rolul hormonilor În organism

7/26/2019 Rolul Hormonilor n Organism

1/6

UNIVERSITATEA DIN PITETI

FACULTATEA DE STIINTE

SPECIALIZAREA KINETOTERAPIA LA PERSOANELE CU

DIZABILITATI

Kinetoterapia in afectini!e "eta#o!ico $

en%ocrine !a per&oane!e c %i'a#i!itati

Referat

Coordonator:Iconaru Elena

Masterand:

Tanase Remus

Pitesti 2016


2/6

Ro!! (or"oni!or in or)ani&"

*or"onii ne fac ceea ce suntem. Stabilesc firea si constitutia corporala, de ei

depinde cat de inalti crestem si cat de mult ne ingrasam.

Efectul hormonilor se face simtit in orice domeniu al vietii noastre. Aceste efecte se

manifesta prin procese chimice si prin schimbare a stabilitatii unor fluide si

substante, mentin o armonie intre mediul inconurator si cel intern.

Ce &nt (or"onii+

!ormonii sunt niste substante care se produc in diferite glande. "iecare hormon are

un efect specific asupra organismului sau asupra unei parti a acestuia, actiunea lor

manifestandu#se in urma efectului lor comun. $landele se pot grupa in doua clase%

cele care isi varsa secretia in sange sunt glande cu secretie interna, acestea

producand hormonii, si glande cu secretie e&terna, a caror secretie aunge prin

canalul de evacuare a glandei intr#o cavitate a corpului sau pe suprafata acestuia.

Acestea sunt mai simple si au un efect local, iar secretia lor se varsa e&act in locul

unde isi manifesta efectele. Astfel, de e&emplu, saliva produsa de glandele salivare

aunge direct in cavitatea bucala, lacrimile produse de glandele lacrimale aung direct

in ochi.

'in glandele cu secretie interna (endocrine) hormonii aung in sange, cu autorul

caruia aung la celulele tinta, celule asupra carora au efect. *hiar si in ca+ul in care

aceste celule tinta se afla foarte aproape, hormonii aung la ele tot prin intermediul

sangelui.

Situatia se complica in ca+ul in care unele glande sunt in parte cu secretie e&terna,

iar in parte cu secretie interna. Pancreasul de pilda, ca glanda cu secretie e&terna,produce suc digestiv care prin canalul acestuia aunge in intestin, iar in acelasi timp

alte celule ale sale intervin in reglarea metabolismului gluco+ei. Pentru aceasta

trebuie sa influente+e vite+a de prelucrare a gluco+ei in mult alte tesuturi si isi

indeplineste aceasta sarcina cu autorul hormonului numit insulina, care se gaseste

intotdeauna in sange, dar intr#o cantitate variabila.

'e fapt, hormonii reali+ea+a efectul in celulele tinta prin interventia in procesele

chimice ale acestora. 'e asemenea, modifica vite+a de prelucrare a substantelor


3/6

nutritive, a eliberarii de energie si faptul ca respectivele celule trebuie sa produca

lapte, par sau alte produse re+ultate din metabolism.

Re)!area fina a fnctii!or ,ita!e

nul din cele mai importante roluri ale hormonilor este potrivirea functiilor vitale cu

necesitatile organismului. Sistemul hormonal se afla sub un regla foarte fin.

$landele colaborea+a foarte strans intre ele si cu sistemul nervos. Ambele sisteme

isi manifesta efectele prin niste substante purtatoare de mesae, dar acestea nu au

un efect la fel de mare si nici o vite+a egala in actiune. Sistemul nervos se poate

imagina asemenea unei retele telefonice% prin reteaua formata din celule speciali+ate

#- celule nervoase, neuroni #- se propaga mesaele sub forma unor impulsuri

electronice, pana aung la receptorul/ din creier, care preia apelul/. aspunsul este

aproape instantaneu. 'aca de e&emplu atingem fierul de calcat incins, nervii

sen+oriali trimit mesaul de durere la creier si noi, fara a mai sta pe ganduri, ne

tragem mana instantaneu.

Purtatorii de mesae ai controlului

'aca purtatorii de informatii din sistemul nervos se aseamana cu semnalul din cablul

telefonic, atunci substantele purtatoare de mesae, secretate de glande, sunt

asemenea unor curieri motociclisti sau biciclisti. Acestea nu se propaga prin circuitul

nervos, ci prin circulatia sanguina, mult mai lent. !ormonii cu actiune asupra unui

anumit organ corespund curierului mai rapid, motociclist. !ormonii cu actiune mai

lenta #- curierii biciclisti ai sistemului hormonal #- iau parte mai ales la controlul

de+voltarii si activitatilor genitale. Efectul lor apare mai tar+iu, dar tine mult mai mult.

*hiar si o cantitate e&trem de mica de hormoni este foarte eficienta #- secretarea

doar a unei milionimi de gram poate avea consecinte spectaculoase. !ormonii cu un

efect general/ au o activitate destul de comple&a si de e&tinsa. Alti hormoni, cei

secretati din unele tesuturi si substante capabile de a purta informatie nervoasa

(transmitatoarele) isi manifesta efectul aproape de locul de producere a lor. 'in

categoria hormonilor cu efect general fac parte% insulina si hormonii genitali. Printre

altele secretina este un hormon secretat de tesut (mucoasa duodenala), cu o actiune

stimulatoare asupra secretiei pancreatice. Se produce in intestinul subtire in

momentul in care substantele nutritive aung in intestine. Substanta purtatoare de

sistemul nervos, acetil #- colina se produce in e&tremitatea nervilor motori, in

momentul in care nervul comanda contractia muschiului corespun+ator. !ormonii,

dupa ce aung la celulele tina, trebuie sa gaseasca pe suprafata acestora locul de


4/6

receptie #- receptoarele lor #- in care se potrivesc asemenea cheii in +avor. Se

conectea+a cu receptorul si declansea+a producerea substantei ciclice #- monofosfat

de adeno+ina (cAP) #- purtatoare de informatie. cAP transmite mesaul

hormonului prin procesul de activare treptata a unor en+ime din cadrul celulei, care o

indeamna pe aceasta la producerea substantelor necesare organismului.

aspunsul unor celule tinta la actiunea hormonilor depinde de structura lor chimica.

cAP produs la actiunea insulinei indeamna celulele la preluarea si prelucrarea

gluco+ei. In urma actiunii hormonului secretat tot de pancreas, glucagon, celulele

eliberea+a gluco+a. Aceasta aunge in sange si devine combustibil celulelor care

depun efort.

*oordonarea sistemului

'aca un hormon si#a indeplinit misiunea, atunci este inactivat de celula tinta sau

aunge in ficat, unde se descompune, se secreta sau contribuie la producerea altor

substante.

rganismul produce si utili+ea+a hormonii intr#un mod foarte complicat. 3ot sistemul

poate fi asemanat unei orchestre, a carui dirior este glanda pituitara, sau hipofi+a.

Aceasta glanda endocrina este situata la ba+a creierului si se cuplea+a cu acesta

printr#o tia scurta. Se imparte in doua parti, partea anterioara si partea posterioara.

"unctionarea sa este controlata de hipotalamus #- aceasta parte a creierului fiind

raspun+atoare de coordonarea functionarii sistemului hormonal.

Incetinire, accelerare

Partea anterioara a hipofi+ei secreta sase feluri diferite de hormoni, fiind comandate

de factori eliberatori de hormoni releasing/ ai hipotalamusului. Patru dintre hormonii

lui sunt asa numitii hormoni trop (hormoni activatori, stimulanti), acestea coordonand

functionarea altor glande endocrine. !ormonul care stimulea+a tiroida (hormonul

tireotropina, 3S!) cau+ea+a cresterea producerii hormonilor tiroidiali. Supraproductia

cau+ea+a marirea vite+ei metabolismului, astfel printre alte simptome accelerea+a

pulsul inimii. 'aca nu se produce suficient, atunci aproape toate procesele vitale

incetinesc. !ormonul adeno#corticorp (A*3!) stimulea+a producerea hormonului

cortico#suprarenal, aldosteronul, cu un rol important in echilibrul sarii. !ormonul

foliculo#stimulant ("S!) si hormonul luteini+ant (4!) apartin hormonilor gonadotropi,

cu efecte asupra proceselor genitale. "S!#ul la barbati auta la de+voltarea

spermato+oi+ilor, in organismul feminin activea+a producerea progesteronului, care

este necesar pentru a elibera din folicule, in fiecare luna un ovul de+voltat.


5/6

*or"on! %e cre&tere

Al cincilea hormon al hipofi+ei, prolactina, se activea+a pe durata alaptarii, indeamna

sanii la producerea laptelui. Al saselea este hormonul de crestere cu o actiune

e&tinsa si variata asupra celulelor intregului organism, facandu#le sa#si modifice

dimensiunile in paralel cu de+voltarea corporala. In ca+ul in care se u+ea+a trebuie

sa asigure inlocuirea lor.

!ipotalamusul primeste semnale din orice parte a organismului, inclusiv din +ona

creierului care controlea+a emotiile. 'aca de e&emplu sesi+ea+a ca in sange este

prea putin cortisol (influentea+a controlul echilibrului hidro#carburilor sau al

functionarii sistemului imunitar), atunci produce un factor eliberator de corticotropina

(corticotropin #- releasing) care activea+a eliberarea A*3!#ului depo+itat in hipofi+a.

Acest hormon la randul sau face glandele suprarenale, aflate deasupra rinichilor, sa

secrete o cantitate mai mare de cortisol. Astfel, daca dintr#un hormon este mai putin

decat cantitatea necesara, atunci se opreste producerea lui, iar in ca+ul in care este

prea mult din el, scade. Acest mecanism de control general este numit reactie

negativa.

Factorii re!ea&in) -e!i#eratori.

"iecare hormon care se produce in partea anterioara hipofi+ei are un factor de

releasing. nii din ei, mai ales prolactina, au si un factor inhibator (inhibiting), care se

produce cand trebuie temperat efectul stimulativ al hipofa+ei.

Partea posterioara a hipofa+ei produce doi hormoni importanti% hormonul antidiuretic

(A'!, mai demult se numea vasopresina) cu actiune asupra rinichilor, avand rol in

mentinerea echilibrului hidric si ocitocina care in timpul nasterii activea+a contractia

muschilor uterului, iar pe durata alaptarii porneste producerea laptelui in sanul

mamei. Eliberarea acestor doi hormoni este controlata e&clusiv prin impulsuri

nervoase de hipotalamus.

In afara de acesti doi hormoni, doar producerea a doua substante este controlata

direct de impulsuri nervoase, acestea fiind adrenalina si noradrenalina. olul lor este

de a pregati organismul pentru un efect fi+ic sustinut.

In ansamblu stim foarte multe lucruri despre hormoni, dar de e&emplu despre

hormonul de crestere medicii si cercetatorii mai trebuie sa descopere alte date

importante. !ormonul de crestere, de pilda, intensifica producerea periostului la

capetele osului, pana la urma acest periost se va osifica, prelungind astfel osul.


6/6

4a terminarea cresterii corporale, hormonul de crestere nu devine inutil. In diferitele

etape ale de+voltarii intra in actiune cu hormonii genitali, care la randul lor

influentea+a cresterea, de+voltarea.

*or"onii &i ,iata e"otiona!a

nele maladii pe ba+a emotionala (sufleteasca), pot avea legatura cu tulburari dintre

hipofi+a si hipotalamus.

Astfel centrul care controlea+a apetitul se afla in hipotalamus si unele imbolnaviri

legate de modul de hranire, printre care anore&ia nervoasa (bolnavul se

autoflaman+este) si bulimia nervoasa (cand cri+ele de lacomie sunt urmate de

vomitare provocata voit) pot fi cau+ate de tulburari in functionarea lui, desi la randul

lui este influentat de regiuni aflate in alte locuri, dar considerate de nivel mai inalt, ale

creierului.

3ulburari menstruale

ulte fete tinere observa ca menstruatia la inceput este neregulata si uneori este

foarte intensa. Aceasta se intampla pentru ca uneori ovulatia nu are loc odata cu

inceputul menstruatiei. Se poate intampla ca organismul produce o cantitate

suficienta de hormoni pentru umflarea si desprinderea mucoasei uterului, dar nu

destula pentru de+voltarea ma&ima si eliberarea unui ovul.

Sindromul premenstrual (PS) poate fi cau+at de modificarea echilibrului dintre

hormonii estrogen si progesteron. Apropierea +ilelor grele/ este semnalata de dureri

intense de cap, fluctuatii ale bunei dispo+itii, tulburari ale somnului, iritabilitate,

gravitatea simptomelor variind de la ca+ la ca+

rolul hormonilor În organism

Documents