romocia aurel rezumat teza de doctorat

5/11/2018 Romocia Aurel Rezumat Teza de Doctorat - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/romocia-aurel-rezumat-teza-de-doctorat 1/20

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞISPORTULUI

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ISTORIE, GEOGRAFIE ŞI RELAŢIIINTERNAŢIONALE

DEPARTAMENTUL DE ISTORIE

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

BIOGRAFIA ŞI ACTIVITATEA LUIMUSTAFA KEMAL ATATÜRK,

FONDATORUL TURCIEI MODERNE

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:Prof. univ. dr. Viorel FAUR

DOCTORAND: Aurel - Mircea ROMOCIA

ORADEA2010



CUPRINS

Introducere .......................................................................................................................................

1. Istoriografia cu privire la viaţa şi activitatea lui Mustafa Kemal Atatürk ................................

1.1. Bibliografie bazată pe cercetări asupra lui Atatürk ........................................................................1.2. Clasificarea bibliografiei şi a lucr ărilor referitoare la subiectul Atatürk ........................................

1.2.1. Biografii şi alte lucr ări despre Atatürk în Turcia .................................................................... 1.2.2. Biografii Atatürk în afara Turciei, - în limba engleză ............................................................ 1.2.3. Bibliografie despre Atatürk în România ..................................................................................

1.3 Personalitatea lui Mustafa Kemal Atatürk reflectată de mass-media ..............................................1.3.1. O bibliografie selectată a articolelor in limba engleză din epoca lui Atatürk .......................... 1.3.2. Presa şi Relaţiile Publice din Turcia .........................................................................................1.3.3. Presa din România ....................................................................................................................

2. Biografia lui Mustafa Kemal Atatürk. .........................................................................................

2.1. Mediul social şi de formare a tânărului Mustafa Kemal .............................................................. 2.1.1. Tărâmul ruinei, miletul şi tanzimatul ....................................................................................... 2.1.2. Familia, copilăria şi prima parte a educaţiei lui Mustafa ......................................................... 2.1.3. Influenţa familiei asupra lui Mustafa Kemal. Căsătoria şi femeile din viaţa lui ......................

2.2. Ascensiunea lui Mustafa Kemal .....................................................................................................2.2.1. Prima parte a carierei lui Mustafa Kemal ca şi ofiţer ...............................................................2.2.2. Maturizarea ofiţerului de stat major ......................................................................................... 2.2.3. Mustafa Kemal ataşat militar în Bulgaria Poziţia sa faţă de intrarea în Primul

R ăzboi Mondial ……………………….............………………………..………………............2.3. Marginalizarea factor de educaţie şi formare a caracterului liderului Mustafa Kemal ..........….. 1

2.3.1. Mustafa Kemal si Tinerii turci, relaţia cu Vatan .................................................................... 12.3.2. Rolul lui Mustafa Kemal în Campania din Gelibolu (Gallipoli) ……………........................ 12.3.3. Agonie şi extaz, eforturile unui general ………………………………….............…...……. 12.3.4. Înfrângerea turcilor. Mustafa Kemal în Palestina …………………………….............……..

2.4. Comunicarea în perioada formării lui Mustafa Kemal ................................................................. 1

3. Activitatea lui Mustafa Kemal Atatürk pentru f ăurirea Turciei ca stat naţional modern ... 1

3.1 R ăzboiul de eliberare …………………………………………………………………………….13.1.1. Planul de eliberare a naţiunii - 19 Mai 1919 ……………………………...……………….13.1.2. Incriminarea şi condamnarea la moarte a lui Mustafa Kemal Paşa ………...……………. 13.1.3. Stabilirea Marii Adunări Naţionale ………………………………………………………. 13.1.4. Mustafa Kemal şi R ăzboiul de Independenţă …………………………………………...... 13.1.5. Tratatul de la Sevres. Intensificarea luptei de eliberare ……………………………….…. 13.1.6 Conferinţa de la Londra ………………………………………………………………..….. 13.1.7 Ofensiva Turcă din vara anului 1922. Marea victorie a lui Mustafa Kemal ………...……. 13.1.8 Armistiţiul de la Mundaya. Conferinţa de la Lausane ……………………………………..

3.2 Fondarea Republicii Turcia; Schimbările aduse de Atatürk în viaţa socială a Turciei ….….…... 13.2.1 Sfâr şitul Sultanatului şi abolirea Califatului ………………………………………………..3.2.2 Alte reforme fundamentale ………………………………………………………….…….. 13.2.3 Noul alfabet in Turcia ……………………………………………………………..………..23.2.4 Reforma lingvistică în Turcia ………………………………………………………..……. 2



3.2.5 Reforma pălăriei, Reforma Calendarului, Reforma Codului Civil ………………….…….. 23.2.6 Votul universal – dreptul de a vota pentru femei …………………………………………. 2

3.3 Un nou partid politic în Turcia. Politica şi diplomaţia ……………………………………..…… 23.3.1 Sistemul politic. Alegerile în Turcia …………………………………………………...…. 23.3.2 Pluripartitismul …………………………………………………………………….……… 23.3.3 A cincea aniversare a fondării Republicii Turcia …………………………………………. 23.3.4 Diplomaţia lui Mustafa Kemal ……………………………………………………………. 23.3.5 Relaţiile turco-române ………………………………………………………………..…… 2

4. Posteritatea despre Mustafa Kemal Atatürk ….………………………………………….……2

4.1 Formarea simbolului Atatürk prin consolidarea unei noi referinţe, - Mustafa Kemal Paşa unofiţer de succes, rebel, cu intenţii patriotice ………………………………………………...…... 24.1.1 Remarcabilul Mustafa Kemal Atatürk …………………………………………………….. 24.1.2 Sensibilitatea lui Atatürk ………………………………………………………………..… 2

4.2 Înzestrarea turcilor de către Atatürk cu o nouă perspectivă asupra lumii ………………………. 24.2.1. Periodizarea : Teorie şi Metodologie …………………………………………………….. 2

4.3 Înscrierea numelui lui Atatürk în galeria marilor personalitati ale naţiunii turce şi ale umanităţii …. 24.3.1. Atatürk simbolul ………………………………………………………………………..…2

4.3.2. Liderul turc se stinge din viaţă, se desăvâr şeşte simbolul …………....………………….. 2

Concluzii ………………………………………………………………………………….……. 2

Cronologia Principalelor evenimente din viaţa lui Mustafa Kemal ………………………….…2Reformele şi cronologia adoptării lor ………………………………………………………….… 2Cele şase principii fundamentale ale kemalismului ………………………………………………2Viziunile lui Atatürk asupra economiei şi asupra politicii externe …………………………...…2Abrevieri ........................................................................................................................................... 2Îndrumar fonetic pentru limba turcă ............................................................................................. 2Glosar ………………………………………………………….…………………………………… 2

Bibliografie ………………………………………………………………………………………… 3Anexe



Introducere

Ghazi1 Mustafa Kemal Atatürk, fiu al lui Ali Rıza şi Zübeyde Hanım s-a născut la 19 mai (dată adoptată2), când a primit numele Mustafa şi la care de-a lungul vieţii a mai fost adăugat nu Kemal 3 , iar mai apoi Atatürk 4. A fost ofiţer în armată, un om de stat revoluţionar, fondatorul RepuTurcia şi primul său preşedinte. Mustafa Kemal a fost căsătorit doar pentru o scurtă perioadă de timpdupă 57 de ani de viaţă, deosebit de activă, a murit r ă pus de o boală necruţătoare, la 10 noiembrie 1938

Cunoaşterea vieţii şi mai ales a activităţii lui Mustafa Kemal Atatürk, este privită cu de

justificare, diferit de către turci, de către publicul din ţările vecine (am putea vorbi chiar de un specific aal celui din Balcani) şi de către publicul occidental sau lumea musulmană. Evident şi scrierile auinfluenţate de către aşteptările publicului din ţările respective. Pentru turci, şi în special pentru politiccare i-au urmat lui Atatürk până în zilele noastre, aceste aşteptări, au fost marcate mai ales de inte pragmatic dat de necesitatea finalizării reformelor iniţiate de către acest mare om de stat al secolului trec

Adevărul istoric privitor la viaţa lui Mustafa Kemal l-am extras printr-o interpretare realiacestor scrieri şi a diferitelor izvoare şi deseori cu explicitarea corectă a motivaţiei fiecăreia dintre ele pornit cercetarea vieţii şi activităţii personajului f ăr ă a căuta să ne îndepărtăm de o anumită influ propagandistică, evidentă în cazul lui Mustafa Kemal, chiar explicabilă, conştienţi fiind de faptul casemenea demers este nu numai dificil, dar chiar şi inutil. Mai ales când de la început am constatat adev poreclei Kemal5, transformată în nume si apoi în renume; şi despre care trebuie să recunoaştem a exist

moment când a fost accentuată impresia - „de prea mult pentru a fi adevă rat ”. Constatăm apoi faptMustafa Kemal Atatürk a fost şi este, foarte respectat de simpatizanţii turci, precum şi de cei str ăini, daro oarecare măsur ă şi pe undeva paradoxal, chiar de către adversarii săi politici sau inamicii militari6.

Teza este rezultatul parcurgerii unui mare volum de informaţii şi cu siguranţă nu face referire lautorii şi toate lucrarile scrise despre personajul cercetat însă obiectivul principal al cercetării care a propus de la început a fost atins. Am realizat o biografie a unui preşedinte reformator într-un stat islaun instrument util pentru cei care doresc să facă analize geopolitice în orientul mijlociu şi Asi biografie a lui Mustafa Kemal Ataturk, conducător militar desăvâr şit şi preşedinte reformator poatelecţie despre cum trebuie să fie un preşedinte al unui stat aflat în dificultate.

Lucrarea este o sinteză de peste 270 de pagini la care am adăugat peste 20 de pagini şi anexe ajutăcu un număr de peste 170 de pagini cu fotografii, hăr ţi şi schiţe dar şi fotocopii a unor documente origi

Biografia personajului a fost realizată deasemenea de către autori turci şi str ăini mai ales în lengelză, germană, franceză şi în turcă, motiv pentru care am urmărit realizrea unei noi interpretăcontextual actual analizând lucr ările realizate şi cercetând sursele la care se face referire, dar şi urmdeasemenea dacă unele izvoare au fost utilizate eronat pentru a face rectificările ce se impun analizarea surselor noi, folosirea izvoarelor inedite, mai ales, a celor narative, cu mult discernămâ prudenţă, critica de text constituind un moment important în elaborarea lucr ării.

1 Gazi sauGhazi – (En.) used as a title of honor in the Ottoman empire, generally translated as the Victorious, for military officers of high rank, who distinguished themsthe field against non-Moslem enemies (a fost acordat caşi titlu de onoare în imperiul Otoman (n.n. acordat lui Mustafa Kemal de către parlamentul turc în timpul R ăzbIndependenţă) în general se traduce ca Victoriosul, pentru ofiţeri superiori, militari, care sau distins pe câmpul de luptă împotriva inamicilor non-muhttp://en.wikipedia.org/wiki/Ghazi, paginăconsultată în 8 octombrie 2007.

2 19 Mai 1919, este data la care Mustafa Kemal Paşa a venit în Samsun, de unde mai apoi a declanşat r ăzboiul de independenţă, prima etapă a revoluţiei kemadatorităfaptului cădata naşterii sale, undeva în primăvara anului 1881 era incertă şi pentru căacest moment a fost dupăaceea considerat în fapt renaşterea speranţe poporul turc, preşedintele Kemal Atatürk a adoptat aceastăzi ca fiindşi data naşterii sale.

3 Kemal (turcă) – perfecţiune şi maturitate.4 Atatürk (turcă) – se traduce părintele turcilor.5 Salâhi R. Sonyel, Atatürk – the founder of modern Turkey (Atatürk – fondatorul Turciei moderne),Editura Turkish historical society printing house, Ankara, 1989, p. 26 Winston Churchill - Primul ministru al Mari Britanii, în Mesajul de condolea ţ e adresat cu ocazia decesului preşedintelui Turciei M

Kemal Ataturk (En.) …“Atatürk’s death is not only a loss for the country, but for Europe is the greatest loss, he who saved Turthe war, and who revieved a new The Turkish nation after the war” ( …“Moartea lui Ataturk nu este doar o pierdere pentru ţar ă, Europa este cea mai mare pierdere, el cel care a salvat Turcia în r ăzboi şi a reânviat o nouă naţiune Turcă după r ăzboi”); Apud DSotiropoulos, Orlofika kai elleniki istoriografia (…) lucrare ce poate fi consultată pe http://maillists.uci.edu/mailman/publicl/2007-September.txt.gz, Prezintă un alt exemplu relevant; referitor la faptul că se spune la un moment dat, că urmare a bunelordintre Grecia şi Turcia, primul ministru al Greciei Eleftherios Venizelos ar fi propus ca Mustafa Kemal Atatürk să fie nominal premiul Nobel pentru Pace., pagină consultată în 8 octombrie 2007.



Rezumat capitolul 1Istoriografia cu privire la viaţa şi activitatea lui Mustafa Kemal Atatürk

Constituirea sau folosirea unei liste bibliografice pentru o cercetarea monografică este la fimportantă ca şi identificarea tututor izvoarelor ce urmează a fi folosite. În ceea ce priveşte realizareacercetări asupra lui Atatürk, despre care s-a scris foarte, mult constatăm că este un demers fundamental.

În Turcia, unde domeniul sistematizărilor şi al conceptului bibliografic, potrivit studiului as bibliografiilor lui Atatürk, realizat de către profesorul Özer Soysal, constatăm că au fost perceinadecvat7, primul pas a fost f ăcut până la urmă, de un autor european în anul 1941. Astfel, intermediul studiului lui Herbert Melzing, intitulat Bibliografia despre Atatürk 8 , avem disponib primă bibliografie asupra acestui subiect. Unul dintre studiile recente apar ţinătoare acestui domenfost publicat în anul 1984, cu titlul Atatürk Bibliyografyaları ( Atatürk Bibliography / Bibliog Atatürk). El a fost realizat de către Leman Şenalp, pentru a indica publicaţiile care au apărut cu oaniversării a 100 de ani de la naşterea lui Atatürk şi este considerat ca fiind una din cele mai bune ‘ s primare’ de acest fel, datorită ‘metodei de cercetare’ pe care o foloseşte.

Un alt aspect chiar mai important şi oarecum specific, remarcat de profesorul Özer Sodespre ‘bibliorgafiile referitoare la Atatürk ’, este că până în prezent, sunt produsul efortului indivşi au reuşit să obţină suportul instituţional doar în faza publicării. Prin urmare, ar deveni potrivit penlucra la o ‘ Bibliografie despre Atatürk ’, ca activitatea să fie preluată de o instituţie, cu obligaţia legdatoriei de a se îngriji de ‘Cercet ă rile despre Atatürk ’. În acelaşi mod, o instituţie trebuie să organio unitate pentru a forma nucleul unui punct de ‘ Documentare despre Atatürk ’9. Necesitatea considunui caracter universal al ‘ Bibliografiei despre Atatürk’ este o realitate10. Instituţiile create, şi maidezvoltarea lor în ultima perioadă, realizează posibilitatea constituirii unei atotcuprinzătoare ‘ Bibliogdespre Atatürk’ . În acelaşi timp trebuie să privim şi dintr-o perspectivă pragmatică, – faptul că o inflaţtitluri despre Atatürk poate “ascunde” lucr ările cu adevărat importante. Soluţia se pare că vine deinstituţie creată în 1983, - Atatürk Arastirma Merkezi (Centrul de Cercet ă ri Atatürk )11.

Principalele biografii folosite la edifciarea acestei lucr ări sunt: Atatürk the Birth of a Nation (Ata Na şterea unei na ţ iuni) , a lui Patrick Balfour Kinross; Atatürk: The Biography of the founder of MoTurkey(Atatürk: Biografia fondatorului Turciei Moderne) scrisă de Andrew Mango; DagobertMikusch Ghazi Mustafa Kemal, Zwischen Europa und Asien (Gazi Mustafa Kemal omul dintre Europa şi Alucr ări a unor autori turci precum Salâhi R. Sonyel, Atatürk – the founder of modern Turkey (Atat fondatorul Turciei moderne); şi E. Behnan Şapolio, Kemal Atatürk ve Milli Mücadele Tarihi (K Atatürk şi Istoria Eliber ă ri Na ţ ionale), am folosit şi lucr ări generale precum cea a lui Suna Kili Atatürk Revolution a paradigm of modernization, (Revolu ţ ia lui Ataturk o paradigma a moderniză rii)speciale a căror listă este detaliată în Bibliografia tezei alături de prezentarea surselor primare şi inedite.

Bibliografie româneasca despre Atatürk Cartea Profesorului Gheorghe Dragoş, de la Cluj, are meritul de a fi prima biografie Atatürk s

de un român, fiind publicată în 1935. De atunci au mai scris şi publicat în România biografii completconducătorului turc: Petre Ghiaţă şi Mustafa Ali Ekrem. Apoi românii au beneficiat, încă din timpul lui Mustafa Kemal Atatürk, de o traducere a biografiei scrise de către germanul Dragobert V. MiInformaţii biografice despre Atatürk au fost publicate deasemenea de mai mulţi autori români, din caaceastă teză am f ăcut referire doar la cele substanţiale, prin elementele de noutate, vizavi de inform preluate din lucr ări ample ale autorilor str ăini consacraţi şi care au publicat în limba engleză.

7 Apud Özer Soysal, op.cit., pagină consultată in 20.10.2007. Face referire la o idee din cartea One Man (Un Om), Remzi PubHouse, Istanbul, 1963-1965, volumul 1, “Foreword”; volumul 3, p. 577

8Herbert Melzing, Ataturk Bibliography, The Life of the Eternal Leader Ataturk, War of Liberation and Scientific Guide for The T Revolution (Bibliografie Ataturk, Viata eternului lider Ataturk, Razboiul de Eliberare si Ghid Stiintific pentru Revolutia Turca ), EZerbamat Publishing House, Ankara 1941;

9 Özer Soysal, op.cit.,, http://www.mkutup.gov.tr/ataturk/soysal-eng.html , pagină consultată în 20 octombrie 2007.10 Ibidem 11 Atatürk Arastima Merkezi, Gazi Mustafa Kemal Ataturk’un Hayati, Editura Hazirlayan Hüseyin Tosun, Ankara, 2003 , 700 pagini



Rezumat capitolul 2Biografia lui Mustafa Kemal Atatürk

Mediul social şi de formare a tânărului MustafaTânărul Mustafa avea să se nască într-un oraş important din Imperiul Otoman, Salonic, iar via

caracter multinaţional din acel or ăşel, târg şi port, avea să-i fie prima influenţă în formare şi educare.apoi a avut ocazia să vadă toate colţurile imperiului şi chiar să-l compare cu alte ţări în care a călătorit.

Este important să percepem de la început acest mediu, pentru a înţelege cum s-a edificat ac

personalitate, cum şi-a format caracterul şi de ce uneori a acţionat surprinzător, luând pe toată lumea pe nepredar, totodată, r ămânând extrem de calculat şi urmând o logică puternică, care a uimit lumea timpului său.

Familia, copilăria şi prima parte a educaţiei lui Mustafa KemalPerioada formării liderului Mustafa Kemal Atatürk, începe cu educaţia din copilărie pe c

primit-o în familie şi din mediul social, în care a tr ăit primii ani ai vieţii. Influenţa traiului din carmusulman al Salonicului, în care s-a născut, cu viaţa specifică a comunităţii, cu bunul simţ dobânditeducaţia într-o comunitate mică, unde toţi oamenii se cunosc, şi-a pus amprenta asupra personalităţii Nu în cele din urmă nivelul educaţiei şi pregătirii tatălui, a mamei, precum şi clasa socială de mijlocare aceştia f ăceau parte, aveau să-şi pună imperceptibil amprenta asupra deciziilor pe care urma să le

Putem spune că mediul de familie a determinat prima etapă a formării tânărului Mustafsfâr şitul căreia a devenit capabil a înfrunta viaţa. Această etapă s-a încheiat devreme pentru el; era, to

un copil la intrarea în liceul militar (avea 14 ani). A urmat apoi formarea pentru cariera de ofiţer, carenu a încheiat formarea sa ca şi lider militar; aceasta nu a încetat, de altfel, pe tot parcursul cariereimilitare fiind într-o permanentă competiţie cu sine, ambiţios şi dornic să cunoască cât mai mult.

În final, pregătirea şi formarea celui care va f ăuri Turcia modernă s-au constituit într-un proces mai lung, care nu s-a încheiat nici măcar odată cu începerea acestei opere de construcţie. Ţinând cont de fapt, am structurat în cele ce urmează, după câteva date biografice, etapele importante ale formării şi preglui Mustafa Kemal pentru asumarea funcţiei de preşedinte şi lider suprem al Republicii Turcia.

Rezumat capitolul 3Activitatea lui Mustafa Kemal Atatürk pentru f ăurirea Turciei ca stat naţional mod

R ăzboiul de eliberareRezultatul revoluţiei kemaliste, din păcate nu a fost tr ăit de marele lider turc, care însă cu siguran

întrezărit, el fiind un vizionar atât în ceea ce priveşte drumul democratic al ţării sale, cât şi referitor la loculEuropa. Aceste teze au fost de nenumărate ori subliniate în discursurile sale, în întâlnirile avute cu limportanţi ai vremii. Astfel, americanilor le-a spus că Turcia este o ţar ă democratică, la fel ca şi Statele Ucucerindu-i nu doar prin afirmaţie, ci şi prin demonstrarea ei. De altfel, a ar ătat cu prisosinţă şi în alte mînclinarea sa spre democraţie, într-o vreme când la modă erau dictaturile, fie cele fasciste şi naziste din Europa, fie cele comuniste ruseşti care au otr ăvit estul continentului după a doua conflagraţie mondială.

Specificul vieţii politice din Turcia, cu rolul de referinţă pe care l-a avut şi încă-l mai are, arîn garantarea secularismului statului, pentru o perioadă destul de îndelungată, cu derapaje şi reven produs, totuşi, un mod diferit de funcţionare a democraţiei în Turcia atât în timpul lui Atatürk cît

perioada ce a urmat după trecerea sa în nefiinţă, faţă de modul în care au funcţionat democroccidentale aceasta creând dezbateri şi uneori îndoieli referitoare la doctrina socială turcă a kemalişt

Împărţirea Imperiului Otoman – 1918În data de 30 Octombrie 1918 otomanii capitulează în faţa Aliaţilor, fapt consemnat şi cons

în Armistiţiul de la Mudros12. Acest armistiţiu, poate fi considerat ca fiind începutul constituirii l

12Erik J. Zürcher, Turkey: A modern history, Editura I.B. Tauris, Londra, 2003, p. 133; Armistiţiul de la Moudros semnat la 31 octobrie 1Moudros de către Amiralul Calthorpe, comandantul formaţiunii navale Britanice din Marea Neagr ă, şi de către delegaţia Otomană condminstrel turc al marinei Hüseyin Rauf Bey, reprezenta cu adevărat capitularea Otomană. Cele 25 de articole conţineau prevederi referitocuparea militar ă a Strâmtorilor care urmau să fie controlate de Antanta, precum şi calea ferată respectiv liniile telegrafice, demobilizdezarmarea trupelor otomane, ci excepţia a cîteva contingente necesare apăr ării ordinei publice, capitularea tuturor trupelor otoma



arabe şi în acelaşi timp a creat premiza ridicării la luptă a turcilor şi a realizării Turciei moderne. Returcilor, la împăr ţirea Imperiului şi la prevederile Tratatului de la Sevres, care a urmat armistiţiul prin care, se reducea dramatic teritoriul controlat de către aceştia la dimensiunea câtorva provreunite în regiunea Anatoliei centrale, s-a constituit în motivul ridicării la luptă şi apoi al declanR ăzboiului de Independenţă. Un grup de generali, în frunte cu Mustafa Kemal Paşa au organizat acluptă, pe care au condus-o transformând-o din stadiul rezistenţei prin lupte de gherilă împoocupantului, într-un r ăzboi total prin care se urmărea eliberarea tuturor teritoriilor locuite de turcrearea condiţiilor pentru constituirea unui nou stat: Republica Turcia.

Generalul Mustafa KemalLa sfâr şitul Primului R ăzboi Mondial, Mustafa Kemal Paşa avea 37 de ani. Era un tânăr ge

controversat, iubit şi apreciat de camarazi, perceput de întreg poporul turc ca fiind o legendă vie, d pismuit, sau cel puţin neapreciat, oricum suspectat ca nefiind de încredere, de către sultan şi camarila sÎn perioada imediat următoare încheierii Primului R ăzboi Mondial, Mustafa Kemal, a fost numcomanda celei mai mari Divizii Otomane; o structur ă importantă a Armatei, denumită YıldOrduları14. După armistiţiu, oricum această structur ă a fost desfinţată, iar generalul avea să se întoîn data de 13 noiembrie 1918, într-un Istanbul trist şi umilit aflat sub ocupaţie. I s-a atribuit, de acdată, o funcţie administrativă în Ministerul de R ăzboi Harbiye Nezareti. Tot în acest timp, se petrocuparea Turciei continentale, de către for ţe britanice, italiene, franceze şi greceşti aşa cum am relat

Planul de eliberare a naţiunii (19 Mai 1919)

Generalul Mustafa Kemal a fost numit, la 30 aprilie 1919, inspector al Armatei a IX-a. În aczi, el a luat contact cu forurile competente din zonă, pentru a stabili clar atribuţiile pe care le aveîndeplinit în Anatolia şi a fixa caracterul acestor misiuni.

Mustafa Kemal, fusese numit inspector al trupelor din Anatolia, prin aranjamente de culisesultanului i-a fost indusă idea că rolul său este să tempereze lucrurile şi să adapteze armata turcă la situaţie. Intenţiile sale erau total contrarii, motiv pentru care nu a pierdut nicio clipă după sosirea sSamsun, pentru a identifica toate măsurile care trebuiau luate ca să ridice poporul la lupta de elibeAvea în minte chiar mai mult, ştia exact unde dorea să ajungă şi a reuşit să facă vizibile fiecare intensa etapă cu etapă, la momentul potrivit, în aşa fel încât să nu tulbure mersul înainte a lucrurilor.

Declaraţia de la Amasya.Primul r ăspuns oficial al turcilor, prin care anunţau constituirea mişcării de rezistenţă, a înc

cu o circular ă pe care Mustafa Kemal a anunţat-o pe 22 iunie 1919, la Amasya15. Declaraţia statua fcă: "libertatea na ţ iunii va fi restaurat ă prin rezolvarea şi determinarea na ţ iunii de că tre ea însAici, la Amasya, din grupul ofiţerilor semnatari, s-au remarcat cinci care au realizat împreună primude curaj şi de asumare a responsabilităţii, au cerut deasemenea reuniunea, cât mai repede cu putinunui Congres la Sivas. Aveau nevoie de un sprijin naţional, reprezentitivitate, pentru a pune în apl planul de eliberare. Semnatarii documentului au fost Mustafa Kemal , Ali Fuat 16, Hüseyin Rauf 17, R Bele,18 iar Kazım Karabekir 19 şi Cafer Tayyar 20 au aderat ulterior.

provinciile arabe şi eliberarea prinzonierilor de r ăzboi ai Antantei deţinuţi de către otomani (f ăr ă schimb de prinzonieri de celalaltă parte). Mgermani şi austrieci trebuiau să păr ăsească ţara în maximum două luni. Cea mai periculoasă clauză din punctual de vedere al otomani prevăzută în articolul şapte, care stipula că Antanta avea dreptul să ocupe orice teritoriu din fostul spaţiu al imperiului ottoman dacă consisecuritatea sa era ameninţată. Articolul 24 dădea dreptul Antantei să intervină militar în provinciile armene dacă ar fi constatat tulbur ări de naafecteze legea şi ordinea. Aceste articole puteau permite Antantei să folosească for ţa mai mult sau mai puţin în baza unor decizii la propria dicondiţii necruţătoare au fost acceptate – uneori chiar sprijinite într-u implementare cu ajutor – de către otomani. Când mişcarea de rezistenţă dr ăzboi a fost întemeiată şi dezvoltată, liderii acesteia nu au protestat împotriva armistiţiului aşa cum a fost redactat ci împotriva modului Antanta a abuzat de aceste condiţii. Efectele armistiţiul s-au produs începând cu a doua zi devenind efectiv în întregimea sa;

13 Vezi anexa 4 din această lucrare – Fotografia generalului Mustafa Kemal realizată de către prietenul său Rauf, p. 3014 Tr. Yıldırım Orduları Gurubu (En. Thunder Groups Command, Comanda Grupului Fulgerul) Mustafa Kemal la înlocuit la comandă

generalul german Liman von Sanders.15 Vezi anexa 6 din această lucrare, ”Cinci de aur.” Principalii semnanatari a-i Declara ţ iei (sau Circularei) de la Amasya, Mustafa K

Atatürk, Ali Fuat, Kâzım Karabekir, Refet Bele, Hüseyin Rauf Orbay, p. 3616 Ali Fuat Cebeşoi (n. septembrie 1882, İstanbul – d. 10 ianuarie 1968, İstanbul) a fost un of ţer otoman, general turc, politician şi om de stat. Pr

dintr-o familie bună din Istanbul İsmail Fazıl Paşa a fost tatăl său iar mama se numea Zekiye Hanım. A intrat la Şcoala de R ăzboi îi 1902 şi a aColegiul Turc de R ăzboi în1905 fiind primul în clasa sa aceeaşi în care Atatürk a fost al doilea.



La 25 iunie generalul întruneşte reprezentanţii populaţiei în congres, la Erzurum, aşa cum au staOraganizarea nu a fost deloc uşoar ă, iar delegaţii au venit cu greu, unii au ezitat datorită măsurilor peguvernul sultanului le-a luat, destituind comandanţii şi şefii administraţiei, care intrau în contact cu MuKemal şi i se supuneau. El s-a luptat cu ei, str ăduindu-se sa-i convingă că puterea sultanului nu poate opera alor şi că trebuie sa-şi ia soarta în mâini21. La 8 iulie 1919, Sultanul, înfuriat, îi anulează numirea de inspgeneral de armată, însă Mustafa Kemal nu se sperie de vorbe. El era deja cunoscut ca fiind un om al fapteloom de acţiune, iar sub protecţia camarazilor săi de arme era în plină desf ăşurare, pe un drum ireversibil.

Rezultatul Congresului de la Erzurum

Principalul rezultat al desf ăşurarii acestuia a fost considerat elaborarea unui manifest conţinea următoarele principii şi rezoluţii:

1. Toate păr ţile componente ale patriei care se află în interiorul frontierelor naţionale formun întreg indivizibil.2. În caz de invazie a teritoriului turc sau de amestec în treburile interne de c ătre str ăini, scazul dizolvării guvernului otoman, naţiunea hotăr ăşte, în unanimitate, să se apere şi să reîmpotriva tuturor ameninţărilor de orice fel.3. În cazul în care guvernul la Istanbul este în incapacitate de a păstra independenţa ţării şi menţisecurităţii sale, un guvern provizoriu va fi înfiinţat în scopul de a proteja aceste obiective. Acest gutrebuie ales de către Congresul Naţional iar, în cazul în care Congresul nu este întrunit în sesiumomentul respectiv, guvernul trebuie să fie ales de către Comitetul Reprezentant.

4. Obiectivul principal este de a uni resursele naţiunii într-o for ţă de guvernământ şi de a stvoinţa naţiunii ca puterea suverană.5. Numărul de privilegii acordat minorităţilor creştine şi care ar putea afecta suverani politică a turcilor să nu afecteze echilibrul social.6. Nu va fi acceptat niciun mandat str ăin sau protectorat.7. Se va face tot ce este posibil pentru a se asigura convocarea imediată a Adunării Naţiona pentru a stabili modul de control asupra activităţii guvernului22.

17 Hüseyin Rauf Orbay (n. 27 iulie 1881–d. 16 iulie 1964), a fost un ofiţer de marină turc şi om de stat , născut in Istanbul. Tatîl său a fost abkhaziao familie ce apar ţinea clanului Ashkharywa iar mama sa era din Creta. Ca şi ofiţer al marinei otomane a dobândit faimă prin acţiunile sale ca şi comal crucişătorului Hamidiye în timpul Primului R ăzboi Balcanic. În 31 octombrie, 1918, el a semnat Armistiţiul de la Mudros din funcţia de Min

Marinei, tratat prin care s-a încheiat participarea Imperiului otoman la Primul R ăzboi Mondial. La începutul R ăzboiului de Independenţă el a demdin funcţie şi a plecat la Ankara pentru a colabora cu Kemal Atatürk. A participat la Congresele de la Erzurum si Sivas. În 1924 a fost unufondatorii Partidului Progresiv Republican Terakkiperver Cumhuriyet Fırkasi, în opoziţie cu Partidul Republican al Poporului, partidul lui Atat1925, când acest partid a fost închis, a plecat în exil în Europa timp de zece ani. Mai târziu al ături de alţi opozanţi a fost reabilitat iar toate acuzaţiileaduceau au fost înlăturate şi a devenit membru al parlamentului Turc.

18 Refet Bele Abraham (n. 1881, Salonic – d. 3 octombrie 1963, Istanbul), militar turc şi politician, a fost unul dintre initiatorii Razboiului de Indepemembrua al grupului celor cinci comandanţi alături de Mustafa Kemal Paşa, Ali Fuat Paşa şi Rauf Orbay Kazim Karabekir. În anii Republicii Tservit ca şi Ministerului de Interne şi ca Ministeru al Apararii Nationale. Declarat Gazi, erou de r ăzboi, Rafet Paşa, după 19 mai 1919 când MKemal ajunge la Samsun a r ăspuns apelului pentru R ăzboiului de Independenţă. La finalul R ăzboiului de Independenţă după semnarea tratuluMundaya el a reprezentat Guvernul de la Ankara în relaţia cu padishahul. A intermediat deasemenea numirea noului calif, Abdülmecit I, a cărui aca supravegheat-o ulterior. În perioada următoare relaţia lui Refet Bele cu Mustafa Kemal Paşa s-a deterirorat datorită neintelegerile legate de fo primului partid de opoziţie, Partidul Republican Progresist, fiind printre fondatorii acestuia. Este unul dintre cei acuza ţi de punerea la cale a asasinMustafa Kemal la İzmir. După inculparea în tentativa de asasinat, deoarece a fost achitat a încercat să se apropie de din nou de Ataturk, este unul doi deputaţi (alături de Ali Fuat Paşa) care a obţinut scaun de deputat independent în parlament. Aceste posturi de deputat independent fiind incluspulberarea opoziţiei.

19 Musa Kâzım Karabekir (n. 1882, Istanbul – d. 26 ianuarie , 1948, Ankara) general turc şi politician. A fost comandantul ArmaEst a Imperiului Ottoman la sfâr şitul Primului R ăzboi Mondial, iar o perioadă înaintea decesului a servit ca şi Purtător de CuvMarii Adunări Naţionale.

20 Cafer Tayyar Eğilmez, (n. 1877, Pristina – d. 3 ianuarie 1958, Istanbul) a fost un militar turc şi politician. Guvernator al regiunii Tracia şi adjKuva Comitetul Naţional, în timpul R ăzboiului de Independenţă şi Republica din Tracia, având atribuţii de reglementare. Unul dintre fonPartidului Progresist, Eğilmez Cafer Tayyar este fiul că pitanului Enma Bey erou la Plevna. A început cariera militar ă la liceul militar din Monabsolvit Harbiye în 1903, cu gradul de că pitan. S-a alăturat organizaţiei Uniune şi Progres, în 1907 la Skopje, care după ce aceasta a ajuns la pa devenit partid. Odată cu acest moment, provocat de lovitura Junilor Turci, a fost numit, cu gradul de maior guvernator provinial. A luR ăzboaiele Balcanice în Corpul 16 - Erkan-i Harbiye unde a fost promovat. În perioada 1915-1916 a luat parte la Campania Gallipoli, iar la. sfcelui al doilea R ăzboi Mondial s-au alăturat R ăzboiul de eliberare şi a fost numit comandant al Frontului Trakya. După închiderea acestui prevolta Sheikh-ului Said a fost judecaţ. La fel ca şi în situaţia precedenţilor a urmat o perioada în care nu am mai fost activ politic.

21 Mikush D. V., op. cit., p. 17622 Mustafa Kemal Atatürk, op.cit., p. 2



Congresul de la Sivas (4 la 11 septembrie 1919) După reuşita acestor prime acţiuni, Mustafa Kemal şi asociaţii săi pleacă la Sivas, unde conv

aşa cum şi-au propus, cel de-al doilea congres, în ziua de 4 septembrie 1919. Cu această ocazie, este run Comitet reprezentativ, care avea să organizeze apărarea Turcei. Acest comitet era, în fapt, execunaţionaliştilor. Astfel, mişcare pornită şi organizată de geniul politic al tânărului general Mustafa Kcapătă un evident caracter de mişcare naţională bine structurată, dar şi reprezentativă.

Se remarcă deasemenea şi în acest moment, măsura de diplomaţie şi abilitate politicăMustafa Kemal, prin care urmărea satisfacerea sentimentelor religioase ale populaţiei. Astfel rezult

congresului de la Sivas, au fost din nou, înaintate către sultanul-calif, prin intermediul unui memÎnsă guvernul din Istanbul23, a împiedicat înmânarea memoriului, evitând astfel implicarea sultanulmai ales compromiterea, în cazul unei reacţii a acestuia, care putea să nu fi fost înţeleasă de popor.

În acea perioadă, grupul de conducere din jurul lui Mustafa Kemal se va întări odată cu sosîn data de 8 ianuarie, a colonelul Ismet24, care a venit de la Istanbul la Ankara25. Aici, viitorul Ismet a devenit partenerul ideal de muncă şi cel mai fidel şi mai apropiat companion al lui Mustafa Kemal

Prima întrebare a naţionaliştilor, la care Izmet a r ăspuns ferm, a fost legată de siguranţa mişde eliberare vizavi de evoluţia luptelor de gherilă. Colonelul Izmet a susţinut ideea organizării rapfor ţelor regulate care să reprezinte mişcarea de eliberare şi să integreze miliţiile vizând conducunitar ă şi disciplina.

Pactul Na ţ ional (Misak-i Milli), care a devenit declaraţia oficială privind mişcarea de rezis

şi care, totodată, prevedea obiectivele pe care le aveau în faţă turcii, a fost, în fapt, un manifest adode naţionalişti, la 28 ianuarie 1920. Acest document a r ămas un reper pe toată durata r ăzboiuluindependenţă care a urmat. Textul bazat pe rezoluţiile anterioare ale congreselor, organizate de naţionalişti în Erzurum şi Sivas, conţinea următoarele şase articole:

1. Teritoriile locuite de o majoritate musulmană otomană (unite în religie, rasă şi ţ eluri) forun tot indivizibil, cu excep ţ ia teritoriilor locuite de o majoritate arabă , care au fost sub ocupa ţ ie str şi a că ror soart ă urma să fie determinat ă prin plebiscit;

2. Doar un plebiscit putea determina soarta a "trei vilaiete" din Batumi, Kars şi Ardahan, au fost sub st ă pânire ţ arist ă între 1878 – 1918;

3. Aceea şi abordare ar trebui să fie valabil ă şi pentru soarta Traciei de Vest;4. Securitatea capitalei, Istanbul, precum şi a M ă rii Marmara trebuie să fie asigurat ă . Deschid

Strîmtorilor pentru naviga ţ ie comercial ă v-a fi un subiect de discu ţ ie cu celelalte ţă ri interesate;5. Drepturilor minorit ăţ ilor vor fi stabilite în conformitate cu tratatele încheiate între Antanta şi statele europ6. Independen ţ a economică , financiar ă şi judiciar ă a imperiului trebuiau să fie asigurate

restric ţ ii (cu alte cuvinte, o revenire a capitula ţ iilor ar fi inacceptabil ă )26. Pactul na ţ ional a fost declaraţia fundamentală a programului naţionaliştilor, din care reţinem

semnificativ, faptul că aceasta nu sprijinea doar suveranitatea naţională a turcilor, ci a tuturor musulmanilor otoÎnsă, în practică acest pact, i-a vizat mai mult pe turci şi kurzi, precum şi grupuri mai mici, cum ar fi cele LÇerkez, dar până la urmă, a stabilit şi liniile directoare cu privire la relaţiile republicii Turcia cu ţările arabe.

Înainte de a recurge la for ţă, liderii din Anatolia fac un ultim apel patriotic Sultanului, pentracorda pe viitor un sprijin tacit. Acest apel nu a fost ascultat însă, nici de această dată, spre nenoroSultanului, care, prin acest refuz, şi-a semnat definitiv detronarea.

23 Dr. Gheorghe Dragoş, op.cit., p, 14, profesorul Dragos foloseşte denumirea Constantinopole în loc de Istanbul.24 Ismet Inönü (1884-1973) a fost un militar şi om de stat turc, care a devenit al doilea preşedinte al ţării dupăMustafa Kemal Atatürk şi a jucat un ro

în afacerile politice interne şi externe ale Republicii Turcia. Mustafa Ismet (Inönü), cunoscut în general în Turcia ca şi Ismet Paşa, s-a născut în Izacea perioadă tatăl său, Haji Reşid, servea în sistemul judiciar local de acolo. Mama lui Jevriye, provenea din familia Temelli, ce emigrase din BuDupă ce a absolvit scoala generală, Mustafa Ismet a intrat în şcoala de pregătire militar ă (preparatorie) din Sivas în estul Anatoliei, după absolvireaa urmat scoala de artilerie pe care a absolvit-o în 1903 obţinând gradul de sublocotenent. Apoi a reuşit să intre la şcoala ofiţer de stat major (EHarbiye) din capitala otomană Istanbul. În această instituţie care a educat multe din elitele ţării a întâlnit viitori lideri ai Tinerilor Turci îmreună custudiat; în special lideri ai Turciei republicane, inclusiv pe Mustafa Kemal (Atatürk), Kazim Karabekir, Ali Fethi (Okyar), şi alţii

25 Andrew Mango, op.cit., p. 26526 Mustafa Kemal Atatürk, The Speach (Discursul), Traducere şi adaptare Önder Renkliyıdırım, Editura Metro Book, 1985, Ankara,

70; Erik J. Zürcher, Turkey: A modern history, Editura I.B. Tauris, Londra, 2003, p. 138 - 139



Mustafa Kemal figura centrală a mişcării de eliberare naţională Pentru a analiza locul şi rolul lui Mustafa Kemal în mişcarea naţională de rezistenţă şi mai apoeliberare, trebuie să revenim la începuturile acesteia. Participarea lui la această mişcare se poate scă a început odată cu numirea sa în funcţia de inspector al Armatei a 9-a. În fapt, este improprie acformulare, deoarece mişcarea nu putea exista f ăr ă preluarea iniţiativei de a coagula agitaţia generturcilor, de către un grup curajos de ofiţeri care până la urmă şi-au asumat, după cum menţioresponsabilitatea acestei acţiuni. Începutul mişcării putem să-l identificăm odată cu momentul costigrupului, cu acele întâlniri din Istanbul, care au precedat acţiunile din Anatolia. Seriozitatea grupul

prieteni ai lui Mustafa Kemal, ce avea să-şi asume la Amasya conducerea mişcării de rezistenţă, poînţeleasă prin observarea specificului cultural al societăţii turce.

Mustafa Kemal declar ă, în faimosul său discurs adresat mai târziu Convenţiei partidului pe carcreat, faptul că 19 mai a fost începerea mişcări, odată cu ajungerea sa la Samsun27. Acesta este unimportant pentru construcţia simbolică ulterioar ă.

Etapele R ăzboiului turc de independenţă Etape semnificative ale R ăzboiului turc de independenţă, împotriva for ţelor armatei Greciei

comanda lui Mustafa Kemal sunt: recuperarea Sarıkamış, Kars şi Gümrü Cukurova, Gazi AKahramanmaraş, defensive Şanlı Urfa (1919 - 1921); prima victorie a lui Inönü; a doua victorie Inönü 28, victoria de la Sakarya29, marele atac, bătălia comandantului suprem şi marea victorie30.

Provocarea: rezultatul tratatului de la Sevres

În politica sa faţă de puterile occidentale, Mustafa Kemal a fost ghidat de aceleaşi obiectiv,direcţiona politica sa şi către Est şi în special cu Rusia, cu diferenţa notabilă că, Turcia, era încheierea unui conflict armat cu puterile Antantei, care ocupaser ă deja o mare parte a patriei inclusiv capitala Istanbul. Prin urmare, scopul tânărului lider a fost de a expulza aceste puteri din Tu prin diplomaţie, în primul rând, pentru că nu avea resurse militare adecvate cu care să impuevacuare în for ţă a aliaţilor, dar şi pentru economia de resurse de care avea nevoie ca să-şi împline planurile. Mustafa Kemal a fost încrezător că poate ajunge la un compromis cu Puterile Antantecondiţia ca acestea să recunoască mişcarea naţională turcă şi să ofere Turciei o pace onorabilă.

Intensificarea luptei de eliberareAliaţii erau incapabili, ori nu doreau, să impună un astfel de tratat asupra întregii Turci

special gurvernul britanic, nu a fost dispus să-l amendeze şi “ să se retrag ă din Constantinopol (Istan

înainte ca un bandit ca şi Mustafa Kemal ”, v-a “da o lovitur ă zdrobitoare prestigiului nostru în Acestea fiind afirmaţii ale reprezentanţilor acestui guvern la Istanbul31. Prin urmare, aliaţii au decfacă uz de armata greacă şi au încercat, f ăr ă succes, să impună Tratatul naţionaliştilor turci, prin armelor. Consiliul Suprem i-a autorizat pe greci să avanseze împotriva lui Kemal pe 22 iunie.

Conferinţa de la Londra. Mustafa Kemal a devenit un adversar redutabilLa începutul lunii ianuarie 1921, puterea şi prestigiul naţionaliştilor turci şi a lui Mustafa K

au crescut, atât în ochii vecinilor Turciei din Est, cât şi a occidentalilor. Căderea de la putere a lui DFerit şi Elefterios Venizelos, noile “uverturi” turco-ruse pentru o posibilă alianţă, victoria lui Kemalstrivirea armenilor, lovitura grea dată francezilor în Cilicia, represiunea asupra trupelor neregulate cs-au supus după înfrângerea lui Ethem Çerchez şi victoria Colonelului Ismet în prima bătălie a lui Iîmpotriva grecilor, au convins puterile Antantei, în special Marea Britanie, de necesitatea de a re

politica lor cu privire la Tratatul de la Sevres şi în privinţa Mişcarii Naţionale Turce.În 23 februarie, când conferinţa a fost convocată din nou, delegaţia de la Ankara a expr

dorinţa sincer ă de instaurare a unei păci durabile în Orient. Bekir Sami a solicitat conferinţei ca săTurciei posibilitatea de emancipare ale naţiunii sale, deoarece este şi trebuie să r ămână independentă

27 Ghazi Mustafa Kemal Atatürk, op.cit,, p. 128 Vezi anexa 9 din această lucrare, Prima Bă t ă lie a lui Inönü (10 ianuarie 1921), p. 57; A doua Bă t ă lie a lui Inönü (29 - 31 martie 1921), p. 5929 Ibidem, P ă trunderea Armatei Grece şti că tre Sakarya (14 - 22 august 1921) p. 61 , până la Situa ţ ia în Sakarya la 15 september 1921, p. 6430 Ibidem, Prima zi a bă t ă liei (26 august 1922) p. 68, până la Situa ţ ia în seara zilei de 4 septembrie 1922 , p. 7231 FO Cabinet P. 23/33, 53 (20), apendix II, 17.6.1920



Minimum de pretenţii teritoriale ale turcilor au fost cele exprimate în Misak-i Milli, şi anurestaurarea din Cilicia, Izmir şi din estul Traciei, în limita frontierelor sale din 1913. Un acord ar trebse facă cu Puterile Antantei cu privire la libertatea navigaţie în Strâmtori32, f ăr ă a pune în pesecuritatea Istanbulului şi suveranitatea Turciei. Mai târziu, Bekir Sami a fost păcălit de către LGeorge ca să accepte Tratatul de la Sevres într-o formă modificată. Mustafa Kemal s-a simţit obligattimp în timp, să-l avertizeze pe Bekir Sami, spunându-i: “ puterile acordate delega ţ iei Excelen ţ ei vo sunt limitate în limitele Pactului Na ţ ional ”. Conferinţa de la Londra nu a reuşit să găsească o so“Chestiunii Estice” care să fie acceptabilă pentru toate păr ţile. Cu toate acestea, conferinţa a fost o vic

diplomatică pentru naţionaliştii turci, ca singura parte care a dobândit o satisfacţie din aceasta, prin Kecare a obtinut prima recunoaştere colectivă a Aliaţilor, ca fiind, de facto, conducătorul Turciei33.

Kemaliştii au opus o rezistenţă la Eskisehir, astfel că, pe 1 aprilie, for ţele greceşti au fost obligate retragă şi să cedeze a doua victorie a lui Inönü în favoarea turcilor. Această înfrângere a grecilor, a dat o lovmortală cauzei greceşti şi l-a determinat pe Lloyd George să-l avertizeze pe Gounaris, asupra faptului că nimar trebui să fie lăsat la voia întâmplării, deoarece în caz de eşec, al grecilor, turcii ar deveni obraznici34.

Ofensiva turcă din vara anului 1922. Marea victorie a lui Mustafa Kemal În acest context, conflictul central pe care l-au susţinut turcii, în efortul lor de a-şi dob

independenţa, a fost R ăzboiul greco-turc (1919-1922). După o serie de lupte, armata greacă a îna până pe râul Sakarya35, ameninţând Ankara cu linia frontului doar la optzeci de km vest de locaţia nlegislativ turc, Marea Adunare Naţională ce-şi desf ăşura activitatea legislativă în Ankara.

Cele două armate au ocupat poziţii pe râul Sakarya, la aproximativ 50 mile (80 km) la vest şi sudde Ankara. Acolo, într-o stepă dezvelită şi deluroasă din Anatolia, a avut loc bătălia decisivă a r ăzboiulindependenţă. Aceasta a durat timp de duăzeci şi una de zile şi s-a încheiat cu o victorie turcă, evidentăatunci când for ţele elene au început să se retragă la 13 septembrie. Epuizarea armatei turce a împiedicat-o desf ăşoare până atunci în faţa inamicului său. Frontul urma să r ămână constant, timp de aproape un agrecii încă în posesia păr ţii de vest a Asiei Mici, până la linia Afyon-Karahisar-Eskişehir 36.

Bătălia politică În timp ce Lloyd George milita pentru cauza greacă, FO britanic (Oficiul de Externe) simp

cu guvernul Sultanului, şi sperau la “revenirea tuturor elementelor rezonabile înapoi pe tron”, cu ode “ propuneri favorabile”. Prin Rumbold, Curzon l-a invitat pe Sultan, care privea mişcarea naţionaun “banditism desf ăşurat de o mână de aventurieri”, pentru a stabili armonia între partidele politice,

dominarea lui şi prin prezentarea avantajelor oferite de Londra.Cunoaşterea acestor intrigi, ţesute de către britanici, a crescut ostilitatea naţionaliştilor turci

de aceştia. Naţionaliştii au refuzat deja să pună în aplicare acordul pentru schimbul de prizonieri, cfost semnat la Londra, de către Bekir Sami şi Robert Vansittart, în martie 1921.

Urmările marii victorii a lui Mustafa Kemal. Bătălia de pe râul SakaryaUlterior acestor manevre politice şi diplomatice, Mustafa Kemal a fost declarat comand

suprem al for ţelor turce cu puteri depline. Naţionaliştii se pregăteau să treacă într-o nouă etapă a realor militare, etapa finală, contraofensiva. Armata turcă a reuşit să deţină o victorie hotărâtoare asgrecilor, în cele peste douăzeci de zile ale bătăliei de apărare pe râul Sakarya, în preajma capiBătălia din 23 august până la 13 septembrie, 1921 a intrat în istorie atât prin rezultat cât şi prin spde sacrificiu şi îndârjirea turcilor. Urmare a acestei acţiuni Mustafa Kemal s-a întors triumf ăt

Ankara, unde Marea Adunare Naţională, recunoscătoare pentru aceasta victorie, i-a acordat rangumareşal, precum şi titlul de Gazi sau “lupt ă tor al credin ţ ei împotriva infidelilor 37”.

32 Erik J. Zürcher, Turkey: A modern history (Turcia: O istorie modernă ), Editat I.B. Tauris, Londra, 2003, p. 16133 David Walder, The Chanak Affair , Londra, 1969, p. 11634 I Diki tom Ek s ( Procesul celor şase), Atena 1931, p. 238-264, declara ţia Rhallys35 Ibrahim Artuç, op.cit., p. 279; Bătălia de la Sakarya, de asemenea, cunoscută ca fiind Bătălia de la Sangarios, a fost un angajament impor

R ăzboiul greco-turc (1919-1922) şi în R ăzboiului Turc de Independenţă. Bătălia a durat de la 23 august la 9 septembrie 1921, aproape de mrâului Sakarya în imediata vecinătate a localităţii Polatlı, care este astăzi un cartier al capitalei turce Ankara

36 Erik J. Zürcher, op.cit., 2003, p. 15537 După victoria Sakarya, Adunarea Naţională a conferit lui Mustafa Kemal gradul de mareşal şi titlul de Gazi. Acest titlu acor

parlamentul din Ankara putea fi dat unui general veteran care a dovedit eroism în lupta împotriva inamicului.



Caracteristica principală a bătăliilor acestui r ăzboi, aproape în totalitate, este păstrarea tactispecifice Primului R ăzboi Mondial, înzestrarea, pregătirea trupei şi a ofiţerilor, erau aceleaşirezultatul a fost folosirea confruntărilor pe poziţii de cele mai multe ori, în special cele decisive

Această bătălie, dacă este să subliniem determinarea turcilor în efortul lor de apărare a capşi a mişcării de eliberare, este o bătălie epopeică. Însă dacă analizăm strict tehnic, este una din celesângeroase baătălii ale secolui şi cu siguranţă a lăsat urme adânci în clădirea unei noi determinări, pentru pace, a comandantului suprem generalul Mustafa Kemal.

Bătălia finală de control asupra Anatoliei s-a desf ăşurat în perioada august-septembrie 1922,

turcii au lansat un contraatac, începând cu 26 august, ceea ce a ajuns să fie cunoscut în istoria Turciefiind marea ofensiva ( Büyük Taaruz). Mustafa Kemal a adoptat strategia de concentrare a for ţelor surpriză, angajate de generalul Allenby împotriva for ţelor turceşti în Siria, în etapele din finalul primr ăzboi mondial. La 30 august, (în prezent această dată este sărbătorită ca fiind " Ziua Victoriei" în Tu bătălia a fost deja câştigată şi după aceasta, retragerea armatei greceşti, până la coastă - şi dincolo de aces-a produs cu repeziciune. Armata greacă a fost învinsă în mod decisiv, în bătălia de la Dumlupınar, jumătate din soldaţii au fost capturaţi sau ucişi, iar echipamentele lor au fost pierdute în întregime.

Armistiţiul de la Mundaya. Conferinţa de la Lausane38 Perioada în care s-au produs armistiţiul şi conferinţa de pace, martie 1922 – aprilie 1923, a

principla etapă pentru atingerea mult doritului stadiu de pace. În timp ce britanicii erau preocupaevacuarea propriilor rezidenţi din regiunea Izmir şi alte zone, care treceau, rând pe rând, în m

naţionaliştilor turci, Mustafa Kemal îşi savura victoria militar ă.Curând, după încetarea ostilităţilor, Antanta a invitat turcii să pornească negocieri. Pentru reglemen

noi situaţii se impunea, în acel moment, un nou tratat de pace. Problemele discutate s-au desf ăşurat în jurul mari capitole: teritoriale şi militare; economice şi financiare; precum şi situaţia str ăinilor şi a minorită Negocierile au fost extrem de dificile, iar într-o primă etapă s-au găsit în impas şi au fost întrerupte.

În cele din urmă, după lungi dezbateri şi întreruperi, la 24 iulie 1923, Tratatul de la Lausanfost semnat, punând capăt unor ani lungi de r ăzboi, care au consumat atât resursele materiale cât şiumane ale ţării, dar mai ales dând o poziţie demnă noului stat turc creat de Mustafa Kemal. Integriteritorială a naţiunii turce, aşa cum se specifică de Pactul Naţional, care a fost anunţată trei anidevreme, la începutul r ăzboiului de independenţă, a fost confirmată.

Sfârşitul Sultanatului şi abolirea Califatului

În data de 1 noiembrie 1922, Marea Adunare naţională a Turciei a votat abolirea sultanatului otoApoi, mai mult de atât s-a susţinut faptul că instituţia califatului a apar ţinut imperiului otoman şi a decaducă prin dizolvarea sultanatului iar Marea Adunare Naţională avea dreptul să aleagă un membfamiliei otomane pentru demnitatea de Calif. Sultanul a păr ăsit Istanbulul, pe 17 noiembrie, la bordul vas de r ăzboi britanic cu destinaţia Malta. Acesta a fost ultimul act de declin şi căderea imperiului otom

Abolirea CalifatuluiO dimensiune importantă al actului de conducere exercitat de Mustafa Kemal în reformarea sistemului p

turcesc şi în promovarea suveranităţii naţionale a fost abolirea califatului. Mustafa Kemal a dorit să integreze pucalifatului în puterea parlamentului, iar activitatea iniţială a acestuia a început cu data de 1 ianuarie 1924.

Alte reforme fundamentaleUn efort considerabil din partea unei naţiuni care părea că nu va conteni cu r ăzboaiele d

impresia că va fi urmat de o perioadă de linişte, şi aşa a fost, însă turcii au avut linişte doar prin angajării unui alt r ăzboi. Potenţialul de conflict fiind ţinut departe de ţar ă, prin abilităţile diplomaticnoilor conducători. Provocările adevărate abia după obţinerea independenţei aveau să urmeze: refîn condiţiile unei crize economice globale, revolte interne şi reacţii la reforme din partea unor segmdiverse ale societăţii, nu în cele din urmă crize politice pe fondul acesta.

Reformele din educaţie Mustafa Kemal a legat reforma educaţională de eliberarea naţiunii de dogme, care credea el fost chia

importantă decât, însăşi R ăzboiul Turc de Independenţă. ” Ast ă zi, sarcina noastr ă cea mai important ă şi cea

38 Vezi anexa 12 din această lucrare, p 117-118, informaţii, hăr ţi şi imagini.



productivă este educa ţ ia na ţ ional ă (unificarea şi modernizare). Trebuie să fim de succes în afacerile na ţ ionaeduca ţ iei, şi noi vom fi. Eliberarea unei na ţ iuni, este realizat ă , doar prin acest mod, - modernizarea39”, spune

Noul alfabet în Turcia – 1 noiembrie 1928La iniţiativa lui Mustafa Kemal Atatürk, a fost creat noul alfabet turc, ca o variantă a alfabe

latin. Această activitate, de implementare a caracterelor latine, a fost efectuată de către Comisia pLimbă40, care a decretat alfabetul turc prin lege, la 24 mai 1928, iar pe 15 decembrie a aceluiaş primul din multele ziare turceşti a fost publicat cu utilizarea nou alfabet.

Diplomaţii români au monitorizat cu atenţie aceste reforme, iar discursurile Gazului erau ane

rapoartelor cu textul în limba franceză. Preşedintele Republicii a lămurit importanţa reformei pe caa se realiza începând cu aceste cuvântări.

Reforma pălăriei, Reforma Calendarului, Reforma Codului Civil Decretul privind îmbr ăcămintea viza însemnele religioase, utilizate în afar ă ori în cadrul cu

islamic. Mustafa Kemal a adoptat o serie de legi, începând cu anul 1923, în special Legea Fe(Pălăriei), din anul 1925, prin care a introdus utilizarea de pălării stil occidental în loc de fes. Aceastăa fost completată cu legislaţia referitoare la interzicerea îmbr ăcămintei tradiţionale adoptată în 1934.

Reforma CalendaruluiTurcia a adoptat calendarul gregorian şi ziua de 24 de ore la sfâr şitul lunii decembrie 1925.

oficial, începea la 1 ianuarie 1926, (anul 1324 a devenit astfel 1926), iar ora 1.00 dup ă amiază, devora 13.00, ora 2.00 devenea 14.00. G.W. Rendel de la F.O. britanic a constatat acest proces ca f

“[…]o important ă şi convenabil ă reformă , de şi destul de surprinză toare, având în vedere caraccategoric cre ştin al erei. Acesta marchează în continuare o rupere fa ţă de lumea musulmană 41”.

Reformele văzute de români şi bunele relaţii cu TurciaPrimele concluzii, asupra reformelor, conturate de către diplomaţia românească sunt remar

odată cu o telegramă a lui Gheorghe Filality (trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiaConstantinopol), către Ion Gh. Duca (ministru al Afacerilor Str ăine al României), fac referire treforma calendarului din Turcia, astfel: “ E incontestabil că turcii vor să se occidentalizeze pe toat ă şi să nu mai lase niciun vestigiu de ceea ce-i diferen ţ ia a şa de mult de popoarele civilizate. ... Un prde lege va fi alcă tuit în acest sens în viitoarea şedin ţă a zisei comisiuni şi va fi prezentat apoministerul respectiv Adună rii, care, desigur, îl va vota42”.

În general reformele juridice sunt văzute de diplomaţii români din Turcia, ca fiind pe calea

bună, iar modul în care sunt adoptate şi implementate, ca fiind un efort deosebit dar totodată entuzÎn ceea ce priveşte reformele din educaţie, concluzia finală, a diplomaţiei româneşti este sintetizaGheorghe Filality, în timp se se adresa lui George G. Mironescu, ministrul al Afacerilor Str ăinRomâniei, pe tema reformei învăţământului din Turcia şi situaţia instituţiilor de învăţământ gimnazliceal: “ Printre numeroasele reforme înf ă ptuite de turci în anii din urmă cea privitoare la instr publică ocupă desigur un loc de frunte. Hot ă rît ă a rupe definitiv cu un trecut de ignorcvasicomplet ă pentru masele populare, Turcia republicană face sfor ţă ri l ă udabile pentru intensificînvăţă mântului în toate col ţ urile ţă rii, înmul ţ ind cât mai mult numă rul şcolilor atât la ora şe, cât sate. Prin transformarea – acum trei ani – a fostelor „teke”-le (mă nă stiri) în şcoli publicmedreselelor în şcoli laice şi gra ţ ie unor mă suri binevenite, ca obliga ţ ia impusă pă rin ţ ilor detrimite copiii la şcoal ă , turcii au reu şit să realizeze deja progrese reale în învăţă mântul lor secund

primar şi a face ca numă rul elevilor de ambe sexe frecventând aceste şcoli să crească sim ţ itor 43

“. Măsuri economice surprinse de diplomaţia românească

În ceea ce priveşte activitatea economiei, respectiv pregătirea infrastructurii, de care turcii, amare nevoie, vom exemplifica cu un raport al Legaţiei române la Ankara adresat lui Nicolae Titul

39 Pagina de web consultată în data de 11 ianuarie 2010, http://www.answers.com/topic/mustafa-kemal-atat-rk 40 Dil Encümeni (Tu) – Comisia pentru limbă 41 Salâhi R. Sonyel, op.cit., p. 115; vezi şi FO 371/11534/E 241: Lindsay to Chamberlin, telegramă, Istanbul 31.12.192542 AMAE, fond 71/1920-1944. Turcia, vol. 45, f. 5-6, Nr. 1 841, 25 octombrie 1925, Constantinopol, cu rezolu ţia semnată, Duca [5 n1925], se va trimite în copie M.S. Regelui şi Primului Ministru, Trimis, 6.XI. 192543 AMAE, fond 71/1920-1944. Turcia, vol. 45, f. 49-50, Nr. 2907, 4 decembrie 1928, Constantinopol



ministru al Afacerilor Str ăine, referitor la împrumutul intern pentru construirea de căi ferate44. Se reaici modul inteligent în care aceştia au găsit soluţii rapide şi viabile.

Relaţiile turco – româneRelaţiile turco – române, din timpul vieţii lui Atatürk, pot fi cel mai bine descrise, ca fiind l

nivel ridicat de cordialitate. Acesta a fost rezultatul relaţiilor bilaterale strânse, caracterizatevenimente, cum ar fi sprijinul acordat de către România, Turciei în timpul Conferinţei de la Lausaîn 1921, sau poziţia României în timpul şi după r ăzboiale balcanice. Raportele diplomatice, aurevitalizate, în 20 iulie 1922, după întreruperea cauzată de Primul R ăzboi Mondial, în 20 august 1916. P

rezultat major al cooper ării în diplomaţie, economie şi politică, după mai mult de 10 ani, s-a remarcat la stabilirsucces a Pactului Balcanic, în care atât România cât şi Turcia au jucat un rol fundamental.

Omul de stat român al cărui personalitate are legătur ă cu Pactul Balcanic a fost faimosul dipl Nicolae Titulescu (1882-1941). În perioada 1927 până în 1936, Nicolae Titulescu a fost de mai multMinistru al Afacerilor Externe din România şi din această poziţie, el a asigurat o contribuţie majoconstruirea relaţiile turco - române. Concepţia lui Titulescu, privitoare la relaţiile internaţionale, s-a baz promovarea acordurilor şi a cooper ării între naţiuni, pentru realizarea coexistenţei paşnice, la fel ca şi conclui Atatürk în acest domeniu. El credea că fiecare stat, indiferent dacă e vorba de state mari sau mici, săşansa de a se bucura de dreptul la independenţă naţională şi integritatea teritorială.

Poziţia turcească în comunitatea internaţională, inclusiv în relaţia cu România, a fost ilustraMustafa Kemal, astfel: “[…]ce este specific politicii externe este organizarea internă a statului.

necesar ca politica externă să fie în acord cu organizarea internă ”. El a eternalizat acest puncvedere, cu motto-ul său celebru, - “ Pace la acasă , pace în lume”.

Excelentele relaţii dintre cele două ţări au fost prezentate şi de către mass-media pentru publarg, românesc, turc dar şi internaţional, în timpul vizitei E.S. Victor Antonescu la Ankara. Cu acocazie Atatürk a amintit sprijinul acordat de români Turciei, în timpul negocierii Tratatului dLausanne şi mai apoi pe timpul etapelor ce au urmat în rezolvarea situa ţiei Strâmtorilor. Din acest mşi pentru tot ceea ce a fost f ăcut după aceea: în relaţiile bilaterale dintre Turcia şi Româniconstruirea încrederii reciproce; în sprijinul care se bazează pe reciprocitate, pe scenele mondiale poşi diplomatic; le-a dat o apreciere deosebită în spaţiul public ori de câte ori el a găsit o buna ocazie.

Acesta a fost cadrul istoric, descris foarte concis, în care s-au desf ăşurat relaţiile româno-tîntre anii 1918 – 1944 şi în care au luptat şi sau dezvoltat împreună cele două ţări, pentru idealul com

securitatea colectivă45.

Rezumat capitolul 4Posteritatea despre Mustafa Kemal Atatürk

Formarea simbolului Atatürk prin consolidarea unei noi referinţeStatura puţin mai înaltă decât mijlocie, umerii şi pieptul largi, corpul bine legat şi propor

ţinuta elegantă, îi dădeau lui Atatürk o distincţie rar ă. Avea tr ăsături pronunţate, care exprimau urece şi înţelepciune. Ochi lui, de culoare cenuşiu deschis, tr ădau multa voinţă şi energie.

Darul vorbirii îl poseda nu ca un talent oratoric în sine, ci, ca un mijloc de exprimare clar ă, şi adlucrurilor. Avea un glas nu prea puternic, dar cald şi extrem de sugestiv. Ca şi tonul, forma discursului său r ăm

ea întodeauna moderată, conciliantă, foarte civilizată, conţinutul însă era de oţel. Nu se folosea de mijloacele revita str ălucirea cuvintelor frumoase, se adresa mai mult raţiunii decât setimentelor, nu seducea persuasconvingere. În polemică nu-l ataca pe adversar, ci îi afişa argumentele încât nu r ămânea nimic din ele46.

Atatürk era „osta ş de chemare şi meserie, r ă mas a şa în ciuda amestecului în politiclecturilor, citirilor înghi ţ ite cu aceea şi l ă comie47 ”. Avea o judecată adâncă şi solidă, o excepcapacitate de a lua hotarâri rapide şi curajoase. Cu aceeaşi dăruire şi exigenţă, s-a consacrat carier

44 Înregistrat sub nr. 25 945 din 16 mai 1933.45 Ibidem, p. 1246 Patrik Kinross, Atatürk the Birth of a Nation (Atatürk, Na şterea unei na ţ iuni), Editura Phoenix, Londra, 2001, p. 41147 Mehmet Ali Ekrem, Atatürk f ă uritorul Turciei moderne, Bucureşti, Editura Politică,1969, p. 10



militare până la sfâr şit, menţinând acelaşi ritm, chiar şi atunci când a devenit comandant supr ăzboiului de eliberare naţională. În lunga sa carier ă de militar, a obişnuit să studieze psihologia mnu doar a individului. Ştia cum reacţionează ostaşul, dar şi armata pe de-a-ntregul. Acest lucru ideosebit de folositor mai târziu, în activitatea sa politică.

Atatürk, nu avea ore fixe de lucru, muncea câteodată zi şi noapte far ă încetare. Cu multitudinea preocupărilor sale zilnice el reuşea să aprofundeze uneori, până la cele mai mici dedomenii foarte diverse ale ştiinţei48.

Este neîndoielnic faptul că acest bărbat avea capacitatea necesar ă să conducă, iar opoziţia

tovar ăşi în ai oferi această şansă, nu a f ăcut nimic altceva decât să asigure bazele constituirii legende, pe care a sesizat-o şi care a folosit-o din plin pentru realizarea simbolului de mai târziu.

Remarcabilul Mustafa Kemal Atatürk Mustafa Kemal a fost o personalitate remarcabilă iar românii contemporani cu el au avut o

să cunoască aceasta. Important de remarcat ce el însuşi a explicat, - faptul că a ştiut dintotdeauntrebuie mai întâi să lupte pentru ţara sa, care era în nevoie şi că un om de stat trebuie să sacrinteresul personal; un om de stat nu poate fi egocentrist. Iată ce le transmitea românilor, adresândreprezentanţilor regelui şi guvernului României, care l-au vizitat în prima parte a anului 1937:"Om stat nu trebuie să se lase ame ţ it de succesul pe care îl ob ţ ine în ac ţ iunea sa, deoarece adeseori, succd ă omului o vanitate ucig ă toare, care înlocuie şte r ă spunderea şi periclitează deci, nu numai sit

personal ă a conducă torului, dar şi dezvoltarea na ţ iunii. Omul care de ţ ine destinele unei na ţ iuni, tre să vibreze laolalt ă cu tot poporul să u şi, mai cu seama să -i vorbească sincer, să poat ă îndrepta p gre şi ţ i, dar să ştie de asemenea să se îndrepte el însu şi, pentru că numai în condi ţ iile acestea va pcere jertf ă de la na ţ iunea sa. Noi nu trebuie să ne gândim că lucr ă m numai pentru noi în şine şi pe genera ţ ia noastr ă . Dimpotrivă , să ne str ă duim pentru fericirea genera ţ iilor viitoare, că ci acesta, singurul element, care pune oamenii de stat mai presus de semenii lor. Filosofia aceasta, esteadevă rat ă şi pentru omul de stat, ca şi perntru cel mai modest locuitor al ţă rii. Deasemenea, înna ţ iunile trebuie să lucreze în întregimea lor, pentru genera ţ iile cari vor urma şi în acela ş timp pecelelalte natiuni, deoarece toat ă lumea este legat ă ast ă zi prin infinite leg ă turi, cari nu numai că nu sl ă bi, dar vor fi în continuu progres. To ţ i ştim ast ă zi, că orice atingere f ă cut ă chiar la periforganismului unitar, care este lumea actual ă , se rasfrange asupra întregului corp"49.

Sfaturile lui Mustafa Kemal, date românilor, în timpul vizitei oficiale a ministrului VAntonescu, succesorul lui Nicolae Titulescu, au avut un caracter retoric bazat pe experien ţa vieţii ca om de stat; acestea demonstrau aceleaşi idei îmbr ăţişate de către toţi aceşti valoroşi oameni de stcare conducătorul turc era prieten. Idei care duceau spre idealul uniunii statelor pentru pace.

Înzestrarea turcilor de către Atatürk cu o nouă perspectivă asupra lumiiOtomanii îşi justificau mândria cu lunga istorie militar ă de succes, iar când această perspect

apus, au lăsat turcilor frustr ări, adâncite şi de o situaţie economico-socială pe măsura colapsului puunui imperiu uriaş. În ultima perioadă taxele mari, pentru susţinerea monarhului şi camarilei r ămăseser ă doar în seama turcilor pentru a le plăti, f ăr ă provinciile imperiului, f ăr ă statele cadobândiser ă independenţa; erau de acum cu datorii şi nevoi, care nu mai puteau fi suportate. Într

populaţie căuta şi spera într-o îndreptare, unii o vedeau în ajutorul dat de alia ţi, doreau să meargmâna britanicilor, alţii urmăreau ridicarea bolşevicilor, care tot pe fondul social economic creat dimperiu decadent, găsiser ă soluţia doctrinei comuniste, ca fiind cea mai potrivită pentru nevoile masAmericanii erau prea departe şi încă destul de slab interesaţi să influenţeze această parte a lumaceste condiţii, liderii naţionalişti trebuiau să găsească o soluţie care să fie viabilă, să se potrive poporului turc, dar mai ales care să nu producă în scurt timp un dezastru, similar cu soluţia germancare tocmai o experimentase guvernul lui Enver. Era greu de imaginat acelaşi gen de eşec.

48 Ibidem, p. 1049 AMAE al României, Fondul 71 Turcia,1925 - 1938, vol. 60, Ziarul Diminea ţ a, p. 102



Mustafa Kemal a realizat legături cu toţi liderii statelor interesate, care potrivit voinţei lor relaţia cu propriul popor, urmau un anumit drum. El a înţeles că cel mai important lucru, este să păsrelaţii amicale cu toate statele lumii, indiferent de cultura pe care o dezvoltă, de doctrina pe caîmbr ăţişează la un moment dat.

Urmând politica internă şi externă, impusă de Mustafa Kemal Atatürk, turcii nu mai erau izodeveneau interesanţi pentru întreaga lume, deveniser ă din nou puternici în plan regional şi adeschiderea pentru a deveni un jucător important de sfer ă mondială.

Periodizarea: Teorie si MetodologiePentru a înţelege rolul lui Mustafa Kemal Paşa în edificarea Turicei moderne, este necesa

demers metodologic esenţial: identificarea activităţii sale ca om de stat, cu efect transformator asTurciei; şi aşezarea activităţii sale ca şi lider, în una din etapele istoriei Turciei Moderne.

putem împăr ţi perioada lui Atatürk şi de după trecerea acestuia în nefiinţă (crearea Tumoderne şi epoca contemporană), în:

- 1923 – 1927 Emergenţa partidului stat unic (care a sprijinit realizarea reformelor);- 1925 – 1945 Perioada Partidului kemalist de stat (partidul unic);- 1945 – 1950 Tranziţia către democraţie (finalizarea reformelor economice structural- 1950 – 1960 Guvernarea Partidului Democrat;- 1960 – 1980 A doua Republică Turcă;

- După 1980 A treia Republică Turcă.Suntem de părere că ar trebui adăugată la început perioada 1919 – 1923, definită că f

Preluarea puterii şi Ră zboiul de Independen ţă sub conducerea generalului Mustafa Kemal . Naşterea Republicii Turcia în forma sa actuală a fost determinată de un lanţ de evenim

desf ăşurate în trei etape:- Victoria în r ăzboiul de independenţă ;- Formarea unui nou stat;- Modernizarea noului stat50.

Mustafa Kemal Atatürk a creat o nouă Turcie, pe care a lăsat-o în mâinile unor conducexperimentaţi, cu o administraţie eficientă şi un sistem parlamentar flexibil, capabil de o evoluţtermeni mult mai liberali, la momentul potrivit51.

Atatürk SimbolulAnul 1938, a insemnat si despar ţirea de popularul lider turc. La 20 noiembrie, au avut l

Ankara funeraliile conducătorului statului turc, la care şi-au prezentat delegaţii 30 de state. Un moemoţionant a avut loc, atunci când, Sir William Birdwood, s-a înf ăţişat împreună cu 150 de soldaelita din armata engleza, pentru a prezenta onorul eroului care îi învinsese la Canakkale.

Atatürk, a murit în data de 10 noiembrie 1938, la ora 09:05, în apartamentul său din Palatul Dolmabînvins de boala de ficat de care suferea. Stilul său de viaţă, a fost întotdeauna unul obositor. Consumul de alcootimpul discuţiilor purtate la cină, fumatul, nesfâr şitele ore de muncă, somnul foarte puţin şi mai ales concentrarmunca la proiecte şi transformarea în realitate a viselor sale, au fost modul lui de viaţă. Pentru turci data mliderului lor este un moment căruia i se acordă un respect deosebit, rezultat din dragostea pe care i-o poartă, u

element important al eternizării sale este locul în care se găseşte mormântul său.Corpul neînsufleţit, a fost dus la un loc de odihnă temporar, la Muzeul Etnografic din Anka

21 noiembrie 1938. Apoi când mausoleu a fost finalizat, a fost mutat în locul de odihnă veşnic, primare ceremonie, organizată după 15 ani, în data de 10 noiembrie 195352.

50 Ibrahim Artuc, The Rebirth of a nation – The Turkish War of Independence ( Rena şterea unei na ţ iuni – Ră zboiul Turc de Independen ţă ), vol. I, Kastaş Publications, Istanbul, 2004, p. 751 Patrick Kinross, op.cit., p 503, Aceasta s-a întâmplat în 1950, când, prin alegeri libere s-a instituit din nou un sistem ce implica exopoziţiei, cu democraţii la putere, avându-l pe Celal Bayar în funcţia de Preşedinte al Republicii.52 Atatürk’s Body Is Placed in Turkish Mausoleum (Trupul lui Atatürk este a şezat în Mausoleumul Turcesc), în The New York Timnoiembrie 1953, New York; Vezi anexa 24, no.17, p.152



Concluzii şi contribuţii

O lucrare, care să prezinte viaţa şi activitatea lui Mustafa Kemal Atatürk, primul preşedinRepublicii Turcia şi f ăuritorul acesteia, dintr-o perspectivă românească, care să includă relaţia sRomânia, este necesar ă acum mai mult ca oricând, atât pentru a contribui la refacerea relaţiei spedintre cele două ţări în perioada interbelică, cât şi pentru a contribui la «însă nă to şirea» relaţiei noasromânilor, cu istoria. Prin lucrarea de faţă am urmărit să realizăm, un instrument util cercetăto

români, interesaţi să pătrundă în istoria ultimului secol, dar şi celor care doresc să surprindă seevoluţiei social-politice, a poporului turc şi a Republicii Turcia.Am ar ătat încă de la începutul acestei lucr ări, despre unele articole zgomotoase, care au

publicate în România post decembristă, referitoare la amplasarea unei statui, în onoarea acestui marde stat pe Calea Victoriei în Bucureşti, fapt care a mărit determinarea de a informa, cât se poate de codespre cine a fost Mustafa Kemal Atatürk. Un loc aparte în abordarea noastr ă având relatarea dsentimentele pe care el le-a nutrit faţă de România, apoi ne-am propus să surprindem ce fel de om, cde politician şi diplomat, a fost, care au fost realizările ce le-a înf ă ptuit pentru ţara lui şi pentru omeIar pe de altă parte ne-a, dorit să aflăm ce se ştia despre activitatea lui, despre faptele, bune şi reRomânia contemporană cu el, ce puteau citi românii în presa vremii despre relaţia României cu Turcmai ales informaţii legate de marele conducător turc din surse arhivistice româneşti.

Atatürk, nu este doar un personaj istoric deosebit al epocii moderne, el, este un adevarat simcare transcende prin discursul sau vizionar 53, în epoca contemporană. A ştiut cum să împleterealizarea transformărilor imediate, necesare pentru a reda demnitatea unui popor care a fost atâaproape de dezastru, cu discursul vizionar care susţine şi azi programele de dezvoltare ale Turcieiaceea putem spune, că este cât se poate de viu, în vieţile conaţionalilor săi, el r ămâne un simbol şi pviitor; este spiritul care-i animează, în drumul spre comunitatea europeană, dar şi pentru a meTurcia un actor important pe plan regional şi chiar mondial.

Am insistat în prezentarea subiectului ‘bibliografii universale despre Atatürk ’54, atât porientarea propriilor cercetări, cât şi pentru a pregăti, un instrument folositor pentru alţi cercetromâni, care vor să aprofundeze anumite păr ţi ale subiectului pe care l-am abordat. Pe parcucercetării a fost păstrată o anumită abordare generală a vieţii şi activităţii personajului, pentru a p

finaliza subiectul într-o formă acceptabilă, conform cu scopul propus. Mustafa Kemal Atatürk fii personalitate a cărui viaţă şi activitate poate fi relatată în mii de pagini pentru a fi total epuizat.încercat în acelaşi timp să îmbogăţim cât mai mult fondul de informaţii despre personajul analizcontextul în care a tr ăit şi activat, prin scoaterea la lumină a unor surse arhivistice româneşti, dezvoastfel o perspectivă românească asupra a ceea ce a fost Mustafa Kemal Atatürk.

Am pornit cercetările după studiul unor recenzii a principalelor biografii ale lui Mustafa Keiar recenzia Dr Yücel Güçlü, este de departe cea mai serioasă, elaborată după un studiu atent al astfel de lucr ări (foarte detaliată), de către un cunoscător al subiectului, el finalizând cu o remimportantă care se constituie şi într-o concluzie: “ [...] niciun cercet ă tor serios al acestei perioadeistoria Turciei nu trebuie să ignore cartea excep ţ ional ă a lui Mango”, în acelaşi timp el nu ui precizeze că: [...] “ Lucrarea este autoritar ă şi indispensabil ă , dar nu este ultimul cuvânt în

subiect. F ă r ă îndoial ă , mult mai multe, r ă mân a fi spuse şi scrise despre creatorul Turciei moderne”Pe fundaţia creată de Mustafa Kemal, a fost posibilă finalizarea edificării Republicii Turccătre urmaşii săi, colegii şi prietenii din Academia Harabie, formaţi alături de el şi de către el însuunui stat laic şi democratic, între Europa şi o mare islamică generatoare de instabilitate. Turcia crea

53 Mustafa Kemal Atatürk, Ataturk University / Institute of Turkish Studies Webpage ( Pagina de web a Universitatii Ataturk/ Institutul de Studii Tuhttp://www.atauni.edu.tr/eng_ver/ataturk/hayati.htm: “There are two Mustafa Kemal. One the flesh-and-blood Mustafa Kemal, who now stands befoand who will pass away, the other is you, all of you here who will go to the far corners of our land to spread the ideals which must be defended withlives if necessary. I stand for the nation's dreams, and my life's work is to make them come true.", pagină consultată în 20.11.2007 54 Özer Soysal, Bibliografie bazat ă pe cercet ă ri asupra lui Atatürk, http://www.mkutup.gov.tr/ataturk/soysal-eng.html, pagină consultată în 20.10.20055 Ibidem, p. 3



susţinută de echipa unui lider de excepţie, a fost susţinută în toate momentele ei dificile din aproapsecol de existenţă de către simbolul, Gazi Mustafa Kemal Atatürk .

Există nenumărate citate, ale unor personalităţi remarcabile, cu referire la Mustafa KAtatürk, multe din ele au fost prezentate în lucrare de fa ţă, însă raportul ambasadorului britanAnkara, Sir Percy Loraine, profund mişcat de moartea lui Atatürk, cu care istoricul Salâhi R. Sonconcluzionează una din lucr ările sale, se constituie într-un epitaf faţă de care, subliniază şi autorumai r ămâne nimic de spus. Opiniile redactate de diplomatul englez sprijină întocmirea unei concluo lucrare biografică despre viaţa şi activitatea marelui om de stat, fiind o sinteză a unor observaţii di

ale acestuia asupra personajului evocat. Telegrama trimisă către F.O. britanic, la Londra, începe astf“ Nu-mi propun în acest mesaj, să încerc o evaluare a activit ăţ ii lui Kemal Atatürk, ci mai degrab

ofer o imagine a omului însu şi şi să încerc unele estimă ri, a ceea ce el a fost şi a semnificat. Cariera sa ş

îndoial ă , lucr ă rile, vor fi relatate, analizate şi discutate, de că tre istorici şi publici şti. Pu ţ ini, dacă vor fdintre ace ştia, oricum, vor avea omul însu şi; f ă r ă astfel de cuno ştin ţ e, o reconstruc ţ ie a lui, este aproape siguîn şel ă toare. În ceea ce prive şte dobândirea de astfel de cuno ştin ţ e, cu care probabil, am fost în mod sp privilegiat. [...] De şi l-am vă zut ocazional, aceste întâlniri ale noastre au fost, din ce în ce mai frecvente,durat ă mai lung ă decât, cele de care de regul ă beneficiază , al ţ i reprezentan ţ i diplomatici. Ş tiu că , din prmomente ale misiunii mele, Atatürk, m-a privit ca pe un prieten personal, şi se bucura să mă vad ă , că el întotdeauna bucuros, când s-a ivit o oportunitate de a face acest lucru, adeseori oferindu-le, şi că interesul saten ţ ia, nu au fost niciodat ă sl ă bite, în timpul conversa ţ ilor noastre57 ”.

Este un raport emoţional, dar şi o sinteză extraordinar ă a unui observator neutru, un str ăin contemporAtatürk, care a avut şansa să-l cunoască foarte bine. Autorul remarcă că a avut darul să-i stimuleze facu preşedintelui şi că el niciodată nu s-a ofensat, atunci când a găsit ocazia de a-i contesta ideile, sau concluziilecu privire la subiectul în discuţie. Sir Percy Loraine credea că s-a dezvăluit pe sine, mai mult în faţa lui, def ăcea de obicei cu alţi str ăini. A avut multe ocazii, de a discuta despre el şi să descopere particularităţile sale, număr de apropiaţi ai lui, inclusiv cu unii dintre miniştrii Cabinetului. Aceştia nu au simţit nicio dificultatevorbi liber cu el, odată ce au înţeles că Atatürk i-a acordat prietenia sa personală.

Oriunde în caracterul acestui om, sau cel puţin în versiunea actuală a acestuia, se vor contradicţii. Cruzimea lui, invocată de unii autori, care se poate deduce că nu poate fi reconciliadorinţa de afecţiune a semenilor săi. Manifestarea acestei afecţiuni a fost bine percepută de către ceil-au cunoscut iar Sir Percy Loraine a fost unul dintre aceştia.

Reputaţia lui, referitoare la dependenţa de păcatele cărnii şi gustul pentru compania efemer ă, din ce jumătatea a lumii sale, sunt desigur dificil de conciliat cu concepţia rolului de feminitate, precum a drepturidemnităţii persoanelor de sex feminin, asupra cărora actele sale publice, au purtat mărturii izbitoare. El a a poligamia, cu uşurinţă, ca într-un stat de drept şi a menţinut deschise toate carierele liberale, pentru sexul femchiar dacă, ar fi trebuit să le lase poate aşa mulţi cum doresc să r ămână, foste locatare în izolarea haremurilor.

Apoi nu în ultimul rând dispreţul total faţă de convenţionalism, care a caracterizat viaţ particular ă, a f ăcut să nu existe nicio diferenţă, dacă, la un moment dat, el a tr ăit viaţa sa privată, înloc public, fapt în total contrast, cu impeacabilitatea modului său de a fi conducător, cu excemanierelor sale şi demnitatea de a se purta, ori de câte ori a acţionat în calitate oficială, orcapacitatea sa de reprezentare. Sir Percy Loraine ne mai eviden ţiază un amănunt esenţial în modcare a lucrat cu oamenii care explică succesul său. Prin urmare: ” Lui Atatürk, i-a displ ă cut

dispre ţ uit, ceea ce este cunoscut în occident ca fiind "yes-men", iar în Turcia erau numi ţ i, "evetji" 5

a suferit nici pro şti, ori lingu şitorii, şi mai presus de toate, probabil, el a detestat exploatatoriicondamnat invidio şii. Ideea, că cineva, ar lucra pentru el, o considera ceva ridicol. El însu şi a

56 Salâhi R. Sonyel, op.cit., p. 207 – 210; S.R. Sonyel, Bir yabancı gözü ile Atatürk (Atatürk vă zut de că tre un str ă in), EdituraKültürü, vol IX, no 97, noiembrie 1970, p 23-25; FO 371/21926/E7361: Loraine to Halifax, desp., Ankara, 25.11.193857 Salâhi R. Sonyel, op.cit., p. 207 – 21058 yes-men (En.), evetji(Tr.) – persoană extreme de obedientă, care execută orbeşte orice pentru a fi pe placul şefului, f ăr ă să fie capabsau doritoare, să folosească propriul raţionament, aprobă orice.



gândit şi a lucrat pentru ţ ar ă , rasa sa şi popor. Din punctul să u de vedere, pentru ceilal ţ ii, ar fi dolipsă din îndeplinirea obliga ţ iei lor, dacă nu reu şesc să facă acela şi lucru59”.

Iar în ceea ce priveşte controversata întrebare dacă Mustafa Kemal a fost sau nu un dictatorPercy Loraine cu eleganţa unui diplomat, dar foarte tranşant ne transmite un mesaj concluzie: ”teamă că , va r ă mâne pentru posteritate, ca fiind un dictator. Sunt convins, că acest lucru este nepotUn lider mă re ţ , - da, însă , în r ă zboi şi în pace, dar un adevarat dictator, - nu. Din pacate nu avemceea ce ştiu eu, nicio defini ţ ie acceptat ă , despre ceea ce este un dictator, prin care să -l evaluă atare. Dar, spre deosebire, de Hitler şi de Mussolini, el nu a avut nicio autoritate administrativă

executivă în stat: el nu avea puterea, de a gra ţ ia, sau amnistia: el nu a putut instrui instan ţ ele de del putea însă refuza să primească declara ţ ii din partea reprezentan ţ ilor diplomatici.

Pute ţ i înl ă tura aceste aspecte, ca fiind doar tehnice şi, să constata ţ i că , în toate activit ăţ ile de s prevalat. Acest lucru este adevă rat, dar a fost prevalat, mai mult de acordul consim ţ it, a celor a responsabilitate a fost angajat ă . Secven ţ a repetat ă de evenimente grele, au demonstrat că , viziunea lui Ataurk, clar ă , judecata sa cu discernă mânt, l-a ajutat să nu facă gre şeli. Nu mică era mirarea, atunci când sfaturileerau a şteptate cu ner ă bdare, iar apoi urmate cu bucurie. Dar ceea ce-l distinge poate cel mai bine, de dictatipic, din aceea şi categorie cu Hitler, Mussolini şi Primo Rivera, a fost că , la început, el a fost cu inten ţ ie înîncordat travaliu, pentru a crea un sistem care să -i supravie ţ uiască . Iar dacă , alegerea calmă a succesorului scontinuitatea imperturbabil ă a regimului, după moartea lui, ori după orice alt criteriu, el a reu şit 60”.

Elementul nefiresc din imagine lui, ceva special, a fost surprins şi relatat de mai multe pers

şi este evident în imaginile surprinse de camerele fotografice şi lăsate pentru eternitate61, însă referitincapacitatea sa de a fi meschin, sau de a avea un caracter mic, exista ceva copleşitor, care-ţi dădea în intransigenţa puterii sale de concentrare, ceva atr ăgător în subconştientul său, o aşteptare de călduînţelegere - probabil contraparte a inflexibilităţii de gheaţă a voinţei sale conştiente. Fapt care putsurprins doar de oameni ce i-au fost apropiaţi şi totodată dezinteresaţi în observaţiile lor, cambasadorul britanic. El conchidea astfel impresionantul său raport despre Mustafa Kemal:

” El a iubit neprihă nirea şi a urât nelegiuirea, un soldat prin instinct şi prin profesie, el deideea de razboi şi de îndat ă ce a avut libertatea şi puterea de a face acest lucru, a că utat paceaasigurat-o. Deoarece a preluat controlul asupra destinelor Turciei, nu exist ă unul dintre vecinii Turcei mai mul ţ i dintre ei du şmani ai Imperiului Otoman, unii dintre ei subiecte anterioare ale acescă rora Republica Kemalist ă să nu le fi întins mâna pentru prietenie. De cele mai multe ori ace

mână a fost strânsă , şi efectul cumulativ a fost o reducere notabil ă a surselor de fric ţ iuneconsolidare la fel de notabil ă a pă cii, pe o arie larg ă a acestei pă r ţ i a estului. Kemal Atatürk încetat niciodat ă , să facă , f ă r ă frică , ceea ce ştia că ar trebui să fie f ă cut şi trebuia să fie f ă cut. Chiatunci când agravarea bolii lui, l-a adus mai aproape de moarte, frica niciodat ă nu i-a atins inimamintea. El a murit în serviciul poporului turc. Ba chiar şi moartea, nu l-a frustrat de cea mai victorie, - restabilirea vie ţ ii poporului, demnitatea, onoarea, precum şi mijloacele de a tr ă i şi cadoumai scump dintre toate, libertatea de a se bucura de ele62”.

Mustafa Kemal a fost omul momentului pentru naţiunea sa atunci când a preluat putereasuccesul său este rezultatul faptului că şi-a iubit necondiţionat poporul şi urmare a faptului că aconştient de nevoia sacrificiului personal ca şi om de stat pentru interesele ţării sale. Mai mult de prin realizarea Republicii Turcia, Ataturk, r ămâne omul momentului pentru urmaşii săi atât timp c

exista o luptă politică democratică în această ţar ă.

59 Salâhi R. Sonyel, op.cit., p. 207 – 21060 Salâhi R. Sonyel, op.cit., p. 207 – 21061 Vezi anexa 18 din această lucrare, p. 135-144, Gazi Mustafa Kemal Atatürk pre şedintele Turciei, un f ă uritor de ţ ar ă .62 Ibidem



Bibliografie selectivă

I. IZVOARE ŞI DOCUMENTE INEDITEA. Izvoare interne din România1. Documente inedite (Arhive)

Ministerului Afacerilor Externe, Serviciul Arhivelor, Bucuresti - Fond 71 / Turcia Documente diplomatice - Expoziţia MAE, Lista documentelor pentru Expozi ţ ia de documdiplomatice consacrat ă aniversă rii a 125 de rela ţ ii diplomatice Româno-Turce

B. Izvoare inedite externe1. Arhivele Naţionale Britanice63 - Fondul FO 371 (Foreign Office)II. SURSE EDITEA. Lucrari generale1. Lucrări de autor

Erik J. Zürcher, Turkey: A modern history, Editat I.B. Tauris, Londra, 2003 Misha Glenny, The Balkans Nationalism, War, and the Great Powers1804 – 1999 ( Balcanii Na ţ iona Ră zboi şi Marile Puteri 1804 - 1999), Penguin Books, New York, 2001Cebeşoy, Sınıf Arkada şım Atatürk (Colegul meu de clasă Atatürk), Inkılap , Istanbul,1981Salih Bozok, Türk’ün altın kitabı: Gazi’nin hayatı (Cartea de Aur a turcilor: Via ţ a Gaziului), Istanbul, 1928

2. Articole în PeriodiceEmrah Güler, Atatürk, his wife and her biographer (Atatürk so ţ ia sa şi biograful ei) înTurkish Daily News , 25 august Tamer Ayan, Atatürk din perspectiva Masonică , 12 Noiembrie 1993, cu ocazia comemor ării a 65 dde la moartea lui Mustafa Kemal Atatürk (10 noiembrie 1938)

B. Lucrări speciale 1. Lucrări fundamentale bazate pe documente turceşti

A speech deliverd by Mustafa Kemal Atatürk 1927 (Un discurs prezentat de că tre Mustafa Kemal At1927), Editura Baş bakanlık Basımevi, Ankara, 1981Atatürk, Atatürk un Söylev ve Demeçlerı (ASD) (Speeches and Statements by Atatürk, Discursuri şi declara lui Atatürk) , Atatürk Kültür Dıl ve Tar Yüksek Kurumu Akditik Atatürk, Ankara, 1989

2. Articole în Periodice şi Reviste de specialitateAndrew Mango, Historical Notes: Father of the Turks' defied foreign grumbles în The Independent , 1Ionel Neamtzu, Moartea lui Ataturk , în Ac ţ iunea, Sibiu, Duminică 20 Noiembrie 1938, Nr 265, Anul IVMihai Maxim, Comemorarea Centenarului Atatürk în România, în Revista de istorie, t.34, nr.10, 1981, p. 1958-1Idem, Romanya’nın Lozan Konferansındaki Yeri ( Pozi ţ ia României la Conferin ţ a de la Lausannlumina însemnărilor inedite ale lui I.G.Duca, reprezentantul României), în: 70.Yılının Lozan B Antla şması Uluslararası Semineri (Seminarul International privind Tratatul de la Lausanne la a aniversare), Ankara, 1994, p.45-52.M.G. Samarineanu, A murit un f ă uritor de ţ ar ă Note Idei Oameni Fapte în Revista Familia - Revista AsocScriitorilor Români din Ardeal , No 9 – 10 octombrie - noiembrie, Eiditura GRAFICA, Oradea, 1938

3. BiografiiAndrew Mango, Atatürk : The Biography of the founder of Modern Turkey (Atatürk: Biografia fondatoTurciei Moderne) Editura Overlook Press; ediţie retipărită, August 2002, New York Atatürk Arastima Merkezi, Gazi Mustafa Kemal Ataturk’un Hayati, Editura Hazirlayan Hüseyin, Ankara, 2003Dagobert von Mikusch Ghazi Mustafa Kemal, Zwischen Europa und Asien (Gazi Mustafa Kemal dintre Europa şi Asia) Leipzig, P.List, 1929Dragoş Gheorghe, Kemal Atatürk – Omul & Opera, Editura Minerva, Cluj, 1935GhiaţăPetre, Lupul cenu şiu, Via ţ a furtunoasă a Ghaziului Kemal Atatürk , Editura Ideia Bucuresti, 1939Mehmet Ali Ekren, Atatürk f ă uritorul Turciei moderne, Editura Politică, Bucureşti, 1969Patrick Balfour Kinross, Atatürk the Birth of a Nation (Atatürk, Na şterea unei na ţ iuni),Nicosia, 1981Sâlahı R. Sonyel, Atatürk – the founder of modern Turkey (Atatürk – fondatorul Turciei modEditura Turkish Historical Society Printing House, Ankara, 1989

4. Resurse on-lineÖzer Soysal, Bibliographical Sources for 'Research on Atatürk' / Bibliografie bazat ă pe cercet ă ri asului Atatürk , în http://www.mkutup.gov.tr/ataturk/soysal-eng.html

63 (En.) UK National Archives, Arhivele Naţionale Britanice

romocia aurel rezumat teza de doctorat

Documents