Romanul”Femeia la treizeci de ani”Titlu original- La femme de trente ansAutor- Honore de Balzac     Traducere- Mihaela-Anna MihailideEditura Adevărul, 2011

      Poate că această lectură va părea unora demodată, iar alţii vor găsi strălucită această incursiune în literatura clasică. Sinceră să fiu, unul din motivele care m-au făcut să aleg această carte în acest moment a fost chiar titlul, în strânsă legătură cu faptul că anul acesta voi atinge şi eu acea vârstă ingrată cuprinsă în titlu. Mă aşteptam la altceva, ori poate că speram să capăt răspunsuri la întrebările deja existente în mintea mea. Altul era însă făgaşul acestor pagini de viaţă rupte din secolul al XIX-lea, poate nu atât de desuete pe cât m-aş fi aşteptat.

      Însăşi rezonanţa numelui scriitorului are o anume greutate. Până nu foarte demult, pentru mine însemna un fel de zid de netrecut, despre care nu ştiam ceva concret, însă intuiam importanţa sa în universul literar. Acum, după ce am citit una din multitudinea de scrieri ale lui Balzac, pot spune că nu mi s-a părut a avea un stil dificil, greoi. Dar cu siguranţă nuanţele sale sunt mai potrivite unei conştiinţe mature decât uneia în formare. Un spirit de observaţie desăvârşit, ce surprinde cele mai subtile freamăte ale sufletului. Imagini care se întipăresc în conştiinţa cititorului, stări care îl copleşesc.

      O bună parte a a cestui roman mi-a creat falsa impresie că n-ar fi cine ştie ce. Episoade cu final dezamăgitor, mentalităţi pe care nu le puteam aproba şi incapacitatea de a empatiza cu eroina principală- cam acestea erau premisele de la care îmi conturasem impresia. Apoi, lectura a a devenit mai pasionantă, pe măsură ce acţiunea evolua, culminând pentru mine cu o anumită scenă care m-a fascinat şi a devenit vie în mintea mea. Ca să înţelegeţi, ar trebui să rezum, să explic în ce constă acţiunea şi nu e chiar unul din scopurile mele. Dar, trebuie să spun că, aşa cum se poate ghici şi din titlu, povestea are în centru destinul unei femei- Julie. Viaţa acesteia este surprinsă din tinereţe, când asupra ei coboară primii fiori ai iubirii şi visele cele mai entuziaste, până la final, când cu greu îţi poţi închipui că aceste două imagini- de început şi de sfârşit, sunt ale uneia şi aceleaşi persoane.

      Fiecare capitol se axeayă pe câte o perioadă din viata lui Julie, cuprinzând sau nu momentele esenţiale din viaţa acesteia. Ani buni sunt săriţi, iar evenimentele petrecute în acel timp sunt amintite în treacăt. Spre exemplu, scene care altminteri ar fi minuţios descrise, ca reprezentând puncte importante pe harta vieţii, aici sunt doar amintite, nu sunt explorate în întreg entuziasmul, or, dimpotrivă, în tragismul lor-căsătoria, decesul cuiva drag-, momente încărcate de emoţie au o vagă descriere, în timp ce frământărle sufleteşti şi momente mai banale se bucură de o amplă expunere.

      Un aspect foarte interesant în construcţia romanului este momentul scrierii efective a capitolelor. Deşi ele se înlănţuie cronologic din punct de vedere al acţiunii, sunt scrise în perioade diferite, a căror ordine nu este cronologică. Astfel, capitolul al doilea este datat august 1834, iar capitolul al treilea este datat 1832. Mi-e greu să-mi imaginez procesul de

creţie al acestui roman, cum s-a născut el, astfel, fragmentar şi totuşi atât de armonios închegat. Pe de altă parte, aceste salturi sunt oarecum reflectate în conţinut, dacă ne gândim la faptul că fiecare capitol îşi are independenţa sa, nu este ancorat de cel anterior. Probabil ceea ce spun pare cam alambicat, dacă nu aţi citit cartea.

      Revenind la subiect, nu veţi găsi, aşadar, un manual de gestionare a vârstei de 30 de ani, ci zbuciumul unei femei de-a lungul unei vieţi puternic marcate de cerinţele societăţii secolului al XIX-lea. O femeie dn înalta societate, pentru care fericirea pare un deziderat imposibil, furat. Captivă într-o căsnicie care i-a adus dezamăgire încă de la început, cu toate că ea a fost cea care şi-a dorit-o, Julie se luptă în continuu cu frământările sufletului, iubind, urând, îndurând. Contrastele fiinţei ei, transformările cărora se supune, viaţa bogată în întâmplări nefericite- toate îi brăzdează chipul şi sufletul. Soţie, mamă, femeie- trei ipostaze ale aceleiaşi fiinţe, fiecare cu trăiri distincte, greu de împăcat.

      Anumite momente şi aspecte rămân învăluite în mister, poate în mod voit trecute cu vederea. Fericirea prin iubire, atât de dificil de atins, pare a-i fi refuzată lui Julie, cât şi, în general, femeilor, al căror statut în societate în acele vremuri cuprindea drepturi limitate, iar cel la fericire nu era unul garantat. Viaţa plină de restricţii impuse de societate o apasă pe Julie devenită marchiza d' Aiglemont. Bucuriile sunt superficiale în cea mai mare parte, iar cele pure sunt scump plătite. Necazurile nu se sinchisesc de nefericirea permanentă şi se adună, unul după celălalt.

      30 de ani- vârsta de maxmimă înflorire a femeii, când deţine nu doar tainele, ci şi puterea asupra vieţii, a iubirii,, a succesului. Bogăţia spiritului, acest amalgam de trăiri din cele mai diverse registre, ne este înfăţişată pe cât de amplu, pe atât de ambiguu, stimulându+ne imaginaţia. Spuneam la un moment dat că un anumit episod mi-a lăsat o impresie aparte. Acesta o are ca protagonistă pe fiica cea mare a marchizei d' Aiglemont si ceea ce m-a copleşit a fost fericirea absolută în care aceasta îşi ducea viaţa. Prea ireal ca să poată dura la infinit, acel tablou al sublimului mi-a apărut ca o proiecţie a propriilor vise.

      În ceea ce o priveşte pe Julie, marchiza d' Aiglemont, gesturile şi modul în care acţionează  mi-au conturat şi mai mult credinţa în enigma pe care fiecare femeie o reprezintă. Este un personaj care intrigă, dezvăluindu-se doar în parte. Autorul pătrunde în conştiinţa sa, dar nu poate trece dincolo de un anumit zid ce protejează miezul. Iar dacă prima jumătate a romanului mi se părea cam fadă, cea de-a doua, fără a putea să precizez practic punctul de delimitare, m-a ţinut în alertă, mobilizându-mi resursele interioare în umărirea firului epic. Apoi, când m-am apucat să-mi scriu impresiile, am simţit un şuvoi de idei revărsându-mi-se în minte, o bogată inspiraţie călăuzindu-mi stiloul pe hârtie.