romanitatea românilor În viziunea istoricilor

7/17/2019 Romanitatea Românilor În Viziunea Istoricilor

http://slidepdf.com/reader/full/romanitatea-romanilor-in-viziunea-istoricilor-5690355ad4014 1/11

ROMANITATEA ROMÂNILOR ÎN VIZIUNEA ISTORICILOR

Romanitatea Romanitatea românilor presupune următoarea abordare: ideea descendenţeiromane a românilor, a staruinţei elementului daco-roman, a unităţii de neam şi de limbă,dar şi conştiinţa românilor despre originea lor romanică. Etnogeneza românească sereferă la procesul de formare a poporului român şi a limbii române, proces încheiat în

linii mari la sfârşitul secolului al !!!-lea. Românii s-au format pe un teritoriu "ast care se întindea la nordul şi la sudul #unării, înglobând fostele pro"incii romane #acia şi $oesia.%uceritorii romani s-au suprapus peste populaţiile tracice, înrudite între ele: daco-geţii şimoesii. &oporul român este rezultatul unei duble sinteze, la fel ca toate popoareleromanice. &rima sinteză este cea dintre elementul autohton daco-moesic şi coloniştiiromani şi stă la baza formării poporului român. &rin asimilarea culturii romane autohtoniise romanizează deplin. Este "orba despre procesul de romanizare. Romanizarea s-adesfăşurat în trei etape: prima etapă a a"ut un caracter preliminar, precedă cucerirea şiare loc prin intermediul împrumuturilor din cultura materială romană' a doua etapă estecea propriu-zisă, în timpul ocupaţiei romane, între ()* şi +( şi la ea contribuie o seriede factori precum: administraţia, armata, "eteranii, coloniştii, urbanizarea, religia,

cultura, dreptul roman, elementul esenţial ind cel ling"istic, adică limba latină' a treiaetapă este cea după retragerea aureliană din +(-+, un factor esenţia ind în acestcaz creştinismul. / doua sinteză se referă la asimilarea migratorilor de către populaţiadaco-romană. 0n perioada marilor migraţii populaţiei daco-romane i se alătură populaţiigermanice 1secolul al !!!lea2 şi sla"e 1secolul al !-lea2. 0n anul *)+ sla"ii trec masi" în!mperiul Roman de Răsărit, unde se stabilesc. /stfel are loc separarea latinităţii din&eninsula 3alcanică de cea nord-dunăreană. 4a nordul #unării sla"ii, mai puţin numeroşi,sunt asimilaţi de populaţia romanică,pe când la sud de #unăre se întâmplă in"ers. 4imbaromână este o limbă neolatină, la formarea căreia au concurat trei elemente: substratuldaco-moesic, stratul latin, adstratul sla". 5riginea latină şi "echimea românilor estesubliniată în diferite iz"oare./ceste iz"oare ii numesc pe romani cu diferi6i termeni 1"lahi, "alahi, "olohi, blachi,bla7ibala7i, olahi2

Vlah – istoria unui nume4a originea denumirii de vlah se a8ă numele unui trib celt 1volcae2 amintit de %aesar

în „De bello Gallico” . #e aici termenul a trecut la germani, desemnându-i în germana"eche mai întâi pe "ecinii din sud şi apus 1valh = roman şi gal romanizat 2. 9ermenul acunoscut apoi în limba germană o restrângere, referindu-se doar la locuitorii din&eninsula !talică 1wälcher 2. la"ii, "enind în contact nemi;locit cu lumea germană începând cu secolul al !<-lea, au preluat acest termen. %hiar la începutul acestor

contacte germano-sla"e, biograful apostolului sla"ilor, $etodie, a aplicat italienilordenumirea de wlach, primită e"ident prin lieră germană. Vlach înseamnă aşadar, unstrăin, un nesla" de limbă romanică. 9ermenul a cunoscut apoi diferite "ariante: vlah labizantini şi la sla"ii sudici, voloh la sla"ii răsăriteni, valachus în lumea latino-catolică,blach la unguri, unde s-a transformat rapid în oláh etc. /pariţia acestui nume datromânilor de către străini în e"ul mediu, marchează sfârşitul etnogenezei române, ele=primă e=act caracterul său romanic, conţinutul de bază al e=presiei ind cel etnic.

Personalitat e

/n>ecol ursa Referiri

— ecolul !!trategi7on

1tratat militarbizantin2

&rima atestare a elementului romanic lanord de #unăre'

&opulaţiae desemnată sub numele deromani.

Moise ?ţara necunoscută ce-i zic 3ala7- alahia@



Chorenati,geografarmean

ecolul !< Aeograa

— ecolul !<%ronica

turcă5gBzname

crie despre o ţară a "lahilor1Cla7-ili2

ConstantinVIIPorrogenetul

ecolul <#espre

administrareaimperiului

/minteşte de aşezarea sla"ilor în 3alcanişi înfăţişează

întrepătrunderea lumii sla"e cu cearomânească stră"eche,numindu-i pe cei din urmă cu termenul deromani, în "reme ce pentru bizantini

foloseşte denumirea de romei.?/ceştia se mai numesc şi romani pentru

că au "enit din Roma şi poartă acest numepână în ziua de astăzi@.

Vasile IIMacedoneanu

l

D)#ocumente

imperialebizantine.

referire despre poporul român, subnumele de "lahi.

()+) Referire despre poporul român.

Kekaumenos

ecolul <!faturile şi

po"estirile luiFe7aumenos

unt amintiţi "lahii 1românii2 sud-dunărenicare trăiau în

apropierea #unării şi pe aos 1a"a2.

Gardizi,geograf

ersan

$i;loculsec. <!

&odoabaistoriilor

Gtire despre originea poporului român.Referindu-se la români, îi plasează între

sla"i 1bulgari2, ruşi şi unguri, într-un spaţiucuprins între #unăre şi un

?munte mare@, probabil $unţii %arpaţi.

IoanK!nnamos,"ecretar al#m$ratuluiManuelComnenul

ecolul <!! Epitome#escrie o campanie bizantină împotri"amaghiarilor în ((*.%ronicarul spune despre "lahi: ?se zice că

sunt coloni "eniţi demult din !talia@.

%non!mus secolul<!!

AestaHungarorum

/dmit e=plicit prezenţa?"lahilor@ sau a ?păstorilor şi colonilor@

romanilor în bazinul #unării, înainte decucerirea lui /rpad sau chiar de cea a lui/ttila.

"imon deKeza

ecolul<!!!

AestaHunnorum etHungarorum

Poggio&racciolini ecolul<

&rimul umanist italian care armă originea romanăa poporului român.

/rmă continuitatea elementului roman în IărileRomâne, locuite de o populaţie romană de la 9raian încoace şi care nu şi-a pierdut uzul limbii latine,

transformată în limba română.Era prima dată când s-a argumentat latinitatealimbii române cu probe culese direct din spaţiul românescde cunoscători ai limbii latine.



'nea "il(ioPiccolomini )Paa Pius II*

ecolul<

%osmograa

1(J)(2

0n legătură cu te=tele referitoare la IărileRomâne, acesta şi-a cules informaţiile de lamisionarii dominicani şi franciscani.

/ in8uenţat ca niciun alt istoric dinepocă, opiniile despre

originile romane ale poporului român.

%tenienii +emetrie i -aonicChalcocondil

ecolul<

Gtiri despre români.

&rimii, care după "eacuri de gândire medie"ală,re"in la teoria antică elină, care identică limba cuneamul.

%ntonio&onni

ecolul<

#ecadele

?românii sunt urmaşii coloniei şi ailegiunilor romane din #acia' acest ade"ăr edo"edit de limba lor romană, pentru careromânii s-au luptat, ţinând la ea mai multdecât la propria lor inţă@.

.rancescodellaValle

ecolul<!

0nsemnări

despreoriginea,obiceiurile şioraşeleromânilor1(JK+2

/duc în discuţie şi legătura dintre limbaromână şi limba latină.

-au bazat în armaţiile lor despreromanitatea românilor pe cunoaştereadirectă a acestora.

%ntonioVeranesics

ecolul<!

#escrierea 9ransil"aniei,$oldo"ei şi IăriiRomâneşti

1după(JD2

/an -aski ecolul<!

Episcop de Aneznoorbind în %onciliul din 4ateran 1(J(2 despre

$oldo"a, a semnalat originea romanăa populaţiei ?căci ei spun că sunt oşteni de

odinioară ai romanilor@.

.ormarea lim0ii rom1ne%ând, în secolul !!! d.Hr., împăratul /urelian a fost ne"oit să renunţe la administrarea

pro"inciei #acia, idiomul latin era predominant. /cesta a continuat să e"olueze încontact cu pro"inciile latinofone de la sud de #unăre. #upă instalarea sla"ilor în nordul&eninsulei 3alcanice, complicatele relaţii dintre !mperiul 3izantin L unde limba greacăde"ine, din sec. !!, limbă ocială L şi formaţiunile politico-militare din &eninsula3alcanică au a"ut drept consecinţă, între altele, fragmentarea comunităţilor locale"orbitoare de latină şi despărţirea lor de romanitatea nord-dunăreană, astfel încât ecarea dez"oltat în mod diferenţiat fondul originar latin. Gi în prezent, e=istă diferite dialecteale limbii române: dialectul daco-roman, "orbit pe întregul teritoriu al României, înRepublica $oldo"a, precum şi în comunităţile româneşti din ţările "ecine 1Ccraina,erbia, 3ulgaria, Cngaria2, şi dialectele sud-dunărene L dialectul arom1n, istro2rom1n şi megleno2rom1n. #iferenţe locale de mică importanţă caracterizează diferite

graiuri L oltenesc, maramureşan, moldo"enesc etc. &e baza graiului din $untenia, dar cuun aport important al operelor literare create în $oldo"a, se constituie, în secolul alI-lea, lim0a rom1nă literar ă pe care o "orbim şi o scriem şi astăzi.

4imba română ind o limbă de factură latină are în componen6ă K straturiubstrat daco-moesic 1(J)-() de cu"inte pro"enite din limba dacă: brad brânză,



"iezureM.2trat latin 1peste *)N din le=ic este de orgine latină2/dstrat sla" 1suprapus odată cu in8uienâele sla"e primite2

Politizarea ideii romanit$3ii rom1nilor !deea romanităţii nord-dunărene s-a îmbogăţit cu două elemente noi în secolul al <!-

lea. !rimul este legat de "nce#utul scrisului "n lim$a rom%nă, iar cel de-al doileade "nce#utul #oliti&ării ideii ori'inii romane a #o#orului rom%n. /stfel,

romanitatea românilor de"ine un element component al unei anumite ideologii politice a"remii, e că era "orba de cea a papalităţii, e de cea a unor potentaţi laici. Gi unii şialţii, susţineau pretenţiile politico-spirituale. %ei care se considerau moştenitorii politici aiRomei 1papa sau împăratul2 pun accent pe a#artenenţa antică a (aciei la Im#eriulRoman, #retenţiile lor )ind "n* ăţişate "n Iările Rom%ne ca un *el de recucerire.%ei care nu puteau in"oca acest lucru, făceau apel la romanitatea românilor, ştiind preabine că la armarea ei, românii erau deosebit de recepti"i.

(omnia lui Mi+ai Vitea&ul a marcat o epocă în istoria românilor, dar şi în cea a ideiiromanităţii lor.

Araţie "ictoriilor strălucite obţinute de domnul român împotri"a oştilor turco-tătare,românii au de"enit cunoscuţi în întreaga Europă. %unoaşterea originii lor romane, a

depăşit cadrul relati" restrâns al umaniştilor "remii, pentru a se difuza în cele mai largicercuri ale societăţii europene. tăpânirea lui $ihai iteazul în 9ransil"ania i-a atras "nsă ostilitatea no$ilimii ma'+iare, re8ectată puternic în iz"oarele "remii. /ceastăschimbare de atitudine a nobilimii maghiare se poate e=emplica cu un caz tipic, cel allui Gte*an S&amos,&. 1(J*J-(*(+2. 0n timpul studiilor sale umaniste la Heidelberg şi&ado"a a publicat o lucrare 1(JDK2 în care a dedicat un ca#itol (aciei romane, undescria că rom1nii sunt urmaşii romanilor , descendenţa lor ind atestată de limbaacestora, care s-a desprins din limba latină. Cmanistul maghiar a suferit mult în timpulstăpânirii lui $ihai iteazul în 9ransil"ania. 4a moartea domnitorului a compus un epitaf în care-l ;udeca aspru pe $ihai 1„Nero versus” 2. chimbarea de atitudine s-a manifestatşi în pri"inţa opiniei sale în pri"inţa românilor: ei nu mai erau #nrudi ţi şi nici urmaşi ai romanilor . %u"inte duşmănoase la adresa românilor, după momentul $ihai iteazulau e=istat şi la alţi cronicari maghiari ai "remii. %ert este faptul că reprezentanţiinobilimii maghiare l-au urât pe $ihai iteazul şi poziţia lor s-a re8ectat atât în acteleociale ale "remii cât şi în istoriograa maghiară. Nu toţi re#re&entanţii no$ilimiima'+iare de la cum#ăna secolelor VI-VII au *ost ostili rom%nilor. /ceste poziţiiobiecti"e se întâlnesc, mai ales la autorii ma'+iari din a*ara Transil/aniei, care nuconsiderau că românii ar ameninţa ştirbirea pri"ilegiilor tradiţionale ale ?naţiuniimaghiare@. /şa este ca&ul e#isco#ului Nicolae Ist/0n1., istoric şi diplomat al împăratului Rudolf al !!-lea.

/tunci când, spre sfârşitul secolului <!! şi în secolul următor, primele semne ale unei

conştiinţe naţionale moderne apar în întreaga Europă, problema originii popoarelor setransformă pretutindeni din problemă istorică în problemă politică. %on8ictul acut dintre?Europa imperiilor@ şi ?Europa naţiunilor@ se complică în 9ransil"ania din cauza tensiuniidintre interesele dominaţiei austrice şi re"endicările naţionale maghiare, ambele încontradicţie cu aspiraţiile de emancipare ale românilor. 3ătălia politică şi simbolicăpentru întâietate în 9ransil"ania de"ine acerbă, cu atât mai mult cu cât, după lupta de la$ohacs, &rincipatul 9ransil"aniei rămăsese ultima redută a Regatului Cngar, ocupândastfel un loc deosebit de important în imaginarul politic şi istoric al naţiunii maghiare. &ede altă parte, în poda faptului că românii reprezentau peste *)N din populaţia 9ransil"aniei, ei continuau să e consideraţi ?naţiune tolerată@. /cest statut inferior alromânilor era ;usticat de beneciarii lui L cele trei naţiuni pri"ilegiate, maghiarii, săşii şi

secuii L prin argumente confesionale 1spre deosebire de ceilalţi locuitori ai 9ransil"aniei,românii erau ortodocşi2 şi prin argumentul pretinsei întâietăţi a celor trei naţiunipri"ilegiate pe pământul 9ransil"aniei.

5r, unirea unei părţi a clerului şi a românilor ortodocşi cu 3iserica %atolică 1greco-catolicii2, realizată de casa de Habsburg în (*DD-()(, afecta ordinea tradiţională



do"ezi incontestabile pri"ind latinitatea şi continuitatea românilor.Istoricul Lucian >oia sublinia că „negarea continuit ăţii rom"neşti şi aducerea

rom"nilor la sud deDunăre a corespuns evident obiectivelor austro#ungare $n secolele al %V&&&#lea şi al %&%#

lea' continu"nd să (e un punct de dogmă $n istoriogra(a maghiar ă de ast ă zi' cu scopulde a asigura maghiarilor primatul cronologic $n )ransilvania” . 9eoria imigraţionistă a fostcombătută în mod "iguros de istoricii români, începând cu cei din Gcoala Ardeleană şipână azi, precum şi un însemnat număr de mari istorici străini ca: E6 ?i$$on< T+6Momsen< @6 @un'< C6 !atsc+ etc.

4eoria lui Roesler5 'nun3are i com0atereOormularea categorică a tezei contrare L baza ideologică a dominaţiei maghiare

asupra 9ransil"aniei L s- a datorat istoricului austriac Robert Roesler. Oolosind iz"oareistorice latine târzii şi nesigure, el a susţinut te&a e5terminării #o#ulaţiei de ori'inedacică odată cu cucerirea romană, precum şi pe cea a retra'erii com#lete a#o#ulaţiei romani&ate din cuprinsul pro"inciei #acia în secolul !!!. 4ocuitorii fosteipro"incii ar fost strămutaţi în masă la sud de #unăre, unde s-ar format limba românăşi poporul român. 4a "enirea maghiarilor în Europa, 9ransil"ania ar fost un ţinut pustiu,pe care coroana maghiară l-ar ane=at şi populat, instalând apoi şi colonişti germani

pentru a-i apăra graniţele. /bia după marea ciumă din secolul al <!-lea, ţinuturile dedincolo de %arpaţi, pustiite de molimă, ar fost colonizate de păstori "lahi de la sud de%arpaţi şi de #unăre.

9eoriile roesleriene, criticate în mediile academice contemporane, au fost preluate nunumai de alte lucrări sa"ante, ci şi de manualele şcolare din Cngaria secolelor <!<-<<,aliment%nd ima'inarul naţionalist ma'+iar. 0n schimb, istoricii şi ling"iştii românidin secolul <!< 1$.Fogălniceanu, /.#.<enopol, 3.&.Haşdeu, Ar. 9ocilescu2 au adunat unmare număr de do"ezi referitoare atât la "echile populaţii getice şi dacice din spaţiulcarpato-danubian, cât şi la continuitatea populaţiei romanizate pe teritoriul fostelorpro"incii #acia şi $oesia, demonstrând şubrezenia multora dintre argumentele in"ocate în istoriograa ocială maghiară. 4a ni"elul reprezentărilor, identitare comune,renunţarea la scrierea sla/onă 1chirilică2 şi 'enerali&area al*a$etului latin,precum şi #redarea lim$ii rom%ne şi a istoriei naţionale în şcolile organizate odatăcu reformele lui /.!.%uza au 'enerali&at conştiinţa romanităţii #o#orului rom%n< alim$ii şi ci/ili&aţiei acestuia.

#upă $area Cnire, negarea continuităţii româneşti în ţinuturile de dincolo de %arpaţi şiteoretizarea pretinsei inferiorităţi a lumii rurale româneşti în raport cu ierarhiile nobiliaremaghiare şi cu cultura aulică şi urbană a acestora au alimentat masi" resentimentele pecare le-a pro"ocat destrămarea monarhiei austro- ungare şi politica re"izionistămaghiară. 0n aceiaşi ani, şcoala istorică şi ling"istică românească produce opereştiinţice importante pentru înţelegerea etnogenezei românilor: „*nceputurile vieţii

romane la gurile Dunării” şi „Getica” lui asile &âr"an, primele "olume ale monumentalei„&storii a rom"nilor” a lui Picolae !orga, „&storia limbii rom"ne” de /l. Rosetti sau cartealui Ah.!.3rătianu, „+ enigmă şi un miracol istoric, poporul rom"n” . &e de altă parte, însă,mişcările de e=tremă dreapta dez"oltă L asemenea e=tremei drepte germane, fascinatăde trecutul istoric al ?indo-germanilor@ şi al goţilor L un discurs autohtonist, caresuprae"alua importanţa elementului dacic în contrast cu ci"ilizaţia mediteraneană, pecare o considera decadentă.

+isuta #n 6urul continuit$3ii, rincialele idei aleimigra3ionitilor7

•

dacii au -ost etermina.i ca popor/• dispari.ia vechii toponimii dace/• romanizarea nu s#a putut realiza $n cei 012 de ani de st3p"nire roman3/• to.i locuitorii Daciei au p3r3sit provincia prin retragerea aurelian3/• poporul rom"n 4i limba rom"n3 s#au -ormat la sud de Dun3re deoarece, lipsesc din



limba lor elementele germanice/ eist3 elemente leicale comune $n limba rom"n34i limba albanez3/ dialectele daco#rom"n 4i macedo#rom"n se aseam3n3/ in5uen.aslav3 a -ost posibil3 numai la sud de Dun3re unde rom"nii devin ortodoc4i 4i preiau limba slavon3 de cult/

• rom"nii sunt un popor de p3stori nomazi/• lipsa izvoarelor istorice care s3 ateste eisten.a rom"nilor la nord de Dun3re

$nainte de sec6 %&&& maghiarii au g3sit la venirea lor $n)ransilvania o „terradeserta”/

#upă felul în care istoricii au căutat să prezinte e"oluţia romanităţii de la nordul#unării şi din %arpaţi, s- au conturat două opinii cu pri"ire la formarea românilor capopor: continuitatea lor "n (acia şi imi'rarea t%r&ie din sudul (unării.

Ca&ul 7Ist/an S&amas,o&.8 a fost combătut de cărturarii saşi L6To##eltinus şi @6Troster, ultimul, autor al unei lucrări despre #acia în care şi-a armat con"ingerea că„rom"nii de azi ce tr ăiesc $n Iara 7om"nească' 8oldova şi munţii )ransilvaniei nu sunt dec"t urmaşii legiunilor romane” , prin urmare, „cei mai vechi locuitori ai acestei ţări” .$ai târziu, >en,o Io&se* , în cartea 4ransil(ania, si(e magnus 4ransil(aniaePrinciatus 1(2, arăta că la abandonarea pro"inciei traiane „mulţi romani $mpreunăcu dacii indigeni au r ămas pe loc” .

;ran& Sul&er a lansat teoria imigraţionistă în lucrarea Geschichte des

transalinischen +aciens1((2, la care aderă şi istoricii !.%.Eder, 3oll $arton şi !.%hr. Engel. /ceştia

identi)cau a$senţa surselor scrise asu#ra rom%nilor cu a$senţa "nsăşi arom%nilor. 0n replică, "n/ăţatul sas Mic+ael Le$rec+t scria chiar în timpul răscoaleilui Horea 1(2 că românii, ca urmaşi ai romanilor, sunt „cei mai vechi locuitori aiacestei regiuni” . 0n (, istoricul en'le& E6?i$on, autor al unei celebre istorii a!mperiului Roman, arăta că în #acia, după retragerea aureliană, a rămas „o parte$nsemnat ă din locuitorii ei' care mai mare groaz ă aveau de migrare dec"t dest ă p"nitorul got” . #e la aceşti locuitori "or deprinde migratorii „agricultura şi plăcerilelumii civilizate” .

Petemeinicia armaţiilor lui ulzer a fost reliefată şi de reprezentanţii Gcolii /rdelene,dar şi de marele sla/ist !aul Iose#+ Sc+a*ari, , care susţinea 1(2 că „valahii de lanord şi de la sud de 5uviu au toţi aceeaşi origine” e"oluând din „amestecul tracilor şigeto#dacilor cu romanii” .

Ro$ert Roesler redactează +acien und Romanen 1(*2 şi Romanische "tudien1((2, unde reia, pe baza informaţiilor timpului său, toate tezele formulate timp de unsecol în sensul contestării permanenţei

Românilor în "atra strămoşească. Răspunsul a"ea să "ină din partea lui A6(6eno#ol,reprezentant de

eamă al istoriograei româneşti, în lucrarea 4eoria lui Roesler 1(2. 4ucrareaabordează argumentele contestatoare ale istoricului german şi le răspunde apelând la

toate sursele fundamentale, precum şi la comentariile autorilor creditaţi ştiinţic de-alungul timpului. 0n legătură cu chestiunea părăsirii #aciei, <enopol a emis un principiucon"ingător: „9opoarele nomade se str ămut ă $naintea unei năv ăliri' cele aşezate r ăm"nlipite de teritoriul lor şi năv ălirea trece peste ele6” 0n acelaşi sens este combătută şiteoria golirii de populaţie a #aciei la retragerea aureliană. 0n nalul lucrării atrageatenţia analiza despre rolul tradiţiilor popoarelor în ce pri"eşte obârşia acestora, cureferiri la aşa-zisul ?descălecat@, e"ocat în legendele românilor.

#acă la început /.#.<enopol şi #.5nciul, susţinând continuitatea daco-romană, sebazau pe argumente de ordin logic, mai târziu, in"estigaţiile ştiinţice conduse de mariinoştri istorici, cât şi ling"işti 1P.!orga, .&âr"an, %.#aico"iciu, Ah. 3rătianu etc.2, alăturide cercetarea arheologică, au făcut progrese remarcabile. &e aceeaşi poziţie s-au situat

un număr important de istorici străini 19h. $ommsen, !.Qung, %.&atsch, 4.Homo, &aul$ac7endric72, care consideră că rom%nii sunt urmaşii daco-romanilor şi că s-au*ormat ca #o#or "n (acia Traiană.

Romanitatea rom1nilor #n (iziunea istoricilor din sa3iul rom1nesc



3B cronicari din s#aţiul rom%nescNicolaus Ola+us 1(DK-(J*2 L lucrare: 8ungaria Cmanist de an"ergură europeană, de origine română / a"ut înalte demnităţi religioase şi laice în Regatul ungar 1arhiepiscop de trigoniu

şi primat alCngariei, "icerege al coroanei Cngariei în (J*+2 &rimul român care a susţinut unitatea de neam, limbă, obiceiuri şi religie a

românilor %onsidera că rom%nii din Moldo/a< Iara Rom%nească şi Transil/ania sunt

descendenţii coloniştilor romani< ceea ce e5#lică lim$a lor latină @o+anes onterus L originar din 3raşo", înscrie pe harta sa 1(J+2 numele (acia pe

întreg teritoriul4ocuit de româniSecolul VII a marcat "n istoria culturii medie/ale rom%neşti emanci#area

de)niti/ă de sla/onism şi de#rinderea de ti#arele $i&antine6 Această sc+im$areradicală "n /iaţa s#irituală a rom%nilor se #oate constata şi "n e/oluţia ideii deromanitate6 Asu#ra acestei idei< şi-au e5ercitat o "nr%urire decisi/ă< cronicariumanişti din /eacul al VII-lea6

?ri'ore Urec+e 1cca (JD)-(*2 L lucrare: -etoiseţul Iării Moldo(ei

5bser"ă asemănarea dintre cu"intele româneşti şi cele latineşti, de unde concluziaoriginii comune a românilor din $oldo"a, 9ransil"ania şi Iara Românească, care se tregtoţi ?de la Râm@

Miron Costin 1(*KK-(*D(2 L lucrare: +e neamul moldo(enilor 0n concepţia lui, istoria românilor începea cu cea a dacilor antici, cuceriţi şi supuşi

de romanii lui 9raian, care era considerat descălecatul cel dint%i 4a retragerea romanilor din #acia nu au plecat toţi romanii, ci mulţi au rămas pe

loc, rezistând nă"ălirilor barbare #in aceste elemente s-a născut poporul român 5riginea sa era atestată atât de numele pe care şi l-au dat înşişi românii din toate

ţinuturile româneşti, cât şi de numele dat românilor de către străini Romanitatea românilor era do"edită 1în opinia cronicarului2 de latinitatea limbii lor

din care reproducea o listă impresionantă de cu"inte, dar şi urmele lăsate de romani înfosta #acie

4ucrarea sa, reprezintă în istoria literaturii române primul tratat sa"ant consacrate=clusi" analizei originii neamului

Stolnicul Constantin Cantacu&ino 1cca. (*)-((2 L lucrare: Istoria Iării Rom1neşti

4ucrarea sa a fost redactată cam în aceeaşi perioadă cu opera ma;oră a lui $iron%ostin.

#eosebire: e=primarea cea mai clară şi mai concisă a e=istenţei conştiinţeiromanităţii la români usţinea că rom%nii ţin şi cred că sunt urmaşi ai romanilor şi se m%ndresc cu

aceastD descendenţă 'lorioasă(imitrie Cantemir L lucrare: 8ronicul romano2moldo2(lahilor &ână la %antemir lumea sa"antă românească apela la producţia ştiinţică e=ternă

pentru argumentarea şi demonstrarea ştiinţică a originii romane a românilor 0ncepând cu opera lui L acest raport se in"ersează: lumea sa"antă europeană

apelează la sa"anţi români pentru a a8a argumentarea şi do"ezile romanităţii 4ucrarea dedicată e=clusi" problemei romanităţii românilor S a"ea KK de foi în

manuscris în "arianta românească

Oaţă de cronicarii anteriori, %. !naugurează prestigiosul efort al istoriograei românede a determina şi =a locul rom"nilor $n istoria universală Elementele de bază ale concepţiei lui %. #espre originea românilor sunt:

descendenţa pur romană din 9raian 1?săditorul şi răsăditorul nostru@2, stăruinţaneîntreruptă şi unitatea romano-moldo-"lahilor în spaţiul carpato-danubian



%. usţinea că dacii au *ost e5terminaţi com#let din #ro/incia cucerită,urm%nd să )e coloni&ată cu romani

usţinea cu tărie dăinuirea elementului roman şi du#ă retra'erea aureliană 8ronicul L cea mai întinsă lucrare istorică de analiză a originii românilor 1a fost

depăşită în detaliu, dar în ansamblul ei nu încă2Sinte&a reali&ată "n mod nuanţat şi 'radat de către cronicarii rom%ni "n ceea

ce #ri/eşte elucidarea #ro$lemei romanităţii #ro#riului neam< a urmăritin*ormarea conaţionalilor< dar şi amendarea teoriilor 'reşite a#ărute "nstrăinătate6 Ast*el< cu ei se inau'urea&ă seria de misionari naţionali airomanităţii rom%nilor6 Acţiunea lor s-a des* ăşurat "n două direcţii "n s%nul#ro#riului neam şi "n a*ara cadrului #olitico-'eo'ra)c rom%nesc6

FB Cronicarii saGi din Transil/aniaEfer"escenţa cu care au apărut scrierile cronicarilor români a fost dublată de cronicarii

saşi din 9ransil"ania, care în a doua ;umătate a secolului <!! au adoptat o teorieumanistă germană cu scopul de a demonstra presupusa lor origine dacă. %orolarulnecesar al acestei ipoteze a fost armarea de către ei a originii pur romane a românilor.%onfuzia cronicarilor saşi a "enit de la identi)carea dacilor cu 'oţii. /ceastă teorie afost desinţată cu argumente de comitele saşilor Valentin ;ran, /on ;ran,enstein,

după care a dispărut cu totul în secolul <!!!. %u toate acestea, istoricii saşi au continuatsă arme în lucrările lor originea latină a românilor. !storicul sas care a contribuit poatecel mai mult la răspândirea în afara mediului românesc a teoriei originii romane aromânilor a fost $raşo/eanul Martin Sc+meit&el. El a predat ani de-a rândul launi"ersitatea din Halle un curs despre istoria 9ransil"aniei şi a difuzat opiniile despreromanitatea românilor prin lucrările tipărite în străinătate.

/rmarea romanităţii românilor nu se întâlneşte numai în lucrări săseşti, ci şi în celedespre secui. /stfel, într-o scriere iezuită de la începutul secolului <!!! despre secui searmă în două rânduri că toţi românii din cele K ţări române nu sunt alţii decât urmaşiiromanilor .

HB Ideea romanitDii rom%nilor "n e#oca modernD0n epoca modernă, ideea romanităţii românilor "a folosită ca armă politică în

re"endicările naţionale. /ceastă nouă etapă apare în a doua ;umătate a secolului <!!! lamoştenitorii şi continuatorii lui Inoc+entie Micu, dar şi în Iara Românească şi$oldo"a în memoriile unor boieri. 0n secolul al <!<-lea, această idee "a aparesimptomatic în momentele cheie ale luptei românilor pentru emancipare politică, unitateşi independenţă naţională.

ecolul <!< aduce, la începutul său, contribuţia Gcolii :rdelene la armarea ideiiromanităţii românilor.

%ontinuându-l pe %antemir, istoricii acestui curent nu acceptă decât pura obârşie

romană a românilor. /ceastă poziţie se poate e=plica prin analiza conte=tului situaţieiromânilor din 9ransil"ania. $ilitând pentru emanciparea românilor transil"ăneni, ţinuţi într-o stare netă de inferioritate de elita conducătoare maghiară, corifeii Gcolii /rdelenefoloseau ideea romanităţii ca pe o armă. Crmaşi ai stăpânilor lumii, a căror limbă era încă limba ocială în Cngaria şi 9ransil"ania, românii nu puteau să mai accepte situaţiaumilitoare de toleraţi şi e=cluşi de la drepturile politice şi culturale. #e aceea, recursul laoriginea romană, fără cel mai mic amestec străin, era considerat esenţial în lupta pentruemanciparea naţională a românilor la care s-au anga;at urmaşii lui $icu-Flein. /stfel,re#re&entanţii acestui curent in/ocau e5terminarea şi alun'area dacilor dinnoua #ro/incie< ine5istenţa căsătoriilor mi5te etc.

0n aceeaşi perioadă, istoriograa din &rincipate, intrată odată cu domniile fanariote în

faza in8uenţei greceşti, aborda ca pe un fenomen natural, fuziunea daco-romană. /cestpunct de "edere se găseşte la istoricii greci stabiliţi în &rincipate, #aniel &hiliphide,#ionisie Ootino, dar şi românii !enăchiţă ăcărescu sau Paum Râmniceanu.

Gcoala latinist ă s-a e=tins şi în &rincipate, deoarece mulţi ardeleni ocupau poziţiiimportante în sistemul



%ultural de aici. %orifeul curentului latinist a fost Au'ust Tre$oniu Laurian, careconsidera că istoria rom%nilor "nce#e de la *ondarea Romei şi care urmărea să7#uri)ce8 lim$a rom%nă #entru a a#ro#ia c%t mai mult de latina ori'inară. 0ntre3J93 şi 3J94 a apărut Dicţionarul limbii rom"ne care a constituit apogeul acesteitendinţe. 4aurian a scos din dicţionar elementele nelatine şi a adoptat un sistemortograc etimologic, care nu mai semăna decât "ag cu limba română autentică. 9entati"a de a crea o limbă articială a discreditat de)niti/ şcoala latinistă. 9otuşi,până la mi;locul secolului, a continuat să e=iste unanimitate faţă de originea doarromană a românilor.

Reprezentanţii romantismului nu au insistat asupra dacilor ca element fondator alpoporului român, dar au contribuit la consolidarea temei dacice prin e"idenţiereacura;ului şi a spiritului de sacriciu al acestora.

0nceputul l-a făcut $ihail Fogălniceanu, care în celebrul său discurs din 3JKH a făcutun elogiu lui

#ecebal, „cel mai $nsemnat rigă barbar care a -ost vreodat ă” .5dată cu *ormarea statului naţional rom%n şi do$%ndirea inde#endenţei,

precum şi cu im#unerea curentului #o&iti/ist "n cercetarea istorică, teza originiipur latine a poporului român a început să e considerată o eroare. 0nceputul l-a constituitstudiul lui >6!6aşdeu din (*), intitulat 9ierit#au dacii; /utorul

#emonstra că Gcoala /rdeleană şi continuatorii ei au făcut o interpretare forţată aiz"oarelor antice,?împuţinarea bărbaţilor@ făcută de Eutro#ius ind amplicată în mod abuzi", în

sensul e=terminării unui neam întreg. (acii nu au #ierit 1concluzia lui Haşdeu2 şi nicicoloni&area nu a "nsemnat o in*u&ie de romani

!uri< ci de cele mai di/erse ori'ini. Rezulta aşadar, că poporul român s-a formatdin câte"a elemente din

%are niciunul nu a fost predominant. Haşdeu a demonstrat apoi printr-o serie delucrări bine argumentate, că substratul dacic al poporului român nu poate contestat.Haşdeu a formulat şi teoria circulaţiei cuvintelor , arătând că structura unei lim$i nueste dată de numărul $rut al cu/intelor ci de circulaţia acestora, deoarece sunt

cu"inte aproape uitate, depozitate în dicţionare, altele însă folosite de nenumărate ori. Ela demonstrat că sla"ismele din limba română, cu toate că nu sunt puţine, în circulaţialor, adică în acti"itatea "itală a graiului românesc, ele se pierd aproape cu desă"ârşire înlatinisme. 9ot el a precizat că se pot alcătui fraze întregi numai cu cu"inte din limbalatină, dar nicio propoziţie cu cu"inte e=clusi" de alte origini.

E/idenţierea rolului dacilor a cunoscut şi *orme e5a'erate "n care (acia "nainte de cucerirea romană a *ost centrul unei mari ci/ili&aţii. /stfel, Nicolae(ensuşianu în lucrarea apărută postum în

3:3H, Dacia preistorică de (+)) pagini, reconstituia istoria unui presupus ?imperiupelasgic@, care pornind din

#acia cu *))) de ani î.Hr., s-ar întins pe o mare parte a globului. #ensuşianususţinea că de la #unăre şi %arpaţi s-a re"ărsat ci"ilizaţia asupra celorlalte părţi alelumii. #e aici ar pornit spre !talia şi strămoşii romanilor, iar limba dacă şi limba latinănu sunt decât dialecte ale aceleiaşi limbi. !storicul a;ungea la concluzia că limba dacă nudatora nimic latinei, ind transmisă din timpuri imemoriale, ceea ce e=plică factura sadeosebită faţă de limbile romanice occidentale. 0n perioada interbelică, teza lui#ensuşianu a fost preluată şi dez"oltată de câţi"a istorici amatori naţionalişti.

KB Istorio'ra)a comunistD#upă al #oilea Război $ondial, când atât Cngaria, cât şi România au de"enit state-

satelit ale CR, teoriile staliniste despre caracterul ?imperialist@ al stăpânirii scla"agiste

romane şi despre importanţa ci"ilizatoare a sla"ilor în istoria Europei au modicatdramatic întregul conte=t istoriograc. 0n acţiunea sa de consolidare a puterii obţinute în(D*J, P.%eauşescu a declanşat o mare operaţie de re"n/iere a sentimentuluinaţional al rom%nilor. 0n acest conte=t, a putut ree"aluată şi contribuţia limbii latineşi a ci"ilizaţiei romane la cristalizarea ci"ilizaţiei "echi româneşti. Pumai că, destul de



repede, ideologia şi istoriograa ocială au a;uns să e dominate de teorii careminimali&au a#ortul *actorului roman, din nou denunţat ca asupritor, de astă dată "n*a/oarea ci/ili&aţiei locale a 'eto-dacilor. %ontinuitatea şi unitatea acestei ci"ilizaţiierau obsesi" armate, trecându-se sub tăcere particularităţile locale' diferiţi diletanţisusţineau că limba dacă, nu latina, reprezintă matricea limbii române' lucrări ociale sestrăduiau să probeze că românii erau de;a formaţi ca popor cu mult înainte de cucerirearomană, deosebindu-se astfel de toate celelalte popoare romanice.

5 polemică tot mai acerbă cu istoricii maghiari şi bulgari traducea, în anii (D)tendinţa regimurilor comuniste în declin de a folosi instrumentele naţionalismului agresi"pentru sal"area dominaţiei e=ercitate de partidele comuniste. 0n această dispută,arheologia a dobândit un loc tot mai important, cu atât mai mult cu cât sursele istoricescrise pentru secolele !-< sunt aproape absente. #in păcate, elementele de culturămaterială nu pot răspunde prin ele însele unor întrebări referitoare la originea etnică orila limba "orbită de purtătorii lor, astfel încât pot in"ocate ca argumente de ambelepărţi.

Mi+ai Roller a de"enit istoricul ocial al regimului. 0n manualul de istorie aRom%niei 3:K9B Roller şi

%olaboratorii săi ne'au romanitatea rom%nilor, e5a'er%nd rolul elementuluisla/ "n etno'ene&a rom%nească. 0n condiţiile în care comuniştii români s-au

îndepărtat treptat de CR, aceste teze au fost abandonate.TTT&ri"ind retrospecti", putem constata că armarea romanităţii românilor a depăşit

mereu cadrul strict ştiinţic, în măsura în care a însemnat şi un semn al asumăriiidentităţii europene, în "reme ce absolutizarea tradiţiei traco-getice a re8ectat maidegrabă tendinţa contrară, de închidere într-o identitate istorică izolată şi autarhică. 0ncondiţiile actuale, când România, ca şi statele "ecine, Cngaria şi 3ulgaria, fac parte dinCniunea Europeană, argumentul întâietăţii istorice nu mai are "aloare politică, iarreconstituirea trecutului nu mai are consecinţe pentru drepturile inalienabile alecetăţenilor şi comunităţilor acestei regiuni. Romanitatea românilor nu mai are a demonstrată şi cu atât mai puţin contestată' poate acum recunoscută ca fapt istoric

cert. #ezbaterea ştiinţică poate astfel progresa spre o mai bună înţelegere a căilor şietapelor concrete prin care identitatea românească s-a cristalizat şi s-a transmis dingeneraţie în generaţie.

romanitatea românilor În viziunea istoricilor

Documents