UNIVERSITATEA TEHNICĂ „GHEORGHE ASACHI” DIN IAŞI Facultatea de Hidrotehnică, Geodezie şi Ingineria Mediului

Şcoala de studii doctorale

Ing. HUŢANU CRISTIAN

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

UTILIZAREA TEHNOLOGIILOR DIGITALE ÎN LUCRĂRILE DE REALIZARE ŞI EXPLOATARE ALE

CADASTRULUI GENERAL ŞI AGRICOL

Conducător ştiinţific, Prof. univ. dr. ing. Gheorghe NISTOR

Iaşi, 2012

1

INTRODUCERE Cadastrul general este sistemul unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică, economică şi

juridică, prin care se realizează identificarea, înregistrarea, reprezentarea pe hărţi şi planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum şi a celorlalte bunuri imobile de pe întreg teritoriul ţării, indiferent de destinaţia lor şi de proprietar.

Prin execuţia acestuia, se înscriu structura şi mărimea terenurilor pe categorii de folosinţă, a construcţiilor pe destinaţii şi se poate stabili valoarea de impozitare a acestora, se calculează impozitele asupra sumelor rezultate din tranzacţii şi se identifică proprietarul, în baza actului de proprietate, prin intabularea în cartea funciară.

Pentru obţinerea unui sistem modern de Cadastru general şi Publicitate Imobiliară şi a unui Sistem Informaţional al cadastrului agricol, este necesară efectuarea de noi măsurători geodezice şi topografice, pe baza cărora să se efectueze cartografierea exactă a teritoriilor cadastrale, înregistrarea imobilelor şi a dreptului de proprietate, într-un sistem unic de Carte funciară, pe întregul teritoriu naţional. La rândul său, Sistemul Informaţional al cadastrului agricol, se compune din cinci subsisteme (Sistemul Informaţional agricol, Sistemul Informaţional al păşunilor, Sistemul Informaţional al fâneţelor, Sistemul Informaţional viticol şi Sistemul Informaţional al livezilor), fiecare conţinând date tehnice şi informaţii specifice, în conformitate cu normele tehnice de realizare şi întreţinere a lor.

Prin introducerea cadastrului se realizează următoarele obiective: - identificarea, descrierea şi înregistrarea în documentele cadastrale a imobilelor prin

natura lor, reprezentarea acestora pe planuri şi hărţi în urma lucrărilor de măsurare la teren şi stocarea datelor pe suporturi informatice;

- înregistrarea tuturor proprietarilor şi a altor deţinători legali de imobile, în vederea înscrierii în cartea funciară cu caracter definitiv;

- furnizarea datelor necesare pentru sistemul de impozitare şi taxe, ce trebuie avute în vedere la stabilirea corectă a obligaţiilor fiscale ale contribuabililor, solicitate de organismele abilitate.

Toate aceste acţiuni, au ca finalitate înscrierea în registrul de publicitate imobiliară la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale.

Noile măsurători topo-cadastrale şi de realizare prin cartografiere a bunurilor imobile, vor asigura baza de date necesară pentru introducerea cadastrului general şi a celui agricol, precum şi cel de publicitate imobiliară, din teritoriile administrative existente pe teritoriul României.

Obţinerea planurilor cadastrale impune folosirea unor tehnologii moderne, atât în faza de teren, la măsurarea elementelor geometrice, cât şi în faza de birou (calcule), care să constituie baza de date pentru un Sistem Informaţional Cadastral. În acest context, tema lucrării de doctorat încearcă să aducă unele contribuţii privind „Utilizarea tehnologiilor digitale în lucrările de realizare şi exploatare a cadastrului general şi agricol”.

Pentru realizarea obiectivelor înscrise în tema de doctorat, s-au utilizat echipamente electronice necesare efectuării măsurătorilor topo-cadastrale, programe de prelucrare a datelor şi cele de editare a planurilor digitale. În acest scop, pentru o mai bună gestionare, analizare şi prezentare a datelor cadastrale, Sistem Informaţional Cadastral s-a dezvoltat pe platforma GIS a programului NetSET Map. Aplicaţia proiectului s-a concretizat, prin realizarea Sistemului Informaţional Viticol, ca o componentă a Sistemului Informaţional Agricol, pe baza lucrărilor de introducere a Cadastrului general şi agricol. Sistemul Informaţional Viticol conţine un model de plan cadastral digital 2D şi 3D, baza de date a

2

cadastrului agricol cu întocmirea fişei bunului imobil pentru patrimoniul viticol, stabilirea favorabilităţii resurselor de sol pentru plantaţiile de viţă de vie.

Dinamica schimbărilor asupra parcelelor cadastrale ca dimensiuni, suprafaţă, categorie de folosinţă, din perioada de peste 20 de ani, s-a datorat, în deosebi, aplicării Legii nr. 18/1991, pentru reconstituirea drepturilor de proprietate, dezmebrămintelor avizate de către OCPI, includerii în zona construibilă a intravilanului Municipiului Iaşi şi condiţiilor impuse de Legea nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor.

Actualizarea datelor cadastrale se impune pentru o gestionare cât mai corectă, din punct de vedere administrativ şi economic, a Sistemelor Informaţionale pe domenii de activitate, la nivelul fiecărui teritoriu administrativ. Numai prin gestionarea unui Sistem Informaţional Agricol (Viticol), se poate stabili adevăratul potenţialul a unei zone, pentru o administrare şi exploatare cât mai eficientă.

În mod deosebit, aş dori să mulţumesc, conducătorului ştiinţific de doctorat, domnului prof. univ. dr. ing. Gheorghe NISTOR, care cu răbdarea şi amabilitatea acordată pe parcursul studiilor doctorale, m-a îndrumat şi m-a susţinut atât în pregătirea referatelor, cât şi a tezei de doctorat, oferindu-mi încredere, idei şi soluţii, pentru ca aceste lucrări să întrunească toate cerinţele.

Mulţumesc domnilor profesori referenţi din comisia de doctorat, pentru observaţiile şi recomandările făcute la redactarea formei finale a tezei de doctorat.

Totodată, mulţumesc cadrelor didactice de la Departamentul de Măsurători Terestre şi Cadastru, din cadrul Facultăţii de Hidrotehnică, Geodezie şi Ingineria Mediului, care m-au format ca specialist în Cadastru, m-au încurajat şi susţinut în pregătirea şi finalizarea tezei de doctorat.

Aduc mulţumiri de recunoştinţă domnilor prof. univ. dr. ing. Valeriu MOCA , conf. univ. dr. ing. Octavian TOMIŢĂ şi conf. univ. dr. ing. Feodor FILIPOV de la USAMV Iaşi, pentru bunăvoinţa de a împărtăşi din experienţa pe care o deţin în prelucrarea datelor şi găsirea de soluţii pentru rezolvare obiectivelor propuse.

Mulţumesc domnului dr. ing. Gheorghe SĂLCEANU, şef serviciu GIS, Primăria Municipiului Iaşi şi colectivului de la OCPI Iaşi, pentru accesul la datele Cadastrului general, necesare la studierea în timp a zonei ce face obiectul studiului de caz.

De asemenea, sunt recunoscător doamnei Meda GÂLEA, de la SC Data Invest SRL, pentru că mi-a dat acordul să dezvolt aplicaţia, din cadrul tezei de doctorat, pe platforma programului NetSET Map.

Aduc sincere mulţumiri colegilor din Departamentul de Pedotehnică a Facultăţii de Agricultură din Iaşi, pentru sfaturile şi sugestiile care mi le-au oferit în momentele de căutare a unor soluţii, şi a colectivului din departamentul GIS-Cadastru al Primăriei Municipiului Iaşi, pentru sprijinul pe care mi le-au acordat în dezvoltarea proiectului SIC.

Sunt recunoscător şi aduc sincere mulţumiri şcolii ieşene de învăţământ tehnic superior, pentru aportul adus la formarea mea profesională, cunoştinţele dobândite fiindu-mi de un real ajutor în domeniul pentru care m-am format ca specialist.

Nu în ultimul rând, cele mai călduroase mulţumiri se îndreaptă către familia mea, care m-a sprijinit şi încurajat pe întreaga perioadă, fiindu-mi permanent alături.

3

CUPRINS

1. Reţele geodezice de sprijin 1.1 Prezentare de principiu ………………………………………………………………………………………

1.1.1 Reţeaua geodezică naţională ………………………………………………………..………………...1.1.2 Reţele topo-geodezice …………………………………………………………...…………………….

1.2 Reţeaua de triangulaţie geodezică de stat ……………………………………………………………………1.3 Reţeaua Geodezică Spaţială Naţională – RGN-GPS ………………………………………………………...

1.3.1 Reţeaua geodezică EUREF-RO ……………………………………………………..………………...1.3.2 Reţeaua naţională de staţii permanente GPS (RGN-SGP) ……………………………...……………...

1.4 Îndesirea reţelei geodezice de sprijin a ridicărilor topografice sau a reperajului fotogrammetric ……………1.5 Reţeaua geodezică de nivelment de stat ……………………………………………………………………..

2. Utilizarea sistemelor de poziţionare globală la efectuarea măsurătorilor de bază

2.1 Tipuri de sisteme de poziţionare globală …………………………………………………………………….2.2 Principiul de poziţionare în sistemul GPS …………………………………………………………………...2.3 Structura sistemului NAVSTAR GPS şi sistemul GLONASS ………………………………………………

2.3.1 Segmentul spaţial ………………………………………………………………..…………………...2.3.2 Segmentul de control ……………………………………………………………………………………2.3.3 Segmentul utilizator ……………………………………………………………..…………………...

2.4 Metode şi procedee de poziţionare GPS ……………………………………………………………………..2.4.1 Metoda statică ……………………………………………………………..…………………………2.4.2 Metoda cinematică …………………………………………………………..……….………………2.4.3 Metoda RTD GPS ……………………………………………………………..……………………..2.4.4 Sistemul de poziţionare ROMPOS ……………………………………………………………………...2.4.5 Metoda Poziţionarea Punctuală Precisă (PPP) ………………………………..……………………..

2.5 Achiziţionarea şi prelucrarea datelor şi observaţiilor GPS …………………………………………………..2.6 Principalele erori în poziţionarea GPS ………………………………………………………………………2.7 Staţiile GPS permanente de referinţă …………………………………………………………..……………...

2.7.1 Aspecte generale – caracteristici ………………………………………………………………………..2.7.2 Componentele unei staţii GPS permanente de referinţă …………………………………...…………..2.7.3 Modul de alegere a amplasamentului unei staţii GPS permanente de referinţă şi avantajele utilizării

staţiei ………………………………..…………………………………………………………...……2.7.4 Modul de lucru a unei staţii GPS permanente de referinţă …………………………………...………..2.7.5 Modalităţile de comunicare a unei staţii GPS permanente de referinţă ……………………………..…

2.8 Integrarea staţiilor GPS permanente de pe teritoriul României, în reţelele existente din Europa ……………2.9 Conceptul de staţie totală TPS, în raport cu staţia GPS permanentă de referinţă …………………………...…….

3. Metode şi procedee automate de întocmire a planurilor cadastrale digitale 3.1 Planul cadastral digital …………………………………………………………………………….………….3.2 Modalităţi de preluare şi de prelucrare automată a datelor pentru întocmirea planului cadastral digital …...…..

3.2.1 Prin achiziţionarea datelor, pe baza măsurătorilor topografice/cadastrale pe teren …………………….3.2.2 Prin achiziţionarea datelor obţinute prin digitizarea sau scanarea-vectorizarea planurilor existente ……..3.2.3 Prin achiziţionarea datelor obţinute pe cale fotogrammetrică ……………………………………....……3.2.4 Prin achiziţionarea datelor pe baza măsurătorilor de teren, folosind tehnologia GPS …………….……

4. Cadastrul general şi Sisteme Informaţionale pe domenii de activitate

4.1. Consideraţii generale …………………………………………………………………….…………………...4.2 Sisteme cadastrale de referinţă în Uniunea Europeană ……………………………………..…………………4.3 Sistemul Informaţional al cadastrului în România ………………………………………….………………...4.4 Latura cadastrului tehnic ……………………………………………….……………………………………..4.5 Latura cadastrului economic – calitativ ………………………………….……………………………………

4.5.1 Bonitarea cadastrală a terenurilor agricole ……………………………………………………………...4.5.2 Clasele de calitate ale terenurilor agricole după gradul de fertilitate ……………………………………4.5.3 Înregistrarea clasei de pretabilitate a solului şi a clasei de favorabilitate a folosinţelor agricole ……….4.5.4 Evidenţa tehnică şi economică a parcelei cadastrale ……………………………………………………4.5.5 Recepţia, administrarea şi întreţinerea lucrărilor de cadastru economic ………………………………..4.5.6 Evaluarea terenurilor şi a construcţiilor …………………………………………………………………

4.6 Latura cadastrului juridic ………………………………………………………….…………………………..4.6.1 Raporturile juridice ……………………………………...………………….………………….………..4.6.2 Publicitatea imobiliară …………………………………………………………………………………..4.6.3 Cartea funciară şi organizarea ei ………………………………………………………………………...

5 5 6 6 7 7 8 8 8

9 9

10 10 10 10 11 11 12 12 12 13 13 13 14 14 14

15 15 15 16 16

17 18 18 19 20 21

23 24 24 24 25 26 27 27 27 28 28 29 29 29 30

4

4.6.4 Înscrierile în Cartea funciară ……………………………...…………………………………………….4.6.5 Principiile după care se conduc cărţile funciare ………………………………………………………...

4.7 Sisteme Informaţionale Cadastrale pe domenii de activitate ……………………………………….………...4.8 Strategiile de implementare a cadastrului general pentru teritoriul ţării noastre …………………………………

5. Operaţiile de realizare a bazei de date a Sistemului Informaţional al Cadastrului Viticol

5.1 Dispoziţii generale ……………………………………………………………………………………….……5.2 Baza cartografică necesară în vederea realizării Sistemului Informaţional viticol ………………...……………..5.3 Delimitarea teritorială a arealelor viticole ………………………………………...………………………..…5.4 Identificarea şi înregistrarea categoriei de folosinţă a terenului ………………………………….…………...5.5 Înregistrarea clasei de calitate şi a clasei de producţie a terenurilor ……………………………………..……5.6 Evidenţa cadastrală a parcelei ………………………………………………………………………..………..5.7 Documentele finale ale Sistemului Informaţional viticol şi recepţia acestuia ……………………………..….5.8 Administrarea şi întreţinerea lucrărilor Sistemului Informaţional viticol ……………………………….……5.9 Dispoziţii de aliniere la cerinţele Uniunii Europene ……………………………………..……………………5.10 Zonarea regiunile viticole în României ……………………………………………….……………………..5.11 Încadrarea plantaţiilor viticole Româneşti în zonarea viticolă a Uniunii Europene ……………………………..…..5.12 Degradarea plantaţiilor viticole ……………………………………………………………………….……..5.13 Reforma sectorului de vinuri ………………………………………………………………………….……..

6. Realizarea Sistemului Informaţional Cadastral Viticol din zona limitrofă a Municipiului Iaşi – studiu

de caz 6.1 Întocmirea planului cadastral sub formă digitală şi realizarea bazei de date a cadastrului agricol ……...……

6.1.1 Date introductive ………………………………………………………………………………………..6.1.2 Încadrarea cartografică a unităţii viticole pe trapezele de ridicare în plan ……………………………...6.1.3 Calculul, prelucrarea şi verificarea ridicărilor topo-cadastrale necesare întocmirii documentaţiei de Carte

Funciară şi a planului de situaţie la SC Vinifruct Copou SA Iaşi …………………………....……………6.1.4 Întocmirea planului de amplasament şi delimitare cadastrală pentru unitatea viticolă ...…..……………

6.1.4.1 Metodele de întocmire a planurilor topo-cadastrale ………………………………..…………...6.1.4.2 Scopul întocmirii planului de amplasament şi delimitare ……………………………..………...6.1.4.3 Raportarea şi reprezentarea elementelor de conţinut ale planului de amplasament în sistem

automatizat ………………….………………………………………………………...…………6.1.4.4 Conţinutul documentaţiei tehnice a executării planurilor de amplasament …………….…………

6.1.5 Utilizarea de către Uniunea Europeană a Sistemului Informaţional agricol în sprijinul agricultorilor din România ………………………………………………………………………………………….….

6.1.6 Exploatarea şi întreţinerea cadastrului viticol al SC Vinifruct Copou SA Iaşi ……………………………....6.1.7 Întocmirea fişei corpului de proprietate …………………………………………………………………6.1.8 Reambularea planului de amplasament şi delimitare cadastrală şi a situaţiei cadastrale pentru unitatea

viticolă (1989 – 2010) ………………………………………………………………………………..….6.2 Stabilirea favorabilităţii resurselor de sol de la SC Vinifruct Copou SA Iaşi, pentru plantaţii de viţă de vie ....

6.2.1 Caracterizarea cadrului natural ………………………………………………………………………….6.2.1.1 Aşezarea geografică ………………………………..……………………………………………6.2.1.2 Relieful zonei ………………………………………..…………………………………………..6.2.1.3 Condiţiilor climatice ………………………………..…………………………………………...6.2.1.4 Hidrografia şi hidrologia …………………………….………………………………………….6.2.1.5 Solul ………………………………………………………………..……………………………

6.2.2 Date introductive pentru stabilirea notei de bonitare ……………………………………………………..6.2.3 Caracterizare favorabilităţii resurselor de sol de la SC Vinifruct Copou SA Iaşi, pentru plantaţii de

viţă de vie ………………………………………………………………..………………………………6.3 Utilizarea Sistemului Informaţional Cadastral (SIC) în vederea gestionării şi interogării bazei de date

cadastrale ………………………………………………………………………………….…………………..6.3.1 Prezentarea programului NetSET Map ………………………………………………………………….6.3.2 Inserarea fişierelor din AutoCAD în aplicaţiile proiectului MapSIC …………………………………..6.3.3 Inserarea rasterelor în aplicaţiile proiectului MapSIC …………………………………………………..6.3.4 Vizualizarea straturilor unui proiect …………………………………………………………………….6.3.5 Crearea bazei de date a unui proiect …………………………………………………………………….6.3.6 Interogarea datelor fişei parcelelor a unui proiect ………………………………………………………6.3.7 Vizualizarea 3D a planurilor digitale din proiectul MapSIC ……………………………………………6.3.8 Actualizarea bazei de date a proiectului pe baza documentaţiilor avizate de OCPI ……………...…….

Concluzii ……………………………………………………………………………………………….…….………Bibliografie …………………………………………………………………………………………….……………

30 31 31 32

33 33 33 33 34 34 35 36 36 36 36 37 38

39 39 41

42 43 43 43

44 44

45 46 48

49 52 52 52 52 52 53 53 53

54

57 57 57 59 60 60 61 63 64 65 69

5

Capitolul 1

REŢELELE GEODEZICE DE SPRIJIN 1.1 Prezentare de principiu

În principiu, poziţia unui punct este determinată cu precizie în cadrul unor sisteme de referinţă, indiferent de tipul reţelei, puncte care sunt situate şi marcate durabil pe suprafaţa fizică a Pământului. Pentru măsurătorile terestre acestea au funcţii bine definite, diferenţiindu-se în (Boş, 2007):

reţele geodezice, ce servesc la determinarea formei şi dimensiunilor Pământului, asigurând în acest mod legătura cu ţările vecine. Aceste reţele sunt executate în scopul realizării infrastructurii lucrărilor topo-fotogrammetrice. Datele finale obţinute în urma unor prelucrări riguroase sunt centralizate de către instituţiile specializate;

reţele geotopografice executate de către specialiştii în măsurători terestre şi vor întruni întocmai cerinţele celor două discipline (geodezie şi topografie).

Privind aceste reţele din punct de vedere al rolului lor la nivel naţional, acestea se împart în trei mari categorii (Nistor, 1982):

- reţeaua geodezică propriu-zisă, structurată pe diferite ordine sau clase, având funcţii multiple, denumită şi reţeaua geodezică. Punctele folosite în mod curent în lucrările topografice, au poziţia spaţială definită prin coordonatele X, Y, Z, date în sistemele de referinţă proprii;

- reţeaua geodezică de nivelment, structurată pe diferite odine, asigură baza ridicărilor altimetrice, respectiv stabileşte altitudinea punctelor;

- reţeaua gravimetrică, pe care se sprijină metodele dinamice de determinare a formei Pământului.

Utilitatea acestor reţele trebuie privită, la rândul ei, în mod diferenţiat, pentru că reţelele geodezice propriu-zise sunt folosite frecvent în lucrările curente, pe când la reţelele geodezice de nivelment se apelează doar în operaţiile specifice de altimetrie.

1.1.1 Reţeaua geodezică naţională

Reţeaua geodezică naţională din România există, în două variante, proiectate în acelaşi scop, dar în concepţii diferite:

reţeaua de triangulaţie de stat clasică, existentă, dezvoltată după anul 1956, pe patru ordine, de la I la IV. Această reţea se foloseşte în continuare şi se dezvoltă prin puncte de ordinul V, determinate de către diverşi utilizatori, în zonele lor de interes;

reţeaua geodezică spaţială naţională (RGN-GPS), aflată în curs de realizare, se bazează pe determinările făcute în sistemul de poziţionare globală, pentru a fi posibilă încadrarea ei în cea europeană şi care serveşte în prezent, la realizarea materialelor cartografice.

În ansamblu, trebuie să rezulte o reţea geodezică naţională omogenă şi unitară, care să devină un suport sigur pentru lucrările topo-fotogrammetrice, indiferent de zona.

Realizarea practică a reţelelor geodezice naţionale intră în atribuţia Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI).

6

1.1.2 Reţele topo-geodezice

Datorită distanţelor mari dintre bornele reţelei geodezice naţionale spaţială GPS (Global Positioning System), aceasta trebuie să fie îndesită cu puncte, grupate în reţele noi, care să poată servi drept suport pentru ridicările de detaliu.

În cea de-a doua etapă de execuţie, prin îndesirea reţelei naţionale cu puncte noi de ordinul V, în cazul triangulaţiei clasice, şi de completare a reţelei geodezice naţionale GPS, se pot pune bazele reţelei de sprijin.

Un alt avantaj oferit de staţiile GPS, constă în faptul, că determinarea poziţiei unui punct de staţie se poate face într-un mod rapid şi eficient, deoarece acesta primeşte datele referitoare la poziţia sa de la sateliţii GPS, de la staţiile permanente sau folosind sistemul ROMPOS (ROManian POsitioning Service), într-un timp foarte scurt.

Reţelele de sprijin din localităţi, ce urmează a fi utilizate pentru ridicările cadastrale, se determină în proiecţia stereografică 1970, ca apoi să fie transformate în planul secant local, propriu fiecărei localităţi. În acest mod, se pot elimina deformaţiile liniare şi areolare specifice sistemului stereografic 1970, pentru localităţile situate în zonele unde deformaţiile proiecţiei depăşesc valorile admise.

În prezent, ANCPI a hotărât ca determinarea tuturor punctelor să se facă numai în sistemul naţional Stereo 70, pentru a se putea folosi cu uşurinţă în lucrările de sinteză a datelor, la nivelul întregii ţări.

Reţeaua de ridicare, este compusă din multitudinea punctelor de staţie, necesare măsurării şi determinării punctelor caracteristice, care definesc detaliile topografice. De aceea, punctele de staţie se aleg în funcţie de forma şi dimensiunile suprafeţelor sau detaliilor ce urmează a fi măsurate.

Reţeaua de nivelment de stat este unică, independentă faţă de reţeaua geodezică propriu-zisă, şi constituie suportul ridicărilor altimetrice. Reţeaua e formată din puncte sau repere grupate, iar la stabilirea poziţiei punctelor s-au respectat aceleaşi principii şi condiţii de precizie, de densitate, de omogenitate, ca la reţelele geodezice propriu-zise.

În concluzie, reţelele geodezice naţionale şi cele geotopografice trebuie să constituie „infrastructura ridicărilor topografice şi aerofotogrammetrice”, devenind astfel reţele de referinţă naţionale pentru întreg teritoriul ţării.

1.2 Reţeaua de triangulaţie geodezică de stat

La început, reţeaua de triangulaţie a fost folosită în cadrul măsurătorilor graduale – de geodezie, gravimetrie şi astronomice – în scopul determinării formei şi dimensiunilor Pământului. În principiu, pentru atingerea acestui obiectiv, reţeaua s-a format din lanţuri de puncte dispuse sub formă de triunghiuri, poligoane cu punct central, patrulatere la care se vizau ambele diagonale. Prin aplicarea acestui principiu, s-au obţinut câte trei lanţuri de puncte desfăşurate convenabil, asigurându-se în acest mod legăturile necesare pentru întreaga suprafaţă a ţării, reprezentând reţeaua de ordinul I primordială. Între lanţurile triangulaţie, s-a realizat reţeaua de triangulaţie de ordin I complementară.

Reţeaua de triangulaţie geodezică cuprinse în total 17 153 de puncte, răspândite pe întreaga suprafaţă a ţării. Multe puncte ale reţelei, chiar dacă au fost materializate prin borne acum 50 de ani asigură, în continuare o precizie satisfăcătoare în raport cu cerinţele normelor tehnice în vigoare. Aceste puncte sunt disponibile în paralel cu reţeaua geodezică modernă GPS. Se face observaţia, că în prezent, reţeaua de triangulaţie este distrusă în mare măsură, ea fiind înlocuită de reţeaua geodezică satelitară.

7

1.3 Reţeaua Geodezică Naţională – RGN-GPS

1.3.1 Reţeaua geodezică EUREF-RO

După anul 1990, s-a pus problema realizării unei reţele geodezice moderne, din dorinţa trecerii la o etapă superioară şi a îndeplinirii cerinţelor privind integrarea în comunitatea europeană. Iniţiativa definirii unor sisteme geodezice moderne, care să servească ca suport pentru lucrările geotopografice, a început din 1994. Observaţiile au fost făcute (figura 1.2), în ideea completării reţelei central-europene CEGRN.

Legendă: - puncte din reţeaua EUREF

- puncte din reţeaua CEGRN

Figura 1.2 – Integrarea staţiei GPS permanente BUCU, atât în reţeaua EUREF, cât şi în reţeaua central-europeană CEGRN

Prin încadrarea în reţeaua EUREF a celor 7 puncte s-a reuşit formarea unui nucleu

primordial, pentru reţeaua de ordinul AA a României (tabelul 1.2). Aceste puncte sunt bine distribuite pe suprafaţa ţării şi pot servi la dezvoltarea reţelei geodezice naţionale GPS.

STRUCTURA REŢELEI GEODEZICE NAŢIONALE

(după raportul anual întocmit de ANCPI, în 2005) Tabelul 1.2

Tip reţea Clasa Tipuri de măsurători Precizia pozi-ţionării (cm)

Număr de puncte

Provenienţa

EUREF-RO AA Măsurători geodinamice globale şi regionale ± 0,3 7 CEGRN în România

7 6 2

A Primară, măsurători

geodinamice regionale şi de deformaţii

± 0,5

15

Puncte de epocă Staţii permanente

Puncte adiţionale de epocă

B

Secundară, legături la Reţeaua primară, măsurători

geodinamice locale şi Inginereşti de precizie

± 1,5 circa 300

Reţeaua geodezică naţională

C Terţiară, disponibilă pentru

lucrări de cadastru, GIS, lucrări inginereşti etc.

±2,0 4750 (1 pct./50 km2)

Determinări ANCPI sau 50 staţii permanente

8

Datorită concepţiei şi a modului de realizare, se va obţine în final, o reţea geodezică naţională GPS modernă, integrată în reţeaua europeană. Pentru că punctele reţelei asigură o densitate optimă şi sunt determinate în mod unitar, pot fi utilizate de diverşi utilizatori, indiferent de scopul urmărit şi de domeniul de activitate.

1.3.2 Reţeaua naţională de staţii permanente GPS (RGN-SGP)

În paralel cu extinderea reţelei geodezice EUREF prin reţeaua geodezică EUREF-RO, încă din anul 1990, s-a început conceperea şi proiectarea Reţelei Naţionale de Staţii GPS Permanente (RGN-SGP), care să fie în concordanţă cu tendinţele de dezvoltare a serviciilor geodezice la nivel european şi global. Cele mai utilizate sisteme GNSS în România sunt, în prezent, sistemul NAVSTAR-GPS şi sistemul GLONASS.

1.4 Îndesirea reţelei geodezice de sprijin a ridicărilor topografice sau a

reperajului fotogrammetric

Reţeaua planimetrică este compusă din totalitatea punctelor care asigură baza de sprijin a lucrărilor geo-topo-fotogrammetrice, de cadastru şi de urbanism, indiferent de soluţia adoptată pentru prelucrarea detaliilor din teren, în vederea transpunerii lor pe planuri şi hărţi. Determinarea poziţiei planimetrice a punctelor reţelelor principale de sprijin, se poate face prin metode poligonometrice principale şi secundare şi prin utilizarea tehnologiilor GPS.

Măsurătorile de teren au drept scop calcularea coordonatelor relative ale punctelor, necesare pentru proiectarea grafică a obiectelor şi entităţilor geografice: suprafaţa topografică, parcele cu diferite utilizări, căi de comunicaţii, clădiri etc. Toate acestea elemente, urmează a fi introduse în gestiunea de date a GIS-ului (Geographic Information System).

Reperajul fotogrammetric reprezintă o etapă importantă în ridicările aeriene, prin volumul lucrărilor, costul lor şi rolul hotărâtor pentru restituţie. Realizarea lui solicită din plin competenţa operatorului cadastral, iar introducerea aparaturii electronice aduce avantaje evidente din punct de vedere tehnic şi economic.

1.5 Reţeaua geodezică de nivelment

Reţeaua geodezică de nivelment, cunoscută şi sub numele de reţeaua nivelmentului de stat, a devenit o reţea de bază pentru ridicările altimetrice, deoarece are în componenţa sa o serie de punct cu cote determinate riguros şi distribuite uniform pe întreaga suprafaţă a ţării.

În ideea completării şi creării legăturilor dintre punctele reţelelor planimetrice, acolo unde determinările prin nivelment geometric sunt dificile de realizat, s-a format reţeaua de nivelment trigonometric geodezic. Reţeaua geodezică de nivelment a României este apreciată, ca fiind una dintre cele mai bine reprezentate din Europa.

În prezent, se urmăreşte colaborarea în cadrul proiectului din 1997, privind Reţeaua Europeană de Nivelment (EUVN – European Vertical Reference System), integrarea reţelelor geodezice de planimetrie, nivelment şi gravimetrie într-o singură reţea de referinţă tridimensională, în vederea sporirii randamentului şi a preciziei măsurătorilor.

Se recomandă să fie utilizată infrastructura geodezică, creată deja, la nivel european EUREF, EUVN, care în cea mai mare măsură, sunt libere pentru toţi utilizatorii, în special pentru toate categoriile de navigaţie, acestea fiind servicii europene create în acest scop.

9

Capitolul 2

UTILIZAREA SISTEMELOR DE POZIŢIONARE GLOBALĂ LA EFECTUAREA MĂSURĂTORILOR DE BAZĂ

2.1 Tipuri de sisteme de poziţionare globală

Sistemul global de navigaţie prin sateliţi GNSS (Global Navigation Satellite System) poate fi folosit pentru aflarea poziţiei obiectelor statice sau aflate în mişcare, indiferent de mediu în care se află în apă, pe pământ sau în aer. Acest sistem poate oferi informaţii în timp real şi e folosit cu succes în navigaţie, şi nu numai.

Sistemul global de poziţionare GPS (Global Positioning System) este un subset al sistemului global de navigaţie prin sateliţi, utilizat pentru a furniza informaţiile necesare determinării poziţiei punctelor de pe suprafaţa terestră (Iacobescu, 2004). Astfel, cu ajutorul tehnologiilor GPS se determină coordonatele antenelor receptoare, care se instalează de regulă în punctele reţelelor geotopografice sau se obţin informaţii, uneori în timp real, indiferent de condiţiile meteorologice, pentru orice punct de pe glob, cu o precizie informativă sau ridicată.

Dintre tehnologiile de poziţionare globală, din cadrul sistemelor de tip GNSS, utilizate în executarea lucrărilor geotopografice din Europa şi din ţara noastră, sunt:

NAVSTAR GPS (NAVigation Signal Timing And Ranging Global Poisitioning System), a fost creat în SUA şi a început să fie operaţional pentru folosinţă civilă din 1992;

GLONASS (GLObal NAvigation Satellite System), a fost creat de fosta URSS şi a început să fie funcţional din 1986 (Giggons, 2009);

GALILEO EGNOS (European Geostationary Navigation Overlay Service) este un sistem european, în curs de implementare, prognozat de a fi finalizat în 2014 şi care este interoperaţional cu primele două sisteme menţionate mai sus.

Trebuie precizat faptul, că sistemele de poziţionare sunt independente, dar dacă se doreşte creşterea preciziei de determinare a unui punct de staţie, se apelează la receptori specializaţi, capabili să urmărească atât sateliţii GPS, cât şi pe cei din sistemul GLONASS.

2.2 Principiul de poziţionare în sistemul GPS

În principiu, sistemul global de poziţionare permite determinarea poziţiei unui receptor de pe suprafaţa Pământului, printr-o retrointersecţie liniară spaţială, pe baza coordonatelor sateliţilor, distanţele dintre punctul staţionat la sol şi sateliţi. Prin aplicarea acestui principiu se obţin coordonatele X, Y, Z ale punctului staţionat, într-un sistem geocentric internaţional (de exemplu: WGS 84).

Pentru că lucrările geodezice impun determinarea punctului staţionat cu o precizie de ordinul centimetrilor sau chiar milimetrilor, se va aplica principiul dublei diferenţe. Acest procedeu presupune utilizarea a două receptoare (receptorul este un sistem integrat, format dintr-o staţie totală + GPS, denumit sistem integrat SmartStation – Leica), unul instalat într-un punct cunoscut, iar altul în punctul nou (figura 2.1). Pentru a măsura lungimea vectorului de bază nu există condiţionarea de lipsa vizibilităţii dintre cele două puncte ale bazei, sau de lungimea vectorului, ci de posibilitatea recepţionării semnalelor de la aceiaşi patru sateliţi, într-un interval de 1 – 60 minute. Acest interval variază în funcţie

10

de tipul receptoarelor, configuraţiile iono-troposferice şi configuraţia sateliţilor.

Fig. 2.1 – Determinarea poziţiei punctului staţionat prin aplicarea principiului dublei diferenţe

Diferenţierea dintre metode şi procedee, constă în timpul de staţionare, numărul de receptoare, lungimea vectorilor, elemente ce condiţionează randamentul şi precizia lucrărilor.

2.3 Structura sistemului NAVSTAR GPS şi sistemul GLONASS

În principiu, un sistem de poziţionare globală, oricare ar fi el, este constituit din trei segmente, fiecare având funcţii bine definite.

2.3.1 Segmentul spaţial

Sateliţii au fost dispuşi la o elevaţie de peste 15o, astfel încât în orice moment, indiferent de locul de pe glob sau de condiţiile meteorologice, să se poată capta direct semnale de la 4 – 8 sateliţi şi chiar mai mulţi, în zona ecuatorială.

2.3.2 Segmentul de control

În prezent, acest segment este format din 5 staţii la sol, staţii care la rândul lor se împart în două categorii, în funcţie de misiunea ce trebuie să o îndeplinească (Feairheller, 2006).

2.3.3 Segmentul utilizator

Receptorul sistemului GPS are rolul de a capta semnalele transmise de sateliţi şi de a le prelucra, în vederea obţinerii în final a datelor referitoare la poziţia spaţială dată într-un sistem geocentric internaţional de referinţă, cu precizarea distanţei parcurse şi a vitezei de deplasare a undelor. Acest lucru este posibil deoarece receptoarele GPS generează acelaşi tip de semnal, ca cel emis de satelit.

Privite, în ansamblu, receptoarele folosite în lucrările geotopografice pot fi: – receptoarele topografice, având o durată a observaţiilor de maxim 2 – 3 minute.

Precizia de poziţionare ajunge la ± 5 m în determinări absolute, la ± 25 cm în timp real-diferenţial şi la 1 cm ± 2ppm prin post-procesare diferenţială;

11

– receptoarele geodezice, asigură o precizie de ± 5 m în determinările absolute şi de 5 mm ± 5 ppm prin post-procesare diferenţială. Timpul de procesare nu depăşeşte 3 minute;

– receptoarele de mână, se folosesc în special la: orientarea şi viteza operatorului; recunoaşterea terenului; căutarea punctelor bornate; identificarea sateliţilor; estimarea preciziei; poziţia în spaţiu; traseul parcurs etc.

Determinarea poziţiei unui punct se poate face în următoarele trei feluri: Poziţionarea absolută, când receptorul mobil sau staţionar stabileşte poziţia sa

tridimensională, faţă de începutul sistemului de coordonate cu originea în centrul Pământului şi strâns legat cu Pământul.

Poziţionarea diferenţială GPS (DGPS), este utilizată, în mod obişnuit, pentru calculul disproporţiei dintre măsurători (corecţie), prin măsurarea cu ajutorul a două sau mai multe receptoare izolate, oferind astfel o soluţionare mai precisă a poziţionării.

Poziţionarea diferenţială RTK (Real Time Kinematic), denumită şi metoda cinematică în timp real, reprezintă cel mai precis mod de relevment în timp real.

2.4 Metode şi procedee de poziţionare GPS

După modul de staţionare a reflectorului, există următoarele metode satelitare de măsurare (tabelul 2.2):

METODE ŞI PROCEDEE GPS DE POZIŢIONARE DIFERENŢIALĂ (Boş, 2007)

Tabelul 2.2 Caracte-

ristica Metoda

(procedeu)

Condiţii de aplicare

Precizia Durata obser-vaţiilor

Avantaje Inconveniente Aplicaţii

Statică

Baze mari, peste 10 km, receptor cu

dublă frecvenţă (L1 şi L2)

± (5mm + 1ppm)

30 min÷1hPrecizie ridicată şi omogenă pe suprafeţe mari

Timp mare de staţionare

Reţele geodezice de bază

(clasa A, B)

Rapid-statică

Baze scurte, sub 20 km (L1, L2); sub 10 km (L1)

± (5÷10mm + 1ppm)

2÷10min, după caz

Rapid, eficace, fără menţinerea contactului cu

sateliţii

Minim 5 sateliţi şi

GDOP < 8

Reţele de îndesire şi poligonometrice

Cine-matică

Număr mare de puncte pe suprafeţe

reduse, libere

± (1cm + 2ppm)

Iniţializare sub 5 min., observaţia câteva sec.

Metodă rapidă, productivă

Reiniţializare în cazul

întreruperii recepţiei

Reţea de ridicare şi detalii

Stop & go

Număr mare de puncte pe supraf.

limitate, neacoperite

± (1÷2cm + 3ppm)

30sec÷2minProcedeu de randament şi precizie bună

Pierde teren în faţa RTK-ului

Ridicarea detaliilor în extravilan, aplicaţii GIS

Dife-renţial în timp real

(RTK)

Logistică specială, baze

sub 35 – 40 km

± (1cm + 2ppm)

10÷15sec. Poziţionare în timp real cu

precizie bună

Receptoare cu soft special,

echipament radio UHF

Reţele de sprijin, poligonometrice şi

de ridicare

Metodele de măsurare depind de modul de staţionare a reflectorului, acestea fiind: 2.4.1 Metoda statică

Metoda constă în executarea observaţiilor cu receptoarele rămase fixe pe toată durata sesiunii de măsurare.

12

2.4.2 Metoda cinematică

Se caracterizează printr-o scurtă staţionare, de circa 5 – 10 secunde, având la bază determinarea anticipată a ambiguităţilor pentru măsurătorile de fază a undelor purtătoare. Indiferent de situaţie, pentru aplicarea acestei metode va trebui să se respecte următoarele două condiţii de bază:

– culegerea datelor să se facă integral, printr-o singură staţionare a aparatului în staţie şi prin folosirea aceeaşi constelaţie de sateliţi;

– păstrarea contactului în mod continuu, cu cel puţin patru sateliţi pe toată durata observaţiilor, care se fac în acel punct de staţie.

În cadrul metodei se disting următoarele procedee (Bisnath, 2003, Muellerschoen, 2005): Procedeul pseudocinematic, se bazează pe modul cinematic de lucru, când unul din

receptoare rămâne fix, iar celelalte ocupând punctele noi timp de 3 – 5 minute. Precizia care se asigură este aptă pentru reţelele de sprijin, ajungând la ± (5 ÷ 10 mm + 1 ppm).

Procedeul cu deplasare continuă, foloseşte un receptor fix şi unul mobil, care se instalează succesiv în punctele noi. Atunci când configuraţia satelitară se modifică, se reiniţializează o altă bază pe parcurs, printr-o staţionare de circa 5 minute, iar precizia de determinare este de ± (10 mm + 2 ppm).

La procedeul stai şi pleacă (stop & go), se foloseşte o bază de iniţializare dată de două puncte de coordonate cunoscute, aflate la o distanţă de până la 10 km, în care se instalează două receptoare fixe. Receptorul care va deveni mobil, se va deplasa cu antena deschisă şi va staţiona succesiv în punctele care vor prezenta interes.

2.4.3 Metoda RTD GPS (Real Time Differential GPS)

Metoda RTD GPS, denumită şi cinematică RTK în timp real, reuşeşte să elimine principalul inconvenient al metodelor şi procedeelor prezentate anterior, ce constă în realizarea poziţionării doar prin post-procesare. Spre deosebire de acestea, RTK-ul permite determinarea şi afişarea imediată a coordonatelor receptorului mobil, inclusiv verificarea calităţii măsurătorilor şi remedierea ei la nevoie.

În felul acesta se obţine un randament sporit, care e compensat de o precizie bună de ± (10 mm + 3 ppm), echivalentă cu a metodei cinematice, şi care este satisfăcătoare pentru reţelele de îndesire.

2.4.4 Sistemul de poziţionare ROMPOS (ROManian POsitioning Service)

Începând cu anul 2008, în cadrul ANCPI, s-a înfiinţat Centrul Naţional de Servicii ROMPOS (CNSR), de administrare a Reţelei Naţionale de Staţii GNSS Permanente, alcătuită, în prezent, din 73 de staţii.

Prin proiectul european privind implementarea unui serviciu de poziţionare standard EUPOS (EUropean POsition System), pentru teritoriul ţării noastre s-a propus dezvoltarea unui sistem de poziţionare ROMPOS, de către ANCPI. În paralel, pe plan european se va pune în funcţiune sistemul permanent de tip DGNSS (Sisteme GNSS de Furnizare Date Publice), care va furniza informaţii privind prin trei subservicii: ROMPOS DGNSS, pentru aplicaţii cinematice DGNSS în timp real (precizie între 3 m şi 0,5 m); ROMPOS RTK, pentru aplicaţii cinematice precise DGNSS în timp real (precizie până la 2 cm) şi ROMPOS Geodezic, pentru aplicaţii DGNSS postprocesare (precizie sub 2 cm).

13

2.4.5 Metoda Poziţionarea Punctuală Precisă (PPP)

Metoda PPP, reuşeşte să îmbine măsurătorile de cod şi de fază, transmise de un singur receptor, cu informaţiile trimise de sateliţi, privind corecţiile de mişcare pe orbită şi de nesincronizare a ceasurilor. Prin măsurători cu dublă frecvenţă, precizia de determinare a punctelor staţionate creşte, datorită diminuării efectului refracţiei ionosferice. În prezent, această metodă permite efectuarea unor măsurători precise, pe baza sistemului satelitar GNSS (Andrei, 2010).

2.5 Achiziţionarea şi prelucrarea datelor şi observaţiilor GPS

Datele achiziţionate din teren prin observaţii GPS, trebuie convertite în final, în coordonatele tridimensionale ale punctelor noi, în care s-a staţionat cu un receptor o anumită perioadă de timp. Întrucât poziţionarea GPS presupune determinări de o anumită precizie, prelucrarea datelor trebuie realizată cu mijloace şi procedee specifice, care să se ridice la nivelul măsurătorilor din teren.

Pentru a aduce coordonatele spaţiale a punctelor staţionate în sistem naţional datele satelitare vor fi prelucrate, în general, prin parcurgerea a două etape distincte:

– procesarea observaţiilor GPS, prin combinarea atât a datelor înregistrate pe cele două frecvenţe L1 şi L2, cât şi a măsurătorilor de cod cu cele de fază, pentru obţinerea coordonatelor staţiilor noi într-un sistem geocentric internaţional WGS 84, este înlocuit de datumul european ETRS 89;

– transformarea coordonatelor într-un datum local, definit prin proiecţia stereografică 1970 pe plan secant unic.

2.6 Principalele erori în poziţionarea GPS

Măsurătorile GPS, aplicate în lucrările curente ale ridicărilor geotopografice, sunt afectate de o serie de erori, datorită sistemului complex şi a factorilor care intervin.

În consecinţă, poziţionarea punctelor determinate în sistem GPS este afectată de erori sistematice şi accidentale, ce au întotdeauna efecte semnificative (tabelul 2.3).

ERORI ÎN DETERMINĂRILE GPS (Păunescu, 2006)

Tabelul 2.3 1. Erori sistematice Valoarea erorii Erori de ceas ale satelitului

receptorului 5 – 10 m 10 – 100 m

Erori de orbită date de efemeride „transmisie” efemeride „precise”

20 – 40 m 3 – 5 m

Erori de refracţie ionosferică troposferică

20 – 50 m 2 – 10 m

2. Erori accidentale codul C/A ± 1% · 100 m = ± 1 m; codul P ± 1% · 10 m = ± 0,1 m; frecvenţa L1 şi L2 ± 1% · 0,1 m = ± 0,001 m

Valorile sunt deduse ca reprezentând ± 1 % din λ

conform literaturii de specialitate

Utilizând metodele şi procedeele axate pe poziţionarea relativă, erorile vor fi diminuate substanţial, reuşindu-se asigurarea unor precizii centimetrice şi chiar milimetrice, acoperitoare pentru reţelele geodezice de orice clasă.

14

Se doreşte, pe viitor, perfecţionarea tehnicilor de poziţionare globală bazate pe sateliţi, pentru a deţine întregul control al determinării spaţiale a punctelor, şi în special de creştere a preciziei de poziţionare în timp real. Pornind de la aceste tehnici au început deja să fie aprofundate aplicaţiile în sistemele de navigaţie, cartografie, topografie sau de GIS.

2.7 Staţiile GPS permanente de referinţă

Pentru măsurători inginereşti, urmărirea comportării în timp a structurilor, cât şi pentru controlul utilajelor şi poziţionarea precisă, sunt utilizate staţiile GPS permanente de referinţă din Reţeaua Naţională de Staţii GPS Permanentă (RGN-SGP), (Păunescu, 2006).

2.7.1 Aspecte generale – caracteristici

O staţie GPS permanentă de referinţă îndeplineşte, în principal, următoarele funcţii: detectează şi urmăreşte automat sateliţii; înregistrează, stochează şi analizează automat calitatea datelor; comunică cu staţiile permanente din zonă şi cu utilizatorii serviciilor.

De asemenea, calitatea şi cantitatea de date transmisă-recepţionată de către o staţie permanentă, este influenţată de o serie de factori: numărul de sateliţi detectaţi şi urmăriţi la un moment dat, intervalul de înregistrare a datelor (1s, 5s, 15s, 30s), datele meteorologice (temperatură, presiune, umiditate), corecţiile diferenţiale etc.

Fiabilitatea sistemului de comunicaţie poate fi îmbunătăţită, dacă staţia GPS permanentă de referinţă recepţionează, aproape în timp real, şi anumiţi parametri actuali de stare a sateliţilor (corecţiile diferenţiale).

2.7.2 Componentele unei staţii GPS permanente de referinţă

O staţie GPS permanentă de referinţă este compusă dintr-un receptor GPS a cărui antenă este amplasată într-o locaţie stabilă şi sigură. Receptorul lucrează în mod continuu înregistrând şi transmiţând date diferenţiale RTK sau DGPS pentru alte receptoare. Acest sistem mobil de cartare combină funcţiile GIS de colectare a datelor şi programele de navigare într-un receptor GPS portabil, folosit pentru actualizarea sistemelor GIS prin costuri minimale. Programul unei staţii GPS permanente de referinţă, care rulează pe un server, poate asigura controlul pentru toate receptoarele cuprinse într-o reţea (figura 2.13).

Figura 2.13 – Posibilităţile de utilizare a receptoarelor în cadrul unui sistem

15

Distanţa maximă faţă de o staţie GPS permanentă de referinţă, până la care un

receptor standard RTK poate funcţiona optim (poate rezolva ambiguităţile), este de obicei 30 km. Aceasta implică condiţii atmosferice favorabile şi recepţionarea în bune condiţii a corecţiilor RTK de la staţia GPS permanentă de referinţă.

2.7.3 Modul de alegere a amplasamentului unei staţii GPS permanente de referinţă

şi avantajele utilizării staţiei

Receptoarele utilizate pentru staţii GPS permanente de referinţă sunt configurate să urmărească sateliţii aflaţi la o altitudine mai mare de 10o deasupra orizontului. Obstrucţiile pot conduce la pierderea semnalului recepţionat de la satelit şi pot cauza apariţia efectului multipath (reflectarea semnalului), influenţând negativ asupra calitatea datelor şi precizia de determinare. Din aceste motive, locurile de amplasare trebuie selectate în aşa fel, încât obstrucţiile din jur să se afle la mai puţin de 10o altitudine, faţă de orizontul antenei.

Pentru asigurarea preciziei centimetrice, în reţelele geodezice create prin observaţii satelitare, se folosesc şi staţii GPS permanente temporare, prin instalarea unui receptor într-un punct al reţelei, şi menţinerea acestuia fix pe durata mai multor sesiuni de lucru, sau chiar pentru o zi întreagă de observaţie.

La proiectarea reţelelor de staţii GPS permanente de referinţă, s-a avut în vedere deservirea unei game cât mai largi de utilizatori, distanţa optimă dintre aceste staţii considerându-se între 30 şi 50 km. Reţeaua de staţii GPS permanente de referinţă a României, este formată, în prezent, din 73 staţii, distanţa medie dintre ele fiind de circa 100 km (Dragomir, 2005).

Avantajele majore (Euler, 2001 şi 2004), constau în utilizarea: – radiomodem-urilor, în numărul nelimitat al receptoarelor RTK şi Mobile Mapper,

care pot beneficia simultan de corecţii de la aceeaşi staţie GPS permanentă de referinţă; – telefoniei, îl reprezintă distanţa maximă la care pot fi folosite receptoarele RTK şi

Mobile Mapper, care este practic nelimitată, din punct de vedere al comunicaţiei.

2.7.4 Modul de lucru a unei staţii GPS permanente de referinţă

Reţeaua de staţii GPS permanente de referinţă este mult mai eficientă decât o reţea clasică de triangulaţie, deoarece staţiile pot fi amplasate în locaţii convenabile, iar geometria reţelei nu mai influenţează precizia de determinare a punctelor staţionate.

O cerinţă importantă pentru o staţie GPS permanentă de referinţă, este aceea, de a asigura şi transmiterea în timp real a datelor, necesare pentru determinările diferenţiale RTK sau DGPS. Datele sunt transmise fie direct, de la staţie, fie din alte locaţii, prin radiomodem-urilor sau sau chiar prin Internet.

2.7.5 Modalităţile de comunicare a unei staţii GPS permanente de referinţă

Receptoarele din componenţa staţiilor GPS permanente de referinţă, pot fi configurate să transmită date în mod continuu.

Este necesar să existe un sistem de comunicaţie stabil, eficient şi sigur, atât pentru a asigura controlul şi monitorizarea staţiei GPS permanente de referinţă, cât şi pentru transmisiile de date.

16

Calculator sau laptop

2.8 Integrarea staţiilor GPS permanente de pe teritoriul României, în reţelele existente din Europa

În ideea realizării staţiilor GPS permanente pe teritoriul României, la standardele EUREF şi IGS, s-a optat pentru cooperări internaţionale. În vara anului 1999, au fost integrate 9 staţii GPS permanente în reţeaua central-europeană CEGRN, pentru studii geodinamice (punctele BUCU – Bucureşti, BUCA – Măgurele, FUND – Fundata, TISM – Tismana, GILA – Gilău, VATR – Vatra Dornei, IASI, VRAN – Vrâncioaia, MACI – Măcin).

Integrarea acestor staţii GPS permanente şi în reţeaua geodezică a oraşului Bucureşti, pentru a putea servi ca referinţă pentru determinările GPS din această zonă şi transformarea rezultatelor în sistemul de referinţă naţional, a dus la utilizarea cu succes a datelor înregistrate continuu, pe parcursul a 24 de ore, de către o serie de utilizatori civili din ţară (de exemplu pentru a omogeniza diverse reţele geodezice izolate).

2.9 Conceptul de staţie totală TPS, în raport cu staţia GPS permanentă de referinţă

Pentru a putea executa în zonele izolate, diferite lucrări topografice cu ajutorul staţiilor totale TPS (Total Station with the Plus), la care se ataşează câte un receptor RTK mobil, acesta trebuie să primească datele necesare privind poziţia sa, de la staţiile GPS permanente, prin intermediul sateliţilor GPS.

Staţia totală TPS, împreună cu receptorul RTK mobil, formează aşa numitul SmartStation, iar receptorul RTK mobil, care mai concret este un receiver GPS RTK cu două frecvenţe, poartă denumirea generică de SmartAntenna (figura 2.22).

Figura 2.22 – Schema privind legătura dintre staţia totală TPS cu echipamentele de transmitere şi prelucrare a datelor, referitoare la poziţia punctelor staţionate în teren

Vor fi prezentate diferite situaţii în care se poate utiliza un SmartStation, în ridicările topografice şi cadastrale, efectuate în scopul obţinerii planului cadastral digital, pentru a pune în evidenţă avantajele care apar în utilizare, deoarece sunt cu mult peste ceea ce poate oferi o staţie totală standard, împreună cu un sistem RTK mobil, paragraful 3.2.4.

Staţie de referinţă sau permanentă GPS

Sateliţi din reţeaua EUREF '89 şi IGS

Staţia totală TPS

SmartAntenna (Sistem RTK mobil)

transmiterea datelor prin radio, telefon mobil sau internet

17

Capitolul 3

METODE ŞI PROCEDEE AUTOMATIZATE DE ÎNTOCMIRE A PLANURILOR CADASTRALE DIGITALE

3.1 Planul cadastral digital

Planul cadastral digital, denumit şi numerizat poate fi definit ca un produs integral, constituit din date şi informaţii alfanumerice, clasificate după natura şi apartenenţa lor în fişiere, capabile să furnizeze automat o imagine grafică parţială sau totală a zonei de interes, la o scară convenţională. Pentru ca definiţia să fie respectată, toate punctele trebuie să fie redate prin coordonate şi să conţină informaţii, cum ar fi: codul de formă, pentru trasarea liniilor şi codul de funcţie, ce este util atât pentru desen, cât şi pentru clasificarea după natura lor.

Realizarea planului cadastral digital are importanţă mare pentru acest stadiu al introducerii cadastrului general în ţara noastră, deoarece permite:

– transformarea în format digital a documentelor cadastrale existenţe; – corelarea planului cadastral digital, atât pe baza documentelor cadastrale existente,

cât şi din cele întocmite după realizarea lui, ca urmare a tranzacţiilor imobiliare ulterioare, reuşindu-se astfel o actualizare rapidă şi permanentă a cadastrului general;

– realizarea sistemului cadastral, prin integrarea cu registrele cadastrale, deoarece acest plan devine o interfaţă pentru căutarea în baza de date cadastrale;

– legătura cu alte baze de date georeferenţiate; – operarea atât cu corpurile de proprietate înscrise în Cartea Funciară definitivă, cât

şi cu cele înscrise în Cartea Funciară nedefinitivă; – redactarea documentelor finale. Avantajele planului cadastral digital constau în faptul că permite: – oficiilor de cadastru să identifice amplasarea pe suport grafic a corpurilor de

proprietate şi de a le atribui un identificator unic, în condiţii de cost scăzut. Cadastrul trebuie să furnizeze pieţei imobiliare, când bunul imobil este vândut sau ipotecat, nu numai elemente care dovedesc dreptul de proprietate, ci şi documentaţia cadastrală pentru localizarea proprietăţii;

– integrarea informaţiei cadastrale la un nivel diferit de detaliere; – actualizarea instantanee a situaţiei cadastrale dintr-un teritoriu; – oferirea unor soluţii de cost eficiente mai ales în zonele urbane, unde cererea de

date cadastrale este mai pronunţată decât în zonele rurale; – înregistrarea sistematică a documentaţiilor cadastrale executate într-un teritoriu,

face ca aceasta să îndeplinească scopul pentru care a fost introdus şi să furnizeze, totodată, datele necesare actualizării în permanenţă a Cadastrului General;

– corelarea sa cu registrele cadastrale, pentru a deveni o interfaţă în procesul de avizare cadastrală;

– legătura cu alte baze de date geoferenţiate, şi anume schimbul de date cu alte baze de date publice, ca de exemplu cu sistemul Cărţii Funciare;

– uşurarea accesului la informaţia cadastrală influenţând astfel pozitiv dezvoltarea pieţei imobiliare.

18

3.2 Modalităţi de preluare şi de prelucrare automată a datelor pentru întocmirea planului cadastral digital

Pentru a se putea prelua din teren toate detaliile, care trebuie să fie reprezentate pe un plan cadastral digital prin respectarea normelor tehnice în vigoare, în general, principala cale de obţinere a datelor din teren o constituie executarea ridicărilor topografice, cu ajutorul aparaturii clasice sau electronice/moderne.

În paralel cu întocmirea fişierului de puncte, se va realiza şi un fişier descriptiv (atribute), ce va conţine, atât datele numerice ale planului cadastral digital, cât şi joncţiunile dintre puncte şi secţiuni. Informaţiile din fişier sunt ierarhizate pe nivele, cum ar fi pe foi de plan, sectoare cadastrale, corpuri de proprietate, construcţii, parcele etc. (figura 3.2).

Figura 3.2 – Modalităţi de preluare şi prelucrare automată a datelor, pentru întocmirea planului cadastral digital (Corcodel, 1994)

Indiferent de modul de achiziţionare a datelor (Puşcaş, 2004), planul se verifică şi

corectează în două etape: Într-o primă etapă, un program interactiv de control vizual, de tipul sistemului

AutoCAD, permite să se corecteze de către operator, direct pe ecranul monitorului, prin verificare selectivă elementele constructive ale planului.

În etapa a doua, se efectuează un control global al desenului, când greşelile au fost în prealabil corectate.

3.2.1 Prin achiziţionarea datelor, pe baza măsurătorilor topografice/cadastrale

pe teren

În lipsa oricărei reprezentări grafice/analogice, achiziţia datelor necesare întocmirii planului cadastral digital, se face pe baza măsurătorilor topografice de teren, folosind aparatele clasice (teodolite, tahimetre, nivele etc.) şi în special, a aparaturii moderne (staţii totale, tahimetre electronice, nivele digitale etc.).

MĂSURĂTORI ÎN TEREN

PROGRAME DE PRELUCRARE

PLANURI DIGITALE

DATE GRAFICE

ATRIBUTE

BAZE DE DATE EXISTENTE

PROGRAME DE ÎNCĂRCARE

PROGRAME DE DIGITIZARE

PLANURI EXISTENTE

PROGRAME DE ÎNCĂRCARE

CULEGERE DATE ÎN TEREN

ATRIBUTE ENTITĂŢI

19

În figura 3.3, se prezentă schema procesului tehnologic de preluare şi prelucrare a datelor măsurate pe teren, pentru întocmirea planului cadastral digital.

Figura 3.3 – Schema procesului tehnologic de preluare şi prelucrare a datelor măsurate pe teren, pentru întocmirea planului cadastral digital (Tămâioagă, 2007)

Desenarea planului cadastral se poate face automat, de obicei selectiv, sau pe straturi,

şi combinat, la orice scară, pentru a se obţine planul cadastral sau pe cel tematic. Unul din avantajele de bază constă în faptul că aceste planuri pot fi completate în orice moment.

3.2.2 Prin achiziţionarea datelor obţinute prin digitizarea sau scanarea-vectorizarea

planurilor existente

Această posibilitate de achiziţionare a datelor pentru întocmirea planurilor numerice sau digitale, se realizează prin operaţiunea de informatizare a materialului cartografic existent în formă analogică, prin trecerea lui într-o formă accesibilă computerului. Ca metode mai uzuale de trecere sau digitizare sunt: digitizarea clasică şi scanarea-vectorizarea. Procesul de informatizare a materialului cartografic, existent în formă analogică, constă practic în conversia acestuia în formă numerică, prin aplicarea unuia din cele două metode uzuale.

Prin modelul raster, se înţelege divizarea unei foia de plan într-un caroiaj rectangular de o anumită dimensiune. Fiecare carou creat se numeşte pixel şi este caracterizat printr-o valoare numerică cuprinsă între 0 şi 255, reprezentând valoarea sa (alb/negru, diferite nuanţe de gri sau combinaţie de culori elementare). Acurateţea unei reprezentări raster depinde de densitatea carourilor.

În cadrul modelului vector conţinutul foii de plan este descompus în elemente geometrice elementare, cum ar fi: puncte (pomi izolaţi, stâlpi electrici sau de telefon, fântâni, capacele căminelor de vizitare, hidranţi etc.); linii (trasee de transport în comun, reţele edilitare); poligoane (corpuri de proprietate, clădiri, parcele, parcuri, zone poluate etc.).

PROCESUL DE RIDICARE

PRELUAREA DATELOR

PRELUCRAREA DATELOR

SCHIŢELE DIN TEREN

FIŞIERUL ELEMENTELOR

DESENUL PROVIZORIU

FIŞIERUL PUNCTELOR

DESENUL DEFINITIV

BANCA DE DATE a planului cadastral digital

20

Procesul de trecere prin scanare-vectorizare a planului grafic în formă numerică sau digitală, poate fi prezentat schematic, ca în figura 3.4.

Figura 3.4 – Schema procesului de trecere a planului grafic în formă digitală (Puşcaş, 2004) Precizia poate fi îmbunătăţită, prin culegerea în teren a elementelor necesare

redeterminării coordonatelor punctelor, folosite la geoferenţiere şi la transformări.

3.2.3 Prin achiziţionarea datelor obţinute pe cale fotogrammetrică

Posibilitatea achiziţionării datelor pe cale fotogrammetrică se datorează captorilor fotogrammetrici, care după o serie de transformări digitale, furnizează coordonatele măsurate în spaţiul modelului stereoscopic al terenului. Fotogrammetria este cea mai economică metodă de achiziţie a datelor pentru suprafeţe mari.

Prin aerofotografiere, se realizează ortofotoplanuri în format digital, adecvate vectorizării şi interpretării parcelelor. Stereograma digitală, obţinută prin aerofotografiere cu camere aeriene digitale, este exploatată în mod interactiv, semiautomat sau automat. Principalul element al sistemului fotogrammetric digital, este staţia de lucru fotogrammetrică digitală, la care sunt realizate operaţiile fotogrammetrice analitice, pentru a produce date de intrare pentru sisteme de cartare digitală, sisteme CAD, sisteme GIS.

PLAN GRAFIC

SCANARE-VECTORIZARE

Vectorizarea semiautomată sau automată pe straturi

Generare topologie pentru fiecare strat

Verificare şi corectare

Racordarea cu straturile similare vecine

Regenerare topologie

Încărcare atribute

PLANUL DIGITAL

21

În figura 3.6, este prezentată concepţia de ansamblu al sistemului fotogrammetric digital.

Fig. 3.6 – Concepţia de ansamblu a sistemului fotogrammetric digital (Adam G.C., 2010)

Lucrările fotogrammetrice reprezintă o componentă de bază a tehnologiilor moderne

de întocmire a ortofotoplanurilor şi a fotohărţilor, de creare şi actualizare a planurilor topografice, cadastrale şi specializate.

3.2.4 Prin achiziţionarea datelor pe baza măsurătorilor de teren, folosind tehnologia GPS

Ridicarea suprafeţelor de teren izolate

a. Metoda convenţională

Metoda, necesită fixarea mai multor puncte de control în interiorul ariei ce urmează a fi ridicată şi determinarea cu echipamente GPS standard. Datele obţinute se transferă într-o staţie totală. Drumuirile dezvoltate pentru ridicarea punctelor de detaliu se sprijină pe punctele de control. Punctele trebuie să fie ocupate, pe rând, cu GPS-ul şi cu staţia totală.

Pentru ca această metodă convenţională să fie cât mai eficientă, este nevoie de două seturi de echipamente, respectiv de două echipe de operatori.

b. Metoda SmartStation

Înainte de a executa cu SmartStation ridicarea unei suprafeţe de teren situată într-o zonă împădurită, aceasta se aşează pe o culme învecinată zonei, cu vizibilitate bună spre cer, pentru aflarea poziţiei punctului de staţie cu ajutorul sateliţilor.

Se staţionează cu RTK-ul mobil în două puncte, care vor deveni ulterior, puncte de control, pentru drumuirea ce urmează a fi executată cu staţia totală standard.

Avantajele: punctele de control se stabilesc prin staţionare cu staţia mobilă RTK, oriunde este nevoie; în aceste puncte se va staţiona o singură dată cu RTK-ul; este nevoie de un singur SmartStation; este nevoie de o singură echipă de operatori; calculele necesare sunt făcute automat de către staţie; timpul alocat măsurătorii durează mult mai puţin.

Măsurătorile specifice executate în zonele rurale

a. Metoda convenţională

Pentru a avea control asupra măsurătorilor efectuate cu staţia totală, se vor forma drumuiri de-a lungul celor două puncte de control. Datorită erorilor, care pot apărea, în cazul drumuirilor nesprijinite (deschise), acestea nu pot fi incluse în categoria măsurătorilor de calitate, pe când o drumuire în circuit închis, va fi de două ori mai lungă. În concluzie, necesită mult timp şi se pot realiza cu o echipă formată din minimum 3 operatori.

22

b. Metoda SmartStation

Se va împânzi zona ce urmează a fi măsurată, atât cu puncte de control, cât şi cu puncte de drumuire, alese astfel încât, să existe între ambele categorii de puncte vizibilitate reciprocă. Toate datele obţinute, în urma staţionării în fiecare punct de control, vor fi înregistrate şi prelucrate automat de către SmartStation. Metoda este eficientă dacă punctele de detaliu, se vor ridica din punctele de drumuire, prin staţionarea cu staţia totală.

Avantajele: nu mai este necesar să se execute drumuiri lungi; necesită mai puţine staţionări deasupra punctului de staţie; o echipa poate fi formată numai din doi operatori; timpul de execuţie al lucrărilor este mult mai mic; oferă o precizie ridicată în orice condiţii.

Măsurătorile specifice executate în mediu urban

Aflarea poziţiilor corespunzătoare tuturor gurilor de canal, aerisirilor, hidranţilor, camerelor de distribuţie pentru apă, gaz şi curent, nu pot fi aflate datorită obstrucţionării acestora de către clădirile înalte şi a copacilor de lângă drumuri, care fac foarte dificilă folosirea RTK-urilor mobile. Cum multe obiecte sunt apropiate de clădiri sau sub copaci, ele pot fi măsurate cu mai multă uşurinţă prin staţionarea cu staţia totală a punctelor de control, ce pot fi materializate atât pe clădiri, cât şi pe sol.

Pentru ca acest principiu de măsurare să devină mai eficient, reţeaua de puncte de control ar trebui legată de una sau mai multe staţii GPS de referinţă, amplasate pe culmile sau clădirile dominante din zonă.

a. Metoda convenţională

Desfăşurarea procesului de măsurare cu staţia totală poate fi obstrucţionată, mai ales atunci când se staţionează punctele de control materializate la nivelul solului, datorită traficului, maşinilor parcate şi alte elemente. De aceea, în multe situaţii, pentru a se putea reuşi ridicarea tuturor detaliilor din zona de lucru, cu ajutorul staţiei totale, este nevoie de o planificare atentă şi de multe improvizaţii în timpul măsurătorilor, ceea ce face ca această metodă să fie greoaie şi înceată.

b. Metoda SmartStation

În zonele urbane, aşezarea unui SmartStation se va face la intersecţiile străzilor, în spaţiile deschise ori acoperişul clădirilor.

Mergându-se pe principiul metodei SmartStation, aplicată în cazul măsurătorilor executate în zona rurală, se vor măsura unghiurile şi distanţele către punctele care urmează să fie vizate, iar dacă pentru măsurătorile efectuate se obţine un ciclu de orientare corect, SmartStation-ul va prelucra şi memora automat toate coordonate punctelor.

Avantajele: în cazul aplicării acestei metode: nu este nevoie de puncte de control; nu sunt necesare executarea drumuirilor greoaie; determinarea poziţiilor punctelor se face de către RTK; datele obţinute sunt de o precizie ridicată; este o metodă rapidă, flexibilă şi comodă în executare; se poate realiza mult mai uşor şi mai repede ca timp.

Aplicarea metodei SmartStation, ca soluţie de rezolvare a lucrărilor inginereşti, va aduce beneficii atât prin timpul de execuţie, cât şi prin precizia de ridicare, indiferent de locaţie.

23

Capitolul 4

CADASTRUL GENERAL ŞI SISTEME INFORMAŢIONALE PE DOMENII DE ACTIVITATE

4.1 Consideraţii generale

Cadastrul general este un sistem unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică, economică şi juridică prin care se realizează identificarea, înregistrarea, reprezentarea pe hărţi şi planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum şi a celorlalte bunuri imobile (corpuri de proprietate) de pe întregul teritoriu al ţării, indiferent de destinaţia lor şi de proprietar. Entităţile de bază ale sistemului general sunt parcela, construcţia şi proprietarul. În final, se doreşte, înscrierea tuturor imobilelor în registrul de publicitate imobiliară, numit Carte Funciară.

Kaufmann Steudler a prezentat în 1998, la Congresul Federaţiei Internaţionale a Geodezilor (FIG) de la Brighton „Cadastrul 2014 – o viziune pentru un sistem cadastral al viitorului”. Se doreşte înlocuirea cadastrului tradiţional prin cadastrul modern, pentru că acesta conţine înregistrările oficiale ale drepturilor privind obiectul legal teritorial.

Este vital, în contextul integrării României în Uniunea Europeană, să fie conceput unui sistem cadastral funcţional (modern), în corelare cu cel la nivel internaţional (figura 4.1), deoarece este de preferat să se ia în calcul multitudinea factorilor existenţi şi experienţa acumulată de alte ţări, decât să se facă rectificări ulterioare.

Figura 4.1 – Conceptul de sistem cadastral la nivel internaţional (Badea Gh., 2004)

Deşi s-au făcut unele progrese meritorii, ritmul de implementare a prevederilor

legale este în continuare lent, iar unele acţiuni importante au fost abandonate pe parcurs.

24

4.2 Sisteme cadastrale de referinţă în Uniunea Europeană

Din punctul de vedere al integrării datelor primare ale cadastrului general, cu cele din cartea funciară şi, respectiv, a gradului de interoperabilitate a operaţiunilor cadastrale, se disting următoarele sisteme reprezentative:

Sistemul cadastral francez Sistemul cadastral german Sistemul cadastral austriac

4.3 Sistemul Informaţional al cadastrului în România

În prezent, prin Legea nr. 7/1996, cu modificările ulterioare, s-a definit legătura organică dintre cadastru şi publicitatea imobiliară, care constă din următoarele:

- Cadastru general furnizează baza primară de date tehnice; - Publicitatea imobiliară transmite cadastrului toate schimbările intervenite în raporturile

juridice ale proprietăţii, pentru a fi operate pe planuri şi hărţi. Obiectul cadastrului general constă în obţinerea datelor pentru toate unităţile

administrativ-teritoriale (comune, oraşe, municipii), aflate în limitele teritoriului de stat, indiferent de categoria de folosinţă, de destinaţia economică sau de domeniul public sau privat, din care fac parte şi de proprietarii acestora. Pe baza datelor primare ale cadastrului general, se pot realiza sisteme informaţionale geografice specifice domeniilor de activitate.

Scopul cadastrului general este de a oferi informaţii actualizate în timp real, utile pentru: - instituţiile juridice, fiscale şi administrative; - organele de statistică şi de conducere a statului; - elaborarea studiilor de sistematizare teritorială, de stabilire a resurselor funciare, de

protecţie a mediului etc.; - protejarea domeniului public şi privat al statului; - garantarea dreptului de proprietate; - rezolvarea conflictelor litigioase şi reducerea lor; - aducerea la zi a hărţilor şi planurilor cadastrale. Numai prin evidenţe clare şi actualizate la zi se poate răspunde la întrebările generate

de cele trei laturi (tehnic, economic şi juridic) ale cadastrului general. Modernizarea şi informatizarea activităţii de Carte Funciară, în cadrul OCPI-urilor din

teritoriu, de către ANCPI, se face în dorinţa obţinerii serviciilor sistemului informaţional modern, prin creşterea randamentului în introducerea, modificarea şi stocarea informaţiilor, inclusiv vizualizarea şi listarea lor, pentru a reduce timpul de aşteptare a răspunsului, dar şi eliminarea eventualelor greşeli.

Spre deosebire de majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, România nu dispune încă de un cadastru general al fondului funciar conţinând date esenţiale complete pentru întregul teritoriu al ţării, privind delimitarea unităţilor administrativ-teritoriale, a proprietăţilor, a domeniului privat şi a domeniului public.

4.4 Latura cadastrului tehnic

Pentru obţinerea datelor de bază ale Sistemului Informaţional cadastral la nivelul unui teritoriu administrativ, trebuie să se execute o serie de lucrări de teren, de birou şi de redactare a documentelor finale, prin parcurgerea etapelor şi operaţiilor tehnice de introducere a Cadastrului tehnic general.

25

Ţinerea la zi a modificărilor provenite din aprobările de schimbare a categoriilor de folosinţă sau actele juridice privind schimburile, dezmembrămintele, partajările etc., de terenuri şi imobile, se fac în câte un registru, pentru fiecare intravilan şi extravilan, pentru ca ulterior, acestea să fie operate în registrele şi planurile cadastrale. Se recomandă, ca modificările să se facă numai în registrele de aducere la zi, pentru ca după 3 – 4 ani acestea să fie trecute în ediţiile registrelor cadastrale noi. Aceste intervale de operare, se recomandă şi în cazul planurilor cadastrale, pentru a se evita deteriorarea lor prin manipularea şi corectarea zilnică (Mihăilă, 1995).

Trăsăturile de bază ale cadastrului tehnic, se stabilesc în funcţie de lucrările care se execută, întrucât această parte:

corespunde funcţiei tehnice şi care îşi propune practic, să stabilească pe bază de măsurători poziţia, configuraţia şi suprafaţa terenurilor pe categorii de folosinţe şi de proprietari, precum şi ale construcţiilor existente de pe acesta;

ocupă ponderea cea mai mare din volumul imens al lucrărilor de introducere şi întreţinere a cadastrului, în raport cu partea economică şi juridică;

apelează la tehnologiile moderne, bazate pe metode matematice, şi care prin programele (soft-urile) ce le deţin, asigură lucrărilor rigoare şi precizie ridicată, prin măsurătorile şi posibilităţile de prelucrare a datelor culese din teren.

4.5 Latura cadastrului economic – calitativ

Prin introducerea lucrărilor de cadastru general, se asigură mai întâi, cunoaşterea datelor cu privire la partea cantitativă sau tehnică iar, în continuare, este necesar să se obţină datele cu privire la partea calitativă sau economică a imobilelor, în vederea evaluării economice şi stabilirii obligaţiilor fiscale.

Obiectivul principal al cadastrului general, este realizarea unei evidenţe clare şi la zi a terenurilor şi construcţiilor, pentru a putea furniza informaţii complete, sigure şi în timp cât mai scurt, asupra acestora. De aceea, datele cadastrului trebuie să cuprindă aspectele cantitative, calitative şi juridice privitoare la imobile, pentru ca informaţiile să poată servi:

organelor juridice şi proprietarilor, la înscrierea în registrele funciare, a drepturilor reale imobiliare;

organelor fiscale, în vederea stabilirii impozitelor şi taxelor; organelor centrale şi locale de statistică şi sinteză, institutelor de cercetare etc. Prin partea economică a cadastrului general, se stabileşte valoarea economică a

terenurilor şi construcţiilor, iar cunoaşterea ei este pe deplin justificată, deoarece: datele cadastrului stau la baza unor impozite şi taxe reale, echitabile, ce sunt

percepute de organele fiscale, de instanţele judecătoreşti, de către birourile notariale şi altele; informaţiile furnizate de cadastrul tehnic (de exemplu: suprafaţa, categoria de

folosinţă etc.), sunt insuficiente pentru calculul corect al acestor obligaţii; aprecierea calitativă a imobilelor, din punct de vedere economic, completează în

mod benefic aceste informaţii. Pentru a se putea stabili valoarea economică a terenurilor şi construcţiilor, trebuie: bonitarea cadastrală, respectiv culegerea unor informaţii suplimentare calitative ale

imobilelor şi exprimarea lor cantitativă printr-un punctaj, ce conduce la o notă de bonitare; estimaţiile cadastrale pentru terenurile agricole şi forestiere, ce urmăresc clasificarea

lor după capacitatea de producţie şi venitul net; evaluarea terenurilor şi a construcţiilor, pentru a deduce valoarea lor economică.

26

Rolul evaluărilor sau a „estimaţiilor cadastrale”, rezultă din faptul, că acestea permit să se stabilească:

expresia bănească a terenurilor şi construcţiilor, necesară la întocmirea unor acte, convenţii şi tranzacţii;

venitul net sau beneficiul, ca diferenţă între cheltuielile de realizare a producţiei agricole sau forestiere şi valoarea nou creată a produselor;

baza cea mai sigură pentru repartizarea impozitelor, a calculării despăgubirilor în cazul unor exproprieri, comasări etc.;

măsurile economico-financiare, respectiv intervenţiile statului privind impozitele progresive, creditele agricole, lucrările de îmbunătăţiri funciare, cercetare ştiinţifică, etc.

4.5.1 Bonitarea cadastrală a terenurilor agricole

În principiu, bonitarea cadastrală este o metodologie complexă de apreciere calitativă a terenurilor şi a construcţiilor din punct de vedere economic, devenind astfel, o etapă de bază a estimaţiilor cadastrale, respectiv a evaluării imobilelor, deoarece stabileşte:

– capacitatea de producţie a terenurilor agricole, exprimată prin notele de bonitare acordate după criterii obiective;

– valoarea producţiei şi venitul net cadastral, elemente deduse la rândul lor, pe baze ştiinţifice şi pe perioade mari de timp.

Deoarece capacitatea de producţie a terenurilor este determinată atât de factorii naturali, cât şi de cei antropici, bonitarea terenurilor agricole trebuie să reflecte condiţiile naturale, respectiv influenţa lucrărilor de îmbunătăţiri funciare şi a tehnologiilor specifice de ameliorare, care se evidenţiază prin potenţarea notelor de bonitare.

Nota de bonitare, în cazul terenurilor pentru condiţiile naturale, se stabileşte pentru condiţiile de sol, climă, relief, hidrografie şi hidrologice, drumuri şi distanţa de la locul de producţie şi până la piaţa sau depozitul cel mai apropiat.

Nota medie de bonitare a parcelei se calculează pe baza notelor de bonitare acordate subparcelelor, ca medie aritmetică simplă, în cazul subparcelelor cu suprafeţe egale sau ca medie aritmetică ponderată, în cazul celor a căror suprafeţe nu sunt egale. În final, notele medii de bonitare obţinute se înscriu în formulare de lucru şi în registrele cadastrale, la rubrici special rezervate, pentru fiecare parcelă sau corp de proprietate, căruia i s-a atribuit un număr cadastral.

Bonitarea terenurilor agricole, se finalizează pe baza întocmirii documentaţiei specifice acestor lucrări, care v-a cuprinde următoarele documente scrise şi desenate:

– tabele cu notele de bonitare pe teritorii ecologice omogene, pe proprietarii de teren şi pe parcele cadastrale;

– tabelul centralizator, ce conţine mărimea suprafeţei şi notele de bonitare pe categorii de folosinţă ale terenului şi pe proprietari;

– tabelele cu producţiile realizate în ultimii 5 ani; – fişele cu descrierea profilelor de sol analizate şi cu datele analitice; – harta solurilor şi a terenurilor agricole, cu amplasarea profilelor de sol analizate; – harta cadastrală cu delimitarea lucrărilor hidroameliorative existente; – planul cadastral de bază al teritoriului administrativ. De menţionat că, se vor folosi, în mod obligatoriu, studiile de cartare pedologică la

executarea lucrărilor de bonitare cadastrală a terenurilor agricole.

27

4.5.2 Clasele de calitate ale terenurilor agricole după gradul de fertilitate

Prin operaţiile de bonitare cadastrală, se stabileşte capacitatea de producţie a terenurilor, care se va exprima printr-o notă de bonitare, prin aplicarea anumitor corecţii, funcţie de condiţiile naturale. În baza acestor note medii de bonitare, terenurile agricole au fost clasificate în cinci clase de fertilitate (tabelul 4.5).

NOTELE DE BONITARE A CLASELOR DE CALITATE ALE

TERENURILOR AGRICOLE (Boş , 2003) Tabelul nr. 4.5

Clasa de calitate (de fertilitate)

Note de bonitare

Caracteristici

I 81 – 100 foarte bună II 61 – 80 bună III 41 – 60 mijlocie IV 21 – 40 slabă V 1 – 20 foarte slabă

4.5.3 Înregistrarea clasei de pretabilitate a solului şi a clasei de favorabilitate a

folosinţelor agricole

Pe baza studiilor pedologice de specialitate, se realizează încadrarea categoriilor de folosinţă a terenurilor agricole, în următoarele şase clase de pretabilitate:

Clasa 1: terenuri fără limitări sau restricţii; Clasa 2: terenuri cu limitări sau restricţii slabe; Clasa 3: terenuri cu limitări sau restricţii moderate; Clasa 4: terenuri cu limitări sau restricţii severe; Clasa 5: terenuri cu limitări sau restricţii foarte severe, corectate prin lucrări ameliorative; Clasa 6: terenuri cu limitări sau restricţii foarte severe, care nu pot fi modificate.

Observaţie: Clasa de pretabilitate se înregistrează la categoria de folosinţă, la care parcela cadastrală a fost identificată, la data efectuării măsurătorilor topo-cadastrale.

Pe baza studiilor de bonitare cadastrală a terenurilor agricole, se înregistrează în documentele cadastrale şi cele cinci clase de favorabilitate sau de calitate:

Clasa I: 81 – 100 puncte; Clasa II: 61 – 80 puncte; Clasa III: 41 – 60 puncte; Clasa IV: 21 – 40 puncte; Clasa V: 0 – 20 puncte.

În funcţie de clasa de pretabilitate şi cea de favorabilitate, ce a fost înregistrată la data efectuării măsurătorilor topo-cadastrale, în registrul cadastral al parcelelor, se realizează evaluarea calitativă a terenurilor agricole.

4.5.4 Evidenţa tehnică şi economică a parcelei cadastrale

În urma introducerii lucrărilor de cadastru general şi al sistemelor informaţionale pe domenii de activitate pe teritoriile administrative, se obţine baza de date cadastrale la nivelul fiecărei parcele, care cuprinde: date tehnice de bază ale parcelei cadastrale şi date tehnice de specialitate ale parcelei cadastrale.

28

4.5.5 Recepţia, administrarea şi întreţinerea lucrărilor de cadastru economic

Recepţia, administrarea şi întreţinerea lucrărilor de cadastru general şi al sistemelor informaţionale pe domenii de activitate, se efectuează de către Oficiile de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (OCPI), având datoria de stocare a datelor tehnice şi de specialitate ale fiecărei parcele, din cadrul teritoriilor administrative.

4.5.6 Evaluarea terenurilor şi a construcţiilor

Evaluarea terenurilor agricole în România

Noţiunea de venit net în agricultură, este utilizată la stabilirea eficienţei economice şi a profitului realizat pe baza producţiei.

Producţia anuală a venitului net cadastral (VN), stabilită pentru unitatea de suprafaţă a unui teren, în hectare, rezultă ca diferenţă dintre valoarea producţiei globale agricole (VPG) şi valoarea totală a cheltuielilor de producţie (VCP): VN = VPG – VCP.

Venitul pentru un punct mediu (VNC), se defineşte ca notă medie de bonitare şi rezultă în urma împărţirii valorii producţiei globale realizate pe o anumită suprafaţă (VPGC), la numărul total de puncte (NPC) al corpului de proprietate: VNC = VPGC / NPC.

Pentru calculul venitului net cadastral al unei anumite categorii de folosinţă (VNf), corespunzător pentru un punct mediu, se aplică o relaţie similară celei de la calculul venitului pentru un punct mediu: VNf = VPGf / NPf.

Se va stabili venitul net cadastral mediu la un hectar, atât pentru întregul corp de proprietate, ca produs dintre venitul pentru un punct mediu (VNC) şi numărul de puncte aferente unui hectar, cât şi pentru o parcelă de o anumită categorie de folosinţă, ca produs dintre venitul pe un punct al acestuia şi numărul de puncte aferent acelei categorii de folosinţă.

Evaluarea terenurilor pentru construcţii

Valoarea unitară a terenului (Vt) se calculează pe baza relaţiei:

Vt = Vb (1 + N), unde: Vb = 495 lei/m2 – valoarea de bază minimă rezultată din preţul de 5 lei/m2 şi perioada de concesionare de 99 ani;

(1 + N) – coeficientul de corecţie, în care N este suma notelor acordate diferitelor terenuri, sumă ce nu depăşeşte valoarea 9.

Potrivit Monitorului Oficial nr. 54/1992, valoarea totală a imobilului (VT) se stabileşte în funcţie de suprafaţa terenului (S) şi valoarea unitară (Vu): VT = S · Vu . Actualizarea acestei valori, se face apelând la „Indicii preţurilor de consum” publicaţi în „Buletinul statistic de preţuri” ale Comisiei Naţionale pentru Statistică, ce apare lunar.

Evaluarea construcţiilor

Stabilirea valorii construcţiilor, şi cu precădere a celor de locuit, se face pe baza unor acte normative, cum ar fi:

– Decretul de Stat nr. 93/1977, privind vânzarea locuinţelor din fondul locativ de stat; – Legea nr. 61/1990, privind vânzarea locuinţelor construite din fondurile statului; – Legea nr. 85/1992, privind vânzarea de locuinţe şi alte spaţii, construite din fondurile

statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat. Pentru o evaluare cât mai concretă şi mai completă, trebuie să se ţină cont de:

structura de rezistenţă, materialele folosite, finisarea, starea tehnică, tipul de încălzire, dotări, gradul de uzură şi alte corecţii.

29

4.6 Latura cadastrului juridic

Definirea laturii juridice a cadastrului, se poate face pe baza lucrărilor complexe executate în scopul identificării bunurilor imobile şi a proprietarilor, pentru a se putea realiza publicitatea imobiliară a acestora, prin înscrierea lor în documentele cadastrului general şi în cartea funciară. Potrivit Legii nr. 7/1996, bunul imobil este definit ca fiind parcela de teren precis delimitată, cu sau fără construcţii, care are un singur proprietar sau mai mulţi proprietari, în indiviziune sau în devălmăşie.

Conform Codului Civil, proprietatea este definită, ca fiind, dreptul pe care-l are o persoană de a dispune un bun, în exclusivitate sau în indiviziune, în limitele stabilite de lege.

Dreptul de proprietate este cel mai complet drept real existent asupra unui bun, pentru că conferă cele mai întinse prerogative, şi anume: posesia, folosinţa şi dispoziţia.

Principalele criterii de clasificare a dreptului de proprietate (Popia, 1998) sunt: A. După formă sau regim juridic: proprietatea publică şi proprietatea privată. B. După calitatea proprietarului: dreptul de proprietate aparţinând persoanelor

fizice şi dreptul de proprietate aparţinând persoanelor juridice. C. După numărul titularilor dreptului de proprietate: exclusivă, respectiv comună

pe cote părţi sau în indiviziune, şi în devălmăşie.

4.6.1 Raporturile juridice

Prin raport juridic, se înţelege orice raport social între persoane fizice sau juridice, reglementat şi apărat de norme juridice.

Prin conţinutul raportului juridic, se înţelege totalitatea drepturilor şi obligaţiilor care revin persoanelor între care există acest raport.

Cum obiectul cadastrului îl constituie bunurile imobile (terenuri şi construcţii), rezultă că latura juridică a cadastrului se referă numai la raporturile juridice care privesc aceste bunuri imobile. Ele se regăsesc în modul de administrare a bunurilor imobile.

Având în vedere formele de proprietate din ţara noastră, există următoarele moduri de administrare (cu codurile corespunzătoare): de stat (A); provizorie (F); particulară (P); mixtă (M); străină (S); în asociaţie (C); cult religios (R); concesionare (T); cooperaţie (L).

4.6.2 Publicitatea imobiliară

Publicitatea imobiliară, se defineşte ca un sistem de înregistrare într-un document public (Cartea funciară), a drepturilor pe care le au proprietarii şi posesorii asupra unor bunuri imobiliare, în vederea realizării opozabilităţii faţă de terţi. Acest sistem de evidenţă a bunurilor imobile cuprinde un ansamblu de tehnici juridice, menite de a da siguranţă actelor juridice, prin care s-au constituit, transmis, modificat sau stins drepturile reale imobiliare.

Obiectivele importante ale publicităţii imobiliare sunt: – asigurarea unei securităţi statice, prin apărarea drepturilor imobiliare ale

proprietarilor şi posesorilor înscrişi în registrele publice; – asigurarea unei securităţi dinamice, prin tranzacţii imobiliare bazate pe o situaţie

juridică a bunurilor imobile aflate în circuitul civil reală şi sigură; – garantarea înscrierii ipotecii în registrele publice, pentru siguranţa creditului; – permiterea instituţiilor abilitate de a avea control asupra schimbărilor materiale

şi/sau a situaţiei juridice a bunurilor imobile, datorită aplicării, în interesul întregii societăţi, a unor norme de sistematizare.

30

Totodată, prin Legea nr. 7/1996, se înfiinţează Instituţia tehnică a cadastrului, care să realizeze cadastrul general al ţării, şi Instituţia juridică a noilor cărţi funciare, care urmăreşte crearea unui sistem real, unic şi unitar de evidenţă juridică, la nivelul întregii ţări, cu drepturile reale imobiliare şi modificările lor (Adam I., 2000).

4.6.3 Cartea funciară şi organizarea ei

Cartea funciară este un document public, ce se întocmeşte, pentru fiecare bunului imobil, pe mai multe pagini, în funcţie de volumul de date tehnice, economice şi juridice. Situaţia juridică a fiecărui bun imobil, este redată prin înscrierea atât a drepturilor reale ale proprietarilor şi posesorilor asupra acestui bun imobil, cât şi a sarcinilor ce îl grevează, realizând astfel publicitatea imobiliară.

Din punct de vedere al organizării, titlu cărţii funciare este format din numărul cărţii funciare şi numele localităţii pe teritoriul căreia este situat bunul imobil. Cartea funciară este constituită din Partea I-a, denumită şi Foaia de avere sau Foaia imobilului; Partea II-a, denumită şi Foaia proprietăţii, şi Partea a III-a, numită şi Foaia de sarcini.

Toate cărţile funciare întocmite pentru fiecare bun imobil de pe teritoriul administrativ al fiecărei localităţi vor fi înregistrate în Registrul cadastral de publicitate imobiliară de către biroul de carte funciară, în a cărei rază de activitate sunt situate imobilele înscrise.

Până la finalizarea introducerii cadastrului pentru toate teritoriile administrative nu se poate face trecerea de la cărţile funciare, în care se fac înscrieri cu caracter nedefinitiv (provizoriu), la cărţile funciare, în care se fac înscrieri cu caracter definitiv, iar acestea vor exista, în continuare, împreună cu vechile sisteme de publicitate

Avantajele publicităţii reale, bazată pe cartea funciară, sunt: – ţinerea evidenţei pe bunuri imobile, considerate ca elemente fixe şi durabile în

timp, şi cu prezentarea istoricului lor; – să aibă la bază documentele cadastrale la localizarea amplasamentul, respectiv

măsurătorile topografice pentru date tehnice ale terenurilor şi imobilelor; – asigură, întotdeauna, o siguranţă maximă situaţiei juridice a bunului imobil înscris

în cartea funciară; – procedura de consultare este simplă, pentru orice persoană care face dovada

interesului pentru bunul imobil înscris; – înscrierile în cartea funciară au caracter probator şi constitutiv de drept.

4.6.4 Înscrierile în Cartea funciară

A. Intabularea sau înscrierea în Cartea funciară

Potrivit Codului civil „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege”. Numai în baza unor acte recunoscute de lege o persoană poate avea drepturi asupra unor bunuri.

Din punct de vedere al drepturilor civile ale persoanelor (Mihăilă, 1995), există: - drepturile absolute, se referă la obligaţia tuturor persoanelor de a nu încălca legea.

Din această categorie fac parte: drepturile personale nepatrimoniale (dreptul la nume, la integritatea personală, la onoare etc.), drepturile ce derivă din raporturile de familie, drepturile de autor şi inventator, dreptul de proprietate, respectiv celelalte drepturi reale;

- drepturile relative, se referă la obligaţia unor persoane de a da, de a săvârşi sau de a se abţine de al anumite acte sau fapte juridice.

31

După conţinutul economic al drepturilor (Mihăilă, 1995), avem: - drepturile patrimoniale, le oferă dreptul unor persoane de a face evaluarea bunurilor; - drepturile nepatrimoniale, se referă la persoană, şi se împart în drepturi reale, prin

care titularii lor le exercită direct asupra bunurilor, fără concursul altor persoane, şi drepturile reale imobiliare, care au caracter de titlu definitiv asupra bunului imobil, începând de la data înscrierii cererii, şi după caz pot fi modificate sau anulate de către titular. La rândul lor, drepturile reale imobiliare se împart în: principiale (de sine stătătoare), şi accesorii, care au rolul de garanţie reală asupra drepturilor imobiliare principale.

Drepturile reale imobiliare principale, denumite şi drepturi tabulare (Tămâioagă, 2005, Novac, 2006), sunt dreptul de proprietate, de superficie, de uzufruct, de uz şi abitaţie, de servitute, de administrare, de concesiune şi de folosinţă.

Drepturile reale imobiliare accesorii (Novac, 2006), sunt: ipoteca, privilegiul imobiliar general şi în unele situaţii privilegii imobiliare speciale.

Înscrierea acestor drepturi reale imobiliare principale şi accesorii în Cartea funciară se va face, fără o justificare ulterioară, de către juriştii de la birourile de Carte funciară, prin verificarea actului juridic în temeiul căruia se cere înscrierea.

B. Înscrierea provizorie sau intabularea condiţionată În această categorie intră şi înscrierea cu caracter nedefinitiv în Cartea funciară, care

se practică astăzi, până la realizarea cadastrului general pentru întreg teritoriu administrativ. Documentaţia cuprinde (Tămâioagă, 2005): cererea de înscriere; planul de încadrare în zonă; planul de amplasament şi delimitare; inventar cu coordonatele punctelor de sprijin; inventar cu coordonatele punctelor de pe limitele bunului imobil; descrierile topografice ale punctelor de sprijin; fişa bunului imobil şi memoriul tehnic justificativ.

C. Notarea Este înscrierea în Cartea funciară a drepturilor personale, faptelor sau raporturilor

juridice a unor persoane în legătură cu bunurile imobile, pentru informarea sau asigurarea opozabilităţii faţă de terţi. Notarea este permisă doar în cazurile prevăzute de lege.

4.6.5 Principiile după care se conduc cărţile funciare

Înscrisurile din Cărţile funciare pot fi conduse după principiul publicităţii integrale, materiale sau formale; legalităţii, oficialităţii, specialităţii, efectului constitutiv de drept, relativităţii, priorităţii, neutralităţii.

4.7 Sisteme Informaţionale Cadastrale pe domenii de activitate

Obiectivul Cadastrului general, constă în gestionarea fondului funciar al României, obţinut din datele tehnice reale şi corecte de la nivelul fiecărui teritoriu administrativ al judeţului. Din păcate, spre deosebire de majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, România nu dispune încă de un cadastru general al fondului funciar, care să conţină date esenţiale privind situaţia tehnică, economică şi juridică a proprietăţilor din domeniul public şi privat, la nivel de teritoriu administrativ.

Pe baza datelor primare a Cadastrului general, se pot realiza Sisteme Informaţionale Cadastrale pe domenii de activitate, cum ar fi: Sistemului Informaţional Agricol, compus din cinci subsisteme (Sistemul Informaţional agricol, Sistemul Informaţional al păşunilor, Sistemul Informaţional al fâneţelor, Sistemul Informaţional viticol şi Sistemul

32

Informaţional al livezilor); Sistemul Informaţional Forestier; Sistemul Informaţional al apelor şi Sistemul Informaţional imobiliar-edilitar (urban).

În componenţa Cadastrului general, se găsesc şi Sistemele Informaţionale Cadastrale a terenurilor cu destinaţie specială, grupate pe domenii de activitate: Sistemul Informaţional al transporturilor (căile ferate, drumurilor, reţelei de metrou, aeroporturile şi porturile), Sistemul Informaţional al monumentelor istorice, Sistemul Informaţional industrial (industriilor, petrolier, minier şi energetic), şi Sistemului Informaţional al terenurilor destinate apărării.

4.8 Strategiile de implementare a cadastrului general pentru teritoriul ţării noastre

În vederea realizării unui Cadastru general unitar şi omogen al ţării, ca şi a Sistemelor Informaţionale Geografice pe domenii de activitate, ANCPI, a stabilit următoarele strategii de implementare, până în anul 2030:

• Aplicarea în România a principiilor “Declaraţiei Cadastrului din Uniunea Europeană”, adoptată la Congresul de Cadastru din anul 2002 (Granada, Spania).

• Realizarea reţelei geodezice naţionale spaţiale de clasele A, B şi C, prin determinări GPS, asigurând cel puţin 3 puncte geodezice pe suprafaţa fiecărui teritoriu administrativ, care să servească lucrărilor de introducere a cadastrului.

• Integrarea reţelei geodezice naţionale GPS de clasa A, în sistemul european de referinţă ETRS '89.

• Integrarea reţelei geodezice de clasa B în Fondul Naţional Geodezic. • Dezvoltarea de către ANCPI a reţelei de staţii permanente GPS, asigurând o densitate

medie de 1 staţie / 2 000 km2. • Elaborarea atlasului de semne convenţionale, la nivel european, pentru cartografierea

digitală a hărţilor şi planurilor topografice şi cadastrale; • Standardizarea informaţiilor cu caracter geospaţial, prin adoptarea sistemelor de

referinţă europene şi a parametrilor şi funcţiilor de transformare între aceste sisteme. • Standardizarea înscrierilor în Cartea Funciară a bunurilor imobile şi a titlurilor de

drept a proprietarilor asupra imobilelor înscrise. • Asigurarea accesului on-line al utilizatorilor la baza de date existente la OCPI-uri. • Realizarea sistemului informatic de transfer a documentelor cadastrale, în format electronic. • Realizarea unui sistem de evaluare a valorii impozabile a imobilelor, în vederea justei

impozitări a proprietăţii imobiliare. • Privatizarea completă a lucrărilor de cadastru, cu excepţia celor privind obiective

care servesc siguranţei naţionale. • Realizarea cadastrului general şi a bazei de date cadastrale reale, inclusiv deschiderea

cărţilor funciare bazate pe datele acestui cadastru. • Cartarea şi bonitarea pedologică a terenuri agricole, pentru o impozitare a proprietăţii

cât mai corectă. • Realizarea sistemului informatic al cadastrului şi publicităţii imobiliare la nivelul

unităţilor administrativ-teritoriale şi asigurarea accesului la acest sistem pentru utilizatorii; • Actualizarea continuă a cadastrului general şi a sistemelor informaţionale geografice

specifice domeniilor de activitate, pentru a evita perimarea informaţiilor. Realizarea Sistemului Informaţional al cadastrului şi publicităţii imobiliare, la nivelul

unităţilor administrativ-teritoriale ale judeţelor şi al întregii ţări, va fi însoţită de lucrări de mentenanţă, întreţinere şi actualizare continuă, pentru evitarea perimării informaţiilor din bazele de date specifice.

33

Capitolul 5

OPERAŢIILE TEHNICE DE REALIZARE A BAZEI DE DATE A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL AL CADASTRULUI VITICOL

5.1 Dispoziţii generale

Sistemul Informaţional viticol, componentă a Sistemului Informaţional agricol, reprezintă sistemul unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică, economică şi juridică, prin care se realizează identificarea, înregistrarea, delimitarea şi reprezentarea pe hărţi şi planuri cadastrale a tuturor terenurilor din patrimoniul viticol naţional şi a celorlalte bunuri imobile aferente acestuia, indiferent de destinaţia lor şi de proprietari.

Conform Legii viei şi vinului nr. 67/1997, patrimoniul viticol naţional, se grupează teritorial în: regiuni viticole, podgorii, centre viticole şi plaiuri viticole.

5.2 Baza cartografică necesară în vederea realizării Sistemului Informaţional viticol

Reprezentarea pe hărţi şi planuri cadastrale a limitelor parcelelor şi a celorlalte bunuri imobile aferente sectorului viticol, se va face pe baza hărţilor topografice. Hărţile topografice s-au realizat pe baza reţelelor geodezice naţionale spaţiale, clasele A, B şi C, precum şi a reţelelor de îndesire şi de ridicare, D şi E.

Scările de reprezentare a parcelelor, pe hărţi şi planuri cadastrale, vor fi 1 : 1 000, 1 : 2 000 sau 1 : 5 000, şi se vor alege în funcţie de mărimea medie şi de numărul lor.

5.3 Delimitarea teritorială a arealelor viticole

Pentru a obţine un Sistem Informaţional viticol viabil, trebuie realizate lucrări tehnice prin care să se determine exact proprietăţile funciare viticole, în vederea reprezentării pe hărţi şi planuri cadastrale a acestora.

Proprietatea funciară viticolă poate fi compusă din una sau mai multe parcele şi să aparţină unuia sau mai multor proprietari. Parcela va avea o singură categorie de folosinţă. Limite parcelelor trebuie să fie bine definite şi vizibile în teren.

5.4 Identificarea şi înregistrarea categoriei de folosinţă a terenului

În categoria de folosinţă "vii", al cărei simbol este V, se încadrează terenurile plantate cu viţă de vie şi cele pregătite pentru plantare, aflate în arealele viticole.

Subcategoriile categoriei de folosinţă "viţă de vie" sunt: – terenurile din arealele viticole, pregătite pentru plantare (Vp); – plantaţii de viţă de vie roditoare (Vr); – plantaţii viticole abandonate (Vab) – plantaţii de portaltoi, coarde altoi şi butaşi (Vb); – şcoli de viţă de vie (Vs); – plantaţii de hamei (Vh).

34

La clasificare subcategoriei "plantaţiei de viţă de vie roditoare", se va ţine seama de:

a. vârsta plantaţiei: – tinere: 1 – 3 ani; – pe rod: 4 – 15 ani;

16 – 25 de ani; peste 25 de ani;

b. starea plantaţiei: – foarte bună; – bună; – proastă;

c. amplasamentul: – terenuri plane, neterasate; – terenuri terasate; – soluri nisipoase;

d. panta terenului: – orizontală şi foarte slab înclinată 0 – 5 %; – slab înclinată 5,1 – 10 %; – moderat înclinată 10,1 – 25 %; – puternic înclinată 25,1 – 50,0 %; – foarte puternic înclinată peste 50,0 %;

e. natura soiurilor de viţă cultivate: – viţe nobile altoite sau pe rădăcini proprii; – hibrizi direct producători;

f. amenajări de îmbunătăţiri funciare: – drenaj; – irigaţii: pe brazde;

prin aspersiune; prin picurare;

– amenajări antierozionale: benzi înierbate; canale de evacuare; terase.

În patrimoniul viticol naţional sunt incluse pe lângă plantaţiile de viţă de vie pe rod sau abandonate, plantaţiile de portaltoi, plantaţiile de hamei şi şcolile de viţă de vie, şi terenurile din arealele viticole, pregătite pentru plantare.

5.5 Înregistrarea clasei de calitate şi a clasei de producţie a terenurilor

Înregistrarea claselor de pretabilitate şi de calitate a terenurilor, sunt realizate de Oficiile de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, judeţene.

Încadrarea în 6 clase de pretabilitate a categoriilor de folosinţă agricolă, se face pe baza studiilor pedologice, iar în 5 clase de favorabilitate (calitate), pe baza punctelor de bonitare a solului.

În registrul cadastral al parcelelor, evaluarea calitativă şi cantitativă a terenurilor, se face, prin clasa de pretabilitate, notată de la 1 la 6, şi clasa de favorabilitate, notată de la I la V.

5.6 Evidenţa cadastrală a parcelei

Datele cadastrale ale parcelei sunt:

DATE DE BAZĂ: – numele/denumirea şi adresa/sediul deţinătorului parcelei (persoană fizică sau juridică) şi calitatea sub care o deţine;

– denumirea locului pe care se află parcela; – numărul cadastral; – suprafaţa în hectare şi metri pătraţi; calculul suprafeţelor se face analitic, din

coordonatele punctelor de frângere de pe contur. Constrângerea valorilor calculate ale suprafeţelor, se face conform Normelor tehnice pentru introducerea Cadastrului general.

35

DATE DE SPECIALITATE: – modul de exploatare a parcelei: ▪ directă;

▪ în arendă; – suprafaţa parcelei pe soi/soiuri (în hectare şi metri pătraţi);

– denumirea soiului/soiurilor; ▪ de masă;

– direcţia de producţie: ▪ vin: ● pentru consum curent;

● de calitate superioară; ● cu denumire de origine; ● distilat;

▪ mixtă; ▪ stafide; ▪ material săditor: ● butaşi portaltoi;

● coarde altoi sau butaşi; ● viţe altoite şi/sau nealtoite;

– caracteristici naturale: ▪ clasa de pretabilitate a solului (1– 6); ▪ clasa de favorabilitate (calitate) a solului (I – V);

▪ panta terenului:● orizontală şi foarte slab înclinată 0 – 5,0 %; ● slab înclinată 5,1 – 10,0 %; ● moderat înclinată 10,1 – 25,0 %; ● puternic înclinată 25,1 – 50,0 %; ● foarte puternic înclinată peste 50,0 %;

▪ expoziţia terenului: ● umbrită: N şi N – E; ● semiumbrită: E şi N – V ● însorită: S şi S – V; ● semiînsorită: V şi S – E;

▪ altitudine (faţă de nivelul mării) în metri; – irigare: tipul, norma de irigare şi de udare; – tipul de cultură: ▪ cultură pură;

▪ cultură asociată;

– portaltoiul (pentru viile altoite); – vârsta plantaţiei: ▪ tinere: 1 – 3 ani; ▪ pe rod: ● 4 – 15 ani;

● 16 – 25 de ani; ● peste 25 de ani;

– modul de conducere a butucilor de vie: ▪ formă joasă – clasică; ▪ formă semiînaltă; ▪ formă înaltă

– densitatea de plantare: ▪ distanţa între rânduri; ▪ distanţa între butuci pe rând;

– starea plantaţiei: ▪ foarte bună; ▪ bună; ▪ proastă.

5.7 Documentele finale ale Sistemului Informaţional viticol şi recepţia acestuia

Conform metodologiei de realizare a cadastrului general şi a sistemului de evidenţă cadastrală tehnică şi juridică, documentele finale ale Sistemului Informaţional viticol sunt: fişa cu datele cadastrale; registrul cadastral al parcelelor; indexul alfabetic şi domiciliul proprietarilor; registrul cadastral al proprietarilor; registrul bunurilor imobile; fişa centralizatoare a partidelor cadastrale pe proprietari şi pe categorii de folosinţă; planul cadastral.

Potrivit Normelor metodologice de realizare şi ţinere a Sistemului Informaţional viticol, recepţia lucrărilor se face de comisiile judeţene. Oficializarea încheierii lucrărilor se face în baza unui proces-verbal de recepţie, întocmit în 3 exemplare.

36

5.8 Administrarea şi întreţinerea lucrărilor Sistemului Informaţional viticol

Actualizarea periodică, a lucrărilor Sistemului Informaţional viticol, se realizează pentru întreaga suprafaţă o dată la 10 ani şi prin sondaj, o dată la 2 ani, numai pentru suprafeţele viticole cu soiuri de vin. Actualizarea şi stocarea datelor întră în atribuţiile oficiilor judeţene de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

5.9 Dispoziţii de aliniere la cerinţele Uniunii Europene

Conform legislaţiei Uniunii Europene, ţările membre, trebuie să înfiinţeze Registrul plantaţiilor viticole şi carnetul de viticultor şi să perceapă amenzi pentru cei care defrişează, înfiinţează sau extind plantaţii viticole ilegal, sau comercializează produse de vinificaţie îmbuteliate necorespunzător şi fără autorizaţie.

Producătorii agricoli vor trece în registrul plantaţiilor viticole datele de identificare a tarlalelor, parcelelor viticole şi suprafeţelor pe soiuri din fiecare parcelă, iar în carnetul de viticultor producţia şi modul de valorificare. La completarea registrului plantaţiilor viticole se va consulta baza de date a Cadastrului funciar general şi planurile cadastrale actualizate.

Până în 2013, Oficiul Naţional al Viei şi Vinului, împreună cu Oficiul Naţional al Denumirilor de Origine pentru Vinuri şi asociaţiile de producători, vor face publice soiurile de viţă de vie admise în cultură pentru fiecare regiune viticolă, podgorie, centru viticol şi direcţie de producţie.

5.10 Zonarea regiunilor viticole în România

În prezent, România deţine 37 de podgorii, împărţite în 123 de centre viticole, la care se adaugă 40 de centre viticole independente şi un număr foarte mare de plaiuri, situate în afara podgoriilor.

Potrivit particularităţilor privind condiţiile ecologice, soiurile cultivate, tehnologiile aplicate şi calitatea producţiilor obţinute, aceste habitate, dezvoltate pe regiuni vaste, se împart în 9 regiuni viticole (Oşlobeanu, 1991): I. Podişul Transilvaniei, II. Regiunea viticolă a Dealurilor Moldovei, III şi IV Regiunea viticolă a Dealurilor Munteniei şi Olteniei, V. Regiunea viticolă a Dealurilor Banatului, VI. Regiunea viticolă a Dealurilor Crişanei şi Maramureşului, VII. Regiunea viticola a Colinelor Dobrogei, VIII. Regiunea viticolă a Teraselor Dunării şi IX. Regiunea viticolă a nisipurilor şi a altor terenuri favorabile din sudul ţării.

5.11 Încadrarea plantaţiilor viticole Româneşti în zonarea viticolă a Uniunii Europene

În conformitate cu reglementările internaţionale şi legislaţia viti-vinicolă din România, vinul este băutura obţinută exclusiv prin fermentarea alcoolică, completă sau parţială a strugurilor proaspeţi, zdrobiţi sau nezdrobiţi, sau a mustului de struguri.

Potrivit reglementărilor Uniunii Europene teritoriile viticole au fost grupate pe zone viticole, notate cu A, B, C, funcţie de gradul lor de favorabilitate pentru cultura viţei de vie.

Teritoriile viticole, din punct de vedere al caracteristicile fizico-chimice ale vinurilor, au fost notate cu I, II şi III, iar al evaluării calităţii vinului, privind tăria alcoolică, ce poate fi pus în vânzare, cu a, b şi c ( Blouin, 2003).

Conform reglementărilor Uniunii Europene, plantaţiile viticole din România se găsesc în trei zone viticole, notate astfel: B, CIa şi CII (figura 5.1).

37

Figura 5.1 – Zonele viticole din România, delimitate conform normelor

Uniunii Europene (Cotea, 2006)

5.12 Degradarea plantaţiilor viticole

În ultimii ani, suprafeţele ocupate de plantaţiile viticole din România se diminuează simţitor, fiind într-un proces continuu de degradare. Acest proces se datorează întreţinerii necorespunzătoare a culturilor viticole deţinute de producători particulari şi de societăţi comerciale, şi a ritmului scăzut de înlocuire a plantaţiilor îmbătrânite cu altele tinere.

Dacă în 1990, suprafaţa patrimoniului viticol a României era de circa 235 mii hectare, după 20 ani, s-a redus cu circa 61 mii hectare (26 %). În unele situaţii, defrişarea culturilor viticole, s-a datorat procesului de extindere a zonei construibile a localităţilor, ca efect al aplicării Legii 18/1991.

În prezent, reabilitarea şi extinderea patrimoniului viticol se face prin: Acordarea, de către APIA, de bonuri valorice şi de subvenţii, deţinătorilor care au

înscris plantaţiile viticole, cultivate pe suprafeţe mai mari de 0,1 ha, în registrul plantaţiilor viticole. Ajutoarele, privind achiziţionarea de pesticide şi combaterea bolilor şi dăunătorilor, s-au acorda numai soiurilor nobile destinate obţinerii vinurilor cu denumire de origine.

După aderarea României la Uniunea Europeană au fost accesate fonduri SAPARD, pentru înfiinţarea, modernizarea şi extinderea plantaţiilor viticole, respectiv, pentru retehnologizarea capacităţii de vinificaţie şi comercializarea produselor viti-vinicole.

38

Producătorii produselor viti-vinicole urmează să beneficieze, prin Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, de subvenţii pentru distilarea, stocarea şi valorificarea vinului şi a mustului, şi de finanţări.

Potrivit negocierilor cu Uniunea Europeană, producătorii particulari şi societăţile comerciale, care deţin terenuri ocupate cu soiuri hibride (circa 30 mii hectare), au obligaţia, ca până la sfârşitul anului 2014, să le defrişeze sau să le înlocuiască cu soiuri nobile destinate obţinerii vinurilor cu denumire de origine.

5.13 Reforma sectorului de vinuri

Uniunea Europeană, prin politica de reformare, doreşte alinierea statelor membre la un anumit standard, din dorinţa îmbunătăţirii calităţii condiţiilor de trai şi de sănătate (Bingert, 2003). Procesul de reformă a Politicii Agricole Comune se referă, implicit, şi la sectorul de vinuri. Pentru România, această reformă a vinului este o oportunitate, deoarece prevede sporirea calităţii serviciilor organizaţiilor profesionale, alinierea la practicile oenologice internaţionale şi adaptarea politicii privind etichetarea produselor.

Tot prin reforma vinului vor exista şi riscuri pentru producătorii români de vinuri, deoarece începând din 2015, se vor aplica măsuri de interzicere a comercializării mustului destinat sucului din struguri, a distilării şi a stocării sub-produselor din vin.

Conform Uniunii Europene, România poate promova pe piaţa europeană soiuri de vin de calitate, precum Cadarca, Băbeasca neagră, Busuioaca de Bohotin, Feteasca albă, Feteasca neagră, Feteasca regală, Frâncuşa, Grasa, Tămâioasa românească etc., provenite din anumite zone viticole. Doar vinurile provenite din soiuri de viţă de vie admise în cultură vor beneficia de protecţia IG (indicarea zonei geografice de unde provine denumirea de origine a soiului de viţă de vie). Totodată, se impune crearea şi promovarea vinurilor româneşti, pentru valorificarea potenţialului viticol pe pieţele din Europa, Asia sau Rusia.

39

Capitolul 6

REALIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL CADASTRAL VITICOL DIN ZONA LIMITROFĂ A MUNICIPIULUI IAŞI – STUDIU DE CAZ

6.1 Întocmirea planului cadastral sub formă digitală şi realizarea bazei de date a

cadastrului agricol

6.1.1 Date introductive

Conform registrelor cadastrale deţinute de Primăria Municipiului Iaşi, în 1989, suprafaţa intravilanului Municipiului Iaşi era de 3679 ha, ca apoi, teritoriul Municipiului Iaşi să fie modificat, în următoarele etape (figura 6.1):

- în 2005, suprafaţa totală a Municipiului Iaşi era înscrisă cu 9 366 ha, în urma unor modificări privind limita extravilanului şi a intravilanului;

- în 2007, intravilanul Municipiului Iaşi s-a extins cu 2382 ha, prin crearea a 18 zone de extindere, notate cu litere de la A la S;

- până în 2010, zona construibilă a intravilanului Municipiului Iaşi s-a mărit cu încă 248 ha, prin aprobarea a 37 de planuri urbanistice zonele;

- în 2010, suprafaţa intravilanului extins a Municipiului Iaşi a ajuns la 6309 ha, iar suprafaţa extravilanului la 3057 ha, dispersată în 14 zone.

Figura 6.1 – Harta zonelor intravilanului şi extravilanului Municipiului Iaşi

40

Prin includerea zonelor de extindere şi a PUZ-urilor în intravilanul vechi, gradul de ocupare a ajuns la 67,36 % în 2010, faţă de 39,28 % în 1989.

În urma realizării delimitării cadastrale, au fost materializate pe teren peste 200 de puncte de hotar, notate cu R1, R2, ..., fiind determinate prin coordonate rectangulare plane Stereografică 1970 şi prin cotele în sistemul de referinţă MAREA NEAGRĂ-1975.

Reţeaua geodezică a teritoriului Municipiului Iaşi a fost determinată prin tehnologie GPS şi cuprinde 84 de puncte principale, notate cu I 1, I 2, ..., materializate pe teren şi determinate prin coordonate X, Y, Z.

Îndesirea reţelei geodezice cu până la aproximativ 5 000 de puncte, care să asigure densitatea necesară pentru executarea măsurătorilor topo-cadastrale de detaliu, s-a făcut prin reţele poligonometrice. Totodată, se are în vedere definitivarea bazei de date tehnice şi de specialitate, la nivel de parcelă. Teritoriul municipiului Iaşi se încadrează în reprezentările cartografice, pe 103 foi de plan, la scara 1 : 2 000 şi pe 347 foi de plan, la scara 1 : 1 000.

În prezent, Primăria Municipiul Iaşi, dispune de un plan cadastral digital, obţinut pe baza aerofotografierii efectuate pe 19.05.2006 de o aeronavă dotată cu o cameră digitală Leica Geosystems. Pentru obţinerea unui ortofotoplan, cu o rezoluţie echivalentă scării 1 : 500, zborul s-a realizat la o înălţime cuprinsă între 1250 şi 1300 m. Pentru ca produsul să asigură toate cerinţele grafice privind activitatea de cadastru, ortofotoplanul a trecut prin operaţiile specifice procesului de ortofotorectificare, pentru a se aduce coordonatele plane X, Y în sistemul de proiecţie Stereografic 1970, ţinându-se seama de parametrii de deformare specifici zonei, şi coordonatele altimetrice (Z) în Sistem de Referinţă Marea Neagră 1975.

Planul cadastral digital restituit la scara 1 : 500, în sistemul de proiecţie Stereografic 1970, realizat prin vectorizarea ortofotoplanului, trebuie să conţină toate elementele necesare lucrărilor cadastrale, şi anume: punctele reţelei geodezice de sprijin şi de ridicare; reţeaua de căi ferate şi de drumuri; reţeaua hidrografică; elemente de identificare unităţilor teritorial-administrative; limitele teritoriilor administrative, a corpurilor de proprietate şi a construcţiilor; categoriile de folosinţă; adresa imobilelor din intravilan etc.

Studiul de caz, îl constituie unitatea viticolă SC Vinifruct Copou SA Iaşi, în suprafaţă de 111 ha, situată pe Dealul Patrici, din partea de nord-vest a oraşului Iaşi, între Strada Viticultori, la nord, Staţiunea Didactică Ferma Adamachi Iaşi, la nord-est, vechea zonă construibilă a Iaşului, la est, sud şi sud-vest, comuna Valea Lupului, la sud-vest şi proprietăţile particulare, la vest şi nord-vest (figura 6.2).

Unitatea viticolă s-a înfiinţat prin privatizarea IAS-ului Copou, în anul 2004, de către Asociaţia Salariaţilor. În momentul preluării unităţii viticole de către societatea comercială, aceasta mai deţinea doar 18 ha de viţă de vie, deoarece restul de 66 ha au fost retrocedate, în decurs de peste 10 ani, foştilor proprietari, prin reconstituirea dreptului de proprietate pe baza Legii 18/1991. Datorită preluării contractelor de arendă încheiate de IAS Copou Iaşi cu cei 51 de proprietari, pentru o suprafaţă de circa 66 ha, societatea comercială a reuşit să-şi desfăşoare activitatea pe fostul amplasament al IAS Copou Iaşi, până în 2008, când această zonă a fost inclusă în intravilanul Municipiului Iaşi. Începând din 2008 şi până în prezent, societatea, îşi desfăşoară activitatea doar pe cale 18 ha de vie pe care le deţinea prin cumpărare de către salariaţii ei, deoarece proprietarii terenurilor au reziliat contractele de arendă.

Obiectivele principale pentru această unitate viticolă, constau în realizarea bazei de date a cadastrului agricol prin consultarea documentaţiei de Carte Funciară, executată în 2004, şi a documentaţiilor ulterioare de dezmembrare, avizate de OCPI Iaşi, întocmirea planului de amplasament şi delimitare cadastrală la scara 1 : 5 000 şi lucrări de reambulare până în anul 2010, pentru actualizarea situaţiei din punct de vedere cadastral.

41

Figura 6.2 – Schiţa vecinătăţilor şi a limitelor la unitatea viticolă

Ca documentaţie cartografică, existentă pentru zona de studiu, s-a folosit planul

topografic la scara 1 : 10 000, imprimat de către IGFCOT în anul 1989, unde relieful este redat prin curbe de nivel, cu echidistanţa normală de 2,5 m şi ortofotoplanul, din 2005.

6.1.2 Încadrarea cartografică a unităţii viticole pe trapezele de ridicare în plan

Prin suprapunerea caroiajului cartografic al trapezelor de ridicare în plan peste limitele unităţii viticole, s-a obţinut încadrarea după nomenclatura trapezelor (tabelul 6.1).

ÎNCADRAREA CARTOGRAFICĂ PE TRAPEZELE DE RIDICARE ÎN PLAN

LA SCĂRILE 1 : 10 000; 1 : 5 000; 1 : 2 000 ŞI 1 : 1 000 A UNITĂŢII VITICOLE Tabelul 6.1

Denumirea unităţii

Scara de reprezentare

Nr. trapeze

Nomenclatura trapezului

1 : 10 000 1 L-35-32-A-c-3 (Iaşi) 1 : 5 000 2 L-35-32-A-c-3-II L-35-32-A-c-3-IV

L-35-32-A-c-3-II-3 L-35-32-A-c-3-IV-1 1 : 2 000 4 L-35-32-A-c-3-II-4 L-35-32-A-c-3-IV-2 L-35-32-A-c-3-II-3-a L-35-32-A-c-3-IV-1-a L-35-32-A-c-3-II-3-b L-35-32-A-c-3-IV-1-b L-35-32-A-c-3-II-3-c L-35-32-A-c-3-IV-1-d L-35-32-A-c-3-II-3-d L-35-32-A-c-3-IV-2-a

S.C. Vinifruct Copou S.A. Iaşi 1 : 1 000 10

L-35-32-A-c-3-II-4-c L-35-32-A-c-3-IV-2-c

42

6.1.3 Calculul, prelucrarea şi verificarea ridicărilor topo-cadastrale necesare întocmirii documentaţiei de Carte Funciară şi a planului de situaţie la SC Vinifruct Copou SA Iaşi

În scopul obţinerii numărului cadastral provizoriu al corpului de proprietate şi al înscrierii acestuia în Cartea Funciară a municipiului Iaşi, cu caracter nedefinitiv, s-a întocmit documentaţia de Carte Funciară, pentru unitatea viticolă în anul 2004.

Ridicarea topografică a fost efectuată cu ajutorul staţiei totale TC 705, de Leica Geosystems, cu eroarea standard a unei direcţii de 15cc şi precizia de măsurare a distanţelor de 2 mm ± 2ppm (Huţanu, 2010 şi 2011).

Prin staţionarea cu staţia totală pe Borna Cimitirul Evreesc (Borna Dealul Patrici), s-a verificat poziţia planimetrică, pe baza intersecţiei înapoi (figura 6.4), prin vizarea celor 7 puncte geodezice de ordinul V (notate cu 1000, …, 1006), vizibile din această bornă de ordinul IV. Datorită dispunerii punctelor geodezice de ordinul V în 3 cadrane, retrointersecţia, efectuată de programul de prelucrare TopoSys, este semiriguroasă şi eroarea medie de poziţionare în plan a bornei este de ± 4,9 cm.

În cele ce urmează, se prezintă în Anexa 1, modul de calcul al coordonatelor punctului redeterminat (2000), ca primă etapă de prelucrare a datelor prin programul propus, şi determinarea noilor puncte 201 şi 225.

Figura 6.4 - Schiţa vizelor de redeterminare a punctului geodezic de ordinul IV, Borna Cimitirul Evreesc, prin retrointersecţie şi determinarea punctelor noi 201 şi 225 Executarea măsurătorilor pentru determinarea punctelor de pe conturul corpului de

proprietate şi a detaliilor parcelelor componente, s-a efectuat, prin metoda drumuirii sprijinite la ambele capete. Drumuirea cuprinde un număr total de 22 de staţii, sprijinindu-se pe o bornă de hotar R 31, notată cu 2002, respectiv o bornă GPS din reţeaua principală a Iaşului I 84, notată cu 2004, cu posibilitate de vizare către borna de hotar R 30, notată cu 2001, şi către borna GPS I 83, notată cu 2003 (figura 6.5).

Din Anexa 3, unde este prezentat modul de calcul şi de compensare a drumuirii sprijinită pe punctele fixe R 31 şi I 84, în funcţie de distanţă, rezultă că drumuirea are lungimea totală de L = 4031,718 m, eroarea de neînchidere pe direcţii eβ = – 0g,06c85cc, erorile de neînchidere pe axe ex = 0,217 m, ey = 0,164 m şi ez = 0,247 m, erorile medii ale direcţiilor de 14cc,3, ale distanţelor reduse la orizont de ± 1,5 cm şi ale diferenţelor de nivel de ± 1,7 cm.

43

Figura 6.5 – Schiţa drumuirii sprijinite pe punctele R 31 şi I 84

În final, după etapa de compensare a drumuirii, prin varianta de calcul „Radiere

automată”, din cadrul programului de prelucrare, este dat ca exemplu, în Anexa 4, numai calculul coordonatelor rectangulare absolute ale punctelor de drumuire şi ale punctelor de hotar de pe conturul corpului de proprietate.

6.1.4 Întocmirea planului de amplasament şi delimitare cadastrală pentru unitatea viticolă

6.1.4.1 Metodele de întocmire a planurilor topo-cadastrale

În procesul automatizat de întocmire şi redactare a originalelor de teren, s-au utilizat rezultatele măsurătorilor efectuate cu staţia totală şi prin folosirea programului AutoCAD care realizează reprezentarea planului sub formă digitală, şi apoi, în funcţie de cerinţele utilizatorului, sub formă digitală sau analogică. Pentru reliefului terenului prin metoda curbelor de nivel, s-a utilizat programul Surface Mapping System.

6.1.4.2 Scopul întocmirii planului de amplasament şi delimitare

Planurile de amplasament şi delimitare a corpurilor de proprietate, s-au întocmit în vederea realizării următoarelor obiective:

Înscrierea cu caracter nedefinitiv în Cartea Funciară a actelor şi a faptelor juridice privind terenurile şi construcţiile, situate pe o unitate administrativ-teritorială, pentru care nu s-au definitivat documentele cadastrului general.

Soluţionarea contestaţiilor cu privire la corectitudinea şi exactitatea datelor referitoare la un corp de proprietate.

După finalizarea lucrărilor de introducere a cadastrului general într-o unitate administrativ-teritorială, pentru elaborarea documentaţiilor topo-cadastrale necesare realizării, solicitate de administraţia publică locală, pentru emiterea avizelor, certificatelor şi autorizaţiilor legale, precum şi pentru soluţionarea aspectelor legate de constituire sau reconstituire.

44

6.1.4.3 Raportarea şi reprezentarea elementelor de conţinut ale planului de amplasament în sistem automatizat

Efectuarea ridicărilor topografice utilizând staţiile totale, dau posibilitatea realizării reprezentărilor grafice a suprafeţei măsurate, utilizând calculatorul electronic.

Planul de situaţie realizat pe ecranul monitorului, se transpune cu ajutorul plotterului pe un suport deformabil.

6.1.4.4 Conţinutul documentaţiei tehnice a executării planurilor de amplasament

Pe baza măsurătorilor topografice, realizate în anul 2004, pentru unitatea viticolă SC Vinifruct Copou SA Iaşi, a rezultat planul cadastral de amplasament şi delimitare, în sistemul de proiecţie Stereografică 1970 (PLANŞA 1), şi situaţia cadastrală din tabelul 6.5.

SITUAŢIA CATEGORIILOR DE FOLOSINŢĂ ŞI A PARCELELOR CADASTRALE,

CORESPUNZĂTOR ANULUI 2004, PENTRU UNITATEA VITICOLĂ SC VINIFRUCT COPOU SA IAŞI Tabelul 6.5

Suprafaţa parcelelor Nr. crt.

Categoria de folosinţă a terenului

Nr. parcele ha %

1 Arabil (A) 21 10,0699 10,282 Păşuni (P) 5 0,6828 0,703 Fâneţe (F) 7 2,9216 2,984 Vii nobile (VN) 97 83,9481 85,675 Livezi (L) 1 0,3641 0,37

TOTAL AGRICOL 131 97,9865 100,006 Păduri (PD) 4 0,8941 6,847 Terenuri cu ape (H)

Lacuri şi bălţi naturale (HB) Canale (HC)

1 2

0,2511 0,0250

1,920,19

8 Drumuri de exploatare (DE) 126 9,9766 76,329 Curţi şi construcţii (CC) 8 1,9251 14,73

TOTAL NEAGRICOL 141 13,0719 100,00TOTAL GENERAL PE UNITATEA VITICOLĂ 272 111,0584 –

Unitatea viticolă se încadrează în trei categorii de pantă ale terenului (Moţoc, 1963),

(tabelul 6.7 şi PLANŞA 2 – Cartograma pantelor). DISTRIBUŢIA PARCELELOR PE FOLOSINŢE AGRICOLE ÎN FUNCŢIE

DE PANTA MEDIE A PARCELEI, PENTRU UNITATEA VITICOLĂ SC VINIFRUCT COPOU SA IAŞI Tabelul 6.7

Panta medie a parcelor, în % 0,0 – 5,0 5,1 – 10,0 10,1 – 25,0

TOTAL FOLOSINŢĂ AGRICOLĂ Nr.

crt.

Categoria de folosinţă a terenului Nr.

parcele ha Nr. parcele ha Nr.

parcele ha Nr. parcele ha %

1 Arabil (A) – – 5 1,03 16 9,04 21 10,07 10,282 Păşuni (P) 2 0,06 1 0,25 2 0,37 5 0,68 0,703 Fâneţe (F) – – 1 0,03 6 2,89 7 2,92 2,984 Vii nobile (VN) 8 7,29 35 34,15 54 42,51 97 83,95 85,675 Livezi (L) – – – – 1 0,37 1 0,37 0,37

TOTAL 10 7,35 42 35,46 79 55,18 131 97,99 100,00

45

S-a adoptat, ca măsură antierozională, pentru cele 54 de parcele cultivate cu viţă nobilă, aflată pe teren moderat înclinat, plantarea rândurilor de viţă de vie paralel cu direcţia generală a curbelor de nivel, pentru a aplica lucrările de întreţinere a plantaţiei pe aceeaşi direcţie.

6.1.5 Utilizarea de către Uniunea Europeană a Sistemului Informaţional agricol în

sprijinul agricultorilor din România

O condiţie esenţială pe care statul român trebuie să o îndeplinească, pentru a putea absorbi fondurile europene, este crearea unui sistem care să asigure administrarea şi controlul riguros al cererilor de plată ale fermierilor (IACS), de către APIA.

APIA, prin IACS, şi-a stabilit propriile zone de control, denumite blocuri fizice, obţinute prin digitizarea ortofotoplanului, pentru a le compara cu suma suprafeţelor parcelelor declarate de fermieri în cererile de plată. Fiecărui bloc fizic i s-a atribuit un cod de căutare, format din cod SIRUTA al unităţii administrative şi numărul blocului fizic (figura 6.7 şi 6.8).

Figura 6.7 – Distribuţia blocurilor fizice din zona unităţii viticole

Figura 6.8 – Datele de bază primare ale blocului fizic cu codul 95060-112

46

Această bază de date de la APIA, cu acces pentru utilizatori doar în sistem „on-line” (APIA - http://lpis.apia.org.ro), a fost elaborată prin finanţare provenită din Fondul Agricol European de Dezvoltare Rurală (FEADR) şi face parte din strategia de dezvoltare rurală din cadrul „Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală 2007-2013”.

6.1.6 Exploatarea şi întreţinerea cadastrului viticol al SC Vinifruct Copou SA Iaşi

Plantaţiile viticole, ce aparţineau SC Vinifruct Copou SA Iaşi, au fost înfiinţate, în perioada 1968 - 1977, pe baza unui proiect unitar, pe suprafaţa unui trup de 111 ha, amplasat pe Dealul Patrici, în partea de nord-vest a extravilanului Municipiului Iaşi (figura 6.9). În principal, această plantaţie, era alcătuită din soiuri de viţă de vie, pentru producerea vinurilor albe, iar în subsidiar, şi a vinurilor roşii (tabelul 6.10). În scopul valorificării potenţialului, pe care îl dispunea arealul din vecinătatea Iaşului, s-a înfiinţat o unitate viticolă care să producă vinuri cu denumire de origine, specifice podgoriilor din partea de est şi nord-est a României.

Figura 6.9 – Amplasarea soiurilor de viţă de vie pe tarlale de lucru,

pentru vinuri albe şi roşii

47

GRADUL D OCUPARE A SOIURILOR DE VIŢĂ DE VIE DOMINANTE PENTRU UNITATEA VITICOLĂ SC VINIFRUCT COPOU SA IAŞI

Tabelul 6.10 Nr. crt.

Soiuri de viţă de vie dominante

Suprafaţa ocupată (ha)

Procentul de ocupare (%)

Soiuri producătoare de vinuri albe 1 Aligoté 34,2272 40,77 2 Fetească regală 11,6785 13,91 3 Fetească albă 9,0663 10,80 4 Chasselas 8,9654 10,68 5 Riesling italian 6,4739 7,71 6 Muscat Ottonel 6,1881 7,37

Soiuri producătoare de vinuri roşii 7 Cabernet 7,3487 8,75

TOTAL – 83,9481 100,00

Dacă iniţial, în funcţie de condiţiile de relief, a fost proiectată şi înfiinţată o unitate viticolă, după anul 1990 situaţia parcelelor, din punct de vedere cadastral, a început treptat să se schimbe datorită punerii în posesie foştilor proprietari, prin Legea 18/1991, a dezmembră-mintelor, includerii în intravilan, înstrăinării parcelelor prin tranzacţii notariale, schimbării categoriei de folosinţă, condiţiilor impuse de Legea 50/1991 etc., (figura 6.10).

Figura 6.10 – Schema cu modificările, ce s-au produs, între 1990 – 2010, privind proprietatea, exploatarea şi întreţinerea plantaţiilor

viticole de la SC Vinifruct Copou SA Iaşi Ca în orice domeniu de activitate, buna desfăşurare depinde de calitatea cooperării şi

colaborării dintre instituţia oficiului de cadastru şi cea a publicităţii imobiliare, în transmiterea reciprocă a datelor şi a documentelor ce au suferit modificări. La fel de importante, sunt şi faptele juridice înscrise în cărţile funciare, care generează modificări în conţinutul documentelor cadastrale, deoarece trebuie să se ţină cont la întreţinerea cadastrului general. O atenţie deosebită trebuie acordată şi mijloacelor de informare reciprocă în flux continuu, între cele două instituţii, pentru a se obţine date de ieşire corecte pentru orice imobil sau proprietar.

48

6.1.7 Întocmirea fişei corpului de proprietate

Conform Normelor metodologice de realizare şi întreţinere a cadastrului viticol, aprobate cu Ordinul nr. 34/2000 al Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi publicate în Monitorul Oficial nr. 212/2000, fişa cadastrală a unei parcele trebuie să cuprindă următoarele date de bază şi de specialitate (tabelul 6.11), (Moca, 2001, 2002, 2009 şi Huţanu, 2010):

FIŞA BUNULUI IMOBIL VITICOL Tabelul 6.11

Judeţul: IAŞI Unitatea administrativă: IAŞI Cod SIRUTA: 95060 Cod intravilan / extravilan: 2

Nomenclatura: L-35-32-A-c-3-IV-1-b Nr. tarla: T 63 Nr. parcelă cadastrală: VN 2483 Nr. carte funciară: 13263/2004

Schiţa bunului imobil Inventar de coordonate şi suprafaţa Coordonate în sistemul de proiecţie

Stereografic 1970 Nr. pct.

X (m) Y (m) 582 635039,738 692720,834 583 635122,058 692813,525 587 635034,041 692895,349 588 634931,204 692776,806

SUPRAFAŢA (mp) 16758

A. DATE DE BAZĂ REFERITOARE LA TERENUL VITICOL Categoria

de folosinţă Subcategoria de folosinţă

Cod grupă destinaţie Clasa de calitate

Zona în cadrul teritoriului

Viţă de vie (V)

Plantaţii de viţă de vie nobilă (VN)

Terenuri cu destinaţie agricolă (TDA)

80 de puncte Dealul Patrici

B. DATE DE BAZĂ REFERITOARE LA PROPRIETAR Numele / denumirea proprietarului S.C. Vinifruct Copou S.A. Iaşi Domiciliu / Sediul proprietarului Str. Viticultori nr. 5, Iaşi Cod grupă de proprietari DP – domeniul privat Modul de deţinere a terenului exclusiv

C. DATE DE SPECIALITATE REFERITOARE LA EVIDENŢA CADASTRALĂ A BUNULUI IMOBIL

Tipul de sol Cernoziom cambic Clasa de pretabilitate Terenuri cu restricţii slabe Clasa de favorabilitate 61 – 80 puncte de bonitare cadastrală Pante medie a parcelei 16,85 % (slab – moderat înclinat) Altitudinea medie a parcelei 110,1 m – sistem de referinţă Marea Neagră 1975 Expoziţia versantului Semiumbrită (Nord – Est şi Est)

Amenajări antierozionale Rândurile de viţe sunt trasate pe direcţia generală a

curbelor de nivel Tipul de cultură Cultură pură Denumirea soiului şi suprafaţa Aligoté = 16836 mp Portaltoiul / soiuri Berlandieri x Riparia Kober / Aligoté Modul de conducere a butucilor Semiînaltă Distanţe de plantare 2,20 m x 1,20 m Gradul actual de ocupare 3711 butuci (58,20 %) Vârsta actuală a plantaţiei 35 ani Starea actuală a plantaţiei satisfăcătoare

49

6.1.8 Reambularea planului de amplasament şi delimitare cadastrală şi a situaţiei cadastrale pentru unitatea viticolă (1989 – 2010)

Conform planului cadastral iniţial din 1989 (figura 6.11), pentru cele 111 ha aflate în administrarea şi exploatarea IAS Copou, se prezintă în tabelul 6.12, următoarea situaţie cadastrală a parcelelor:

SITUAŢIA CADASTRALĂ DIN 1989 A PARCELELOR UNITĂŢII VITICOLE PE CATEGORII DE FOLOSINŢĂ ALE TERENULUI

Tabelul 6.12 Suprafaţa parcelelor Nr.

crt. Categoria de

folosinţă a terenului Nr.

parcele ha % 1 Arabil (A) 20 6,0107 5,41 2 Păşuni (P) 5 0,6828 0,61 3 Fâneţe (F) 7 2,9216 2,63 4 Vii nobile (VN) 67 88,7598 79,92 5 Livezi (L) 1 0,3641 0,33 6 Păduri (PD) 4 0,8941 0,81 7 Lacuri şi bălţi naturale (HB) 1 0,2511 0,23 8 Canale (HC) 2 0,0250 0,02 9 Drumuri de exploatare (DE) 77 9,2241 8,31 10 Curţi şi construcţii (CC) 8 1,9251 1,73

TOTAL UNITATE VITICOLĂ 192 111,0584 100,00

Faţă de situaţia cadastrală iniţială, la nivelul anului 1989, reambularea planului de amplasament şi delimitare cadastrală a cuprins următoarele etape (Huţanu, 2011):

Etapa I-a de actualizare a datelor cadastrale (1989 – 2004)

Pe baza măsurătorilor topografice din anul 2004, s-au pus în evidenţă schimbările produse prin aplicarea Legii 18/1991, pentru cele 111 ha rămase în administrarea şi exploatarea IAS Copou, care ulterior a devenit SC Vinifruct Copou SA Iaşi, iar situaţia cadastrală a parcelelor este prezentată în PLANŞA 1 şi în tabelul 6.13.

SITUAŢIA CADASTRALĂ A PARCELELOR UNITĂŢII VITICOLE, PE CATEGORII DE FOLOSINŢĂ ALE TERENULUI, ÎN PERIOADA 1989 – 2004

Tabelul 6.13 Suprafaţa parcelelor Nr.

crt. Categoria de

folosinţă a terenului Nr.

parcele ha % 1 Arabil (A) 21 10,0698 9,07 2 Păşuni (P) 5 0,6828 0,61 3 Fâneţe (F) 7 2,9216 2,63 4 Vii nobile (VN) 97 83,9482 75,59 5 Livezi (L) 1 0,3641 0,33 6 Păduri (PD) 4 0,8941 0,81 7 Lacuri şi bălţi naturale (HB) 1 0,2511 0,23 8 Canale (HC) 2 0,0250 0,02 9 Drumuri de exploatare (DE) 126 9,9766 8,98 10 Curţi şi construcţii (CC) 8 1,9251 1,73 TOTAL UNITATE VITICOLĂ 272 111,0584 100,00

50

Etapa a II-a de actualizare a datelor cadastrale (2004 – 2008)

Datorită actualizării în 2008 a datelor cadastrale a parcelelor (tabelul 6.14), pe baza dezmembrărilor înregistrate la OCPI Iaşi. Dacă până în 2007, cât unitatea viticolă a fost în extravilanul Municipiului Iaşi, prin fragmentare, numărul parcelelor a crescut cu 45 % (86 parcele), din primul an de includere în zona construibilă, prin fragmentare, numărul parcelelor a crescut cu 57,60 % (111 parcele).

SITUAŢIA CADASTRALĂ A PARCELELOR UNITĂŢII VITICOLE, PE CATEGORII

DE FOLOSINŢĂ ALE TERENULUI, ÎN PERIOADA 2004 – 2008 Tabelul 6.14

Suprafaţa parcelelor Nr. crt.

Categoria de folosinţă a terenului

Nr. parcele ha %

1 Arabil (A) 21 10,0698 9,07 2 Păşuni (P) 5 0,6828 0,60 3 Fâneţe (F) 7 2,9216 2,63 4 Vii nobile (VN) 209 83,6351 75,31 5 Livezi (L) 1 0,3641 0,33 6 Păduri (PD) 4 0,8941 0,81 7 Lacuri şi bălţi naturale (HB) 1 0,2511 0,23 8 Canale (HC) 2 0,0250 0,02 9 Drumuri de exploatare (DE) 131 10,2897 9,27 10 Curţi şi construcţii (CC) 8 1,9251 1,73

TOTAL UNITATE VITICOLĂ 389 111,0584 100,00 Etapa a III-a de actualizare a datelor cadastrale (2008 – 2010)

La ultima etapă de actualizare a datelor cadastrale, obţinută pe baza Cadastrului tehnic general realizat pentru zona de nord-vest a Municipiului Iaşi, una din modificările constă în apariţia a trei noi categorii de folosinţă (tabelul 6.16).

SITUAŢIA CADASTRALĂ A PARCELELOR UNITĂŢII VITICOLE, PE CATEGORII DE FOLOSINŢĂ ALE TERENULUI, ÎN PERIOADA 2008 – 2010

Tabelul 6.16 Suprafaţa parcelelor Nr.

crt. Categoria de

folosinţă a terenului Nr.

parcele ha % 1 Arabil (A) 43 4,5629 4,11 2 Păşuni (P) 5 0,7037 0,63 3 Fâneţe (F) 14 2,1013 1,89 4 Vii nobile (VN) 323 87,0417 78,44 5 Livezi (L) 4 0,7001 0,63 6 Păduri (PD) 3 0,3175 0,29 7 Tufărişuri şi mărăcinişuri (PDT) 1 0,0062 0,01 8 Lacuri şi bălţi naturale (HB) 1 0,2555 0,23 9 Canale (HC) 2 0,0274 0,03 10 Drumuri-străzi (DS) 219 10,8191 9,75 11 Curţi şi construcţii (CC) 33 3,4716 3,13 12 Spaţii verzi (CP) 8 0,2561 0,23 13 Terenuri neproductive (N) 4 0,6990 0,63

TOTAL UNITATE VITICOLĂ 660 110,9621 100,00

51

Modificări concretizate, în ultimii doi ani, prin scoaterea din circuitul agricol a 26 de parcele şi intabularea a 27 construcţii noi, pot duce la concluzia, că a început procesul de urbanizare a zonei.

Pentru a avea o imagine de ansamblu a modificărilor survenite în timp, asupra numărului de parcele cadastrale, acestea au fost centralizate în tabelul 6.17.

MODIFICĂRILE SURVENITE ASUPRA NUMĂRULUI DE PARCELE ALE UNITĂŢII VITICOLE, PE CATEGORII DE FOLOSINŢĂ ALE TERENULUI, ÎN PERIOADA 1989 - 2010

Tabelul 6.17 Anii A P F VN L PD PDT HB HC DS CC CP N TOTAL

1989 20 5 7 67 1 4 0 1 2 77 8 0 0 192 2004 21 5 7 97 1 4 0 1 2 126 8 0 0 272 2008 21 5 7 209 1 4 0 1 2 131 8 0 0 389 2010 43 5 14 323 4 3 1 1 2 219 33 8 4 660

Se poate remarca, că în această perioadă de 21 de ani, numărul parcelelor a două din categoriile de folosinţă (VN şi DS) a crescut foarte mult prin fragmentare, de când această zonă de nord-vest a fost prinsă în intravilanul extins al Municipiului Iaşi. Acest fapt, este ilustrat şi în reprezentarea statistică grafică, figura 6.12.

Fig. 6.12 – Evoluţia numărului parcelelor cadastrale pe categorii de folosinţă (1989-2010)

Prin reprezentarea grafică a creşterii numărului de parcele, pentru fiecare etapă de actualizare a datelor cadastrale, se observă, cum în ultima etapă, există un trend mai ascendent, după includerea zonei de studiu în intravilanul Municipiului Iaşi (figura 6.13).

Figura 6.13 – Evoluţia numărului parcelelor cadastrale (1989 – 2010)

În următorii ani, există posibilitatea, ca în timp ce procesul de fragmentare a parcelelor stagnează, să se amplifice procesul de schimbare a categoriilor de folosinţă, datorită proprietarilor, care nu au finalizat actele pentru intabularea construcţiilor noi.

52

6.2 Stabilirea favorabilităţii resurselor de sol de la SC Vinifruct Copou SA Iaşi, pentru plantaţii de viţă de vie

6.2.1 Caracterizarea cadrului natural

6.2.1.1 Aşezarea geografică

Din punct de vedere al aşezării geografice, unitatea viticolă Vinifruct Copou Iaşi se încadrează între latitudinea de 47º 10' 37",5 la sud şi 47º 11' 52",5 la nord şi, respectiv, între longitudinea de 27º 31' 52",5 la vest şi 27º 33' 45" la est.

6.2.1.2 Relieful zonei

Relieful din jurul oraşului Iaşi se prezintă, pe stânga văii Bahluiului, sub formă de coline domoale, iar pe dreapta sub formă de dealuri şi platouri mai impunătoare. Privit de pe dealul Repedea, întregul ansamblu, format din succesiuni de înălţimi, care cresc în înălţime către nord, oferă imaginea unui larg amfiteatru natural (Ungureanu, 1987).

6.2.1.3 Condiţiilor climatice

Clima judeţului Iaşi este temperat-continentală, datorită anticiclonilor atlantici şi euro-asiatic. Potrivit datelor furnizate de Staţia Meteorologică Iaşi temperatura medie a aerului lunară şi anuală (1961 – 2009), sunt prezentate în tabelul 6.18.

TEMPERATURI MEDII ALE AERULUI (°C) LA STAŢIA METEOROLOGICĂ IAŞI

Tabelul 6.18 Temperatura medie a aerului (media multianuală, lunară şi anuală)

Perioada Ian. Feb. Mar. Apr. Mai. Iun. Iul. Aug. Sep. Oct. Nov. Dec.Mediaanuală

1961-2009 -3,6 -1,7 3,0 10,3 16,1 19,2 20,6 19,9 15,9 10,0 4,3 -0,6 9,5 2007 3,8 0,9 7,5 10,6 19,5 23,2 25,4 22,4 15,6 10,7 2,6 -0,8 11,8 2008 -1,3 2,4 7,1 11,2 15,8 20,6 21,4 22,0 15,1 11,7 5,7 2,0 11,1 2009 -1,5 1,3 4,0 12,0 16,9 21,0 23,1 21,3 17,5 11,1 6,5 -1,3 11,0

2007-2009 0,3 1,5 6,2 11,3 17,4 21,6 23,3 21,9 16,1 11,2 4,9 0,0 11,3

Prin compararea temperaturilor medii lunare multianuale, ale aerului din ultimii 49 de ani, cu evoluţia temperaturilor medii lunare din ultimii 3 ani, la Staţia Meteorologică Iaşi, se observă în figura 6.16 o tendinţă de încălzire.

Figura 6.16 – Evoluţia temperaturii medii lunare a aerului la Staţia Meteorologică Iaşi

(prelucrat după Agenţia pentru Protecţia Mediului Iaşi, aprilie 2010)

53

Precipitaţiile atmosferice medii anuale, variază între 450 mm, în partea de nord-est şi sud a judeţului Iaşi, şi peste 600 mm în zonele înalte, din vest şi sud. Distribuţia precipitaţiilor pe anotimpuri se înregistrează în tabelul 6.20.

PRECIPITAŢII ATMOSFERICE MEDII LUNARE (l/m2) ÎNREGISTRATE LA STAŢIA METEOROLOGICĂ IAŞI (1961 – 2009)

Tabelul 6.20 IARNA PRIMĂVARA VARA TOAMNA

Dec. Ian. Feb. Mar. Apr. Mai. Iun. Iul. Aug. Sep. Oct. Nov. Media

multianuală31,5 30,5 28,4 32,8 49,1 59,1 88,7 82,8 56,9 52,0 32,8 35,1 579,7

90,4 (15,6 %) 141,0(24,3 %) 228,4 (39,4 %) 119,9 (20,7 %) - 6.2.1.4 Hidrografia şi hidrologia

Teritoriul municipiului Iaşi este brăzdat de afluenţii Bahluiului, prin văi mai largi şi lungi spre nord. Lacurile din judeţul Iaşi, sunt în marea lor majoritate artificiale, dispuse de regulă "în salbă", prin obturarea văilor. Apele subterane captive sunt puternic mineralizate, bogate în magneziu, şi pot fi folosite ca sursă de apă minerală potabilă, iar apele subterane libere au debite relativ reduse, sunt puternic influenţate de precipitaţii şi s-au format prin cantonare în depozitele secţionate de văi, fiind în general nepotabile sau la limita potabilităţii.

6.2.1.5 Solul

În judeţul Iaşi, din totalul arabil de 250 442 ha (Anuarul Statistic al României, 2008), suprafaţa terenurilor arabile pretabile pentru sisteme de lucrare conservativă a solului, este pe terenuri orizontale şi foarte slab înclinate de 15 000 ha (6,0 %), iar pe terenuri moderat şi puternic înclinate, este de 200 000 ha (79,9 %), ceea ce însumează 215 000 ha, respectiv 85,9 % din total arabil (Filipov, 2008).

6.2.2 Date introductive pentru stabilirea notei de bonitare

Conform Metodologiei Elaborării Studiilor Pedologice (MESP), partea a III-a, teritoriul municipiului Iaşi se încadrează în zona climatică II moderat călduroasă – semiumedă, în care temperatura medie anuală este de 9,5ºC, iar radiaţia solară are valori cuprinse între 114 şi 128 kcal/cm2. Din punct de vedere al precipitaţiilor teritoriul media multianuală a precipitaţiilor este de 580 mm, înregistrându-se în acest interval un deficit total 223 mm.

Principalele caracteristici ale reliefului sunt pantele suprafeţelor, evidenţiate pe plan prin trei categorii de pantă (tabelul 6.23 şi figura 6.19).

DISTRIBUŢIA CATEGORIILOR DE PANTĂ PE PARCELE AGRICOLE,

SUPRAFAŢA LOR ŞI PROCENTUL DE OCUPARE DIN TOTALUL AGRICOL Tabelul 6.23

Categoria de panta (%) *

Nr. parcele

Suprafaţa în ha a categoriei de panta

Procent de ocupare (%)

CuloareaDenumirea formei de

relief 2,0 – 5,0 14 4,5161 4,61 galben Relief ondulat 5,1 – 12,0 61 55,2442 56,38 verde Relief slab accidentat

12,1 – 20,0 56 38,2262 39,01 ocru Relief moderat accidentatTOTAL agricol 131 97,9865 100,00 – –

54

Pentru a obţine o cartogramă a acestor tarlale tehnologice, în figura 6.19, s-au delimitat aceste arii, înscriindu-se într-un tabel alăturat, expoziţia versanţilor şi panta medie.

Figura 6.19 – Suprafeţele (versanţi de pantă relativ uniformă) cu diferite expoziţii, lucrate tehnologic mecanizat, la SC Vinifruct Copou SA Iaşi

În aceste condiţii, se impune pentru acordarea punctelor de bonitare, corectarea

temperaturilor medii anuale, în raport cu panta şi expoziţia tarlalelor tehnologice, precum şi corectarea precipitaţiilor medii anuale, în raport cu panta şi permeabilitatea pentru apă a solului (indicatorul 4 şi 4C). Aceste corecturi s-au înscris în tabelul 6.24, din care rezultă precipitaţiile medii anuale corectate, la valoarea de 518 mm, iar cea a temperaturilor medii anuale corectate, de 9,8ºC.

6.2.3 Caracterizarea favorabilităţii resurselor de sol de la SC Vinifruct Copou SA

Iaşi, pentru plantaţii de viţă de vie

Cunoaşterea resurselor de sol este utilă pentru o gamă largă de activităţi, cum ar fi: inventarierea şi sistematizarea suprafeţelor (parcelarea, trasarea de drumuri etc.)

ţinând seama de condiţiile de sol şi relief;

55

stabilirea celei mai adecvate categorii de folosinţă a terenurilor, în scopul exploatării eficiente a fondului funciar, cu menţinerea unui nivel optim de fertilitate a solului;

determinarea gradului de favorabilitate a solului pentru diferite specii, soiuri şi hibrizi de plante cultivate;

adaptarea tehnologiilor agricole de cultivare a plantelor, diferenţiat, în funcţie de cerinţele plantei, condiţiile climatice şi însuşirile solului etc.

Studiul şi evaluarea tehnică a resurselor de sol, a fost stabilită pentru teritoriul SC Vinifruct Copou SA Iaşi, amplasată la nord-vest de Municipiul Iaşi, din descrierile condiţiilor pedogenetice a patru unităţi de sol reprezentative (Huţanu, 2011).

Cea mai mare parte din suprafaţa sa, se află sub forma unui amfiteatru natural, format din versanţi cu expoziţia sudică şi sud-vestică, sud-estică, cu pante cuprinse între 10 – 20 %.

Diagnosticarea şi denumirea preliminară a solului, s-a realizat conform noului Sistem Român de Taxonomie a Solurilor, cunoscut sub denumirea prescurtată de SRTS-2003 (Florea şi colab., coordonatori, 2003).

Stabilirea pretabilităţii unităţilor de sol pentru plantaţii de viţă de vie, s-a realizat după următorii indicatori: textura solului pe grosimea desfundării; grosimea solului până la roca dură (cm); volumul edafic (%); gradul de salinizare şi alcalinizare a solului; indicele puterii clorozante a solului CaCO3 (%); reacţia solului; panta terenului (%); gradul de afectare a terenului prin eroziunea de suprafaţă; categorii de alunecări de teren; excesul de umiditate din infiltraţii laterale în sol pe versanţi.

CARACTERIZAREA RESURSELOR DE SOL

Condiţii pedogenetice din unitatea viticolă SC Vinifruct Copou SA Iaşi

a) Unitatea de sol US1 Unitatea de sol US1 este amplasată pe un teren slab înclinat, de pantă medie de 6 %, cu

o expoziţie sud-estică. Materialul parental este format din depozite loessoide carbonatice. Adâncimea momentană a apei freatice este foarte mare ( > 10,0 m). Solul prezintă un drenaj natural bun. În urma descrierii morfologice, solul a fost diagnosticat ca cernoziom cambic aric mezocalcaric, fiind constituit din următoarele orizonturi pedogenetice: stratul arat, Apd; A molic desfundat, Amd; (A+B) desfundat şi B cambic cu acumulări de carbonat de calciu, prin procesul de regradare.

Cernoziomul cambic este un sol cu volum edafic util mare şi cu regim aerohidric bun. Coloritul relativ uniform a matricei solului, indică faptul, că solul nu este afectat de exces de umiditate stagnantă. Solul este relativ afânat, exceptând zonele tasate de roţile maşinilor agricole folosite la execuţia lucrărilor solului şi a celor de întreţinere a plantaţiei. Tasarea solului este evidenţiată prin structură masivă, frecvenţă mai mică a rădăcinilor de plante şi prin distribuţia neuniformă a acestora. Din punct de vedere agronomic, solul nu prezintă restricţii majore pentru plantaţii de viţă de vie nobilă.

Cernoziomul cambic aric mezocalcaric are o textură fină (lut argilos – TT), porozitatea totală cuprinsă între 46,64 şi 51,71 %, reacţia slab acidă până la slab alcalină (tabelul 6.25). Carbonatul de calciu apare începând cu adâncimea 40 cm.

Cernoziomul cambic aric mezocalcaric (US1) se încadrează în clasa a II-a de favorabilitate, pentru plantaţii de viţă de vie destinată producerii vinurilor. Factorul limitativ ai favorabilităţi solului este reprezentat de adâncimea mare a apei pedofreatice, coeficientul de bonitare fiind de numai 0,8 (tabelul 6.26).

56

UNELE ÎNSUŞIRI FIZICE ŞI CHIMICE ALE CERNOZIOMULUI CAMBIC ARIC MEZOCALCARIC (US1) DIN SC VINIFRUCT COPOU SA IAŞI

Tabelul 6.25 Adâncime

(cm) Orizont

pedogenetic Textura

PT (%)

DA (g/cm3)

CaCO3

(%) pH

Humus (%)

Rez. humus t/ha (0-50cm)

0 – 16 Apd TT 51,71 1,27 - 6,2 3,37 16 – 40 Amd TT 49,05 1,34 - 6,7 2,65 40 – 56 (A+B)d TT 47,02 1,42 1,3 7,6 1,71

177,98

56 – 71 Bvk TT 46,64 1,43 5,3 8,3 - -

NOTE DE BONITARE ALE UNITĂŢII DE SOL US1 DIN PLANTAŢII DE VIŢĂ DE VIE ALE SC VINIFRUCT COPOU SA IAŞI

Tabelul 6.26 Coeficienţii de bonitare pentru:

Cultura Tc (ºC)

Pc (mm)

Apa freatică

Text.Ap

Panta(%)

PT (%)

CaCO3

(%) pH Ap

Rez. humus

Nota bonitare

VV* 1 1 0,8 1 1 1 1 1 1 80 VM** 0,8 1 0,8 1 0,9 1 1 1 1 58 VN*** 0,9 1 0,8 1 0,95 1 1 1 1 68 *VV – vie vin, **VM – vie masă, ***VN – vie (2 soiuri: vie vin, vie masă)

Unitatea de sol US1, are o favorabilitate mai scăzută pentru plantaţii de viţă de vie destinată producerii strugurilor de masă, factorii restrictivi fiind reprezentaţi de apa freatică situată la adâncime mare şi valorile medii ale temperaturii anuale corectate.

Întrucât o parte din condiţiile pedogenetice care au determinat formarea unităţilor de sol US2, US3 şi US4, sunt asemănătoare cu cele prezentate la US1, notele medii de bonitate, rezultate pentru fiecare cultură, se încadrează în aceleaşi clase de favorabilitate.

Se menţionează, că în unii ani din perioada de exploatare a plantaţiilor înfiinţate, se pot obţine atât producţii mai mari, decât cele corespunzătoare notelor medii de bonitare, cât şi producţii sub nivelul mediu, în funcţie de caracteristicile climatice ale anului.

În situaţiile în care butucii de viţă de vie, destinaţi producerii strugurilor pentru vin şi cei destinaţi producerii strugurilor de masă ocupă suprafeţe aproximativ egale, valoarea medie a notei de bonitare este estimată, ca o medie aritmetică dintre cele două categorii de plantaţii.

Concluzii

În plantaţia de viţă de vie de la SC Vinifruct Copou SA Iaşi, au fost caracterizate patru unităţi reprezentative de sol (Huţanu, 2011): Cernoziom cambic aric mezocalcaric, Cernoziom (CZ) cambic (cb), aric (Xar), regradat (Xrg), Cernoziom cambic, aric slab erodat şi Cernoziom cambic aric coluvic slab stagnogleizat.

Unităţile de sol studiate se încadrează în clasa a II-a de favorabilitate pentru viţă de vie destinată producerii vinurilor şi în clasa a III-a de favorabilitate pentru plantaţii de viţă de vie destinată producerii strugurilor de masă. Factorii restrictivi ai producţiei de struguri fiind reprezentaţi de: apa freatică aflată la adâncime mare (US1, US2, US3 şi US4), panta terenului, pentru plantaţia de viţă de vie destinată producerii strugurilor de masă (US1, US2, US3 şi US4), respectiv producerii vinurilor (US3), temperatura medie anuală corectată, pentru plantaţia de viţă de vie destinată producerii strugurilor de masă (US1, US2, US3 şi

57

US4), rezerva de humus, pentru producţia de struguri (US3) şi gradul de stagnogeleizare, pentru producţia de struguri (US4).

Cele mai mici note de bonitare, s-au obţinut pentru plantaţii de viţă de vie destinate producerii strugurilor de masă. Valorile mai mici ale notelor de bonitare, se datorează cerinţelor mai mari faţă de căldură a plantaţiilor de viţă de vie destinate producerii strugurilor de masă. Valorile notelor de bonitare variază între 46 şi 80 puncte de bonitare.

Favorabilitatea cea mai scăzută pentru viţă de vie se înregistrează în unitatea de sol US3 (104,53 t/ha pe o grosime de referinţă de 50 cm), datorită pantei medii mai mari a terenului (10,6 %), care favorizează procesul de eroziune de suprafaţă, prin scurgerea apei, reducând astfel rezerva de humus şi elementele nutritive.

Suprafaţa ocupată de aceste unităţi este redusă şi, de aceea, valoarea medie ponderată a notei de bonitare are valori mai mari.

6.3 Utilizarea Sistemului Informaţional Cadastral (SIC) în vederea gestionării şi

interogării bazei de date cadastrale

6.3.1 Prezentarea programului NetSET Map

NetSET Map este un Sistem Informaţional Geografic (GIS), ce oferă posibilitatea de generare a planurilor digitale, de utilizare şi interogare a datelor grafice, prin intermediul unor funcţii interactive, în scopul creării unor modele de date relaţionale, încărcate cu informaţii validate topologic. Programul permite optimizarea procesului de laure a deciziilor de câtre utilizatorul sistemului, deoarece oferă posibilitatea acestuia de a-şi crea propriul mediu informaţional şi generarea rapidă de rapoarte tematice, pe baza informaţiilor reale şi exacte culese din teren, indiferent de volumul şi complexitatea lor.

În acest scop, s-a dezvoltat proiectul MapSIC, ca un Sistem Informatic Cadastral (SIC) modern şi unitar, pe platforma programului NetSET Map, prin respectarea atât a cerinţelor impuse de Uniunea Europeană, cât şi a normelor de introducere a Cadastrului general şi agricol. Programul NetSET Map este echipat cu funcţii de creare, gestionare şi prelucrare a planurilor digitale, a ortofotoplanurilor, a Modelului Digital al Terenului şi a Băncii de Date SIC, respectiv de organizare a bazei de date grafice pe straturi. Datorită acestor funcţii programul oferă o funcţionalitate bună în toate fazele de utilizare a informaţiilor spaţiale, reuşind să rezolve o gamă cât mai largă de probleme tematice.

Validarea şi generarea datelor, în concept Bază de date relaţională, se va face prin funcţiile topologice de administrare şi actualizare paralelă a datelor grafice cu informaţiile din baza de date. Utilizarea programului, într-o reţea de calculatoare, permite definirea dreptului de acces diferenţiat la funcţiile aplicaţiei şi la date, configurarea sistemului în funcţie de utilizatori, de resursele de date, de parametrii de comunicaţie şi de securitate.

Avantajele utilizării datelor cu referinţă spaţială, într-un sistem complex de programe GIS, constau în posibilitatea obţinerii datelor grafice în valori absolute, fără limite de foi de plan, sau în modificarea în timp real al informaţiilor, legate de obiectele grafice.

6.3.2 Inserarea fişierelor din AutoCAD, în aplicaţiile proiectului MapSIC

Planurile digitale întocmite prin programul AutoCAD, se vor salva cu extensia .dxf, deoarece Convertorul DXF al programului NetSET Map, reuşeşte să facă conversia fişierelor DXF inserate, pentru următoarele tipuri de entităţi: POINT (Punct); LINE (Linie); POLYLINE (Arc); ARC (Arc de cerc); TEXT (Text) şi INSERT (Simbol, grafica, atribute).

58

Pe baza măsurătorilor topografice, din anul 2004, şi a planului cadastral, din 1989, s-a obţinut următoarele informaţii topo-cadastrale, pentru zona studiată (figura 6.33). Vizualizarea planului digital se face în sistem Stereo 70, pentru coordonatele plane absolute (X, Y), iar ca plan de referinţă pentru cote, sistemul Marea Neagră 1975 (MN 75).

Figura 6.33 – Planul topo-cadastral digital de ansamblu al zonei de studiu

Stabilirea gradului de detaliere a afişării unui plan digital pe ecranul calculatorului se

va face prin activarea/dezactivarea straturilor acestei aplicaţii. Apoi, planului cadastral din măsurători topografice, s-a actualizat cu dezmembrările

cadastrale avizate, până în 2008, de către OCPI Iaşi şi cu datele Cadastrului tehnic general, recepţionate pentru partea de nord-vest a Iaşului.

59

6.3.3 Inserarea rasterelor în aplicaţiile proiectului MapSIC

Rasterele, pentru a putea fi inserate, trebuie să fie salvate în fişiere cu extensia .TIF (figura 6.37). Numărul de fişiere raster inserate este limitat doar de memoria liberă a calculatorului.

Figura 6.37 – Inserarea rasterelor

Un exemplul de suprapunere a unui raster georeferenţiat, peste un fişier DXF, (fig. 6.38).

Figura 6.38 – Vizualizarea rasterului suprapus peste planul topo-cadastral digital

60

6.3.4 Vizualizarea straturilor unui proiect

De exemplu, pentru vizualizarea unui stat activ (figura 6.39).

Figura 6.39 – Vizualizarea unui singur layer (stratul Drumuri)

6.3.5 Crearea bazei de date a unui proiect

Pentru exemplificare, baza de date a aplicaţiei Vinifruct s-a format prin stocarea înregistrărilor corespunzătoare fiecărui obiect, ataşat straturilor rezultate din datele Cadastrului tehnic general. Definirea unui nou layer, pentru ataşarea bazei de date din Microsoft Excel, se realizează prin accesarea funcţiei New Layer din meniul File. Ca această fişă a parcelelor să fie compatibilă cu fişierul din AutoCAD, care conţine datele Cadastrului tehnic general, după activarea layer-ului, se va accesa funcţia View All, din meniul Database, pentru vizualizarea ferestrei ce urmează să conţină tabelar, datele fişierului din Microsoft Excel.

61

Transferarea datelor, afişate în tabelul VINIFRUCT – Excel, în tabelul FISA_PARCELA al programului, se face cu tasta Import data.

Datele importate din Excel, în layer-ul FISA_PARCELA, se vor salva cu extensia .dbf.

6.3.6 Interogarea datelor fişei parcelelor a unui proiect

Vizualizarea concomitentă a elementelor grafice şi a înregistrărilor corespunzătoare din baza de date se datorează funcţiei Show Table And Map, aflată pe bara de comenzi a fişei parcelelor (figura 6.48).

Figura 6.48 – Vizualizarea simultană a fişei parcelelor şi a planului digital La activarea funcţiei Find / Replace, din bara de comenzi a fişei parcelelor (figura

6.44), se va deschide fereastra prin care se pot căuta, sau înlocui, unele date din tabel. Posibilitatea vizualizării doar a liniilor selectate (exemplu: a datelor celor 4 linii

înregistrate, care conţin elementul de căutare, din totalul de 660 de linii ale tabelului), se va realiza dacă se accesează funcţia View Selected, din meniul Database.

62

Selectarea parcelelor, după mărimea suprafeţei, se face prin opţiunea Simple Querry. După stabilirea parametrilor de căutare din coloanele Condition şi Value (ex.: ≥ 1 000 mp),

se apasă tasta Go To Sel şi în tabelul fişa parcelelor vor apărea doar liniile de date ale parcelelor, ale căror suprafeţe îndeplinesc condiţiile de căutare (figura 6.51).

Figura 6.51 – Rezultatul căutării şi selectării liniilor de date din tabel

Afişarea linilor selectate se face în ordinea în care au fost înregistrate în tabel,

păstrându-şi numărul de identificare al liniei, pentru a se menţine legătura creată cu elementele grafice ale planului digital. Totodată, sub fişa parcelelor, va apărea numărul de linii înregistrate (206), care îndeplinesc condiţia stabilită, din totalul de 660 de linii ale tabelului.

O altă caracteristică importantă, a programului NetSET Map, este aceea de ataşare, a ferestrelor cu informaţii, obiectelor asociate straturilor din aplicaţia proiectului. Vizualizarea acestor ferestre ataşate obiectelor asociate stratului activ, din zona de afişare a elementelor grafice ale planului digital, este posibilă cu opţiunea Show/Hide infobox (figura 6.49).

Fereastra ataşată unui obiect de pe planul digital, poate să conţină, fie date de bază şi de specialitate a unei parcele cadastrale, conform Normelor metodologice de realizare şi întreţinere a cadastrului viticol, fie o imagine raster (figura 6.53).

Figura 6.53 – Vizualizarea informaţiilor ataşate

63

Date de specialitate a unei parcele cadastrale, conform normelor cadastrului viticol (figura 6.53), sunt: numărul cadastral, categoria de folosinţă, numărul sectorului cadastral, numărul de intabulare a cărţii funciare, numele şi prenumele proprietarului, tipul de sol, clasa de pretabilitate şi favorabilitate, panta medie, altitudinea medie, suprafaţa, expoziţia versantului, soiul, gradul de ocupare, vârsta plantaţiei şi starea ei etc.

6.3.7 Vizualizarea 3D a planurilor digitale din proiectul MapSIC

Pentru vizualizarea 3D a planului digital, din fereastra de acces a programului NetSET Map, se va apăsa tasta 3D Preview, pentru activarea funcţiilor interactive. În acest sens, pentru realizarea unor astfel de obiecte teritoriale volumetrice, s-a integrat informaţia 3D cu cadastrul tradiţional 2D. Mai mult, tendinţa actuală în înregistrările cadastrale, este către accepţiunea de cadastru 4D, apărând necesitatea ca la diferite interogări, unul din parametri să fie timpul, fiind importantă caracteristica parcelei la un anumit moment.

Este posibilă vizualizarea 3D a planurilor digitale, dacă la bifarea unui punct din stratul PCT_DETALIU, apare alăturat într-o căsuţă dreptunghiulară, pe lângă coordonatele absolute plane şi altitudinea acestuia (exemplu: x = 634886.58 y = 692738.45 z = 124.77). Apoi, pentru a avea o imagine în perspectivă a zonei de studiu (figura 6.56), în stratul CORP_PROPRIETATE, sunt salvate poligoanele parcelelor obţinute prin unirea punctelor cotate. Elementele de redare a reliefului terenului, salvate în stratul CURBE_DE_NIVEL, vor avea aceleaşi proprietăţi cu a poligoanelor parcelelor, dacă au fost obţinute pe baza programului Surface Mapping System.

Figura 6.56 – Vizualizarea imaginii în perspectivă a planului digital

Pentru reprezentarea modelului digital al terenului prin culoare, în funcţie de înălţimea

reliefului, se activează opţiunea Shape Fade, se alege layer-ul CURBE_DE_NIVEL şi se stabilesc intervalele de culoare faţă de elementele liniare.

64

În final, la apăsarea tastei Apply, în funcţie de culorile selectate pentru fiecare interval de cote, programul afişează, în fereastra de aplicaţie, modelul digital al reliefului, prin culoare (figura 6.60).

Figura 6.60 – Modelul 3D colorat în funcţie de înălţimea reliefului

Tot cu ajutorul opţiunii Shape Fade a programului NetSET Map, se poate alege pentru

afişarea în diferite coduri de culoare, a diferitor areale în funcţie layer-ul selectat, pentru a putea rezolva diferite teme, cum ar fi (Huţanu, 2011): a drumurilor, în funcţie de lăţimea lor; a parcelelor cadastrale, în funcţie de panta medie a lor (Cartograma pantelor); a parcelelor cadastrale şi construcţiilor, în funcţie de intervalul de mărime ale suprafeţelor, prin selectarea coloanei de referinţă; interogarea tematică a gradului de ocupare a plantaţiei/parcelă cadastrală, pentru a rezulta golurile din plantaţie etc.

6.3.8 Actualizarea bazei de date a proiectului pe baza documentaţiilor avizate de OCPI

Dacă iniţial, pentru valorificarea potenţialului zonei, a fost proiectată şi înfiinţată o unitate viticolă, după 1990 situaţia parcelelor, din punct de vedere cadastral, a început treptat să se schimbe. Aplicarea Legii 18/1991 a dat posibilitatea celor care au primit Titluri de proprietate, pentru parcelele aflate în incinta IAS Copou Iaşi, să opteze fie pentru păstrarea modului de administrare şi exploatare, fie pentru schimbare, prin parcelare şi modificarea destinaţiei. Din păcate, interesul de valorificare pe piaţa imobiliară a terenurilor din imediata vecinătate a oraşului Iaşi s-a amplificat, după includerea în zona construibilă, generând o avalanşă de documentaţii cadastrale de dezmembrare a parcelelor şi intabulare, avizate de OCPI Iaşi, în vederea solicitării Avizelor şi Deciziilor de scoatere din circuitul agricol.

Totodată, acest SIC, dezvoltat pe platforma programului NetSET Map, se doreşte să fie compatibil cu alte sisteme, pentru o actualizare rapidă a modificărilor produse de documentaţiile avizate de OCPI, şi să devină un suport viabil şi util în luarea deciziilor de prevenire a extinderii haotice a zonelor locuibile, de folosire raţională a terenurilor agricole prin lucrări de organizare a teritoriului, de identificare de noi resurse funciare etc.

65

CONCLUZII GENERALE În lucrarea de faţă, se încearcă rezolvarea unor probleme legate de lucrările de

introducere a Cadastrului general şi agricol la nivelul unui teritoriu administrativ, prin utilizarea tehnologiilor digitale, în vederea realizării şi exploatării Sistemului Informaţional Viticol, ca o componentă a Sistemului Informaţional Agricol.

Obiectivul şi scopul principal al tezei de doctorat, constă în crearea unui Sistem Informaţional Viticol, în vederea unei administrări şi exploatări cât mai eficiente a potenţialului zonei, deoarece în lipsa unor Sisteme Informaţionale Cadastrale (SIC), bazate pe datele tehnice, economice şi juridice ale fiecărei parcele, lucrările de sistematizare a teritoriilor pot avea un impact negativ asupra solului şi a mediului înconjurător.

Dezvoltarea Sistem Informaţional Viticol, ca un Sistem Informaţional Cadastral (SIC), s-a făcut prin funcţiile complexe ale programului NetSET Map, care au dus la o mai bună interogare a Băncii de Date SIC, respectiv de realizare a Modelului Digital al Terenului, prin reprezentarea reliefului terenului în modelul 3D cu ajutorul curbelor de nivel sau prin culori cu intensităţi variabile, în funcţie de altitudine. Avantajele utilizării unui astfel de sistem geo-informaţional, aduce beneficii de remarcat utilizatorului acestor date, datorită posibilităţii modificării în timp real a informaţiilor legate de obiectele grafice. Pentru obţinerea, în final, a unor baze de date cât mai raţionale, în cadrul Sistem Informaţional Viticol, se recomandă să se aibă în vedere cerinţele impuse de normele tehnice ale lucrărilor de cadastru, atât în intravilan cât şi în extravilan. Totodată, programul NetSET Map, prin funcţiile sale de import/export, permite accesarea bazei de date grafice şi alfanumerice, create în cadrul altor programe de lucru (AutoCAD, TopoLT, etc., respectiv Microsoft Office, Microsoft Excel, etc.).

Accesarea Sistemului Informaţional Cadastral de dimensiuni mari, prin reţele locale şi/sau prin Internet, prezintă avantaj în valorificarea datelor geo-informaţionale puse la dispoziţia utilizatorilor potenţiali, acolo unde şi atunci când aceştia, au nevoie de ele, nefiind condiţionaţi de performanţele reduse ale calculatoarelor. Datorită compatibilităţii totale cu programe de prelucrare a datelor brute de teren (TopoSys) şi cu sistemele complexe de programe GIS, face ca programul NetSET Map să fie situat în segmentul aplicaţiilor care produc în mod direct date geo-informaţionale.

În teza de doctorat se prezintă modul de realizare a Sistemului Informaţional Viticol pe baza lucrărilor de introducere a Cadastrului general şi agericol, pentru o zonă limitrofă intravilanului vechi a Municipiului Iaşi, care a aparţinut până în 1989 IAS Copou Iaşi, iar apoi SC Vinifruct Copou SA Iaşi, până în 2008. În ce priveşte modul de exploatare a plantaţiei de viţă de vie, după includerea zonei studiate în intravilanul extins al Municipiului Iaşi, în 2007, societatea comercială a reziliat contractele de arendă cu proprietarii, pentru care li s-au reconstituit dreptul de proprietate pe baza Legii 18/1991.

Actualizarea datelor cadastrale, după anul 1990, s-a impus datorită schimbărilor succesive produse, ca urmare a:

- aplicării Legii nr. 18/1991, pentru reconstituirea drepturilor de proprietate; - avizării de către OCPI Iaşi a documentaţiilor de dezmembrare ale parcelelor

cadastrale; - includerii în zona construibilă a intravilanului Municipiului Iaşi, începând cu 2007;

66

- condiţiilor impuse de Legea nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor.

Pentru o gestionare cât mai corectă, din punct de vedere administrativ şi economic, a Sistemelor Informaţionale pe domenii diferite de activitate, la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale ale judeţelor şi al întregii ţări, se impune finalizarea introducerii Cadastrului general. Totodată, se impune şi standardizarea mijloacelor de actualizarea a sistemelor, cu lucrări de mentenanţă şi întreţinere continuă, pentru evitarea perimarea informaţiilor din bazele de date specifice. De exemplu, numai prin gestionarea unei baze de date cât mai reală şi corectă a Sistemului Informaţional Agricol (Viticol), se poate stabili adevăratul potenţialul a unei zone, pentru o administrare şi exploatare cât mai eficientă.

Prin modul de rezolvare şi prezentare a problemelor impuse de tema tezei de doctorat, se aduce o contribuţie importantă la adaptarea programului NetSET Map în scopul actualizării cu uşurinţă şi rapiditate a schimbărilor din teren produse, în timp şi spaţiu, datorită efectelor aplicării legilor fondului funciar. În acelaşi timp, se urmăreşte ca acest Sistem Informaţional Cadastral să devină un suport cât mai viabil în demersurile specifice de urbanizare a zonei (introducerea cadastrului edilitar), fiind un mijloc de lucru util pentru adoptarea unor decizii de către serviciile de specialitate din cadrul administraţiei locale.

Lucrarea de doctorat se încadrează în acţiunea de modernizare a serviciilor, în vederea fluidizării şi rezolvării cât mai rapide a diferitelor probleme ce pot apărea în teritoriu pentru a stimula piaţa imobiliară şi investiţiile.

Contribuţii personale

În teza de doctorat prezentată, autorul aduce următoarele contribuţii personale: Identificarea şi enumerarea reglementărilor legislative la zi, referitoare la

metodologia, privind executarea şi întreţinerea lucrărilor de introducere a Cadastrului general şi agricol, pentru Sistemului Informaţional Viticol. Prin realizarea acestor sisteme informaţionale, bazate pe metodologii specifice domeniului, se creează condiţiile pentru stabilirea unitară a elementelor calitative necesare evaluării terenurilor, crearea unei baze juste pentru stabilirea taxelor şi impozitelor, precum şi optimizarea utilizării terenurilor.

Punerea în practică a prevederilor din metodologia menţionată, prin crearea unei aplicaţii informatice bazate pe utilizarea programului NetSET Map, care permite generarea eficientă şi rapidă a planului digital şi efectuarea pregătirii, utilizării şi interogării datelor cu referinţă spaţială.

Crearea propriului mediu informaţional în vederea exploatării şi actualizării eficiente a datelor cadastrale, respectiv a generării rapide a rapoartelor tematice, pe baza informaţiilor din teren, indiferent de volumul şi complexitatea lor.

Studierea modalităţilor de proiectare şi modelare a unui Sistem Informaţional Viticol modern şi unitar, care să respecte atât cerinţele Uniunii Europene, cât şi a normelor de introducere a Cadastrului general şi agricol, şi să ofere o funcţionalitate bună în toate fazele de utilizare a informaţiilor spaţiale.

Dezvoltarea unei Baze de Date SIC, într-o singură aplicaţie GIS, care să permită gestionarea datelor cadastrale şi de publicitate imobiliară, cu accent pe prezentarea noţiunilor fundamentale privind modelarea structurilor de date şi interogarea statistică.

67

Integrarea corectă a informaţiilor grafice necesare la întocmirea planurilor cadastrale digitale, datorită performanţelor oferite de aparatura de măsurare, prin îndesirea reţelei de sprijin şi de ridicare, pe baza reţelei de triangulaţie şi Reţelei principale GPS a Municipiului Iaşi.

Implicarea directă în realizarea, prelucrarea şi verificarea ridicărilor topo-cadastrale, necesare întocmirii documentaţiei de Carte funciară şi a planului cadastral digital a unităţii viticole SC Vinifruct Copou SA Iaşi. Rezultate din documentaţia de Carte funciară surprind situaţia pe tarlale şi parcele, a categoriilor de folosinţă şi a parcelelor cadastrale, distribuţia parcelelor cadastrale pe folosinţe agricole, în funcţia de intervalele de mărime, distribuţia parcelelor pe folosinţe agricole, în funcţie de panta medie a parcelei. Pe baza acestor date, se arată posibilitatea utilizării de către Uniunea Europeană a Sistemului Informaţional Agricol, în sprijinul agricultorilor din România, prin Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA).

Analizarea modalităţilor de exploatare şi întreţinere a cadastrului viticol a unităţii viticole, prin prezentarea amplasamentelor soiurilor de viţă de vie pe tarlale de lucru, pentru vinuri albe şi roşii, distribuţiei soiurilor pe viţă de vie dominante, pe tarlale lucrate mecanizat, gradului de ocupare a soiurilor de viţă de vie dominante, schemei cu modificările produse între 1990-2010, privind proprietatea, exploatarea şi întreţinerea plantaţiilor viticole, respectiv a documentaţiei tehnice asupra Sistemului Informaţional al Cadastrului Viticol, legat de întocmirea fişei de proprietate.

Stabilirea valorii economice a terenurilor şi a construcţiilor în mod unitar, prin bonitarea cadastrală a terenurilor agricole, a claselor de favorabilitate, de pretabilitate a folosinţelor agricole, respectiv a evaluării terenurilor pentru construcţii şi a construcţiilor.

Precizarea importanţei laturii juridice a cadastrului, prin identificarea bunurilor imobile şi a proprietarilor, stabilirea drepturilor de proprietate, a raporturilor juridice, a sistemelor de publicitate imobiliară, cu deosebire a Cărţii funciare.

Crearea modelului 3D şi a cartogramei pantelor arealului unităţii viticole şi orientarea versanţilor în raport cu razele solare.

Studiul statistic al dinamicii în timp a suprafeţelor parcelelor şi categoriilor de folosinţă şi al proprietarilor.

Realizarea Sistemului Informaţional al Cadastrului Viticol, componentă a Sistemului Informaţional Agricol, cu prezentarea operaţiilor tehnice de realizare a băncii de date, specific acestui domeniu, în scopul stocării, gestionării şi interogării bazei de date cadastrale.

Dezvoltarea proiectului MapSIC, ca un sistem modern şi unitar, pe un program NetSET Map, cu respectarea cerinţelor Uniunii Europene, cât şi a normelor naţionale, echipat cu funcţia de creare, gestionare şi prelucrare a planurilor digitale, a imaginilor ortofoto, a Modelului Digital al Terenului şi a Băncii de date SIC.

Consider că prin tratarea în ansamblu a problematicii de întreţinere şi actualizare a lucrărilor de cadastru general şi agricol, prin alegerea aparaturii şi metodelor de măsurare şi prelucrare adecvate, precum şi de realizare a Sistemului Informaţional Viticol, ca o componentă a Sistemului Informaţional Agricol, am adus o contribuţie importantă în domeniul studiat şi am reuşit clarificarea unor aspecte importante prin studiul de caz analizat.

68

Direcţii de dezvoltare în viitor

În perspectiva îmbunătăţirii unui Sistem Informaţional Cadastral (SIC), prin aplicaţiile programului NetSET Map, consider că ar trebui avute în vedere următoarele investigaţii în viitor:

Posibilitatea de modificare a structurii datelor în corelare cu schimbările legislative, în vederea reevaluării la zi a terenurilor în scop agricol şi/sau urbanistic.

Accesarea prin Internet a datelor aplicaţiei, în vederea valorificării lor, de către utilizatori, şi în aplicaţiile altor platforme şi sisteme.

Posibilitatea realizării unor sisteme informaţionale specifice şi altor domenii de activitate, cum ar fi: căile de transport, apele şi pădurile, turismul, întreprinderile industriale şi zonele protejate.

Dacă fişa bunului imobil întocmită pentru fiecare parcelă cadastrală, ar fi completată cu actele în formă scanată, ce atestă dreptul de proprietate, în vederea stabilirii situaţiei juridice a terenului, atunci acest Sistem Informaţional Cadastral ar putea fi utilizat cu succes, de către Serviciul de Identificare a Parcelelor, din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA).

Dezvoltarea unor aplicaţii 2D+T, respectiv 3D+T, care să conţină datele cadastrului general, pentru a permite studiul evoluţiei în timp a schimbării modului de folosinţă a terenului, mărimii parcelelor şi precizarea proprietarilor.

Acest Sistem Informatic Cadastral (SIC), în final, urmăreşte îmbunătăţirea calităţii serviciilor oferite diverşilor beneficiari, prin punerea la dispoziţie a unei baze de date cât mai complexe, actualizată permanent, la un preţ de cost minim.

69

BIBLIOGRAFIE

1. Adam G.C., Contribuţii la realizarea sistemului informaţional urban al unui municipiu. Teză de doctorat, U.T. Iaşi, 2010

2. Adam I., Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2000

3. Amăriucăi M., Resursele de apă din spaţiul regiunii de nord-est a României în Evaluarea şi utilizarea resurselor de sol, protecţia mediului şi dezvoltarea rurală în regiunea de nord-est a României, vol. I, Ghidul aplicaţiilor celei de-a XIX-a C.N.R.S.S. nr. 37A, Editura „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi, 2009

4. Andrei C.O., Tehnica Satelitară. Poziţionare Punctuală Precisă, Editura Tehnopress, Iaşi, 2010

5. Andrei C.O., Salazar D., Chen R., Performance Analysis of the Precise Point Positioning Technique at BUCU IGS Station, Revista CAD-journal of Geodesy and Cadastre, no.10, 2010

6. Badea A.C., Contribuţii la realizarea unui sistem informatic pentru integrarea cadastrului şi a cărţii funciare. Teză de doctorat, U.T.C. Bucureşti, 2008

7. Badea A.C., Badea Gh., Conceptul de sistem cadastral la nivel internaţional. Revista de Geodezie, Cartografie şi Cadastru, nr. 7, Bucureşti, 2007

8. Badea Gh., Cadastru general, Editura Conspress, Bucuresti, 2005 9. Badea Gh., Badea Ana-Cornelia, Sion I., secţiunea “Evidenţă cadastrală”, Sisteme

informatice de evidenţă cadastrală, vol. I, Curs postuniversitar de perfecţionare, Editura Conspress, Bucureşti, 2004

10. Bădescu G., Aspects Concerning the Automation of Topo-Cadastral al Works, Journal of Geodesy and Cadastre, nr. 7, 2007

11. Băduţ M., GIS, Sisteme informatice geografice-fundamentale practice. Ed. Albastră, Cluj-Napoca, 2004

12. Bédard Y., Visual Modeling of Spatial Database, Towards Spatial PVL and UML, Geometrica vol. 53, nr. 2, 1999

13. Bernhardsen T., Geographic Information System. Viak IT, Arendal, Norway, 1997 14. Bingert A., Le cadre législatif des crémants. Revue des Oenologues, nr. 107s, 2003 15. Blouin J., Peynaud E., Connoissance et travail du vin. 3-e édition, Editura Dunod,

Paris, 2001 16. Blouin J., Cruège J., Analyse et composition des vins. Comprendre le vin. Editura

Dunod, Paris, 2003 17. Bisnath S., Wells D., Dodd D., Evaluation of Commercial Carrier-Phase-Based

WADGPS Services for Marine Applications, In Proceedings of the 16th International Technical Meeting of the Stellite Division of the Institute of Navigation, Portland, 2003

18. Bofu C., Chirilă C., Sisteme Informaţionale Geografice. Curs postuniversitar de perfecţionare. Ed. Performatica, Iaşi, 2005

19. Boş N., Topografie. Editura didactică şi Pedologică Bucureşti, 1993 20. Boş N., Cadastru general. Note de curs. Colegiul de Cadastru al Universităţii

„Transilvania” Braşov, 1998 – 2001 21. Boş N., Cartea funciară şi expertiza tehnică. Editura All Beck, Bucureşti, 2002 22. Boş N., Cadastru general. Editura All Beck, Bucureşti, 2003 23. Boş N., Cartea funciară şi expertiza tehnică topo-cadastrală. Editura C.H. Beck,

Bucureşti, 2003

70

24. Boş N., Iacobescu, O., Topografie modernă. Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007 25. Boş N., Iacobescu, O., Cadastru şi Cartea funciară. Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009 26. Boş N., Puşcaş M., Precizia drumuirilor cu staţiile totale. Toleranţe. Revista de cadastru

nr. 5, Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia, 2005 27. Boucher C., Altamini Z., International Terrestrial Reference Frame. GPS World (9), 1996 28. Burrough P.A., Principles of GIS. Longman Academic Press, London, 1993 29. Buse I., Bordea A., Ghiţău D., Neuner J., Săvulescu C., Reţeaua de nivelment de

înaltă precizie a României. Revista de Geodezie, Cartografie şi Cadastru, vol. 6, nr. 1, Bucureşti, 1997

30. Cartwright W., Peterson P.M., Gartner G., Multimedia Cartography, Springer-Verlag, Berlin Heidelberg, 1999

31. Cârdei M., Mihalache R.M., Aspecte privind înscrierea drepturilor reale imobiliare în cartea funciară. Simpozionul Internaţional de Geodezie, GeoPreVi, 12-13 mai, Bucureţti, 2011

32. Chirilă C., Contribuţii asupra metodelor de realizare a bazei de date cartografice a hărţilor şi planurilor digitale. Teză de doctorat, 2008

33. Chirilă C., Gavrilaş G., Aspects Concerning the Geo-reference of Geodesic Trapeziums within the Cadastral Information Systems. Journal of Geodesy and Cadastre, nr. 7, 2007

34. Chiţea Gh., Iordache E., Chiţea Gh. Cr., Tehnologii geodezice spaţiale. Partea I. – Sisteme de poziţionare globală (GPS). Editura Lux Libris, Braşov, 2009

35. CHCisman N., Exploring Geographic Information System. Ed. John Wiley and Sons Cowen, New York, S.U.A., 1997

36. Corcodel Gh., Sion I., Balotă O., Realizarea unui sistem de producţie a hărţii şi planurilor digitale în IGFCOT. Revista de Geodezie, Cartografie şi Cadastru, vol. 3, nr. 2, Bucureşti, 1994

37. Coşarcă C., Topografie Inginereasca, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2003 38. Cotea V.V., Cotea D.V., Tehnologia de producere a vinurilor. Editura Academiei

Române, Bucureşti, 2006 39. Cucu Cristina, Legislaţia cadastrului şi a publicităţii imobiliare. Editura CH Beck,

Bucureşti, 2005 40. Danciu V., Rus, T., Model de integrare a observaţiilor clasice şi satelitare. Revista de

geodezie nr. 1 – 2, Bucureşti, 2002 41. Davis D., GIS for everyone, Ed. ESRI, 1999 42. Dima N., Herbei O., Filip Larisa, Ular Roxana, Utilizarea tehnologiilor GPS.

Actualitate şi perspectivă, Lucrările Ştiinţifice ale Simpozionului Internaţional Multidisciplinar „Universitaria SIMPRO”, Editura Universitas, Petroşani, 2006

43. Dima N., Herbei O., Klaus F., Surse de erori în sistemul de poyiţionare glogală GPS, Lucrările Ştiinţifice ale Simpozionului Internaţional Multidisciplinar „Universitaria SIMPRO”, Editura Universitas, Petroşani, 2006

44. Dimitriu G., Sisteme Informatice Geografice GIS. Ed. Albastră, Cluj-Napoca, 2001 45. Dimitriu S.G., Staţii permanente de referinţă GNSS, Lucrările Ştiinţifice ale Simpo-

zionului Internaţional Multidisciplinar „Universitaria SIMPRO”, Ed. Universitas, Petroşani, 2006

46. Dragomir P.I., Rus T., Planul cadastral index – soluţie eficientă pentru lucrările de cadastru general. Revista de Geodezie, Cartografie şi Cadastru, vol. 11, Bucureşti, 2002

71

47. Dragomir P.I., Haret C., Moraru N., Neuner I., Săvulescu C., Lucrările topografice în cadastru. Ghid. Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2000

48. Dragomir P.I., Rus T., Dumitru P., Integrarea Reţelei Naţionale de Staţii GPS Permanente în Reţeaua Europeană EUPOS, conferinţa Tehnologii Moderne pentru Mileniul III, Oradea, 2005

49. Dragomir P.I., Rus T., Faur Mihaela, Dumitru P., Reţeaua de staţii GNSS multifuncţionale a României, conferinţa Topohidrografie moderna pentru navigatie sigura pe Dunare, Bucureşti, 2006

50. Drăghici M., Baza de date. Ed. Tehnică, Bucureşti, 1998 51. Erhan Elena, Clima şi microclimatele din zona oraşului Iaşi şi împrejurimi, 1979 52. Euler H.J., Keenan C.R., Zebhauser B.E., Wubbena G., Study of a Simplified

Approach in Utilizing Information from Permanent Reference Station Array, ION GPS Salt Lake City USA, 2001

53. Euler H.J., Seeger S., Zelzer O., Takac F., Zebhauser B.E., Improvement of Positioning Performance Using Standardized Network RTK Messages, ION GPS San Diego USA, 2004

54. Feairheller S., Clark R., Other satellite navigation systems. Understanding GPS: Principles and Applications, Artech House, Norwoord, 2nd edition, 2006

55. Filipov F., ş.a., Stabilirea sistemei de maşini pentru mecanizarea lucrărilor solului în exploataţii agricole din nordul şi estul României, aliniată la conceptul de agricultură durabilă. Raport de cercetare Contract nr. 14/2005, Etapa III din 30.11.2008 – partener U.S.A.M.V. Iaşi

56. Florea N, Bălăceanu V., Răuţă C., Canarache A. (coordonatori), Metodologia Elaborării Studiilor Pedologice. Partea a III-a – Indicatori Ecopedologici, Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie (I.C.P.A.), Bucureşti, 1987

57. Florea N. şi colab. (coordonatori), Sistem Român de Taxonomie a Solurilor (SRTS), elaborat I.C.P.A., Bucureşti, 2003

58. Florea V., Sisteme de poziţionare globală NAVSTAR-GPS. Editura Academiei Tehnice Militare, Bucureşti, 2002

59. Gao Y., Shen X., A New Method for Carrier-Phase-Based precise point positioning, NAVIGATION: Journal of the Institute of Navigation, vol. 49, nr. 2, 2002

60. Galét P., Précis de Viticulture. Imprimérie Déhan, Montpellier, 1993 61. Gavrilescu I., Proprietatea funciară, publicitatea şi intabularea cadastrală. Editura

Sitech, Bucureşti, 2006 62. Ge M., Gendt G., Rothacher M., Shi C., Liu J., Resolution of GPS carrier-phase

ambiguities in Precise Point Positioning (PPP) with daily observations. Journal of Geodesy, vol. 82, nr.7, 2008

63. Ghiţău D., Stadiul actual şi perspectiva dezvoltării unei reţele permanente de staţii GPS permanente în România. Revista de geodezie nr. 1, Bucureşti, 1999

64. Ghiţău D., National GPS Network of Romania. FIG Working Week, May 22-27, Athens, Greece, 2004

65. Gibbons G., GNSS World: What Race? What Compettion? Inside GNSS, vol. 4, nr. 2, 2009 66. Gibbons G., Russia Building Out GLONASS Monitoring Network, Augmentation

System. Inside GNSS, vol. 4, nr. 5, 2009 67. Grecea C., Cadastral Systems, New Trends and Experiences. Journal of Geodesy and

Cadastre, nr. 7, 2007

72

68. Herbst V., Definition of interface between communal GIS and land book as well as the connection to other clients, Leipzig GTZ, GFA Terra Systems GmbH, 2004

69. Hofmann-Wellenhof B., Lichteneeger H., Collins J., Global Positioning System: Theory and Practice, Springer Wien, New York, 2001

70. Hogaş H., I., Cadastru general şi de specialitate. Editura U.T. Iaşi, 2002 71. Huţanu Cr., Stadiul actual al lucrărilor de introducere a cadastrului general şi de

implementare a sistemului de evidenţă tehnică şi economică a terenurilor cu destinaţie agricolă. Raport doctorat nr. 1, Univ. Tehnică “Gh. Asachi“, Iaşi, martie 2007

72. Huţanu Cr., Contribuţii asupra aplicării tehnologiilor şi tehnicilor digitale în executarea lucrărilor de îndesire a reţelelor geodezice de sprijin şi a ridicărilor topo-cadastrale. Raport doctorat nr. 2, Univ. Tehnică “Gh. Asachi“, Iaşi, februarie 2008

73. Huţanu Cr., Metode şi procedee automatizate de întocmire a planului cadastral de bază sub formă digitală, de elaborare a sistemului de evidenţă tehnică, economică şi juridică a cadastrului general şi a cadastrului agricol cu datele de specialitate. Raport doctorat nr. 3, Univ. Tehnică “Gh. Asachi“, Iaşi, octombrie 2009

74. Huţanu Cr., Nistor Gh., The current state of rehabilitation and modernization of geodetic and topographical networks. Lucrări Ştiinţifice, seria Agricultură, U.Ş.A.M.V. Iaşi, vol. 53, nr. 1. Editura „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi, 2010

75. Huţanu Cr., Moca V., Use of cadastral plan in digital form and the database informations system for the national vineyard landsurvey. Lucrări Ştiinţifice, seria Agricultură, vol. 53, nr. 2. Editura „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi, 2010

76. Huţanu Cr., The cadastral changes that occurred in the over the parcels of the vineyard unit Vinifruct Copou Company – limitrophe to the city of Iasi. Simpozionul Ştiinţific cu participare internaţională „Horticultura – ştiinţă, calitate, diversitate, armonie”, vol. 54, nr. 1. Editura „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi, 2011

77. Huţanu Cr., The use of the cadastral information system (CIS) for manage and cadastral datebase query. Lucrări Ştiinţifice, seria Agricultură, U.Ş.A.M.V. Iaşi, vol. 54, nr. 1. Editura „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi, 2011

78. Huţanu Cr., Filipov F., Tomiţă O., Suitability of soil resources for vine plantations at Vinifruct Copou Company from Iasi. Lucrări Ştiinţifice, seria Agricultură, U.Ş.A.M.V. Iaşi, vol. 54, nr. 2. Editura „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi, 2011

79. Huţanu Cr., Pădure D., The update of the cadastral data for the former SAE Copou Iasi based on general and agriculture cadastral works. Buletinul Institutului Politehnic Iaşi, Tom LVIII (LXII), fasc. 1-4, secţiunea Hidrotehnică, 2011

80. Kavanagh B., F., Surveying – Principles and Aplications. Prentice Hall, New Jersey USA, 2003

81. Kaufmann J., Steudler D., Cadastre 2014. Congresul Fédération Internationale des Géomètres (FIG) de la Brighton, 1998

82. Kaufmann J. ş.a., Swiss Cadastre: Cadastre 2014 for Sustainability, FIG XXII, International Congress, Washington, U.S.A., 2002

83. Kokkonen A., Vahala M., The Cadastre as a Cornerstone in the Information Society Infrastructure, FIG XXII International Congress Washington, U.S.A., 2002

84. Korte G., The GIS Book. Editura Geographical Information Systems. New Orleans U.S.A., 2000

85. Kouba J., Héroux P., Precise Point Positioning Using IGS Orgit and Clock Products. GPS Solition, vol. 5, nr. 2, 2001

73

86. Ioniţă I., Relieful şi procesele geomorfologice în Evaluarea şi utilizarea resurselor de sol, protecţia mediului şi dezvoltarea rurală în regiunea de nord-est a României, vol. I, Ghidul aplicaţiilor celei de-a XIX-a C.N.S.S. nr. 37A, Editura „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi, 2009

87. Irimia L., Patriche C., Determinarea distribuţie spaţiale a favorabilităţii ecologice pentru cultura viţei de vie, prin utilizarea Sistemelor Informaţionale Geografice GIS. Cercetări Agronomice în Moldova, volumul XLIII, nr.1(141)/2010. Editura USAMV Iaşi, 2010

88. Irimuş I., Vescan I., Man T., Tehnici de cartografiere, Monitoring şi Analiză GIS, Editura Casa Cărţii de Stiinţă, Cluj-Napoca, 2005

89. Laurichesse D., Mercier F., Berthias J. P., Broca P., Cerri L., Integer Ambiguity Resolution on Undifferenced GPS Phase Measurements and Its Application to PPP and Satellite Precise Orbit Determination. NAVIGATION: Journal of Institute of Navigation, vol. 56, nr.2, 2009

90. Lawrence D., Bunce D., Mathur N.G., Sigler C.E., Wide Area Augmentation System (WAAS) Program Status. In Proceedings of the 20th International Technical Meeting of the Stellite Division, Fort Worth, 2007

91. Leu I. N., Budiu V., Moca V., Ritt C., Ciotlăuş Ana, Ciolac Valeria, Topografie şi Cadastru agricol. Editura Didactică şi Pedologică, R.A., Bucureşti, 1999

92. Lisboa F.J., Iochpe C., Borges K., Analysis Patterns for GIS Data Schema Reuse on Urban Management Applications. CLEI Electronic Journal 5(2), 2002

93. Maguire D., The Changing technology of space and time, Dynamic and Mobile GIS. Investigating changes in time and space. Edited CRC Press, 2007

94. Majid S.A., A Multi-Purpose Cadastre Prototype on the Web. Departament of Geomatics, Faculty of Engineering the University of Melbourne, 2000

95. Miclea M., Cadastrul şi cartea funciară Editura ALL S.R.L., Bucureşti, 1995 96. Miclea M., Mic lexicon de cadastru şi carte funciară. Ed. CH Beck, Bucureşti, 2000 97. Mihăilă, M., Corcodel, Gh., Chirilov, F., Cadastrul general şi publicitatea

imobiliară – bazele şi lucrările componente. Editura Ceres, Bucureşti, 1995 98. Moca V, Ilioi D., Cadastru funciar general – lucrări şi calcule topografice. Editura

Nona, Piatra Neamţ, 1998 99. Moca V., Hogaş H., Fronea Loredana, Huţanu Cr., Aplicarea sistemelor de

proiecţie locale, derivate din proiecţia Stereo – 70, în lucrările de cadastru imobiliar din municipii. Conferinţa Tehnico – Ştiinţifică Jubiliară “Tehnologii moderne în construcţii”, vol. 2, Univ. Tehnică a Moldovei, Chişinău, 2000

100. Moca V., Popia Adr., Radu O., Fronea Loredana, Filipov F., Modelul experimental al sistemului de evidenţă a datelor tehnice primare din cadastrul viticol. Lucrările Ştiinţifice. Anul XXXXIV – vol.2 (44). Seria Horticultură. Editura „Ion Ionescu de la Brad”, U.S.A.M.V. Iaşi, 2001

101. Moca V., Popia Adr., Radu O., Fronea Loredana, Chirilă C., Realizarea sistemului de evidenţă tehnică şi de specialitate a cadastrul viticol. Lucrările Ştiinţifice. Anul XXXXV – vol.2 (45). Seria Horticultură. Editura „Ion Ionescu de la Brad”, U.Ş.A.M.V. Iaşi, 2002

102. Moca V., Bucur D., Breabăn Iuliana, Radu O., Huţanu Cr., Realizarea bazei de date a lucrărilor de evaluare a terenurilor agricole pe unităţile teritoriale de bază ale cadastrului tehnic şi calitativ. Lucrările Simpozionului Ştiinţific „Factori şi

74

procese pedogenetice din zona temperată“ ediţia a XIII-a, Iaşi şi Chişinău. Publicaţiile Univ. “Al. I. Cuza” Iaşi, 2003

103. Moca V., Bucur D., Radu O., Huţanu Cr., Sălceanu Gh., Actualizarea conţinutului bazei de date pe unităţi cadastrale prin utilizarea tehnologiei GIS. Simpozion, Tehnică „Gh. Asachi” Iaşi, 2003

104. Moca V., Radu O., Huţanu Cr., Utilizarea suprafeţelor de control ale trapezelor geodezice de ridicare în plan la scara 1 : 5 000 în lucrările de cadastru general şi de publicitate imobiliară. Lucrările Simpozionului 190 ani de învăţământ superior tehnic la Univ. Tehnică "Gh. Asachi", Iaşi, 2003

105. Moca V., Bucur D., Radu O., Huţanu Cr., Sălceanu Gh., Sistemul de realizare şi gestionare al bazei de date tehnice a lucrărilor de cadastru general şi publicitate imobiliară. Lucrări Ştiinţifice, Anul XXXXVII, volumul 2 (47), Seria Horticultură, U.S.A.M.V., Iaşi, 2004

106. Moca V., Bucur D, Radu O., Huţanu Cr., Jităreanu S., Aspecte ale utilizării ortofotoplanurilor în sistemul informaţional al cadastrului agricol din unitatea administrativă teritorială Bâlca – Suceava. Lucrările Ştiinţifice. Seria Horticultură. Editura „Ion Ionescu de la Brad”, U.S.A.M.V. Iaşi, 2008

107. Moca V., Popia Adr., Radu O., Huţanu Cr., Baza de date cartografice şi de specialitate pentru sistemul informaţional al cadastrului viticol. Lucrările Ştiinţifice. Seria Horticultură. Ed. „Ion Ionescu de la Brad”, USAMV Iaşi, 2009

108. Moldoveanu C., Datumul geodezic. Revista de geodezie, Bucureşti, 2005 109. Monteiro L.S., Moore T., Hill C., What is the accuracy of DGPS? Journal of

Navigation, vol. 58, nr. 2, 2005 110. Morariu T., Hipsografia în Monografia geografică a R.P.Române, vol. I. Editura

Academiei Române, 1960 111. Moţoc M., Eroziunea solului pe terenurile agricole şi combaterea ei. Editura Agro-

Silvică, Bucureşti, 1963 112. Muellershoen R.J., Iijima B., Meyer R., Bar-Sever Y.E., Accad E., Real-Time

Point-Positioning Performance Evaluation of Sigle-Frequency Receivers Using NASA’s Global Differential GPS System. In Proceedings of the 17th International Technical Meeting of the Stellite Division of the Institute of Navigation, Long Beach, 2004

113. Munteanu I., Florea N., Ghid pentru descrierea în teren a profilului de sol şi a condiţiilor de mediu specifice. Editura SITECH, Craiova, 2009

114. Mustea M., Viticultură. Bazele biologice, înfiinţarea şi întreţinerea plantaţiilor tinere de vii roditoare. Editura „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi, 2004

115. Neuner J., Sisteme de poziţionare globală. Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2000 116. Neuner J., Săvulescu C., Moldoveanu C., Studiul privind posibilitatea de determinare

a coordonatelor în proiecţie stereografică 1970 utilizând tehnologia GPS. Revista de geodezie nr. 1-2, Bucureşti, 2002

117. Neuner J., Onose D., Coşarcă C., Precizia de poziţionare în reţele de staţii permanente de densitate redusă. Revista de geodezie nr. 1-2, Bucureşti, 2002

118. Nicolae M., Tratat de publicitate imobiliară. Ed. Universul juridic, Bucureşti, 2006 119. Nistor Gh., Topografie. Editura U.T. Iaşi, 1982 120. Nistor Gh., Topografie-Lucrări practice. Editura U.T. Iaşi, 1998, 2002 121. Nistor Gh., Teoria compensării măsurătorilor geodezice. Editura U.T. Iaşi, 1996

75

122. Nistor Gh., Teoria prelucrării măsurătorilor geodezice-Lucrări practice. Editura U.T. Iaşi, 1998

123. Nistor Gh., Nistor I., Sălceanu Gh., Considerations concerning the implementation of european geodetic datum ETRS 89 in Ramania. Buletinul Institutului Politehnic Iaşi, Tom LII (LVI), fasc. 1-4, secţiunea Hidrotehnică, 2006

124. Nistor Gh., Sălceanu Gh., Implementing GIS technology in the setup of real estate-urban information system of city. Buletinul Institutului Politehnic Iaşi, Tom LIII (LVII), fasc. 1-4, secţiunea Hidrotehnică, 2007

125. Nistor Gh., Sălceanu Gh., Cârdei M., Ficiuc R.M., Aspects regarding the publishing and listing of cadastral data for verification by owners. Buletinul Institutului Politehnic Iaşi, Tom LVII (LXI), fasc. 1-4, secţiunea Hidrotehnică, 2011

126. Novac Gh., Cadastru general. Editura Solness, Timişoara, 2005 127. Novac Gh., Cadastre de specialitate. Editura Solness, Timişoara, 2006 128. Novac Gh., Cadastru, Editura Mirton, Timişoara, 2007 129. Onose D., Topografie. Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2004 130. Oosterom P.J.M. van, Lemmen C.H.J., Ingvarsson T., Molen P. van der, The core

cadastral domain model. Computers, Environment and Urban Systems, 30(5), 2006 131. Osaci-Costache Gabriele, Topografie-Cartografie. Ed. Univ. Bucureşti, 2006 132. Ossko A., Advantages of the Unified Multipurpose Land Registry System. FIG

Working Week, Seoul, Korea, 2001 133. Palamaru M., Puşcaş M., Puncte de vedere privind utilizarea tehnologiei GPS.

Revista de cadastru nr. 4, Ed. Univ. „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia, 2004 134. Păunescu C., Spiroiu I., Dima C., Realizarea reţelei de sprijin utilizând tehnologia

GPS. Revista de geodezie nr. 1-2, Bucureşti, 2002 135. Păunescu C., EUREF – evoluţie, statutul actual şi perspective. Revista de geodezie,

Bucureşti, 2005 136. Păunescu C., Mocanu V., Dimitriu S.G., Sistemul Global de Poziţionare GPS.

Editura MatrixRom, 2006 137. Petcu-Lovin (C. Dospinescu) D.R., Contribuţii la realizarea bazei de date a

cadastrului urban şi Cărţii funciare. Teză de doctorat, U.T. Iaşi, 2011 138. Popa E., Nistor Gh., Gavrilov Gh., Apreutesei C., Barbălată I., Topografie –

Lucrări practice, Ed. Didactică Şi Pedagogică, Bucureşti, 1968 139. Popia Rodica, Popia A., Toma Steliana, Cadastru funciar general. Ed. Cermi, Iaşi, 1998 140. Probert M., The UK „Cadastre”, 2002 141. Proca Gabriela, Managementul lucrărilor de cadastru. Ed. Matrix Rom, Bucureşti, 2000 142. Puşcaş M., Automatizarea lucrărilor de topografie şi cadastru. Note de curs. Editura

Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia, 2004 143. Qingquan Li, Opportunities in Mobile GIS, Dynamic and Mobile GIS. Investigating

changes in time and space. Edited CRC Press, 2007 144. Rotaru M., Anculete Gh., Sistemul cadastral şi regimul funciar din România. Editura

Tehnică Bucureşti, 1996 145. Rusu A., Boş N., Kiss A., Topografie-Geodezie. Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1982 146. Rus T., Stadiul actual al dezvoltării sistemului GNSS Galileo. Revista de Geodezie,

Cartografie şi Cadastru, vol. 14, nr. 1 – 2, Bucureşti, 2005 147. Rus T., Danciu V., Determinarea contribuţiei erorilor sistematice în observaţiile

GPS. Buletinul Statistic al U.T.C. Bucureşti nr. 1, 2000

76

148. Sălceanu Gh, Contribuţii la realizarea Sistemului Informaţional Geografic pentru Cadastrul imobiliar-edilitar al unui municipiu. Teză de doctorat, 2009

149. Sălceanu Gh, Nistor Gh., Implementarea tehnologiei GIS în realizarea Sistemului Informaţional imobiliar-edilitar al unui municipiu. Revista de Cadastru-RevCAD, nr. 8, 2008

150. Sălceanu Gh, Nistor Gh., On of the informational flux dealing with passing declarative cadastre data into the final municipal cadastre data. Journal of Geodesy and Cadastre-RevCAD, nr. 9, 2009

151. Săvulescu V., Sârghiuţă R., Abdulamit A., Bugnariu T., Turcu L., Barbu C., Fundamente GIS. Editura *H*G*A, Bucureşti, 2000

152. Seeber G., Satellite Geodesy. Walter de Gruyter, Berlin, 2nd Edition, 2003 153. Stoter J.E., Salzmann M.A., Towards a 3D-Cadastre: Where Do Cadastral Needs

and Technical Possibilities Meet? International Workshop on 3D-Cadastres Registration of Properties in Strata, Delft, FIG, Frederiksberg, Denmark, 2001

154. Stoter J.E., Oosterom P. van, Cadastral Registration of Real Estate Objects in THCee Dimension. URISA Journal, vol. 15, nr. 2-4, 2005

155. Tămâioagă Gh., Cadastru. Editura Lito I.C. Bucureşti, 1990 156. Tămâioagă Gh., Tămâioagă Daniela, Cadastrul general şi cadastrele de specialitate.

Editura MatrixRom, Bucureşti, 2005 157. Tămâioagă Gh., Tămâioagă Daniela, Automatizarea lucrărilor de cadastru. Editura

MatrixRom, Bucureşti, 2007 158. Tabaraş Manuela, Constantin Mădălina, Cadastru şi publicitate imobiliară, Editura

C.H. Beck, Bucureşti, 2009 159. Toderaş T., Răducanu D., Baze de date cartografice. Editura Academiei Militare,

Bucureşti, 2002 160. Tolman B., Harris R. B., Gaussian T., Munton D., Little J., Mach R., Nelsen S.,

Renfro B., The GPS Toolkit: Open Source GPS Software. Proceedings of the 17th International Technical Meeting of the Satellite Division of the Institute of Navigation GNSS 2004, Long Beach, CA, 2004

161. Tuladhar A.M., Why Is Unified Modeling Language (UML) for Cadastral System?. International Institute for Geo-Information Science and Earth Observation, Enschede, 2003

162. Ursea V., Neamţu A., Cadastru. Ed. Institutului de construcţii Bucureşti, 1989 163. Ungureanu Al., ş.a., Geografia municipiului Iaşi, Ed. Univ. “Al. I. Cuza” Iaşi, 1987 164. Vahala M., The Finnish Developing Strategy for Land Registry and Cadastre,

Symposium on “IT - Renewal Strategy for Land Registry and Cadastre”, Enschede, Netherlands, 2003

165. Vorovencii I., Topografie. Editura Universităţii Transilvania din Braşov, 2006 166. Wielgosz P., Grejner-Brzezinska D., Kashani I., High-accuracy DGPS and Precise

Point Positioning Based on OHIN CORS Network. NAVIGATION: Journal of the Institute of Navigation, vol. 52, nr. 1, 2005

167. Williamson I.P., Chan T.O., Effenberg W.W., Development of spatial data infrastructures - lessons learned from the Australian digital cadastral databases, Geomatica, 52(2), 1998

168. Zumberge J., Heflin M.B., Jefferson D., Watkins M., Webb F., Precise point positioning for the effcient and robust analysis of GPS data from large networks. Journal of Geophysical Research, vol. 102, nr. B3, 1997

77

169. x x x Anuarul Statistic al României, 2008 170. x x x Catalog oficial al soiurilor de plante de cultură din România, Bucureşti, 2002 171. x x x Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, republicată cu modificările ulterioare 172. x x x Legea nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi

unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, actualizată în 2009 173. x x x Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare 174. x x x Legea viei şi vinului nr. 67/1997, modificată şi completată prin O.G. 34/2000 175. x x x Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia 176. x x x Legea nr. 219/1998, privind regimul concesiunilor 177. x x x Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor

agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997

178. x x x Legea nr. 545/2001 pentru completarea art. 36 din Legea nr. 18/1991 179. x x x Legea nr. 137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării 180. x x x Legea viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei viti-vinicole nr.

244/2002. Monitorul Oficial al Românei nr. 33/2002 181. x x x Legii nr. 16/2007 privind organizarea şi executarea profesiei de geodez 182. x x x Legislaţie privind cadastrul şi publicitatea imobiliară - volumul 2. Editura

Matrix Rom, Bucureşti, 2006 183. x x x Legislaţia privind cadastrul şi publicitatea imobiliară – La zi. Editura All Beck,

Bucureşti, 2007 184. x x x Hotărârea de Guvern nr. 834/1991, privind delimitarea şi evaluarea terenurilor

societăţilor comerciale cu capital de stat 185. x x x Manual de utilizare a pachetului de programe NetSET, elaborat de SC Data Invest

SRL, 2004 186. x x x Norme metodologice de realizare şi întreţinere a cadastrului viticol, aprobate cu

Ordinul nr. 34 / 2000 al M.A.A., M.Of. nr. 212 / 2000 187. x x x Norme tehnice pentru introducerea cadastrului general, aprobate cu Ordinul

M.Adm.P. nr. 534/2001, M.Of. nr.744 / 2001 188. x x x Ordonanţa de Guvern nr. 34/2000 al Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei,

pentru aprobarea Normelor metodologice de realizare şi ţinere la zi a cadastrului viticol

189. x x x Ordonanţa de Urgenţă nr. 70/2001 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 7/1996 aprobată prin Legea nr. 78/2002

190. x x x Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală 2007-2013, Lucrările Seminarului Internaţional “Cadastrul şi rolul acestuia în economia de piaţă, cu aplicabilitate în domeniul administraţiei publice locale”, 22 – 23 septembrie 2006, Surduc, judeţul Timiş, România, 2006

191. x x x Programul de gestionare a calităţii aerului în aglomerarea Iaşi pentru indicatorul PM10, perioada de derulare 2009-2013. Agenţia pentru Protecţia Mediului Iaşi

192. x x x ROMPOS - Sistemul Românesc de Determinare a Poziţiei, Broşura editată de ANCPI, septembrie 2008

193. x x x Situation du secteur vitivinicole mondial. 83eme, Assemblée générale de I’OIV, Paris, 2003

194. x x x Srveying with SmartStaton an introduction to RTK, Broşura editată de Leica Geosystems, 2008

78

Surse Internet:

http://www.ancpi.ro http://www.apia.org.ro http://www.apmis.ro http://www.cadastre.com http://www.cngcft.ro http://www.e-justice.europa.eu/content_land_registers_in_member_states/Austria http://www.epncb.oma.be/ftp/center/analysis http://www.epncb.oma.be/_trackingnetwork/stationlist.php http://www.eupos.org http://www.esa.int/esaNA/egnos.html http://www.euref-iag.net/EUVN http://www.euref-iag.net/symposia http://www.eurocadastre.org http://www.galileoic.org http://www.galileo-gnss/SatelliteTechniques/ GNSS_WG_IGS http://www.galileo-industries.net http://www.geodesy.noaa.gov/TOOLS/Professional_Surveyor_Articles/StatePlaneCoord http://www.geodesy.unr.edu/publications http://www.glonass-center.ru/frame_e.html http://www.gnss.com http://www.gpsworld.com/gnss-system/algorithms-methods/innovation-precise-point-positioning http://www.insidegnss.com/galileo.html http://www.iopscience.iop.org http://www.leica-geosystems.com http://www.navstar.com http://www.rompos.ro http://www.sapard-romania.info http://www.scritube.com/Manuale http://www.sciencedirect.com/science/article http://www.etrs89.ensg.ign.fr http://www.unavco.org/facility/software/teqc/teqc.html http://www.wgs84.com http://www.wikipedia.org/wiki/CERGOP http://www.wikipedia.org/wiki/GNSS_applications http://www.wikipedia.org/wiki/Precise_Point_Positioning http://www.wikipedia.org/wiki/Satellite_navigation