UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE

ȘCOALA DOCTORALĂ DE ȘTIINȚE SOCIALE ŞI UMANISTE

DOMENIUL: SOCIOLOGIE

TEZĂ DE DOCTORAT

ROMÂNII DIN AUSTRIA

REZUMAT

COORDONATOR:

PROF. UNIV. DR. DUMITRU OTOVESCU

DOCTORAND:

ROȘU CĂLIN

Craiova

2019

2

Abordând problematica complexă a migrației românești actuale în Europa, studiul

comunității românilor din Austria a fost gândit ca o necesară completare a cunoașterii

diasporei românești de mobilitate, înscriindu-se în demersul școlii craiovene de sociologie ce

şi-a asumat în ultimele două decade misiunea realizării unor ample cercetări sociologice

dedicate migraţiei românilor în statele lumii.

Înțelegând dimensiunea fenomenului emigrației din România și importanța

demersurilor sociologice necesare documentării acestor comunități, cercetarea doctorală

vizând românii din Austria se circumscrie preocupărilor sociologiei românești în domeniul

migrației. Caracterul novator al cercetării doctorale rezidă rezidătοсmai țara dе dеstinaţiе supusă

analizеi, tocmai pentru că, în urma сοnsultării unοr luсrări dе spесialitatе şi oa сеrсеtărilοr

întrеprinsе dе spесialişti rοmâni, am сοnstatat oсă nu ехistă un studiu sociologic dеdiсat

ехсlusiv migraţiеi rοmânilοr oîn Austria.

Demersul de factură teoretică, ce a vizat aprofundarea cunoaşterii proceselor complexe

ale migraţiei, a presupus o succintă trecere în revistă a multiplelor teorii sociologice ce

încearcă definirea, analiza și descrierea exhaustivă a fenomenului migrației. Gândit ca etapă

esenţială ce fundamentează abordarea metodologică a dimensiunii empirice, aplicative a

cercetării sociologice, studiul teoriilor, conceptelor şi noţiunilor cardinale în înţelegerea

fenomenului migraţiei – a permis individualizarea aspectelor definitorii, a specificităților

migrației românilor din spațiul austriac. Dincolo de coordonatele de ordin istoric care definesc

tradițional migrația românilor în spațiul geopolitic austriac, actualitatea fenomenului aduce în

discuție aspecte noi, dictate de contextul globalizării și de specificități care configurează

profiluri ale comunităților de români din Austria.

Lucrarea este structurată în șase capitole, după cum urmează:

NOTE INTRODUCTIVE Importanța temei şi rațiunile abordării acesteia

Obiectivele generale ale cerecetării. Obiectivele cercetării de teren

Scopul cercetării. Ipotezele cercetării

Definirea universului cercetării de teren. Tehnica de eşantionare

Structurarea tezei. Sinteza datelor de ordin teoretic ce fundamentează abordarea subiectului

Aprofundarea stadiul actual al cunoaşterii

Originalitatea cercetării şi contribuţiile la cunoașterea fenomenului migrației

CAPITOLUL I - MIGRAŢIA INTERNAŢIONALĂ

1.1.Migraţia - recurs la istorie

1.1.1 Migrația în epoca premodernă

1.1.2 Migrația în epoca modernă

1.1.3. Migrația în contemporaneitate

1.2. Migrația internațională – fundament teoretic și metodologic

1.2.1. Concepte esențiale în studiul migrației

1.2.2. Teorii ale migrației

3

1.2.3.Câmpul cunoașterii empririce – cercetarea sociologică

CAPITOLUL II - DESPRE MULTUCULTURALISM ŞI IDENTITATE 2.1. Definire conceptuală a identității

2.2. Identitatea națională

2.3. Identitatea etnică

2.4. Identitate europeană

2.5. Identitatea culturală

2.6. Multiculturalismul – concept, teorie, ideologie

CAPITOLUL III - ACTUALITATEA MIGRAŢIEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ 3.1. Cadrul normativ-legislativ actual al migrației în Uniunea Europeană

3.2 . Profiluri și trenduri actuale ale migrației în țările UE

3.3. Dobândirea cetățeniei- rata naturalizărilor în Uniunea Europeană

3.4. Obstacole în calea migraţiei

CAPITOLUL IV - AUSTRIA – DESTINAŢIE A IMIGRAŢIEI ROMÂNEŞTI –

REPERE DEMOGRAFICE, POLITICE, ECONOMICE

4.1. Repere demografice

4.2 Analiza tendinţelor demografice

4.3. Particularităţi al imigraţiei în Austria

4.4. Austria - o radiografie a economiei actuale

4.5. Dezvoltarea regională – particularităţi economice şi sociale ale landurilor austriece

4.6. Austria –indicatorii strategiei Europa 2020

4.7. Austria în Uniunea Europeană şi sfera relaţiilor internaţionale

CAPITOLUL V - INSTITUŢII, ORGANIZAŢII ŞI PROGRAME DE PROMOVARE A

IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI ÎN AUSTRIA 5.1.. Strategia și programele guvernamentale – Ministerul pentru Românii de

pretutindeni

5.2.Institutul Cultural Român

5.3.Institutul Cultural Român VIENA – ambasador al culturii și identității românești

5.4. Limba română – componentă cardinală a identității românești

5.5 Ministerul Afacerilor Externe – misiunea identitară

5.6. Asociații și parohii ale românilor din afara granițelor

CAPITOLUL VI - ASPECTE PRIVIND CONSERVAREA IDENTITĂŢII

CULTURALE ROMÂNEŞTI ÎN AUSTRIA. CERCETARE DE TEREN 6.1. Ipotezele cercetării

6.2. Obiectivele cercetării

6.3. Metodologia cercetării

6.4. Rezultatele cercetării

CONCLUZII

Bibliografie

Anexe

Notele introductive ce prefaţează lucrarea sunt menite să sintetizeze raţiunile care au

stat la baza alegerii temei, la definirea scopului şi la construcţia obiectivelor specifice ale

cercetării, la alegerea metodologiei adecvate atingerii acestora. Au fost enunţate relevanţa,

complexitatea şi actualitatea temei - Austria ca destinaţie a migraţiei românilor având

particularităţi şi specificitaţi de ordin istoric, economic, cultural, social. Contextualizarea

migraţiei românești în Austria în peisajul complex și dinamic al migraţiei in Europa vizeză

completarea cunoașterii dimensiunilor actuale ale migrației. Cele patru obiective principale

ale tezei, abordate în capitole distincte sunt: aprofundarea dimensiunilor, dinamicii şi

4

particularităţilor procesului de migraţie, analizat din perspectivă mondială; identificarea

aspectelor specifice emigrației românilor și studiul comunităţii acestora cu analiza condiţiilor

socio-economice și particularităților integrării precum și identificarea unor pattern-uri sau

profiluri culturale precum și a unor caracteristici ale procesului de valorizare și conservare a

identității culturale în comunitatea imigranţilor români din Austria.

În Capitolul I - Migraţia internaţională – sunt abordate aspectele de factură teoretică

ce fundamentează tema lucrării, fiind apreciată ca necesară şi utilă o incursiune pornind de la

originile migrației, mergând până în actualitate, pentru a identifica particularități evolutive.

Fenomenul migraţionist a fost analizat din perspectiva istorică în epoca premodernă şi

modernă, fiind subliniate coordonatele spaţiale şi temporale ale migraţiei ancestrale, Sunt

identificate 3 pattern-uri ale migrației – migrația pentru muncă, migrația dictată de urbanizare

și migrația refugiaților – care au generat fluxuri majore de migrație. Din perspectivă istorică și

sociologică, studiul migrației internaționale în perioada modernă obligă la considerarea a două

direcții majore de abordare: atlantocentrism, respectiv eurocentrism. Accentul este pus însă pe

analiza spaţiului fostului imperiu Austro-ungar, prefigurând abordarea migraţiei româneşti în

Austria. Am identificat particularităţi ale perioadelor interbelică şi postbelică, dar mai ales ale

migraţiei în contemporaneitate care, după anii 2000 înregistrează dinamică ascendentă, cu

accelerare în ultima decadă.

Migrația este influențată de o combinație complexă de factori economici, sociali și

politici, provenind deopotrivă din țările de origine cât și în cele de destinație, antrenând un

vast şi dinamic concert de fenomene sociale, ce implică prin corelaţii şi complexitate o

abordare multidisciplinară. Sunt trecute în revistă conceptele esenţiale precum şi cele mai

reprezentative teorii cu care operează cercetarea fenomenului migrației. Acestea sunt analizate

critic, cu sublinierea atributelor de progres în cunoştere dar şi limite ale acestora.

În Capitolul II - Despre multiculturalism şi identitate, sunt abordate aspecte

definitorii ale conceptului de identitate ce subsumează sensuri și conotații specifice ariilor

cunoașterii în care este folosit - antropologie, psihologie, filozofie, sociologie, geografie și

urbanism. Analiza detaliată a abordărilor sociologice ale identității implică concepte distincte

precum identitatea națională, europeană, etnică, culturală. Identitatea naţională presupune o

complexitate de valențe și dimensiuni în care este înțeles conceptul – fiind incluse detalii

despre structura socială a națiunii (dimensiunea demografică), teritorialitate (dimensiunea

fizică, geografică), perspectiva istorică de evoluție a națiunii (dimensiunea istorică), limba și

lexicul comune ale națiunii, dar şi dimensiunea educațională, economică, culturală – materială

și spirituală inclusiv cu valoare de simbol național, populară (tradiții și obiceiuri specifice

5

unei națiuni), dimensiunea politică, toponimia specifică precum și galeria de personalități ce

au marcat evoluția spirituală a națiunii. Putem vorbi însă și de o dimensiune psihologică a

identității naționale, caracterizată de conștiința apartenenței și loialitatea față de națiune.

Derivând din conceptul de identitate națională sunt emblematice patriotismul și naționalismul,

cu rol central în procesul de identificare cu o națiune. Chiar dacă există o istorie îndelungată a

raportării culturale la spațiul european, în condițiile geografice indubitabile de apartenență –

este esențial de subliniat că prin filiația culturală, lingvistică, religioasă, românii au avut

permanent conștința identității europene. În contextul realităţilor istorice, socio-politice

contemporane definite de existenţa spaţiului Uniunii Europene, іԁеntіtаtеа еurοреаnă оѕе oοрοаtе

fοrmа doar în contextul contextuіԁеntіtăţіlοr nаţіοnаlе аlе оѕtаtеlοr oοmеmƅrе аlе оUЕ.

Μultісulturalіѕmul – acceptat deopotrivă ca teorie politică, ideologie şi practică

culturală - desemnează dіvеrѕіtatеa οсulturală οa grupurilor sociale și implicit efectele de factură

politică antrenate, asumând atribute de οdіfеrеnțіеrе și heterogenitate culturală.

Multісulturalіѕmul prezumă existența οdіfеrеnțelor оșі implicit a implicrealităților hеtеrοgеnіtăților

sociale, cu recunoaşterea a trеі pattern-uri - multісulturalіѕmul ѕіmbοlіс, ideologic şi

structural. Conceptul de multiculturalism este abordat şi din perspectiva globalizării culturale

dar şi a discursului politic al ultimilor ani, ce tinde să-l înlocuiască cu termeni precum

diversitate culturală, managementul diversităţii sau cu cel de interculturalism.

În Capitolul al III-lea – “Actualitatea migraţiei în Uniunea Europeană” este

analizat cadrul normativ-legislativ actual al fenomenului migraţionist în spaţiul comunitar, cu

accent pe cele mai recente documente precum Agenda Europeană privind migrația din 2017

şi Raportul de progres privind punerea în aplicare a Agendei Europene pentru Migrație,

publicat în 2018. Presiunea migratorie, consecinţă a factorilor de ordin economic, la care se

sumează dinamica demografică și chiar schimbările de ordin climatic, precum și configurația

politico-militară și strategică la nivel mondial – sunt premize ale actualității migrației.

În 2017, ponderea relativă a imigranților naționali – cu cetățenia statului membru UE

către care au migrat – din numărul total al imigranților a fost dominată de România – cu

82% din totalul imigranților. Topul european al statelor ca număr de emigranți este deschis

de Germania – 560.700, urmată de Spania, cu 368.000, Marea Britanie 359.700, Franța – cu

312.600 emigranți, România ocupând poziția a cincea cu un număr de 242.200 de cetaățeni

ce au emigrat pe parcursul lui 2017. Austria și România, se plasează în zona medie a

clasamentului ratelor imigrației.

6

Profilurile și trendurile actuale ale migrației în țările UE, pe baza ultimelor actualizări

ale datelor publicate de EUROSTAT – valabile la 1 ianuarie 2018 reliefează fluxurile

migratorii raportate pentru România şi Austria, cu specificităţi de gen, vârstă, rata

naturalizărilor, precum şi obstacolele în calea migraţiei - atât obstacole “tradiționale” pe piața

muncii, cât şi obstacole specifice migrației cum sunt: barierele de limbă și comunicare,

drepturile mai restrânse pe piața muncii, discriminarea pe motive de ordin religios, rasial și

social precum și deficiențe în recunoașterea identității și experiențelor sau background-ului

imigranților.

În Capitolul IV - Austria – destinație a imigrației românești - repere geografice,

demografice, politice, economice, sunt identificate specificităţi ale Austriei ca destinaţie a

imigraţiei românilor, cu detalierea structurii adminstrativ-teritoriale, a dinamicii demografice,

cu o necesară analiză a tendinţelor demografice prin prisma ultimelor date statistice oficiale la

nivelul anului 2018 precum şi a impactului migraţiei şi naturalizărilor. Analiza structurii

actuale a comunităților de imigranți din Austria obiectivează locul comunităţii româneşti -

românii continuând şi în 2018 să reprezinte a doua comunitate ca mărime a cetățenilor străini

provenind din alte țări UE-28, numeric comunitatea crescând pe parcursul a 3 ani. Radiografia

la zi a economiei austriece pune în evidență o rată înaltă a ocupării forței de muncă, cu o

remarcabilă constanță a acestui indicator pe parcursul ultimei decade, Austria rămânând

atractivă pentru imigranți. Analiza economică este particularizată pentru fiecare dintre

landurile austriece. Strategia Europa 2020 este analizată din perspectiva austriacă a stadiului

actual al îndeplinirii obiectivelor. Am considerat esenţial de studiat şi rolul de actor al Austriei

în spaţiul UE şi în sfera relaţiilor internaționale. Sinteza datelor statistice relevante pentru

profilul economic, social, demografic, politic, sublinierea tendințelor evolutive – sunt

necesare pentru cunoașterea și înțelegerea contextului complex, a provocărilor și

oportunităților pe care Austria le rezervă conaționalilor noștri care au emigrat din România.

Capitolul V - Instituții, organizații și programe de promovare a identității românești

în Austria – este destinat prezentării unor structuri instituționale și organizaționale –

guvernamentale și nonguvernamentale – care sunt chemate să dezvolte programe specifice

cerințelor identitare ale comunităților de români, să asume misiunea de promovare a limbii,

culturii și civilizației românești, de creștere a coeziunii comunităților de români. Misiunile

Ministerului pentru Românii de Pretutindeni, Strategia națională pentru românii de

pretutindeni pentru perioada 2017 – 2020, cu domenii precum cultură, educație, spritualitate

și tradiție, societate civilă, mass media, apărarea drepturilor și libertăților românilor – sunt

destinate coagulării resurselor și inițiativelor, deopotrivă ale structurilor instituționale din

7

România dar și ale mediilor asociative ale comunităților de români din afara granițelor,

constituindu-se într-un reviriment al implicării statului în problematica complexă a acestora.

Promovarea identității – lingvistice, etnice, culturale – revine, firesc, instituțiilor

emblematice pentru afirmarea și conservarea spriritualității românești – Institutul Cultural

Român, Institutul Limbii Române, Ministerul Afacerilor Externe prin misiunile diplomatice și

consulate - contribuie la consolidarea coordonatei identitare culturale în comunitățile de

români din spațiul austriac.

Capitolul VI este rezervat cercetării propriu-zise de teren, fiind definite clar

obiectivele, ipotezele și metodologia cercetării. Obiectivele cercetării de teren vizează:

identificarea aspectelor specifice emigrației românilor și studiul comunităţii acestora cu

analiza condiţiilor socio-economice și particularităților integrării precum și identificarea

unor pattern-uri sau profiluri culturale precum și a unor caracteristici ale procesului de

valorizare și conservare a identității culturale în comunitatea imigranţilor români din

Austria.

Ipotezele cercetării au fost definite astfel – existența unei puternice amprente de

ordin istoric şi geografic care individualizează pattern-uri specifice ale migrației românilor

în Austria; definirea unor particularități de ordin socio-economice, identificarea barierelor și

dificultăților integrării precum și a impactului asupra evoluției comunității; existența unor

aspectele identitare sociale și culturale ale comunității românilor din Austria, cu accent pe

dinamica patrimoniului identitar.

Cercetarea de teren porneşte de la delimitări de ordin geografic – cu precizarea

arealelor de rezidență a migranților, de identificare a structurii demografice a comunității

românești, a identificării motivațiilor de ordin economic, social, ocupațional ale imigrării,

raportarea la repere multiple de ordin identitar, măsura în care se realizează coeziunea,

interrelația individ-comunitate, relația cu țara de destinație, respectiv de origine.

Metodele de cercetare utilizate în studiul migrației românești în Austria au fost

analiza, sinteza, metoda statistică. Am apelat la metode cantitative - ancheta de opinie prin

chestionar administrat sau auto-administrat, cu rezultate ce pot avea și valențe calitative.

La constituirea eșantionului de studiu am pornit de la dimensiunea numerică actuală a

comunității românești din Austria. Eșantionul de studiu se dorește a fi unul exploratoriu, cele

150 de persoane care au constituit grupul ţintă, acceptând să fie intervievate. De menționat că,

fără a verifica exigențele cercetării sociologice pentru un eșantion reprezentativ – am asumat

că unele dintre prezumtivele concluzii ale studiului nu vor putea fi a priori extrapolate întregii

comunități românești din Austria.

8

Demersul de tip cantitativ adoptat în cercetarea de teren se dovedește adecvat

intenției de cunoaștere aprofundată a comunității românilor din Austria, inclusiv din

perspectiva identitară. Particularitățile identificate și analizate după prelucrarea datelor

cercetării de teren au fost detaliate în capitolul special destinat. Se impune prezentarea

sintetică a câtorva dintre caracteristicile care pot fi definitorii pentru comunitatea românilor

din Austria pe care am studiat-o, chiar fără pretenția de a reprezentativitate.

Rezultatele au validat prima ipoteză a cercetării, aceea că migrația românilor în

Austria are o puternică amprentă de ordin istoric si geografic care individualizează pattern-uri

specifice, românii ce au compus eșantionul studiat provenind mai ales din mediul urban,

arealul transilvan fiind dominant. Este validată așadar și prezumția că spațiul ardelean și

banațean este potențial cel mai bogat „ rezervor” de emigrați spre Austria, o posibilă motivație

fiind cea istorică, de spațiu austro-ungar dar și de poziționare geografică în proximitatea

granițelor vestice ale României.

Identificarea motivelor ce au determinat emigrarea și alegerea Austriei ca destinație a

obiectivat că motivația economică a migrației dar și valorizarea expertizei profesionale sunt

cel mai frecvent invocate – ceea ce, implicit, echivalează cu sentimentul că în Austria este un

mediu optim de afirmare profesională, acceptând că există contextul socio-economic mai

propice în comparaţie cu mediul social şi economic românesc. Pentru românii din Austria,

apar ca esențiale deopotrivă coordonate de factură financiară dar și eșecul societății românești

în a asigura cadrul de afirmare plenară în plan profesional. Ca urmare a experienței migrației

în Austria, mai mult de jumătate din românii chestionați apreciază decizia de a părăsi

România ca fiind corectă, în această categorie regăsindu-se cei fără experiențe anterioare ca

imigranți, cei veniți pentru aprofundarea studiilor, cei ce declară scopuri personale de factură

medicală, dar și o parte dintre cei cu durată mai îndelungată de ședere în Austria. De remarcat

că eșantionul studiat a fost unul „tânăr”, majoritatea românilor trăind experiența austriacă de

imigrant de mai puțin de 5 ani, ceeace se poate constitui într-o „vulnerabilitate” în demersul

ulterior de definire a percepțiilor individuale privind integrarea, sentimentul de dezrădăcinare,

în aprecierea interacțiunilor sociale.

În privința destinațiilor anterioare ale imigranților am regăsit țări predilecte pentru

români cum este Spania, însă poziția secundă ocupată de Germania are drept argument,

probabil decisiv, comunitatea lingvistică germană care facilitează accesul pe piața muncii și

asigură premizele unor interacțiuni sociale mai naturale.

Din perspectivă economică, accesul pe piața muncii a fost relativ rapid, în mai puțin

de 2 luni, imigranții români sosind mai ales însoțiți de rude sau prieteni și fiind mai ales cei cu

9

profesii din domeniul educațional. În Austria, ierarhia profesiilor românilor rămâne dominată

de lucrătorii în servicii – incluzând și tinerii sosiți la studii ce au și job-uri part-time, urmați de

profesiile cu specializări de inginer, medic, profesor, abia apoi cei ce lucrează ca muncitori.

Această distibuție respectă caracteristica economiei austriece, dominată de sectorul terțiar.

Există câteva particularități de distribuție a imigranților români la nivelul landurilor

austriece. Viena, veritabilă metropolă a migrației, cu mai mult de o treime dintre locitori

rezidenți de alte origini decât cea austriacă - rămâne principala atracție pentru cei veniți la

studii și pentru valorizarea expertizei profesionale, urmată în ierarhia preferințelor de Austria

Inferioară, Salzburg și Austria Superioară. În Burgenland sunt majoritari cei ce vizează

câștigurile materiale, Tirolul și landul Vorarlberg fiind preferate de imigranți români cu

motivație economică, în timp ce Austria Superioară este aleasă mai ales pentru stabilitate

familială și câștiguri materiale.

Am constatat o tendință de stabilitate pe locul de muncă inițial, mai ales a celor veniți

pentru valorizarea profesională și respectiv a celor cu motivație de factură economică care,

tradițional sunt tentați să caute un job mai bine plătit dar care în eșantionul studiat este

majoritar reprezentat de persoane cu durată redusă de ședere în Austria. Relativa stabilitate

este explicată și de nivelul venitului lunar declarat care, pentru mai mult de două treimi,

depășește 1000 de euro echivalând cu venituri medii și înalte.

În privința relațiilor sociale în cadrul comunității imigranților români din Austria cei

ce relaționează constant cu alți români sunt mai ales etnici români, se află de dată relativ

recentă în Austria și, de asemenea mai aveau experiențe anterioare ca imigranți și deci cu

exerciții de relaționare în comunitățile românești. Pe măsura unui istoric mai îndelungat de

ședere în noul stat de adopție, scade disponibilitatea acestora pentru interacțiune în cadrul

comunității conaționalilor, constatare ce contravine tendinței naturale de coeziune internă a

unei comunități supuse unor provocări de factură competitivă și potențial conflictuală.

A fost validate cea de-a doua ipoteză a cercetării - aceea că migrația în Austria are

particularități de ordin socio-economic specifice comunității românești, cu sublinierea

existenței unei tendințe de atenuare a fenomenului de coeziune comunitară, substituită doar

parţial de intenţia de integrare în comunitatea de adopţie.

Totuși, caracterul adaptabil și comunicativ al românilor face ca aceștia să declare că au

relații de prietenie atât cu români cât și cu austrieci, reflectând dorința de integrare în noul

mediu social. Comunicarea se realizează predilect prin internet, urmată întâlnirile directe și

comunicarea telefonică. Relațiile complexe cu mediul social de origine sunt păstrate prin

revenirea în țară de minim o dată pe an, unde petrec cel puțin o lună, cu ocazia sărbătorilor

10

religioase majore sau în perioada concediilor, fiind însă aparent surprinzător de mare numărul

celor care declară că nu revin deloc, însă aceștia sunt rezidenți de mai puțin de un an.

Legăturile afective cu România, percepția sentimentului intraductibil de „dor de țară”

sunt comune majorității imigranților români din Austria. Cei ce declară că nu trăiesc

sentimentul de dor de țară aparțin mai ales categoriilor ce nu revin anual în țară, celor cu

durată de ședere scurtă în Austria precum și celor aflați la studii. Cel mai frecvent românii

invocă sentimentul acut de lipsă a familiei și prietenilor. Nu se constată corelații semnificative

cu vârsta, genul, mediul de proveniență sau nivelul veniturilor.

Relativ la aprecierile și opțiunile valorice, se poate afirma că românii din Austria se

apreciază mai ales ca fiind inteligenți, harnici și abia mai apoi ca ospitalieri, cinstiți sau

păstrători ai spiritualității creștin-ortodoxe.Ierarhia valorilor apreciate de români la

concetățenii austrieci este dominată de corectitudine, responsabilitate, sobrietate.

Percepția subiectivă a imigranților români asupra imaginii pe care o au în comunitatea

de adopție este dominată de indiferență și ostilitate, ce pot fi asociate sentimentelor de

dezrădăcinare, discriminare și unui grad redus de integrare în societatea de adopție. Opiniile și

aprecierile valorice ale românilor din Austria sunt elemente ce fundamentează inclusiv

percepția sentimentului/stării de fericire, imigranții din comunitatea românească declarându-

se în proporții egale fericiți, respectiv nefericiți. Tind să se considere nefericiți mai ales cei ce

resimt lipsa familiei, cei fără ocupație, cei care petrec doar 2 săptămâni pe an în România, cei

cu venituri de sub 1000 euro lunar și cei ce se simt discriminați în comunitatea de adopție.

Astfel se poate afirma că a treia ipoteză de lucru - analiza aspectelor integrării

diasporei românești în Austria, cu identificarea barierelor și dificultăților precum și a

impactului asupra evoluției comunității – a fost confirmată parţial - analiza datelor obținute

relevând că mai mult de jumătate dintre cei chestionați se percep ca integrați, în categoria

celor veniți pentru câștiguri materiale fiind regăsiţi majoritatea celor integrați – total și în

mare măsură. Această constatare vine în contradicţie cu faptul că mai mult de jumătate dintre

cei chestionaţi mărturisesc sentimente de dezrădăcinare, marginalizare sau discriminare,

reliefând în fapt, dificultăți de integrare. Aceștia provindin categorii cu rezidență de origine

în mediul rural şi a celor aflați în Austria de mai puțin de 1 an. Sentimente pozitive, cum este

cel de mândrie sunt mult mai rar mărturisite. În privința sentimentului că sunt discriminați,

românii rămân polarizați, admițând în proporții egale că resimt, respectiv că nu au sentimentul

că sunt discriminați. Bariera lingvistică rămâne dificultatea cea mai frecvent invocată, urmată

de lipsa celor apropiați și, la distanță, de lipsa prietenilor, de eforturile de integrare în

condițiile societății de adopție.

11

Una dintre constatările cele mai neaşteptate a fost că românii din Austria tind să nu

mai considere conservarea identității naționale drept una dintre priorități. Ei continuă să se

identifice într-o mare măsură în societatea austriacă ca români, cu tendințe de diluare

identitară sub conceptul cetățeni europeni.

Păstrarea tradițiilor românești, componentă cardianală a identității culturale rămâne o

necesitate resimțită și mărturisită însă doar de o parte dintre români, majoritatea apreciind că

nu mai păstrează valorile culturale, proporție ce coincide cu cea a celor ce recunosc

sentimentul de dezrădăcinare. Tind să păstreze zestrea culturală cei recent stabiliți în Austria,

provenind mai ales din mediul urban, de gen feminin și interval de vârstă 36-45 ani.

De altfel, românii din comunitatea din Austria se simt abandonați, percepând în

proporție covârșitoare neimplicarea statului român în conservarea identității culturale. Ei

resimt în egală măsură dezinteresul autorităților austriece în privința implementărilor unor

politici menite să sprijine conservarea specificului cultural. Ei recunosc însă că au un grad

redus de cunoaștere a cadrului legal ce asigură interculturalitatea, multiculturalismul, cu

păstrarea unor dimensiuni identitare.

Măsura redusă în care românii aflați pe teritoriul austriac își afirmă disponibilitatea de

implicare activă în structuri asociative ale românilor reflectă pe de o parte precaritatea

informațiilor privind aceste organizații dar și o posibilă neîncredere în misiunea și rolul

proactiv al acestora. Rolul bisericii ca factor de coeziune în comunitățile de români este

reconsiderat de membrii diasporei românești de mobilitate din Austria, doar o parte dintre cei

ce își declară o apartenență religioasă, mergând frecvent la biserică. Biserica văzută ca loc

tradițional de întâlnire a membrilor comunității tinde să piardă teren în fața comunicării

online, ceea ce reprezintă un argument pentru regândirea strategiei de implicare a parohiilor

românești din Austria în menținerea coeziunii comunității. Cea de-a patra ipoteză a

cercetării, de delimitare a aspectelor identitare culturale specifice comunității românilor din

Austria, cu accent pe dinamica patrimoniului identitar este verificată, fiind identificate,

definite şi analizate particularităţi şi specificităţi de factură identitară.

Analiza intențiilor de revenire în România a relevat una dintre cele mai inechivoce

tendințe – aproape jumătate dintre cei chestionați declarând că deocamdată nu s-ar reîntoarce.

Cei indeciși fie că probabil nu atinseseră scopul pentru care au emigrat, fie admiteau că

situația socio-economică din România nu era în conformitate cu așteptările acestora.

Intenția de obiectivare a factorului determinant pentru migrația de reîntoarcere a

developat o dispersie a criteriilor apreciate ca esenţiale pentru revenirea în România - cel mai

frecvent invocată fiind achiziționarea unei locuințe în țară, un număr egal de imigranţi români

12

indicând siguranța unui loc de muncă și recunoașterea profesională drept argumente decisive

pentru revenirea în țară. A fost surprinzătoare proporţia redusă a celor ce declarau criteriul

venitului adecvat, constatare explicabilă prin posibilitea ca prin sintagma de “nevoi ale

familiei” să fie inclus şi înţeles şi venitul familial îndestulător. De asemenea, nu am

obiectivat diferențe notabile între numărul celor ce invocau ameliorarea condițiilor de muncă,

a celor de asistență medicală sau ale mediului şi politicilor educaționale, ca dealtfel şi a celor

ce au invocat stabilitatea de ordin politic sau economic – probabil şi pentru că acestea sunt

interpretate mai degrabă drept concepte abstracte.

Analiza modului de împlinire a scopurilor migrării și măsura în care acesta determină

intenția de revenire în țară - a reliefat că mai mult de trei sferturi dintre cei ce invocă un venit

adecvat ca argument de revenire definitivă în țară – sunt cei ce au ales Austria pentru raţiuni

de ordin material. Peste jumătate dintre cei ce aspiră la un loc de muncă sigur în ţară, sunt cei

sosiți în Austria pentru considerente financiare – ceea ce face posibil un raționament potrivit

căruia – venitul adecvat, siguranța locului de muncă implicit nevoile familiei și achiziționarea

unei locuințe – rămân dezideratele majore ale celor plecați din motive economice și care

intenţionează revenirea definitivă în România. Am consemnat și rezultate previzibile cum

este cel reieşit din analiza grupului de respondenți plecați la studii care, majoritar, recunosc că

ar reveni în ţară în condiţiile în care realităţile sistemului educaţional românesc ar satisface

nivelul exigenţelor şi aşteptărilor. De asemenea, mai mult de jumaătate dintre cei care au

părăsit ţara resimţind neîmpliniri de factură profesională, asimilează ameliorarea stabilităţii

politice din ţară printre altele, şi cu o mai adecvată recunoaştere profesională.

Românii continuă să reprezinte astăzi unul dintre segmentele cele mai numeroase ale

imigranților prezenți pe teritoriul austriac, astfel că, fie și din acest unic considerent, situația

acestei comunități trebuie să reprezinte o preocupare atât pentru autoritățile din Austria, cât

mai ales pentru statul român.

Rezultatele cercetării doctorale se constituie într-un aport la diagnoza fenomenului

migrației românești, inclusiv din perspectiva analizei sociologice comparative a diasporei de

mobilitate, fiind o contribuție utilă în elaborarea și adaptarea strategiilor și în promovarea

politicilor guvernamentale și nonguvernamentale destinate promovării identității culturale și

naționale românești în Austria. Concluziile cercetării se pot constitui în necesare contribuții la

optimizarea metodologiei analizei proceselor sociale de identificare.