Romania altfel

Andrei Plesu,

Cind Lucian Boia a publicat o carte cu titlul ,,De ce este Romania altfel" s-au gasit destui care sa bombane patriotic: ba ca suntem altfel, dar asa cum toate tarile sunt altfel, ba ca nu suntem chiar asa de altfel, ba ca suntem altfel, dar in sens pozitiv etc. Mie personal, lectura cartii mi-a priit.

Am aflat lucruri pe care nu le stiam si m-am simtit mai motivat decit inainte sa reflectez la posibile iesiri din ,,exceptionalismul" romanesc, fie el rezultat dintr-o supra- sau dintr-o sub-evaluare. De altfel, ,,altfel" nu e, neaparat, un calificativ (de un fel sau de altul), ci, pina una alta, o schita de portret, o descriere. A identifica ce e ,,altfel", e a identifica datul particular, semnul distinctiv. Ceea ce nu poate fi decit profitabil. E drept ca lucrarea dlui Boia inventariaza particularitati romanesti aflate mai curind in jumatatea melancolica a istoriei europene. Dar e infinit mai igienic sa fii constient si iritat de scaderile tale, decit sa motai euforic intr-o paralizanta incintare de sine.

Aflat, de vreo saptamina, in afara tarii, am ocazia, ca intotdeauna cind iau distanta, sa redescopar, iarasi si iarasi, ,,altfel"-ul romanesc. Vrem-nu vrem, ne place-nu ne place, suntem destul de diferiti de ,,colegii" nostri europeni. Politicianul autohton e, in mod evident, altfel decit politicianul german, francez, englez, olandez s.a.m.d. Nu ca nu se gasesc si printre vestici mediocritati, nu ca nu se produc si la ei derapaje amendabile juridic, nu ca demagogia e neaparat absenta din discursul lor politic. Dar procentul de incultura, primitivism, aroganta, capatuiala si impunitate de pe scena noastra publica mi se pare fara echivalent in lumea Europei occidentale. E greu de imaginat ca, in adunarile parlamentare ale unui stat matur, poate aparea un personaj de tipul Cristiana Anghel, intempestiv plebee, suficienta, agresiva, incapabila sa depaseasca modelul comportamental al periferiei tantose. Nu stiu vreo tara care sa-si fi ales, ca reprezentant in Parlamentul European, un ins de croiala insolita a lui Gigi Becali. Dar nu e vorba numai de politicieni. Sa luam nota si de categoria tot mai ampla a ,,analistilor politici" care prolifereaza in presa noastra. Evident ca oricine, indiferent de profilul sau profesional, are dreptul sa exprime opinii despre mersul lumii, despre democratie, despre dreptate, despre guvernanti sau parlamentari. Dar nu oricine poate fi consultat ca ,,expert", zi de zi, seara de seara, in gazete si in studiourile de televiziune, ca sa ne explice ,,situatiunea", sa dea note in dreapta si-n stinga, sa ne arate, atotstiutor, ,,calea cea buna". Cind la un post de televiziune din Germania e invitat, pentru comentarii, un ,,analist politic" e vorba intotdeauna de cineva cu acreditari de specialitate, cu experienta, cu limbaj adecvat, fara conotatia partizanatului ieftin, fara isterie conjuncturala.O alta ,,specificitate" tine de tematica dezbaterii publice. La noi, ,,piata" e plina de subiecte parohiale, care inflameaza opinia publica, dar care, de fapt, sunt de o crasa irelevanta (dincolo de agitatia locala). Noi vorbim surescitat si cu glas mare despre lucruri care, in restul lumii, sunt ori subintelese, ori marginale, ori lasate in seama tabloidelor. In schimb, nu vorbim decit frugal si intimplator despre actualitatea arzatoare a continentului si a planetei. Suntem mult mai bine informati despre Leo din Strehaia si despre Andreea Tonciu, decit despre problema refugiatilor din Siria, sau despre diferenta dintre Bernie Sanders, Hillary Clinton si Donald Trump, de care ar putea depinde, in curind, soarta lumii.

Despre justitie, despre procedurile si deciziile ei, se discuta, la noi, ca despre fotbal. Unii aplauda, unii injura, in functie de afiliere politica, interes privat, nevoie de rating. Cind avem un prim-ministru decent, normal, de buna-credinta, il hartuim din toate directiile. Nu ne place. Noua ne plac smecherii, bascaliosii, hotomanii

. De presedinti, n-am prea avut si nu prea avem noroc. Unul dintre ei se simte eroul providential al vremurilor noi: ca el sunt doar citiva (de-alde Havel, de-alde Walesa), cu care, impreuna, a zdrobit comunismul. Altul crede ca, daca ar fi fost capitan pe ,,Titanic" ar fi evitat catastrofa, altul tace cind ai vrea sa-l auzi vorbind si vorbeste cind ar fi bine sa taca.

Lista ,,particularitatilor" noastre e foarte bogata. Construim grandios pe fond de saracie, avem - cum am auzit de curind - preoti care vor sa devina primari, tarani care cred ca Biblia a fost scrisa de popa din Targoviste, studenti la litere care, intrebati de proza lui Eminescu, se eschiveaza spunind ca ei sunt ,,de la engleza", alegatori care voteaza pe baza de ulei si zahar, sateni intelepti care cred ca, in Evul Mediu, oamenii aveau 6 picioare (,,trei pe-o parte, trei pe cealalta"), mari duhovnici in lupta cu ,,cip"-urile diavolesti, puscariasi care scriu la zdup ceea ce savantii de meserie nu reusesc sa scrie nici la biblioteca, servicii secrete care isi fac ,,academii" si livreaza titluri de doctor, in sfirsit, cite si mai cite, greu de gasit pe alte meleaguri. Suntem altfel. Dar probabil ca si eu sunt altfel, de vreme ce, la Berlin fiind si cu perspectiva de a ramine aici inca doua luni (cu felurite misiuni de spionaj international...), ma gindesc la tarisoara cu amor. Ce mai!! Mi-e un fel de dor! Nu e usor sa te adaptezi la plictisul normalitatii...