1

Eurobarometru Standard

EUROBAROMETRU 71 OPINIA PUBLICĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

PRIMĂVARA 2009

RAPORT NAŢIONAL

SUMAR EXECUTIV

România

Eur

obar

omet

ru 7

1 / P

rimăv

ara

2009

– T

NS

Opi

nion

& S

ocia

l

Sondajul a fost cerut şi coordonat de către Direcţia Generală de Presă şi Comunicare. Raportul a fost elaborat pentru Reprezentanţa Comisiei Europene în România. Documentul nu reprezintă în mod necesar punctul de vedere al Reprezentanţei. Interpretările şi opiniile pe care le conţine aparţin exclusiv autorului.

Comisia Europeană

2

Baza de date analizată în raport a fost produsă prin sondajul EB71. Pentru România, datele au fost culese între 12.06.2009 şi 28.06.2009 pe baza unui eşantion reprezentativ la nivel naţional de 1012 persoane de 15 ani şi peste. Marja de eroare a eşantionului este de +/- 3,1% pentru un nivel de încredere de 95%. Sondajul EB 71 a fost realizat sub coordonarea TNS Opinion&Social, la cererea Comisiei Europene. Datele au fost culese din cele 27 de state membre ale UE, cele trei ţări candidate - Croaţia, Turcia şi Fosta Republică Iugoslavă Macedonia, plus Comunitatea Cipriotă Turcă. Pentru detalii tehnice de eşantionare, vezi în anexă specificaţiile metodologice ale TNS Opinion&Social. Autor al raportului naţional EB71 – Silviu MATEI

Director de Cercetare Centrul pentru Studierea Opiniei şi Pieţei Bucureşti

Autorul mulţumeşte doamnei Roxana Morea pentru întreg sprijinul acordat în editarea acestui raport.

EB Eurobarometru

UE27 UE cu 27 de state membre, după aderarea României şi Bulgariei

NSM12 Grupul statelor membre care au aderat la UE începând cu 2004 incluzând România şi Bulgaria

UE15 Grupul vechilor state membre UE

G20 Grupul ţărilor celor mai industrializate

FMI Fondul Monetar Internaţional

3

Sinteza: Cum văd românii viaţa în Europa şi cum şi-ar dori ei să fie?

La şase luni de la începerea unui an declarat oficial de criză economică globală, românii îşi păstrează optimismul şi imaginea tradiţională pozitivă despre Uniunea Europeană. Un procent ce variază în jurul a două treimi din populaţia cu vârste de 15 ani şi plus are o imagine bună despre UE (62%), îşi exprimă optimismul privind viitorul Uniunii Europene (67%), crede că participarea României la UE este un lucru bun (66%) şi că România beneficiază de pe urma apartenenţei la Uniune (63%).

Comparativ, la nivelul Uniunii Europene, optimismul privind viitorul Uniunii este la un nivel similar (64%). Totuşi proporţia celor cu evaluări pozitive privind participarea ţării lor la Uniune scade, la nivelul întregii Uniuni Europene, către un procent de jumătate din populaţie. Astfel, 56% dintre europeni apreciază că ţara lor beneficiază de pe urma apartenenţei la UE, 53% cred că participarea la Uniune este un lucru bun, iar 45% au o imagine pozitivă despre Uniunea Europeană.

Nu toţi românii sunt la fel de optimişti însă în ceea ce priveşte viitorul Uniunii Europene. Optimismul faţă de viitorul UE se află sub influenţa educaţiei, a vârstei, a sexului, a locului în care trăieşte respondentul. Astfel, viitorul Uniunii Europene pare mai optimist pentru bărbaţi (72%) decât pentru femei (64%), pentru cei mai tineri (75% pentru cei cu vârste sub 40 de ani) decât pentru cei mai în vârstă (60% pentru cei peste 40 de ani), pentru cei cu mai multă educaţie (74% pentru cei care au terminat şcoala după 20 de ani) decât pentru cei cu nivel de educaţie mai scăzut (61% pentru cei care au terminat pregătirea şcolară de zi înainte de 20 de ani).

4

Din punct de vedere regional, bucureştenii (83%) şi locuitorii din regiunea de Vest (75%) sunt cei mai optimişti în privinţa viitorului Uniunii Europene, în timp ce în regiunea Centru – unde şi procentul etnicilor maghiari este mai ridicat – doar puţin peste jumătate (51%) dintre respondenţi s-au declarat optimişti, un procent foarte apropiat de cel înregistrat în Ungaria (50%).

Aţi spune despre dvs. ca sunteţi foarte optimist, mai degrabă optimist, mai degrabă pesimist sau foarte pesimist in privinţa viitorului Uniunii Europene?

În ciuda diferenţei semnificative între imaginea UE în România şi la nivelul întregii Uniuni Europene, descoperim totuşi o structurare similară a opiniilor. Astfel, atât în România cât şi în Uniune în ansamblu, există un procent mai ridicat dintre bărbaţi – comparativ cu femeile – cărora UE le evocă o imagine pozitivă. Mai mult de două treimi (67%) dintre români au o imagine pozitivă despre Uniune, în timp ce acest lucru se întâmplă doar pentru 58% dintre românce. La nivelul întregii Uniuni Europene, diferenţa dintre procentul bărbaţilor care au o imagine pozitivă despre UE (48%) şi cel al femeilor cu o percepţie similară (42%) este de 6%.

Din perspectiva vârstei respondenţilor, atât în România cât şi în Uniunea Europeană în ansamblu, persoanele mai tinere adică sub 40 de ani tind sa aibă o imagine mai pozitivă despre Uniune. Astfel, în România, există o diferenţă de 10 puncte procentuale între proporţia tinerilor sub 40 de ani cărora UE le evocă o imagine pozitivă şi cea a respondenţilor peste 40 de ani care exprimă această percepţie.

5

În general, Uniunea Europeană vă evocă o imagine foarte pozitivă, destul de pozitivă, neutră, destul de negativă sau foarte negativă?

Pe lângă gen şi vârstă, educaţia aduce o structurare a percepţiei asupra Uniunii Europene. UE are o imagine mai bună cu cât gradul de educaţie este mai ridicat. Astfel, în România, 59% dintre persoanele care au părăsit şcoala înainte să împlinească 20 de ani au o imagine pozitivă despre Uniune, în timp ce peste două treimi (65%) dintre respondenţii care au terminat şcoala după ce au împlinit 20 de ani au o percepţie similară. La nivelul întregii Uniuni Europene, diferenţa dintre cele două proporţii este încă şi mai mare, 40% dintre cei care au terminat studiile înainte de 20 de ani, respectiv 53% dintre cei care le-au terminat după împlinirea acestei vârste au o percepţie pozitivă asupra UE. Atât în UE cât şi în România, procentul respondenţilor în curs de şcolarizare cu o imagine pozitivă despre Uniune este mai ridicat decât pentru celelalte două categorii de respondenţi, vârsta jucând un rol determinant.

Imaginea pozitivă a Uniunii este în strânsă legătură cu ceea ce ea înseamnă în plan personal pentru români. Valenţele în plan personal ale Uniunii Europene sunt atât funcţionale cât şi simbolice, la nivel de valori. Pentru români, ea inseamnă în principal libertatea de a călători, studia sau lucra pe teritoriul UE (47%), democraţie (39%), prosperitate economică (29%), pace (28%), moneda euro (27%), protecţie socială (17%). Semnalul pozitiv în acest context de criză economică resimţit de către români mai ales în relaţia de ordin funcţional cu Uniunea Europeană este acela că – în comparaţie cu octombrie 2008 – semnificaţiile la nivel de valori ale Uniunii Europene nu suferă modificări. Dacă atributele ce ţin în mod direct sau mediat de sfera economică îşi reduc semnificaţia (libertatea de a călători, studia sau lucra de la 54% la 47%; prosperitatea economică de la 36% la 29%; moneda euro de la 35% la 27%, protecţia socială de la 23% la 17%), aspectele

6

precum democraţia sau pacea nu cunosc variaţii semnificative1 (democraţia de la 42% la 39% iar pacea de la 31% la 28%). Această stabilitate la nivel valoric poate fi indicatorul că UE înseamnă mai mult decât fonduri nerambursabile pentru români, fiind în acelaşi timp vorba despre o semnificaţie ce-i poate asigura susţinerea simbolică într-o conjunctură economică defavorabilă.

Percepţiile pozitive la adresa Uniunii Europene contrastează cu aprecierile privind statutul României în cadrul Uniunii Europene. Chiar dacă românii au percepţii mai pozitive despre UE decât media europenilor, ei au insă evaluări mai rezervate în ceea ce priveşte statutul ţării în interiorul Uniunii. 41% dintre români cred că vocea României contează în Uniunea Europeană şi doar puţin peste o treime (36%) că interesele României sunt bine luate în considerare de UE. Aceste rezultate indică un anumit malaise la nivelul percepţiei modului în care este tratată România în Uniunea Europeană şi existenţa unor aşteptări legate de exprimarea intereselor naţionale. Nu avem însă în acest moment date care să indice în ce măsură este vorba despre o imagine de sine devalorizantă, de rudă săracă acceptată într-un club din interes sau de percepţia unei incapacităţi a reprezentanţilor statului de a determina luarea în seamă a propriilor interese la nivelul Uniunii.

1 Pentru a fi semnificativă în sens statistic, diferenţa ar trebui sa fie de minim ±3 puncte procentuale.

7

Dvs. sunteţi mai degrabă de acord sau mai degrabă în dezacord cu afirmaţiile următoare? Vocea României contează în Uniunea Europeană

Dvs. sunteţi mai degrabă de acord sau mai degrabă în dezacord cu afirmaţiile următoare? Interesele României sunt bine luate în considerare în Uniunea Europeană

Apartenenţa României la UE ca membru cu statut egal se situează încă la nivel aspiraţional. Am devenit membri în club însă nu prea ni se aude vocea şi nu prea se ţine cont şi de interesele noastre. Avem încredere în Uniunea Europeană, ne bucurăm de beneficiile apartenenţei la organizaţie însă, evaluativ, bilanţul tinde a fi unul modest.

Analizând în comparaţie previziunile şi dorinţele românilor privind modul în care va fi viaţa în Uniunea Europeană în 2030, constatăm o bună congruenţă în ceea ce priveşte importanţa acordată ordinii şi libertăţii, mediului înconjurător şi economiei. Lucrurile pe care şi le doresc românii şi despre care cred că viaţa în UE nu le va asigura nici peste 20 de ani pe măsura dorinţelor, sunt legate de timpul dedicat familiei, o importanţă mai mare acordată timpului liber, egalitatea salarială pentru femei şi bărbaţi, precum şi mai multă toleranţă etnică. Pe de altă parte, viaţa în Uniunea Europeană peste 20 de ani pare să aducă o importanţă mai ridicată acordată muncii, un aspect nedorit nici de români, nici de europeni în ansamblu.

8

Congruenţa dorinţelor cu previziunile privind viitorul UE

Peste 8 din 10 români (81%) îşi doresc să trăiască într-o societate în care să fie posibil să-şi petreacă mai mult timp cu familia, încadrându-se astfel în media naţiunilor europene (78%).

Totuşi, această dorinţă cu tentă tradiţionalistă nu pare să se potrivească deloc cu aşteptările europenilor privind viaţa în Europa de mâine. Astfel, dacă 78% dintre europeni declară că şi-ar dori o societate în care să aibă mai mult timp petrecut împreună cu familia, doar 31% dintre ei cred că Europa anului 2030 va fi o astfel de societate. Decalajul este similar pentru români - faţă de 81% care ar prefera să petreacă mai mult timp cu familia, doar 34% cred că acest lucru se va întâmpla în viitor în Europa.

Marea majoritate a românilor (82%) ar prefera o societate în care femeile să primească acelaşi salariu ca şi bărbaţii la niveluri de competenţă şi experienţă egale, media europeană fiind de 83%. Printre ţările aflate cu mult peste medie se numără ţările nordice (Suedia 99%, Danemarca 96%, Finlanda 95%), în timp ce în Ungaria (73%), Italia (74%) şi Republica Cehă (77%) se înregistrează procentele cele mai reduse de respondenţi care preferă acest lucru.

Doar doua treimi (67%) dintre români cred că în Uniunea Europeană din 2030, femeile vor fi plătite in mod egal cu bărbaţii, în timp ce media europeană este şi mai redusă, 59% dintre locuitorii celor 27 de state membre crezând că acest lucru se va întâmpla.

Decalajul dintre speranţe şi previziuni este, pentru români, de 15 procente, el fiind semnificativ sub cel al Uniunii Europene, de 24 de procente.

9

Fără a fi în topul ţărilor care preferă ordinea, românii o preferă pe aceasta (43%) mai degrabă decât libertatea individuală (18%), în timp ce 30% îşi doresc un nivel de importanţă egală pentru cele două valori.

Pe de altă parte, o treime dintre români (37%) cred că în 2030 în Uniunea Europeană se va da o importanţă mai mare ordinii, în timp ce 24% cred că libertatea individuală va fi mai importantă, iar 21% cred că cele două valori vor fi puse pe acelaşi nivel de importanţă. Rezultatele obţinute la nivelul celor 27 de ţări membre sunt comparabile: 35% ordinea va fi mai importantă, 30% libertatea individuală va prima, 21% ambele vor avea aceeaşi importanţă.

România oferă o imagine foarte echilibrată în privinţa preferinţelor pentru importanţa acordată muncii, timpului liber sau ambelor. Astfel, procente egale de 29% preferă munca sau timpul liber, în timp ce 34% cred ca ambelor ar trebui să li se acorde aceeaşi importanţă în Europa de mâine. La nivelul întregii Uniuni, 29% dintre respondenţi cred că muncii ar trebui să i se acorde mai multă importanţă, 33% cred că timpului liber, iar 32% ambelor.

Şi în ce priveşte previziunile, românii se situează foarte aproape de media cetăţenilor Uniunii Europene. 42% dintre români cred că munca va prima în societatea europeană din 2030, în timp ce 46% dintre europeni cred acelaşi lucru; pe de altă parte, 16% dintre respondenţii din România au declarat că timpul liber va fi mai important, faţă de 19% la nivel european. Un procent similar de 23% dintre români şi europeni au declarat că munca şi timpul liber vor avea importanţe egale în societatea europeană de mâine.

Trei sferturi dintre români (74%) îşi declară preferinţa ca societatea europeană de mâine să fie mai tolerantă cu minorităţile etnice şi religioase, în timp ce 10% ar prefera să fie mai puţin tolerantă, iar 7% ar dori ca lucrurile să rămână aşa cum sunt în prezent. Preferinţele sunt comparabile la nivel european, 73% dorind o societate mai tolerantă, 10% mai puţin tolerantă, iar 12% menţionând spontan că şi-ar dori ca situaţia să nu se schimbe în niciun fel.

Aproape jumătate (48%) dintre români cred că Europa va fi mai tolerantă peste 20 de ani, la 5 procente diferenţă faţă de media Uniunii Europene (43%). Mai puţin de un sfert (23%) cred că Europa va fi mai puţin tolerantă, în timp ce 31% dintre cetăţenii celor 27 de state membre cred acest lucru. 12% dintre români şi 16% dintre europeni cred că nu vor exista schimbări în această privinţă în Europa din 2030.

În privinţa economiei versus protecţia mediului, românii par divizaţi în proporţii egale, 28% dintre ei preferând ca societatea europeană din 2030 să acorde o importanţă primordială economiei şi tot 28% preferând mediul înconjurător. O treime (35%) ar dori ca cele două să aibă importanţă egală. Comparând cu cifrele la nivel european, observăm un procent mai ridicat de respondenţi cu preferinţă pentru economie în România (22% fiind media europeană) şi un procent semnificativ mai redus care îşi doreşte o importanţă mai ridicată acordată protecţiei mediului (40% fiind media în cele 27 state membre).

La nivelul aşteptărilor a ceea ce se va întâmpla peste 20 de ani în Uniunea Europeană, 31% dintre români cred că economia va fi pe primul plan, comparabil cu media Uniunii Europene (33%). Aproape un sfert (24%) dintre români – sub media europeană (31%) – cred că

10

europenii de mâine vor acorda o importanţă principală protecţiei mediului. Şi tot aproape un sfert (23%) – atât dintre români, cât şi dintre europeni – cred că economia şi protecţia mediului se vor bucura de importanţă egală, în 2030, în Europa.

Pe fondul crizei economice mondiale, românii au aşteptări mult mai ridicate decât restul europenilor de la guvernul naţional (24% comparativ cu 12% la nivelul UE) să lupte eficient împotriva acesteia. Totuşi, primul loc în ordinea unei acţiuni eficiente de combatere a efectelor crizei îl ocupă Uniunea Europeană atât în România (29%), cât şi la nivelul întregii Uniuni (21%).

Mai mult chiar, atât majoritatea cetăţenilor europeni (66%) cât şi marea majoritate a românilor (75%) cred că Uniunea Europeană are suficientă putere pentru a-şi apăra interesele economice în economia globală. Cei mai încrezători sunt danezii (79% au declarat că sunt total sau parţial de acord), slovacii şi ciprioţii (78%), şi maltezii (77%). Urmează apoi, românii (75%), spaniolii (74%), polonezii (74%), finlandezii (74%), luxemburghezii (73%), lituanienii (73%), olandezii (72%), grecii (72%), bulgarii (72%) şi estonienii (70%). La polul opus, britanicii (48%) dar şi maghiarii (59%), austriecii (59%) şi irlandezii (58%).

Măsurile prioritare pe care Uniunea Europeană ar trebui să le ia pentru combaterea efectelor crizei sunt sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii şi a marilor companii (32%, respectiv, 24% dintre români), investiţii în infrastructură şi în sistemele de educaţie şi cercetare (28%, respectiv, 24%).