9 Aprilie 2011 – Excursie pentru însoţitori: (pg. 9 - 15)

Râşnov – Zărneşti (rezervaţia de urşi) – Bran (Castelul Bran) – Râşnov

April 9, 2011 – Excursion for accompanying persons: (pg. 2 - 8)

Râşnov – Zărneşti (bears reservation, the bigest in Europe) – Bran (Bran Castle – Dracula Legend) – Râşnov

9 Avril 2011 – Excursion pour les personnes accompagnantes:

Râşnov – Zărneşti (réservation de l’ours) – Bran (Château de Bran – La Légende de Dracula) – Râşnov

Pag. 2

Excursion for accompanying persons 9 April 2011, on the following route:

Râșnov - Zărnești (visit to the bear reservation) - Bran (visit to the castle) – Râșnov The visited route and the objectives are located in the southwestern compartment of the Brașov – Bârsei Land Depression, (Tohan-Râșnov canyon, Zărnești bay and the western part of Sohodol piedmont), at the contact of the depression with the southern part of Perșani Mountains and the terminal northern part of Rucăr – Bran corridor (Branului corridor). The triple transition between the depression unit, the mountain unit and the corridor unit offers mixed geographic characters with own features and a specific landscape. We first notice the general aspect of the relief characterized by the presence of the surrounding mountainous massifs: Postăvaru, Bucegi Mountains, Piatra Craiului and Perșani Mountains which close Bârsei field having a bay-like aspect, drained by the two main tributary collectors of Olt river: Bârsa and Ghimbășelul.

Pag. 3

The surrounding mountain range has made a strong impression on the phenomena and the specific natural processes: the erosion and the accumulation, the evolution and the configuration of the hydrographical network, the transition feature of the climate and the flooring of the vegetation. The configuration of the relief has supported an early humanization; the human settlements have appeared due to the depression character and the position on the most frequent roads connecting the two slopes of the Carpathians. The first traces of civilization date back to the middle Paleolithic through the archaeological discoveries from around Măgura area and Peștera from Bran corridor, but also from the Iron Age, which certify the presence of some strong and well-organized Dacian tribes. The Roman era stands out through the building of forts and fortresses found in Râșnov (Cumidava) and Zărnești. The following centuries the first Romanian villages appear and the first documentary records were made. The number of the population grew constantly reaching the maximum level in 1992, after which we have noticed a certain reduction. The density of the population varies between 79.77 inhabitants/kmP

2P (Bran) and 123.83 inhabitants/kmP

2P (Zărnești).

The interaction of the environmental factors and of the anthropogenic impact has lead to the formation of the landscape diversity having specific and unique features and which have created the premises of the development of the area from a tourist point of view. The town of Râșnov It is located in Tohan-Râșnov depression corridor, an area in Brașov depression, which narrows downs very much, between Perșani and Postăvaru Mountains. The corridor links two compartments of Bărsa Land (Zărnești Bay to Bârsei Field) and it is drained by Bârsa and Ghimbășel river. The oldest documentary record dates to the year 1331 with the name of Rosnou and to the year 1388 with the name of Villa Rosarum (Rosendorf - Satul trandafirilor/Roses village). Râșnov had an important strategic importance in terms of economy and crafts over the years in Bârsei Land. It was the second locality after Brașov as population number. In 1771, there lived 2532 inhabitants among which 1499 Germans, 895 Romanians and 138 gypsies. The number of Romanians exceeded the Germans' one only in the second half of the 19P

thP century, when, in 1869, Râșnov had a population of

4023 inhabitants, of which 1736 Germans, 2139 Romanians, 148 Hungarians. The 2002 population census recorded the total number of the population from Râșnov to the amount of 15436 inhabitants, of which 14906 Romanians, 321 Hungarians and 172 Germans. During the communist period, the town knew an industrial and agrarian type of development, having the largest complex from the country for cattle food, a tool factory and a chemical factory. Now there are different forms of tourism that start to grow through the exploitation of the existing potential. The important tourist objectives on the route are: The fortress of Râșnov, the largest peasant fortress from the south and the south west of Transylvania, was built by the inhabitants of Râșnov for defence and shelter purposes from the attacks of the Turks and Tatars starting with the 13P

thP-14P

thP centuries. It does not have a well-known

architectural style; the most important criterion of the building was that it had to be very hard to conquer.

Pag. 4

Valea Cetãții Cave is situated in the east part of the town of Râşnov, on the west slope of Postăvaru Mountains, in the basin of Valea Cetăţii (Fundata) stream. It was opened naturally in 1949, following a hydraulic explosion produced by the pressure of precipitation water and amplified by the level difference between the two entries (37 m). The explosion removed the deposits covering the inferior entrance and caused a large flood on the Fortress Valley whose traces may be seen nowadays as well. It is formed of Jurassic limestone and consists of three main compartments: The gallery descending from Poieniţa Dracului (the superior entrance); Sala Mare and the gallery opening in Fundata (Cetății) Valley – the inferior entrance. After restoration and fitting, since December 2010, the main entrance and Sala Mare have been opened to the public. According to Law no. 5/2000, Valea Cetăţii Cave has been declared a protected natural area and monument of nature for the protection and preservation of valuable natural elements with special ecological, scientific, landscape value. The endocarst phenomena of the main cave are very important, but also the exocarst ones (the rocks and the lapiez from Poiana Dracului, Fundățica field, closed valleys, depression with carst accumulation etc.), secular trees, flora. Saint Nicholas Orthodox Church, is considered the first building of the Basarab family from Transylvania, built around 1384, with the support of the Prince of Ţara Româneascâ, Radu I. The narthex and the bell fry were added in 1773. It is the oldest orthodox building from the southeast of Transylvania. The Evangelic church, a basilica type of building from the 15P

thP century, has a beautiful renaissance

painting dating back to 1500. Zărnești Another important town of Brașov depression, located in the south –eastern compartment – the Zărnești bay, at the bottom of Piatra Craiului Mountains - Zărnești is an excellent area due to the beauty of the place, its originality and scientific importance. This region has been inhabited since time immemorial. During the Roman period, the soldiers of the Gemina legion were buried here. Its first documentary record was under the name of Zârna in 1373. The main occupation of the inhabitants was the crafts related to agriculture and animals. Around the 1800, the process of industrialisation started, setting up the manufacturies. In 1852, the paper factory was opened and the weapon factory in 1936. The great industrialisation after 1950 changed the status of the locality from a rural form of settlement into an urban one, when it reached its maximum population number, approximately 25.000 inhabitants. Now, the majority of the population is unemployed. The trend in people’s occupations moves towards the tourist revaluation of the natural resources, having a very big development. The administration of the Piatra Craiului National Park has its head office in Zărnești. This park is protected by norms issued after 1990. The Natura 2000 site represents a real scientific, landscaping and recreational interest. The protected surface is 2600 ha of the entire reservation and 5500 ha in the buffer area. The reservation protects the reversed limestone formations of Piatra Craiului peak

Pag. 5

and the associated relief forms (hogback type peaks, beams, narrow valleys - fields, trails of debris, corridors etc.), but also a large number of plant and animal species.

The natural conditions of Piatra Craiului National Park have favoured the existence of a large number of species of different origins (European, polar, Alpine, Balkan, Mediterranean species, etc.). 53 endemic species, approximately 41% of the total endemic species of Romania, live together here: the aconite (Aconitum moldavicum), the white sweet William (Dianthus kitaibelii ssp. spiculifolius), the buttercup (Hepatica transsilvanica), the marigold (Ranunculus carpaticus), Saxifraga demissa, the yellow poppy (Papaver corona-sancti-stephani), Silene dubia, etc. and two endemic species for Piatra Craiului: the sweet William of Piatra Craiului (Dianthus callizonus) and Primula baumgarentiana. More than half of the protected species of plants in Romania are found in this massif: the edelweiss (Leontopodium alpinum), Gentiana lutea, Trolius europaeus, Nigritella rubra, Rhododendron mytrifolium, Taxus baccata, Daphne cneorum, Daphne blagayana, etc., or the relict species, Ligularia sibirica.

Dianthus callizonus Papaver corona-sancti-stephani Hepatica transsilvanica

The bear reservation from Zărnești was set up in 2006 by the “Million friends” Association and the World Association for the Protection of Animals (WSPA) and was opened to the public in 2008. The

LiBEARty reservation has been born from the private public partnership, and Zărnești City Hall has made available 69 hectares of forest for this project. The “garbage collector” bears, the ones that have created problems by living together or close to the urban or rural areas, especially in Brașov, or the bears from the zoos which have given up caring for them, are brought to this reservation. The space has been fitted so that the environment should be as close as the natural one, the food is placed so that the animal makes the effort to look for it, there are natural

The hummock of Călineț Landscape with declivities with a hogback nature in the central part of Piatra Craiului (Piscul Baciului Peak).

Pag. 6

shelters, water ponds etc. Attention, the reservation is not a zoo. The commune of Bran It is located in the north-west of Rucăr-Bran corridor, at the bottom of Bucegi Mountains and of Piatra Craiului Massif. It is formed of four villages: Bran (village and commune residence); Predeluţ, Simon and Sohodol. The commune of Bran is located in the geographical unit, called by N. Orghidan, "the Bran Platform" or the "Bran Corridor”, by V. Mihăilescu, representing the north part of the Rucăr-Bran corridor. The Bran Corridor is dominated by the Bran (Giuvala) pass located at a height of 1290 m (between the Piatra Craiului Mountains in the north-west, Bucegi Mountains in the east and Leaota in the south – east), ensuring the connection between Muntenia and Transylvania. The relief of the Bran Corridor is characterized through peaks, which separate from the mountainous branches and descend on a distance of 2-7 km (two of the three levelling surfaces in the Carpathians). The peaks generally have small slopes, offering favourable conditions for living and unfolding of the human activities (growing cattle, agriculture and, more recently, tourism). In the south part of Bran corridor, one can see the limestone formations called by the inhabitants “bumps”, introducing a trace of originality in the relief, dominating it with around 80-150 m above its level. The bumps represent limestone buttes, presenting an old phase of evolution started in Cretaceous, which continues up to the present (carst erosion – fossilisation – exhumation – erosion - carst). The humanisation of the corridor took place in two manners, from Brașov, Bran towards the Bran pass and between the main axis of the pass towards the slopes of the delimiting mountains: on low peaks from the area of the Predeluș and Sohodol localities, and on high peaks between 700 – 850 m, on the valleys from Simon and Poarta, with built areas up to an altitude of 950 - 1000 m, and towards the forested area and the alpine bay area, stretching from Omu peak (2507 m). Also, the population is present towards the Moeciu and Sbârcioara, the Drumul Carului peaks (1270 - 1010 m) and the plateaux Șirnea and Fundata, at altitudes of 1200 – 1300 m. These do not belong administratively to the commune. The population was favoured by the existence of the cross-Carpathian road that linked the two countries, but also by the presence of the complex of levelling surfaces on extended areas. The Bran corridor is one the highest regions with inhabitants that grow cattle in the Romanian Carpathians, with an altitude mean of the settlements of 1038 m. The feature of the settlement is the existence of the temporary settlements (small houses), giving the image of scattered villages of the associated localities. The largest part of the Bran commune consists of acid brown soils, and the peaks that lead to the alpine meadows, skeletal soils with a much-reduced profile, followed by debris and rocks. The annual quantity of precipitations varies between 750-800 l/m

P

2P up to 900-1000 l/mP

2P and it is

directly proportional with the height. It may reach 1300 l/mP

2P in the high mountainous area. The snow

layer from the winter period is un even and discontinuous, the annual average mean increases with altitude (from 115 days for Bran village to 215 days to the high areas).

Pag. 7

Picture 61. The south of Bran corridor - overview. 1. The average Carpathian surface 2. The border Carpathian surface (Brăneană); 3. The watershed of the Bârsa basin. Orthophotplan overlapping the digital model of elevation (DEM) The Bran castle The configuration of the relief and the political situation along the time have been important and have decided the evolution of the human community from Bran corridor. The existence of Bran pass, one of the most important connection roads across the Carpathians, has created a certain type of local development with a dynamic focused on two major components: the trading activities unfolded along the connection road and the repeated military invasions using the same road. The context of shaping the Romanian political parties from Muntenia and Moldavia, from the middle of the 14P

thP century, and of the expansionist politics of the Hungarian kingdom in the

Balkans, generated a series of conflicts and misunderstandings between Țara Românească and Hungary. These conflicts determined Louie I of Anjou of Hungary to disapprove the building of the new stone fortress of Bran in 1377. The building of the fortress was entrusted to the Germans from Brașov, on their expense and using their artisans, with the promise to move the customs from Rucăr (in the case of Țara Românească) to Bran. The fortress of Bran, built from strategic and economic reasons, was built in order to intercept the road entering Transylvania and to ensure the protection of the Hungarian customs constituted here. Thus, the strategic intention of the Hungarian king of building the fortress of Bran coincided with the intentions of the people from Brașov, willing to strengthen the geographical and economic position in the area. At the completion of the building, the fortress entered the property of the Hungarian royal family, being led by a castellan appointed by the king. The fortress garrison formed of mercenaries ensured the protection of the pass. Because of the expansion of the Ottoman Empire, the two countries, Hungary and Ţara Românească, were forced to join into a common alliance. The documents recorded that, in 1412, the fortress as

Pag. 8

well as a series of lands across the Carpathians (Făgărașul, Amlașul, Severinul) belonged to Mircea the Elder. In 1416, the fortress of Bran was a custom point of Țara Românească. The following century, the fortress was under Hungarian ruling, but it was lent several times to the traders from Brașov for certain amounts. Because the borrowed sums were not reimbursed, the fortress remained under the ruling of the people from Brașov, when it had a period of intense development. The ruler Vlad Țepeș, with whom the fortress of Bran is identified nowadays through the myth of Dracula, did not have a very significant role in the history of the fortress. The only certain things referring to this connection result from his external politics activities, from the relationship between Țara Românească, Transylvania and Hungary, and the several trips with the purpose of punishing the towns of Brașov and Sibiu, which sheltered various candidates to the throne of Țara Românească. In 1651, a new Hungarian ruling, through a document of donation, transferred the possession of the fortress again to the town of Brașov.

In 1920, through another document of donation, the City hall of Brașov offered the Bran Castle to Queen Mary of Romania, as a sign of homage for the contribution to the Great Union from December 1P

stP, 1918. This offered the opportunity to preserve the castle and not to leave it to ruin, because the

queen brought a series of changes to transform it into a summer royal residence, which led to the restoration of the castle and the development of the area. After the death of Queen Mary in 1938, the Bran Castle and the associated domains were taken over by testament by Princess Ileana, the sister of King Carol II. After the expulsion of the royal family from the country, in 1948, the Bran Castle entered the possession of the Romanian state, being abandoned and devastated. The castle was reopened to the public for visits in 1956, being partially restored as a history and feudal art museum. In 1987, the restoration of the castle began and it was broadly finished in 1993. The Bran Castle was given back in-kind to Dominic of Habsburg and his two sisters, as heirs of Princess Ileana, by the Romanian state. The owners undertook not to change its destination as a museum for three years. Romania took over the renovation and the maintenance costs of the castle and it has the right of pre-emption for the future purchase of the castle.

Lecturer Ph.D Sorin Bănică, Spiru Haret University, Bucharest Faculty of Geography

Pag. 9

Excursie pentru însoţitori 9 aprilie 2011, pe traseul:

Râșnov - Zărnești (se vizitează rezervația de urși) - Bran (se viziteaza castelul) – Râșnov

Traseul și obiectivele vizitate sunt situate în compartimentul sud-vestic al Depresiunii Brașov – Țara Bârsei, (culoarul Tohan-Râșnov, golful Zărnești și partea vestică a piemontului Sohodol), la contactul depresiunii cu partea sudică a Munților Perșani și în partea terminală nordică a culoarului Rucăr – Bran (Culoarul Branului). Tripla tranziție între unitatea depresionară, montană și cea de culoar montan conferă caractere geografice mixte cu trăsături proprii și un peisaj specific. În primul rând se remarcă aspectul general al reliefului caracterizat prin prezența a masivelor montane înconjurătoare: Postăvaru, Munții Bucegi, Piatra Craiului și Munții Perșani care închid șesului Bârsei sub un aspect de golf, drenat de doi principali colectori tributari Oltului: Bârsa și Ghimbășelul.

Rama montană înconjurătoare și-a impus puternic amprenta asupra desfășurării fenomenelor și proceselor naturale specifice: eroziunea și acumularea, evoluția și configurarea rețelei hidrografice, caracterul de tranziție al climei și etajarea vegetației.

Pag. 10

Configurația reliefului a impus o umanizare timpurie, așezările omenești au apărut datorită caracterului depresionar și poziționării în calea unor frecventate drumuri care legau cei doi versanți ai Carpaților. Primele urme de civilizație datează din paleoliticul mijlociu prin descoperirile arheologice din zona Măgura și Peștera din Culoarul Branului, dar și din epoca fierului, care atestă prezența unor puternice triburi de geto-daci foarte bine organizate. Epoca romană se remarcă prin construirea de castre și cetăți ale căror vestigii s-au găsit la Râșnov (Cumidava) și Zărnești. În secolele următoare se înființează primele sate românești și au loc primele atestări documentare. Numărul populației a crescut constant atingând un nivel maxim în 1992, după care s-a remarcat o ușoară scădere. Densitatea populației variază între 79,77 loc/kmP

2P (Bran) și 123,83 loc/kmP

2P (Zărnești).

Interacțiunea factorilor de mediu și a impactului antropic a condus la formarea unei diversități de peisaje care au trăsături tipice, unice și care au creat premisele dezvoltării zonei din punct de vedere turistic. Orașul Râșnov Este situat în culoarul depresoionar Tohan-Râșnov, zonă de maximă îngustare a depresiunii Brașov, între munții Perșani și Postăvaru. Culoarul leagă două compartimente ale Țării Bărsei (golful Zărnești de Șesul Bârsei) și este drenat de râurile Bârsa și Ghimbășel. Cu o veche atestare documentară, în 1331 cu toponimul Rosnou și în 1388 Villa Rosarum (Rosendorf – Satul trandafirilor), Râșnovul are de-a lungul timpului, în zona Țării Bârsei, o puternică importanță strategică comercială și meșteșugărească. A fost a doua localitate după Brașov ca număr de locuitori. La 1771 aici trăiau 2532 locuitori din care 1499 sași, 895 români și 138 țigani. Ponderea românilor avea însă să o depășească pe cea a sașilor abia în a doua jumătate a secolului 19, când la 1869 Râşnovul avea 4023 locuitori, din care 1736 saşi, 2139 români, 148 maghiari. La recensământul din 2002 numărul total al populației râșnovene era de 15436 locuitori, din care români 14906, maghiari 321 și germani 172. În perioada comunistă a cunoscut o dezvoltare de tip industrial-agrar, aici a existat cel mai mare complex din țară de nutreț pentru vite, o fabrică de scule și o uzină chimică. La momentul actual diferitele forme de turism încep să capete amploare prin exploatarea potențialului existent aici. Obiectivele turistice importante pe parcursul traseului sunt: Cetatea Râșnov, cea mai mare cetate țărănească din sudul și sud-estul Transilvaniei, a fost construită de către locuitorii Râșnovului în scopuri de apărare și refugiu împotriva atacurilor turcilor și tătarilor începând cu secolele 13-14. Nu are un stil arhitectonic consacrat, cel mai important criteriu al construcției a fost ca cetatea să fie cât mai greu de cucerit.

Pag. 11

Peștera Valea Cetății, se găseşte la est de oraşul Râşnov, pe versantul vestic al Munţilor Postăvaru, în bazinul pârâului Valea Cetăţii (Fundata). A fost deschisă natural anul 1949 în urma unei explozii hidraulice produse de presiunea apei provenite din precipitații şi amplificată de diferența de nivel între cele două intrări (37 m). Explozia a îndepărtat aluviunile care acopereau intrarea inferioară și a provocat o mare viitură pe valea Cetății a cărei urme se văd și astăzi. Este formată în calcare jurasice și cuprinde trei compartimente principale: galeria care coboară din Poieniţa Dracului (intrarea superioară); Sala Mare și galeria care se deschide în Valea Fundata (Cetății) – intrarea inferioară. Din decembrie 2010, intrarea principală și Sala Mare au fost deschise, după restaurare și amenajare, publicului larg. Peştera Valea Cetăţii a fost desemnată conform Legii nr. 5/2000, arie naturală protejată și monument al naturii pentru protecţia şi conservarea elementelor naturale cu valoare şi semnificaţie ecologică, ştiinţifică, peisagistică deosebite. Reprezentative sunt de fenomenele endocarstice ale peșterii propriu-zise, dar și cele exocarstice (stâncăriile şi lapiezurile din Poiana Dracului, ponorul Fundățica, văi oarbe, depresiune de captare carstică etc.), arborii seculari, flora. Biserica ortodoxă Sf. Nicolae, 0Tconsiderata prima ctitorie a Basarabilor în Transilvania, construita în 1384 0Tromâneşti cu sprijinul Principelui Ţării Româneşti, Radu I0T. Pronaosul și clopotnița au fost adăugate în 1773. Este cel mai vechi edificiu ortodox din Transilvania de sud-est. 0TBiserica evanghelică, construcție de tip bazilică din secolul al XV-lea, având o frumoasă pictură renascentistă datând din anul 1500. Zărnești Un alt oraș important al depresiunii Brașov, situat în compartimentul sud-vesic – golful Zărnești, la poalele Pietrei Craiului și a Perșanilor Sudici (Țagla), Zărneștiul este o excelentă zonă în ceea ce privește frumusețea locurilor, originalitatea și importanța științifică. Locuit din timpuri stăvechi, aici, în perioada romană au fost înmormântați soldați ai legiunii Gemina, a fost atestat documentar la 1373 sub numele de Zârna. Principala ocupație a locuitorilor a fost practicarea meseriilor legate de agricultură și creșterea animalelor. În jurul anilor 1800 a început procesul de industrializare, cu înființarea manufacturilor, apoi în 1852 a fabricii de hârtie și în 1936 a fabricii de armament. Marea industrializare de după 1950 a făcut ca tipul localității să migreze de la unul preponderent rural la unul urban, când a atins și un maxim al numărului populației, aproximativ 25.000 locuitori. La momentul actual se resimte o acută lipsă a locurilor de muncă. Tendința ocupării este orientată spre valorificarea turistică a resurselor naturale, iar dezvoltarea în acest sens se găsește pe linie ascendentă. La Zărnești își are sediul administrația Parcului Național Piatra Craiului, arie protejată prin normative emise după 1990; sit Natura 2000 care reprezintă un real interes științific, peisagistic și de recreere. Suprafața ocrotită este de 2600 ha rezervație integrală și 5500 ha în zona tampon. Rezervația ocrotește formațiunile calcaroase ranversate ale crestei Pietrei Craiului și formele de relief aferente (creste tip hogbak, brâne, văi înguste – padini, trene de grohotiș, chei etc.) dar și un număr mare de specii de plante și animale.

Pag. 12

Condițiile naturale în care se circumscrie Parcul Național Piatra Craiului au favorizat întâlnirea unui număr foarte mare de specii de proveniență total diferită (specii europene, circumpolare, alpine, balcanice, mediteraneene etc.). Aici coexistă un număr de 53 specii endemice, aproximativ 41% din totalul endemismelor din România: omagul (Aconitum moldavicum), garofiţa albă (Dianthus kitaibelii ssp. spiculifolius), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica), piciorul cocoşului (Ranunculus carpaticus), ochii şoricelului (Saxifraga demissa), macul galben (Papaver corona-sancti-stephani), guşa porumbelului (Silene dubia) etc și două specii endemice pentru Piatra Craiului: garofița Pietrei Craiului (Dianthus callizonus) și Primula baumgarentiana. Mai mult de jumătate din speciile de plante ocrotite din România se găsesc în acest masiv: floarea de colţi (Leontopodium alpinum), ghinţura galbenă (Gentiana lutea), bulbucii de munte (Trolius europaeus), sângele voinicului (Nigritella rubra), smârdarul (Rhododendron mytrifolium), tisa (Taxus baccata), tulichina (Daphne cneorum), iedera albă (Daphne blagayana) etc, sau specia relictă Ligularia sibirica.

Dianthus callizonus Papaver corona-sancti-stephani Hepatica transsilvanica

Rezervația de urși de la Zărnești a fost înființată în 2006 de către 2TAsociaţia „Milioane de Prieteni“ şi Asociaţia Mondială pentru Protecţia Animalelor (WSPA)2T și deschisă publicului în 2008. Rezervaţia LiBEARty s-a născut printr-un parteneriat public privat, iar Primăria Zărneşti

a pus la dispoziție pentru acest proiect 69 de hectare de pădure. Aici sunt aduși urșii „gunoieri“, cei care au creat probleme prin cohabitarea lor în apropierea arealelor urbane sau rurale, în special în orașul Brașov sau urșii de la grădinile zoologice, la care, din lipsă de bani, s-a renunțat. Spațiul a fost amenajat astfel încât mediul să fie cât mai aproape de cel natural, hrana este plasată asfel încât animalul să facă

Padiana lui Călineț Peisaj de cuestă cu caracter de hogback în partea centrală a Pietrei Craiului (Vf. Piscul Baciului).

Pag. 13

efortul să o caute, au fost create adăposturi naturale, bazine cu apă etc. Atenție, rezervația nu este grădină zoologică. Comuna Bran Este situată în nord-estul culoarului Rucar-Bran, la poalele Munţilor Bucegi şi ale masivului Piatra Craiului. Este formată din patru sate: Bran (sat reşedinţă de comună); Predeluţ, Simon şi Sohodol. Comuna Bran este amplasată în unitatea geografică denumită de N. Orghidan „Platforma Bran“ sau „Culoarul Branului“ de către V. Mihăilescu, reprezentând partea de nord a Culoarului Rucăr-Bran. Culoarul Branului este dominat de pasul Bran (Giuvala), situat la o înălţime de 1.290 m (între Munţii Piatra Craiului, la nord-vest, Munţii Bucegi la est şi Leaota la sud-est), asigură legatura între Muntenia şi Transilvania. Relieful Culoarului Bran este caracterizat prin culmi care se desprind din ramurile muntoase şi coboară pe o distanţă de 2-7 km (două din cele trei suprafețe de nivelare din Carpaţi). Culmile sunt în general cu pante foarte reduse, oferind astfel conditii favorabile de locuire şi dezvoltare a activităţilor umane (creştere animalelor agricultură şi mai nou turism). În partea sudică a Culoarului Branului se remarcă măgurile calcaroase denumite de localnici „gâlme“, care introduc o notă de originalitate în relief, dominând cu circa 80 - 150 m nivelul acestuia. Gâlmele reprezintă martori calcaroși care atestă o veche fază de evoluție începută în Cretacic, care se continuă și în prezent (eroziune carstică – fosilizare – exhumare – eroziune carstică). Umanizarea Culoarului s-a produs în dublu sens, dinspre Brașov, Bran spre pasul Bran și dinspre axul principal al Culoarului spre versanții munților limitrofi, pe culmile joase din zona localităților Predeluș și Sohodol, pe înălțimi cuprinse între 700 - 850 m, pe văile Simon și Poarta, cu zone construite pâna la o altitudine de 950 - 1000 m și spre zona împadurită și zona de gol alpin, care se întinde pâna la Vârful Omu (2507 m). Dar și spre văile Moeciu și Sbârcioara, culmile Drumul Carului (1270 – 1010 m) și platourile Șirnea și Fundata la altitudini de 1200 - 1300 m. Acestea nu aparțin administrativ comunei Bran. Popularea a fost favorizată de existența drumului transcarpatic de legătură dintre cele două țări dar și de prezența unui complex de suprafețe de nivelare pe arii extinse. Culoarul Branului este una din cele mai înalte regiuni cu locuire pastorală din Carpații românești, cu o medie altitudinală a așezărilor de 1038 m. Elementul caracteristic al umanizării peisajului îl constituie existența așezărilor temporare (hodăi, colibe) care dau caracterul de sate risipite localităților aferente. În cea mai mare parte a comunei Bran se întâlnesc soluri brune acide, iar pe culmile care duc spre pasunile alpine soluri scheletice cu un profil foarte mic, urmate de grohotișuri și stâncării. Cantitatea anuală de precipitaţii variază între 750-800 l/mp pâna la 900-1000 l/mp şi este direct proporțională cu altitudinea, poate ajunge şi la 1300 l/mp în zona montană înaltă. Stratul de zapadă din perioada de iarnă este neuniform şi discontinuu, durata medie anuală a acestuia creşte odată cu înălţimea (de la 115 zile în satul Bran la 215 zile în zonele înalte).

Pag. 14

Sudul Platformei Bran – privire generală. 1. Suprafaţa Medie Carpatică; 2. Suprafaţa Carpatică de Bordură (Brăneană); 3. Cumpăna de ape a bazinului Bârsa. Ortofotoplan suprapus pe modelul digital de elevaţie (DEM).

Castelul Bran Configurația reliefului și situația politică de-a lungul timpului au fost factori importați ce au hotărât evoluția comunității umane din Culoarul Branului. Existența pasului Bran, unul dintre cele mai importante drumuri de legătură transcarpatice, a creat un tip de dezvoltare locală cu o dinamică axată pe două componente majore: activitățile comerciale desfășurate de-a lungul drumului de legătură și repetatele invazii militare care foloseau același traseu. Contextul cristalizării formațiunilor politice românești din Muntenia și Moldova de la mijocul secolului 14 și a politicii expansioniste a coroanei maghiare în Balcani, a generat o serie de conflicte și neîntelegeri între Țara Românească și Ungaria care îl determină pe Ludovic I de Anjou al Ungariei, să aprobe în anul 1377 construcția unei noi cetăți de piatră la Bran. Ridicarea cetății a fost încredințată sașilor din Scaunul Brașovului, pe cheltuiala și cu meșterii lor, cu promisiunea de a muta vama de la Rucăr (în cazul stăpânirii Țării Românești), la Bran. Cetatea de la Bran, construită din considerente de ordin strategic și economic, a fost ridicată astfel ca să intercepteze drumul ce intra pe aici în Transilvania și să asigure o protecție vămii maghiare instituite aici. Astfel intenția strategică a regelui maghiar de ridicare a cetății Bran a coincis cu intențiile brașovenilor, dornici să-și consolideze poziția geografică și economică în zonă. La finalizarea construcției, cetatea intră în proprietatea regalității maghiare fiind condusă de un castelan numit de către rege. Paza trecătorii era asigurată de către garnizoana cetății formată din mercenari.

Pag. 15

Ca urmare a expansiunii imperiului otoman, cele două țări, Ungaria și Țara Românească sunt obligate să facă front comun, asfel că există documente care atestă că în anul 1412 cetatea era în posesia lui Mircea cel Bătrân, la fel ca și o serie de ținuturi de peste Carpați (Făgărașul, Amlașul, Severinul). La 1416, cetatea Bran era vamă a Țării Românești. În următorul secol cetatea este sub conducere maghiară, dar este împrumutată de câteva ori contra unor sume de bani târgoveților brașoveni. Datorită nerestituirii sumelor împrumutate, cetatea rămâne în posesia brașovenilor, când cunoaște o perioadă amplă de dezvoltare. Domnitorul Vlad Țepeș cu care astăzi este identificat cu cetatea Bran prin mitul lui Dracula, nu a avut un rol însemnat în istoria cetății. Singurele lucruri certe referitoare la această legătură rezută din acțiunile politicii sale externe din relația Țării Românești cu Transilvania și Ungaria și cele câteva incursiuni cu rol de pedepsire împotriva orașelor Brașov și Sibiu, care adăposteau diverși pretendenți la tronul Țării Românești. În anul 1651, după o nouă conducere maghiară, printr-un act de donație, posesia cetății revine Brașovului.

În 1920, printr-un alt act de donație, primăria Brașovului oferă Castelul Bran reginei Maria a României, ca semn de omagiu pentru contribuția sa la înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Aceasta a fost șansa acestui edificiu spre a nu fi lăsat în ruină, deoarece regina a adus o serie de modificări pentru a-l transforma în reședință regală de vară, fapt ce a dus la restaurarea castelului și dezvoltarea zonei. După moartea reginei Maria în 1938, castelul Bran și domeniile aferente au fost preluate prin testament de către principesa Ileana, sora regelui Carol al II-lea. După expulzarea din țară a familiei regale, în 1948, Castelul Bran a intrat în proprietatea statului român, fiind abandonat și devastat. Castelul s-a redeschis apoi vizitelor publice în 1956, fiind parțial amenajat ca muzeu de istorie și artă feudală. În 1987 a intrat în restaurare, lucrare terminată în linii mari în 1993. Castelul Bran a fost restituit în natură de statul român lui Dominic de Habsburg și celor două surori ale sale, în calitate de moștenitori ai principesei Ileana. Proprietarii s-au angajat ca timp de trei ani să nu-i schimbe destinația de muzeu. România și-a asumat și costurile renovării și întreținerii castelului și are un drept de preempțiune pentru achiziția viitoare a castelului.

Lector. dr. Sorin Bănică, Universitatea Spiru Haret, București Facultatea de Geografie