Preşedinte: Ioan VaradinRedactor şef: Puiu G. TimofteRedactor: Gheorghe BujdeiMembri:Martin SchaserVasile OprişGabriela BujdeiCorneliu BudaDorin GrigoroşiţăIoan Mandici

Colegiul de redacţie:

2

Mulţumim celor care au colaborat la realizarea acestui număr. Fără articolele dumneavoastră revista nu poate exista. Ne cerem scuze pentru articolele nepublicate În limita posibilităţilor vom încerca să le publicăm în numerele viitoare. Vă aşteptăm din nou pentru următorul număr cu tot ceea ce Dumnezeu vă pune pe inimă: articole, poezii, sugestii, întrebări. Următorul număr, va apărea aproximativ la data de 15.09.2010 şi vom avea ca temă principală "Rugăciunea".

Din cuprins:

În cel de-al patrulea număr din 2009 aminteam despre două calităţi de o neaparată nevoie, care ar trebui să caracterizeze un tată în a-și putea conduce bine căminul său și anume: Dragostea de tată; O viaţă reală și transparentă.

Acum aș dori cu ajutorul lui Dumnezeu din același text: 1Tes. 2:7-12. să desprindem câteva calităţi care dau valoarea unui tată bun pe care îl va ajuta să-și conducă familia în lumina bibliei.

1. O hărnicie lipsită de egoism. “Va aduceţi aminte, fraţilor de osteneala și munca

noastră cum lucram zi și noapte, ca să nu fi m sarcină nici unuia din voi, și vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu”. Haideţi să ne îndreptăm privirile asupra acestor cuvinte:”...cum lucram zi și noapte, să nu fi m sarcina nici unuia din voi...” Este o imagine evidentă a muncii, a hărniciei, a ostenelii dacă vreţi de care suntem datori toţi taţii să o facem cu responsabilitate. Citind aceste rânduri,

poate în mintea ta începe să ţi se deruleze, plăcutele amintiri despre harnicul tău tată, care lucra din greu ca să își întreţină familia. Amintiri frumoase despre un om care împlinea biblia. Aș dori să-ţi iei destul timp pentru a-l pune pe sârguinciosul tău tată în contrast cu unul indolent și iresponsabil. Cei care au avut fericirea de a avea un tată sârguincios au multe lucruri pentru care să le fi e recunoscători. Cu părere de rău trebuie să amintesc acest lucru și anume, timpul de trudă a unui tată rareori este apreciat chiar și în biserici, deși sunt familii care au un asemenea tată muncitor, mulţumindu-i pentru supravieţuirea membrilor ei. Vă îndemn dar, adevăraţii bărbaţi care sunteţi model de sârguinţă în munca voastră, faceţi-vă datoria... nu fugiţi de ea. Fă-l pe copilul tău să înţeleagă ce te motivează pe tine în munca ta.

Ajută-l pe copil să înţeleagă, să descopere ce însemnă să fi e harnic, devotat, dedicat slujbei, și să duci un lucru până la capăt. Nu lăsa ca lucrurile pe care i le cumperi să îţi ia locul propriei tale dăruiri. Un principiu simplu care ar putea să te ajute este: copilul nu va aprecia acel lucru dacă nu îl merită. Nu va aprecia corect valoarea și nu se va juca cu acel ceva, dacă a renunţat demult la el. Ajutaţi-vă copilul să muncească din greu, dar nu uitaţi că vine momentul când trebuie să te retragi și să îl lași să se descurce de unul singur. Câteodată taţii buni dau copiilor atâtea lucruri încât aceștia pot deveni indulgenţi ba mai mult chiar iresponsabili. Trebuie să învăţăm să muncim pentru a păstra un echilibru.

2. O autenticitate spirituală.In versetele 9 și 10 trebuie să fi m atenţi la doua expresii pe de

o parte “vă propovăduiam” urmată de o alta parte “am avut o purtare”.

ROLUL TATĂLUI ÎN FAMILIELa fel ca și o monedă, o viaţă are nevoie de cele două feţe ca să fi e considerată originală, autentică. Atunci când ești în postura de tată, autenticitatea este printre cele mai semnifi cative lucruri.

Mie greu să scriu următoarele cuvinte, dar nu aș vrea să se întâmple și în familia dumneavoastră la fel. Cât de puţine sunt familiile unde tatăl este liderul spiritual! De obicei este mama. Oare nu este vremea să schimbăm lucrurile, bărbaţilor? Un tată a vrut într-o seara împreună cu familia, să fi e făcută o rugăciune pe rând de către fi ecare membru, spre surprinderea lui copilul a spus “nu pot să fac această rugăciune pentru că nu m-aţi învăţat, de mic așa ceva, nu pot să mă rog în prezenţa voastră” Simţindu-se rușinat și totodată vinovat de cele întâmplate, acest tată s-a prăbușit la picioarele Mântuitorului recunoscându-și vina și cerându-și iertare. Este frumos atunci când tatăl fi xează ritmul, preia conducerea, fi ind cel mai setos și fl ămând după neprihănire. Când spun aceasta nu mă gândesc la lungi prelegeri, ci la o viaţă trăită într-un echilibru frumos, unde Hristos trăiește în bărbatul casei, unde soţia și copiii învaţă din exemplul bărbatului ce înseamnă să-l iubești cu adevărat pe Dumnezeu.

3. O infl uenţă pozitivă.In 1Tes. 2:11-12 Pavel în slujba sa se socotea “ca un tată” prin

încurajarea lui activă. Interesant este că apostolul, căutând exemplul cuiva care a exercitat o infl uenţă pozitivă, ia venit în minte acest important cuvânt “un tată”. Bărbatul care își împlinește bine rolul de tată, are întotdeauna o infl uenţă pozitivă. Te gândești acum la tăticul tău ca fi indu-ţi un exemplu pozitiv? Poţi tu să spui despre tine că ești un exemplu pozitiv pentru copiii tăi? Parcă taţii din generaţia noastră au pierdut această caracteristică, avem tendinţa, să ne oprim mai mult asupra lucrurilor negative pe care le fac copiii noștri. Când vorbim de copiii noștri suntem în stare să spunem zece lucruri negative și unul pozitiv. Într-un cămin infl uenţa pozitivă este de nelipsit și de o deosebită importanţă. Cineva a făcut o promisiune fi ului său, promit să nu spun niciodată “NU” dacă pot spune “DA”. Copiii crescuţi într-o atmosfera pozitivă își dezvoltă personalităţi cu mult mai bune decât aceia care aud mereu cuvintele “NU”,”STAI AICI”,”NU POŢI”,”NU AI VOIE”etc.

Un lucru interesant cum seamănă copiii între ei, noi ca și părinţi ţipăm la ei, le interzicem să facă unele lucruri și ei înadins le fac. Da în momentul când ne-am calmat și îi lăsăm să facă acel lucru ce mai înainte cu atâta îndârjire le interzisesem, nu mai au nici un interes de a-l face. Oare cât va dura și când vom învăţa dragii mei tătici să nu mai umplem conturile memoriei copiilor noștri cu tot felul de lucruri negative. Doresc ca Dumnezeu să ne ajute să lucrăm la calităţile care construiesc o relaţie durabilă între noi și copiii noștri. Dar pentru aceasta ești motivat să devii tăticul pe care Dumnezeu îl vrea.

Dumnezeu să te ajute. Daniel Viţelar

- Cinstirea părinţilor p. 3- O viaţă în Hristos p. 4- De pe câmpul de misiune p. 5- Trâmbiţa p. 6- Rusaliile p. 8- Creşterea spirituală p. 9- Mama p.10- Imperativele familiei creştine p.11- Dumitru Cornilescu traducătorul Bibliei in română p. 12- Mărturisire p. 14- Durerile de cap p. 15- Depresia p. 16- Isoricul Bisericii "Logos" din Gleisdorf p. 18- Retrospectiva conferinţei Mai 2010 p. 20- Ştiaţi ca... p. 21- Info p. 22- Roagă-te lui Dumnezeu p. 23

editorial

3

,,Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta” Ex. 20:12 este a 5 poruncă din cele 10 primite de Moise pe Muntele Sinai. Printre poruncile pe care Dumnezeu le-a dat poporului Său este singura care se referă la familie. Este numită ,,porunca centrală a Decalogului”, pentru că primele 4 stabilesc relaţia cu Dumnezeu, iar următoarele relaţia omului cu semenii.

Din DEX ,,a cinsti“ înseamnă a aprecia, a preţui, a respecta pe cineva.

Biblia poruncește să-ţi cinstești părinţii fără nici o excepţie, chiar dacă merită sau nu. Fie că suntem tineri sau adulţi, atâta timp cât ne trăiesc părinţii ne numim copii și trebuie să le acordăm cinstea cuvenită. Vrei sau nu vrei trebuie să împlinim porunca lui Dumnezeu.

În vremea aceasta a vitezei, a calculatoarelor să cinstești pe tata și pe mama este din ce mai neglijat sau nebăgat în seamă. Astfel se naște întrebarea: cum putem să ne cinstim părinţii?

1. În primul rând ascultându-i. Apostolul Pavel în epistola sa către Efeseni la cap. 6:1 ne spune ,,copii ascultaţi în Domnul de părinţii voștri…”. Atâta timp cât depindem de părinţi ascultăm, dar când devenim adolescenţi se pune problema ,,numai dacă merită”voi asculta. Biblia nu specifi că cinstește-ţi părinţii numai dacă merită, indiferent dacă merită sau nu, tu trebuie să-i preţuiești, dându-le ascultare. Fiul cel mic din Pilda fi ului risipitor raportată la familie, risipește ascultarea de tatăl plecând de acasă într-o ţară îndepărtată, dar dragostea și respectul de ,,tata” l-a determinat să se întoarcă acasă și să rostească cuvântul din nou cuvântul ,,Tată”.

CINSTIREA PÃRINTILOR

În vremea aceasta auzim de multe ori expresii ca acestea: ,,lasă-mă să fac ce-mi place, … mă plictisesc ,… mama strigă la mine” ș.a.m.d. De multe ori cădem în sfera libertăţii, lăsându-i pe copii să facă ce vor. Familia o putem asemăna cu o grădină, dacă nu o curăţăm la timp de buruieni, ne vom trezi că este plină de mărăcini așa încât se observă lipsa grădinarului.

În al doilea rând 2. respectă-i.

În copilărie copilul este învăţat să asculte și să respecte, iar atunci când va pleca de acasă, respectul va lua locul ascultării. Respectul putem să-l asemănăm cu un pârâu cristalin și curat de munte, cu cât acesta este mai curat, cu atât mai mult se pot vedea pietrele mai clar. Tot așa este și cu respectul.

Respectul depinde în mare măsură de inima celui care oferă cinstea. Poţi să ai respect faţă de o persoană mai în vârstă sau faţă de o persoană iubită, dar faţă de părinţi este ceva mai mult. Când îţi place ceva sau nu îţi convine ceva, tu trebuie să-ţi respecţi părinţii. Trebuie să acceptăm faptul că și părinţii i m p e r f e c ţ i trebuie să-i cinstim. Dacă nu ai iubire, d r a g o s t e , c r e d i n c i o ș i e , înţelepciune…nu vei putea găsi nici un părinte care merită respectul.

Chiar dacă părinţii tăi nu

au casa și mașina visurilor tale, respectă-i așa cum sunt. Prietenii ţi-i alegi, dar părinţii îi primești de la Domnul. Mulţumește-i Domnului că te-ai născut într-o familie credincioasă, unde ești bine primit, apreciat, iubit, înconjurat cu dragoste și nu duci lipsă de nimic.

Evanghelistul Moody în predicile sale nu ia fost rușine să pomenească adesea ,,Mamă, îţi mulţumesc…”, în limbajul lui Eminescu mama este ,,dulce”, a lui Coșbuc este o mamă plină de dragoste și dor pentru copilul plecat de acasă.

Dacă cumva a troienit uitarea în viaţa ta cu privire la tata și mama preţuiește-i cât mai sunt în viaţă. Trăiește între cele două limite: ascultare și respect. Cu fi ecare rostire a acestor nume sonore: mama și tata - îl cinstim pe Dumnezeu.

Ghiţă Bujdei

4

Dumnezeu a creat toate lucrurile văzute și nevăzute din Univers; dar în acest Univers făcut special pentru om - Grădina Edenului în care să locuiască în slava și binecuvântarea divină. Și Dumnezeu în fiecare dimineață îi făcea omului parte de părtășia dumnezeiască. Dar într-o dimineață în răcoarea zilei Dumnezeu îl “caută” pe om și-l cheamă:”unde ești?” Și de atunci această întrebare a

glasului divin străbate veacurile până în zilele noastre întrebându-ne pe fiecare dintre noi: unde ești? Ești tot acolo unde te-am așezat prin actul răscumpărării? Unde ești?, răsună astăzi tot mai tare și parcă tot mai puțini aud și înțeleg unde trebuie să fie! Despre locul și statutul vieții noastre în Hristos ne învață marele Apostol Pavel când

scrie celor din Roma: “Nu știti că toți câți am fost botezați în Isus Hristos, am fost botezați în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, tot așa și noi, să trăim o viață nouă’’ (Rom. 6:3-4); și celor din Efes le scrie: ,,El ne-a înviat împreună și ne-a pus să ședem împreună în locurile cerești în Hristos Isus” (Efes. 2:6). Așadar, pe de-o parte ,,viața în Hristos” aduce participare cu El în moartea și învierea Lui; iar pe de altă parte, prin moartea și învierea Domnului Isus Hristos ca și credincioși am fost așezați în locurile cerești-fiind altoiți în El pentru a trăi o viața nouă pentru Dumnezeu din morți în păcat cum eram! Aceasta este poziția credincioșilor din punct de vedere juridic.

Mergând mai departe în acest scurt periplu al ,,vieții în Hristos” trebuie menționat că noi credincioșii am fost integrați într-un trup al cărui cap este Hristos: ,,…ci, credincioși adevărului în dragoste să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Din El, tot trupul, bine închegat și strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură, își primește creșterea potrivit cu lucrarea fiecărei părți în măsura ei și se zidește în dragoste” (Efes. 4:15-16). Așadar vedem aici minunata integrare și desemnare funcțională a mădularelor în trupul lui Cristos pentru a forma un organism complet și viu; iar pentru aceasta trupul își datorează Capului capacitatea de a crește și a acționa. Deci, doar în Hristos este sursa creșterii credinciosului și, de asemenea, ținta și scopul desăvârșirii

sale pentru a ajunge la Cel ce este Capul. Aceasta este poziția credinciosului din punct de vedere spiritual - organic.

Merită să ne mai fie îndreptată atenția asupra următorului aspect al ,,vieții în Hristos” și anume: ,,În El, toată clădirea, bine închegată, crește ca să fie un Templu sfânt în Domnul. Și prin El și voi sunteți zidiți împreună ca să fiți un locaș al lui Dumnezeu prin Duhul” (Efes. 2:21-22). Avem aici imaginea credincioșilor în Hristos ce sunt zidiți împreună ca un Templu într-o unitate și simetrie deosebită; iar Hristos este sursa vieții și dezvoltării acestui Templu prin locuirea personală și colectivă a Duhului Sfânt (1 Cor. 3:16;2 Cor. 6:16). Extraordinara demnitate a poziției ocupate de credincioșii ,,în Hristos” este faptul că ei alcătuiesc o locuință a lui Dumnezeu în și prin Duhul. Aceasta este poziția credincioșilor din punct de vedere structural - comunitar.

Și un ultim aspect, credincioșii ,,în Hristos” au îmbrăcat o nouă umanitate: ,,…cu privire la felul vostru de viață din trecut să vă dezbrăcați de omul cel vechi, care se strică după poftele înșelătoare și să vă înnoiți în duhul minții voastre și să vă îmbrăcați în omul cel nou făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul” (Efes. 4:22-24). Așadar, credincioșii sunt oameni noi în Hristos: ,,și v-ați îmbrăcat în omul cel nou, care se înnoiește spre cunoștință, după chipul Celui ce l-a făcut” (Colos. 3:10), este o nouă creație, în care lucrurile vechi au trecut și toate lucrurile s-au făcut noi (2 Cor. 5:17). Aceasta este poziția credincioșilor din punct de vedere al practicii creștine în sfințenie și curăție înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.

Toate aceste imagini ale vieții în Hristos îl prezintă pe Acesta ca fiind manifestarea concretă a divinității și scopului divin, fiind prin urmare temelia vieții și unității credinciosului și a întregii Biserici.

În concluzie, întorcându-ne la întrebarea de la început, merită să ne facem o autentică examinare a vieții noastre de credință: unde suntem în credință, unde ar trebui să fim, care ar trebui să ne fie roadele umblării noastre în credința în Isus Hristos etc…

Emil Muthi

5

Cel mai mare misionar al tuturor timpurilor a fost și rămâne Domnul Isus Hristos, care a venit special din cer să aducă vestea bună a mântuirii la oameni! Despre misiune și misionari sau scris multe cărţi și mărturii cum Domnul i-a însoţit pe oamenii chemaţi de El și le-a dat puterea vestirii și ungerea Duhului în marea lucrare de răspândire a Evangheliei. Doar câteva fărâme din această amplă lucrare voi mărturisi cum Domnul Isus și azi este același care dă har și prin Duhul sfânt schimbă vieţi, și mântuiește pe cei păcătoși care cred că Domnul Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Misiunea are mai multe caractere, eu menţionez doar două: misiunea de răspândire a Evangheliei acolo unde nu a mai fost vestită niciodată și misiunea de a cerceta bisericile Domnului deja înfi inţate pentru îndemnare la a ţinea credinţa care a fost dată sfi nţilor odată pentru totdeauna (Iuda 3). Prin harul Domnului de care am avut și eu parte, am putut să fi u în amândouă situaţiile când să vestesc cuvântul Domnului în stradă, pieţe, parcuri, spitale, închisori etc. Dar și în multe biserici chiar dacă sistemul s-a mai schimbat, de pe vremea lui Pavel și Barnaba iniţiativa le-a aparţinut lor de a vizita pe fraţii și bisericile formate deja. Numai că parcă tot mai rar intervine Duhul Sfânt să spună cum odinioară lui Pavel într-un vis „Treci în Macedonia și ajută-ne” Fapte Ap. 16:9. Acest aspect vreau să-l accentuez, lucrarea de misiune se face mână în mână cu Duhul Sfânt. Ce multe ar fi de spus aici. In misiune fără călăuzirea și însoţirea Duhului Sfânt nici nu are rost să pornești, rezultatul misiuni va fi după măsura de implicare a Duhului Sfânt, iar cinstea revine Domnului care lucrează la inima ascultătorilor sau a biserici vizitate. Adevărata misiune este: jertfă, oboseală, cheltuială, primejdie, epuizare, lepădare de sine etc. În misiune nu ai pretenţii, nici mofturi, ești mulţumit cu rogojina și un blid de linte, iar dacă-i altfel slavă Domnului, dar nu impui hotel, restaurant lux etc. Aici ar fi multe lucruri foarte importante de spus care s-au adunat și învăţat în ani de lucrare pe munţii și văile Evangheliei. Mare har că am putut răspunde la invitaţia

Bisericile din Spania în orașul staţiune Roquetas de Mar- ALMERIA situat pe malul Mării Mediterane. Împreună cu soţia și fratele pastor Vlas Ionel fi ind invitaţi pentru o vineri seară prelungită de rugăciune lucrare binecuvântată de prezenta Domnului unde am slăvit numele Domnului Isus prin cântări împreună cu fratele Mihăilă Emil și grupul local Măslinul. Duminică seară, predica de bază a fost rostită de fratele Ionel Vlas. Nimeni nu pleca acasă, era Domnul Isus prezent, slujba s-a prelungit până la ora 2 noaptea. Dumnezeu dă har și formula lui e foarte simplă 1 Petru 5:5 ,,Dumnezeu stă împotriva celor mândri, iar celor smeriţi le dă har”. La Roquetas de Mar sunt 3 biserici penticostale cu aprox. 800 de credincioși, deci teren mare de lucrare între români și spanioli care au nevoie de mântuire. Câmpul de misiune cu alte cuvinte îl avem fi ecare din noi lângă noi unde locuim, unde lucrăm, și nici nu trebuie multă vorbă, doar să trăim ce citim și mărturia-i gata; oameni văd lumina și vin din întuneric la lumină. În zona respectivă este ţara solarelor(sere) de zarzavaturi unde lucrează mulţi români, șantierele sunt închise toate, mulţi fraţi sunt fără lucru, au pierdut apartamentele proprietate personală, nemaiputând plăti ratele la bancă, ajungând din nou în chirie, vremuri foarte grele. Au solicitat să ne rugăm pentru ei. Domnul să îi ajute în timpul acesta de încercare. Ne-am smuls cu greu dintre ei, cântând multe cântări împreună și ne-am luat rămas bun ajungând cu bine acasă și bineînţeles misiunea nu s-a încheiat și nici nu se va încheia până vine Domnul Isus. Slava Domnului!

Cornel Cuibus

DE PE CÂMPUL DE MISIUNE

6

Trâmbiţa sau trompeta este un instrument de suflat de alamă. Pentru că Biblia a fost tradusă cu mult timp în urmă, traducătorul Cornilescu foloseşte termenul „trâmbiţă“ în loc de trompetă. Până azi, trompeta a trecut prin multe transformări şi denumiri.

Compozitorii clasici vienezi, notau în partituri trompeta şi timpanul pe primele portative.

De ce? Pentru că sunt cele mai puternice instrumente dintr-o orchestră. Deci iată că trompeta a luat locul 1 pe partiturile clasicismului. A fost, este şi va fi folosită cu succes.

Putem să vedem deja că pe pământ există trompete de aur. Dacă sus în cer vom umbla pe străzi de aur, atunci cum vor fi trompetele? Eu cred că vor fi deosebite. În cer vom vedea lucruri ce aici pe pământ nu am văzut.

Biblia, ne vorbeşte despre trompetă. Ea era folosită la diferite

TRÂMBIŢA – instrumentul întâlnirii cu Domnul

ceremonii şi în actul închinării înaintea Domnului.

Dumnezeu i-a vorbit lui Moise şi i-a spus să facă două trompete de argint. Bineînţeles că acele trompete nu aveau forma de azi. Era numită trompeta naturală, având forma unui simplu tub sonor deschis la ambele capete lipsit de orificii sau clape.

Până acum trompeta a traversat un drum plin de modificări şi denumiri, iar astăzi a rămas în picioare, profitând de ea închinătorii, lăudându-L pe Dumnezeu.

Biblia ne relevează câteva evenimente care s-au întâmplat în sunetul trompetei:

- chemarea adunării şi pornirea taberelor, Num. 10:1,2 „Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:“Fă-ţi două trâmbiţe de argint. Ele să-ţi slujească pentru chemarea adunării şi pentru pornirea taberelor“

- vine izbăvirea, Num. 10:9

„Când veţi merge la război, să sunaţi din trompete şi Domnul vă va izbăvi de vrăjmaşii voştri.“

- cântau şi ziceau, 1Cron. 13:8 „David şi tot Israelul jucau înaintea lui Dumnezeu cu toată puterea lor, cântând şi zicând din arfe, lăute, din tobe, din chimvale şi din trompete.

- jurământ, 2 Cron. 15:14 „Au jurat credinţa Domnului cu glas tare, cu strigate de bucurie şi cu sunet de trompete“.

- intrarea în Casa Domnului, 2 Cron. 20:28 „Au intrat în Ierusalim şi în Casa Domnului în sunete de alăute şi de arfe şi trompete“.

- prăbuşirea zidului, Iosua 6:20 „Poporul a scos strigăte şi preoţii au sunat din trompete. Când a auzit poporul sunetul trompetei, a strigat tare şi zidul s-a prăbuşit“.

Cine cânta la trompete? Preoţii cântau la trompete. „Din trompete să sune fii lui Aron, preoţii“, Numeri 10:8; „Leviţii au luat loc cu instrumentele lui David şi preoţii cu trompetele“ 2 Cronici 29:26; „Şapte

7

preoţi să poarte înaintea chivotului şapte trompete“ Iosua 6:4

De ce a ales Dumnezeu trompeta?

Trompeta este cel mai puternic instrument de suflat din orchestra de suflători. Are o întindere înaltă şi un sunet puternic. Eu cred că Dumnezeu a ales acest instrument puternic pentru că El este Atotputernic. El alege, lucruri puternice pentru ca să-şi arate Atotputernicia, Măreţia şi Slava.

Am văzut câteva din evenimentele care s-au desfăşurat în sunetul trompetei.

În Biblie există şi evenimente care se vor desfăşura în sunetul trompetei.

Cele şapte urgii pe care Dumnezeu le va lăsa peste lumea întreagă prin cei şapte îngeri trimişi de El, vor fi precedate de şapte trompete Apoc. 8,9.

„El va trimite pe îngerii Săi cu trompeta răsunătoare şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă“Mat. 24:31.

„Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trompeta lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinam pe Domnul în

văzduh, şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul“ 1 Tes.4:16,17.

Aceste versete ne vorbesc despre două evenimente distincte:

1. Răpirea Bisericii.2. A doua venire a

Domnului Isus.De asemeni şi

textele din 1 Cor. 15:51-58 şi 2 Tes. 2:1-12, ne vorbesc despre răpire şi a doua venire a lui Isus Hristos.

Dumnezeu să ne ajute pe fiecare să ne păstrăm curaţi, să ne sfinţim, și să ne pregătim pentru ziua când „Domnul, Se va pogorî din cer, cu un strigăt și cu trompeta lui Dumnezeu, și vom fi răpiţi în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, și astfel vom fi totdeauna cu Domnul“ 1 Tes. 4:16,17.„Cât despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu știe nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Luaţi seama, vegheaţi și rugaţi-vă, căci nu știţi când va veni vremea aceea.“Mrc. 13:32,33.

Cei aleși vor fi totdeauna cu Domnul „El va șterge orice lacrimă din ochii lor și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt,

nici durere“ Apoc. 21:4; ,,iar despre fricoși, necredincioși, scârboși, ucigași, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli și toţi mincinoșii, partea lor este în iazul care arde cu foc și pucioasă, adică moartea a doua“ vers.8. ,,Și fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Și nici ziua, nici noaptea n-au odihnă“Apoc. 14:11.

Ești pregătit să auzi sunetul trompetei lui Dumnezeu?

Cătălina Ilieş-Moroşan

Directorul unei firme mari, dedicat eficienţei și productivităţii, făcea inspecţia zilnică obișnuită din secţie în secţie. Dădea noi directive și verifica punctualitatea personalului și ritmul producţiei. Era mândru ca un păun auzind mașinile cum zumzăiau și văzând personalul cum muncea cu dedicare.

Deodată, directorul auzi pe cineva fluierând. Fluieratul venea din spatele unei stive de lăzi. Șezând liniștit pe o ladă, un tânăr fluiera nepăsător.

,,Ce salariu ai dumneata?” l-a întrebat destul de categoric directorul.

,,Cine? Eu?’’, răspunse fluierașul.,, Da. Dumneata”.,,Cam 100 de dolari la săptămână’’, răspunse

tânărul, după care continuă să fluiere.Directorul era furios. Se întoarse spre unul din

subalternii săi și-i spuse: Dă băiatului 100 de dolari și să nu-l mai văd pe aici’’.

Unul din asistenţii directorului, mai curajos, spuse:,,Dar John, este…..”

,,M-ai auzit? 100 de dolari și afară cu el. Acum! Ai înţeles?’’

Graba strică treabaLa câteva ore după incident, directorul este sunat

de serviciul contabil în legătură cu fluierașul nostru.,,În ce cont să trecem cei 100 de dolari domnule

director?’’, întreba legitim funcţionarul.,,Natural, în contul salariului său”,răspunse cu năduf

directorul.,,Dar, știţi, băiatul nu lucrează la noi. Ne-a adus niște

pachete și aștepta pentru semnarea facturii.”Societatea noastră, mereu agitată, în plină viteză,

ne imprimă ritmurile ei asupra tuturor compartimentelor vieţii. Ce e rău, e că și asupra felului de a gândi. Apreciem pe omul grăbit, activ, care muncește tot timpul și dispreţuim mai degrabă pe leneș, pe cel cu două viteze: încet; și foarte încet. Opusul lenei este graba, care este la fel de păgubitoare. Mai ales pentru suflet.

Dacă stăm bine să ne gândim, oare nu graba ne face să uităm de rugăciune, de cititul Bibliei, de părtășie cu fraţii, de biserică? Cred că ea e mai vinovată ca lenea pentru falimentele noastre spirituale.

Petrică Lascău

8

Pentru a avea o înţelegere mai corectă asupra acestui eveniment pe care îl sărbătorim în fi ecare an la șapte săptămâni după sărbătoarea învierii Domnului, cred că este corect să privim la câteva texte din Sfânta Scriptură, cum ar fi : Exod 34:22; Lev. 23:15-22 și Deut. 16:9-12 și bineînţeles Faptele Ap. 2:1-47. Toate aceste texte vorbesc despre aceeași sărbătoare. Sărbătoarea Cincizecimii (în greacă pentecost, cincizeci) sau a săptămânilor (în ebraică Shavuot) se sărbătorea la cincizeci de zile după Sabatul Paștelor. Era o sărbătoare a recoltei prin care se aducea mulţumire lui Dumnezeu pentru recolta de grâu, de aici și numele de Sărbătoarea

Mulţumirii. Potrivit fenomenului descris de Luca în Faptele Ap. cap. 2, când Duhul Sfânt se revarsă peste ucenici, această sărbătoare ia o altă

dimensiune, devenind sărbătoarea întemeierii Bisericii Creștine, sărbătoarea revărsării Duhului Sfânt. La români această sărbătoare apare sub numele de Rusalii, fi ind tradusă așa chiar de uni traducători ai Bibliei, și aceasta pentru că la romani această zi se suprapunea cu ,,sărbătoarea rozelor” (din latină rosalia), o sărbătoare păgână în care ei duceau trandafi ri la morminte, în cinstea morţilor. Sărbătorim în fi ecare an acest eveniment și cu entuziasm chiar, ne gândim la momentul când Duhul Sfânt s-a revărsat peste ucenici, prea puţin fi ind preocupati dacă acest fenomen (unic în felul lui în istorie) mai poate fi experimentat și în prezent de către creștini. În felul acesta se naște întrebarea: este Sărbătoarea Rusaliilor ceva actual sau a rămas ceva de domeniul trecutului? Pentru a putea găsi un răspuns corect, este necesar să înţelegem câteva adevăruri despre Duhul Sfânt: 1. Duhul Sfânt este o persoană, parte din Dumnezeul

Triunic, și înainte de a se înălţa la cer Dumnezeu-Fiul (Isus Hristos), își încuraja discipoli prin cuvinte ca acestea:,, Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite’’(Ioan 16:7) sau (Ioan 15:26) unde le spune că le va trimite Duhul adevărului care purcede (își are originea) de la Tatăl și are rolul de-a fi în voi și de a rămânea cu voi (Ioan 14:17). Aceasta nu e altceva decât prevestirea revărsării Duhului Sfânt peste urmașii Domnului, punctând faptul că El va fi cu voi și va rămânea în voi, ceea ce ne face să înţelegem că trebuie să fi e de actualitate pentru toate timpurile, nefi ind exclus nici chiar creștinul sec. XXI. 2.Duhul Sfânt este prezis de prorocii Domnului: (Isaia 44:3; Ioel 2:28,29), care își găsește împlinirea în ziua cincizecimii, când ucenicii, potrivit porunci Domnului așteptau promisiunea. Un sunet ca vâjâitul unui vânt, niște limbi ca de foc și o minune (vorbire în limbi), au încoronat sărbătoarea cincizecimii cu prezenţa lui Dumnezeu în persoana Duhului Sfânt în mijlocul lor. Potrivit cu ceea ce a prezis Ezechiel în cap. 11: 19-20, acești ucenici sunt transformaţi, din niște oameni plini de frică, devin plini de curaj și de putere în a-L mărturisi pe Isus (Faptele Ap. 2:14). Și astăzi Biserica Domnului are nevoie de aceeași ungere pentru vestirea și trăirea Evangheliei. 3. Duhul Sfânt transformă și revitalizează (Ezec. 47: 8-10, Faptele Ap.2:37). Cuvântul vorbește despre „un Râu”, el simbolizând Râul Duhului Sfânt (Ioan 7:37-39), care pe unde trece aduce viaţă. În urma predicilor apostolilor, oamenii rămâneau străpunși la inimă, fi ind conștientizaţi de starea lor păcătoasă și soluţia nu putea fi alta decât pocăinţa. Atunci când Duhul Sfânt vine în viaţa unei persoane, acolo se petrec schimbări radicale. Avem exemple minunate ca:

Ap. Pavel, Ap. Petru și de fapt toţi apostolii....și părinţii noștrii. De ce nu și noi? 4. Duhul Sfânt se revarsă mereu. Ioel vorbește despre zilele din urmă neprecizând o perioadă istorică (Ioel 2:28), aceasta începând cu ucenicii și continuă peste veacuri în Biserică. Ea (Biserica) fi ind și dovada existenţei acestei revărsări, neputând fi biruită de porţile locuinţei morţilor. Dacă în vremea Vechiului Testament venea din când în când, „tip irigaţie” peste anumiţi oameni, pentru a transmite mesajul lui Dumnezeu, astăzi putem vorbi despre ploi de binecuvântare, „râuri de apă vie” spunea Isus despre toţi cei ce vor crede (Ioan 7: 37-39) și care inundă milioane de credincioși, făcându-i să meargă până la sacrifi ciu pentru Domnul.

Revărsarea Duhului Sfânt este o realitate a timpurilor noastre și nu merită să fi e trimisă înapoi la vremea apostolilor doar din comoditate, ci ar fi bine ca să ne rugăm mereu precum poetul: ,,O Doamne revars-o și azi ,și umple-ne pe toţi’’. Doamne ajută-ne!

Nelu Onişor

9

Mântuitorul nostru Isus Hristos, în discuţia prin care a reabilitat pe apostolul Petru, a arătat trei vârste(perioade) ale dezvoltării(creșterii) spirituale care se regăsesc în Biserica Lui respectiv: mielușei, oiţe, oi sau copii, tineri, adulţi Ioan 21:15-17.

De aici putem înţelege creșterea care trebuie să se vadă în viaţa fi ecărui credincios, a fi ecărei familii și a Bisericii. Un lucru esenţial în vederea creșterii spirituale(ca și în cea fi zică) este SĂNĂTATEA, căci dacă cineva sau ceva(un mădular) nu este sănătos, creșterea are de suferit sau este chiar oprită.

1. Sănătatea spirituală: trebuie să ne verifi căm starea de sănătate fi ecare în lumina Bibliei:

- fi ecare credincios este sănătos atunci când se ocupă cu citirea Bibliei, cu rugăciunea, când are o implicare în trupul duhovnicesc prin darurile cu care e înzestrat și mai ales veghează la trăirea în sfi nţenie și curăţie, aplică Biblia;

- fi ecare familie creștină își poate verifi ca sănătatea prin faptul că este mereu prezentă la activităţile spirituale ale Bisericii, de asemenea prin conduita și prin contribuţia duhovnicească și fi nanciară a Bisericii;

-fi ecare slujitor este sănătos în caracter 1Tim. 3:15 în puterea de convingere 1Tim. 4:6 în învăţătura, vorbire, purtare 1Tim 4:12-16; uniformizare și echilibru 2Tim 1:13 (dreptarul adică Biblia are rolul de a uniformiza și de a ţine echilibrul).

Dacă fi ecare credincios, familie, slujitor este sănătos, un alt lucru esenţial este:

2. Alimentaţia spirituală a trupului: Pentru ca Biserica să crească duhovnicește, trebuie să fi e hrănită corespunzător și lucrul acesta l-a încredinţat Domnul slujitorilor Săi: robul care hrănește ceata slugilor Sale este numit credincios și înţelept și ferice de robul acela dacă Stăpânul Său îl va găsi făcând așa. Domnul ne spune și azi nouă celor ce slujim ca și ucenicilor altădată: ,,daţi-le voi să mănânce “ Mat.14:16; aceasta înseamnă că trebuie să avem un mare interes pentru a pregăti predica(hrana) cu rugăciune, studiu și implicarea directă a Duhului Sfânt; să veghem ca nu cumva să dăm doar hrana dulce, sau amară sau prea sărată, ci o hrană care conţine toate caloriile duhovnicești de care au nevoie sufl etele fraţilor și surorilor noastre. Il văd pe Pavel la bucătăria spirituală, pregătind pentru unii lapte, pentru alţii hrana tare 1 Cor.3:1-2.

Dacă am mâncat la un restaurant o mâncare bună, am fost trataţi bine, vom mai merge acolo poate încă o dată sau chiar de mai multe ori, ba chiar vom recomanda și altora acel restaurant; tot așa este și cu Biserica: dacă

Creșterea spirituală

slujirea este de calitate, hrana este bună,slujitorii au interes pentru a sluji turma lui Hristos, creșterea spirituală este inevitabilă și oamenii vor veni cu bucurie să asculte ce zice Domnul poporului Său. Învăţătura sănătoasă trebuie transmisă în aceste vremuri când oamenii ar vrea să asculte altceva 2.Tim.4:1-5; de aceea Domnul să binecuvinteze slujitorii Lui cu un duh treaz și cu veghere.

Dacă este sănătate spirituală și alimentaţia este corespunzătoare creșterea spirituală este vizibilă!

3.Creșterea spirituală:are loc treptat(în timp) nimeni nu crește deodată 1Cor.13:11 de la copilărie până la maturizarea fi ecăruia Efes.4:14-15 și se face prin Hristos care este Capul Bisericii și al Trupului, prin dragoste care este legătura desăvârșirii, prin aportul care și-l aduce fi ecare Efes.4:16 lucrarea fi ecărei părţi.

Creșterea trebuie să fi e în toate privinţele Efes.4:15 adică să urmărim că toate compartimentele Bisericii să crească, nu numai unele, copiii, tinerii, diferite lucrări să se dezvolte armonios.

Creșterea spirituală(cea fi zică se oprește la un moment dat) are continuitate până la desăvârșire 2Tes.1:3; 1Tes.3:12.

La creșterea spirituală contribuie fi ecare slujitor după darul care i-a fost dat pentru zidirea sufl etească a Bisericii:Efes.4:11-13; 1Cor.14:4-5, vers. 12.

Negreșit că Duhul Sfânt are un rol determinant în creșterea spirituală a Bisericii atât ca înmulţire cât și ca maturitate ,călăuzire.

Fapte 9:31-de aceea trebuie să ne lăsăm cu totul totului tot la îndemâna Duhului lui Hristos ca să fi m folositori în creșterea spirituală a Trupului lui Hristos.

Ilustraţie: Tomas Monagham este fondatorul și directorul companiei Domino`s Pizza din America. Între anii 1970-1985 de la o micuţă companie, a devenit a doua companie în domeniul alimentaţiei. În 1985 avea vânzări de peste un miliard de dolari.

Când a fost întrebat care este motivul creșterii companiei Monagham a spus: “eu am programat totul să se dezvolte. Cum am făcut asta? În fi ecare zi, noi i-am ajutat pe oameni să se dezvolte, cheia creșterii companiei stă în dezvoltarea oamenilor.”

Isus Hristos cu atât mai mult a lăsat Bisericii Sale toate lucrurile de care are nevoie ca să crească Col. 2:9-10.

Să folosim dar resursele lui Dumnezeu pentru a crește.

Dănuţ Don

10

Dacă uneori gândul te duce la ceva duios, și nu știi cum să-l defi nești, spune-i MAMA. Dacă ţi se umple inima de dor și de tristeţe amară după ceva ce îţi lipsește, și nu știi ce, spune-i MAMA. Îmi amintesc de vremurile școlii, când îmi toceam coatele pe lemnul băncii, încercând să scriu o dedicaţie de ziua mamei. Pe atunci îmi venea greu, cu mintea mea de copil, să înjgheb două vorbe frumoase pe un petic de hârtie. Ce puteam să-i spun, prin ce cuvinte o puteam descrie? Mama era mama, o iubeam și o respectam; mai mult de atât era peste puterile mele de a mă exprima. La fel fac și acum, după... ah, Doamne, ce

negură de ani ai lăsat să se scuture peste mine de atunci! Stau aplecată deasupra sufl etului meu în noapte cu tăcerea ei și tresar la fi ecare batere de pleoapă a aducerilor aminte. Ziua de naștere a mamei mele a trecut de mult, iar ziua proclamată a mamei e, și ea, doar un punctuleţ neînsemnat în coasta vremii, pentru

că noi știm zilele toate, nu ale noastre, ci ale Domnului sunt. Iar în ce o privește pe mama, în fi ecare zi a vieţii ei ar trebui să-i spun un cuvânt de mulţumire și să-i pecetluiesc dosul palmei cu un ,,săru’-mâna, mamă dragă, te iubesc!” Cum e mama mea? Bună ca pâinea caldă, românească. Înţeleaptă și cu inima cât o mare fără ţărm.

O mare lină, pe a cărei valuri mă lăsam legănată cu ochii închiși, sigură că nimic rău nu mi se poate întâmpla. Era prezentă ori de câte ori o chemam; era pretutindeni. Cred că era până și aerul pe care îl respiram! Toate bolile din lume aveau un leac, și acela se numea MAMA. Toate necazurile se sfârșeau când o strigam, și nimic nu mă mai speria, când ea era în preajma mea. O am în amintire la fel de frumoasă, ca odinioară. Chiar dacă praful anilor i s-a cuibărit în colţul ochilor și mai departe pe suișul frunţii, până spre fi rele de păr răzleţ, ninse

de asprimea timpului, ea a rămas aceeași pentru mine. Chiar dacă vocea-i tremurată pare, iar pașii se îndreaptă câteodată încotro, tot ea e, mama mea.Iar dacă inima-i, biata de ea, de-abia mai bate drumul vieţii, e pentru multele văzute și trăite, și-i că a obosit de-atâta vreme și nevoi. Ii mulţumesc pentru sufl etul ei mare, în care mi-am putut găsi adăpost când mi-a fost greu; pentru toate visurile date de-o parte, în uitare, de dragul meu. Pentru nesomnul nopţilor îi cer iertare, și pentru toate lacrimile plânse și uscate pe-un colţ de mânecă-ntristată. Dacă ar trebui să pun în vorbe ce înseamnă pentru mine uitarea totală de sine, m-aș gândi la Isus și m-aș gândi la mama mea. La iubirea lor necondiţionată, făcută să-ţi umple inima și toată viaţa. Cât de minunat e să fi i iubit cu o dragoste atât de mare!

Lidia Florian

Dacă uneori gândul te duce la ceva duios, și nu știi cum să-l defi nești, spune-i MAMA.

pretutindeni. Cred că era până și aerul pe care îl respiram! Toate bolile din lume aveau un leac, și acela se numea MAMA. Toate necazurile se sfârșeau când o strigam, și nimic nu mă mai speria, când ea era în preajma mea. O am în amintire la fel de frumoasă, ca odinioară. Chiar dacă praful anilor i s-a cuibărit în colţul ochilor și mai departe pe suișul frunţii, până spre fi rele de păr răzleţ, ninse

de asprimea timpului, ea a rămas aceeași pentru mine. Chiar dacă vocea-i tremurată pare, iar pașii

M A M A„Ascultă pe tatăl tău, care te-a născut, ȘI NU

NESOCOTI PE MAMĂ-TA, CÂND A ÎMBĂTRÂNIT”. (Prov. 23:22)

Să nu cunoşti ce e suspinulÎn anii care au să vieNici ne-mplinirea, nici declinulŞi nici tristeţea, nici pelinulCi doar atâta: Bucurie!

Să ai ce n-ai avut vreodatăSă-ţi împlinească al tău dorCu dragostea cea mai curatăSă fi i mereu înconjuratăSimţindu-i sincerul fi or.

Copiii toţi să te-nconjoare Căci mamă bună tu le eştiSă-ţi fi e viaţa sărbătoareApoi aşa ca şi o fl oareDin zi în zi să înfl oreşti.

Şi peste tot ce vrea să fi e Viaţa asta pe pământCredinţa să-ţi rămână vieŞi pacea ca şi o solieSub ocrotirea Celui Sfânt.

Să nu renunţi la bucurieNici la speranţa cea de susCăci nu-i mai mare bogăţieÎn scurta noastră pribegieCa veşnicia cu Isus. Petru Stoian

Urare pentru mama

11

Unul din cele mai importante lucruri care Dumnezeu le-a făcut pentru om a fost instituirea familiei. Creatorul a hotărât ca omul pe care l-a făcut după chipul Său să trăiască fericit, nu în colonii ca furnicile, ci în familie. Ca orice altă instituţie familia are principii de formare, de existenţă și continuitate care trebuie să aibă baze Biblice așa cum le-a conceput Creatorul la început. Ele nu sunt simple recomandări sau sugestii, ci adevărate imperative. In acest context deci, un imperativ este o necesitate categorică fără de care o familie creștină nu poate funcţiona în condiţiile stabilite de Dumnezeu. Consider că primul imperativ care este necesar chiar dinaintea logodnei este puritatea morală .Ea se dobândește prin pocăinţa sinceră și se păstrează prin gândire curată, comunicare corectă, judecăţi drepte. Toţi membri familiei au datoria să le respecte. Profetul Zaharia în Cap.8:16-17 prezintă criteriile de susţinere a acestui imperativ: a) să nu gândești rău; b) să spui adevărul; c)să judeci după dreptate. Un alt imperativ care susţine familia creștină este să faci din Dumnezeu un scop și nu un

ImperativeleFAMILIEI CREȘTINE

mijloc. Potrivit Cuvântului Scripturii fi ecare membru al familiei trebuie să respecte spectrul de autoritate stabilit de Dumnezeu. Capul familiei are responsabilitatea să conducă familia spre Dumnezeu și să vegheze asupra tuturor nevoilor familiei. Dumnezeu nu trebuie să fi e doar un mijloc de rezolvare a problemelor noastre temporare respectiv sursa nevoilor noastre zilnice, ci scopul și ţinta la care să ajungă familia în prezenţa lui Dumnezeu. Un alt imperativ care stă la baza încheierii legământului și trebuie să conlucreze cu puritatea morală. Ea nu trebuie confundată cu pofta, trebuie să fi e sinceră și să acţioneze numai în teritoriul adevărului. Următorul imperativ vine automat dacă cele anterioare sunt respectate și stabilite pe baza solidă. El se cheamă pacea lăuntrică și ea vine într-o inima curată, care are frică de Dumnezeu și trăiește în neprihănire Ps.24:1. Ultimul imperativ care este cel mai neglijat în lumea modernă de azi este fi delitatea Ef.5:31; Gen.2:24 prezintă modelul divin pentru fi delitatea familiei

Biblice. Ea este caracterizată de siguranţă, încredere reciprocă și curăţie. Există două variante de demonstrare a fi delităţii: una pasivă, doar de forma care se schimbă după împrejurări și există fi delitatea activă care din perspectiva divină acţionează întotdeauna la fel indiferent de împrejurări. Imperativele familiei Biblice nu se limitează la acestea; dimpotrivă, pot fi explorate și completate, dorindu-vă tuturor familiștilor creștini și tuturor cititorilor binecuvântata viaţă de familie emanată de imperativele familiei Biblice.

Patriciu Ciupe

1 „Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voștri, căci este drept”.

2 „Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă

3 „ca să fi i fericit și să trăiești multă vreme pe pământ.”4 Și voi părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voștri, ci

creșteţi-i în mustrarea și învăţătura Domnului”.Am meditat de multe ori la acest pasaj din Scriptură. Se

citește adeseori în bisericile noastre, dar parcă de cele mai multe ori se subliniază versetele 1 și 2: „Copii ascultaţi...”, „Să cinstești pe tatăl tău...”, și de așa puţine ori auzim vorbindu-se din versetul 4: „Și voi, părinţilor...”.

M-am gândit, oare ce înseamnă acest „nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri”? A pedepsi copilul pentru o faptă ne la locul ei? A-l mustra sau chiar a folosi nuiaua când e nevoie? Aceasta înseamnă întărâtare la mânie? Nicidecum! Dumnezeu a dat o anumită autoritate în mâna părinţilor, dar asta nu înseamnă că ei pot să facă abuz de această putere, ci dimpotrivă, felul sau modul în care îi creştem pe copiii noştri poate să-i aducă în stare de a se întărâta la mânie.

Să vedem câteva situaţii în care se poate să-i aducem pe copii în stări de mânie:

1. Când îi pedepsim prea aspru, în raport cu gravitatea

„ȘI VOI PĂRINŢILOR, NU ÎNTĂRÂTAŢI LA MÂNIE PE COPIII VOȘTRI” Efes. 6.1-4greșelii pe care au făcut-o.

2. Când așteptăm de la ei să facă ceea ce noi nu facem( copiii noștri învaţă mai multe din exemplul personal decât din ceea ce li se spune că trebuie să facă).

3. Când nu le oferim siguranţa că i-am iertat, atunci când și-au cerut iertare

4. Când suntem mereu nemulţumiţi de ei.5. Când nu avem încredere în ei și la o vârstă de 13-15 ani, îi

tratăm ca pe niște copii de 5-6 ani.6. Când le promitem ceva și nu ne ţinem de promisiune, din

pricina comodităţii sau a nepăsării.7. Când ne descărcăm pe ei nervii acumulaţi în altă parte.Există mult mai multe situaţii care ar putea fi adăugate aici, însă

eu m-am gândit doar la câteva dintre ele.Pentru a avea succes în educarea și creșterea copiilor noștri,

trebuie să ne uităm la exemplul cel mai minunat pe care-l avem în Scriptură: Isus Hristos. El chiar dacă nu iubea păcatul și ar fi avut toată autoritatea și puterea să ne pedepsească pentru păcatele noastre, a venit în această lume ca, în dragoste, să moară pentru fi ecare dintre noi. Prin urmare, educarea și creșterea copiilor noștri trebuie făcută în dragoste, înlăturând astfel pericolul de a-i întârâta la mânie.

Mihaela Coman

S-a născut la 4 aprilie 1891, în comuna Slașoma, judeţul Mehedinţi, fi ul lui Ion Cornilescu, de profesie învăţător și Eufemia Cornilescu, de profesie casnică. Bunicii lui din partea ambilor părinţi au fost preoţi ortodocși. ,,Religia

ortodoxă era toată mândria familiilor de preoţi din neamul cărora s-a ridicat cel care avea să zbuciume mai târziu multe din tradiţiile a d â n c

înrădăcinate ale Bisericii ortodoxe

române. Și aceasta numai prin redescoperirea râurilor de apă vie care izvorăsc din Biblie. Era o tradiţie nestrămutată atunci, ca fi ul unui preot să devină

preot, sau cel puţin învăţător” afi rmă Alexandru Măianu în cartea sa ,,Viaţa și lucrarea lui Dumitru Cornilescu”. Observăm în viaţa lui Cornilescu că a fost atras de cunoașterea lui Hristos. Școala primară a făcut-o în satul natal, apoi a plecat la București unde a urmat Seminarul teologic ortodox. El avea o dorinţă puternică de cunoaștere. După ce a citit toate cărţile care le avea tatăl său, apoi cele de la Seminar a luat legătura cu directorul Seminarului care i-a oferit un catalog cu toate cărţile religioase ce existau în alte ţări. El a fost uimit că toate aceste cărţi vorbeau de o viaţă creștină deosebită. Cornilescu a început a traduce capitole din aceste cărţi, și le-a dat și altora, dar viaţa tot nu venea. Om de acţiune cum era, nu s-a dat bătut și a continuat mai departe, afi liindu-se în anul 1912 la mișcarea condusă de Tudor Popescu de la Biserica ,,Cuibul cu Barză” din București. Cei doi au devenit prieteni foarte buni și au început

DUMITRU CORNILESCU

- cel care a tradus BIBLIA în limba română

o lucrare nemaipomenită până atunci-traduceri. T.Popescu spune despre el: ,,Cornilescu era foarte vioi, producea înviorare în ceilalţi. El se ocupa cu tipăritul. Traducerea, tipărirea, împărţirea cărţilor de la noi din biserică îi aparţinea. Îi plăcea ca lumea care vine la biserică să plece cu ceva în mână, cu ceva scris…”. Pentru Cornilescu scrisul, cartea au avut un rol foarte important. De aceea a contribuit la înfi inţarea unui cerc numit ,,Ia și citește”. Citind și traducând, și-a dat seama că toate au la bază aceeași carte și anume Biblia. Dar cum putea el să înţeleagă Biblia care era scrisă în slavonă și din care nu înţelegea aproape nimic? Acesta a fost punctul forte, care l-a determinat pe Cornilescu a-și începe lucrarea vastă, care a durat mai puţin de 5 ani. La început a tradus Evanghelia după Matei, apoi a tipărit un calendar cu cugetări creștine pentru fi ecare zi a anului. Cineva a trimis acest calendar unei prinţese din România care se găsea în acest timp în Geneva. Este vorba de Rallu Callimachi soţia președintelui Camerei Conservatoare a României din aceea vreme Pascaru Cantacuzino. Ei i-a plăcut foarte mult calendarul, care era o noutate pentru ţara noastră. Când s-a întors în România, prinţesa l-a rugat pe Cornilescu să-i facă o vizită. S-au întâlnit cei doi și acesta i-a povestit prinţesei despre visul său, că vrea să traducă Biblia. Aceasta fi ind foarte surprinsă de cele spuse de Cornilescu a exclamat ,,tocmai acesta este și gândul meu”. Doamna Rallu Callimachi avea o anumită sumă de bani, moștenită de la mama sa, pe care o consacrase scopului de a răspândi Biblia în poporul său. În iulie 1916, acesta începe să traducă Biblia, iar prinţesa Callimachi se obligă să îngrijească de nevoile lui materiale. A plecat la castelul prinţesei Rallu Callimachi

de pe moșia Stăncești, judeţ Botoșani unde a lucrat cu o râvnă și responsabilitate deosebită. Omul acesta nu a primit niciodată nici un salariu cu toate că a realizat cea mai mare capodoperă spirituală care a rămas vie până în ziua de azi. Despre viaţa particulară a călugărului în acești 5 ani nu știm aproape nimic. ,,Îmbrăcat călugăr, cu tichia pe cap, stătea adesea pe pardoseală, scriind pe un scaun mic, cu trei picioare. Avea întinse pe jos nenumărate ediţii ale BIBLIEI în greacă, ebraică și aproape toate traducerile existente atunci în limbile moderne: engleză, franceză și germană. Pe lângă acestea, multe dicţionare și fi șe cu traducerea paralelă a celor mai de seamă termeni din Biblie. Traducea nu numai cu grija și cu precizia unui traducător înnăscut, dar și cu responsabilitatea pe care i-o impunea dorinţa de a înţelege el însuși și de a transmite și altora mesajul dumnezeiesc pe care îl căuta în Biblie”. În timp ce traducea Biblia și-a dat seama că este păcătos și că toţi oameni sunt la fel ca și el, iar plata păcatului este moartea. Dar prin jertfa Domnului Isus la Golgota a fost iertat și astfel a devenit o făptură nouă. După un timp a revenit în București mergând mai departe la Biserica condusă de Tudor Popescu. Era supărat datorită faptului că prietenul lui foarte bun, nu avea nașterea din nou. S-a rugat foarte mult ca Dumnezeu să producă această minune. Dumnezeu i-a dat atât lui această viaţă, cât și celor care erau în Biserica păstorită de acesta. În acest timp Cornilescu a început să aibă din ce în ce mai multe divergenţe cu conducătorii bisericii

12

ortodoxe, foarte mulţi prietenii ai lui au început să se teamă de viaţa acestuia. De aceea, a fost sfătuit să părăsească ţara pentru o perioadă scurtă de timp, dar această plecare a fost pentru totdeauna. Astfel, el a plecat împreună cu T.Popescu în Germania, iar costurile fiind suportate tot de Rallu Callimachi. El vizitează mai multe case de odihnă din Germania, Elveţia, Anglia și Franţa. În Londra se întâlnește cu Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea, care ducea tratative ca să fie acceptată publicarea traducerii bisericești a Bibliei. Societatea a acceptat numai traducerea efectuată de Cornilescu. El s-a rugat foarte mult pentru ca Dumnezeu să-și arate puterea, apoi a fost rugat să-și înceapă activitatea. Se îmbolnăvește grav de tuberculoză, care se localizează la braţul drept. Totuși la numai 35 de ani Dumnezeu îl obligă să se gândească și la trup nu numai la suflet. Astfel, că mulţi au crezut că vijeliosul de altă dată va pleca la Dumnezeul căruia i-a slujit toată viaţa.,,Avea în urma sa 20 de ani de activitate, călătorise prin toată Europa, vorbea 5 limbi, scrisese multe cărţi și articole de revistă. Dar mai ales cunoștea perfect Cartea Cărţilor pe care o tradusese cuvânt cu cuvânt’’. Boala a pornit de la braţul drept și aceasta s-a extins cu o repeziciune formidabilă, astfel că marele om a fost nevoit ca în anul 1935 să accepte o intervenţie chirurgicală, rămânând astfel infirm. ,,Braţul care scria cu atâta repeziciune, un scris mărunt, regulat, elegant, avea să fie inutilizabil pentru totdeauna? Mare încercare pentru un maestru al condeiului!” Dar, Cornilescu a acceptat că aceasta este voia lui Dumnezeu în viaţa sa. În planul lui Dumnezeu a fost stabilită persoana care i-a fost alături toată viaţa. A cunoscut-o pe viitoarea lui soţie în anul 1936 la Ländli - Elveţia, dar atunci nu s-a gândit la ea ca și la o parteneră de viaţă. Având nevoie de control medical continuu și climă blândă, el a ales să rămână în Elveţia. Sărac, bolnav, departe de ţară, de familie, de prieteni, străin într-o ţară care îl acceptase dar nu întru totul, împlinește vârsta de 50 de ani, dar Dumnezeu în planul lui mai avea încă 35 de ani.

În anul 1940, se căsătorește cu Anna care nu este împiedicată de infirmitatea acestuia să se îndrăgostească de omul pe care la iubit. Anna avea 36 de ani, iar Cornilescu avea 50 de ani. Vigoarea și tinereţea soţiei sale, l-au ajutat pe acesta să se simtă tânăr și i-au dat forţe de lucru. Când a devenit octogenar deseori spunea:,,Fără tine, draga mea, nu aș fi trăit eu niciodată așa de mult”. În acest timp a fost invitat de mai multe ori în România, dar nu a mai ajuns niciodată, cu toate că inima lui bătea pentru acest popor căruia i-a făcut cel mai mare cadou și anume Biblia, tradusă pe înţelesul fiecărui român. În 01 septembrie 1965 a fost invitat la Convenţia Baptiștilor români din SUA, aceștia doar voiau să-l vadă pe ,,legendarul Cornilescu” și afirmau următoarele: ,,nu vei avea nici o obligaţie…Să fii văzut și atât”. Dar nu a fost așa. A plecat pentru o perioadă de trei luni în America și Canada, unde a predicat în mai multe biserici creștine române și americane. Dumnezeu i-a redat forţa din tinereţe ca astfel la sfârșitul celor trei luni de misiune s-a simţit din nou în trupul său bolnav –ca un tânăr. În această perioadă l-a întâlnit pe Jeremia Hodoroabă stabilit în Franţa și Peter Trutza care i-au înregistrat mai multe predici pe bandă și le-au transmis prin posturile de Radio creștine din Bonaire-Caraibe și din Monte Carlo – Monaco.

,,Vorbise ultima dată publicului român, în ţară, pe când avea în jur de 30 de ani, cu înflăcărarea unui deschizător de drumuri, iar acum revenea, după aproape jumătate de veac cu profunzimea și calmul unei experienţe de octogenar, care umblase o viaţă întreagă cu Dumnezeul Său” A trăit într-o adâncă smerenie o viaţă plină de zbucium atât fizic cât și sufletesc dar, Dumnezeu a hotărât aici pe pământ o frumoasă răsplată pentru tot ce a creat pentru poporul român. Astfel fratele Iosif Ţon organizează o întâlnire specială, deoarece anul 1971, avea o dublă semnificaţie pentru Cornilescu. Se împlineau 50 de ani de la traducerea bibliei și tocmai acesta împlinea vârsta frumoasă de 80 de ani. La acest eveniment a fost supranumit ,,Luther al României”. La 27 august 1975, Dumnezeu l-a chemat acasă. A fost înmormântat în cimitirul din Montreux – Elveţia. ,,Cel care cândva, cu 50 de ani în urmă, răscolise o ţară, pleca acum pe ultimul său drum, singur”. Omul care a tradus Biblia în mai puţin de 5 ani de zile pe înţelesul atât a învăţatului cât și a omului de rând, moare într-o ţară străină, ci nu în ţara lui de origine căreia i-a dăruit cel mai frumos dar și preţios: BIBLIA.

Gaby Bujdei

13

14

Nu-ţi fi e teamă să MORI, dacă vrei să TRAIEȘTI cu adevărat!

Sufeream și spuneam în inima mea: “Ah! de m-ai ascunde în locuinţa morţii”! Nu voiam să mai lupt. Atunci Domnul mi-a adus aminte de rugăciunea în care L-am implorat să mă crească chiar dacă va trebui să sufăr durere, voiam cu toată inima să mă știu iubită!

Timp de 6 luni am suferit. Domnul în înţelepciunea Lui lua tot la 3 zile boala de la mine. Pentru câteva ore eram în putere, mă priveam în oglindă și mulţumeam Tatălui că m-a făcut o făptură așa de minunată. Înainte de boală mă luptam cu tot felul de complexe, nu eram mulţumită cu nasul, urechile, culoarea părului, culoarea pielii, trăiam în nemulţumire pe când acum comparându-mi faţa în oglindă fără bube umfl ate mulţumeam și lăudam pe Domnul pentru înţelepciunea Lui. Am învăţat de la Iov că nu mă pot certa cu Dumnezeu și nu Ii pot spune eu, NOROIUL, ce să facă cu viaţa, VIATA LUI sufl area CELUI ATOTPUTERNIC mi-a dat viata. Iov 33:14

Citind de mai multe ori cu mintea și cu inima răspunsul Domnului din Iov 42-2, mi-am spus: “Îmi pun mâna la gura. “ȘTIU CA TU POŢI TOTUL,” urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut de aceea mi-e scârbă de mine și mă pocăiesc“. Eram gata să sufăr, să accept “VOIA LUI, nu voia mea”. Am știut că EL ȘTIE, SIMTE, PLÂNGE cu mine, aveam PACE, BUCURIE în durere. Prezenţa Lui era așa de dulce încât mă bucuram 5-6-7 ore în cuvânt și părtășie. EL, HRISTOS îmi explica Cuvântul, citeam apoi mă opream și lumina era tot mai mare. Hrănindu-mă cu EL, CUVÂNTUL, sănătatea a revenit complet în trupul meu, cu greu mă dezlipeam pentru a mă ocupa de copilașii mei. Mulţumesc Domnului pentru soţul meu plin de dragoste, de răbdare și înţelegere faţă de mine, se întâmpla să vină de la lucru și eu să nu fi reușit să fac mâncarea, nu înţelegeam cum poate trece timpul așa de repede. AM GUSTAT CÂT DE BUN POATE FI EL și voiam mai mult - TOT MAI MULT! Trupul mi-a fost vindecat, acum Domnul meu se ocupa de transplantul inimi mele! Primul adevăr pe care Domnul m-a învăţat a fost: Rom. 7:18 “Știu, în adevăr că nimic bun nu locuiește în mine adică în fi rea mea pământească, pentru că cei drept am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac”.

S-a făcut liniște în mintea și sufl etul meu, și uitându-mă la toţi anii în care nu am rodit, ba mai grav m-am târât în credinţa și plinătatea Duhului nu avea loc în mine.“După foc a venit un susur blând și subţire și MI A AMINTIT ,,Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine și să ia crucea în FIECARE ZI și să Mă urmeze”.

M-A ÎNTREBAT! A câta parte din inima ta mi-ai dat-o, când ai spus că în mâinile mele ai încredinţat-o? O Doamne, dar gândurile mele, speranţele mele planurile mele,.. O IARTA-MA, recunosc! Ajută-mă TATĂ, TU LUMINA ADEVARUL TAU să fi e în mine! Când ai murit pe cruce ai luat totul asupra Ta.

AI ÎNVIAT, TU! VIAŢA!.CA EU SA FIU IERTAT! TU, TOTUL ÎN TOATE PENTRU MINE! ISUSE “DOMNUL MEU” TU AI DAT TOTUL!

Marcela Cristescu

Tot ce mi-am dorit în viaţă a fost să iubesc și să fi u iubită. Pentru a-mi vedea împlinită dorinţa, am căutat să adun în inima mea tot ce înseamnă Dumnezeu Dragostea – AGAPE, dragostea pe care eu am primit-o de la Tatăl meu Ceresc. Voiam să trăiesc ca Domnul meu HRISTOS, să iubesc ca EL și astfel Tatăl meu Ceresc să fi e mândru de mine.

Timp de 8 ani mi-am chinuit sufl etul și pe cei din jurul meu cu

nemulţumirea mea faţă de ei și mai ales faţă de mine însumi. Am stăruit în cereri și rugăciuni ca Tatăl Ceresc să îmi dea daruri și am primit, astfel eram convinsă că-L voi putea sluji mai efi cient, m-am îndreptat spre un sufl et credincios și am mărturisit tot ce aveam pe sufl et, și m-am lăsat de ele. Voiam ca pârâșul Diavolul să nu mă mai împiedice în dorinţa mea de a trăi pentru Domnul meu, dar n-a fost să fi e așa. Creșteam în omul dinăuntru, dar încet și cu puţin rod. Am căzut în faţa Tatălui Ceresc, nu mai apăsau păcatele asupra sufl etului meu dar vedeam în mine gânduri, dorinţe care nu-L onorau pe Tata, nu aveam putere de a-mi păstra pacea când

eram printr-o furtună, reușeam să stăpânesc gura dar înlăuntru meu mă durea, întunericul ce se aduna mă storcea de putere și pacea și bucuria o pierdeam.

In rugăciune pe genunchi găseam alinare, iubirea Tatălui meu credincios mă acoperea cu siguranţă. In acea vreme nu aveam un loc și un timp regulat de cuvânt și rugăciune și astfel eu periodic mă storceam de putere

încercând zilnic să fac faţă provocărilor vieţii. Doream ca Hristos să se vadă în mine, dar pe atunci nu știam că noi nu funcţionam după schema bateriei de acumulator, ci după schema vehiculelor care circulă cu ajutorul unor linii de înaltă tensiune.

COMUNICAREA COSTANTA CU SURSA DE PUTERE ESTE ESENTIALA PENTRU O VIAŢA PLINA DE PUTERE!

Firea lupta împotriva Duhului și eram lipsită de putere. Domnul a îngăduit o boala peste mine, era de parcă tot corpul începea să ardă. Buzele, ochii, picioarele și mâinile se umfl au imens, pe toată pielea erau bube umfl ate care ardeau nu puteam să mai merg singură nici la toaletă. Căutam răspuns la doctori, de patru ori am fost la Viena la doctori specialiști, dar nimeni nu știa un răspuns. Doctorii mă ajutau când gâtul și limba se umfl au și nu mai puteam respira. Îmi dădeau câte trei injecţii în venă cu cortizon. Fraţii și surorile mele în Domnul precum și familia se rugau pentru mine și a început să dispară teama, înţelegeam că Tatăl are totul sub control. Am învăţat de la Iov că am un Tată suveran care nu pierde controlul asupra copiilor Lui! Iov 36:30.

15

Termenul de „cluster” (încetăţenit în limbajul medical românesc ca atare) se referă la dureri de cap ce survin grupate sub forma de atacuri. Patofi ziologia și biochimia cefaleei de tip cluster sunt asemănătoare cu cele ale migrenei.

Simptomele sunt extrem de caracteristice și nu pot fi confundate; deși este rar întâlnită și de departe cea mai frecventă, durerea de cap de tip cluster este intensă și poate fi descrisă ca și pulsaţie sau arsură constantă. Ea este atât de severă încă majoritatea celor care suferă de sindromul cluster sunt neliniștiţi și pot să leșine în timpul atacului dureros. Durerea se localizează la nivelul orbitei sau în spatele ochiului, de o singură parte, aceeași întotdeauna și își ajunge la maximul de intensitate între 10 și 20 de minute, un atac durând între o jumătate de oră și două ore și apare cu exactitate în aceeași perioadă de timp, mai ales noaptea. Într-o perioada de 24 de ore pot apărea mai multe atacuri ,,în serie”.

Durerile de cap pot dispărea total, intrând în remisiune pentru luni sau ani de zile, după care pot reapărea.

DURERILE DE CAPCefaleea de tip cluster - se foloseşte şi termenul de neuralgie Bing-Horton

Diagnoza este destul de greu de pus deoarece atacurile sunt relativ de scurtă durată și foarte rar pot fi observate de medic, de aceea este importantă o anamneză exactă.

Terapia este de asemenea destul de difi cilă. Se aplică oxigen (se inhalează 7 l/min pe o durată de 15 minute), iar ca terapie medicamentoasă se folosesc verapamil și indometacin eventual în combinaţie cu un antidepresiv. S-a constatat ca și o terapie cu cortizon poate fi efi cientă.

Dr. Camelia Gagea

16

Luni, 31 mai 2010, a avut loc la Biserica ,,Agape” din Viena o întâlnire specială a surorilor, unde tema de bază a fost ,,Depresia”. Depresia este o suferinţă umană care a crescut de 10 ori în ultimii 50 de ani, ajungând la nedorita performanţă de a se număra printre cele mai grave boli ale secolului. Întrebarea care se pune este: cuprind aceste procente și lumea creștină?

Cele mai multe dintre femeile pe care le-am întrebat, au răspuns evaziv și nu au recunoscut că au traversat episoade depresive. Am întâlnit cazuri în care, femei care au avut ca diagnostic ,,sindrom depresiv” s-au simţit vinovate, s-au izolat mai mult și s-au adâncit în starea în care erau.

De multe ori ni se pare normal ca cineva să facă ulcer pentru că a avut probleme(stress), să facă infarct, dar atunci când celula nervoasă obosește, când cineva are o durere de sufl et, de cele mai multe ori privim acea persoană, ca având probleme spirituale.

Noi credem adesea că dacă ești un bun creștin, dacă te rogi, dacă te străduiești să duci o viaţă curată, nu poţi avea depresie.

Uitându-ne în Scriptură, vedem totuși mari oameni a lui Dumnezeu traversând perioade difi cile.

David în Psalmul 42 spune ,,Cu lacrimi mă hrănesc zi și noapte...îmi este mâhnit sufl etul, umblu plin de întristare, parcă mi se sfărâmă

DEPRESIAoasele...Pentru ce te mâhnești, sufl ete, și gemi înlăuntrul meu?”

Iov afi rmă în capitolul 3 vers. 26 ,,N-am nici liniște, nici pace, nici odihnă, și necazul dă peste mine”.

Ilie în 1 Împăraţi 19:4, afi rmă ,,Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufl etul căci nu sunt mai bun decât părinţii mei”. Lista ar putea continua.

Statisticile au arătat că femeile evanghelice sunt mai predispuse episoadelor depresive, pentru că prin fi ecare expunere la standardele înalte la care trebuie să trăiască, realizează că mereu sunt defi citare.

Depresia este o durere a sufl etului, o tulburare afectivă, o fază normală în ciclul emoţional al omului.

Dumnezeu ne-a creat unice, cu gânduri și sentimente la care numai El are acces total. Nimeni nu poate să cunoască interiorul nostru, inima noastră, gândurile noastre, nici măcar detectorul de minciuni; el înregistrează o emoţie nu un gând. Nu există aparate care să investigheze creierul, nu există un ecograf pentru sufl et.

Educaţia noastră a pus mai mult accent pe lumea noastră exterioară: suntem evaluaţi după succes, popularitate, bogăţii, frumuseţe, relaţii sociale. Toate acestea se obţin cu preţuri mari, cu efort, cu școală, cu renunţări...

Oamenii sunt evaluaţi din afară în interior, se pune preţ pe imagine, pe aparenţe. Societatea de consum cheltuiește mult pentru imagine, sacrifi când conţinutul în defavoarea ambalajului.

Într-o astfel de lume este greu să-ţi păstrezi un echilibru interior, un sistem de valori constant. Lumea interioară trebuie să o coordoneze pe cea exterioară. Aici se nasc deciziile, atitudinile, sistemele de valori și cât de puţin ne îngrijim de acest interior preţios!

Cauze:Gândurile negative, neiertarea, nemulţumirea,

cârtirea, mânia, invidia, necredinţa, teama sunt un atac permanent în mintea noastră. Dacă nu avem resursele să le înlăturăm la vremea potrivită, ele se înrădăcinează, dau naștere sentimentelor distructive, care din nou, dacă nu sunt tratate, duc la tulburări organice. Mergem la medic acuzând diverse dureri, analizele ies bine, dar noi ne simţim tot mai rău. Iată cum un gând rău neoprit la timp poate declanșa un întreg proces de distrugere.

O zi poate începe obișnuit, chiar un simplu telefon sau un ciocănit în ușă, poate să-ţi schimbe tot restul vieţii. Cât de multe pot fi veștile rele: poţi afl a că ţi-a murit cineva drag, că ai o boală incurabilă, că te-a înșelat partenerul, că ţi-ai pierdut toate bunurile sau serviciul...Prima dată intri în șoc:ai impresia că este un coșmar, că este o farsă, că trebuie să apară cineva să-ţi spună că e o greșeală, apoi vine furtuna, întrebările: Doamne, de ce? De ce mie?

Modul în care răspundem la aceste încercări, va marca toată viaţa noastră. Au fost situaţii în care oamenii L-au descoperit pe Dumnezeu într-o nouă dimensiune, dar și situaţii de depresii prelungite și îndepărtare.

17

Alte cauze pot fi :moștenirile negative, complexele de inferioritate, reacţii secundare ale medicamentelor, probleme hormonale cu depresii post natale, de ciclu sau de menopauză...

Munca prea multă poate să ne prelungească stările de oboseală, de extenuare și să ne facă vulnerabili. Când nu ascultăm limbajul trupului ne punem în pericol. Dumnezeu ne-a fi xat niște limite pe care mereu le abuzăm, păcătuind astfel împotriva trupului. Vrem să consumăm totul într-un timp cât mai scurt, fără să ne gândim că vine vremea decontului. De cele mai multe ori persoana noastră este pe ultimul loc.

Îmi amintesc că atunci când cineva mi-a spart geamul la mașină, imediat am mers la ,,service”, deși costa mult, dar nu auzeam strigătele de ajutor ale trupului, care de luni întregi îmi striga că e pe ultima sută. Se spune că: ne cheltuim sănătatea ca să câștigăm bani, iar apoi cheltuim banii ca să recuperam sănătatea. Dumnezeu ne-a promis pâine pentru fi ecare zi, dar de câte ori nu vrem mai mult; vrem cozonacul și cât de scump plătim fi ecare felie!

Soluţii: 1. Să ne întoarcem la punctul de unde relaţia noastră

cu Dumnezeu a intrat în suferinţă. Viaţa noastră nu i-a scăpat de sub control și nu este luat prin surprindere de nici un eveniment. Trebuie să ne încredem că are un scop fi nal, chiar dacă pentru moment nu înţelegem. Dumnezeu este plin de milă ca să se îndure de noi, plin de înţelepciune ca să aibă un plan de ieșire și plin de putere ca să împlinească ce a promis.

2. Să ducem rugăciunile noastre în camera de reanimare și să redescoperim acea relaţie specială din Sfânta Sfi ntelor.

3. Să ne înţelenim în promisiunile Domnului. De 365 de ori spune să nu ne temem, că El va fi cu noi în toate zilele. Dumnezeu nu s-a răzgândit în privinţa nici unei promisiuni. Filipeni 4:6,7 ne asigură: ,,Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoștinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri cu

mulţumiri, Și pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus”.

4. Muzica de esenţă divină, transmite un mesaj de pace cu fi ecare notă și poate fi o bună terapie pentru sufl etele zbuciumate.

5. Împărtășirea durerii cu o parteneră de nădejde face parte de asemenea din terapie. Nu vă izolaţi. Aveţi nevoie de cei din jur mai mult ca niciodată.

6. Păstrându-vă ocupate cu treburile Împărăţiei Cerurilor, nu veţi mai avea timp să daţi curs lucrurilor negative. Într-o minte ocupată cu Cuvântul lui Dumnezeu, diavolul nu mai găsește loc pentru gândurile lui.

7. Ieșiţi în mediul înconjurător, în Grădina Domnului; o plimbare, o fl oare, un lucru pe care vi-l doriţi de mult, un concediu amânat de ani de zile, vor fi de un real folos.

8. Încetiniţi ritmul, simplifi când lucrurile și învăţaţi să spuneţi:NU.

9. Consultul medical nu trebuie neglijat și nici medicaţia sau sfaturile specialistului.

10. Dumnezeu este în control în ciuda împrejurărilor nefavorabile. Condiţiile de viaţă se schimbă, oamenii se schimbă, dar dragostea Lui Dumnezeu rămâne aceeași. Avem o misiune și o responsabilitate precisă pentru cei în mijlocul cărora Domnul ne-a pus. Noi indicăm prin viaţa noastră, direcţia în care să meargă copiii și familia noastră. Nu ne putem aștepta la o atmosfera bună în casele noastre, dacă inimile nu ne sunt pline de bucurie și dacă gândurile nu sunt în robia ascultării de Cuvânt.

Îndrăzniţi să deveniţi ceea ce sunteţi în Hristos!

Angela Ţiprigan

18

Istoria unei Biserici este mai mult decât simpla succesiune a evenimentelor petrecute în interiorul ei. Cel care crede în Dumnezeu și a învăţat să umble cu EL este capabil să recunoască intervenţia Sa directă și transformatoare pe parcursul existenţei sale. Și mai mult, un astfel de om nu se va sfi i să mărturisească altora lucrarea minunată a lui Dumnezeu petrecută în viaţa sa. Acum, la zece ani de la înfi inţarea Bisericii „LOGOS”, aducem mulţumirea și recunoștinţa noastră faţă de Acela care ne-a călăuzit pașii în toată perioada aceasta.

În iarna anului 2000, mai exact în 13 februarie, la darea de seamă a bisericii “Philadelfi a”din Neudau s-a discutat propunerea fratelui păstor Chira Traian de a deschide o Biserică în zona Weiz. În urma mai multor dezbateri, fratele Chira a propus deschiderea unui tabel cu fraţii care doresc să se înscrie ca membrii în viitoarea Biserică pentru a începe căutarea unui local. Împreună cu un grup de fraţi din zona Weiz-Gleisdorf-Sinabelkirchen am găsit un spaţiu în localitatea Gleisdorf, str. Rathausgasse nr.3, pe care l-am închiriat de la Volksbank. Împreună cu fratele păstor Chira Traian au fost organizate în 15 aprilie 2000 alegeri pentru un comitet de iniţiativă care urma să se implice în strângerea de fonduri pentru noul local și în organizarea lucrărilor pentru amenajarea acestuia, care pe atunci era doar o hală. În comitetul de iniţiativă au fost aleși următorii fraţi: Supuran Traian, Coman Teofi l, Demian Florian, Bolos Daniel și Bejera Vasile. S-a propus atunci ca fi ecare familie care s-a înscris să doneze pentru renovarea localului 10.000 de șilingi, apoi această sumă a crescut în timp ce lucrările evoluau. A fost un efort deosebit din partea fraţilor care, veniţi dintr-o biserică a cărei clădire era integral plătită, o biserică în care ne-am implicat prin munca depusă atât fi zică cât și spirituală, în care am crescut spiritual alături de fraţii noștri din Neudau și cu care împărtășim multe amintiri frumoase. Însă, uitându-ne în urmă putem să declarăm că Dumnezeu a fost cu noi în toate fazele: de la găsirea localului, la strângerea de fonduri pentru renovare, la unitatea care a fost între noi în munca pe care am depus-o și prin toate încercările prin care am trecut atunci și care sunt atât de bine exprimate prin versetul biblic: „Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veșnice” 2 Corinteni 4:17-18.

În acest local am avut o sală pentru închinare, de aproximativ 180 de locuri, un birou, două săli pentru școala duminicală, un hol mare și punctele sanitare, în total aproximativ 350 de metri pătraţi. La numărul de membrii pe care i-am avut atunci, 60 de membri majori și aproximativ 70 de copii, localul pe care l-am amenajat a fost o mare binecuvântare pentru noi. Pe data de 3 septembrie 2000, a avut loc deschiderea Bisericii, eveniment la care au participat fraţii noștri din Neudau unde am frecventat și noi biserica până la aceea dată

ISTORICUL BISERICII

"Logos" GLEISDORF

19

și alţi fraţi din Austria și România. Un an de zile Biserica din Gleisdorf a fost păstorită de către fratele Samoși Iosif, care pe urmă s-a stabilit în America împreună cu familia. Fratele pastor Iosif Samoși a fost o binecuvântare pentru Biserica din Gleisdorf prin faptul că a lucrat la formarea, consolidarea și la unitatea bisericii de care am avut mare nevoie la început. Pe urmă, Biserica a fost păstorită de către fratele Traian Supuran care și azi slujește biserica împreună cu un grup de fraţi consacraţi. Încă de la prima ședinţă cu biserica din luna ianuarie 2001, fraţii au avut viziunea din partea lui Dumnezeu, de a strânge bani pentru a construi un loc de închinare propriu care să ne ofere un spaţiu mai mare pentru toate activităţile specifi ce unei biserici locale. După șase ani am găsit un teren pe care l-am cumpărat la un preţ foarte bun în comparaţie cu preţurile din zona Gleisdorf, aici am văzut din nou mâna lui Dumnezeu care ne-a călăuzit, iar biserica s-a întărit și mai mult. Am început lucrările la noua construcţie a bisericii în luna mai a anului 2005 și fraţii lucrau cu inimă la ridicarea zidurilor – mulţumim pe această cale tuturor celor care au contribuit la înălţarea acestui edifi ciu. Însă ne-am dat seama că resursele fi nanciare nu vor fi sufi ciente pentru a o termina, deși am început cu 5%, apoi cu 10% din salar, iar la o ședinţă cu Biserica un frate a propus să dăm partea Domnului 15% și spre uimirea noastră toată biserica a fost de acord. Va rămâne în istoria Bisericii ca o dovadă a dragostei și unităţii manifestate de fraţi prin ceea ce ei au dăruit pentru construcţia Bisericii Domnului și prin efortul fi zic pe care l-au depus în această perioadă a construcţiei.

La data de 21 septembrie 2008 se deschide o nouă pagină în istoria Bisericii din Gleisdorf, dată în care am sărbătorit inaugurarea noului loc de închinare, la opt ani de la deschiderea bisericii din Gleisdorf la adresa: Hofstätten 114, 8200 Gleisdorf. La această sărbătoare au participat invitaţi din Austria: președintele Bisericilor penticostale din Austria fratele Varadin Ioan, alţi slujitori din Austria și România, primarul localităţii cât și un număr mare de fraţi. Noul lăcaș are sala de închinare la peste 400 de locuri, săli pentru seminarii și școală duminicală, birou pastoral, o parcare mare, valoarea lui depășind un milion de euro, toate acestea în urma efortului fraţilor din biserica Logos pe care Dumnezeu i-a binecuvântat.

Acum, Biserica este formată din peste 170 de membri majori și aproximativ 160 de copii, fi ind implicată în mai multe activităţi de slujire și nădăjduim ca prin noi Dumnezeu să aducă oameni la mântuire în această zonă a Austriei. Scopul bisericii noastre este:

Lăudăm pe Dumnezeu și ne închinăm Lui, Orientăm Biserica spre evanghelizarea lumii, Glorifi căm pe Hristos prin unitate și părtășie, Organizăm Biserica, prin ucenicie spre maturitate,Slujim semenii în dragoste.

Conducerea Bisericii „Logos” Gleisdorf

20

Retrospectiva Conferinţei Mai 2010

pentru a-ţi trăi viaţa. Când acest timp a trecut... totul s-a încheiat!

Știţi ce m-a făcut să întrezăresc o speranţă, o speranţă de care să mă agăţ, ca aceea a unui firicel plăpând de iarba, care cutează infinitul? INTÂLNIREA CU DUMNEZEU. Aceasta este ceea ce Duhul lui Dumnezeu a găsit cu cale să ne vorbească la aceasta întălnire prin pastorul Leonard Semenea din Seattle, Wilfried Mann din Germania și Andrew Prakasam, evanghelist în India. Fie că a fost vorba de Iosua, stând înaintea Ingerului Domnului fiind pârât de Satana, fie câ a fost vorba de ologul din Scripturi, un lucru s-a conturat tot mai clar pe perioada intâlnirii și anume: Trebuie să fi și să fiu omul care cu toată responsabilitatea realizează și conștientizează situaţia în care se află, recunoscând eșecurile și biruinţele , acel om care nu se ascunde sub masca fariseismului penticostal jucând rolul

dublu, omul care are nevoie zi de zi de întâlnirea cu Dumnezeu. Și atunci când Dumnezeu se întâlnește cu omul, El dezvăluie cea mai mare noutate cerească ... faptul că Dumnezeu a întocmit un plan ceresc pentru mine, pentru tine și pentru întreaga omenire.

Prea de multe ori gândim mic și limitat despre un Dumnezeu atât de mare și nemărginit. Suntem meșteri iscusiţi în a ne făuri un Dumnezeu de ocazie, cerând ieftin nimicurile lumii acesteia. De orice ocazie ... să fie Dumnezeul

portofel, statut social, carieră, prietenie, recunoaștere, etc. Dumnezeu vrea să ieșim din zona mediocrităţii și a nimicului, zonă foarte periculoasă pentru suflet și să ne avântăm spre înainte, spre piscurile întâlnirii cu Dumnezeu.

Ne-am îmbolnăvit ritualizându-ne mulţi dintre noi și ședem jos de oboseală ca orbul Bartimeu cerșind nimicuri de la un Dumnezeu nemărginit, fără să ne pese că El dorește să ne vindece, să ne ridice, să ne dea Nemărginitul, să dea un sens nou vieţilor noastre. Bartimeu, spunea fratele Wilfried Mann, și-a dat seama de starea în care era, fiind orb și a început să strige după Isus, Planificatorul minunilor ... și minunea s-a produs. În zilele noastre crește o generaţie de tineri care nu văd că sunt ologi, ei nu văd nevoia lor de Dumnezeu, spunea pastorul Leonard Semenea în predica de duminică după-masă. Pasiunea lor pentru Dumnezeu nu mai există, însă paradoxal există totuși pasiuni ... pentru case, mașini, MP4, touch screen-uri, plasme, firme, conturi, excursii, prietenii ascunse ...

De unde au năvălit însă aceste apatii, aceste pasiuni spre păcat, această orbire spirituală, această ologire de sfinţenie în sânul bisericii? Cine a generat această indiferenţă? ... La programul de duminică după-masă a răsunat în urechile tuturor din nou cele trei cuvinte care deţin cheia și rezolvarea acestor stări: ÎNTÂLNIREA CU DUMNEZEU.

Ai îndeajuns timp pentru a împlini scopul lui Dumnezeu pentru viaţa ta. Biblia ne spune că El ne numără zilele și dacă acest lucru este adevărat, ţi s-a dat exact timpul de care ai nevoie pentru a împlini planul Său pentru tine. Dacă nu poţi împlini acest plan în întregime, înseamnă că:

Faci lucruri pe care Dumnezeu 1. nu a intenţionat vreodată ca tu să le faci.

Faci lucrurile care trebuie făcute, 2. dar într-un mod greșit.

Dumnezeu te va ajuta în direcţia aceasta … îmi aduc aminte cântarea

fraţilor Huluban de la Biserica ,,Shalom” din Linz ”Mâna Lui cea tare ce te-a ţinut sus pe munte, tot ea te va ţine și-n văile

adânci” Adri an Buzaş

P Participând la întâlnirea din anul acesta a Bisericilor Penticostale din Austria pe data de 8 -9 Mai, m-a răscolit din nou un gând care, fără să vreau, escalează uneori mintea mea și-mi dă de gândit: Nu fi ce simţi, ci simte ce ești.

Am realizat din nou că diferenţa dintre oamenii care au succes în relaţia lor cu Dumnezeu și cei mediocrii este aceasta: cei care reușesc, își folosesc în mod înţelept timpul. În loc să-l piardă sau să-l risipească, îl investesc. Însă și tema acestei întâlniri ”Pregătește-te să întâlnești pe Dumnezeu” a provocat în mintea mea și, mă gândesc, în mintea multora o întrebare, care ar suna cam așa: ,,Cât de mult din ceea ce fac va mai conta peste 10 ani... sau peste 50 de ani... sau pentru

veșnicie?”, pentru că la urma urmei planeta aceasta albastră este ultima staţie înainte de a sta faţă în faţă cu Creatorul. Timpul este o resursă limitată. Ţi s-a dat doar o anumită perioadă de timp

fr. Andrew Prakasam, tradus de Avram Ruben

Leonard Semenea

Wilfried Mann, tradus Martin Schasser

21

Ştiaţi că....

1. Soarele(razele solare) –acţiunea razelor asupra pielii fabrică vitamina D, astfel ajută organismul să clădească oase puternice;

• scade nivelul colesterolului;

• întărește sistemul imunitar.

2. Victor Daimaca, este singurul român care a descoperit cu ajutorul unui binoclu două comete care-i poartă numele. Cometele au primit numele: Daimaca 1943 c și Van Gent Peltier – Daimaca. S-a născut la 22 august 1892 în Drobeta Turnu-Severin, România.

3. Pe lacul ,, Pe Chiemsee” din Germania, poreclit Lac Bavarez Mare, se găsesc două insule numite: Fraueninsel – insula femeilor care are o suprafaţă de 15,5ha, unde se găsește o veche mănăstire benedictină și Herreninsel- insula bărbaţilor, care are o suprafaţă de 238 ha. Pe insula bărbaţilor se afl ă Castelul lui Ludwig al II-lea. Tânărul rege, și-a petrecut doar o săptămână din viaţa lui în acest castel, murind tânăr.

4. Biserica Sf. Georgeous din Rihab- Iordania este cea mai veche Biserică creștină. Datează din perioada 33-70 dH, se afl ă într-o grotă cu lungimea de 12m și lăţimea de 7m. În interiorul ei, se găsește o inscripţie ,, cei 70 iubiţi de Dumnezeu”.

5. Marea Moartă – are o salinitate de 8 ori mai mare decât cea a oceanului(280g/l);

• 400m sub nivelul oceanului;

• nu trăiește nimic în ea;

• pe fundul acestei mări, se presupune că ar fi ruinele orașelor Sodoma și Gomora.

6. Cactusul american ,,Opuntia fi cus-indica” care se găseşte în Mexic:

• fructul este folosit ca aliment sub denumirea de ,,para ţepoasă”, având gust asemănător cu kiwi;

• fl oarea este puternic mirositoare. Parfumul fl ori fi ind simţit de la o distanţă de un 1 km;

• se găsește pe steagul mexican.

7. Pentru prima dată, examenul de conducere a fost practicat în Franţa în anul 1893 .Francezii trebuiau să susţină un test de abilitate în conducere și repararea mașinii.

8. În Uniunea Europeană, Austria este declarată ca fi ind ,,campioana reciclării’’, 60 % din cantitatea de gunoi este reciclată.

9. Ceapa este cea mai folosită legumă.

10. Cea mai veche boală infecţioasă este Lepra Leviticul 13:2;45.

Ghiţă Bujdei

22

INFO INFO INFO INFO INFO INFO

Fratele nostru drag, Nicu Iliesi, împreună cu doi dintre copiii lui și-au sfârșit alergarea. Părintele ceresc, pe care l-a slujit cu credincioșie l-a chemat acasă.

Nicu Iliesi a slujit Domnului generaţiei lui ca evanghelist, profesor

la “Cristos pentru România” și pastor în zona Lipova, Arad. El a organizat taberele de tineret la care au participat mii de tineri din întreaga ţară.

Ca și pelegrini ce străbatem același drum și urmărim aceiași ţintă, punem deasupra adâncei dureri a despărţirii de cei dragi, puternica încredinţare a reîntâlnirii în locul pregătit de Domnul și Mântuitorul nostru.

La revedere Nicule!... și pe curând. Maranata!Iacob Șoancă

În data de 30.05 2010, a avut loc la Biserica ,,Muntele Sionului’’ din Wolfsegg un botez nou-testamental, unde șapte persoane și-au încredinţat viaţa Creatorului lor.

La acest eveniment au participat următorii fraţi:Varadin Ioan pastorul bisericii, Danciu Ioan pastor din Satu Mare, Ciurbe Andrei prezbiter în Zalău, Lăpuște Călin prezbiter în biserica ,,Muntele Sionului’’și Dunca Daniel diacon Biserica ,,Wolfsegg”. Pentru prima dată corul bisericii a intonat cântări spre slava lui Dumnezeu, fi ind dirijat de fr. Vasile Danciu .

De la stânga fr. Varadin Ioan, Danciu Ioan, Gheţe Iulia, Apetroae Betania, Danciu Lavinia, Ciurbe Andrei, Lăpuşte Călin, Lăpuşte Samuel, Dragomir Emanuel, Feher Daniel şi Danciu Aurel.

AlexAdrianNicu

23

Atunci când te rogi, tu stai de vorbă direct cu Dumnezeu. El este gata în orice vreme să te asculte atunci când dorești să-I spui ceva.

Când ceri ceva bun de la mama sau tatăl tău, ei vor face tot ceea ce vor putea pentru ca tu să primești ceea ce-ţi dorești.

Dumnezeu se aseamănă mult cu părinţii tăi, pentrucă Lui Îi place să-ţi dea lucruri bune când tu le ceri. Dumnezeu nu uită de rugăciunea ta. El te aude și îţi promite totodată că-ţi va răspunde. Tu trebuie doar să ai încredere că-ţi va da ceea ce ai cerut, chiar în felul în care tu nu te aștepţi.

Crina Aslam

ÎNVĂŢĂTORII ŞI COPIII BISERICI DIN WOLFSEGG

Roagã-te

lui Dumnezeu!

”Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi” (Matei 21:23)

Revista „Apa Vieţii” este o publicaţie creştină ce îşi propune să împărtăşească cu cititorii din dragostea, înţelepciunea, lumina şi căldura lui Dumnezeu.

Autorii articolelor îşi asumă toate responsabilităţile pentru ceea ce scriu de aceea articolele refl ectă punctele de vedere ale autorilor nu a revistei cu toate că articolele vor fi selectate. Revista nu are un scop profi tabil, ci donaţiile trimise în contul revistei vor fi folosite la acoperirea cheltuielilor următorului număr. ERSTE BANK, Blz.:20111, Konto-Nr. 282-675-187/04

Vă mulţumim celor care a-ţi colaborat la acest număr, vă aşteptăm în continuare pe toţi cu: idei, articole, poezii, sugestii sau întrebări pe adresa: e-mail: apavietii@ymail.com, adresa poştală: Apa Vieţii 1220 Wien, Maculangasse 9 sau la tel. 0699/10447178.