

Efectele nocive asupra sănătăţii ale consumului de tutun sunt de necontestat atât la nivelul

fumătorilor activi, cât şi al celor pasivi. În ciuda acestor probleme, ţara noastră nu a reuşit nici până la

această oră, din păcate, să-şi alinieze legislaţia la cea existentă în majoritatea ţărilor europene în ceea

ce priveşte interzicerea fumatului în spaţiile publice.

Conform statisticilor realizate la nivel european – Eurobarometrul 2012 –, românii au cea mai

mare expunere la fumul de tutun dintre toţi europenii. Actuala reglementare a fumatului în spaţiile

publice închise nu este funcţională şi nu protejează cetăţenii şi angajaţii de efectele toxice ale fumului

rezultat din arderea produselor din tutun ca urmare a fumatului în spaţii închise. Soluţia acceptării unor

spaţii pentru fumat în interiorul clădirilor nu a funcţionat în România în ultimii şapte ani, aşa cum nu a

funcţionat în nicio altă ţară, expunerea angajaţilor şi a clienţilor rămânând în continuare foarte mare.

Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea

efectelor consumului produselor din tutun a fost adoptată încă din luna martie a acestui an de către

Senatul României, însă ea a rămas blocată de atunci la nivelul Camerei Deputaţilor până în ziua de ieri.

Pe cale de consecinţă, am adresat o scrisoare deschisă conducerii Camerei Deputaţilor şi Comisiei

pentru sănătate şi familie prin care le-am adresat rugămintea de a adopta cât mai urgent modificările la

Legea nr. 349/2002, inclusiv amendamentele colegilor deputaţi, pe care vreau să vă spun că le susţin în

totalitate, pentru că ele au în vedere creşterea protecţiei populaţiei faţă de efectele nocive ale fumului

de tutun: se interzice complet fumatul în toate spaţiile publice închise, în spaţiile închise de la locul de

muncă şi în spaţiile destinate prin excelenţă copiilor şi adolescenţilor.

De asemenea, se introduc definiţii clare ale spaţiilor în care urmează a fi interzis fumatul, în

conformitate cu prevederile Ghidului de implementare a articolului 8 din Convenţia-cadru pentru

Controlul Tutunului privind protecţia faţă de expunerea la fum de tutun şi în acord cu Legea nr.

319/2006 privind protecţia şi securitatea muncii. O atenţie specială este acordată şi spaţiilor în care

copiii îşi petrec timpul liber, indiferent dacă spaţiile sunt în aer liber sau închise, pentru a-i proteja atât

de efectul toxic al fumului de tutun, cât şi de posibila asociere a comportamentului de fumător al

adulţilor cu activităţile recreative.

Ieri, în cadrul Comisiei pentru sănătate a Camerei Deputaţilor, a fost aprobată această lege şi au

fost adoptate toate amendamentele propuse de colegii deputaţi şi vreau să felicit Comisia pentru

sănătate a Camerei Deputaţilor pentru acest demers.

În contextul actual, cu gândul la viitorul şi sănătatea generaţiilor tinere din România, consider

că oportunitatea interzicerii complete a fumatului în spaţiile publice devine şi mai evidentă.

Modificarea Legii nr. 349/2002 este un demers aşteptat de foarte mult timp, de către foarte mulţi

- 10 -

români. Tocmai de aceea am încredere că se va acţiona cu celeritate. Sunt optimist că printr-o

mobilizare exemplară, în această săptămână sau cel târziu săptămâna viitoare, propunerea legislativă

poate primi votul favorabil al Camerei Deputaţilor. Mă bazez în acest sens pe colaborarea cole gilor

noştri deputaţi.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

Domnul Vasile Nistor:

Mulţumesc, domnule senator.

Mai aşteptăm colegi până la ora 10.30.

PAUZĂ

Domnul Vasile Nistor:

Invit la microfon pe domnul senator Oprea Dumitru, pentru a-şi prezenta declaraţia politică.

Domnule senator, aveţi cuvântul.

Domnul Dumitru Oprea:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Astăzi vă voi prezenta declaraţia politică având titlul „Reacţia PSD la revolta străzii

demonstrează ruperea de realitate”.

După ce şi-a văzut Guvernul măturat de furia străzii, PSD e încremenit în propria neputinţă.

Reacţia românilor la ticăloşia unui sistem este de neînţeles pentru politruci. După ce explica unei ţări

întregi, la ultima reuniune a partidului, că PSD e un partid de cinstiţi, domnul Dragnea reacţionează cel

puţin inexplicabil la tot ce se întâmplă acum.

Astfel, în loc să înţeleagă faptul că oamenii s-au săturat de corupţie, el asigură tinerii că le va

face nişte consilii naţionale, iar partidul le va da mai multe locuri de muncă. Iar ieri promitea tuturor

bugetarilor raiul pe pământ – creşterea salarială cu 10%. De parcă protestatarii ar avea nevoie de acest

simulacru de dialog sau aşteaptă mila dumnealui. Mai mult, preşedintele PSD mimează virtutea în faţa

societăţii civile, fluturând noul Cod etic al Partidului Social Democrat. Adică exact acelaşi cod prin

care se garantează protejarea celor aflaţi sub control DNA.

Aşadar, actuala putere nu înţelege nimic din ce se întâmplă. Nu vrea să accepte că nu mai

merge cu clientelismul generalizat, cu populismul grosier, cu înşelarea unor generaţii întregi.

Reprezentanţii PSD nu pot să priceapă că propriile condamnări îi descalifică pur şi simplu ca parteneri

de dialog pentru oamenii din stradă, că toate cârdăşiile de partid, protecţia faţă de DNA şi

incompetenţa nu mai pot fi acoperite prin promisiuni de carton.

Acum un an, la pierderea prezidenţialelor, PSD a promis că se va schimba. N-a ştiut însă decât

să-şi conserve puterea. Se vede că nici măcar o dramă atât de mare nu reuşeşte să- i zguduie

anchilozarea. Iar concluzia e clară: liderii săi sunt complet rupţi de realitate, incapabili să accepte ce se

- 11 -

întâmplă în jurul lor. Iar poporul ştie promisiunea cu „lupul care-şi schimbă părul” şi mai departe PSD-

ul nu ştie că năravul şi- l menţine inconştient.

Toţi cei care nu-şi recunosc greşelile şi nu se îndreaptă sunt sortiţi dispariţiei din viaţa publică.

Timpul nu mai are răbdare cu cei obişnuiţi să mintă şi să manipuleze. Cel mai probabil, pesediştii vor

plăti obtuzitatea de acum. Pentru binele acestei ţări, sperăm ca un astfel de lucru să se întâmple cât mai

curând.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Nistor:

Mulţumesc, domnule senator.

Mă uitam în sală să văd dacă mai e vreun coleg… vreun politruc. Uite, avem încă un politruc

aici, domnule preşedinte.

Unul de abia acum a terminat discursul.

Îl invit la microfon pe domnul senator Liviu Bumbu.

Aveţi cuvântul.

Domnul Octavian-Liviu Bumbu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Titlul declaraţiei este „Predarea istoriei şi rolul ei în păstrarea identităţii naţionale”.

Cred că ar fi interesant s-o audă şi domnul rector, pentru că are influenţă în ministerul de resort.

Vă reţin atenţia cu o problemă pe care o consider esenţială atât pentru educarea tinerei generaţii

din ţara noastră, cât mai ales pentru păstrarea identităţii noastre naţionale, şi anume predarea istoriei în

învăţământul românesc. Doresc să trag un semnal de alarmă în privinţa acestei situaţii, fiind convins de

gravitatea ei, atât prin observaţii personale, cât şi în urma participării la Conferinţa internaţională a

profesorilor de istorie, organizată la Târgu Neamţ la 5 septembrie anul curent de Asociaţia Profesorilor

de Istorie din România – APIR-Clio şi de Asociaţia Profesorilor de Istorie din Neamţ, finalizată cu

Memorandumul de la Neamţ.

Astfel, deşi România a subscris la o serie de documente europene privind locul şi rolul istoriei în

şcoală, Recomandarea 1283/96 privind istoria şi învăţarea istoriei în Europa, adoptată de Adunarea

Parlamentară a Consiliului Europei, şi Recomandarea 15/2001 privind predarea is toriei în Europa

secolului XXI, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, deşi în majoritatea ţărilor

europene predarea istoriei are între 2 şi 5 ore pe săptămână – exemplific: în Albania, 2 ore, Austria, 2-3

ore, Bulgaria, 3 ore, Belarus, Belgia, Cehia, 3 ore, Germania, Estonia, Olanda, 3 ore, iar Franţa, 3-5

ore şi Marea Britanie şi Ungaria, 3-4 ore, fie ca disciplină independentă, fie corelată cu ştiinţele sociale

sau geografia –, la noi în ţară majoritatea claselor de la a V-a la a XII-a, cu excepţia profilului ştiinţe

sociale sau filologie şi a clasei a VIII-a, au o singură oră pe săptămână.

- 12 -

Consider că este o eroare gravă care a afectat chiar fiinţa neamului românesc, încât consider că

se impun de urgenţă revizuirea planurilor-cadru şi acordarea pentru studiul istoriei a 2-3 ore pe

săptămână de la clasa a V-a la clasa a XII-a la toate profilurile. De asemenea, decizia cu privire la

orele de istorie trebuie să fie apanajul Ministerului Educaţiei, prin intermediul inspectoratului genera l

al disciplinei şi cu o consultare reală a profesorilor de istorie şi a asociaţiilor lor profesionale.

Este firesc să se redea rolul decizional Ministerului Educaţiei, nu unor laboratoare obscure din

Institutul pentru Ştiinţele Educaţiei, unde am informaţii că s-ar pregăti o amputare drastică a numărului

de ore de istorie, prin reunirea acesteia cu geografia. Drept urmare, propun o reanalizare a locului şi

rolului disciplinei istorie în cadrul curriculumului naţional, în sensul alinierii la numărul de ore existent

în Europa şi al recunoaşterii valorii formative a acestei discipline.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Vasile Nistor:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Mai aşteptăm colegi.

Din sală: Politruci.

Domnul Vasile Nistor:

Politruci, bineînţeles.

PAUZĂ

Domnul Vasile Nistor:

Invit la microfon pe domnul senator Iovescu Ioan, pentru a-şi prezenta declaraţia politică.

Aveţi cuvântul, domnule senator.

Domnul Ioan Iovescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţie politică susţinută de către senatorul Iovescu Ioan, Circumscripţia electorală nr. 37 –

Timiş, Colegiul electoral nr. 4, Grupul parlamentar al PSD, în şedinţa Senatului din 11.11.2015.

Titlul declaraţiei politice: „Soluţii pentru România, şi nu numai – Cuvântul lui Dumnezeu”

Recenta tragedie care ne-a înlăcrimat pe toţi este pentru noi toţi un prilej de meditaţie şi de

analize. Este un timp al lacrimilor, care încă nu s-au uscat, aşa cum nu s-au uscat bulgării de pe

mormintele tot mai multor victime ale acestei tragedii. Este de văzut care au fost fărădelegile de

omisiune sau de comisiune cu care şi-au împovărat conştiinţa cei care au avut responsabilităţi legate de

acest eveniment sau de acest local.

Este o mare povară legată de responsabilitatea pe care o au părinţii faţă de copiii lor, chiar

atunci când aceştia sunt majori. Este o povară care ne înfioară pe fiecare dintre noi care avem copii,

dar mai ales îi va strivi pe părinţii care au copii îngropaţi sau în suferinţă pe un pat de spital.

- 13 -

Cu lacrimi în ochi şi în inimă, putem recunoaşte că singurul care-i poate înţelege pe aceşti

părinţi este Tatăl Ceresc. Despre El scria marele poet creştin Costache Ioanid: „De n-ai avut un fiu

odată,/legat în lanţul cel mai greu,/de nu ţi-a fost o clipă dată/un osândit să-ţi strige: Tată!,/nu poţi

pricepe ce sunt Eu./De n-ai avut în bezne-afunde/un fiu zdrobit ca Fiul Meu,/tu nu poţi, omule,

pătrunde,/ca să-nţelegi ce foc ascunde/cuvântu-acesta: Dumnezeu./Dar dac-Odrasla Mea cea dragă/S-a

dat sub ochii Mei pe-altar,/o, cât aş vrea ca lumea-ntreagă,/în faţa crucii să-nţeleagă,/că Eu sunt

Dragoste şi Har!”

Au fost zilele acestea autorităţi ale statului care şi-au recunoscut neputinţa, lideri religioşi care

şi-au cerut iertare, dar cred că şi noi ar trebui să ne cerem iertare, îndeosebi pentru că am per mis ca

instituţiile statului să promoveze în ultimii ani această sărbătoare blestemată numită Halloween.

O mulţime de şcoli şi grădiniţe aveau programată o serbare de Halloween, o mulţime de baluri

ale bobocilor, exact în weekendul în care se întâmpla această tragedie. Până şi Muzeul de Istorie

Naturală „Grigore Antipa” îşi are propria serbare de Halloween. Care este diferenţa dintre acestea şi

clubul Colectiv? Una esenţială: toate acestea sunt instituţii de stat.

Dragi părinţi îndoliaţi, orfani, văduve şi prieteni răniţi de despărţirea de cei iubiţi, vă rog să ne

iertaţi pe noi, cei care suntem în instituţiile statului, că am permis să fiţi ademeniţi de această

sărbătoare, care este mereu asociată în Occident cu sacrificii de animale şi chiar fiinţe umane.

Salut iniţiativa Televiziunii Române de a avertiza încă din 1992 asupra pericolelor asociate cu

această sărbătoare, prin difuzarea serialului „Invazia păgână”, însă discret şi la ore de audienţă modestă.

Sărbătoarea Halloween a fost însă copios promovată de ani de zile la ore de maximă audienţă.

Pe de altă parte, elevii şi copiii de la grădiniţe au fost încurajaţi de educatori iresponsabili să

îmbrăţişeze această cultură exprimată vizual şi acustic în miasmele asociate cu moartea. De regulă,

această sărbătoare este percepută mai ales ca un fenomen occidental cu o dimensiune comercială

definitorie, o joacă şi o distracţie cu o componentă mediatică legată de senzaţii tari, dar în realitate este

un vector ideologic esenţial pentru promovarea unei culturi a morţii şi ocultismului.

În spatele acestor semne asociate morţii se află bine documentate crima, abuzul de toate

formele, manipularea şi chiar satanismul în cele mai de neimaginat ipostaze. Din păcate, aceste

realităţi nu vin din minţile aprinse ale unor bigoţi, ci sunt confirmate de cercetători ai ocultismului, de

poliţişti, de asistenţi sociali, de sociologi şi de oameni politici responsabili.

Această declaraţie politică încearcă să fie expresia unei astfel de responsabilităţi, care, asumată,

nu urmăreşte doar exprimarea unui regret sincer, pentru că noi, ca Parlament, am permis atâţia ani

folosirea instituţiilor statului pentru răspândirea acestei seminţe otrăvite care a încolţit în sufletul

copiilor românilor. Cerem, aşadar, tuturor instituţiilor educaţionale şi culturale care funcţionează în

statul român să nu mai cultive această cultură a morţii, aflată în spatele sărbătorii de Halloween.

- 14 -

Pe de altă parte, în calitate de senator creştin, nu pot să nu recunosc din nou, în miasmele

tragediei de la clubul Colectiv, încă un simptom al maladiei naţionale pe care colegul nostru de

altădată, senatorul, cărturarul şi poetul Ioan Alexandru, o numea „bolirea de nedumnezeire”.

Există încă multe căi rele de la care trebuie să ne abatem, dacă vrem să fim vindecaţi. Din

păcate, unele sunt cultivate chiar de instituţii ale statului român. Sărbătoarea morţii, Halloweenul, este

una dintre ele. Da, este o sărbătoare păgână de import. Dar soluţia nu este să ne întoarcem spre

sărbătorile păgâne. Să ne întoarcem spre Acela care a purtat pe cruce toate păgânătăţile noastre, şi

neaoşe, şi de import, toate păcatele noastre, ale rockerilor, ale maneliştilor, ale iubitorilor de muzică

simfonică, ale pompierilor, ale medicilor, ale preoţilor, ale miniştrilor şi chiar ale parlamentarilor.

Slavă Domnului însă că istoria nu s-a terminat la Cruce şi a culminat cu Învierea. Da, avem

nevoie de Înviere: şi fiecare dintre noi, şi ţara noastră îmbolnăvită. Soluţia scrisă în Scripturi încă de

mii de ani este şi azi fierbinte în actualitate: „Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu,

se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri,

îi voi ierta păcatul şi- i voi tămădui ţara.” (Biblia – Cronici 7:14)

Vă mulţumesc.

Cu multă dragoste, senator Iovescu Ioan

Domnul Vasile Nistor:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Domnule senator Paşcan, vă citiţi declaraţia politică?

Mai avem trei minute de aşteptat. Poate- i vreun coleg.

PAUZĂ

Domnul Vasile Nistor:

Domnilor colegi,

Timpul alocat declaraţiilor politice a expirat.

Următorii colegi au depus declaraţiile politice:

- Firea Gabriela, Lazăr Sorin-Constantin, Saghian Gheorghe, Vochiţoiu Haralambie, Popa

Constantin, Bujor Marcel, Frătean Petru, Silistru Doina, Coste Marius, Isăilă Ovidiu, Bădălău Nicolae,

Agrigoroaei Ionel – Grupul parlamentar al PSD;

- Tişe Alin, Tătaru Nelu, Paşcan Marius, Chiru Gigi, Igaş Traian-Constantin, Marian Dan-

Mihai, Ghilea Gavrilă, Florian Cristian Daniel, Boagiu Anca – Grupul parlamentar al PNL;

- Nistor Vasile, Durbacă Eugen, Niţă Mihai – Grupul parlamentar Liberal Conservator;

- Biró Rozalia – Grupul parlamentar al UDMR.

Declar închisă sesiunea de declaraţii politice.

Intrăm în ordinea de zi.

- 15 -

O pauză de cinci minute.

Declaraţii politice consemnate conform materialelor depuse în scris de către senatori:

Doamna Gabriela Firea:

Declaraţia politică se intitulează „Tehnocrat, netehnocrat, Guvernul trebuie să fie al tuturor

românilor!”.

Dincolo de frământările şi abordările preponderent emoţionale din spaţiul public, realitatea este

că următorul Guvern care va fi instalat la Palatul Victoria va trebui să răspundă, deopotrivă, atât

aşteptărilor cetăţenilor vocali ai României, cât şi ale ce lor tăcuţi. Aşa că în afară de imaginea

membrilor săi, nepătaţi, tehnocraţi, viitorul Cabinet va trebui să facă faţă şi unor provocări de ordin

economic.

Aparent, misiunea pare uşoară. Preia o economie stabilă, atât din punct de vedere

macroeconomic, cât şi financiar, cu absolut toţi indicatorii pe plus, exceptând inflaţia, care e pe minus,

cu visteria plină şi cu prognoze favorabile, atât ale specialiştilor autohtoni, cât şi ale instituţiilor

financiare internaţionale. Marea provocare, la care Guvernul Ponta a ştiut să răspundă, este aceea de a

transpune creşterea economică în nivelul de trai al populaţiei.

Iar pentru asta noul Guvern va trebui să-şi asume continuarea câtorva acţiuni vitale:

implementarea în 2016, fără abateri, a prevederilor din noul Cod fiscal, respectarea angajamentului de

majorare a pensiilor cu 5% şi de creştere a salariului minim pe economie la 1 200 de lei în 2016,

garantarea plăţii la timp a subvenţiilor în agricultură şi a despăgubirilor pentru seceta din această vară.

De asemenea, va trebui să asigure atingerea ţintei de creştere economică de 3,8% la sfârşitul anului şi

respectarea obligaţiilor statului faţă de cetăţeni: buna funcţionare a şcolilor, spitalelor, instituţiilor

publice, plata la timp a salariilor, pensiilor şi ajutoarelor sociale.

Dar dacă prioritatea noului Cabinet va fi, aşa cum s-a exprimat recent şi preşedintele,

încheierea cu orice preţ a unui nou acord cu Fondul Monetar Internaţional, parte din aceste măsuri s-ar

putea să fie compromise, dată fiind abordarea eminamente contabilă a specialiştilor Fondului. În ciuda

opoziţiei făţişe a acestora, Guvernul Ponta a scăzut şi CAS-ul, şi TVA-ul la alimente, iar efectele nu le-

au confirmat temerile, ba chiar au fost mai mult decât benefice în plan fiscal.

Prin urmare, viitorul Guvern are de ales între a contribui direct la bunăstarea cetăţenilor şi a

face pe plac unor birocraţi din exteriorul, dar şi interiorul graniţelor României. Înainte de a face această

alegere, i-aş aminti viitorului prim-ministru, oricare va fi el, că mandatul său va fi încredinţat de către

Parlament, organul reprezentativ al poporului român, şi nu de către Preşedinte sau de către organisme

sau instituţii din afara ţării.

Nu suntem într-un moment de criză care să justifice abordări excepţionale în actul de guvernare

şi nici scurtcircuitări ale procedurilor democratice. Aşa că noul Guvern va trebui să dea dovadă nu

- 16 -

numai de competenţă, ci şi de viziune şi, nu în ultimul rând, de voinţă politică. Pentru că are de condus

o ţară cu 20 de milioane de suflete, şi nu o societate cu răspundere limitată!

Vă mulţumesc.

Domnul Sorin-Constantin Lazăr:

Declaraţia politică este intitulată „Statutul asociaţiilor de părinţi din ţara noastră”.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Aş dori să aduc în discuţie un subiect interesant şi care merită atenţia noastră din mai multe

motive. Mă refer la statutul asociaţiilor de părinţi din ţara noastră. Actul educaţional oferit în sistemul

de învăţământ, fie că vorbim de mediul public sau de cel privat, poate fi acompaniat în mod deosebit

de util prin implicarea părinţilor. Fără doar şi poate, aceasta este un factor pozitiv şi necesar pentru

reuşita demersului educaţional.

În acest context, doresc să evidenţiez necesitatea reglementării corespunzătoare a acestor

asociaţii, astfel încât să faciliteze părinţilor implicarea în activitatea elevilor.

Întrucât acest domeniu nu este unul cu tradiţie în ţara noastră, consider că este benefic să

privim la felul în care reglementarea asociaţiilor de părinţi este făcută în alte ţări ale Uniunii Europene.

Deşi peste tot se pleacă de la premiza că părinţii sunt parteneri cu drepturi depline în viaţa

şcolară, observăm totuşi că asociaţiile părinţilor şi federaţiile naţionale ale părinţilor din statele

membre ale Uniunii Europene nu sunt structurate pe acelaşi model, reprezentativitatea fiind diferită, la

fel şi modul de coordonare.

Astfel, în majoritatea statelor Uniunii Europene, organizaţiile părinţilor funcţionează pe bază de

voluntariat. În cadrul şcolilor se organizează cursuri de pregătire/seminarii des tinate părinţilor, în care

sunt stabilite modalităţile în care aceştia se pot implica în viaţa şcolară. Resursele financiare necesare

desfăşurării acestor activităţi provin din programe guvernamentale, donaţii sau sponsorizări.

Reprezentativitatea părinţilor în cadrul organismelor variază de la o ţară la alta, în funcţie de

contextul în care acestea au fost create. O participare majoritară la nivelul instituţiei şcolare este

recunoscută doar în două state: Danemarca, unde consiliul danez de la nivelul şcolii deţine o

importantă putere de decizie, şi Scoţia, unde consiliul şcolar are doar competenţă consultativă şi se află

întotdeauna sub controlul autorităţilor locale.

Competenţele organizaţiilor părinţilor pot fi consultative sau decizionale. Consultarea implică

obligaţia de a fi informat şi de a emite un aviz (din proprie iniţiativă sau la cerere). La nivel

instituţional, organismele părinţilor dispun de următoarele competenţe: decizia asupra unor aspecte

referitoare la modalitatea de gestionare zilnică a şcolii (orar, activităţi complementare, menţinerea unei

- 17 -

bune colaborări între părinţi şi profesori, controlul cheltuielilor), cât şi decizia cu privire la aspecte

generale importante referitoare la funcţionarea globală a sistemului de învăţământ, bugetul şcolii,

stabilirea numărului de cadre didactice şi personal auxiliar, recrutare şi selecţie (în unele cazuri,

alegerea directorului şcolii), stabilirea programului şcolar şi a metodelor de predare.

În timp ce primul tip de decizie este des întâlnit în majoritatea statelor, al doilea tip de decizie

se întâlneşte doar în câteva state: Danemarca, Austria, Liechtenstein şi Norvegia. În această situaţie,

responsabili pentru deciziile şcolii sunt părinţii.

Experţii în pedagogie au remarcat că este evident că legislaţia în vigoare oferă cadrul necesar

pentru ca să poată fi realizată implicarea părinţilor. Cu toate acestea, legislaţia în sine nu este o

condiţie suficientă pentru ca acest obiectiv să fie atins. În primul rând, este necesar să se asigure că

consiliile şcolare sau organismele de conducere funcţionează cât mai democratic posibil. Acest lucru

presupune un angajament luat faţă de toţi părinţii, consideraţi a fi parteneri egali în conducerea

şcolilor, şi că niciun interes particular nu este permis să fie reprezentat în mod nejustificat în

organismele de conducere. Acest lucru trebuie consolidat prin funcţionarea celui de-al doilea factor –

implementarea unor sisteme eficiente de soluţionare a problemelor dintre părinţi şi şcoală, care să

asigure că impresiile negative la un anumit moment şi despre o anumită şcoală nu sunt transmise în

întreaga comunitatea locală.

Un al treilea factor ar fi să li să permită părinţilor să exercite o putere „reală” asupra deciziilor

fundamentale cu privire la funcţionarea şco lilor.

Există numeroase aspecte care trebuie luate în calcul în discuţia referitoare la reglementarea

organizaţiilor de părinţi, în general, şi a asociaţiilor de părinţi, în particular. Este de datoria noastră să

înţelegem că acest fapt va duce la o schimbare necesară în sistemul de învăţământ, în special prin

implicarea şi responsabilizarea tuturor actorilor şi nu doar a copiilor, care sunt implicaţi direct oricum,

în calitate de elevi.

Vă rog să ne concentrăm eforturile asupra acestui subiect, de a cărui importanţă cred că suntem

cu toţii conştienţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Gheorghe Saghian:

Declaraţia politică se intitulează „Necesitatea autorizării sanitare şi de incendii pentru instituţii”.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Astăzi doresc să trag un semnal de alarmă asupra unui aspect adus în discuţie de către

premierul interimar, Sorin Cîmpeanu. Acesta a afirmat recent că, din cele 19 000 de şcoli din România,

- 18 -

doar 7% dispun de autorizaţie cu privire la protecţia contra incendiilor. Mai exact, Domnia Sa

subliniază că un număr de doar 1,295 de şcoli din toată ţara au autorizaţia menţionată mai sus.

Deşi procedura de autorizare pentru pază şi pentru securitate contra incendiilor nu este deloc

simplă sau ieftină, trebuie să ne străduim să oferim suportul legislativ necesar pentru ca aceste

autorizări să fie realizate mai puţin anevoios din punct de vedere al procedurilor aferente.

Subiectul acesta este doar unul asupra cărora ne atrag atenţia cei din stradă şi cred că un semnal

de alarmă trebuie luat în serios pe această temă, mai ales când vorbim de siguranţa copiilor noştri şi

mai ales în contextul tragediei din data de 30 octombrie din clubul Colectiv.

Factorii financiari nu trebuie să constituie un impediment pentru nicio şcoală din această ţară

privind autorizarea contra incendiilor. Desigur, în condiţiile în care vorbim de instituţii mari ca

dimensiune, este necesar să recunoaştem că autorizaţiile nu pot fi luate în timp record. Legea prevedea

actualmente diverse durate de realizare a proiectelor de autorizare şi cred că este absolut necesar ca

demersurile să fie respectate corespunzător pentru a ne asigura că lucrurile nu vor fi făcute de

mântuială, în ciuda presiunii publice ca autorizarea să fie făcută repede.

O altă declaraţie a domnului premier interimar, din data de 8 noiembrie, menţiona că anumiţi

responsabilii din educaţie au încercat să îl convingă că „9 000 de clădiri din unităţi de învăţământ nu

au nevoie de aviz PSI”. Aşa cum a subliniat şi domnul Cîmpeanu, o interpretare a unor acte normative

în sensul în care să se justifice neobligativitatea obţinerii unor avize este cel puţin ciudată, dacă nu

dăunătoare.

Iată de ce consider că este de datoria noastră să ne preocupăm de acest subiect şi inclusiv de

siguranţa spitalelor, nu doar de a instituţiilor de învăţământ. Este necesar să evidenţiem din punct de

vedere legislativ ceea ce poate ajuta Executivul, ISU şi Inspectoratul de Stat în Construcţii în realizarea

analizei complete privind riscul la explozii, cutremure şi incendii al instituţiilor educaţionale şi

medicale din ţara noastră.

Vă solicit să ne implicăm activ în a oferi informaţiile necesare pentru a clarifica orice

nelămurire privind cadrul legislativ în vigoare pe această temă.

Vă mulţumesc.

Cu deosebită stimă, senator Gheorghe Saghian

Domnul Petru-Alexandru Frătean:

Declaraţia politică se intitulează „România de astăzi şi de mâine”.

Democraţie. Legi respectate. Dialog. Integritate. Competenţă. Responsabilitate. Acestea sunt

lucrurile fundamentale pe care eu mi le doresc pentru România de astăzi şi de mâine, cea din stradă şi

cea de dincolo de stradă.

- 19 -

Acum 25 de ani am luptat pentru ca România să devină o democraţie şi de 25 de ani încoace ne

străduim să consolidăm mecanismele unui sistem democratic. Protestele acestor zile sunt şi ele dovada că

România respectă principiile democratice. Să nu uităm însă că democraţia funcţionează pe bază de legi şi

de instituţii legitime. Recunoaştem cu toţii că sistemul este departe de a fi perfect şi că nemulţumirile

acumulate sunt în mare măsură îndreptăţite, însă avem obligaţia, în astfel de momente, să avem abordare

echilibrată, înţeleaptă şi cumpătată. Doar o ţară stabilă din toate punctele de vedere, cu instituţii

democratice funcţionale, poate lupta pentru îndreptarea sau eliminarea cauzelor care au generat această

nemulţumire. Ar fi păcat să cădem în capcana unor derapaje. Anarhia, haosul şi instabilitatea nu rezolvă

problemele şi nu elimină cauzele frustrărilor legitime, ci, din contră, generează alte şi alte probleme. Şi nu

cred că românii, cel puţin cei care simt şi gândesc româneşte, asta îşi doresc.

Cu responsabilitate, printr-un dialog constructiv, cei implicaţi în politică, împreună cu

societatea civilă, cu cei din stradă, dar şi cu cei mulţi care nu au ieşit în stradă trebuie să gândim şi să

punem bazele unei construcţii pe termen lung pentru această ţară.

Într-adevăr, unul dintre primele lucruri care trebuie făcute este reformarea sistemului politic şi a

clasei politice, deşi personal nu agreez acest subiect colectiv al clasei politice. Clasa politică este formată

din oameni, iar oamenii nu sunt la fel. Nu toţi cei care muncim în politică suntem la fel. De aceea, sunt

întru totul de acord ca de acum încolo să facă politică doar cei care într-adevăr fac ceva pentru oameni, care

îşi asumă responsabilitatea faptelor lor, care nu mai închid ochii la ilegalităţi sau nereguli, care nu ezită să-i

sancţioneze pe cei care greşesc şi care nu fac politica lui „lasă, că merge şi aşa”. Nu mai merge „şi aşa” şi

spun răspicat şi tare: vreau integritate şi competenţă. Să respectăm şi să aplicăm legile. Iar cei care nu

respectă legea să fie judecaţi şi să plătească pe măsură, de la primul până la ultimul.

Pentru adevărata schimbare a societăţii româneşti, fiecare dintre noi, oameni politici sau nu,

trebuie să ne schimbăm mentalitatea: să nu mai tolerăm demagogia, impostura, falsitatea, să stăm

drepţi în faţa legii şi să nu mai acceptăm compromisuri din partea nimănui, să ne folosim de

instrumentele democratice, cum este, spre exemplu, votul, şi să mergem înainte doar cu cei care sunt

pentru români şi pentru România.

Fii tu schimbarea pe care o vrei în lume, spunea Mahatma Gandhi. Haideţi să fim fiecare dintre

noi schimbarea pentru democraţie, legi respectate, dialog, competenţă, responsabilitate, integritate!

Domnul Marius Coste:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor senatori,

Stimaţi colegi,

Am intrat în politică în anul 1994, iar de atunci am încercat ca, prin politică, să fac ceva bun

pentru oamenii din jurul meu şi, implicit, pentru ţara mea, România.

- 20 -

În aproape 20 de ani trebuie să recunosc faptul că evoluţia clasei politice a stagnat faţă de

evoluţia societăţii civile româneşti.

Discursul politic românesc insistent din ultimul an despre interesul naţional este toxic, este fără

precedent.

Tăcerea de până acum a Preşedintelui anunţa o anumită criză politică. Apariţiile publice ale

reprezentanţilor noului şi marelui PNL criticau ritmul guvernării, încetinirea reformelor, anunţau

dezastrul economic, în ciuda tuturor rezultatelor şi efectelor unei guvernări eficiente.

Culmea, interesul naţional era invocat mai mult de către un partid care ar fi trebuit, evident, să

menţină un discurs democratic. Explicaţia ţine de o atitudine tot mai pragmatică a principalilor actori

din fostul PDL, care au preluat conducerea partidului istoric.

Inerţia societăţii, reacţia acesteia la schimbarea centrelor de decizie după instalarea Guvernului

legitim al USL, a fost aparent normală, am putea spune chiar democratică, dar, în timp, după plecarea

PNL din Uniune, implicit de la guvernare, inerţia corpului funcţionarilor publici mi s-a părut una

dintre explicaţiile cele mai semnificative pentru criza de autoritate prin care trece astăzi România.

Astfel, puterea, Guvernul, se afla în situaţia în care nu numai că nu putea controla fidelităţile celor care

în mod normal trebuie să- i execute deciziile, ci, chiar mai mult, în foarte multe situaţii constata

blocarea deciziilor de către un aparat care are alte interese, mai mult cele financiare, sau chiar care este

angajat în o cât mai rapidă compromitere a oricărei formule de guvernare.

Momentul părăsirii Guvernului de către reprezentanţii PNL a fost momentul în care criza politică a

fost, de fapt, declanşată. PNL, într-un cert declin de imagine, era partidul care dobândise, prin mecanismele

algoritmului guvernamental, mult mai mult decât îi dăduse electoratul şi a atacat PSD tocmai să-şi ascundă

inconsistenţa. În acest context, ei sunt principalii protagonişti ai dramei pe care România o trăieşte, unii

dintre ei fiind adevăraţii vinovaţi pentru majorele dezechilibre politice pe care societatea le suportă, iar

acum încearcă o ieşire, de cele mai multe ori invocând chiar interesul naţional.

Poziţia liberalilor – între orgolii, conflicte interne greu disimulate, au înţeles în cele din urmă

declinul de credibilitate în care se găsesc şi cer alegeri anticipate. Jocurile politice ale dreptei

dintotdeauna au avut un singur efect: construirea a două realităţi diferite, paralele – cea a clasei politice

şi cea a restului societăţii româneşti. Participarea societăţii româneşti la spectacolul politic este

asemenea grupurilor de suporteri la întreceri sportive.

Pe de altă parte, mediatizarea acestui spectacol dă societăţii româneşti iluzia că participă la

decizie. Preşedintele a încurajat şi chiar a consultat societatea românească pentru formarea unui

guvern, dar într-un mod deplorabil.

Opiniile şi dezbaterile politice extrem de numeroase în media românească şi on- line nu au

efectul de a crea panică, opinia publică reacţionând cu interes, foarte puţin cu dramatism, dar şi pentru

- 21 -

noi, clasa politică, aceste probleme fără finalitate de-a lungul anilor, tensiunile, de data aceasta reale,

ale societăţii devin într-adevăr ameninţătoare. Eliminarea tuturor acestor tensiuni apărute între

societatea civilă românească şi clasa politică reprezintă deci singura soluţie pentru rezolvarea crizei,

dar găsirea soluţiei pentru o decizie în deplin consens pare a fi încă dificilă pentru unii, care nu doresc

deloc binele României. O decizie coerentă, o adevărată reformă, având un sprijin parlamentar cert şi

consistent, implicit o autentică recunoaştere internaţională, ar reprezenta astăzi singura soluţie pentru

România. Guvernul pe care o eventuală coaliţie l-ar genera ar trebui, în primul rând, să-şi dovedească

capacitatea de control eficient asupra numeroaselor autorităţi şi agenţii guvernamentale şi a instituţiilor

de stat, punând capăt crizei de autoritate. Ţinta, interesul naţional, numai atunci va deveni altceva

decât temă demagogică predilectă a unor discursuri aproape electorale pentru aşa-zise alegeri

anticipate himerice.

Dumnezeu să- i odihnească pe toţi cei care au plecat în ceruri şi prin jertfa cărora, acum, noi

încercăm cu toţii să schimbăm în bine România!

Vă mulţumesc.

Domnul Niculae Bădălău:

Declaraţia politică se intitulează „Instabilitatea politică, principala cauză a unei crize

financiare”.

Stimaţi colegi,

Instabilitatea actuală politică duce direct la apariţia unei crize financiare, care are un impact

negativ asupra sectorului fiscal-bugetar. Totodată, poate antrena creşterea costurilor de finanţare, cu

consecinţe deosebit de importante asupra cheltuielilor cu dobânzile la datoria publică, fiind influenţată

în mod negativ şi finanţarea sectorului privat.

Investitorii străini care se gândesc să intre la final de an pe piaţa din România ar putea fi foarte

precauţi atâta timp cât ţara se luptă să iasă din instabilitatea politică. Lucrurile se vor complica,

deoarece nu există coabitare între partidele politice, şi nu numai. Va fi o luptă permanentă, mai ales că

intrăm în an electoral. Din punct de vedere al economiei, în cazul instabilităţii politice lucrurile vor

rămâne într-o situaţie de neclaritate, de dificultate, existând şi posibilitatea unui blocaj major.

Instabilitatea politică va majora dobânzile statului şi astfel vom fi martori la o limitare a potenţialului

de creştere pe o perioadă limitată de timp.

Trebuie să ne regăsim puterea de a merge mai departe şi să ne concentrăm asupra unui dialog

constructiv, pentru stabilitatea economică şi politică a României.

Salut întru totul efortul colegilor mei de până acum şi sunt convins că România îşi va regăsi

stabilitatea, continuând creşterea economică sustenabilă, garantând totodată partenerilor europeni şi

celor internaţionali că stabilitatea politică va fi construită pe un fundament solid.

- 22 -

Vă mulţumesc.

Domnul Ionel Agrigoroaei:

Declaraţia politică este intitulată „Birocraţia naşte corupţie, corupţia alimentează economia

subterană, iar statul român pierde 15 miliarde de euro pe an”.

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Între 2010 şi 2011 Banca Mondială a făcut 11 analize funcţionale care ar fi trebuit să ducă la

regândirea administraţiei. La bază stăteau descentralizarea fiscală şi transparenţa decizională. Acum

există un program asemănător, cu termene limită şi strategii pe următorii şase ani, care va înghiţi peste

40 de milioane de euro. Schimbarea sistemului ar fi putut veni şi din alte direcţii. Regionalizarea ar fi

putut să aducă o reaşezare a sistemului birocratic. De fiecare dată însă când s-a pus problema, am

renunţat înainte de a implementa vreo măsură. Asta, deşi UE a cerut reorganizarea teritorială pentru o

mai bună absorbţie a fondurilor nerambursabile.

Birocraţia atrage nemulţumirea populaţiei, dar, mai grav, se face vinovată de tragedii aşa cum a

fost cea din clubul Colectiv. Românii au o percepţie publică asupra administraţiei extrem de proastă.

Conform studiilor Băncii Mondiale, România este singura ţară din Europa în care nivelul încrederii

populaţiei în instituţii sau aparatul de stat este negativ, cu mult, foarte mult, sub media europeană.

România avea în 1989 cu puţin peste 800 000 de bugetari. Asta, în condiţiile în care erau foarte

multe cadre militare sau din poliţie. Acum numărul de personal din cadrul armatei sau al forţelor de

pază şi protecţie e la jumătate. Cu toate acestea, numărul bugetarilor a tot crescut. În 2008 erau peste

1,3 milioane de bugetari, în timp ce acum avem 1,2 milioane. Problemele cele mai mari sunt în

administraţie, de la primării până la ministere. În administraţia centrală, conform datelor statistice,

lucrează aproape 200 000 de oameni, iar în cele locale încă pe atât. Un calcul simplu arată că avem un

funcţionar la 50 de cetăţeni. Aceşti oameni sunt foarte prost plătiţi şi aşa apare fenomenul de corupţie.

Pentru că au salarii de mizerie, se generează corupţie şi, dacă apare corupţia, oamenii nu pot fi bine

plătiţi, pentru că economia subterană este uriaşă.

Conform datelor oficiale, economia neagră este de 28%! Media europeană este de 18%.

Eradicarea acesteia este clar imposibilă. Dar dacă am fi măcar la media europeană, asta ar însemna că

PIB ar creşte cu 10%: 15 – 16 miliarde de euro pe an!

Cu aceşti bani se pot dubla salariile profesorilor şi ale personalului din administraţia publică!

Din păcate, acest sistem este susţinut de la vârf. Pentru că un sistem economic corupt permite drenarea

banilor negri.

Domnule prim-ministru,

- 23 -

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Dacă toate eforturile s-ar îndrepta spre reducerea drastică e evaziunii fiscale, atunci multe din

problemele actuale ale României ar putea avea o soluţie reală de rezolvare. Nu schimbarea unui guvern

sau a unui ministru este cheia. Ci acţiuni ferme şi de lungă durată duse împotriva economiei subterane.

Vă mulţumesc.

Domnul Alin-Păunel Tişe:

Declaraţia politică se intitulează „Reforma administrativă, o necesitate stringentă!”.

Distinşi colegi,

Necesitatea de a reforma administraţia publică, atât de la nivel central, cât şi de la nivel local,

este o măsură conştientizată a fi necesară de mult timp. Cetăţenii, dar şi mediul economic sunt iritaţi de

mult timp de sistemul birocratic excesiv practicat de administraţia românească. Realitatea este

cunoscută de toată lumea. Dar este nevoie de asumare şi acţiune.

Trebuie schimbat în totalitate sistemul administrativ, de la Constituţie în jos, şi construit un

altul, care să aibă la bază principii stabile, conforme cu necesităţile actuale. Administraţia publică

trebuie neapărat simplificată. Procedurile administrative este necesar a fi uniformizate, regândite.

Administraţia publică centrală trebuie să rămână doar cu atribuţii de legiferare şi control al legalităţii.

De aceea, expertiza altor ţări funcţionale din punct de vedere administrativ poate fi luată ca

exemplu, un model de bună practică care să fie pus în aplicare.

Este cert, e nevoie de foarte multă muncă şi, bineînţeles, de voinţă politică, astfel încât să avem

proceduri funcţionale la fiecare nivel. Descentralizarea, responsabilizarea unităţilor administrativ-

teritoriale, dar şi a funcţionarilor din toate instituţiile statului reprezintă o necesitate stringentă.

Domnul Nelu Tătaru:

Declaraţia politică este intitulată „Ecourile tragediei din clubul Colectiv”.

Vicepremierul Gabriel Oprea ar fi trebuit să demisioneze imediat după ce poliţistul de la

Brigada Rutieră a Capitalei Bogdan Gigină şi-a pierdut viaţa într-un accident de motocicletă în timp ce

se afla în fruntea coloanei sale oficiale (abuzivă, după primele informaţii). Acest lucru nu s-a întâmplat

şi a ajuns să conducă celula de criză pentru cazul „Colectiv”. Comitetul pentru situaţii speciale de

urgenţă, celula de criză de la Guvern, a fost condus şi nu prea de Gabriel Oprea, cel care abia luni şi-a

depus demisia. Mai exact, ministrul de interne şi vicepremierul pentru siguranţă naţională, care a

abuzat de privilegiile funcţiei sale şi care este responsabil, cel puţin moral, pentru decesul poliţistului

care însoţea coloana sa oficială, a fost cel care a devenit responsabil pentru peste 200 de oameni şi

coordonarea şi comunicarea cu toate celelalte persoane implicate – instituţii, medici, rude,

reprezentanţi mass-media.

- 24 -

Numărul foarte mare de pacienţi şi starea foarte gravă a multora dintre ei au transformat

spitalele într-un punct fierbinte, pe care s-a pus şi mai multă presiune în momentul în care au început

să apară declaraţii contradictorii şi informaţii neavizate care au întors rudele împotriva medicilor. În

afară de salvarea vieţilor, care a revenit spitalelor, găsirea resurselor, gestionarea lor, coordonarea

tuturor factorilor implicaţi, comunicarea constantă cu părţile interesate, toate sunt responsabilitatea

celulei de criză. Deciziile lucide trebuiau luate de celula de criză de la Guvern. Deocamdată avem

dubii în legătură cu luciditatea şi responsabilitatea unor astfel de decizii şi la acestea mă voi referi în

continuare.

La începutul lui iulie 2010, situaţia privind inundaţiile pe teritoriul României era critică. Pentru

că situaţia se înrăutăţea, în seara zilei de 2 iulie 2010 autorităţile din România s-au văzut nevoite să

ceară ajutorul comunitar, activând Mecanismul de protecţie civilă al UE. La doar câteva ore după acest

apel, primele oferte de asistenţă soseau deja din partea statelor vecine, sub forma unor echipe de

specialişti, sisteme de pompare şi filtrare a apei şi generatoare de electricitate. Creat în 2001,

Mecanismul de protecţie civilă al UE reprezintă un instrument operaţional menit a mobiliza asistenţa

în domeniul protecţiei civile în cazul unor dezastre. Acest mecanism poate fi activat atât în

eventualitatea unor dezastre naturale, cât şi a unor evenimente cauzate de către oameni, de genul

atacurilor teroriste, accidente nucleare etc.

Comisia Europeană a confirmat că în cazul „Colectiv” România nu a activat Mecanismul UE

de protecţie civilă, deşi ar fi fost mai mult decât îndreptăţită să o facă, pentru că este evident că

magnitudinea situaţiei a depăşit posibilităţile naţionale. Prim-ministrul interimar, Sorin Cîmpeanu, a

declarat că nu s-a solicitat activarea Mecanismului pentru că nu a fost vorba despre un dezastru şi că

paşii de urmat ar fi fost aceiaşi indiferent de activarea sau nu a Mecanismului, diferenţa făcând-o

decontarea cheltuielilor, ceea ce nu era prioritar pentru România. Pentru a „legitima” pasivitatea, Raed

Arafat a dat vina pe birocraţie, spunând că acest mecanism este unul birocratic, presupunea o cerere

din partea noastră, iar răspunsul urma să vină la un moment dat sau nu.

Trebuie să îmi exprim dezacordul faţă de poziţia Guvernului. Chiar dacă acest mecanism este,

cel mai probabil, perfectibil, era un instrument util, la dispoziţia noastră, la care nu s-a apelat, deşi

capacitatea noastră de răspuns, ca de altfel a multor alte ţări, a fost depăşită. Dacă în 2010 lucrurile s-

au pus în mişcare în doar câteva ore de la solicitarea României, sunt convins că şi acum s-ar fi

întâmplat acelaşi lucru şi nicidecum nu ar fi trebuit să aşteptăm aprobarea cererii, un termen incert.

Mai mult, abia după şase zile de la accident s-a apelat la relaţiile bilaterale şi a început transferul

pacienţilor în spitalele din străinătate. Ca doctor, consider că transferurile pacienţilor trebuiau făcute în

primele trei zile, chiar şi pentru pacienţii în stare gravă, cât aceştia mai aveau resurse, şi nu după cinci-

şase zile, când starea lor evoluează semnificativ spre rău. De asemenea, un alt aspect care nu trebuie

- 25 -

neglijat este suprasolicitarea medicilor şi a personalului medical. Dincolo de altruism şi dedicarea lor,

epuizarea fizică şi psihică intervin negreşit după atâtea zile.

La toate acestea se adaugă faptul că Unitatea de îngrijire a arşilor grav din cadrul Spitalului

Floreasca nu este funcţională, deşi a fost inaugurată în urmă cu şapte luni. Const rucţia acestei unităţi a

început în 2000, iar după 15 ani, în aprilie 2015, unitatea modernă pentru arşi a fost inaugurată. Pentru

această unitate de elită, la şapte luni de la inaugurare, încă nu există o echipă completă de personal, pe

30 octombrie anul curent fiind publicat un anunţ pentru angajare. De asemenea, s-a vorbit şi de o serie

de defecţiuni tehnice care au apărut şi au făcut inoperabilă această secţie. În 15 ani şi după o investiţie

considerabilă nu s-a reuşit construirea de calitate, conform s tandardelor, a acestui corp de spital?

Medicul Ioan Lascăr a explicat că nu a folosit acum această unitate întrucât nu are capacitatea necesară

pentru magnitudinea accidentului din 30 octombrie. Totuşi, având în vedere starea foarte gravă a unor

pacienţi, oare nu ar fi fost în interesul niciunei victime să beneficieze de condiţiile din această unitate

de elită, construită tocmai pentru pacienţii cu arsuri grave?

Consider că proporţiile acestui accident şi gravitatea stării pacienţilor impunea folosirea tuturor

resurselor disponibile, inclusiv a acestei unităţi de îngrijire, aşa cum solicitarea imediată a ajutorului, acolo

unde era disponibil, era în interesul pacienţilor şi trebuia să cântărească mai mult decât nişte orgolii.

Domnul Emil-Marius Paşcan:

Declaraţia politică se intitulează „V-am prevenit degeaba că supărarea şi furia publică au ajuns

la apogeu!”.

Domnule preşedinte,

Distinşi colegi,

În declaraţiile susţinute de la tribuna Senatului, în ultimii trei ani, am invocat adeseori pericolul

pe care sistemul politic îl generează prin promovarea de privilegii şi imunităţi în dispreţul legii, prin

sfidarea şi desconsiderarea cetăţeanului de rând, prin corupţie, minciună, demagogie şi trufie. Am

afirmat răspicat de la această tribună că atmosfera penală de la vârful instituţiilor statului, demonizarea

globală şi stigmatizarea în ansamblu a întregii clase politice vor determina, predictibil şi inevitabil,

proteste publice şi ieşirea în stradă a celor care nu mai pot suporta, nici tolera parada cinică de fap te

culpabile din partea unei semnificative părţi a aleşilor. Din păcate, am vorbit în pustiu şi chiar nu mă

mai miră cum unii colegi politicieni, deprinşi cu ipocrizia, vajnici farsori şi cabotini exersaţi în

promovarea propriilor interese meschine, nu au priceput nici acum fundamental ceva. Nu se simt deloc

responsabili de conjunctura creată, nu sunt nici prea mişcaţi de ce a generat iresponsabilitatea unor

acoliţi dintre cei aflaţi în funcţiile publice ale unui sistem politic devenit infect moral şi toxic, de

atmosfera instituţional irespirabilă de la vârful ţării, care a culminat prin dramaticul eveniment petrecut

în Clubul „Colectiv” din Bucureşti…

- 26 -

Iată câteva fragmente din alocuţiunile pe care le-am rostit constant şi repetat în ultimii ani, dar

aproximativ degeaba, acestea aflându-se înregistrate în stenogramele privind declaraţiile politice de la

tribuna Senatului României:

„În 25 de ani, totul s-a prăbuşit prin dezamăgire şi deziluzie, iar arealul politicii a devenit, prin

contagiune, un spaţiu toxic al minciunii şi demagogiei, al profitului prin hoţie, al intereselor care nu

prea mai au nicio legătură cu bunăstarea şi binele public. În acest areal sordid, elocinţa a făcut loc

spurcării, retorica s-a transformat în vocalism gregar, principiile sunt doar teoretizări de conjunctură,

fără nicio fundamentare practică, iar doctrinele şi ideologiile sunt banale incursiuni şi exerciţii

stilistico-semantice din orizontul vestimentar al partidelor. Poate, tactic, acestea mai justifică existenţa

dezbaterilor dintre analiştii şi strategii care pendulează în bătaia vântoaselor dinspre stânga sau dreapta

politicii, însă pentru omul de rând sunt doar înşiruiri ticluite de vorbe goale.

Nu cred că vreodată clasa politică, în ansamblul său, a coborât atât de tenebros ş i jenant în

percepţia publică. Nu credeam să ajungem vremurile în care hoţia să devină sinonimă cu politichia, în

care cei care îşi asumă profesional deliberat destinele cetăţii să fie consideraţi de-a valma profitori,

corupţi, „găşcari” ai intereselor oneroase, mafioţi sau, în cel mai bun caz, leneşi, parveniţi ori suflete

pierdute, răzleţite ruşinos de la lumina cărţii. Este şocant ce s-a ales, după 1989, din speranţele

românilor, din aşteptările care- i mandatau pe cei plasaţi în fruntea obştii cu puterea şi mirajul

amăgitoarei democraţii.

Parlamentarul sfida oricum, până acum, prin trufie şi inexpugnabila imunitate, prin statuarea

politicianistă deasupra legii, prin ţâfnoşenia de castă aparent infailibilă. Iar în acest timp, în ultimii ani,

încrederea cetăţeanului în Parlamentul României s-a prăbuşit constant, am ajuns să dăm socoteală

fiecare individual, să decontăm furia publică în numele pasivităţii generale. Omul de rând este

îndreptăţit să ne considere o cloacă supranumerică, prin care mişună profitor ii, corupţii, privilegiaţii,

afacerile veroase din spatele banului public şi huzurul politicianist nemeritat, iar acest tablou execrabil

dobândeşte, zi de zi, noi tuşe groteşti prin breaking-news-urile media.

Când economia naţională funcţionează vădit defectuos, când perspectivele naţionale sunt mai

degrabă întunecate şi nesigure, emfatic, politicul declamă ritos reforme fără de fond, pe care, evident,

nu le vede şi nu le mai crede nimeni.

Admit că votul unor colegi parlamentari, care fac scut de apărare protejându- i pe cei urmăriţi

penal, mă pune într-o postură delicată… Cum să le explic didacticist celor din tânăra generaţie că

egalitatea principială în drepturi ţine de contextuale interpretări parlamentare, că unii parlamentari pot

fi privilegiaţi şi se situează deasupra egalităţii în drepturi, concept legislativ care se aplică doar

cetăţeanului de rând?! Cum să le explic că în România fabula lui Grigore Alexandrescu cu «câinele şi

căţelul» este mai actuală ca oricând, câtă vreme dulăii politici «voiesc egalitate, dar nu pentru caţei», şi

surclasează oneros principiul democratic al egalităţii în drepturi?!

- 27 -

Am fost atent la tiradele cinice, zeflemitoare ale unor senatori, care susţineau de la tribună că,

de fapt, parlamentarii nu se reprezintă pe sine, ci miile de electori care i-au mandatat cu votul şi

încrederea lor. Cu alte cuvinte, acest statut este superior constituie un privilegiu şi temei pentru o

discriminare pozitivă în faţa legii. Este ruşinoasă maniera în care reprezentăm România, este sfidătoare

pentru românii de rând, vădind o democraţie prost înţeleasă şi incapacitatea unor politicieni de a

pricepe şi respecta valorile statului de drept.

Există o fractură logică în rezonanţa politicianistă cu privire la funcţionarea pretins democratică

actuală a statului. Când susţii că respecţi Constituţia şi aperi statul de drept, automat subscrii

principiului separaţiei puterilor în stat. Când însă invoci pretexte politice pentru a-i apăra pe cei

corupţi, manifestându-te deliberat împotriva justiţiei şi subminând-o, în mod evident creezi

dezechilibru printr-o putere politică superioară, discreţionară şi degenerescent totalitară… Din păcate,

acum, statul este împins în această direcţie sordidă. Contextual, instinctul de conservare politică al

guvernanţilor şi sfidarea statului de drept se răsfrâng cu consecinţe negative incalculabile asupra

întregii clase politice şi a imaginii României în general.

Stimaţi colegi parlamentari,

Pentru a nu deveni in corpore subiect al ironiei generale, al dispreţului contagios şi oprobriului

public, pentru a demonstra că mai există onoare, decenţă şi demnitate în Parlamentul României, vă

chem să ne solidarizăm într-un temei legislativ pentru a renunţa la imunitatea parlamentară în forma sa

actuală. Imunitatea trebuie redusă exclusiv la declaraţiile cu caracter politic şi la votul exprimat în

acest sens. În faţa Codului penal nu avem nevoie de proceduri umbrelă de protecţie, cum nu avem

nevoie de discreţionare privilegii, supărătoare, sfidătoare pentru cei care ne-au mandatat prin votul şi

încrederea lor. Haideţi să demonstrăm că, pentru cei mai mulţi dintre noi, vorba e una cu fapta şi nu

suntem mai mult decât votanţii noştri! Haideţi!

Problema este că neîncrederea în politicieni, la modul general, atrage după sine, anarhic,

neîncrederea în instituţiile democratice ale statului, pe care respectivii politicieni le conduc şi compun.

Iar într-un stat şubrezit de suspiciuni şi îndoieli în privinţa funcţionării instituţiilor sale fundamentale,

într-un areal perpetuu conflictualist, ne putem aştepta la orice… Categoric, statul este slab şi vulnerabil

câtă vreme nu se bazează pe instituţii credibile solide.

Cât priveşte înălţarea «Catedralei Mântuirii Neamului», în opinia mea mântuirea sau demnitatea

unui neam nu rezidă într-o catedrală, care e, finalmente, tot un bun material trecător. Ridicaţi, aşadar,

catedrale ale mântuirii neamului în sufletele creştinilor acestui popor, iar aici îşi vor afla refugiul şi alinarea

toţi cei rătăciţi, flămânzi, disperaţi şi necăjiţi! Câtă vreme pledaţi pentru cultivarea virtuţilor creştine, nu

îndemnaţi credincioşii să-şi rupă din sărăcie pentru construirea mereu a altor bunuri materiale pizmuitoare!

Dacă mântuirea ar consta doar într-o catedrală, toată ţara ar fi o mare construcţie, cu preoţii diriginţi de

- 28 -

şantier, iar credincioşii toţi «calfe şi zidari». Mântuirea nu poate fi egală vreunei arhitecturi a intereselor pur

materiale, chiar dacă acestea sunt ambalate duhovnicesc.”

Sunt câteva dintre gândurile rostite de la tribuna Senatului şi publicate în Monito rul Oficial al

României, dar, din păcate, răsfrânte politic risipitor… către pustiu. Recunosc că nu am reuşit să schimb

ceva decisiv din sistemul eronat funcţional din care politic fac parte. Mi-am făcut însă datoria cu bună-

credinţă şi nu am de gând să mă las înfrânt. Ce s-ar întâmpla dacă, dezamăgiţi, adeseori revoltaţi şi

scârbiţi, cu toţii am abdica renunţând la rezistenţa morală, spirituală şi ne-am lăsa învinşi de fatalistul

şi meschinul sistem fără de chip?! Nădăjduiesc că doar perseverând, asumând principii şi valori

morale, dedicându-ne truda, priceperea şi buna-credinţă slujirii intereselor celor mulţi şi necăjiţi,

primenirii şi bunăstării generale mai putem spera să schimbăm ceva semnificativ politic, la modul

izbăvitor pentru această ţară.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Gigi Christian Chiru:

Declaraţia politică este intitulată „Ziua revenirii Dobrogei la România, recunoscută oficial după

137 de ani”.

Onorat prezidiu,

Doamnelor şi domnilor senatori,

Astăzi mă simt de-a dreptul bucuros şi onorat că, la 137 de ani de la Războiul de Independenţă,

anul acesta, cu ajutorul colegilor parlamentari dobrogeni, am iniţiat Legea „Ziua Dobrogei”. Astfel, pe

14 noiembrie sărbătorim revenirea Dobrogei la România, ca un act simbolic consfinţit prin votul celor

două Camere ale Parlamentului, precum şi prin bunăvoinţa preşedintelui României, Klaus Iohannis,

care a promulgat-o.

Ca iniţiator al acestei legi, am simţit că este nevoie de o recunoaştere oficială a zilei de 14

noiembrie, ca o datorie faţă de trecutul nostru, ca un fapt istoric de întemeiere a României moderne, ca

un element de unitate.

Dacă în 1878 Dobrogea revenea după un război, astăzi văd regiunea Dobrogei ca o expresie

multietnică, bine conturată, ca o comunitate armonioasă şi bine închegată.

Se impunea o recunoaştere oficială din partea instituţiei reprezentative, Parlamentul României,

prin care să dăm autorităţilor locale posibilitatea de a sărbători această zi şi să lărgim orizontul cultural

despre trecutul nostru.

Dobrogea este o Europă în miniatură, iar modelul nostru cultural se încadrează în valorile

europene, care promovează toleranţa şi respectul faţă de semenii noştri, indiferent de apartenenţa

etnică sau religioasă.

- 29 -

Le mulţumesc colegilor parlamentari care au susţinut acest demers şi au promovat „Legea

Dobrogei”. Astfel, ziua de 14 noiembrie devine o zi şi un motiv de a uni comunitatea pentru un fapt

care trece dincolo de barierele politice. Mi-aş dori ca pe viitor, pe modelul acestei legi, atunci când

vine vorba de interesul comunităţii locale, să putem apăra şi promova interesele concitadinilor noştri,

astfel încât să reclădim credibilitatea în instituţia Parlamentului.

În urmă cu 137 de ani, Majestatea Sa Regele Carol I anunţa revenirea Dobrogei la România.

Plaiurile dobrogene au fost dintotdeauna un cămin prietenos pentru numeroase etnii. Românii au trăit

mereu în armonie cu grecii, turcii, tătarii, armenii, evreii, italienii, aromânii, ruşii lipoveni, ucrainenii,

bulgarii şi cu alte etnii. Putem afirma cu mândrie că suntem un exemplu de bună convieţuire, un model

în aceste timpuri zbuciumate, marcate de conflicte religioase şi etnice.

Aplicasem iniţial pentru stabilirea unui rezultat în Cartea Recordurilor, şi anume pentru

geamparaua dobrogeană, văzută drept cel mai mare dans tradiţional al prieteniei, la care urmau să

participe peste 5 000 de persoane. Însă, dat fiind că ţara noastră trece, în ultima săptămână, printr-o

perioadă tristă din cauza tragediei produse la clubul Colectiv, iar numărul celor care se sting din viaţă se

măreşte de la zi la zi, am ales să anulez aplicaţia pentru Cartea Recordurilor. Astfel, pe 14 noiembrie, de

Ziua Dobrogei, doresc să ne adunăm pentru un moment de reculegere faţă de cele întâmplate.

Vă invit să fiţi alături de dobrogeni de ziua lor!

Vă mulţumesc.

Domnul Traian-Constantin Igaş:

Declaraţia politică se intitulează „Democraţia, de la încrâncenare la stradă”.

Stimaţi colegi,

Aş vrea să încep declaraţia politică de astăzi pornind de la premisa că, aşa cum e xistă diferite

viziuni asupra naturii umane, aşa am putea accepta diferite viziuni asupra politicianului. Despre

parlamentari ştim cu toţii că, după zeci de ani de democraţie postdecembristă, nu sunt o specie de om

bine văzută de semeni. De aceea, îmi doresc să pornesc de la faptul că un politician cu acte în regulă,

aşa cum este parlamentarul, ales în cadrul unui colegiu delimitat clar geografic şi demografic, poate fi,

în primul rând, un om de bună-credinţă. Fenomenul Piaţa Revoluţiei 2015 trebuie să scoată la iveală

această trăsătură a decidenţilor politici, acolo unde ea există. Strada a cerut în primele zile schimbarea

completă a sistemul de astăzi. A cerut, astfel, oameni de bună-credinţă în fruntea ţării. Nu a cerut

imposibilul, nu a cerut luna de pe cer, a cerut alt sistem, alt profil de om politic.

În „Republica”, Platon a făcut o clasificare a regimurilor politice în funcţie de principiul care le

guvernează şi corupe. Democraţia era guvernată de principiul libertăţii, acelaşi principiu intern care o

şi condamnă. Am văzut cum acest lucru s-a perpetuat până în România anilor 2000. Şi asta pentru că

puterea a devenit doar o relaţie de autoritate, de prestigiu, de amăgire. S-au omis două aspecte

- 30 -

esenţiale: faptul că puterea este generată de un vot al cetăţeanului şi că ea, puterea, este susceptibilă de

alternanţă. Ultimul aspect a dus la o încrâncenare din partea politicului, încrâncenare care a ajuns şi în

stradă, dar cu alte aşteptări şi cerinţe. La început încrâncenarea din politică a adus tăcere în „stradă”,

dar astăzi vedem că tăcerea a erupt în Fenomenul Piaţa Universităţii.

Stimaţi colegi,

Oamenii ne cer să dăm dovadă de multă chibzuinţă în schimbarea ce ni se cere! Să lăsăm

încrâncenarea acolo unde îi e locul şi să venim cu o tablă în alb pe care ei, românii, să o completeze.

România nu mai e o democraţie fragilă, e una care trebuie să funcţioneze pe principiul fundamental,

acela de a asculta vocea poporului. Or, cine poate mai mult decât noi, parlamentarii, să asculte vocea

poporului? Suntem, într-o mai mică măsură, decidenţi politici, dar suntem. Guvernul este primul care

se schimbă în urma unor revolte sociale. Dar noi suntem cei care trebuie să înţelegem şi să ne însuşim

vocea străzii.

Fără îndoială, cei mai mulţi nu se aşteaptă ca democraţia să funcţioneze ireproşabil într-o ţară ale

cărei tradiţii democratice nu sunt profund înrădăcinate. Însă astăzi aşteptările sunt mult mai mari de la o

ţară intrată în aceeaşi structura politico-juridică cu state democratice vechi, precum Franţa, Olanda etc.

Stimaţi colegi,

Acum avem şi o democraţie on- line! Aceasta a coborât în stradă şi ne cere schimbarea! On-

line-ul a coborât şi la vot la alegerile prezidenţiale de acum un an! Este inestimabilă această generaţie

cu informaţia şi decizia nealterată decât de propriile filtre! Iar datoria noastră, a politicului, este să le

dăm ascultare!

Până recent spuneam că darea de seamă este continuă pentru un om politic. Se pare că nu toţi

am procedat în acest fel sau, dacă s-a procedat aşa, s-a făcut o dare de seamă subiectivă şi bine şlefuită.

Ceea ce este profund incorect şi imoral pentru un om care vine în sfera aceasta cu o misiune clară dată

de un segment de populaţie!

Voi încheia cu un citat al lui Nicolae Steinhardt, câteva cuvinte determinante pentru felul în

care decidenţii politici vor proceda la îndeplinirea cererilor străzii: „Nu sistemul politic sau economic

este determinant, ci tonul relaţiilor dintre oameni; dacă există bunăvoinţă, restul nu contează!”

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Mihai Marian:

Declaraţia politică este intitulată „Schimbarea clasei politice în judeţul Vaslui înseamnă

schimbarea PSD”.

Tragedia de la „Colectiv” i-a sensibilizat şi pe tinerii din judeţul Vaslui, care au ieşit pentru a

protesta pe străzile municipiilor Vaslui, Bârlad şi Huşi. Este prima dată de la Revoluţia anticomunistă

din 1989 când tinerii protestează fără să ceară locuri de muncă, salarii mai mari, întoarcerea rudelor

- 31 -

plecate la muncă în străinătate, condiţii mai bune în şcoli, locuri de petrecere a timpului liber, care să

îndeplinească condiţiile de siguranţă publică, sau alte nevoi specifice vârstei. Ca peste tot în ţară,

tinerii vasluieni şi-au exprimat solidaritatea şi durerea cu colegii de generaţie care au murit sau au fost

răniţi grav în nenorocirea de la „Colectiv”. Tinerii au cerut „schimbarea sistemului”, „schimbarea

clasei politice actuale”, „fără corupţie în politică şi administraţie”.

Din articolele din mass-media locală am remarcat că doar în municipiul Bârlad schimbarea

cerută de tinerii protestatari a avut şi un nume: Solomon! Este vorba despre deputatul Adrian Solomon,

preşedintele PSD Bârlad, finul fostului primar PSD Constantin Constantinescu, condamnat penal. Cu

siguranţă, tinerii bârlădeni şi-au reamintit cum, prin mai 2012, deputatul PSD Adrian Solomon,

primarul PSD Constantinescu şi preşedintele PSD Vaslui Dumitru Buzatu au confiscat protestele

populaţiei împotriva explorării şi exploatării gazelor de şist ca mai apoi, când Ponta a preluat

conducerea Guvernului României, să aprobe pe bandă rulantă autorizaţiile de explorare.

În cei patru ani de guvernare Ponta, PSD Vaslui nu se poate lăuda cu vreo ispravă pentru

dezvoltarea judeţului nostru. Dimpotrivă, sărăcia s-a accentuat, şomajul se menţine la aceleaşi cote

ridicate (peste 10%), s-au înmulţit fenomenele antisociale ca violurile, crimele, accidentele de orice

fel, persoanele asistate. Atâtea cazuri de consum cronic de alcool, violuri prezentate săptămânal în

mass-media, violenţe chiar şi în rândul persoanelor vârstnice n-au fost, parcă, niciodată ca în aceşti ani.

Din păcate, de Vaslui se lipeşte tot mai mult eticheta de „judeţ al sărăciei, violurilor şi crimelor” şi

nimeni din conducerea judeţeană – Prefectură, Consiliu Judeţean, primării, instituţii deconcentrate – nu

ia vreo măsură. Tinerii vasluieni au dreptate: este nevoie de schimbarea clasei politice şi la Vaslui! Dar

cine este clasa politică în judeţul nostru?

Stimaţi colegi,

Judeţul Vaslui este condus de 25 de ani de acelaşi partid – PSD. În prezent, PSD Vaslui are un

control politic total asupra serviciilor deconcentrate şi, prin efectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr. 55 din 2014, are 74 de primari din cele 86 de unităţi administrativ-teritoriale. Prin aplicarea

Ordonanţei „Dragnea”, opoziţia din judeţul Vaslui a fost aproape desfiinţată prin această iniţiativă

antidemocratică, neconstituţională. Toate municipiile şi oraşele judeţului Vaslui sunt conduse de PSD.

Judeţul Vaslui este un judeţ confiscat politic de PSD prin clientelismul care, în toţi aceşti ani, s-

a împânzit precum o caracatiţă. O mafie politică cu ramificaţii în administraţia statului, care şi-a

aservit o parte a mediului privat, controlează absolut tot, blocând iniţiativele private, investiţiile de

orice fel, dezvoltarea acestui judeţ. Nimic nu mişcă fără aprobarea acestui broker de putere, care poartă

un singur nume: PSD. Acest monopol de putere are la bază un electorat captiv format din peste 90 000

de pensionari, din familiile beneficiare ale Legii „venitului minim garantat”, din persoanele care au

nevoie de ajutoarele alimentare de la UE, din şomeri şi alte categorii de asistaţi ai statului.

- 32 -

Toate aceste categorii de persoane, care votează constant cu PSD pentru beneficii sociale,

contributive (pensii, ajutor de şomaj) sau noncontributive (alte ajutoare sociale), din păcate, nu

conştientizează că toate acestea nu sunt date din buzunarul familiei Ponta, ci vor fi plătite de cei care

au ieşit în aceste zile să protesteze împotriva „sistemului”. În concluzie, schimbarea politică în judeţul

nostru înseamnă pur şi simplu schimbarea PSD Vaslui. Iar schimbarea PSD Vaslui echivalează cu

schimbarea „sistemului Buzatu”!

Domnul Găvrilă Ghilea:

Declaraţia politică se intitulează „Cadrele sanitare, alungate din ţară prin ordonanţă de urgenţă?!”.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Decapitalizarea sistemului de sănătate românesc de cea mai importantă resursă a sa, cea umană,

este o tristă realitate a zilelor noastre. Nu mai reprezintă un secret pentru nimeni faptul că, în ultimii

ani, sistemul medical naţional a pierdut mii de medici şi zeci de mii de asistenţi medicali, care s-au

înregimentat într-un adevărat exod al halatelor albe, optând pentru condiţii decente de muncă în

străinătate.

Mass-media a relatat deseori astfel de situaţii, prezentând însă şi dramele care se ascund în

spatele statisticilor sau al unor poveşti de succes.

Dacă cea mai mare parte dintre medicii care au ales calea exilului pro fesional au făcut-o în

deplină cunoştinţă de cauză, după ce au acumulat experienţă în specialitatea necesară, dar demotivaţi şi

dezamăgiţi de dezinteresul unui sistem sanitar de a le recunoaşte locul în societate, majoritatea

asistenţilor medicali care au ales să-şi câştige existenţa departe de casă sunt tineri absolvenţi, în special

femei, care nu au reuşit să se angajeze pe un post vacant, corespunzător pregătirii lor profesionale în

sistemul sanitar naţional.

Dincolo de blocajul birocratic specific admin istraţiei publice, deci şi sistemului sanitar, am

asistat cu stupoare şi la o veritabilă blocadă legislativă îndreptată împotriva tinerelor cadre medii

sanitare care aspirau la un loc de muncă în ţară în domeniul în care s-au perfecţionat.

Astfel, sunt convins că unul din motivele migraţiei în masă a tinerelor cadre medii sanitare

rezidă şi în modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, prin

care se modifica şi alineatul (4) al articolului 22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008

privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de

asistent medical, pentru a li se permite să se pensioneze la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex.

În acelaşi timp, la cerere, aceleaşi categorii de personal medical se pot pensiona şi în condiţiile

prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi

completările de rigoare, care prevede creşterea graduală a vârstei standard de pensionare pentru femei,

- 33 -

de la 59 la 63 de ani, respectiv a stagiului complet de cotizare al acestora, de la 28 la 35 de ani, în

intervalul ianuarie 2011 – ianuarie 2030.

Având în vedere recentele creşteri salariale semnificative din domeniul sanitar, este greu de

crezut că persoanele de sex feminin încadrate ca asistente medicale sau moaşe se vor pensiona la vârsta

standard prevăzută de Legea nr. 263/2010, care este în prezent de 60 de ani şi 2 luni, preferând mai

degrabă să mai profeseze până la vârsta de 65 de ani, în condiţiile modificărilor aduse art. 22 alin. (4)

din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008.

Dar tolerarea acestei duble măsuri în stabilirea vârstei de pensionare a unor categorii

profesionale din domeniul medico-sanitar nu contribuie defel la întinerirea acestui corp profesional,

prin crearea de noi locuri de muncă şi angajarea de personal de specialitate motivat şi bine pregătit,

inclusiv prin atragerea celor care în prezent muncesc peste hotare, alungaţi de Guvernul ţării lor printr-

o ordonanţă de urgenţă ale cărei efecte pe termen mediu şi lung pentru sistemul naţional de sănătate

sunt încă greu de calculat…

Vă mulţumesc.

Doamna Anca-Daniela Boagiu:

Declaraţia politică este intitulată „Unii sunt mândri că sunt români doar în campania

electorală”.

Ne aducem cu toţii aminte când Victor Ponta şi PSD au transformat un sentiment pur, „mândru

că sunt român”, într-un slogan agresiv de campanie, în încercarea de a seduce electoratul care încă mai

credea în bunele lor intenţii de guvernare. Tot atunci se războia cu opoziţia, acuzându-ne pe toţi că

suntem superficiali şi nu vedem, sau vedem, dar nu susţinem, eforturile sale de a face din România a

şaptea ţară din Europa.

După campania electorală, s-au ivit de multe ori ocazii când cei de la PSD au avut oportunitatea

să şi demonstreze acest lucru, dar, din păcate, orgoliile lor mărunte sau interesul personal au primat

mai mult decât interesul românilor şi imaginea României.

Un astfel de exemplu a avut loc luni, 9 noiembrie, când reaua voinţă s-a combinat şi cu multă

ignoranţă, în special din partea colegilor PSD. Mă refer la potenţiala hotărâre a Senatului privind COM

450, referitor la problema refugiaţilor, intenţia de impunere de către Comisia Europeană a

unui mecanism permanent de criză şi o cheie de repartizare a lor, subiect delicat, care a fost cap de afiş

pe agenda publică, din cauza gravităţii crizei refugiaţilor din Siria.

Raportul COM-ului 450 era rezultatul unei colaborări interinstituţionale strânse (Comisii pentru

afaceri europene, Guvern, Preşedinţie), astfel încât să existe o singură voce, unitară, puternică şi

coerentă a României pe această problemă delicată. Avizul motivat votat de majoritatea membrilor din

Comisia pentru afaceri europene prevedea atât confirmarea solidarităţii Românie i cu statele membre

- 34 -

afectate de fenomenul migraţionist, cu migranţii şi cu ţările de origine afectate de conflicte, cât şi

recomandările de a se rediscuta la nivel european şi clarifica anumite noţiuni şi detalii tehnice care ar

putea interfera cu interesele românilor şi ale României.

Ce s-a întâmplat efectiv în plenul Senatului luni, 9 noiembrie? Am asistat sideraţi cum orgolii

mărunte şi o necunoaştere crasă a afacerilor europene au sabotat interesele şi prestigiul României la

modul cel mai hilar, dar to todată trist. Mai exact, colegii de la PSD, nevrând să înţeleagă şi nici să se

lămurească cum că raportul comisiei coincide chiar cu punctele lor de vedere exprimate în plen în

momentul acela, au hotărât să tragă de timp prin retrimiterea documentului la comisie, în condiţiile în

care acea zi era ultima în care Parlamentul se mai putea pronunţa şi decide. Astfel, colegii parlamentari

de la PSD, ALDE, UNPR au demonstrat că pot sabota poziţia Senatului României în faţa statelor şi

instituţiilor europene doar din cauza unor orgolii mărunte. Şi ne mai plângem că Polonia este mereu cu

un pas înaintea noastră, că are mereu o poziţie unitară fermă ca ţară, de care toată Europa ţine cont şi o

respectă. Cum să fim şi noi la fel ca ei când de fiecare dată când ne apropiem de o astfel de

„performanţă” noi tragem de timp, ne certăm între noi, ca nu cumva celălalt să fie premiat pentru

munca făcută, după care suntem bucuroşi că ajunge totul la coş.

Ţinând cont de această stare de fapt, mă întreb şi vă întreb: cum va face faţă România în 2019,

când va deţine preşedinţia rotativă a Consiliului Uniunii Europene? Cum vom demonstra noi atunci

Europei că avem capacitatea de a conduce un continent, când noi, la noi în ţară, ne sabotăm interesele

naţionale din rea-voinţă, indolenţă, ignoranţă sau orgolii mărunte? Vom mai fi oare mândri că suntem

români sau, din cauza unor comportamente şi orgolii marca PSD, vom pleca ochii în pământ de ruşine?

Domnul Vasile Nistor:

Declaraţia politică se intitulează „Anticiparea prematură a alegerilor are repercusiuni negative”.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Pe măsură ce ideea alegerilor anticipate este din ce în ce mai vehiculată în media, pe atât de

mult se pierde din sfera atenţiei un fapt esenţial: avem o ţară ce trebuie guvernată şi trebuie guvernată

bine, cu înţelepciune şi nicidecum prin decizii ad-hoc ce pun în pericol întreaga ordine instituţională.

O decizie în direcţia anticipatelor acum ar fi neconstituţională, întrucât ar contraveni articolului

89 din Constituţie, unde este clar prevăzut că o astfel de o procedură se declanşează numai dacă este

precedată de o criză politică de cel puţin 60 de zile. Mai precis, aşa ceva se poate întâmpla numai în

cazul următor: „După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor

parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de

încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după

respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.”

- 35 -

Aşadar, a propune alegeri anticipate în acest moment ar înseamnă nerespectarea procedurii

constituţionale. Drept urmare, anticiparea alegerilor este prematură şi nu adresează nevoia de a

continua guvernarea ţării într-un mod benefic pentru cetăţenii acesteia. Mişcările din stradă au fost

folosite de interese politice diverse pentru a cere alegeri anticipate. Însă a face un astfel de lucru

înseamnă a cere suspendarea Constituţiei. În plus, decizia de a avea alegeri anticipate acum sau în

următoarele şase luni ar fi o decizie de a avea alegeri într-o situaţie de vid legislativ. Noua lege

electorală, deşi în vigoare de la 27.07.2015, nu poate fi aplicată timp de un an de la această dată, aşadar

orice alegeri înainte de data de 27.07.2016 ar urmări indicaţiile legii vechi şi ar produce un Parlament

mărit, riscând să creeze nemulţumiri şi mai mari în rândurile cetăţenilor.

O bună parte a clasei politice face declaraţii pe care le consideră a fi ceea ce e dorit de electorat,

fără însă să ţină seama de ceea ce este în folosul cetăţenilor. Declararea intenţiei de a declanşa alegeri

anticipate, doar din considerente politice oportuniste, reprezintă un astfel de exemplu. Efectul negativ

principal al acestor acţiuni este inducerea în eroare a populaţiei spre a crede că alegerile anticipate sunt

o alternativă reală, legală şi constituţională la procedura de alegere a unui nou Guvern de către

Parlament. Faptul că o parte din cei care au propus ideea anticipatelor au şi renunţat la idee confirmă

faptul că s-a discutat degeaba în jurul unei idei impracticabile la această oră. Să ne întoarcem, aşadar,

la procedurile ce există şi să avem o abordare constructivă pentru a ieşi din blocajul în care ne aflăm.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Durbacă:

Declaraţia politică este intitulată „Dunărea – important obiectiv turistic”.

Desfăşurarea activităţilor turistice, indiferent de forma lor, presupune stabilirea unor legături

între turist şi zonele pe care le vizitează.

Aceste legături au un conţinut complex, întrucât teritoriul, pr in potenţialul său natural,

reprezintă motivul pentru care turistul se deplasează şi serveşte ca suport material fizic pentru

amenajările destinate satisfacerii nevoilor sale.

Elementele bazei tehnico-materiale ale turismului nu pot fi cercetate izolat, nu pot fi desprinse

din cadrul teritorial complex în care se află, ci numai în strânsă concordanţă cu potenţialul fiecărei

zone (bază de materii prime, căi de comunicaţie, surse de apă şi energie, vestigii culturale şi altele),

spaţiul amenajat presupunând un ansamblu de intercondiţionare cu mediul.

În concluzie, prin amenajarea turistică a Dunării în zona Galaţi trebuie să înţelegem acţiunea de

punere în valoare estetică şi economică a acestui obiectiv, complex atractiv unic în România.

Simpla existenţă a spaţiului geografic şi a fondului turistic remarcabil nu generează o mişcare

turistică importantă, este nevoie de intrarea în scenă a unor elemente infrastructurale care să asigure

accesul în zonă, după care trebuie edificată baza tehnico-materială necesară unui turism modern.

- 36 -

La polul opus este recunoscut faptul că nici 50% din oportunităţile oferite din România nu sunt

valorificate, noi fiind, de pildă, pe locul al doilea în Europa, după Franţa, la capitolul potenţial turistic

morfo-peisagistic.

Pentru amenajarea turistică a spaţiului geografic al Dunării în zona Galaţi trebuie luate în calcul

următoarele:

- estetizarea locului respectiv prin abordarea unor lucrări care să ducă în final la cizelarea

fondului turistic;

- dezvoltarea bazei tehnico-materiale (pentru cazare, servicii, recreere, distracţii şi alte

activităţi de agrement);

- îmbunătăţirea căilor şi mijloacelor de acces către punctele turistice;

- ridicarea cotei prestaţiilor de servicii la nivelul cerinţelor moderne şi în concordanţă cu

nevoile principalelor categorii de turişti.

Având în vedere că Autoritatea Naţională pentru Turism implementează strategia naţională de

dezvoltare turistică, strategia de dezvoltare a produselor şi destinaţiilor turistice, strategia de

privatizare şi postprivatizare în domeniul turismului, propune şi aplică planurile de dezvoltare a

infrastructurii turistice, realizează politica de promovare şi dezvoltare a turismului pe baza planurilor şi

programelor de marketing al turismului, consider că este necesară o mai mare implicare şi sprijin în

realizarea unui program viabil de dezvoltare turistică a oraşului Galaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Mihai Niţă:

Declaraţia politică se intitulează „Aşa nu se mai poate!”.

După o jumătate de secol în care ţara noastră a suferit schimbările impuse de ideologia

bolşevică, generaţiile de români redevin cu greu ceea ce au fost. Racilele sistemului politic dictatorial

s-au impregnat adânc în conştiinţe, afectându-le pentru mult timp. Grefele efectuate de către

cominterniştii străini şi autohtoni pe vechile moravuri care ţin de firea umană au fost asimilate, în cele

din urmă, pe fondul unor nefaste deprinderi balcanice.

Metamorfoza nu s-a produs dintr-odată. A fost nevoie de utilizarea forţei, de crimă, de tortură

până când au picat ultimele redute ale rezistenţei sociale. Cultura însă n-au reuşit s-o anihileze pe

deplin. Perpetuată sub diferite forme, disimulată sau chiar liber exprimată cu riscurile de rigoare,

cultura ne-a salvat identitatea naţională, pe care apologeţii comunismului doreau s-o smulgă din

rădăcini, arzând cărţile aşa-zis periculoase ori întemniţându- i pe intelectualii nonconformişti.

Mediul urban a fost contaminat cu prioritate. Aici exista posibilitatea de control al unei

populaţii mai numeroase. Apoi, s-a ştiut că mediul rural este constituit din comunităţi mici, fără putere

de reacţie, mai puţin importante pentru planul lor diabolic. Aşa s-a şi reuşit în timp scurt colectivizarea

- 37 -

forţată, când pământul proprietarilor dimpreună cu toată economia naţională au devenit ale nimănui,

adică ale statului discreţionar, de la care, de nevoie, oamenii sărăciţi, deposedaţi de avere, au început

să fure. Să fure din avutul… obştesc. Demonii bolşevismului au jubilat, constatând că planurile lor

funcţionau. Mica ciordeală i-a transformat pe „oamenii muncii” în infractori. O ţară de infractori,

dintre care unii, consideraţi ca periculoşi lideri de opinie, erau pedepsiţi exemplar în faţa comunităţii.

Chiar dacă nu furau, li se inventau dosare. Era important ca românii să se simtă vinovaţi, ca atare

obedienţi în faţa autorităţilor. Oamenii în care se mai păstrase o fărâmă de moralitate erau supuşi

oprobriului public. Singurii cinstiţi erau oamenii sistemului deţinător al puterii. Se încuraja trădarea. Se

considera că denunţătorii erau patrioţi, pentru că puneau interesele statului înaintea intereselor

personale. Justiţia reşapată se afla sub control politic, acţionând la comandă.

Apatia a luat locul voinţei de libertate şi dreptate socială. Treptat s-a creat obişnuinţa că se

poate şi aşa. Cinstea cea adevărată, virtuozitatea morală au căzut în desuetudine. Românii pierdeau aşa

tot ce mai aveau de pierdut. Căci, după cum spunea cărturarul român de origine evreiască Cilibi Moise,

„omul, când pierde cinstea, n-are ce să mai piarză”. Iată că, după un sfert de secol de la eliberarea de

sub regimul totalitar comunist, la noi persistă şi se manifestă din plin mentalitatea păguboasă că se

poate şi aşa.

Dezastrul care a provocat recent moartea zecilor de tineri nevinovaţi în Capitală şi care ne-a

readus în mod nefericit în atenţia mapamondului demonstrează cu prisosinţă că aşa nu se mai poate!

Că legea trebuie să guverneze atitudinile noastre, de la simplul cetăţean până la instituţiile starului. Că

trebuie să ne rupem grabnic, prin forţa legii, de trecutul ticălos al umilinţei, importat de criminalii

sosiţi la noi cu tancurile. Acest dosar negru al istoriei naţionale trebuie judecat ferm şi onest, atât de

către justiţie, cât şi de mulţimea ieşită în stradă pentru a striga că „Aşa nu se mai poate!”.

Doamna Biró Rozalia-Ibolya:

Declaraţia politică este intitulată „Bugetul alocat copiilor”.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

La nivelul statului, şi nu numai, interesul acordat bugetului copiilor se reflectă în mare măsură

în alocarea fondurilor către acel segment. Ne dorim permanent să dezvoltăm anumite domenii, dar

constatăm la fel de des că schimbările sunt uneori mult prea anevoioase ori că rezultatele sunt departe

de cele scontate.

Doresc să mă refer în continuare la alocarea resurselor către nevoile copiilor din ţara noastră,

fie că ne gândim la educaţie, sănătate sau protecţie socială. Cred că un indicator semnificativ trebuie să

- 38 -

fie perspectiva comparativă din punct de vedere al distribuirii resurselor pentru copii dintre ţara noastră

şi alte ţări europene.

Datele puse la dispoziţie de Eurostat pe această temă ne ajută să înţelegem poziţia pe care ne

situăm. Pentru o privire de ansamblu asupra sumelor totale cheltuite pentru funcţiile guvernamentale,

putem analiza mai întâi care este procentul din PIB cheltuit la nivelul Uniunii Europene, la nivelul

României şi, pentru comparaţie, în alte două state membre, Bulgaria şi Polonia. Deşi datele sunt

disponibile doar pentru perioada 2008 – 2013, acestea oferă o imagine relevantă asupra priorităţilor de

finanţare din bugetul general consolidat al statului. Din aceste date observăm că, în ansamblul

cheltuielilor realizate de stat pentru toate cele trei domenii, România are cele mai mici procente din

PIB pentru educaţie, sănătate şi protecţie socială.

Mai mult, dacă ne uităm la ultimul an disponibil pentru analiza europeană, observăm că, deşi

întreg nivelul cheltuielilor guvernamentale ale României sunt cu 27,57% mai mici decât media

europeană, în cazul celor trei domenii cheltuielile ca procent din PIB sunt chiar cu peste 41% mai mici.

Făcând o comparaţie între România şi Bulgaria (două ţări cu valori apropiate ale cheltuielilor

generale exprimate ca procent din PIB), vedem că doar în domeniul protecţiei sociale tinde România să

cheltuiască mai mult decât Bulgaria (dar şi în acest caz ţara noastră se situează considerabil sub media

europeană). România a cheltuit mai puţin decât Bulgaria pentru educaţie în patru din cei şase ani

analizaţi. În ceea ce priveşte sănătatea, în toată perioadă analizată ţara noastră a cheltuit mai puţin

decât ţara vecină.

Se demonstrează, aşadar, că un astfel de demers este util şi poate face trecerea spre o analiză a

bugetelor nu doar din necesităţi financiar-contabile, ci şi ca repere importante în creionarea şi

îmbunătăţirea politicilor publice cu impact asupra copiilor.

Toate cele trei domenii analizate – învăţământ, sănătate şi protecţie socială – au formulă de

finanţare mixtă, bazată pe complementaritate între resursele bugetare de la nivel central şi de la nivel

local. Deşi toate domeniile cuprind servicii publice descentralizate, resursele alocate de la nivel central

sunt încă majoritare. De aceea, din perspectivă bugetară, descentralizarea nu este încă una deplină,

resursele financiare neacoperind toate responsabilităţile aflate în sarcina autorităţilor locale.

În plus, alocarea bugetară insuficientă este acutizată de faptul că unităţile administrativ-

teritoriale de la nivel local au o capacitate şi surse limitate pentru atragerea de venituri proprii – în

marea majoritate a autorităţilor locale, dependenţa de sumele alocate de la nivel central depăşeşte 80%.

Chiar şi atunci când sunt atrase venituri din surse precum fondurile externe nerambursabile, acest tip

de finanţare este puternic dependent de capacitatea autorităţilor locale de a asigura un flux de capital

suficient de stabil pentru avansarea cheltuielilor sau pentru cofinanţarea acestor proiecte.

- 39 -

Insuficienţa resurselor alocate de la nivel central pentru aceste trei domenii îi face pe copiii din

zonele defavorizate extrem de vulnerabili. Acest lucru se poate observa mai ales după implementarea

măsurilor de descentralizare a resurselor bugetare, fiind acutizate diferenţele între sumele per capita la

nivel local pentru aceste domenii. Astfel, date ana lizate arată că, în România, copiilor nu li se asigură

şanse egale în accesarea serviciilor de bază educaţionale, de sănătate şi protecţie.

Înainte de a încheia, doresc să mai subliniez câteva elemente pe tema abordată, cu accent însă

pe educaţie. Dreptul la educaţie este unul garantat de către statul român, fiind de altfel inclus şi în

Carta drepturilor omului, la care România a aderat de aproape 26 de ani.

Oprindu-ne asupra educaţiei, observăm că acesta este singurul domeniu pentru care principala

lege care-l reglementează prevede şi un nivel minim de finanţare. Astfel, Legea nr. 1/2011

menţionează la articolul 8 că „pentru finanţarea educaţiei naţionale se alocă anual din bugetul de stat şi

din bugetele autorităţilor publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv”. Pe

de altă parte însă, adoptarea Legii nr. 1/2011 pare să nu fi avut niciun efect asupra nivelului de

finanţare, acesta rămânând la un nivel constant atunci când este calculat ca pondere din PIB, aplicarea

articolului 8 fiind amânată de către Guvern.

Constatăm că la nivel european au existat mici variaţii în această perioadă în ceea ce priveşte

cheltuielile medii pentru educaţie. Comparând datele raportate de Eurostat observăm că în perioada

2008 – 2013 cheltuielile cu educaţia au fost într-o continuă scădere (cu excepţia anului 2011), iar

scăderea a fost una importantă, de la 4,5% în 2008 la 2,8% în 2013. Ultimii cinci ani au adus o

adâncire a diferenţelor între nivelul de finanţare a educaţiei în România şi nivelul mediu din Uniunea

Europeană.

Doresc să subliniez un fapt regretabil, şi anume că sunt în continuare neclare modalităţile de

determinare a finanţării complementare, ceea ce face acest domeniu extrem de vulnerabil la capacitatea

fiecărei autorităţi locale de a asigura minimumul sau maximumul de finanţare pentru educaţie. De

asemenea, există o înţelegere cvasiunanimă asupra faptului că formula utilizată în prezent pentru

stabilirea finanţării în funcţie de standardul de cost standard per elev nu este în măsură să asigure

necesităţile de bază din sistem şi nici să corecteze şansele mai reduse ale copiilor din zone sărace. De

cele mai multe ori, aceste sume nu acoperă nici măcar nevoile cele mai stringente privind salarizarea,

bunurile şi serviciile de subzistenţă şi reparaţiile curente. Mai mult, trebuie subliniat că alocările per

elev sunt foarte reduse comparativ cu necesarul de materiale didactice şi rechizite de care ar fi nevoie

pentru o educaţie de calitate pentru toţi copiii. Ceea ce trebuie să ne pună cel mai mult pe gânduri este

faptul că diferenţele între cheltuielile per elev între judeţe sunt semnificative, în unele cazuri chiar

duble, elevii cei mai defavorizaţi din acest punct de vedere fiind din judeţe cu un nivel ridicat de

sărăcie.

- 40 -

Ceea ce este important de reţinut este că bugetele autorităţilor centrale şi locale ar trebui să fie

publicate mai transparent şi mai detaliat, prin aliniere la standardele de raportare europene şi

internaţionale. De asemenea, disponibilitatea datelor ar trebui să fie una care să urmărească nu

transparenţa de dragul transparenţei (publicarea pe internet), ci transparenţa care poate duce la analize

temeinice şi facile pentru factorii interesaţi de domeniu. România s-a angajat încă din 2011 la

publicarea datelor bugetare într-un format deschis (editabil, reutilizabil), angajament care nu este încă

pe deplin respectat, mai ales la nivel local. În acest sens, consider că rolul metodologic al Ministerului

Finanţelor Publice este unul esenţial, fiind recomandat ca acesta să ofere îndrumări mai specifice

privitoare la alcătuirea şi publicarea bugetelor locale, contribuind astfel la o mai mare coerenţă în

această privinţă.

Nu în ultimul rând, este recomandat ca toate prevederile ce ţin de finanţarea acestor domenii să

fie aliniate la legislaţia fiscal-bugetară şi ca un just echilibru să fie găsit între rolul şi capacitatea

financiară a autorităţilor centrale şi locale de a asigura drepturile fundamentale ale copilului. Trebuie

să avem în vedere permanent că viitorul nostru şi al ţării noastre depinde de copii şi că acum este

momentul să ne preocupăm în mod susţinut de resursele pe care aceştia le au la dispoziţie pentru a se

dezvolta corespunzător.

Vă mulţumesc.

Cu deosebită stimă, senator Biró Rozalia

PAUZĂ

(Conducerea şedinţei este preluată de domnul senator Ioan Chelaru, vicepreşedinte al

Senatului.)

Domnul Ioan Chelaru:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Rog liderii grupurilor parlamentare să invite colegii în sală.

Îl rog pe domnul secretar Rotaru să facă, aşa, succint prezenţa, să vedem dacă avem cvorum

pentru a dezbate proiectele de legi înscrise pe ordinea de zi.

Mulţumesc.

Domnul Ion Rotaru:

Bună dimineaţa!

Începem apelul nominal.

Agrigoroaei Ionel

2. Andronescu Ecaterina

3. Anghel Adrian prezent

4. Anghel Cristiana-Irina prezentă

- 41 -

5. Antonescu George-Crin-Laurenţiu

6. Arcaş Viorel

Ardelean Ben-Oni

8. Ariton Ion

9. Atanasiu Teodor

10. Badea Leonardo prezent

12. Badea Viorel-Riceard

13. Banias Mircea-Marius

14. Barbu Daniel-Constantin prezent

15. Barbu Tudor

17. Bădălău Niculae

18. Bălu Marius

19. Belacurencu Trifon prezent

20. Bereanu Neculai prezent

22. Biró Rozalia-Ibolya

23. Blaga Vasile

Boagiu Anca-Daniela

24. Boboc Cătălin

25. Bodea Cristian-Petru

26. Bodog Florian-Dorel prezent

27. Boeriu Valeriu-Victor prezent

28. Bota Marius-Sorin-Ovidiu

29. Bujor Dumitru-Marcel prezent

31. Bumbu Octavian-Liviu prezent

32. Burlea Marin

33. Butnaru Florinel

34. Butunoi Ionel-Daniel prezent

35. Cadăr Leonard prezent

36. Calcan Valentin-Gigel

Câmpeanu Mariana prezentă

37. Chelaru Ioan prezent

- 42 -

38. Chiriac Viorel prezent

39. Chiru Gigi Christian

40. Chiuariu Tudor-Alexandru

43. Coca Laurenţiu Florian prezent

44. Constantinescu Florin

45. Cordoş Alexandru prezent

46. Corlăţean Titus

Coste Marius prezent

Costoiu Mihnea-Cosmin

48. Cotescu Marin-Adrănel

50. Creţu Gabriela prezentă

51. Cristache Iulian

52. Cristina Ioan prezent

53. Croitoru Cătălin prezent

56. Deneş Ioan prezent

58. Dincă Mărinică

59. Dobra Dorin-Mircea prezent

60. Dobriţoiu Corneliu

61. Donţu Ovidiu-Liviu prezent

63. Dumitrescu Cristian-Sorin prezent

64. Dumitrescu Florinel prezent

65. Dumitrescu Iulian

66. Durbacă Eugen

67. Duruţ Aurel prezent

70 Ehegartner Petru prezent

71. Federovici Doina-Elena prezentă

72. Fifor Mihai-Viorel prezent

73. Filip Petru prezent

74. Firea Gabriela prezentă

75. Florian Daniel Cristian

76. Flutur Gheorghe prezent

- 43 -

78. Frătean Petru-Alexandru prezent

79. Geoană Mircea-Dan

80. Ghilea Găvrilă

81. Ghişe Ioan

82. Grapă Sebastian

84. Grigoraş Viorel prezent

86. Haşotti Puiu prezent

87. Ichim Paul

88. Igaş Traian-Constantin prezent

89. Iliescu Lucian prezent

90. Ilieşiu Sorin prezent

91. Ioniţă Dan-Aurel

92. Iovescu Ioan prezent

93. Isăilă Marius-Ovidiu

94. Jipa Florina-Ruxandra

95. Klárik László-Attila prezent

László Attila prezent

96. Lazăr Sorin-Constantin prezent

97. Luchian Dragoş

98. Luchian Ion

99. Marian Dan-Mihai

100. Marian Valer

101. Marin Nicolae prezent

102. Markó Béla

104. Mazăre Alexandru

Mihai Alfred-Laurenţiu-Antonio

106. Mihai Cristian-Dănuţ prezent

107. Mihai Neagu

108. Mihăilescu Petru-Şerban

109. Miron Vasilica-Steliana

110. Mitu Augustin-Constantin prezent

- 44 -

111. Mocanu Victor

113. Moga Nicolae

114. Mohanu Nicolae prezent

116. Motoc Octavian prezent

117. Mutu Gabriel prezent

118. Nasta Nicolae

Năstase Ilie

119. Neagu Nicolae

120. Neculoiu Marius

121. Nicoară Marius-Petre

122. Nicolae Şerban prezent

124. Nistor Vasile prezent

125. Niţă Mihai prezent

126. Niţu Remus-Daniel

127. Obreja Marius-Lucian

130. Oprea Dumitru prezent

131. Oprea Gabriel

132. Oprea Mario-Ovidiu prezent

134. Oprea Ştefan-Radu prezent

135. Paşca Liviu-Titus prezent

137. Paşcan Emil-Marius prezent

Pataki Csaba prezent

Pavel Marian prezent

Păran Dorin prezent

Păunescu Teiu prezent

Pelican Dumitru

Pereş Alexandru prezent

Pop Gheorghe prezent

Pop Liviu-Marian

Popa Constantin

Popa Florian prezent

- 45 -

Popa Ion prezent

Popa Mihaela prezentă

Popa Nicolae-Vlad prezent

Popescu Corneliu

Popescu Dumitru-Dian

Popescu-Tăriceanu Călin-Constantin-Anton

Purec Ion-Simeon prezent

Rădulescu Cristian

Rogojan Mihai-Ciprian

Domnul Ioan Chelaru:

Vă rog să luaţi loc, stimaţi colegi!

Domnul Ion Rotaru:

Rotaru Ion prezent

Saghian Gheorghe prezent

Domnul Ioan Chelaru:

Rog să invitaţi colegii care încă sunt pe hol, la o ţigară, să poftească la şedinţă.

Domnul Ion Rotaru:

Savu Daniel

Domnul Ioan Chelaru:

Vă rog.

Domnul Ion Rotaru:

Da, doamna senator. V-am raportat mai înainte…

Domnul Ioan Chelaru:

Puterea, opoziţia, opoziţia, puterea. În sfârşit, vedem noi cum va fi, dar vă rog să poftiţi în sală.

Domnul Ion Rotaru:

Severin Georgică prezent

Silistru Doina prezentă

Stuparu Timotei prezent

Suciu Matei

Şova Dan-Coman

Tánczos Barna

Tămagă Constantin

- 46 -

Tătaru Dan

Tătaru Nelu prezent

Teodorovici Eugen-Orlando

Tişe Alin-Păunel

Toma Ion prezent

Todiraşcu Valeriu

Tomoiagă Ştefan-Liviu

Tudor Doina-Anca prezentă

Ţapu Nazare Eugen

Valeca Şerban-Constantin prezent

Vasiliev Marian prezent

Vegh Alexandru prezent

Verestóy Attila

Vochiţoiu Haralambie

Voinea Florea prezent

Volosevici Andrei-Liviu

Vosganian Varujan

Zisu Ionuţ-Elie prezent

*

Domnul Ioan Chelaru:

Mulţumesc, domnule secretar.

Stimaţi colegi,

Vă rog să luaţi loc.

Domnul Ion Rotaru:

Şi Rogajan, şi Dincă.

Domnul Ioan Chelaru:

Vreţi de dimineaţă. De când e la putere, domnul Dincă stă aici de la prima oră, nu se încurcă, nu…

Vă rog.

Domnul Alexandru Pereş (de la prezidiu):

Şi Andrei Volosevici.

Domnul Ioan Chelaru:

Şi domnul Volosevici este prezent.

- 47 -

Domnul Ion Rotaru:

Şi Volosevici, prezent.

Domnul Ioan Chelaru:

Şi domnul Badea este prezent.

Vă rog să luaţi loc, domnule ministru Mihăilescu. Domnule senator Mihăilescu, vă rog.

Putem începe, da?

Câţi avem?

Domnul Ion Rotaru:

Au răspuns la apelul nominal 85 de colegi, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Chelaru:

91 şi-au depus… Au semnat şi şi-au ridicat cartelele.

Stimaţi colegi, vă rog să luaţi loc, să putem începe şedinţa de plen.

Doamnelor şi domnilor senatori,

Bună ziua!

Vă rog să-mi permiteţi să declar deschisă şedinţa Senatului de astăzi şi să vă anunţ că, din

totalul de 165 de senatori, şi-au înregistrat prezenţa 91, cvorumul legal de lucru, 83 de voturi, fiind

îndeplinit.

Şedinţa plenului Senatului este condusă de subsemnatul, asistat de domnii secretari Alexandru

Pereş şi Ion Rotaru.

Ordinea de zi pentru şedinţa plenului v-a fost distribuită. Este… nu aşa încărcată ca de fiecare

dată. Să sperăm că putem dezbate toate proiectele.

Supun aprobării dumneavoastră ordinea de zi.

Vă rog să votaţi.

Rog toţi colegii prezenţi să voteze.

77 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere.

Ordinea de zi a fost aprobată.

*

Supun, de asemenea, la punctul 1, Secţiunea I-a, aprobarea programului de lucru al Senatului

pentru perioada 16 – 21 noiembrie 2015.

În principiu, sigur, acest program, o să- l mai vedem şi în şedinţa de Birou permanent.

Luni, 16 noiembrie: 9.00 – 11.00, activităţi în comisiile parlamentare; 12.30 – şedinţă

pregătitoare; 13.00 – şedinţa Biroului permanent; 16.00 – 18.00, lucrări în plenul Senatului, cu, ora

17.00, vot final; 18.15 – 19.45, întrebări, interpelări şi răspunsuri.

- 48 -

Marţi, 17 noiembrie: lucrări în plenul Senatului de la 10.00 la 13.00, cu vot final pentru

iniţiative cu caracter ordinar la ora 12.00.

Miercuri, 18 noiembrie: 9.00 – 10.30, declaraţii politice; 10.30 – 13.00, lucrări în plenul

Senatului, ora 12.00, vot final pe iniţiative legislative cu caracter ordinar.

Joi: lucrări în comisiile permanente.

Vineri şi sâmbătă: activităţi în circumscripţiile electorale.

Supun aprobării dumneavoastră programul de săptămâna viitoare.

Vă rog să votaţi.

84 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere.

*

Şi, programul de lucru pentru astăzi: de la 9.00 la 10.30 au fost declaraţii politice; 10.30 –

13.00, lucrări în plenul Senatului, cu, ora 12.00, vot final.

Supun aprobării dumneavoastră şi programul pentru astăzi.

Vă rog să votaţi.

Aprobat, cu 83 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi o abţinere.

*

Înainte de a intra în programul legislativ, vă aduc la cunoştinţă o notă pentru exercitarea de

către parlamentari a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale.

Sunt trei proiecte.

- Lege privind ratificarea celui de-al patrulea Protocol adiţional, semnat la Chişinău la 27

august 2015, dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova la Acordul dintre Guvernul

României şi Guvernul Republicii Moldova privind implementarea programului de asistenţă tehnică şi

financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 de milioane de euro acordat de

România Republicii Moldova, semnat la Bucureşti la 27 aprilie 2010, astfel cum a fost modificat prin

cele trei Protocoale adiţionale, precum şi pentru ratificarea celui de-al cincilea Protocol adiţional,

semnat la Bucureşti la 23 septembrie 2015 şi la Chişinău la 24 septembrie 2015, dintre Guvernul

României şi Guvernul Republicii Moldova la Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul

Republicii Moldova privind implementarea programului de asistenţă tehnică şi financiară în baza unui

ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 de milioane de euro acordat de România Republicii

Moldova, semnat la Bucureşti la 27 aprilie 2010, astfel cum a fost modificat prin cele patru Protocoale

adiţionale – procedură de urgenţă;

- Lege pentru ratificarea Acordului de parteneriat economic preliminar dintre Côte d'Ivoire, pe

de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte, semnat la Abidjan la 26

noiembrie 2008 şi la Bruxelles la 22 ianuarie 2009;

- 49 -

- Lege pentru ratificarea Acordului interimar în vederea încheierii unui acord de parteneriat

economic dintre Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi partea „Africa

Centrală”, pe de altă parte, semnat la Yaoundé la 15 ianuarie 2009 şi la Bruxelles la 22 ianuarie 2009.

Termenul pentru sesizare este de 2 zile pentru legile adoptate în procedură de urgenţă şi de 5

zile pentru legile în procedură obişnuită.

*

Punctul 1, Propunerea legislativă privind organizarea şi exercitarea profesiei de mediator.

Iniţiatorul ? Nu este prezent.

Din partea Guvernului României pentru acest proiect, ca de obicei, prezent, domnul secretar de

stat Valentin Iliescu.

Vă rog, domnule ministru, pe scurt.

Domnul Valentin Adrian Iliescu – secretar de stat în cadrul Departamentului pentru

Relaţia cu Parlamentul:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor senatori!

Propunerea legislativă pe care o dezbatem astăzi în Senat are ca obiect de reglementare

modificarea cadrului legal privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, de introducere a unor

instituţii noi, cum sunt: mediatorul stagiar, Camera Mediatorilor (care se preconizează să funcţioneze

în circumscripţia fiecărei Curţi de Apel), Camera Naţională a Mediatorilor din România (la nivel

naţional), precum şi înfiinţarea Institutului Naţional de Formare Iniţială şi Continuă a Mediatorilor.

Totodată, se propune şi abrogarea legii care reglementează activitatea în domeniu, Legea

nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator.

Doresc să vă informez că nu a realizat, până la această oră, Guvernul un punct de vedere pe

această temă, însă, având în vedere motivele argumentate de comisia de specialitate atât la elaborarea

raportului iniţial, cât şi a raportului suplimentar, având în vedere gravele lacune de tehnică legislativă –

faptul că în expunerea de motive se folosesc o serie de termeni care nu se mai regăsesc apoi în corpul

legii, sunt probleme legate de asigurarea independenţei justiţiei prin formularea iniţiatorilor –, suntem

de acord cu raportul de respingere al Comisiei juridice.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Chelaru:

Mulţumesc tare mult.

Comisia juridică, doamna senator Doina Federovici.

Doamna Doina-Elena Federovici:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

- 50 -

Mulţumesc, domnule ministru, pentru precizările pe care le-aţi făcut.

Deci, ca urmare a trimiterii spre reexaminare a legii, care a fost aprobată de plenul Senatului în

şedinţa din 26 octombrie 2015, propunerea legislativă s-a aflat pe ordinea de zi a şedinţei Comisiei

juridice din data de 3 noiembrie 2015, prilej cu care s-a stabilit, cu unanimitate de voturi ale membrilor

prezenţi, menţinerea soluţiei de respingere a propunerii legislative.

Domnul Ioan Chelaru:

Mulţumesc.

Dezbateri generale. Vă rog.

Domnul senator Nicolae-Vlad Popa.

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Într-adevăr, stimaţi colegi, avem de-a face cu o lege inaplicabilă. Ea nu poate funcţiona şi e

firească concluzia Comisiei juridice.

Domnul Ioan Chelaru:

Mulţumesc.

Alte puncte de vedere nu sunt.

Stimaţi colegi, declar dezbaterile generale închise.

Supun aprobării dumneavoastră raportul suplimentar al comisiei, care este de respingere a

propunerii legislative.

Vă rog să votaţi.

Rog să votaţi, stimaţi colegi.

86 de voturi în favoarea raportului, niciun vot împotrivă, nicio abţinere.

Proiectul a fost respins.

*

Punctul 2, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea alin. (2) al art. 15 din

Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

Domnul senator Mihai Fifor, liderul Grupului PSD.

Vă rog.

Domnul Mihai-Viorel Fifor:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Solicităm retrimiterea la comisie pentru două săptămâni, în aşteptarea unui punct de vedere şi

al structurilor asociative.

Domnul Ioan Chelaru:

Mulţumesc.

- 51 -

Supun aprobării dumneavoastră propunerea făcută de un lider al unui grup parlamentar, de

retrimitere la comisie.

Vă rog să votaţi.

Rog toţi colegii să voteze.

Aprobat, cu 79 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi 2 abţineri.

*

Punctul 3, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 1/2011 a educaţiei

naţionale.

Iniţiatorul sau iniţiatorii sunt prezenţi? Domnul profesor, da?

A! Nu sunteţi iniţiator. Iertaţi-mă! Fiind vorba de învăţământ m-am gândit automat că aţi putea

fi iniţiator.

Din partea ministerului, prezent, domnul secretar de stat András Király.

Vă rog, domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Király András György – secretar de stat în Ministerul Educaţiei şi Cercetării

Ştiinţifice:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Stimate doamne,

Stimaţi domni senatori,

Prevederea..., adică propunerea legislativă prevede, practic, includerea a încă doi reprezentanţi

ai cultelor respective în consiliul de administraţie al şcolilor.

Punctul de vedere al Guvernului este nefavorabil, având în vedere următoarele:

Prevederile referitoare la componenţa şi atribuţiile consiliului de administraţie trebuie să fie

identice pentru toate unităţile de învăţământ preuniversitar.

Cadrele didactice, conform prevederilor legale, au prevăzute în consiliul de administraţie un

număr de locuri proporţional cu mărimea unităţii de învăţământ.

Având în vedere că în cazul liceelor vocaţionale teologice toate cadrele didactice de predare

sunt obligate să aibă avizul cultului respectiv, considerăm că membrii consiliului de administraţie aleşi

din rândul cadrelor didactice reprezintă cultul în consiliul de administraţie al şcolii.

Domnul Ioan Chelaru:

Mulţumesc.

Din partea comisiei de specialitate, domnul senator Oprea.

Domnul Dumitru Oprea:

Este o iniţiativă... Când aţi întrebat dumneavoastră cine sunt iniţiatorii... Sunt din toată sala, din

tot eşichierul politic: de la UDMR, PSD, PNL, UNPR.

- 52 -

În comisie am discutat şi cu reprezentantul Ministerul Educaţiei şi am ajuns la o concluzie noi,

membrii comisiei. Dumnealor au agreat, fiindcă este, prin amendament, un compromis.

Se face trimitere la faptul că mai pot fi şi situaţii în care reprezentantul unităţilor de învăţământ

confesional preuniversitar de stat – de stat, da?! – sau al unităţilor de învăţământ preuniversitar

vocaţional teologic… Nu pot fi reprezentaţi ca atare, şi atunci un membru trebuie să fie, am zis noi, şi

ăsta este amendamentul aprobat de comisie.

Şi propunem plenului Senatului un raport de admitere, cu amendamentul admis, cel amintit.

Domnul Ioan Chelaru:

Mulţumesc.

Dezbateri generale. Nu sunt.

Declar dezbaterile generale închise.

Vot, luni, ora 17.00.

*

Punctul 4, Propunerea legislativă pentru completarea Legii privind siguranţa naţiona lă a

României nr. 51 din 29 iulie 1991.

Iniţiatorii? Nu sunt prezenţi.

Din partea Guvernul României pentru acest proiect este prezentă doamna Irina Alexe.

Vă rog, doamnă ministru.

Doamna Irina Alexe – secretar general adjunct al Ministerului Afacerilor Interne:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor senatori,

Având în vedere faptul că în cadrul comisiilor de specialitate au fost acceptate amendamentele

transmise prin punctul de vedere al Guvernului, susţinem proiectul legislativ în forma propusă de cele

două comisii.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Chelaru:

Mulţumesc şi eu.

Din partea comisiei de specialitate? Preşedintele.

Domnul senator Obreja.

Domnul Marius-Lucian Obreja:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În şedinţa din 27 octombrie, membrii prezenţi ai comisiei au analizat iniţiativa legislativă şi au

adoptat, cu majoritate de voturi, raport comun de admitere, cu amendamente, cuprinse în anexă.

- 53 -

În consecinţă, supunem votului plenului Senatului, împreună cu raportul comun de admitere, cu

amendamente, şi legea.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Chelaru:

Mulţumesc şi eu.

Dezbateri generale. Vă rog.

Domnul senator Motoc. Microfonul central. (Discuţii în sală.)

Domnul Octavian Motoc:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Defrişările ilegale reprezintă un adevărat flagel al momentului în România şi observăm asta cu

toţii în fiecare zi.

Această iniţiativă legislativă îşi propunea să stabilească nivelul de la care, în urma tăierilor

ilegale, se poate considera că aceasta devine o problemă de siguranţă naţională.

Şi existau două modificări ale unor articole din Legea siguranţei naţionale care stabileau de la

ce nivel se poate considera o chestiune de interes... de siguranţă naţională, şi anume: defrişările ilegale

pe suprafeţe mai mari de un hectar şi reducerea, fără aprobări legale, a consistenţei unui arboret cu mai

mult de 50% faţă de prevederile amenajamentului silvic în vigoare; de asemenea, exploatarea fără

amenajament silvic a pădurilor încadrate în tipurile funcţionale T1 şi T2, respectiv cele din preajma

staţiilor de captare, a barajelor de acumulare şi aşa mai departe. (Rumoare, discuţii în sală.)

Din păcate... din păcate, s-a venit cu un amendament din partea Guvernului, care doreşte să

înlocuiască aceste două articole, schimbând în fond această iniţiativă legislativă. Şi anume, s-a venit cu

acest amendament: „Orice acţiuni sau inacţiuni care lezează interesele economice strategice ale

României, cele care au ca efect periclitarea, gestionarea ilegală, degradarea ori distrugerea resurselor

naturale, fondurilor forestier, cinegetic şi piscicol, a apelor şi altor asemenea resurse, precum şi

monopolizarea ori blocarea accesului la acestea cu consecinţe la nivel naţional sau regional.”.

Ce înseamnă asta? (Discuţii în sală.)

Este o prevedere extrem de vagă. Nu vom şti niciodată de la ce nivel există acest interes

strategic naţional, şi atunci este posibil să intrăm în zona abuzurilor: pentru chestiuni minore… să le

declarăm, atunci când există interesul, „de siguranţă naţională”, iar atunci când vor fi tăieri masive în

anumite zone, să spunem că: nu contează că sunt 20 de hectare, nu sunt încă de nivel „de siguranţă

naţională”.

Din acest motiv, v-aş propune, stimaţi colegi, fiind o chestiune atât de importantă, să

retrimitem, pentru două săptămâni, la comisiile raportoare pentru a se găsi o soluţie mai bună decât cea

pe care Guvernul ne-a propus-o. (Discuţii în sală.)

- 54 -

Domnul Ioan Chelaru:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi, există... (Discuţii în sală.)

Stimaţi colegi!

Există o solicitare a unui lider de grup parlamentar, de retrimitere la comisie.

O supun aprobării dumneavoastră.

Vă rog să votaţi.

Vă rog să votaţi. (Discuţii în sală.)

75 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi o abţinere.

Propunerea legislativă a fost retrimisă la comisie.

Mulţumesc frumos, că aţi fost prezenţi!

Permiteţi-mi să vă anunţ că a fost epuizată ordinea de zi şi să declar închisă şedinţa Senatului

de astăzi.

Urmează activităţi în comisiile de specialitate, la care vă urăm succes!

O zi bună!

Şedinţa s-a încheiat la ora 11.15.