2.1 Introducere în tehnologia RFID

RFID (Radio Frequency Identification) este o metodă ce are la bază o lungă istorie. În 1946 Léon Theremin a realizat un dispozitiv de spionaj care retransmitea undele radio incidente pe o suprafaţă de reflexie, suprafaţă ce vibra şi realiza şi o modulaţie audio.Unda sonoră de joasă frecvenţă făcea să vibreze o diafragmă la suprafaţă unui rezonator care modula unda de radio frecvenţă reflectată. Astfel, Theremin a realizat un dispozitiv de ascultare pasiv neidentificabil în mod direct şi prin metode obişnuite. Este prima realizare fizică ce a constituit începutul tehnologic al domeniului RFID.O tehnologie similară, cunoscută sub denumirea Identify Friend or Fre (IFF) a fost inventată în Anglia în 1939. Această metodă a fost aplicată în cel de-al Doilea Război Mondial pentru identificarea avioanelor duşmane sau partenere. Însă internaţionalizarea tehnologiei RFID se poate considera că a început odată cu brevetarea, în S.U.A., în 1973, a unui microcip prevăzut cu o antenă (transponder RFID pasiv cu memorie), de către Mario Cardullo. Dispozitivul său era pasiv şi se autoalimenta din energia semnalului RF de interogare. Demonstraţia privind autoalimentarea transponderelor fusese efectuată cu 2 ani înainte, 1971 de către Autoritatea Portuară din New York.Invenţia lui Cardullo arăta cum pot fi identificate vehicule aflate în mişcare prin folosirea unui transponder ce memora 16 biţi, dar extindea aria de aplicare şi în alte domenii cum ar cel al securităţii perimetrale, al mijloacelor de plată bancare, a documentelor, a monitorizării obiectelor, în medicină la identificarea pacienţilor şi a istoriei şi evoluţiei bolilor lor etc. Un alt sistem similar cu al lui Cardullo a fost prezentat într-o demonstraţie la Los Alamos Scientific Laboratory Art în 1973 de către Steven Depp, Alfred Krelle şi Robert Fryeman folosind atît dispozitive pasive cât şi semi-pasive. Sistemul era portabil şi opera la o frecvenţă de 915 MHz utilizînd 12 biţi/dispozitiv.Însă primul patent înregistrat ce asocia denumirea RFID a fost înregistrat de către Charles Walton în 1983 în S.U.A.

RFID (Radio-Frequency Identification) - identificare prin frecvenţă radio este ometoda de identificare automată care se bazează pe stocarea şi regăsirea datelor ladistanţă, prin cooperarea între două dispozitive: un cititor (reader) RFID şi o etichetă (tag) RFID.Transmisia datelor între cele două dispozitive se face fără intervenţie umană, utilizândmicrocip-uri.In principiu, soluţia RFID poate fi comparată cu cea de cod de bare, fiecare având dezavantaje şi avantaje proprii. Diferenţa esenţială consta în faptul că tehnologia codurilor de bare se bazeaza pe contactul vizual între etichetă şi cititor. RFID nu necesita contact vizual, pentru ca etichetele pot fi citite atâta timp cât se afla în raza de acţiune a cititorului. Codul de bare utilizează reflecţia unui fascicul luminos peste eticheta ce contine codul tiparit, iar RFID foloseste un câmp de radiofrecvenţă de putere mică, cu proprietatea că penetrează orice material nemetalic, nefiind necesar contactul visual direct cu echipamentul de citire.Raportarea la codul de bare (o tehnologie mult mai răspândită şi cunoscută) va fi reluată pe parcursul materialului, pe măsura detalierii descrierii tehnologiei RFID şi pentru evaluarea finală a acesteia.Cele mai simple utilizări RFID (de proximitate) sunt similare ca utilitate cu cele alecodului de bare, dar cele mai sofisticate produse RFID pot interfaţa cu senzori externi

pentru măsurarea unor parametri specifici sau cu sisteme GPS (Global Positioning Satellite system) pentru urmărirea prin satelit a pozitiei unor obiecte.Rezultă că tehnologia RFID nu urmăreşte inlocuirea codului de bare în toateaplicaţiile, ci trebuie sa considerata o metoda adiţionala de colectare a datelor, ce poate fiutilizată singular sau în combinatie cu alte metode. Pentru fiecare problemă particulară,utilizatorul trebuie să evalueze beneficiile fiecarei metode şi să opteze în cunoştinţă decauză.

2.2 Analiza tehnologiei RFID. Benzi de radio-frecvenţă. Codarea informaţiilor

2.2.1Analiza tehnologiei RFIDSistemele RFID sunt compuse, în general, din trei componente – un cititor , un transponder (tag de radiofrecvenţă) si un computer sau orice alt sistem de procesare a datelor.

Fig.1 Structura unui sistem RFID [1]Sistemele RFID utilizează transmisia prin radio frecvenţă pentru a identifica,

cataloga, localiza persoane, animale si obiecte.Cititorul conţine componente electronice care emit si recepţionează un semnal spre si de la tag-ul de proximitate, un microprocesor care verifică si decodifică datele recepţionate si o memorie care înregistrează datele pentru o transmisie viitoare dacă este necesar. Cititorul are conectată o antenă pentru a fi posibilă recepţia si transmisia datelor. Antena poate fi integrată în carcasa cititorului sau poate fi separată, situată la distanţă de restul electronicii.

Un tag de proximitate conţine un cip electronic ca element principal,acesta controlând comunicaţia cu cititorul. Acesta conţine o secţiune de memorie cu rol de stocare a codurilor de identificare sau alte date, fiind activată odată cu comunicaţia.În majoritatea cazurilor, cititorul emite un câmp electromagnetic întrozonă a cărei mărime depinde de frecvenţa sistemului si dimensiunile antenei.Când un tag trece prin această zonă, acesta detectează semnalul generat decititor si începe să comunice informaţiile stocate în memorie. Semnalulgenerat de cititor oferă atât informaţii temporale cât si suficientă energie taguluipentru a-i asigura funcţionarea. Informaţiile de timp sincronizează comunicaţia dintre tag si cititor simplificând designul constructiv al acestora.Atâta timp cât tag-ul este alimentat el parcurge o serie de secvenţe cepermit adresarea unor locaţii de memorie, datele citite fiind transmise înapoicititorului.Când cititorul recepţionează datele le decodifică si le supune unui test de validare (CRC - cyclic redundancy check). Dacă datele sunt valide, sunt transmise apoi unui computer prin intermediul unui protocol de comunicţie (ex: RS232, RS485).

Nu este necesar contactul direct sau o poziţionare anumită la citire, deoarece câmpul generat penetrează prin materiale nemetalice, acest lucru permite ca tag-urile să fie atasate sau integrate în obiectele ce vor fi identificate.

2.2.3 Benzile de radio frecvenţă folosite de tehnologia RFID

Datorită spectrului radio diferit în care operează, echipamentele (şi implicit aplicaţiile) RFID se împart în mai multe categorii. Alegerea benzii de frecvenţă optime pentru o aplicaţie RFID este dictată în primul rînd de condiţiile de mediu în care sistemul trebuie să funcţioneze precum şi de cerinţele aplicaţiei.Astfel, pentru Europa şi Africa benzile de operare sunt:– Joasă frecvenţă (LF – Low Frequency), F = 125/134 KHz – dispozitive cuplate inductiv, pentru care majoritatea ţărilor nu solicită autorizarea sistemelor ce operează în această bandă. Aplicaţii uzuale:• identificarea animalelor, control acces, managementul recipientelor.• distanţe de citire: 0,1 pînă la 1 m• funcţionare excelentă în apropierea metalelor sau în lichide.– Înaltă frecvenţă (HF - High Frequency),F = 13,56 MHz – elemente electronice de supraveghere.Aplicaţii uzuale:• inventariere-arhivare documente, control bagaje, transport auto;• distanţe de citire : 1 pînă la 3 m.Această bandă de frecvenţe are cele mai multe aplicaţii posibile.– Foarte înaltă fecvenţă (Ultra High Frequency –UHF/MW), F = 850 MHz - 2,46 GHz. Cuprinde două domenii:• cel al frecvenţelor cuprinse între 430 şi 460 MHz – aplicaţii industriale, ştiinţifice şi medicale;• cel al hiperfrecvenţelor cuprinse între 2,35 şi 2,45 GHz – aplicaţii cu spectru distribuit.Caracteristici pentru acest domeniu:• aplicaţii uzuale: transport auto, parcare, managementul containerelor;• distanţe de citire: 1 pînă la 12 m;• permit identificarea vehiculelor în mişcare cu viteze de peste 100 km/h.2.2.3 Codarea informaţiilor înscrise în eticheteElementul de bază a codării informaţiilor îl reprezintă formatul său afişabil în cod ASCII sau hex. Este constituit sub forma unui standard dar nu înlocuieşte standarde existente ale codificării de bare, ci mai degrabă crează trecerea de la standardele existente pentru codurile de bare la un cod electronic nou.Pentru acest scop, sunt adoptate structuri de bază ale numărului ce va identifica entitatea la nivel internaţional (cunoscut sub forma G.T.I.N. – Global Trade Item Number). În acest proces participă activ organisme de standardizare precum Uniform Code Council (UCC) şi EAN International – două organizaţii internaţionale, ce supraveghează standardele codificării de bază.În prezent, codul electronic ce poate fi stocat într-o etichetă RFID este realizat în două variante: cu lungimea de 64 de biţi şi 96 de biţi. Deoarece, în viitor, există necesitatea de a extinde informaţiile cuprinse în structura etichetelor, s-a ajuns la o structură formată din

128 de biţi adăugînd şi informaţii referitoare la numărul versiunii de standard şi etichetare.Un cod format din 96 de biţi poate conţine următoarele informaţii (fig. 2 [2]):

– 8 biţi ce formează grupul de identificare (headerul);– al doilea grup de date respectiv 0000B39 reprezintă informaţia referitoare la identitatea entităţii care a realizat asignarea etichetei (organismul care a realizat corelaţia dintre etichetă şi produs/producător;– al treilea grup de date, respectiv 00025C reprezintă identitatea clasei obiectului reprezentat de eticheta RFID conform clasificării S.K.U. (Stock Keeping Unit) sau, altfel spus, tipul exact al produsului înregistrat, manufacturat, sau stocat într-o zonă geografică determinată;– al patrulea grup de date respectiv 000339DC0 reprezintă informaţia dată de caracteristicile şi/sau proprietăţile fizico-chimice ale entităţii reprezentate.El poate indica, de exemplu, mărimea ambalajului, a sticlei, cantitatea, durata de valabilitate, garanţie, condiţii de păstrare etc.

2.3 Elementele componente ale sistemelor integrate de identificare tip RFID.Standarde de comunicaţii

In termeni generali, tehnologia RFID reprezinta un sistem care transmite identitatea(numar unic) unui obiect folosind undele radio către un receptor, această informaţie fiind preluată, înregistrată şi prelucrată de un calculator (server). In continare sunt detaliate componentele pe care se bazează utilizarea acestei tehnologii.2.3.1. Eticheta RFID

O etichetă RFID este compusă de obicei dintr-un circuit integrat şi o antenă, dedimensiuni adaptate mediului în care urmează să fie folosite (în mod normal de mărimeaunei etichete). Poate fi flexibilă astfel încât să poată fi pliată odata cu suportul pe care este aplicat (de ex. pentru pasapoartele biometrice) sau poate fi încastrat într-o fiola de sticla (de ex. cele folosite pentru marcarea animalelor). In reprezentarea din fig.3 [3]se observă circuitul integrat în centru şi antena care îl inconjoară.

Performanţa etichetelor RFID poate varia foarte mult, incluzând aici capabilitatile decitire/scriere, memoria disponibilă sau existenţa sursei proprii de alimentare. De asemenea, variaza foarte mult ca durabilitate, în functie de mediul în care se folosesc.Fiecare etichetă este identificată printr-un număr. Formatul datelor memorate poate fi adaptat specificului aplicaţiei software.Există etichete adaptate unor medii speciale de utilizare, ca de exemplu: temperaturiextreme într-un cuptor, umiditate, medii chimic sau mecanic agresive. Această posibilitate de adaptare reprezintă un avantaj important în raport cu etichetele cu coduri de bare. Informaţia ce poate fi cuprinsă într-o etichetă este foarte variata şi poate fi schimbată ori de cîte ori este nevoie. De exemplu, o etichetă poate înregistra un numar de serie, un istoric de service sau istoricul temperaturilor prin care a trecut. In general, nu exista limite privind informatiile asociate unei etichete, în special atunci când sunt folosite în conexiune cu o baza de date actualizată la zi.Din punct de vedere al sursei de alimentare exista 3 tipuri de etichete:

etichete pasive, fara sursă proprie: sunt cele mai răspândite, extrag energia câmpului generat de cititor şi o folosesc pentru a emite informaţia. Etichetele pasive sunt mai mici, mai uşoare şi mai ieftine decât cele active, iar durata de viata este teoretic nelimitată. Dezavantajul constă în raza redusa de citire, puterea semnalului scăzând proporţionat cu puterea a şasea a distanţei;

etichete semi-active: au o baterie de mici dimensiuni folosită pentru a transmite informaŃia atunci când intra în campul de acŃiune al cititorului;

etichete active: emit la intervale predefinite sau atunci când sunt miscate, deci nu neaparat când sunt în vecinatatea unui cititor. Au avantajul reducerii energiei necesare generate de cititor şi pot avea o raza utila de citire mai mare. Ca dezavantaje trebuie menţionate durata de viata mai scurta datorita bateriei şi pretul mai ridicat decat al tagurilor pasive. De aceea se folosesc doar în aplicaţii

specifice, în care este esentială o rază de utilă mai mare sau o putere foarte redusa a cititorului.

Din punct de vedere al informatiei stocate, etichetele pot fi: read-only: programabile o singura dată, citite de oricite ori este nevoie; read-write: programabile şi citite ori de câte ori este nevoie.

Etichetele read-only contin un cod unic programat ce nu mai poate fi modificat. Acestelement le conferă un nivel ridicat de securitate. Un sistem ce utilizeaza astfel de tag-urinecesită o compensare a procesării şi stocării informatiei prin calculatoare şi programeadecvate.Etichetele read-write contin o memorie nevolatilă, în general de tip Flash, ce stocheazadate care pot fi modificate prin operatii normale, la fel ca o memorie RAM obisnuită. Aceste tag-uri au un pret initial mai ridicat decât celelalte tipuri, dar pot fi reutilizate de multe ori prin modificarea corespunzatoare a conţinutului memoriei. Astfel, pe termen lung, etichetele cu rescriere reprezinta o alternativă eficientă economic.Principalele avantaje ale etichetelor RFID sunt următoarele:- etichetele de proximitate nu necesita contact direct pentru a funcţiona, sunt robusteŞi nu necesita intretinere;- viteza de citire a informaţiei este mult mai mare;-unele tipuri de etichete pot fi şi rescrise; prin reutilizare, pretul acestora scadeconsiderabil;- pot fi amplasate oriunde, unele pot fi chiar integrate în obiectele pe care le deservesc;- nu necesită respectarea unor condiţii de mediu, citirea lor se poate realiza prin praf,aburi, murdarie, noroi, apă;- citirea se poate face prin straturi de materiale nemetalice (vopsea, carton, plastic,lemn);- datorita sistemelor de verificare încorporate, citirea unei etichete de proximitate seface fără erori;- etichetele pasive au o durata de functionare practic nelimitată;-etichetele sunt aproape imposibil de falsificat;- etichetele cu scriere şi citire pot fi inteligente (includ şi procesări de date, cum ar ficele pentru cărţile de credit);- datorită memoriei interne, etichetele pot stoca mari cantităţi de date.2.3.2 Cititorul RFIDCititor (reader sau scanner) RFID generează în permanenta un câmp de radiofrecventa,într-o zonă bine stabilita şi asteaptă raspunsul transmis de către etichetele care trec princâmpul respectiv, constând din informaŃia stocată în interior. Deci eticheta primesteenergia transmisa de către cititor şi o refoloseste în a transmite numărul sau unic de identificare,precum şi alte eventuale informatii memorate în prealabil.In functie de aplicaţie, cititoarele RFID pot fi staţionare (fixe) sau portabile.Cititoarele staţionare asigură distanţe de citire de până la zeci de metri, cele portabilefuncţionează pentru distanţe de citire cuprinse între 1m şi 4 m, conectare Wireless,Bluetooth sau RS 232.De asemenea, cititoarele RFID sunt disponibile într-o varietate de forme, dimensiunişi pozitionări. In general, instalarea cititoarelor se face oriunde exista deplasări de obiecte cuetichete atasate, a caror locatie ne interesează. Pot fi instalate pe tavane, în podele, în

dreptul unei usi de depozit, pe culoare, pe motostivuitoare sau pe dispozitive PDA. De exemplu, putem instala câte un cititor la intrarea şi la iesirea dintr-un depozit. Orice obiect care vaintra în acel depozit va fi trecut automat în inventar şi orice obiect care iese din acel depozit, va fi scos din inventar. Daca angajatul care introduce sau scoate din depozit obiectul respective are e asupra lui o cartela de pontaj RFID, se va sti cu exactitate cine a operat, la ce ora şi ce obiecte a transportat în/din depozit.In figura 4 [3] sunt prezentate cîteva modele de cititoare staţionare sau portabile.

Cititoarele pot functiona în sistem „stand-alone” având porturi I/O externe de comandăsau pot fi conectate în re ea ( RS232, RS Ń 484, USB, Ethernet)-Comunicarea cititoarelor cu software-ul instalat pe calculator se poate face prininterfete industriale sau prin Ethernet Wired/Wireless.

2.3.3 Antena RFIDAceste antene sunt folosite în combinatie cu cititoarele RFID pot fi incorporate sauexterne acestora. Dimensiunile acestora precum şi banda de frecventa folosita determina de regula distanta maxima de la care o etichetă este identificată de catre un cititor RFID.[3]

2.3.4 Sistemul de calculEste format dintr-un calculator şi software-ul necesar utilizării datelor RFID. Acestsistem de calcul dedicat trebuie să indeplinească următoarele sarcini:-să comunice cu cititoarele fixe şi mobile pentru a prelua datele citite şi/sau a transmite datele care trebuie inscrise;- să permita utilizatorului stabilirea informatiilor care se vor înscrie pe etichete;-să menţină şi să actualizeze o bază de date locală, ce poate fi folosită pentru prelucrări ulterioare.Există o multitudine de programe şi biblioteci de rutine care facilitează comunicarea

şi procesarea datelor primite de la cititoare. Cele mai uzuale sunt bibliotecile proprietare ale producatorilor, ce ofera o interfata simpla între baze de date şi cititoare şi care fac munca de integrare a celor două componente mai uşoară.La rândul lor, aplicaţiile care prelucrează aceste date pot varia de la cele simple, pentru gestionarea de stocuri, până la software ce administreaza lanţuri întregi de logistică,care implică zeci de mii de etichete şi comunicarea între baze de date complexe, din organizaţii diferite. Aceste aplicaţii asigură preluarea, inmagazinarea şi prelucrareainformaţiilor primite de la cititoarele RFID, inclusiv generarea de rapoarte şi statistici lacerere.2.3.5 StandardeDatorită utilizării frecvenţelor radio, standardele impuse sistemelor RFID sunt foartestricte şi bine reglementate, atat în Statele Unite cat şi în Uniunea Europeana. Cele douămari organizaţii care administreaza standardele specifice acestor sisteme sunt International Standards Organisation (ISO) şi EPCglobal Inc.Dacă în SUA se pot folosi ambele standarde, în Europa sunt preferate standardele ISO.Totuşi, se constata o tendinţă de absorbire în sistemul ISO a standardelor EPCglobal (cum este ISO 18000 – ”Information technology — Radio frequency identification for item management”, bazat pe EPC Gen2 – „EPCglobal UHF Class 1 Generation 2”) şi o aliniere a standardelor US, cum este ANSI 10.8.4 cu cele europene, ca de ex. ETSI EN 302 208.Este important de menţionat că, în condiţiile existenţei unei diversităţi de standardeşi specificaţii, tendinţa este de a asigura un nivel din ce în ce mai ridicat de interoperabilitate a etichetelor şi cititoarelor, indiferent de producătorii acestora. În ultimii ani, odată cu introducerea generatiei a 2-a de echipamente, compatibilitatea între producatori a crescutfoarte mult. Există o standardizare a identificatoarelor inscrise în etichete, similară celei pentru codurile de bare, iar aceastea sunt referite ca EPC (Electronic Product Code). Ca şi în cazul codurilor de bare, pentru EPC Gen2 există o organizaŃie responsabilă pentru alocarea identificatorilor unici (organizatia non-profit GS1 – „The Global language of business”).

2.4 Aplicabilitatea RFID. Avantaje şi limite ale sistemelor RFID În ceea ce priveşte implementarea noilor tehnologii RFID se pune foarte mult accentul pe avantajele şi dezavantajele comparîndu-se foarte mult cu sistemul cu coduri de bare care a devenit deja omniprezent. În comparaţie cu tehnologia cu coduri de bare, tehnologia RFID are următoarele clase de avantaje:– Capacitatea de stocare. Etichetele convenţionale bazate pe codul de bare pot „memora” un volum de informaţii de numai 20 de caractere. Eticheta cu coduri de bare oferă avantajul stocării unui volum mai mare de informaţii.– Viteza. Faţă de tehnologia cu coduri de bare, tehnologia RFID permite o citire şi o comunicare mai rapidă a informaţiei.– Posibilitatea automatizării. Citirea informaţiilor stocate în eticheta RFID nu presupune prezenţa în cîmpul vizual şi nu necesită o anumită orientare a produsului.– Flexibilitatea. O serie de etichete RFID sunt baze de date dinamice. Există etichete ce pot conţine informaţii de tip citite/scrise.– Selectivitatea. Tehnologia RFID permite etichetelor să răspundă selectiv la solicitările dispozitivului de interogare.– Costul total al deţinerii în proprietate şi al utilizării. Etichetele RFID ce au posibilităţi de citire/ înscriere oferă avantaje datorate utilizării multiple.Etichetele ce utilizează coduri de bare pot fi folosite doar pentru aplicaţia pentru care au fost desemnate.– Citirea simultană. Un sistem RFID poate citi simultan mai multe etichete. Ca şi celelalte tehnologii de identificare, RFID accelerează achiziţia datelor şi elimină intervenţia umană în procesele de control şi sortare. Această facilitate devine semnificativă în cazul unor cantităţi mari de date necesare pentru automatizarea producţiei în care productivitatea devine de necontrolat în cazul operatorilor umani, timpii de procesare crescînd inadmisibil la o rată a erorilor ridicată. În concluzie, singura metodă practică de colectare automată a acestor date este utilizarea de sisteme computerizate de identificare şi urmărire. Culegerea automată a datelornu numai că sporeşte viteza de lucru şi elimină erorile, dar creşte valoarea informaţiei din sistem prin accesul în timp real la aceasta. Pentru exemplificare, la un depozit, dacă un transport de produse finite este trimis la o destinaţie greşită, informaţia respectivă devine valoroasă numai dacă poate fi procesată în timp util pentru a se corecta eroarea, altfel se înregistrează cheltuieli mari şi penalizări din partea clientului.Ca şi celelalte tehnologii de identificare, RFID accelereaza achizitia datelor şi eliminaintervenia uman, implicit erorile pe care le implică aceasta. Cantitatea mare de datenecesare pentru automatizarea proceselor de afaceri impune utilizarea de sisteme computerizate deidentificare şi urmărire. Culegerea automata a datelor sporeste viteza de lucru, elimina erorile creste valoarea informatiei din sistem prin actulaizarea în timp real a acesteia.In continuare sunt referite câteva din avantajele identificării prin radiofrecvenţă:-spre deosebire de alte tehnologii de identificare automată, RFID nu necesita condiţiispeciale de operare. Sistemele cu coduri de bare au nevoie de un mediu curat, fărăinterferenţe optice. Cartelele de memorie cu contact (gen cartela de telefon) nunecesită astfel de conditii, dar contactele trebuie pastrate curate, pentru a permite realizarea transferului de date;

-RFID este ideal pentru medii severe (praf, umiditate ridicată etc.), care se intalnescadeseori în procesele industriale sau în depozite;-etichetele şi cititoarele RFID nu conţin piese în miscare, iar intreţinerea lor estefoarte redusă, astfel că pot opera în conditiile descrise anterior pe perioade lungi de timp,fără să necesite intervenţie;-în cazul tag-urilor active, factorul limitativ este durata de viaŃă a bateriei folosite. Inschimb, etichetele pasive au o durata de functionare practice nelimitată, care deobicei depaseste perioada de viata a obiectului pe care sunt atasate. Prin contrast,etichetele cu cod de bare pot fi utilizate de un numar redus de ori, iar cartelele cu contact prezinta fenomene de uzura. Sub acest aspect, dacă urmărirea produsului respectiv vizează un termen lung, sistemele RFID reprezinta cea mai ieftina solutie de identificare;un alt avantaj pe termen lung este ca sistemele RFID folosesc memorii ce pot fi şterseşi rescrise de un numar mare de ori. Astfel, deşi preŃul initial este ridicat, pe termenlung eficienŃa este mult mai bună, iar costul se reduce considerabil;gradul de securitate este mult mai ridicat decat la etichetele cu coduri de bare,etichetele RFID fiind practic imposibil de copiat. De aceea sunt ideale în aplicaŃii cuun grad ridicat de securitate, precum identificarea persoanelor sau a valorilor;tehnologia RFID este rapida; viteza de citire a unui tag este de ordinul zecilor demilisecunde;-tag-urile sunt rezistente şi la conditii dure de temperatura, fiind posibila operarea intruninterval larg, de la -40 grade C la +200 grade C.-dată fiind capacitatea de stocare a microcipurilor, alăturarea lor unui produs faceposibilă identificarea rapidă şi reducerea timpului necesar cumpărării respectivuluiprodus. Cititoarele permit identificarea şi evaluarea corectă, intr-un timp extrem descurt, a tuturor produselor cumparate de un client, fără a mai fi nevoie ca vânzătorulsă le treaca pe fiecare în parte prin faŃa cititorului de coduri de bare;-prezenţa cititoarelor RFID pe rafturile supermarketurilor imbunătăţeşte vânzarileanumitor produse, administratorul ştiind cu precizie ce anume s-a vândut şi în cât timp.Astfel se pot elimina timpii morţi pâna la refacerea stocului, în cazul epuizarii unuiprodus, şi se poate reduce necesarul de personal pentru supravegherea rafturilor;controlul anumitor produse de la punctul de productie la punctul de desfacere eliminăposibilitatea dispariţiei substantelor periculoase sau cu folosire specială şi permiteidentificarea oricărei încercări de sustragere a lor;-în diferite sporturi desfăşurate contra-cronometru se poate determina cu mult maimultaprecizie timpul parcurs pâna la linia de sosire.-prezenţa etichetelor pasive în paşapoarte a fost considerată o experienţă pozitivă decătre guvernele ţărilor care le-au introdus până în prezent, pentru îmbunataţireacontrolului asupra cetatenilor lor care călătoresc peste hotare. Anumite ări permit nunumai citirea respectivei etichete din paşaport la iesirea/intrarea în tară, ci şi stocareaacestor date în eticheta RFID.2.4.1. DezavantajePrincipalele dezavantaje ale sistemului RFID pot fi sintetizate astfel:- lipsa opţiunii de interzicere a colectării de date statistice în eticheta RFID; -etichetele sunt sensibile la anumite tipuri de radiaţii ori la contactul cu surse deelectricitate; -cantitatea imensa de date cerută de dezvoltarea industriei etichetelor RFID face

necesara existenta unor baze de date de mari dimensiuni unde se vor stocainformaţiile despre distribuţia şi utilizarea acestora;- informatiile din memoria cipului pot fi citite de către orice cititor, nu doar de catre celespecializate. Astfel, în condiţiile utilizării unor sisteme de calcul performante, existăposibilitatea ca aceste informaŃii, indiferent de soluţia de criptare folosită, poată fidecripate şi chiar falsificate;- microcipurile implantate la animale au provocat cancer în aproximativ 10% dincazurile implanturilor.

2.5 ConcluziiUtilizarea largă a tehnologiei RFID poate aduce beneficii precum:• mărirea eficienţei şi productivităţii prin: identificare complet automatizata posibilă princontorizare, urmărire, sortarea şi rutare; eficientizarea colectării datelor şi identificării;diminuarea erorilor şi pierderilor; realizarea unei mai bune inventarieri; eficientizareamonitorizării mobilităţii obiectelor şi persoanelor; automatizarea controlului accesului;• creşterea profitabilităţii prin: diminuarea costurilor de utilizare; reducerea costurilorreferitoare la resursa umană; reducerea duratei proceselor; eficientizarea controluluicalităţii; reducerea costurilor de întreţinere în comparaţie cu alte sisteme de identificare;• mărirea satisfacţiei clienţilor prin: furnizarea de informaţii mai exacte; reducereasubiectivismul şi sprijinirea responsabilităţii; creşterea calităţii produselor şi serviciilor;oferirea de preţuri competitive; adaptarea rapidă la dinamica pieţei.Tehnologia de identificare RFID accelerează colectarea datelor şi elimină intervenţia umană.Tehnologia RFID este cea mai ieftină soluţie de identificare, dacă este evaluată pe termen lung.Etichetele RFID practic nu pot fi copiate. Tehnologia RFID oferă o viteză rapidă de citire a unei etichete de ordinul zecilor de milisecunde. Etichetele utilizate sunt rezistente, fiind posibilă operarea într-un mediu a cărei temperatură variază de la -40° C la +100° C.