Motto:„Cine-s EU?

Cu neamul MEU?De ne-om pune-n spate-n spate,

Sa vedem cine ne-o bate?”(din folcor)

RUDENIA

In timp ce conform DEX-ului prin rudenie se intelege: (1) popor, neam, ruda. (2) generatie. (3) legatura directa sau colaterala intre persoane care fac parte din aceeasi familie; inrudite. (4) persoana din aceeasi familie cu alte persoane unite prin legaturi de sange sau prin alinata; ruda, rubedenie. (Noul dictionar Universal al limbii romane, Ed. Litera International, Bucuresti 2009, pag. 1.383). dictionarul de sociologie considera rudenie, „apropiere biologica sau spirituala, socioalmente recunoscuta intre indivizi umani.” (Dictionar de sociologie, coord. Catalin Zamfir, Lazar Vlasceanu, Ed. Babel, Bucuresti 1998, pag. 510).

O definitie (interesanta) a rudeniei o ofera si Maria Voinea si anume faptul ca prin rudenie se intelege o „legatura de sange intre doua sau mai multe persoane ce coboara unele din altele (cum ar fi tatal cu fiul, bunicul cu nepotul) sau care fara a cobori unele din altele au un urmas comun (cum ar fi fratii si verii).” (Maria Voinea – Familia si evolutia sa istorica, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1978, pag.82).

Din definitiile enumerate mai sus se pot desprinde tipurile de rudenii care se regasesc intre membrii societatii:

- rudenii biologice, de sange (naturale sau genealogice): fratii, verii, etc. Ele pot fi din partea mamei sau din partea tatalui;

- rudenii de alianta (de afinitate), care este o relatie de tip conventional (formal), iar in aceasta categorie se pot incadra sotul; socrii; cuscrii; cumnatii; fratii de sange cu variantele acestora (ziuatecii – cei nascuti in aceiasi ziua; lunatecii – cei nascuti in aceiasi luna);

- rudenie spirituala, care este generata de impartasirea unor taine cum este nunta si botezul si nu numai, cum ar fi adoptia (copii de suflet);

De-a lungul istoriei, rudenia a jucat un rol crucial in evolutia popoarelor, primele forme de organizare fiind cele bazate pe descendenta si apartenenta (fie ea religioasa, etnica, culturala, profesionala, ideologice etc.), de la ginta din comuna primitiva, la regatele din evul mediu, pana la gruparile mai mult sau mai putin legale (Cosa Nostra, Camora, Oastea Domnului, Garda Noua, ETA, s.a.) din zilele noastre.

Deasemenea originea, (cine esti, al cui esti si de unde esti) cantarea foarte mult in alegerea partenerului, partener ales de catre alti in marea maoritate a cazurilor. Partea buna este ca „de la casatoriile aranjate de parinti si rude s-a trecut la casatoriile constituite pe alegeri libere, personale.” (Petru Ilut – Sociologia si Antropolia familiei, Ed. Polirom, Iasi 2005, pag.99), acest lucru ducand la o mai buna convietuire si comunicare intergrupala si comunitara. Partea proasta este ca inca se mai practica (casatoriile aranjate), pe alocuri, in mediul rural.

Indiferent daca casatoria era aranjata sau nu, se acorda si se acorda o importanta speciala gradului de rudenie, nefiind admisa casatoria intre rude.

Daca s-ar fi contactat totusi o astfel de casatorie ea era considerata nelegitima si incestuoasa. In legatura cu rudenia nu se facea distinctie intre agnatiune si cognatiune. De asemenea, daca gradul de rudenie s-a stabilit prin adoptie nu este posibila casatoria, chiar si dupa ce legaturile decurgand prin adoptie s-au desfacut. (Gaius- „Institutiunile”, Editura Academiei Romane, Bucuresti 1982, pag. 61).

Pagina 1 din 2 - Rudenia

In legatura cu rudenia colaterala, sub imperii, casatoria intre colaterali era ingaduita cu conditia ca nici unul dintre viitorii soti sa nu fie la un grad departare de stramosul comun: „Intre frate si sora casatoriile sunt prohibite, fie ei sunt nascuti din acelasi tata sau aceeasi mama, fie provenind numai de la unul dintre ei”. (Gaius- „Institutiunile”, Editura Academiei Romane, Bucuresti 1982, pag.81)

Inca o dovada a faptului ca rudenia intre miri nu era acceptata satu si consemnarile lui I. Costescu, care in categoriile imedimentelor la infaptuirea casatoriei enumera: impedimentele care provin din rudenie; din alianta; impedimente bazate pe consideratiuni civile; impedimente bazate pe consideratiuni politice. (I.M.Costescu- „Conditiunile necesare pentru contractarea casatoriei legitime la romani si la romani”, Bucuresti- 1900, pag.21-25). In privinta ultimei categorii, legea celor XII table interzicea casatoria dintre un patrician si un plebeu, pentru ca la romani numai patricienilor le era rezervata intaietatea in stat, iar restul populatiei era supusa neajunsurilor clasei dominante.

Trebuie mentionat faptul ca de gradul de rudenie se tine cont nu numai in cazul casatoriei ci si in cel al decesului, al mostenirii defunctului.

Conform legii succesor al defunctului pot sa fie: rudele din casaturie; rudele din afara casatoriei; rudele din adoptie; in plus de rude sotul supravietuitor, iar in lipsa acestora statul.

Pentru a evita faramitarea excesiva a mostenirii legea foloseste clasa (ordinul) de mostenitori si gradul de rudenie cu cel care lasa mostenirea. Astfel Codul civil roman in art. 669-675 imparte rudele defunctului in patru clase de mostenitori, care sunt enumerate in urmatoarea ordine de preferinta: - clasa descendentilor in linie dreapta (copii, nepoti, stranepoti, stra-stranepoti, etc), la infinit fara limita de grad; - clasa ascendentilor privilegiati (parintii defunctului, din casatorie si din afara casatoriei) si a colateralilor privilegiati (fratii si surorile defunctului si descendentii acestora); - clasa ascendentilor ordinari (bunicii, strabunicii defunctului etc); - clasa colateralilor ordinari (unchii si matusile, precum si verii primari ai defunctului). Deosebit de clasele de mostenitori enumerate de Codul civil, intre mostenitorii legali figureaza si sotul supravietuitor, chemat la mostenire de legea nr. 319/1944. Sotul supravietuitor este chemat la mostenirea defunctului in concurs cu fiecare clasa de mostenitori, avand un drept distinct. Ordinea in care rudele din aceeasi clasa sunt chemate la mostenire este determinata de gradul de rudenie, prin care se intelege intervalul ce desparte doua nasteri sau generatii. In cazul cand nu exista mostenitori din niciuna din cele patru clase de mostenitori si nu exista nici sot supravietuitor al defunctului, iar defunctul nu a dispus in mod valabil de bunurile sale nici prin testament, mostenirea devine vacanta si se cuvine statului potrivit art. 680 C. civil. Ca o concluzie general valabila se poate desprinde ideea ca este foarte important sa sti „cine esti TU?” si „Cine-i neamul TAU?”, de acest lucru depinzand uneori intreaga ta viata, mai ales stiind faptul ca „Cine-si uita trecutul, n-are viitor”, insa nu trebuie cazut nici in cealalta extrema, sa traiesti in trecut, caci pierzi prezentul si n-ai viitor. Bibliografie:Codul civil romanCostescu M.I.- „Conditiunile necesare pentru contractarea casatoriei legitime la romani si la romani”, Bucuresti- 1900Gaius- „Institutiunile”, Editura Academiei Romane, Bucuresti 1982Ilut Petru – Sociologia si Antropolia familiei, Ed. Polirom, Iasi 2005Noul dictionar Universal al limbii romane, Ed. Litera International, Bucuresti 2009Voinea Maria – Familia si evolutia sa istorica, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1978

Pagina 2 din 2 - Rudenia