Cuv`ntulNr.27 (829), 13 iulie 2012 3

l Evenimente

(Urmare ]n pag. 9)

l Investigaţii

La Peresecina au comemorat victimele deportărilor

La 6 iulie 2012, în localitatea Peresecina din raionul Orhei a fost o ciată o slujbă de pomenire a victimelor deportărilor stalinist-comuniste. La acest parastas săvârşit de părintele Sergiu Aga, consilierul cultural al Mitropoliei Basarabiei, a participat deputatul Valeriu Saharneanu, primarul satu-lui Peresecina, Nicolae Buzu, consilieri raionali de Orhei, precum şi numeroşi localnici, care au avut de suferit de pe urma deportărilor din anii 1941 şi 1949 sau ai căror părinţi şi fraţi au fost victime ale regimului (în imagine).

Momentul comemorativ, d e s f ă ş u r a t l a C r u c e a edificată în memoria ce-lor deportaţi, a continuat cu discursur ile autorităţilor şi a celor rămaşi în viaţă în urma deportărilor şi cu o depunere de ori.

La 6 iulie 1949 în Basarabia a pornit al doilea val de deportări masive. În lucrarea „Deportările staliniste din Ba-sarabia” autoarea Ludmila Tihonov, dr. în istorie, profesor universitar, descendentă dintr-o familie de deportaţi, scrie: „În satul Peresecina din raionul Orhei (în 1949 făcea parte din raionul Criuleni), funcţia de secretar al sovietului sătesc o deţinea un oarecare Manoveţ, care împreună cu alţi câţiva comunişti zeloşi din sat au întocmit listele celor care urmau să e deportaţi. Listele se întocmeau la un pahar de vorbă şi nici măcar nu era respectat criteriul averii. Adică era în de ajuns să i în litigiu cu demnitarii din sat şi puteai lesne inclus în listă. 197 de persoane din 57 de familii din satul Peresecina au trecut prin maşinăria represiilor comuniste [Cartea memoriei 2003, p. 149-152] Între aceştea erau aproximativ 83 de copii şi tineri cu vârsta de la 1 an până la 19 ani. Averile lor au fost con scate, nici măcar strictul indicat în hotărârea comunistă nu a fost respectat. Cu inventarul agricol şi animalele con s-cate s-a pus bazele colhozului ce a purtat numele lui Lenin.

Reporter “C”

După secetă – noi scumpiriÎn toamnă ne aşteaptă noi scumpiri. Reprezentanţii

organizaţiilor de fermieri spun că preţurile produselor ag-ricole vor creşte cu până la 20 la sută, ca urmare a secetei din acest an.

"Preţurile vor diferite. Dacă vorbim anume de producţia locală, atunci preţurile vor mai înalte", a spus expertul în agricultură, Viorel Chivriga, citat de publika.md.

"Preţurile la grâu vor creşte, undeva cu 20 la sută", a menţionat preşedintele Confederaţiei Patronatelor din Agricultură, Alexandru Slusari.

Din cauza de citului de furaje, specialiştii în agricultură nu exclud sacri carea în masă a animalelor.

"Dat ind faptul că recolta la grâu şi la orz este una foarte mică, undeva la toamnă ne aşteaptă de citul de hrană şi putem să asistăm la sacri carea animalelor în sate", a precizat Slusari.

Seceta din acest an ar putea afecta grav şi economia ţării."Efectul poate să e unul nociv asupra ritmurilor de dez-

voltare a economiei naţionale. Aceasta ar însemna că economia o să stagneze", a mai spus Chivriga.

Potrivit experţilor în agricultură, recolta de orz este deja compromisă, iar cea de grâu nu va depăşi două tone la hectar. Meteorologii a rmă că va avea de suferit şi porumbul, oarea soarelui, sfecla de zahăr, soia şi alte culturi de primăvară.

Arşiţă şi incendiiIncendiul care s-a produs la sfârşitul săptămânii trecute pe

un teren nelucrat de lângă pădurea Dumbrava Şoldăneştilor, potrivit estimărilor pompierilor, a cauzat mediului un preju-diciu de circa 10 mii de lei.

În plină zi caniculară, ăcările s-au extins cu o viteză sporită. Pentru a localiza şi stinge focul, salvatorii din Rezina au apelat la ajutorul colegilor din Şoldăneşti.

După cum am fost informaţi de Leonid Paerele, şeful Inspecţiei ecologice Şoldăneşti, focul a cuprins terenuri agricole cu o suprafaţă de circa 32 ha, care aparţin primăriei comunei Sârcova. Vreo 3 ore salvatorii au luptat cu focul, care se putea extinde în orice moment şi asupra fondului forestier. Deocamdată pompierii nu cunosc cauza izbucnirii incendiului.

Potrivit informaţiei oferite la Secţia Situaţii Excepţionale Şoldăneşti, în ultima săptămână, pompierii au fost solicitaţi să intrevină în stingerea a 10 incendii.

Schimb de experienţă la LalovaLucrătorii de cultură din mai multe localităţi ale raionu-

lui Rezina s-au întrunit duminică la Lalova, la un seminar zonal, pentru a lua cunoştinţă de experienţa colegilor din partea locului. Gazdele au prezentat oaspeţilor o şezătoare cu genericul „Aşa-i datu din bătrâni”.

Potrivit primarului comunei, Mihail Gotornicean, în spectacol au fost antrenate peste 40 de persoane în vârstă de la 10 şi până la 80 de ani, care au cântat, au recitat versuri, au dansat. Juriul şi oaspeţii au apreciat înalt eforturile şi măestria lucrătorilor de cultură din Lalova, dar şi ale artiştilor amatori implicaţi în acţiune. Reporter „C"

Şcolarizarea la domiciliu – doar

câteva luniEufrosenia Ştirbu din

satul Brăviceni, Orhei, este ţintuită de mică întrun scaun cu rotile. Periodic s-a a at la casa-internat pentru copii cu de cienţe din Hânceşti. De mai mulţi ani, mama şi-a sacri cat cariera pentru a o îngriji. “Ne-am temut s-o dăm la şcoala din sat. Acolo toţi copiii sunt sănătoşi şi or să râdă. Acum copiii nu sunt încă învâţaţi să accepte în clasele lor copii în cărucior. Pe de altă parte, cum să o ducem pe glod, ori aşa cum e prăpădul acesta de soare acum, cum să scoţi copilul?”, ne spune Maria Cazac, mama Eufroseniei. La insistenţa părinţilor, fata a fost instruită la domiciliu, la vârsta de 14 ani. Numai că instruirea a durat doar câteva luni şi ea nu a reuşit să înveţe a scrie şi a citi, spune mama fetei. Maria Cazac este îngrijorată că ica ei, care a împlinit 16 ani, nu va mai putea instruită în programul şcolar obligatoriu: “Am umblat să vină s-o înveţe acasă, ca să poată citi şi scrie, dar ne-au zis că gata, ea este ieşită din vârsta de şcoală, 16 ani a împlinit în februarie, da ei vin acasă numai pentru clasele primare”. Pentru per-soanele cu dizabilităţi care au împlinit vârsta de 16 ani nu există deocamdată programe de şcolarizare.

În lipsa unui program individual şi a unui specialist care să lucreze cu ea, Fro-sea, cum o numesc părinţii, riscă să completeze numărul mare de tineri cu dizabilităţi analfabeţi. De curând, părinţii Frosei s-au convins că fata ar putut să înveţe şi să ajungă să se descurce şi pe cont propriu, întrucât având susţinerea echipei mobile de la Orhei, fata a învăţat uşor să utilizeze calculatorul, deocamdată, doar pentru a asculta muzică.

Frosea ar avea nevoie de tratament şi de o intervenţie chirurgicală, care ar putea-o ajuta să se pună pe picioare, părinţii însă nu au resurse pentru a se deplasa, cel puţin pentru a evalua starea ei de sănătate. Părinţii nici măcar nu ştiu la ce gratuităţi ar avea dreptul. În aşteptarea promisiunilor guvernanţilor de mărire a pensiilor de inva-liditate se descurcă cu greu din pensia icei şi din ceea ce câştigă capul familiei, care merge la munci sezoniere. Mama şi-a sacri cat cariera pentru a îngriji de ică. Fro-sea, însă, aproape că nu iese din casă, pentru că nu are cu cine comunica. Visează la o baie şi la un WC adaptate la nevoile ei.

Profesorii nu vor să lucreze cu copiii cu nevoi speciale Vlăduţ Bucur din aceeaşi

localitate va împlini în curând 12 ani. Deşi ar trebuit să e

în clasa a cincea, din cauza unei afecţiuni psihice, băiatul a rămas în afara şcolii. A mers în clasa I doar câteva luni, după care a fost trecut cu studiile la domiciliu şi apoi abandonat de profesori. Ul-tima încercare de a-l înscrie la şcoala din sat a eşuat în septembrie 2011. Părinţii i-au cumpărat ghiozdan şi costum nou, însă administraţia şcolii nu l-a primit. Maria Bucur, mama băiatului, spune că ar face orice să-şi vadă copilul în “rând cu lumea”, dar la moment nu mai ştie unde să se adreseze după ajutor: „Directoarea mi-a spus că nu se poate să-l înscrie la şcoală. Au venit învăţătoarele acasă, o lună - una, o lună - alta, şi tot aşa, de câteva ori s-au schimbat, dar nu l-am văzut niciodată să e agresiv, in-vers, se scula de dimineaţă să înveţe...”

Violeta Cojocar, din ca-drul echipei mobile din Orhei, structură creată acum doi ani pentru a identi ca copiii cu nevoi speciale şi a evalua necesităţile lor, spune că Vlăduţ poate să se integreze în şcoala din localitate şi este de neînţeles de ce până la moment nu este acceptat:

„Nu vedem aici probleme ca să se ducă la şcoală, pentru că el merge, el scrie tot, dacă îi dai tema pentru acasă el o face. Da, el nu cunoaşte programul pentru vârsta lui, vă daţi seama, el trebuia să e acum în clasa a şasea, nu pentru că nu are capacităţi, ci pentru că nu a fost învăţat. Noi ne zbatem foarte mult să-l ajutăm”.

Şcoala din Brăvicenio cial nu are copii

neşcolarizaţi... Directoarea gimnaziului

din localitate, Raisa Maţenco, ne-a spus cu mândrie că anul acesta nu a avut niciun copil neşcolarizat. Când am între-bat-o despre copiii cu dizabi-lităţi din sat, a recunoscut că mai există copii care nu merg la şcoală, dar a precizat că ei au fost instruiţi la domiciliu. In-struirea la domiciliu, însă, se face doar pentru clasele pri-mare, ne spune directoarea, menţionând că aşa prevede programul şcolar. Pentru cla-sa a doua, de exemplu, sunt rezervate 7 ore, dintre care

2 ore de română, 2 ore de matematică, arta plastică şi activităţi la preferinţa copilu-lui. Instruirea se face după un program individual, a precizat directoarea şcolii. Cât de mult poate învăţa un copil în aceste şapte ore rezervate instruirii la domiciliu, putem doar să ne închipuim. Violeta Cojocar este sceptică în ce priveşte e cienţa instruirii la domiciliu. Ea spune că învă-ţătorii nu merg să facă aceste ore, iar dacă şi merg, nu lucrează temeinic cu copiii.

În cazul copiilor cu retard mintal uşor, care frecventea-ză şcoala, la Brăviceni ind 9 astfel de copii, care au fost scoşi din şcoala specială de la Isacova, care s-a închis, nu există cerinţe separate, ne spune directoarea gim-naziului Raisa Maţenco. De exemplu, curricula şcolară nu prevede standarde pentru co-piii cu dizabilităţi intelectuale. “Profesorul poate lucra cu ei după un program individual, dar noi nu primim teste pentru evaluarea acestor copii, ei trebuiesc evaluaţi după cur-ricula generală”, precizează directoarea.

Referindu-se la cazul lui Vlăduţ Bucur, directoarea gimnaziului a con rmat că băiatul a fost exmatriculat din şcoală, dar a ţinut să precize-ze că decizia s-a făcut în baza hotărârii comisiei de evaluare medico-psihopedagogică de la Orhei: “Dreptul acesta îl oferă comisia medico-peda-gogică şi a fost decizia de

a exmatriculat din rândul elevilor. Asistenţa socială s-a implicat în rezolvarea pro-blemei acestui copil, dar cu comportamentul lui în şcoala de masă este imposibil.”

În acelaşi timp directoa-rea a recunoscut că profesorii care l-au învăţat câteva luni la domiciliu pe Vlăduţ “nu prea au rezistat”: „Au fost cazuri când învăţătorii n-au suportat la instruirea la domi-ciliu şi din această cauză au fost schimbaţi - din punct de vedere psihologic nu au putut suporta”. Poate din această cauză Vlăduţ nici nu a făcut progrese la învăţătură, ne-am întrebat. Cert este că în ultimul an administraţia şcolii nu s-a interesat de soarta copilului. Violeta Cojocar, din cadrul echipei mobile, serviciu care face parte din Asistenţa Socială de la Orhei, ne-a promis că va încerca în vara aceasta cel puţin să obţină reevaluarea dosarului lui Vlăduţ la comisia medico-psihopedagogică, astfel încât copilul să e înscris în toamnă la şcoala din sat.

La grădiniţă, lăsat toată ziua întrun ungher

Dumitraş, un băieţel de 5 ani din satul Mana, Orhei, a fost diagnosticat cu catarac-tă progresivă la ambii ochi, asociată cu alte afecţiuni, din care cauză băiatului i-a fost stabilit un grad de dizabilitate. Anul acesta părinţii au decis să-l dea la grădiniţa din sat. Câteva zile cât a mers să-l supravegheze pe băiat, spune Tatiana Zabolotnâi, la grădini-ţă a fost bine, deşi în grupa în care a fost inclus băiatul şi cu sora lui mai mică, erau copii cu vârstă diferită, de la 2 la 6 ani. “După ce nu am mai mers la grădiniţă să-l supravheghez, băiatul îmi povestea că stă toată ziua în ungher şi atunci când celorlalţi copii li se dădea salam la masă, lui i se dădea doar pâine goală. Băiatul are vederea slabă, însă el aude foarte bine, înţelege totul şi nu are cum să inventeze toate acestea. După ce am ridicat această problemă mi s-a spus să nu mai aduc copilul la grădiniţă”, povesteşte mama băiatului. Am mers la grădiniţa din sat, dar am găsit toate uşile încuiate. Nişte copii care se jucau în colbul drumului, ne-au spus că grădiniţa este în vacanţă.

Părinţii lui Dumitraş lu-crează doar pentru tratamen-tul băiatului. Adună bănuţ cu bănuţ, în speranţa că vor reuşi să agonisească suma necesară pentru a-şi trata fe-ciorul la o clinică din Moscova. “Medicii l-au tratat până nu demult pentru ceva la cap, dar examenul tomogra c făcut la o clinică privată din Chişinău a arătat că nu are nimic la cap, problema ind cu ochii şi boala progresează”, ne po-vesteşte Tatiana Zabolotnâi. Deşi băiatul are o dizabilitate şi ar trebui să bene cieze de gratuităţi la tratament şi dia-gnosticare, mama spune că, de regulă, toate cheltuielile sunt pe cont propriu. “Până acum avem bonuri de peste 4 mii de lei pentru analize, pe care asistenţa socială a pro-mis să ni le restituie, dar deşi au trecut mai mult de 5 luni, nu am primit nici un bănuţ”

În alte localităţi

se poate Dacă la Mana, Dumitraş

nu a avut norocul să e înca-drat cu semenii lui la grădiniţa din sat, în alte două localităţi din raionul Orhei: Jora de Jos şi Ciocâlteni, alţi doi copii de vârstă preşcolară cu dizabili-tăţi au fost ajutaţi să meargă la grădiniţă. În ambele cazuri s-au implicat administraţia publică locală, direcţia gră-diniţei şi asistenţa socială. Marinel de 4 ani din Ciocâlteni frecventează grădiniţa deja de aproape un an şi schim-bările sunt evidente: copilul mănâncă şi merge singur la oliţă. Şi Andreea de 5 ani din satul Jora de Jos în cele patru luni de când merge la grădi-niţă a devenit mai sociabilă şi deja comunică cu semenii săi, este mai veselă. Aceste două cazuri, ca şi altele, în care copiii cu dizabilităţi sunt incluşi în societate, ind trataţi de la egal la egal, ca şi ceilalţi copii, arată că se poate.

Copiii cu dizabilităţi în aşteptarea rândului la şcoală şi grădiniţă

Pentru mulţi copii cu dizabilităţi din localităţile ru-rale viaţa ar putea să prindă culoare, dacă ei ar merge la şcoală împreună cu semenii lor şi ar avea acces la instituţiile de menire socială din sat. Deocamdată, cei mai mulţi copii cu nevoi speciale şi părinţii lor îşi duc traiul rămaşi singuri faţă în faţă cu problemele, care, de multe ori, le depăşesc puterile de a le face faţă.

Vlăduţ Bucur împreună cu mama sa

(1,1) -3- cuvintul_829.indd 18.07.2012 12:08:44(1,1) -3- cuvintul_829.indd 18.07.2012 12:08:44

Cuv`ntul Nr.27 (829), 13 iulie 20129

l Evenimente

S-a întors de la câştig şi a găsit casa goală

Un locuitor al s. Păpăuţi s-a adresat la Comisariatul Raional de Poliţie Rezina cu o plângere că persoane necu-noscute au pătruns în locuinţa acestuia şi au sustras bunuri materiale în valoare de o sumă impunătoare, printre acestea ind televizoare, calculator, albituri, veselă, diferite obiecte de uz casnic şi un safeu cu bani.

Potrivit vicecomisarului de Rezina Iurie Leşan, autorul plângerii circa şase luni, împreună cu soţia s-au a at la muncă în străinătate, gospodăria din s. Păpăuţi ind lăsată fără stăpân, fapt de care au pro tat răufăcătorii. Vicecomisarul a precizat că pe cazul dat a fost intentat un dosar penal şi dacă infractorii vor depistaţi şi vina lor va demonstrată, dânşii riscă privaţiune de libertate pentru o perioadă de 7-12 ani.

Un copil s-a înecat, iar un bătrân a căzut de la etajUn copil născut în anul 2003 s-a înecat sâmbătă în iazul

de lângă satul Trifeşti.După cum ne-a relatat Vitalie Cuiban, vicecomisarul CRP

Rezina, băiatul, împreună cu alţi doi copii, s-a dus să se scalde, fără a supravegheaţi de persoane mature. Copiii s-au zbenguit mult în apă. La un moment Vasile s-a scufundat şi nu a mai ieşit la suprafaţă. Corpul neînsu eţit al băiatului a fost scos din apă de nişte persoane mature. Cazul se cercetează. Vitalie Cuiban atenţionează încă o dată populaţia asupra riscurilor la care sunt supuşi copiii şi persoanele care nu pot înota în cazul când se scaldă fără supraveghere.

Tot la poliţia din Rezina am fost informaţi că pe 6 iulie c. un bărbat de vârstă înaintată, care locuia în blocul 12 din str. 27 August, or. Rezina a căzut de la etajul patru şi a decedat. Circumstanţele cazului se investighează.

Ion Perciun

A dat bici calului şi a lăsat femeia să moară

O femeie din satul Cobâlea, raionul Şoldăneşti, a fost lovită de o căruţă în timp ce se deplasa pe un drum din lo-calitate. Căruţaşul nu s-a oprit să ajute victima, dar a fugit de la faţa locului.

Conform poliţiei rutiere, accidentul s-a produs marţi seara, în jurul orei 22:00. Pietonul, o femeie de 62 de ani, mergea pe un drum de ţară, când a fost lovită de căruţă. Vinovatul nu s-a dat jos ca să-i acorde ajutor victimei, ci a lăsat-o în mijlocul drumului şi a fugit de la locul accidentului.

Victima a fost descoperită ulterior de localnici şi transportată de urgenţă la Spitalul raional Şoldăneşti. În urma multiplelor traume, ea s-a stins din viaţă.

Poliţia a identi cat persoana bănuită, aceasta ind un tânăr de 15 ani din localitatea dată. Pe cazul dat a fost iniţiată o anchetă.

Potrivit lui Lilian Cazac, şeful secţiei Şoldăneşti a Poliţiei Rutiere, de la începutul anului curent, în raion au fost înregis-trate 13 accidente rutiere, inclusiv 4 în care au fost implicate vehicule trase de animale. În rezultatul acestor 4 accidente două persoane au decedat, iar 3 au fost traumatizate.

Reporter "C"

Şi-a pierdut viaţa din cauza vitezei sporiteUn accident cu urmări fatale s-a produs la sfârşitul

săptămânii trecute la intrarea în satul Olişcani, raionul Şoldăneşti. O motocicletă s-a ciocnit violent de un auto-camion.

Şoferul autocamionului se întorcea acasă pe traseul Râbniţa-Bălţi, după ce distribuise produse alimentare în reţeaua comercială deservită. În acelaşi timp, perpendicular cu traseul central, pe o arteră secundară, spre Olişcani, venea un motociclist de 25 de ani. Acesta nu a avut timp să manevreze şi a intrat în plină viteză în autocamion.

În rezultatul impactului, motociclistul a fost aruncat la aproximativ 40 de metri şi a murit la scurt timp.

Pe 5 iulie curent legislativul s-a pronunţat asupra proiectu-lui Legii cu privire la minimul de existenţă. Importanţa aces-tui document este determinată de numărul mare de ben-e ciari, cei care nu au o altă sursă de existenţă decât su-portul oferit de stat în vederea scoaterii acestor oameni din subsolul societăţii. Deputatul Mihai Godea, liderul Partidului Acţiunea Democratică a de-clarat în şedinţa Parlamentului că “proiectul de lege cu privire la minimul de existenţă supus dezbaterilor este unul mai mult decât important în cea mai săracă ţară a Europei.

Viaţa majorităţii absolute a cetăţenilor noştri înseamnă întâi de toate o luptă necuntenă pentru pâinea cea de toate zilele, luptă începută acum 20 de ani şi care, se pare, nu mai are sfârşit. În satele şi oraşele noastre sărăcia este singurul guverna-tor. Consecinţele acesteia nu s-au lăsat aşteptate. Degradarea continuă a tuturor sferelor de activitate a societăţii noastre,

limitarea drastică a accesului la servicii şi înrăutăţirea constantă a calităţii serviciilor prestate populaţiei, e că este vorba de sănătate sau educaţie, protecţie juridică sau socială, sunt efectele dezastrului economic, social şi cultural în care ne-am pomenit.“

Deputatul a salutat ex-aminarea proiectului de lege cu privire la minimul de existenţă, amintind că acest proiect de lege face parte şi din cele 10 angajamente asumate de AIE faţă de PAD în contextul alegerii preşedintelui R. Moldova.

În acelaşi timp, Mihai Go-dea a constatat că “lipseşte esenţa proiectului de lege – stabilirea expresă a minimului de existenţă şi garantarea aco-peririi acestuia de către stat. Tot restul conţinutului Legii este pentru umplutură, pentru mecanisme, calcule, diverse estimări. Dar problema de bază nu este soluţionată – cetăţenii R.Moldova nu sunt asiguraţi prin lege nici măcar cu minimul necesar de existenţă. Nici nu vorbim de dezvoltare, e vorba de elementară supravieţuire. Cum

să treci cu vederea eşecul total al politicilor guvernamentale în acest domeniu?

Stimaţi colegi, nu vă ascundeţi în spatele termenilor birocratici. Cetăţenii care trăiesc sub minimul de existenţă trăiesc de fapt în foame. Da, la propriu nu îşi pot permite să cumpere măcar mâncare su cientă. Mulţi nu îşi pot permite să îşi hrănească copiii. Oamenii care trăiesc sub minimul de existenţă îngheaţă iarna în case. Asta e realitatea şi pentru aceşti oameni am insistat în unul din cele 10 angajamente ca statul Republica Moldova, dacă mai există ca stat de drept, să garanteze prin lege oricărui cetăţean minimul de existenţă. E resc şi e sinonim cu garantarea dreptului la supravieţuire.

Atâta vreme cât guvernarea se preface că aceste probleme nu există, orice discuţii despre standarde europene, toleranţă, despre digitalizare, despre guvernarea electronică rămân discuţii ale clubului de literatură ştiinţi co-fantastică.”

Liderul PAD a îndemnat corpul de deputaţi să demon-

streze că “Parlamentul este organ reprezentativ suprem al poporului, că deputaţii se gândesc la cei care le-au oferit mandatul în schimbul promisi-unilor electorale. “E timpul să plătim poliţele, stimaţi deputaţi, indiferent de faptul dacă ne a ăm la guvernare sau în opoziţie.”

“Trebuie să ştim unde vrem să ajungem şi trebuie să avem măcar un obiectiv orientativ, care odată atins să ne dea dreptul să spunem: în Moldova nu mai există Om a cărui existenţă, adică Viaţă, – nu este asigurată. Va un punct de cotitură şi asta poate deveni pe termen scurt ceea ce numim noi adesea – idee naţională, pentru care să lucrăm toţi, în ecare zi, indiferent de doctrină sau simpatii geopoli-tice.

Şi pasul acesta îl putem face chiar astăzi. Orice amânare înseamnă victime, înseamnă zile de foame şi foarte muţi oameni care pleacă oriunde pentru că în Moldova nu se poate trăi.”

Mihai Godea: “E timpul să ne plătim poliţele”

P

Autorităţile publice locale nu valori că toate sursele pentru

a-i ajuta pe cei cu nevoi speciale

Ludmila Malcoci, direc-toarea Organizaţiei Keys-tone, care de mai mulţi ani desfăşoară programe de incluziune socială pentru persoanele cu dizabilităţi în Republica Moldova spune că orice schimbare se face foarte greu. “De multe ori profesorii nu vor să lucreze cu copiii cu dizabilităţi la domiciliu, pentru că este mai greu, ei trebuie să se pregătească suplimentar, să înveţe metode noi de preda-re şi asta multor nu place”, precizează Ludmila Malcoci. În multe cazuri nici autorităţile locale, cele raionale nu sunt interesate să ajute persoa-nelor cu dizabilităţi. Ludmila Malcoci spune că deşi în bugetul public există bani pentru diferite servicii noi pe care trebuie să le acceseze persoanele cu dizabilităţi, care le-ar putea ajuta real să-şi dezvolte abilităţile, ca întrun nal să se poată între-ţine singuri şi să nu depindă de ajutoarele sociale, auto-rităţile responsabile nu fac demersurile necesare pentru a primi aceşti bani. Asta pen-tru că, serviciile noi trebuiesc monitorizate, administraţiile locale trebuie să contribuie cu anumite resurse şi, pentru a nu-şi lua responsabilităţi în plus, unii conducători preferă să se facă că nu ştiu nimic.

Orice copil trebuie să e încadrat în

sistemul de educaţieDin iulie anul trecut, în

R.Moldova este în vigoare un Program naţional de dezvolta-re a educaţiei incluzive pentru anii 2011-2020. Documentul

obligă toate instituţiile de în-văţământ să deschidă clase incluzive. Valentin Crudu, şef de direcţie la Ministerul Edu-caţiei, recunoaşte că există încă multe bariere în ce priveş-te incluziunea educaţională a copiilor cu dizabilităţi, dar precizează că pentru ecare copil cu nevoi speciale trebuie create condiţii să poată învăţa în şcoala din localitate. Pentru aceasta, din anul 2013, către ecare instituţie în care vor înmatriculaţi copii cu dizabili-tăţi vor redirecţionate surse nanciare pentru a acoperi nevoile educaţionale ale acestora, a precizat Valentin Crudu: „Noua formulă de nanţare per elev va permite să acordăm şcolilor în care vor învăţa şi copii cu dizabilităţi un suport nanciar mai mare, deoarece şi cheltuielile lor vor mai mari. În toate instituţiile de acest fel vor angajate cadre didactice de sprijin şi vor organizate activităţi de recuperare.”

“Nu există o lege care să interzică accesul copiilor cu cerinţe educaţionale speciale în şcoală, adică ecare copil trebuie să e şcolarizat în sectorul în care locuieşte. Nu avem legi scrise pe categorii de copii. În cazul când un anumit copil, la înmatricularea în clasa întâi are o problemă

de sănătate, centrul medicilor de familie sau consultaţia medico-psiho-pedagogică din raion determină acest copil întro instituţie specială în baza rezultatelor medicale stabilite şi a testelor pedagogice şi pot recomanda ca acest copil, pentru o anumită perioadă determinată (de la 6 luni până la un an) să e şcolarizat întro instituţie de tip special. În ulti-ma perioadă ne străduim ca toţi copiii să e şcolarizaţi în instituţiile generale”, a precizat Valentin Crudu, adăugând că instruirea la domiciliu se face în baza ordinului Ministerului Educaţiei aprobat în anul 2007. Acest tip de instruire se face în baza unei cereri din partea părinţilor şi a unui certi cat al medicului care recomandă copilului, în funcţie de diagnoza sta-bilită, instruirea la domiciliu. Şcolarizarea se face de către instituţia de învăţământ în

circumscripţia căreia se a ă acest copil, profesorii sunt salarizaţi suplimentar pentru asta. În Moldova există deja cazuri în care copiii susţin şi examenul de absolvire la do-miciliu. Referindu-se la cazul lui Vlăduţ Bucur din Brăviceni, Orhei, Valentin Crudu a spus că “nu este corectă abordarea administraţiei de a condiţio-na instruirea la domiciliu pe progresele obţinute de elev”.

În anul de studii care a nalizat recent, 420 de copii cu dizabilităţi au fost integraţi în 70 de şcoli de educaţie generală. În vara aceasta primii 39 de copii cu dizabilităţi au absolvit gimnaziul, ind atestaţi la fel ca şi ceilalţi elevi.

Vom continua să învesti-găm în ce măsură persoanele cu dizabilităţi au acces la ser-vicii, sunt integrate în comu-nitate şi vom reveni cu detalii întro investigaţie ulterioară.

Cornelia Cozonac, Natalia Porubin, Tudor Iaşcenco

P.S.: Am dat numele deplin al copiilor despre care am scris pentru că ei au probleme reale şi nevoi speciale pe care cei responsabili trebuie să le soluţioneze şi să le asigure drepturile, aşa cum o cere legea, iar comunitatea trebuie să-i accepte, nu să-i respingă. Aceşti copii au şanse reale să se pună pe picioare, dacă ar bene cia de tratamentul şi intervenţiile chirurgicale de care au nevoie. Părinţilor lor le este peste puteri să facă faţă costurilor care se impun, deaceea încercăm pe această cale să facem apel către toţi oamenii de bunăcredinţă,

Acest material este realizat în cadrul proiectului „Transparenţă şi responsabilitate prin activităţi comune de tip “watchdog” între mass-media şi societatea civilă în Moldova” implementat de Centrul CONTACT şi Agenţia de Dezvoltare Rurală – Centru (Orhei) cu suportul nanciar al Fondului pentru Democraţie al Naţiunilor Unite (UNDEF) şi se în-cadrează în Campania “Jurnaliştii pentru şanse egale şi diversitate”, desfăşurată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu re ectă neapărat punctul de vedere al nanţatorilor.

Natalia cu puteri miraculoase s-a întors în Moldova pentru a ajuta oamenii care au probleme foarte mari în viaţă şi care nu-şi găsesc liniştea su etească.

Iată şi oamenii care aduc mii de mulţumiri doamnei Natalia pentru binele care le-a făcut:

Sunt Violeta, mii de mulţumiri doamnei Natalia, aveam cununiile legate, nu găseam perechea potrivită, am apelat la doamna Natalia prin telefon şi acum sunt

pe cale de căsătorie cu persoana iubită.Sunt Aurelia, mii de mulţumiri, mama mea cinstea foarte mult,

auzind de puterile doamnei Natalia, am apelat prin telefon şi mama mea nu mai consumă alcool şi se simte foarte bine, mii de mulţumiri.

Sunt Ilie, am fost despărţit de soţie timp de un an, soţia plecase în Italia şi mă părăsise, am sunat la dna Natalia, incredibil, dar foarte adevărat, soţia s-a întors acasă şi ne-am împreunat, mii de mulţumiri.

Sunt Elena, Dumnezeu să-i dea putere doamnei Natalia, am un băiat de 39 de ani care o luase pe o cale greşită, nu ne mai asculta ca părinţi, consuma foarte mult alcool, nu avea de lucru şi nu era căsătorit, auzind de minunile acestei doamne am apelat prin telefon şi din prima şedinţă, în câteva zile băiatul s-a liniştit, nu mai consumă alcool, ne ascultă şi este pe cale de căsătorie.

Oameni buni, cine are probleme în viaţă, să o contacteze pe doamna Natalia cu încredere, că dânsa vă dă rezultate 100 %.

Contactaţi la tel.: 0040743755162, 0040741384845. P

Copiii cu dizabilităţi în aşteptarea rândului la şcoală şi grădiniţă

(}nceput ]n pag. 3)

Eufrosenia Ştirbu a învăţat să folosească computerul

(1,1) -9- cuvintul_829.indd 18.07.2012 12:08:55(1,1) -9- cuvintul_829.indd 18.07.2012 12:08:55