"Rondelul rozelor ce mor"de Alexandru Macedonski

Date despre autor.Alexandru Macedonski apartine literaturii romane de la sfarsitu secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea.Aceasta perioada literara are particularitatea ca se afla la interferenta curentelor literare. Dumitru Micu apreciaza ca in opera lui Macedonski "parnasianismul fuzioneaza cu romantismul,clasicismul,naturalismul,decadentismul,simbolismul".In timp ce Tudor Vianu il plaseaza pe Macedonski printre clasicii literaturii romane,caracterizandu-l ca fiind "unul dintre poetii care,pornind de la experientele fundamentale ale sufletului omenesc,au atins in cantecul lor armonia si plentitudinea,faurind modele durabile pentru intreaga creatie ulterioara",scriitorul este revendicat de ideologia altor curente literare.El este teoreticianul curentului innoitor numit simbolism,publicand articolele "Poezia viitorului"si"Simbolismul" pentru a-si arata adeziunea la noua grupare.Poezia sa insa,desi contine elemente simboliste,denota un limbaj mult prea explicit.Opera sa contine,de asemenea,elemente parnasiene,dar care nu pot fi detectate in stare pura. Universul poeziei sale contine urmatoarele volume:"Prima verba"(1872),"Poezii","Excelsior","Flori sacre","Poema rondelurilor". Poema rondelurilor.Rondelul este o poezie cu forma fixa alcatuita din 13 versuri,3 catrene si un vers liber,iar primele doua versuri sunt asemenatoare sau identice cu ultimele doua versuri ale strofei a doua,versul independent fiind reluarea primului vers. Macedonski preia structura rondelului din literatura franceza,compunand,intre 1916 si 1920,54 de astfel de poeme integrate volumului publicat postum,in 1927,intitulat "Poema rondelurilor".Volumul cuprinde cinci cicluri:"Rondelurile pribege","Rondelul celor patru vanturi","Rondelul rozelor","Rondelurile Senei","Rondelurile de portelan"si constituie opera sa de maturitate deplina,ilustrativa,in special,prin perfectiunea formala. Aparitie.Tema."Rondelul rozelor ce mor" este cel mai cunoscut poem incadrat in cel de-al treilea ciclu,fiind construit pe tema perisabilitatii. Structura si semnificatii.Poezia respecta structura rondelului,fiind alcatuita din trei strofe si un vers liber,imbinand rigoara parnasiana a perfectiunii normale cu fondul de idei bazat pe corespondenta de factura simbolista intre planul exterior si cel interior. Laitmotivul poeziei-rozele-simbolizeaza puritatea,frumusetea,gingasia naturii;acestuia i se alatura,de fiecare data,constructia atributiva "ce mor",care denota perisabilitatea lor,manifestata atat in plan exterior,"in gradini",cat si in cel interior:"si mor si-n mine".Prezenta pronumelui personal de persoana intai,marca gramaticala a eului lirc,interiorieaza mesajul poeziei si sugereaza,totodata,corespondenta dintre natura si sentimentele umane.Destinul individului este similar cu cel al rozelor,a caror atingere prezenta este pusa in antiteza cu trecutul lor,fapt care accentueaza starea de tristete care domina intreaga poezie:"S-au fost atat de viata pline".Ca si speranta efemera in eternitatea clipei,rozele mor,lasand in urma nostalgia poetica. Trecerea timpului este sugerata prin repetarea cuvantului "vremea";aceasta trecere implica moartea si jalea in momentul perceperii "fiorului"mortii.Jalea si fiorul anticipeaza destinul tragic al florilor din gradini. "Amurgu-ntristator"este un simbol al sfarsitului de viata,completat de "valmasaguri de suspine".Moartea,numita metaforic "marea noapte care vine",este intampinata cu resemnare de florile care "duioase-si pleaca fruntea lor". In aparenta,poezia descrie ofilirea rozelor in gradini;in esenta,insa,ea are implicatii existential-umane,referindu-se la perisabilitatea individului in lume,la destinul sau tragic si totusi acceptat cu resemnare,la moarte:"E vremea rozelor ce mor". Starea de spleen,corespondentele,muzicalitatea versurilor realizata prin refren,prin rima imbratisata,masura de 8-9 silabe,sinestezia(imbinarea vizualului cu olfactivul prin prezenta "rozelor",dar si cu auditivul,prin "suspine")sunt elemente care se inscriu in estetica literara simbolista. Concluzie.Rondelurile macedonskiene constituie o lirica a originalitatii,care imbina armonios forma parnasiana cu fondul romantic sau simbolist.Rondelul a fost en vogue n secolul al XV-lea n Frana, prin poeii Villon, Clement Marot i denumea - la origine - un cntec i un dans, iar la sfritul secolului-al XIX-lea rondelul devine o poezie de virtuozitate la parnasieni. Alexandru Macedonski preia modelul rondelurilor de la poeii francezi Maurice Rollinat i Th. de Banville.Rondelurile macedonskiene au fost scrise ntre anii 1916-1920, i aparin creaiei de maturitate a poetului, care le-a publicat n volumul intitulat Poema rondelurilor abia n 1927. Volumul cuprinde cinci cicluri, fiecare avnd titluri semnificative: Rondeluri pribege, Rondelurile celor patru vnturi, Rondelurile rozelor, Rondelurile Senei i Rondelurile de porelan.Teoretician al simbolismului romnesc, Alexandru Macedonski (1854-1920) este preocupat de muzicalitatea versurilor, de efectele sonore ale cuvintelor, armoniznd unitar temele majore ale liricii macedonskiene, ntre care tema damnrii, deziluziile, starea depresiv ori starea de extaz sunt semnificative n lirica sa.Prozodia poezieiProzodia poeziei Rondelul rozelor ce mor respect trsturile specifice rondelului: din cele 13 versuri, primele dou Se constituie n refren pentru strofa a doua, fiind poziionate n finalul, acesteia, iar primul vers este i ultimul al poeziei. Rima este ncruciat, fiind numai dou rime (-or i -ine).Rondelul rozelor ce mor a fost creat n 1916 i ilustreaz, mai mult dect alte poezii, dou dintre trsturile ce definesc simbolismul: muzicalitatea versului i corespondena. Rozele sunt simbolul morii, existnd o coresponden ntre trsturile trandafirului i frumuseea efemer a vieii, idei care constituie tema poeziei programatice, prin care eul liric i exprim viziunea despre efemeritatea vieii i iminena morii.Strofa ntiIncipitul este reprezentat de refren, sintetiznd ideea central a poeziei: E vremea rozelor ce mor, / Mor n grdini i mor i-n mine-. Rozele simbolizeaz viaa care se scurge spre un final implacabil, ceea ce impresioneaz puternic simirea poetic, fapt susinut prin repetiia verbului definitoriu, pus la prezent, mor, moartea neierttoare nu ocolete nici florile ce simbolizeaz sentimentele poetului.Tristeea nostalgic a eului liric se manifest prin constatarea amar c viaa tumultoas i plin de triri interioare se stinge att de uor: -au fost att de via pline, / i azi se sting aa uor. Corespondena, ca principal modalitate artistic a simbolismului, este relevat aici prin simbolizarea vieii de ctre roze, flori ale cror trsturi se regsesc transpuse n valorile existenei: frumusee, delicatee, miros superb, emoie estetic. Tocmai de aceea viziunea liric asupra morii este tragic, avnd o mare ncrctur emoional, ceea ce argumenteaz calitatea de art poetic a acestei creaii.Strofa a douaStrofa a doua reliefeaz puternica reacie afectiv a eului liric, sugerat de un fior i o jale care cuprinde pe oricine, vznd ct de fragile sunt rozele. n aceast strof, substantivele concrete roze i grdini sunt dominate emoional de substantivele abstracte, articulate nedefinit: un fior, o jale. Starea sufleteasc permanent este aceea de spleen (dezgust de via), exprimat n refren, ambele caracteristice simbolitilor.Strofa a treiaStrofa a treia ilustreaz deprimarea eului liric sugerat de amurgu-ntristtor i de suspinele ce se manifest n vlmaguri. Moartea ca dezintegrare cosmic este sugerat de metafora marea noapte care vine, prevestit de rozele care i pleac podoaba corolei. Personificarea florilor, care Duioase-i pleac fruntea lor, amplific tragismul strilor sufleteti ale eului liric, care este copleit de tristee pentru trecerea lor efemer prin lumea material, idee exprimat prin versul liber. E vremea rozelor ce mor.Limbajul poeticLimbajul poetic se remarc prin formule artistice de factur ideatic - n tot rondelul exist numai dou substantive concrete, luate, din lumea material - roze i grdini, majoritatea cuvintelor fiind din zona abstractului i definind stri interioare, din structura emoional: fior, jale, suspine, ntristtor, duioase. Substantivul roze este determinat totdeauna de o propoziie atributiv, ceea ce sugereaz obsesia dispariiei oricror forme de via: rozelor ce mor.Verbele se afl la timpul prezent, cu valoare iterativ (repetativ), simboliznd ideea c ofilirea rozelor este un fenomen ce se manifest periodic -e, mor, se sting, se simte, curg -, sugestia descompunerii progresive a lumii vii fiind relevat prin prezentul anticipativ al verbului a veni: n marea noapte care vine. Metaforele amurgu-ntristtor i noaptea care vine sunt simboluri ale morii iminente, care va pogor peste ntreaga fire i n faa acestui sfrit inevitabil oamenii i florile nu pot dect s-i plece fruntea.Muzicalitatea versurilor este dat de msura de 8-9 silabe i de rima mbriat i de faptul c n toat poezia exist numai dou rime: -or i ine. Lirica lui Macedonski e o imens tensiune a spiritului, refuznd ceea ce i se d i tnjind dup ceea ce i se refuz, o aventur dincolo de orice securitate a rmului, n largul nelinitit al oceanului (Nicolae Manolescu).