7/16/2019 Rugaciunea Unui Dac

http://slidepdf.com/reader/full/rugaciunea-unui-dac 1/2

Rugaciunea unui dac

 

Poezia “Rugaciunea unui dac “ de Mihai Eminescu a aparut in

revista « Convorbiri literare » la data de 1 septembrie 1879 si

este un poem de factura filosofica ,a carui tema centrala este

setea de moarte a omului ,vazuta drept o alinare a suferintei

care ii este data omului s-o indure pe pamant.

Glasul dacului se inalta catre un zeu necrutator,rece si

impasibil,din care toate se trag si in care se contopesc si viata

si moartea si abisul « Nu era azi,nici mane,nici ieri,nici

totdeauna /Caci unul erau toate si totul era una » . In credintadaco-getilor,Zamolxis ,inceputul si sfarsitul,stapan al intregii

suflari « el este moartea mortii si invierea vietii » este cel

caruia i se adreseaza dacul cu atata revolta pentru ca pare a-si

fi abandonat creatia.

Sufletul chinuit de patimile si nevoile vietii acesteia tinde

neincetat spre redobandirea starii initiale,dinainte de intrupare

si se roaga de cel care tine soarta lumii in mainile sale sa-i

daruiasca odihna cea de veci« Si tot pe langa acesta cersesc

intr-un adaos/ Sa-ngaduie intrarea-mi in vecinicul

repaos » .Darul vietii pe care zeul i l-a oferit « Si el imi dete

ochii sa vad lumina zilei » este devalorizat in ochii muritorului

de rand ,care se simte zdrobit sub povara existentei in plan

terestru.Mai mult chiar,dacul ii cere demiurgului « Sa blesteme

pe-oricine de mine-o avea mila/Sa binecuvanteze pec el ce ma

impila/S-asculte orice gura ,ce-ar vrea ca sa ma rada/Puteri sapuna-n bratul ce-ar sta sa ma ucida » ,sugerand prin aceste

versuri disperarea de care omul da dovada,motiv pentru care isi

cheama moartea,spera sa-l ajute cineva sa piara,doar sa nu mai

fie nevoit sa vietuiasca. Dacul isi continua tanguirea ,strigatul

nealinat catre zeu « gonit de toata lumea prin anii mei sa

trec/Pan’ ce-oi simti ca ochiu-mi de lacrime e sec » , asteptand

dulcea alinare a mortii dupa ce « ura cea mai cruda mi s-ar

parea amor/Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor » .

7/16/2019 Rugaciunea Unui Dac

http://slidepdf.com/reader/full/rugaciunea-unui-dac 2/2

Dacul ii mai spune parintelui ceresc sa-l rasplateasca pe

acela care « Nevrednicu-mi cadavru in ulita l-arunce/S-

aceluia ,Parinte,sa-i dai coroana scumpa […] Iar celui ce cu

pietre ma va izbi in fata/ indura-te,stapane,si da-i pe veci

viata ! » .

Ultima strofa concentreaza intreaga ura izvorata din

neputinta de-as depasi conditia de muritor aflat la cheremul

unui zeu egoist si rece « Sa cer a tale daruri,genunchi si frunte

nu plec/Spre ura si blestemuri as vrea sa te induplec/sa simt ca

de suflarea-ti suflarea mea se curma /Si-n stingerea eterna

dispar fara de urma » ,sugerand o ultima si disperata incercare

a dacului de-a se identifica cu cel care i-a dat viata,desi esteconstient ca acest lucru nu este cu putinta .

In concluzie,poezia « Rugaciunea unui dac » exprima o

durere dusa la extrem ,o nazuinta necontenita spre un plan

superior din care sufletul isi trage seva si in care aspira sa se

reintegreze,facand trimitere la credinta stramosilor nostri

daci,conform careia avcestia plangeau cand venea pe lume un

copil,gandindu-se la tot ce va avea de suferit in aceasta vale a

plangerii in care suntem obligati sa ne purtam crucea ,in schimb

se veseleau cand cineva murea.

Poemul este incarcat de semnnificatii filosofice,poate constitui

si o viziune a poetului ca om de arta in raport cu lumea

neinduratoare,incapabila de-ai aprecia creatia la justa sa

valoare ,si deasemenea putem face o paralela intre aceasta

opera si « Scrisoarea I » in care intalnim tema vietii omului in

raport cu moartea « In acea nemarginire ne-nvartim uitand cutotul /Cum ca lumea asta-ntreaga e o clipa suspendata/Ca-

ndaratu-i si-nainte intuneric se arata. »