rezumatul tezei de doctorat - media.lit.uaic.romedia.lit.uaic.ro/scoala_doctorala/documente/cv...

36
Școala Dotorală de Studii Filologice Facultatea de Litere Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT Coordonator științific, Prof. univ. dr. Rodica Dimitriu Doctorand, Elena Violeta Mihai (căs. Tănase) Iași 2017

Upload: others

Post on 12-Sep-2019

6 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Școala Dotorală de Studii Filologice

Facultatea de Litere

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

Coordonator științific,

Prof. univ. dr. Rodica Dimitriu

Doctorand,

Elena Violeta Mihai (căs. Tănase)

Iași 2017

2

Școala Dotorală de Studii Filologice

Facultatea de Litere

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

The Intercultural Journey of Humour in

Subtitling

(Traseul intercultural al umorului în subtitrare)

Coordonator științific,

Prof. univ. dr. Rodica Dimitriu

Doctorand,

Elena Violeta Mihai (căs. Tănase)

Iași 2017

Cuprins

Introducere

Capitolul 1 – Direcții principale în traducerea audiovizuală 1.1. Particularități ale traducerii audiovizuale

1.2. Tipuri de traducere audiovizuală

1.2.1. Subtitrarea

1.2.1.1. Definiții și particularități 1.2.1.2. Elemente extratextuale în subtitrare

1.2.1.3. Strategii de traducere generale în subtitrare

1.2.1.4. Noi tendințe în subtitrare – fansubs 1.2.1.5. Rolul educativ al subtitrării

1.2.1.6. Subtitrarea pe piața audiovizuală din România

1.2.2. Dublajul

1.2.2.1. Caracteristicile dublajului 1.2.2.2. Dublajul pe piața audiovizuală din România

1.2.3. Subtitrare versus dublaj

1.2.4. Alte forme de traducere audiovizuală 1.2.4.1. Subtitrarea pentru persoanele cu deficiențe de auz

1.2.4.2. Descrierea audio pentru persoane cu deficiențe de

văz

Capitolul 2 – Traducerea audiovizuală a umorului 2.1. Umorul

2.1.1. Definiții ale umorului

2.1.2. Teorii ale umorului

2.1.3. Umorul în producțiile audiovizuale 2.1.3.1. Umorul situațional

2.1.3.2. Umorul verbal

2.1.3.3. Clasificarea glumelor 2.1.3.4. Acceptabilitate

2.1.3.5. (Im)posibilitatea traducerii umorului

4

2.1.3.6. Publicul țintă

Capitolul 3 – Strategii de traducere aplicate subtitrării

umorului 3.1. O trecere în revistă a strategiilor de traducere

3.2. Strategii de traducere aplicate umorului verbal

3.3. Strategii de traducere aplicate referințelor culturale

extralingvistice

3.3.1. Referințe culturale – terminologie și definiții

3.3.2. Clasificări ale strategiilor de traducere

3.4. Strategii de traducere aplicate referințelor culturale

intralingvistice

3.4.1. Limbajul licențios

3.4.2. Elemente dialectale și sociolectale

3.4.3. Jocurile de cuvinte

3.4.4. Aluzii și intertextualitate

3.5. Naturalizare versus alienare

Capitolul 4 – Analiza corpusului 4.1. Stand-up comedy

4.2. Seriale de comedie (sitcoms)

Concluzii

Referințe bibliografice

5

Introducere

Traductologia este un domeniu de cercetare care a cunoscut o

dezvoltare exponențială în decursul ultimelor decenii. Traducerea

audiovizuală (subtitrarea) s-a impus treptat ca o sub-ramură ce s-a

impus în atenţia cercetătorilor din domeniu, în special datorită rolului

important pe care îl deţine în diseminarea aşa numitei „culturi

populare”, precum şi datorită interferenţei cu cercetarea în domenii

diverse precum studiile de teoria filmului, studiile multimedia,

psihologia, antropologia, sociologia, studiile interculturale, etc.

Într-o perioadă extrem de dinamică aşa cum este cea

contemporană, în care tendinţele de globalizare şi internaţionalizare

sunt predominante, rolul traducerilor în sfera audio-vizualului depăşeşte

conceptul de interculturalitate şi poate dobândi valenţe ce ţin de

domeniul politic şi istoric. Am ajuns astfel, ca în doar câteva decenii,

practica traducerii să facă salturi uriaşe, nu numai din punctul de vedere

al cantităţii materialelor traduse, ci şi din perspectiva impactului pe care

efectuarea traducerilor îl are asupra evoluţiei istorice, politice şi sociale

a lumii contemporane.

Traducerile sunt vitale în procesele de comunicare interculturală

ce caracterizează epoca globalizării. Pornind de la această premisă,

studierea traducerilor reprezintă, în acelaşi timp, şi o formă de studiu al

interacţiunii dintre culturi.

6

Între diversele tipuri de transfer al sensurilor între limbi şi

culturi, subtitrarea reprezintă o formă de traducere scrisă, sincronică, a

unui tip de text polisemiotic. În cadrul subtitrării operează o serie de

constrângeri de ordin material şi tehnic, referitoare la spaţiu şi timp

(maximum 2 rânduri pe cadru, aproximativ 37 de caractere pe o durată

de 6 secunde). Subtitrarea este, de asemenea, un tip de traducere

„vulnerabilă”; această vulnerabilitate este rareori prezentă în alte tipuri

de traducere şi derivă din faptul că traducătorul deţine o poziţie

oarecum paradoxală: în afară de constrângerile de spaţiu şi timp, care îi

limitează alegerea tehnicilor, textul ţintă rezultat, din cauza prezenţei

coloanei sonore şi a interferenţei continue cu textul sursă integral este

supus analizei critice a unui public ţintă care de multe ori deţine şi

competenţe de un anumit nivel în limba sursă. Prezenţa pe fundal a

textului sursă, în varianta audio, nu mai permite astfel traducătorului să

rămână „invizibil”.

Provocările cărora traducătorul trebuie să le facă faţă în cazul

subtitrării capătă o şi mai mare specificitate în cazul subtitrării

umorului. Traducerea umorului rămâne unul dintre aspectele mai puţin

teoretizate în cadrul traductologiei (Translation Studies), ce se

constituie, la rândul său, într-o disciplină de sine stătătoare relativ nouă.

Traducerea umorului, sau încercarea de redare prin traducere a umorului

poate fi privită ca un demers interdisciplinar, ce a trezit de-a lungul

timpului interesul cercetătorilor din domenii variate. Tendinţa generală

este de a defini şi identifica sursele umorului precum şi măsura şi

7

modalităţile în care acesta poate fi transferat dintr-o limbă în alta, de la

o cultură la alta. Având rădăcini adânci într-un context cultural şi

lingvistic specific, umorul reprezintă o imensă provocare pentru

traducător, al cărui rol principal este acela de mediator între două

contexte culturale diferite.

Obiective

Obiectivul principal al acestui demers este de a stabili, pe bază

de exemple, un set de norme de conduită care ar putea fi urmate de

traducător în situaţia specifică de traducere a umorului în subtitrare.

Este vorba nu doar de norme referitoare la alegerea tehnicii sau

îmbinarea unor tehnici de traducere posibile. Acestea sunt adesea greu

de prescris deoarece, în situaţii de acest gen, intervin frecvent şi

elemente „necontrolabile” precum creativitatea sau intuiţia

traducătorului. Ne referim la o conduită a cărei intenţie principală ar fi

efortul continuu de a reda umorul luând în considerare elementul

intercultural, efortul de a media între limba/cultura sursă şi

limba/cultura ţintă.

Un al doilea obiectiv, care derivă din cel dintâi, vizează

dimensiunea interculturală a transpunerii umorului, aşa cum este aceasta

prezentă în subtitrări, fiind binecunoscut faptul că această formă de

traducere, prin constrângerile pe care le impune, reprezintă o provocare

în plus pentru traducători, fiind vorba de constrângeri de ordin tehnic,

8

spaţial, temporal, de diferenţe de cultură (în toate accepţiunile

termenului) şi de sistem lingvistic.

Urmărim, de asemenea, ca prin demersul nostru să aducem în

prim plan rolul activ al traducătorului ca expert atât în receptarea cât şi

în producerea umorului, într-un context intersemiotic în care triada

imagine/cuvânt/sunet trebuie transferată între două culturi.

Metodologie

Metodele de lucru la care am recurs în vederea atingerii

scopurilor propuse în această lucrare pot fi grupate în două categorii:

metode generale de cercetare, respectiv descrierea şi analiza şi metode

lingvistice, respectiv metoda contrastivă, care constă în compararea

exemplelor din dialogul original cu traducerea lor în limba română.

Metoda contrastivă a fost, de asemenea, utilizată în scopul comparării

versiunii subtitrate originale cu versiuni produse de subtitrori amatori,

pentru a evidenția avantajele și dezavantajele acestei categorii de

subtitrare. Sunt utilizate atât metode de ordin cantitativ, specifice

operării cu un corpus de texte (transcrierea secvenţelor de dialoguri

umoristice şi subtitrarea acestora), cât şi de ordin calitativ, de natură

documentară, prin parcurgerea de lucrări de cercetare din domeniul vast

al studiilor interculturale şi traductologiei, studii de teoria filmului,

studii multimedia, etc. Cercetarea face uz de asemenea metode de

culegere, prelucrare şi interpretare a datelor, metoda inductivă (pentru

identificarea strategiilor lingvistice şi extralingvistice implicate în

9

procesul de traducere a umorului subtitrat), metoda deductivă, folosită

în discursul teoretic, argumentativ, prin descrierea şi analiza lucrărilor

de referinţă în domeniu, prezente în bibliografie, precum şi metoda

observaţiei (pentru sesizarea dificultăţilor întâmpinate de traducători în

procesul de traducere a umorului şi de redare a valenţelor

interculturale).

Procedurile analitice folosite în metodele de cercetare alese

includ: transcrierea sau downloadarea subtitrării şi a dialogurilor

originale, compararea textului sursă cu subtitrarea, analiza termenilor

culturali (culture-specific references) pe categorii: toponime,

antroponime, termeni ce denumesc evenimente sociale, instituţii locale,

sisteme şi unităţi de măsură, elemente de gastronomie, mijloace de

transport, personaje de ficţiune sau publice, termeni ce aparţin

sistemului şcolar, sărbători religioase, elemente dialectale (ce indică

statutul social, vârsta, sexul, orientarea sexuală, nivelul educaţiei),

analiza constrângerilor de natură tehnică ce ar motiva omisiunile,

reducerile, explicarea sau substituţia termenilor culturali şi examinarea

gradului în care traducerea a fost supusă procesului de „naturalizare”

(domestication)”, respectiv „alienare” (foreignization).

Corpus

După cum s-a arătat, unul dintre obiectivele acestei cercetări

este de a analiza modul în care umorul depășește barierele culturale

dintre română și engleză prin intermediul subtitrării. Gama de produse

10

audiovizuale importate din cinematografiile și industriile televizate

americane și britanice fiind extrem de variată, am ales două categorii de

produse care deservesc cel mai bine scopul cercetării, și anume serialele

de comedie (sitcoms) și stand-up comedy.

Corpusul propriu-zis este format din transcrieri ale dialogurilor

din seria 8 (cu un total de 24 de episoade) a serialului de comedie

Friends. Friends este un sitcom american creat de David Crane şi Marta

Kauffman, care a fost difuzat pe postul american NBC timp de 10 ani.

Serialul se concenterază asupra vieţilor unui grup de prieteni din

cartierul Manhattan, primind recenzii pozitive de-a lungul difuzării sale

şi devenind unul dintre cele mai de succes sitcomuri din toate timpurile,

cu un considerabil impact cultural, care continuă şi în prezent, serialul

fiind redifuzat în întreaga lume. Am selectat secvențele umoristice

specifice necesare pentru analiza detaliată a mecanismelor de producere

și recepție a umorului, precum și referințele culturale, în vederea

analizei strategiilor de traducere.

Pentru a ilustra zonele problematice legate de transpunerea

umorului în traducerea audiovizuală, precum limbajul licențios,

varietatea lingvistică, intertextualitatea, aluziile (inter)culturale, jocurile

de cuvinte, etc. am adăugat corpusului și fragmente de stand-up

comedy. Acest gen de produs audiovizual s-a dovedit a fi extrem de

elocvent în ilustrarea aspectelor legate de (im)posibilitatea traducerii

umorului, receptare și acceptabilitate, precum și importanța profilului

11

publicului țintă în cadrul mecanismelor de producere și receptare a

umorului. De asemenea, stand-up comedy abundă în referințe culturale

și limbaj licențios, două elemente cunoscute ca reprezentând reale

provocări pentru traducător. Corpusul adițional include transcrieri de

fragmente de stand-up comedy aparținând comicilor Eddie Izard (Dress

to Kill, 1998) și Dylan Moran (Like, Totally…, 2006). Corpusul include

și transcrieri de dialoguri din filmele As Good as It Gets și Forest

Gump, necesare pentru analiza fragmentelor umoristice izolate, care nu

beneficiază de susținerea oferită de reacția publicului de studio.

Exemplele analizate pentru a ilustra aspecte ale dublajului și

reprezentarea acestui mod de traducere pe piața audiovizuală din

România, tratate în primul capitol, au fost extrase din diverse filme de

animație și seriale destinate adolescenților, acestea fiind în prezent

genurile de programe pentru care se folosește dublajul în țara noastră.

Demersul de selecție a corpusului nu a fost arbitrar, și nici pur

subiectiv, ci a luat în considerare criterii precum: frecvența secvențelor

umoristice, bogăția de referințe culturale, prezența semnificativă a

limbajului licențios și a elementelor dialectale și sociolectale, precum și

diversele mecanisme de producere și receptare a umorului.

Deși aparțin unor genuri diferite, producțiile enumerate mai sus

sunt adesea descrise ca fiind „cele mai de succes din toate timpurile”,

fiind în mod constant redifuzate.

tructura tezei

12

Teza este alcătuită din patru capitole. Primul capitol, Direcții

principale în traducerea audiovizuală, pune accentul pe subtitrare, cu

referire la valenţele interculturale ale acesteia. Subtitrarea unei producţii

cinematografice este de fapt o „dublă” traducere: se face nu numai

trecerea de la o limbă la alta, de la o cultură la alta, ci şi trecerea de la

textul rostit la cel scris, în prezenţa elementelor extratextuale, la care

publicul ţintă are în permanenţă acces. Se evidenţiază particularităţile,

constrângerile cantitative şi calitative ale subtitrării, precum şi

provocările pe care traducătorul le întâmpină la trecerea de la codul oral

la cel scris, pe baza exemplelor extrase din corpusul propus. Deși

dimensiunea tehnică a subtitrării nu face obiectul prezentei cercetări,

unele aspecte de natură tehnică au fost analizate în detaliu pentru a

puncta complexitatea textului audiovizual, care reprezintă pentru

subtitror mai mult decât o provocare de ordin lingvistic. Particularitățile

textului audiovizual și parametrii extratextuali care îl influențează, la

care se adaugă constrângerile și limitările de ordin temporal și spațial

care guvernează procesul de subtitrare, îl pun adesea pe translator în

situația de a stabili priorități și de a lua decizii de traducere complexe în

efortul de mediere între cultura sursă și cultura țintă. Subtitrorul are

astfel misiunea de a încorpora în subtitluri mobile, cu dimensiuni

reduse, un text ce reprezintă o versiune condensată a dialogului original

și care trebuie să producă asupra publicului țintă un efect similar cu cel

produs de dialogul original asupra publicului sursă.

13

Tot în acest capitol se face o trecere în revistă a strategiilor de

traducere la care traducătorul are acces în cazul subtitrării, evidenţiindu-

se măsura în care anumite strategii si tehnici de traducere sunt preferate

în funcţie de context.

Se discută, de asemenea, rolul elementelor extra-verbale în

subtitrare (fundalul sonor, elemente de intonaţie, mimică şi gestică,

variaţii dialectale, etc.) şi modul în care acestea ajută traducătorul să

compenseze economia de mijloace şi strategii de traducere la care este

constrâns din raţiuni de ordin tehnic, spaţial şi temporal. Elementele

extra-verbale fac obiectul unei întregi dispute cu privire la avantajele şi

dezavantajele subtitrării în comparaţie cu dublajul. În România există o

preferinţă certă pentru subtitrare, în defavoarea dublajului, motivată în

primul rând de raţiuni de ordin economic, subtitrarea fiind o opţiune

mai puţin costisitoare. Avantajul ce decurge de aici este că publicul ţintă

are în permanenţă acces direct la textul şi elementele extra-textuale

originale, ceea ce îi permite o mai bună înţelegere a elementelor

culturale. În această secțiune se subliniază și rolul educativ al subtitrării,

accentuându-se necesitatea unei mai bune vizibilități a acestui mod de

traducere în programele academice, dat fiind impactul pe care

subtitrarea îl are asupra nivelului de educație al unei societăți în

ansamblul său.

Capitolul al doilea, Traducerea audiovizuală a umorului, tratează

problema umorului ca formă de comunicare interculturală. Obiectivul

14

acestui capitol constă în selectarea unor definiţii care să se refere cu cea

mai mare acurateţe la umorul subtitrat, luând în calcul şi unele dispute

terminologice (distincţia între umor şi comic, utilizarea controversată a

criteriului râsului în definirea umorului, etc). La prima vedere, umorul

este ceea ce amuză şi cauzează râsul sau zîmbetul spontan. În literatura

de specialitate, există trei teorii dominante despre umor: teoriile

superiorităţii, teoriile incongruenţei şi teoriile agresivităţii (pe linie

psihanalitică). Teoriile sociale ale umorului au la bază scrierile

filosofice ale lui Tomas Hobbes şi Henri Bergson. Aceste teorii

definesc, de regulă, conceptul de umor în termeni de „superioritate”,

„ostilitate”, agresiune”, fiind adesea menţionate ca teorii ale

superiorităţii în care se argumentează că efectul umoristic este cauzat de

ridiculizarea unei „victime” sau a unei „ţinte” a glumei, ridiculizare ce

conferă un sentiment de superioritate celor care înţeleg şi apreciază

gluma. Teoriile incongruenţei se axează mai puţin pe aspectele sociale

ale umorului şi mai mult pe trăsăturile cognitive ale fenomenului.

Incongruenţa contravine unor aşteptări ce rezultă din reguli cognitive

bine înrădăcinate, surpriza fiind una dintre cele mai importante

componente ale umorului. Aceste preliminarii teoretice cu privire la

umor vor fi aplicate corpusului cu scopul de a detecta sursele şi

mecanismele de producere şi receptare a umorului.

Umorul a reprezentat întotdeauna o piatră de încercare pentru

traducător. Provocările cu care se confruntă acesta sunt adesea rezultatul

barierelor interculturale. Umorul îi crează traducătorului dificultăţi

15

adesea similare cu cele întîmpinate în traducerea poeziei, deoarece

acesta trebuie să transfere mesajul din limba sursă în limba ţintă şi, în

plus, să asigure un efect comic similar al mesajului asupra publicului

ţintă.

Traducerea umorului necesită, în primă instanţă, decodarea

secvenţei umoristice în contextul original, transferul acelei secvenţe

într-un spaţiu cultural şi lingvistic diferit şi reformularea unei noi

secvenţe care să captureze şi să transfere cu succes intenţia umoristică a

mesajului original. Traducătorul devine astfel un mediator între două

spaţii culturale. Traducătorul de umor are în plus misiunea de a

transfera mesajul din limba sursă în limba ţintă în aşa fel încât mesajul

să aibă un efect similar imediat asupra publicului ţintă. Atunci când

restrîngem perspectiva la traducătorul de umor audiovizual, provocările

devin mult mai specifice. Traducătorul joacă un rol esenţial atât în

receptarea, cât şi în producerea umorului, şi trebuie să facă în primul

rând dovada complicităţii umoristice, să (re)creeze acelaşi efect

perlocuţionar ca şi cel generat de textul original. În cazul umorului

audio-vizual, traducătorul trebuie aşadar să deţină competenţe tehnice

(ce ţin de subtitrare), competenţe lingvistice şi comunicative, să facă

dovada complicităţii umoristice şi să aibă în permanenţă un rol activ de

mediator între cultura publicului sursă şi cea a publicului ţintă.

Elementele culturale specifice atribuie traducătorului rolul de

participant activ nu doar ca mediator între culturi, dar şi ca „formator”

al publicului ţintă. Traducătorul trebuie aşadar să probeze o cunoaştere

16

subtilă şi o bună înţelegere a mecanismelor care, pe de o parte,

declanşează receptarea umorului de către publicul ţintă (ca entitate

culturală individuală) şi, pe de altă parte, a elementelor care pot

provoca o reacţie adversă sau lipsa de reacţie din partea acestuia.

Acest capitol ia în discuţie şi problema (in)traductibilităţii

umorului, privit ca o trăsătură esenţială în definirea identităţii culturale

a unei comunităţi lingvistice. Are loc o trecere în revistă a

consideraţiilor teoretice asupra dicotomiei traductibilitate /

intraductibilitate sau posibilitatea / imposibilitatea traducerii, care

constituie una din dezbaterile esenţiale din traductologie, având ca

punct de plecare fenomene ce ţin de interculturalitate. În producerea şi

receptarea umorului există şi o anumită componenţă de „universalitate”

de care creatorii şi producătorii de sitcomuri fac uz în mod intenţionat

pentru a asigura succesul internaţional al producţiilor respective, aspect

ce vine de cele mai multe ori în sprijinul traducătorului.

Capitolul al treilea, Strategii de traducere aplicate subtitrării

umorului, se axează pe consecințele practice ale aspectelor și

principiilor teoretice discutate în secțiunile anterioare. Acest capitol

face o trecere în revistă a strategiilor de traducere aplicate celor trei

categorii de arii problematice identificate de Delia Chiaro (2009:159):

referințele culturale, elementele specifice limbajului (formule de

adresare și limbajul licențios), și elementele aflate în zona în care

aspectele de limbă și cele de cultură se intersectează (cântece, rime,

17

glume). Trecerea în revistă a strategiilor de traducere, având ca punct de

pornire distincţia teoretizată de Lawrence Venuti între aşa-numitul

fenomen de naturalizare (domestication), atitudine etnocentristă, şi cel

de alienare (foreignization), atitudine etnodeviantă, are rolul de a selecta

acele taxonomii care se referă în mod specific la traducerea umorului și

traducerea referințelor culturale. Analiza se axează pe taxonomia

propusă de Pedersen (2005) pentru referințele culturale extralingvistice.

Această secțiune are rolul de a răspunde unor întrebări de cercetare

precum: Care sunt cele mai potrivite strategii de traducere pentru textul

audiovizual? Care sunt elementele textuale, co-textuale și para-textuale

care influențează deciziile de traducere ale subtitrorului? Sunt anumite

strategii preferate sau evitate în mod constant în subtitrare având în

vedere natura specifică a textului audiovizual?

În timp ce o întreagă gamă de elemente și factori adaugă

semnificații textului audiovizual, o altă serie de factori fragmentează

sau distorsionează textul. De aceea, pentru orice clasificare a strategiilor

de traducere aplicabilă textului audiovizual este necesar un proces

secundar de validare prin intermediul căruia se iau în considerare toți

parametrii co-textuali, para-textuali, contextuali și pragmatici care

influențează procesul de traducere.

.

Cel de-al patrulea capitol, Analiza corpusului, este menit să

ofere un set mult mai consistent de exemple care să ilustreze

18

considerațiile teoretice din capitolele anterioare și care să susțină

concluziile acestei cercetări. În plus, scopul acestei secțiuni este de a

oferi o perspectivă concretă asupra practicii subtitrării, analiza de

corpus urmărind, pe lângă cercetarea traseului intercultural al umorului

în subtitrare, și sublinierea importanței unei mai mari vizibilități a

acestui mod de traducere în sfera academică.

Obiectivul principal al cercetării de faţă fiind urmărirea

traseului intercultural al umorului în subtitrare, în acest capitol se

analizează două aspecte principale: medierea interculturală realizată de

subtitror, pe de o parte, și producerea și receptarea umorului subtitrat,

pe de altă parte. Exemplele selectate din cadrul corpusului indică atât

creativitatea traducătorului, cât și erorile de traducere, pentru care se

sugerează soluții. Corpusul este structurat în două mari categorii,

fragmente de stand-up comedy și un inventar de termeni culturali extras

din Seria 8 a serialului de comedie Friends. Analizele cantitative și

calitative ale procedeelor și strategiilor de traducere au drept scop

evidenţierea celor mai productive strategii din punctul de vedere al

medierii interculturale și al (re)producerii umorului, urmărind preferința

subtitrorului pentru strategii de alienare sau de naturalizare.

Considerațiile de natură „statistică” din a doua parte a acestui

capitol nu au rolul de a prescrie soluții fixe de traducere pentru anumite

categorii de referințe culturale, ci de a indica efectul pe care o anumită

strategie îl poate avea asupra comunicării interculturale și a

(re)producerii umorului. În plus, analiza cantitativă scoate în evidență

19

un aspect paradoxal referitor la subtitrare, și anume utilizarea pe scară

relativ largă a unor strategii de traducere considerate în general ca fiind

în contradicție cu constrângerile de timp și spațiu impuse de subtitrare.

Exemplele din corpus sunt clasificate pe categorii de referințe

culturale (detaliate în Capitolul 3), pe baza taxonomiei de strategii de

traducere propuse Vinay și Darbelnet corelată cu distincția pe care

Pedersen o face referitor la gradul de transculturalitate al referințelor

culturale, referințele fiind astfel considerate transculturale,

monoculturale sau microculturale, în funcție de gradul de familiaritate

cu care pot fi asociate de către publicul țintă.

Analiza procedurilor și strategiilor de traducere ia în

considerare o multitudine de aspecte:

- dacă referința culturală este implicată în producerea unei

secvențe umoristice;

- dacă secvența umoristică este păstrată în traducere; ce tip de

umor este mai ușor de păstrat în traducere / ce tip de umor

rămâne intraductibil?

- dacă se utilizează strategii intervenționiste cu scopul de a se

reproduce efectul umoristic;

- măsura în care comunicarea interculturală se realizează, cu

pierderea sau conservarea efectului umoristic.

- măsura în care comunicarea interculturală se realizează prin

traducerea referințelor culturale care nu fac parte în mod

necesar din secvențe umoristice.

20

Analiza tuturor acestor aspecte răspunde unor întrebări aflate la

baza prezentei cercetări:

- Care este tendința generală în abordarea referințelor culturale

în subtitrare? Sunt strategiile de traducere utilizate în

subtitrare orientate cu precădere spre cultura sursă sau spre

cultura țintă?

- Care dintre aceste strategii sunt mai productive în ceea ce

privește comunicarea interculturală?

- În ce măsură erorile de traducere afectează comunicarea

interculturală și producerea umorului?.

Analiza corpusului indică faptul că majoritate referințelor culturale sunt

direct sau indirect implicate în producerea umorului, fie verbal, fie

situațional. Strategiile intervenționiste sunt adesea folosite de subtitror

cu scopul de a păstra efectul comic, mai ales în cazurile în care

referințele sunt micro- sau monoculturale, indicând tendința de adaptare

la cultura țintă (domestication). În pofida constrângerilor de spațiu și

timp ce guvernează subtitrarea și care au ca rezultat o restrângere

semnificativă a volumului textual, explicitarea (lingvistică, pragmatică

sau inerentă traducerii) pare a fi strategia ideală pentru asigurarea

medierii interculturale, pe lângă generalizare și adăugarea de informații

adiționale. Pe de altă parte, medierea interculturală și producerea

umorului sunt asigurate cu succes prin intermediul strategiilor directe,

21

orientate către cultura sursă, în cadrul referințelor etichetate ca

transculturale. Umorul derivat din aluzii intertextuale rămâne o

chestiune problematică, decodarea fiind condiționată de profilul

publicului țintă, de nivelul de cunoaștere al acestuia vis-a-vis de limba

sursă și de expunerea anterioară la cultura sursă. Analiza indică

numeroase cazuri în care, deși comunicarea interculturală este realizată

incomplet sau eșuează în totalitate, efectul comic este parțial reconstituit

cu ajutorul elementelor extratextuale (gesturile, intonația și costumele

actorilor, coloana sonoră, etc.).

În pofida tuturor dificultăților, constrângerilor de ordin tehnic și

a pierderilor inerente procesului de traducere, analiza corpusului indică

faptul că umorul poate fi reprodus în limba țintă prin intermediul

subtitrării. Marea majoritate a obstacolelor aparent insurmontabile pe

care umorul le întâlnește pe traseul său intercultural pot fi depășite cu

ajutorul elementelor extratextuale și cu condiția unei bune estimări a

profilului publicului țintă.

5. Concluzii

Considerațiile teoretice incluse în primele trei capitole și analiza

corpusului din ultimul capitol susțin premisa inițială a cercetării, și

anume aceea că umorul poate fi reprodus cu succes prin intermediul

subtitrării. Traseul său intercultural este însă condiționat de o serie de

factori de care trebuie să țină cont atât subtitrorii, cât și cercetătorii.

22

Un prim factor este complexitatea textului audiovizual, care se

constituie într-o structură polisemiotică, dinamică, în care codurile scris

și oral alternează și care este profund influențată de coabitarea

elementelor textuale, acustice și vizuale. Toate aceste elemente

influențează procesul de traducere, deciziile traducătorului fiind în egală

măsură condiționate de natura tehnică și constrângerile de spațiu și timp

specifice procesului de subtitrare. După cum indică analiza corpusului,

în traducerea umorului audiovizual skopos-ul are întâietate față de orice

impediment de natură normativă. Astfel, strategii de traducere de tip

explicativ, percepute în mod tradițional ca nespecifice, nepotrivite sau

chiar „interzise” în subtitrare, sunt utilizate în mod constant în

traducerea umorului.

În prezent, volumul imens de traduceri din sfera

audiovizualului, alături de multitudinea de agenți angajați în producerea

și distribuirea de materiale audiovizuale au un impact major asupra

calității traducerilor, ceea ce conduce la necesitatea pregătirii

traducătorilor profesioniști și în consecință a unei mai bune vizibilități a

traducerii audiovizuale în sfera academică.

În ceea ce privește mecanismele de producere și receptare a

umorului în traducerea audiovizuală, este imperativ pentru subtitrori să

facă dovada „complicității” umoristice, cu scopul de a asigura

echivalența dinamică, reușind astfel să transpună umorul din limba

sursă în limba țintă. O foarte bune cunoaștere a profilului publicului

23

țintă reprezintă una din condițiile esențiale pentru transferul umorului

de la o cultură la alta prin intermediul subtitrării.

Discursul teoretic din primele capitole, susținut de analiza

practică din a doua parte a dizertației indică faptul că anumite aspecte

legate de subtitrare în general și de subtitrarea umorului în particular ar

trebui reconsiderate. În primul rând, chiar și în cazul umorului,

imposibilitatea traducerii pare a fi mai degrabă o opțiune individuală

decât un fenomen. Unele referințe / termeni culturali pot fi mai dificil

de tradus, necesitând strategii de traducere de tip intervenționist. În

aceeași măsură, unele cuvinte sau construcții pot avea un efect comic

mai pronunțat în limba sursă decât în limba țintă, necesitând un anumit

grad de adaptare, explicitare, generalizare sau chiar compensare. În

corpusul analizat majoritatea referințelor culturale sunt direct sau

indirect implicate în producerea umorului. Procedeele de traducere

directă conduc la pierderea efectului umoristic în cazul referințelor

micro- și mono-culturale, subtitrorul fiind nevoit să apeleze la strategii

orientate către cultura țintă. Pe de altă parte, în cazul referințelor

transculturale, atât efectul umoristic, cât și medierea interculturală au

fost asigurate cu succes prin intermediul strategiilor de traducere

directe, orientate către limba sursă.

În cadrul traducerii audiovizuale, unele aspecte percepute în

mod tradițional ca pierderi în procesul de traducere pot fi considerate

parțial recuperabile, datorită elementelor extratextuale și a expunerii

permanente a publicului țintă la dialogul și coloana sonoră originale.

24

Chiar și elementele de variație lingvistică pot fi parțial recuperate prin

contactul cu coloana sonoră originală. Umorul derivat din aluzii

intertextuale rămâne însă un aspect problematic, decodarea acestuia

fiind în totalitate dependentă de expunerea anterioară a publicului țintă

la cultura sursă.

Aspecte considerate în mod tradițional ca ținând de sfera

imposibilității traducerii, precum redarea expresiilor idiomatice, a

jocurilor de cuvinte și a limbajului licențios în subtitrare parcurg, așa

cum indică analiza corpusului, un traseu intercultural dificil, dar posibil.

Corpusul furnizează numeroase exemple în care strategii precum

explicitarea, menite în general să faciliteze comunicarea interculturală,

anihilează efectul umoristic, mai ales în cazul expresiilor idiomatice și

al jocurilor de cuvinte. Aceasta este de fapt zona în care se înregistrează

și cele mai multe erori de traducere, omisiuni și calchieri ce conduc

inevitabil la eșecul comunicării interculturale și la anihilarea efectului

comic.

Gradul de transculturalitate a referințelor culturale poate varia

în funcție de profilul publicului țintă, dar și de distanța în timp între cele

două culturi mediate prin intermediul traducerii.

În ceea ce privește limbajul licențios, conceptul de

„undertranslation” (atenuare) nu își probează validitatea atunci când

este analizat în funcție de răspunsul publicului țintă; atenuarea

limbajului licențios cu scopul de a produce un text care să aibă același

25

grad de acceptabilitate în cultura țintă reprezintă, de fapt, o recalibrare a

registrului ca rezultat al substituției culturale sau adaptării.

Umorul, universal în esență și subiect al condiționării culturale

în aceeași măsură, a depășit întotdeauna granița dintre culturi și își

continuă traseul intercultural, inclusiv prin intermediul subtitrării.

26

Referințe bibliografice

Anderman, Gunilla and Margaret Rogers (eds.) (2003) – Translation Today:

Trends and Perspectives. Clevedon, Buffalo, Toronto, Sydney:

Multilingual Matters LTD

Apte, L. Mahadev (1985) – Humour and Laughter, An Anthropological

Approach, London: Cornell University Press

Aspden, Peter (2013) – “Making sense of Humour in Sitcoms”, available at

http://www.ft.com/cms/s/2/ecbbc2fe-4c50-11e3-958f-

00144feabdc0.html

Axielá, Javier Franco (1996) – “Culture-Specific Items in Translation” in

Román Ȧlvarez and Carmen-Africa M. Vidal (eds.) Translation, Power,

Subversion, Clevedon: Multilingual Matters, 52-78

Baker, Mona (1992) – In Other Words. A Coursebook on Translation.

London& New York: Routledge

Bassnett, Susan (2006) - Translation Studies, London & New York: Routledge.

Beattie, James (1776) - On Laughter and Ludicrous Composition, available at

http://babel.hathitrust.org/cgi/pt?id=nyp.33433082503768;view=1up;se

q=13, unpaginated

Benatar, David (2014) – “Taking Humour (Ethics) Seriously, But Not Too

Seriously” in Journal of Practical Ethics 2(1), pp. 24-43

Bergson, Henri (2003) – Laughter. An Essay on the Meaning of the Comic,

Project Gutenberg Literary Archive Foundation, 10th

Edition, available

online at: http://www.gutenberg.org/files/4352/4352-h/4352-h.htm

Bogucki, Łukasz (2009) “Amateur Subtitling on the Internet”. In Jorge Diaz

Cintas and Gunilla Anderman (eds.) Audiovisual Translation –

Language Transfer on Screen. Palgrave Macmillan, pp. 49-58.

Burton, Jonathan (2009) – “The Art and Craft of Opera Surtitling” in Jorge

Diaz Cintas and Gunilla Anderman (eds.) Audiovisual Translation –

Language Transfer on Screen. Palgrave Macmillan, pp. 58-71.

Caimi, Annamaria (2009) – “Subtitling: Language Learners’ Needs vs.

Audiovisual Market Needs” in Jorge Diaz Cintas and Gunilla Anderman

(eds.) Audiovisual Translation – Language Transfer on Screen.

Palgrave Macmillan, pp. 240-252.

27

Chaume, Frederic (2004) – “Film Studies and Translation Studies: Two

Disciplines at Stake in Audiovisual Translation” in Meta: Translators’

Journal, vol. 49, no. 1, pp 12-24

Chaume, Frederic and Rocío Baños-Piñero (2009) – “Prefabricated Orality - A

Challenge” in Audiovisual Translation, available online at

http://www.intralinea.org/specials/article/Prefabricated_Orality

Chiaro, Delia. (1992) - The Language of Jokes: analysing verbal play. London

& New York: Routledge.

Chiaro, Delia (2006) – “Verbally Expressed Humour on Screen: Reflections on

Translation and Reception”, in The Journal of Specialised Translation,

Issue 6, July 2006, available online at:

https://www.researchgate.net/publication/253537357_Verbally_Expressed_Hu

mour_on_Screen_Reflections_on_Translation_and_Reception

Chiaro, Delia (2009) – “Issues in Audiovisual Translation” in Munday, Jeremy

(ed.), The Routledge Companion to Translation Studies, London/New

York: Routledge, pp. 141-165

Chiaro, Delia (2010) – “Translating Humour in the Media” in Delia Chiaro

(ed.), Translation, Humour and the Media, Continuum Advances in

Translation, London: Bloomsbury Publishing, pp. 1-17

Chiaro, Delia 2005. “Verbally Expressed Humour and Translation: An

Overview of a Neglected Field” in Humor. Volume 18, Issue 2, Pages

135–145. 18 (4). Berlin: de Gruyter.

Chiaro, Delia (2008) “Where have all the varieties gone? The vicious circle of

the disappearance act in screen translations”, in Irmeli Helin (ed.),

Dialect for All Seasons: Cultural Diversity as a Toool and Directive for

Dialect Researchers and Translators, MUNCHEN, nodus, 2008, pp. 9 –

25

Corrius, Montse and Patrick Zabalbeascoa (2011) – “Language Variation in

Source Texts and their Translations” in Target, Vol. 23:1, John

Benjamins Publishing Company, available online at:

https://benjamins.com/#catalog/journals/target.23.1.07zab/details

Delabastita, Dirk (1990) – “Translation and the Mass Media” in Susan Bassnett

and André Lefevere (eds.), Translation, History and Culture,

London/New York: CASSELL, pp. 97- 109.

28

Delabastita, Dirk (1989) – “Translation and Mass-communication: Film and

T.V. Translation as Evidence of Cultural Dynamics” in Babel, 35(4):

pp. 193-218.

De Linde, Zoe and Neil Kay (1999) - The Semiotics of Subtitling. Manchester:

St. Jerome Publishing.

De Meo, Mariagrazia (2012) – “Subtitling Dialects – Strategies of

Sociocultural Transfer from Italian into English” in Silvia Bruti and

Elena Di Giovani (eds.) Audiovisual Translation Across Europe. An

Ever-changing Landscape, New Trends in Translation Studies, Oxford:

Peter Lang

Díaz-Cintas, Jorge (2001) – “Striving for Quality in Subtitling: The Role of a

Good Dialogue List”, in Yves Gambier and Henrik Gottlieb (eds.)

(Multi)media Translation: Concepts, Practices, and Research,

Amsterdam/ Philadelphia: John Benjamins, pp. 199–211

Diaz-Cintas, Jorge (2008) – “Audiovisual Translation Comes of Age” in Delia

Chiaro, Christine Heiss and Chiara Bucaria (eds.) Between Text and

Image. Updating Research in Screen Translation, Benjamin Translation

Library, Volume 78.

Díaz Cintas, Jorge (2003) – “Audiovisual Translation in the Third

Millennium”, in Gunilla Anderman and Margaret Rogers (eds.),

“Translation today: Trends and perspectives”, Clevedon: Multilingual

Matters, pp. 192–204

Diaz Cintas, Jorge and Aline Ramael (2007) - Audiovisual Translation:

Subtitling. Manchester: St Jerome Publishing.

Díaz Cintas, Jorge and Gunilla Anderman (2009) – “The Wealth and Scope of

Audiovisual Translation” in Jorge Diaz Cintas and Gunilla Anderman,

(eds.) Audiovisual Translation – Language Transfer on Screen,

Palgrave Macmillan, pp. 1-21.

Díaz Cintas, Jorge (2010) – “Subtitling” in Yves Gambier and Luc van

Doorslaer (eds.) Handbook of Translation Studies, John Benjamins

Publishing Company, Volume 1, pp. 344-348.

Dimitriu, Rodica (2002) – Theories and Practice of Translation, Iasi: Institutul

European.

29

Dimitriu, Rodica (2006) - The Cultural Turn in Translation Studies, Iasi:

Institutul European.

Double, Olivier (2014) – Getting the Joke. The Inner Workings of Stand-up

Comedy, 2nd edition, London: Bloomsbury

Fernández Guerra, Ana (2012) – “Translating Culture: Problems, Strategies

and Practical Realities” in Art and Subversion, No. 1, Year 3, 12/2012,

available online at http://hrcak.srce.hr/116870?lang=en

Gambier, Yves (1998) - Translating for the media. Painosalama Ou, Turku:

Centre for Translation and Interpreting.

Gambier, Yves (2008) – “Recent Developments and Challenges in Audiovisual

Translation Research” in Delia Chiaro, Christine Heiss and Chiara

Bucaria (eds.) Between Text and Image. Updating Research in Screen

Translation, Benjamin Translation Library, Volume 78, pp. 11-37.

Georgakopoulou, Panayota (2009) – “Subtitling for the DVD Industry” in

Jorge Diaz Cintas and Gunilla Anderman (eds.) Audiovisual Translation

– Language Transfer on Screen, Palgrave Macmillan, pp. 21-36.

Gottlieb, Henrik (1998) – “Subtitling” in Mona Baker (ed.) Routledge

Encyclopedia of Translation Studies, London/New York: Routledge, pp.

244-248.

Gottlieb, Henrik. (1994) – “Subtitling: People Translating People” in Cay

Dollemp and Annette Lindegaard (eds.) Teaching Translation and

Interpreting 2, Amsterdam: John Benjamins, pp. 261-274.

Gottlieb, Henrik. (2001) - Screen Translation. Six Studies in Subtitling,

Dubbing and Voice-over. Copenhagen: University of Copenhagen. 161

pp.

Gottlieb, Henrik (2004) – “Subtitles and International Anglification” in Nordic

Journal of English Studies, vol 3, no. 1, available online at

http://www.scribd.com/doc/91718546/Gottlieb-subtitling#scribd

Gray, Frances (2005) – “Privacy, Embarrassment and Social Power” in Sharon

Lockyer and Michael Pickering (eds.) (2005) Beyond a Joke. The Limits

of Humour, Palgrave Macmillan UK

Hatim, Basil and Ian Mason (1997) – The Translator as Communicator,

London and New York: Routlege

30

Hell, Mary and Ken Willis (2005) – “Humour Competence and Social

Incompetence” in Lockyer, Sharon and Pickering, Michael (eds.)

Beyond a Joke. The Limits of Humour, Palgrave Macmillan UK

Hobbes, Thomas (1650) - The Elements of Law Natural and Politic, available

online at http://www.thomas-hobbes.com/works/elements/10.html,

unpaginated.

Horbaèauskienë, Jolita et. al (2016) – “Issues of Culture Specific Item

Translation in Subtitling” in Procedia – Social and Behavioral Sciences,

231, pp. 223-228

House, Juliane (2009) – “Moving Across Languages and Cultures in

Translation as Intercultural Communication” in Kristin Buhrig, Juliane

House and Jan D. Ten Thije (eds.), Translational Action and

Intercultural Communication, St. Jerome Publishing, Manchester UK

Jakobson, Roman (1959) - “On Linguistic Aspects of Translation” (1959) in

Rainer Schulte & John Biguenet (eds.) (1992) An Anthology of Essays

from Dryden to Derrida, Chicago / London: The University of Chicago

Press

José Veiga, Maria (2009) – “The Translation of Audiovisual Humour in Just a

Few Words” in Diaz-Cintas (ed.) New Trends in Audiovisual

Translation, pp. 158-175

Kallia, Alexandra (2009) – “A Problem of Pragmatic Equivalence in

Intercultural Communication” in Kristin Buhrig, Juliane House and Jan

D. Ten Thije (eds.), Translational Action and Intercultural

Communication, St. Jerome Publishing, Manchester UK

Karamitroglou, Fotios (1998) – “A Proposed Set of Subtitling Standards in

Europe” in Translation Journal, vol. 2, available online at

http://accurapid.com/journal/04stndrd.html.

Katan, David (1999) – Translating Cultures. An Introduction for Translators,

Interpreters and Mediators, Manchester: St. Jerome

Katan, David (2009) – “Translation as Intercultural Communication” in Jeremy

Munday (ed.) The Routledge Companion to Translation Studies,

London and New York: Routlege

31

Leibold, Anne (1989) – “The Translation of Humour – Who Says It Can’t be

Done?” in Meta: Translator’s Journal, vol. 34, no. 1, 1989, pp.109-111

Lockyer, Sharon and Michael Pickering (eds.) (2005) - Beyond a Joke. The

Limits of Humour, Palgrave Macmillan UK

Lockyer, Sharon and Michael Pickering (2005) – “Breaking the Mould:

Conversations with Omid Djalili and Shazia Mirza” in Sharon Lockyer

and Michael Pickering (eds.) Beyond a Joke. The Limits of Humour,

Palgrave Macmillan UK

Luyken, Georg-Michael et al. (1991) - Overcoming Language Barriers in

Television. Dubbing and Subtitling for the European Audience.

Manchester: The European Institute for the Media

Mateo, Marta (2010) – “Translating Humpry Clinker’s Verbal Humour” in

Delia Chiaro (ed.) Translation. Humour and Literature, Londres

Continuum, pp. 171-195

Martin, A. Rod (2007) – The Psychology of Humor: An Integrative Approach,

Elsevier Academic Press, USA

McClarty, Rebecca (2013) – “In Support of Creative Subtitling: Contemporary

Context and Theoretical Framework” in Perspectives: Studies in

Translatology, available online at

http://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/0907676X.2013.842258

McDonald, Paul (2012) The Philosophy of Humour (Just Jocking), Tirril Hall,

Penrith UK: Humanities-Ebooks LLP, 135 pp.

Merten, Pascaline and Valérie Vanden Dunghen (forthcoming), Making the

Right Choices in Audiovisual Translation. A Pedagogical Perspective

Mock, Roberta (2011) – “Really Jewish? Joan Rivers Live at the Apollo” in

Comedy Studies, Volume 2, No. 2 (pp. 101-111)

Munday, Jeremy (2012) – Introducing Translation Studies. Theories and

Applications, London and New York: Routledge, 364 pp.

Nash, Walter (1985) – The Language of Humour – Style and Technique in

Comic Discourse, London: Longman Group Limited,

Neves, Joselia (2009) – “Interlingual Subtitling for the Deaf and Hard-of-

Hearing” in Jorge Diaz Cintas and Gunilla Anderman (eds.) Audiovisual

Translation – Language Transfer on Screen, Palgrave Macmillan, pp.

151-170.

32

Newmark, Peter (1998) - A Textbook of Translation, London/New York:

Prentice Hall,.

Nida, Eugene A (1964) - Toward a Science of Translating with Special

Reference to the Principles and Procedures Involved in Bible

Translating, Leiden: E.J. Brill

Nida, Eugene A. and Charles N. Taber (1982) – The Theory and Practice of

Translation, Leiden: Brill

Nieves, Jiménez Carra (2009) – “Translating Humour: The Dubbing of Bridget

Jone’s Diary into Spanish” in Jorge Diaz-Cintas (ed.) New Trends in

Audiovisual Translation, pp. 133-141

Nord, Christiane (2010) – “Functionalist Approaches” in Yves Gambier and

Luc van Doorslaer (eds.) Handbook of Translation Studies, John

Benjamins Publishing Company, Volume 1, pp. 120-124.

Nornes, Abé Mark (1999) – “For an Abusive Subtitling” in Film Quarterly,

Vol. 52/3, pp. 17–34.

Nornes, Abé Mark (2008) - Cinema Babel: Translating Global Cinema.

Minneapolis, MN: University of Minnesota Press, 2008, 304 pp.

Olk, Harald Martin (2001) - The Translation of Cultural References: An

Empirical Investigation into the Translation of Culture-Specific Lexis by

Degree-Level Language Students. PhD thesis. Canterbury: University of

Kent.

Olk, Harald Martin (2013) – “Cultural References in Translation: a Framework

for Quantitative Translation Analysis” in Perspectives: Studies in

Translatology Volume 21, Issue 3, 2013, pp. 344-357

Orero, Pilar (ed.) (2004) - Topics in Audiovisual Translation. Benjamins

Translation Library 56, Ámsterdam: Benjamins

Orero, Pilar (2009) – “Voice-over in Audiovisual Translation” in Jorge Diaz

Cintas and Gunilla Anderman (eds.) Audiovisual Translation –

Language Transfer on Screen, Palgrave Macmillan, pp. 130-140.

Owji, Zohre. (2013) – “Translation Strategies: A review and Comparison of

Theories” available online at

http://translationjournal.net/journal/63theory.htm

Palmer, Jerry (1994) – Taking Humour Seriously, London: Routledge

33

Palmer, Jerry (2005) – “Parody and Decorum: Permission to Mock” in

Lockyer, Sharon and Pickering, Michael (eds.) Beyond a Joke. The

Limits of Humour, Palgrave Macmillan UK

Panek, Magdalena (2010) - Subtitling humor - The analysis of selected

translation techniques in subtitling elements containing humor [Kindle

Edition] , GRIN Verlag Gmb

Pedersen, Jan (2005) – “How is culture rendered in subtitles?” available online

at

http://www.euroconferences.info/proceedings/2005_Proceedings/2005_

Pedersen_Jan.pdf

Ramière, Nathalie (2006) – “Reaching a Foreign Audience: Cultural Transfers

in Audiovisual Translation” in The Journal of Specialised Translation,

Issue 6, July 2006, pp. 152-166

Raphaelson-West, S. Debra (1989) – “On the Feasibility and Strategies of

Translating Humour” in Meta: Translator’s Journal, vol. 34, no. 1, pp.

128-141

Raskin, Victor (1985) - Semantic Mechanisms of Humor (302 pp.). Dordrecht -

Boston - Lancaster: D. Reidel.

Raskin, Victor and Salvatore Attardo (1991) - “Script Theory Revis(it)ed: Joke

Similarity and Joke Representation Model”. In Humor - International

Journal of Humor Research, Volume 4, Issue 3-4, Berlin, New York:

Mouton de Gruyter, pp. 293–348

Remael, Aline (2010) – “Audiovisual Translation” in Yves Gambier and Luc

Van Doorslaer (eds.), Handbook of Translation Studies, Vol. 1, John

Benjamins, pp. 12-17

Ross, Alison (1998) - The Language of Jokes, Routledge: London

Sanderson, D. John (2009) – “Strategies for the Dubbing of Puns with One

Visual Semantic Layer”, in Jorge Diaz-Cintas (ed.) New Trends in

Audiovisual Translation, pp. 123-132.

Shiryaeva, Valentina and Georgiana Lungu Badea (2014) – “Subtitling: The

Transfer of Culture-Specific Words in a Multidimensional Translation”

in Procedia – Social and Behavioral Sciences, 149, pp. 883-888;

available online at www.sciencedirect.com

34

Shohat, Ella and Robert Stam. (1985) – “The Cinema after Babel: Language,

Difference, Power” in Screen 26.3-4 (May-August 1985), pp. 35-58

Snell Hornby, Mary (2006) – “The Turns of Translation Studies: New

Paradigms of Shifting Viewpoints”, in Benjamins Translation Library,

Volume 66

Sokoli, Stavroula. (2009) – “Subtitling Norms in Greece and Spain” in Jorge

Diaz Cintas and Gunilla Anderman (eds.) Audiovisual Translation –

Language Transfer on Screen, Palgrave Macmillan, pp. 36-49.

Tortoriello, Adriana (2012) – “The Case of Geographically Connoted

Language” in Silvia Bruti and Elena Di Giovani (eds.) Audiovisual

Translation Across Europe. An Ever-changing Landscape, New Trends

in Translation Studies, Oxford: Peter Lang

Tveit, Jan-Emil (2009) – “Dubbing versus Subtitling: Old Battleground

Revisited” in Jorge Diaz Cintas and Gunilla Anderman (eds.)

Audiovisual Translation – Language Transfer on Screen, Palgrave

Macmillan, pp. 85-97.

Valdeon, Roberto A. (2008) – “Inserts in modern script-writing and their

translation into Spanish” in Delia Chiaro, Christine Heiss and Chiara

Bucaria (eds.) Between Text and Image. Updating Research in Screen

Translation, Benjamin Translation Library, Volume 78, pp. 117-135.

Valdeon, Roberto A. (2008-1) – “Alienation Techniques in Screen Translation:

The Role of Culture specifics in the Reconstruction of Target-language

Discourse” in Language in Contrast 8(2); pp. 208-234

Vandaele, Jeroen (1996) – “Each Time We Laugh. Translated Humour in

Screen Comedy” in Jeroen Vandaele (ed.) Translation and the

(Re)location of Meaning. Selected Papers of the CETRA Research

Seminars in Translation Studies, Leuven: Katholieke Universiteit

Leuven, pp. 237-272.

Vandaele, Jeroen (2002) – “Humor Mechanisms in Film Comedy: Incongruity

and Superiority”, in Poetics Today, vol. 23, no. 2, 2002, pp. 221-249.

Vandaele Jeroen. (2010) – Humour in Translation in Yves Gambier and Luc

van Doorslaer (eds) “Handbook of Translation Studies”, John

Benjamins Publishing Company, Volume 1, pp. 147-152.

Venuti, Lawrence (1995) - The translator’s invisibility. New York: Routledge.

35

Vinay, Jean Paul and Jean Darbelnet (1995) - Comparative Stylistics of French

and English. A methodology for translation, Sager, Juan C. and M. J.

Hamel (eds), Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins Publishing

Company

Waard, Jan de and Eugene A. Nida (1986) – From One Language to Another.

Functional Equivalence in Bible Translating, Nelson, Nashville

Zafiu, Rodica – “Evaluarea umorului verbal” in G. Panã Dindelegan (coord.),

Limba românã – stadiul actual al cercetãrii, București, Editura

Universitãții din București, 2007, pp. 497-505

Zalbabescoa, Patrick (2005) – “Humour and Translation – an Interdiscipline”

in Humor, Volume 18, Issue 2, ISSN (Online) 1613-3722, ISSN (Print)

0933-1719, DOI: 10.1515/humr.2005.18.2.185, July 2005, pp. 185–207

Zalbabescoa, Patrick (2008) – “The Nature of the Audiovisual Text and its

Parameters” in The Didactics of Audiovisual Translation, John

Benjamins (pp.21-37)

Zalbabescoa, Patrick (1996) – “Translating Jokes for Dubbed Television

Situation Comedies” in The Translator, Volume 2, Number 2, pp. 235-

257

Referinţe de pe Internet:

[1] http://www.euroblind.org/ (15.01.2015)

[2] http://anvr.ro (23.01.2015)

[3] http://www.cdep.ro/caseta/2014/04/23/pl14217_se.pdf

(03.02.2015)

[4] http://www.deafwebsites.com/resources/deaf-stats.html

(04.02.2015)

[5] http://www.scribd.com/doc/256490582/ITC-Guidance-on-

Standards-for-Subtitling#scribd (05.02.2015)

[6]

http://eacea.ec.europa.eu/llp/studies/documents/study_on_the_use_of_subtitlin

g/rapport_final-en.pdf (20.02.2015)

[7]http://www.academia.edu/10011537/Strategies_for_rendering_multilinguali

sm_in_subtitling_for_the_deaf_and_hard_of_hearing (23.02.2015)

36

[8] http://jurnalul.ro/special-jurnalul/vedetele-subtitrarilor-de-pe-net-

cine-i-veverita-si-mai-ales-bc-536458.html (04.09.2016)

[9] http://www.independent.co.uk/news/people/profiles/eddie-izzard-interview-

the-comedian-wants-to-pursue-a-parliamentary-seat-in-2020-but-what-exactly-

is-a6801791.html (18.01.2017)

[10] http://www.oed.com

Referințe audiovizuale

1. Cleese, J., Booth, C. (Producers) (1975). Fawlty Towers, Great

Britain: BBC

2. Crane, D., Kauffman, M. (Producers) (1994). Friends, United States:

Bright/Kauffman/Crane Productions / Warner Bros. Television

3. Disney, W. (Producer) (1941). The Reluctant Dragon, United States:

Walt Disney Productions

4. Brooks, L., Johnson, B., Zea, K. (Producers) (1997). As Good As It

Gets, United States: TriStar Pictures

5. Finerman, W., Tisch, S., Starkey, S. (Producers) (1994). Forrest

Gump, United States, Paramount Pictures

6. Moran, Dylan (Writer and producer) (2006). Like, Totally…Universal

Pictures

7. Jordan, Lawrence, Charlie Swanson (1999). Eddie Izzard – Dressed to

Kill, Home Box Office