rezumat teza maria livia stefanescu
Embed Size (px)
DESCRIPTION
efTRANSCRIPT

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ
TEZĂ DE DOCTORAT
COMUNICAREA ÎN SPAŢIUL VIRTUAL
DOCTORAND:
MARIA LIVIA ŞTEFĂNESCU
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:
PROF. DR. IOAN DRĂGAN
ANUL 2011

INTRODUCERE 4
PARTEA I - COMUNICARE SI SOCIALIZARE PE INTERNET 6
COMUNITATE ŞI IDENTITATE VIRTUALĂ 6
MONDIALIZAREA ŞI DELOCALIZAREA COMUNICĂRII ÎN SPAŢIUL VIRTUAL 16
POSTMODERNISMUL SI NOILE TEHNOLOGII 27
SCURT ISTORIC AL REŢELELOR SOCIALE 33
ASPECTE GENERALE PRIVIND REŢELELE SOCIALE VIRTUALE 43
SITE-UL DE SOCIALIZARE FACEBOOK 47
PARTEA A II A – STRUCTURI DE GRAFURI IN RETELELE SOCIALE 57
REPREZENTAREA REŢELELOR SOCIALE 57
ANALIZĂ CANTITATIVĂ 85
ACTORI ŞI EVENIMENTE 100
ANALIZAREA COMPORTAMENTULUI LOCAL ÎNTRO REŢEA SOCIALĂ 116
PRODUSE SOFTWARE UTILIZATE PENTRU ANALIZAREA REŢELELOR SOCIALE
128
PARTEA A III A– MODELE DE SOCIALIZARE IN RETELELE VIRTUALE 135
MODELAREA PROCESELOR SOCIALE BAZATĂ PE CONCEPTUL DE REŢEA
SOCIALĂ 135
MODELAREA INTERDEPENDENŢELOR DINTRE INDIVIZI 140
EVALUAREA STRUCTURII INTERDEPENDENŢELOR DINTRE ACTORI 152
CONCEPTUL DE RECIPROCITATE 163
SELECTAREA LIDERILOR 170
TRATAREA SUBGRUPURILOR 178
DENSITATEA CONEXIUNILOR 189
DINAMICA PROCESELOR SOCIALE 192
VIZUALIZAREA REŢELELOR SOCIALE 196
PARTEA A IV A - CERCETARE : PREZENTA TINERILOR IN RETELELE SOCIALE
VIRTUALE 203
METODOLOGIA CERCETĂRII 203
CARACTERISTICI STATISTICE ALE ESANTIONULUI 205
DOTAREA ŞI ACCESUL LA INTERNET 209
NOŢIUNEA DE REŢEA SOCIALĂ 213
PRIORITĂTILE ACORDATE ACTIVITĂŢILOR INTERNET DE TINERII CU STUDII
SUPERIOARE 219
UTILIZAREA MESAGERIEI INSTANTANEE 264

SITE-URI DE REŢELE SOCIALE 288
UTILIZAREA REŢELELOR SOCIALE DE CĂTRE STUDENŢI 296
MOTIVELE UTILIZĂRII DE CĂTRE STUDENŢI A REŢELELOR SOCIALE ŞI A
INTERNETULUI 305
PREOCUPĂRILE TINERILOR PE SITE-URILE DE REŢELE SOCIALE 317
STRUCTURA LISTEI DE COMUNICARE DIN REŢEAUA SOCIALĂ VIRTUALĂ 324
BIBLIOGRAFIE 332
ANEXE 348
CHESTIONAR Cod ______ 348
PROIECTAREA BAZEI DE DATE 358

INTRODUCERE
Lucrarea prezentă incearcă să realizeze o vedere panoramică asupra noilor tehnologii de
comunicare, in special a Internetului, avand drept scop principal « plonjarea » intr-o noua formă
de comunicare pe Internet. Este vorba, asa cum sugereaza si titlul, despre reţelele sociale
virtuale. Din punct de vedere istoric, reţelele sociale ar reprezenta o a treia generatie in
comunicarea virtuala, fiind precedate de folosirea emailului si a messengerului (comunicarea
instantanee).
Principalul scop il constituie prezentarea influenţelor exercitate de noile tehnologii asupra
identităţilor şi a comunităţilor, cu referire la Internet. Acest mijloc de comunicare poate fi
privit dintr-o perspectivă strict utilitaristă, ca un simplu instrument, însă considerăm că în
acest moment această abordare este depaşită. Internetul face parte din viaţa noastră şi ne
modifică într-o anume măsura modul de a interacţiona cu ceilalţi , de a ne construi relaţiile
sociale. Am considerat ca principale capitole efectele asupra relaţiilor interumane şi
dependenţa de Internet, comunităţile virtuale şi identitatea indivizilor din cadrul comunicării
virtuale.
Drăgan(2007) atrage atenţia că, in era digitală şi a hipertextualităţii, se produce o schimbare
radicală in economia informaţiei, a suporturilor de informaţie precum şi in modurile de
producere şi acces la informaţie. În volumul său de referinţă L’intelligence des reseaux, Derrick
de Kerckhowe enunţă faptul că, în epoca Internetului şi a autorutelor informaţionale se naşte un
nou model de inteligenţă: inteligenţa conectată şi discută consecinţele comunicării digitale in
reţea.
PARTEA I - COMUNICARE ŞI SOCIALIZARE PE INTERNET
Internetul este o tehnologie în continua evoluţie şi nu este simplu de anticipat în ce direcţie se va
dezvolta. Din ce în ce mai mulţi utilizatori consideră Internetul ca pe o “autostradă” digitală pe
care se vehiculează servicii si continuturi pentru o multitudine de indivizi si organizatii. In acest
moment, Internetul se măsoară in termeni de “tranzactii” efectuate sau in numărul conexiunilor
la retea, ceea ce derutează, deoarece nu putem sti dacă o conexiune reprezintă un singur
calculator sau o retea locală. In principal, Internetul oferă patru mari grupe de servicii :
-Servicii de comunicare între persoane (one to one, one to many, many to one, etc )
-Servicii de conectare între masini ( calculatoare)
-Servicii de distribuire de informaţii
-Servicii de căutare de informaţii
Numeroase cercetări s-au derulat peentru a determina consumul de Internet, practicile de
consum, profilul utilizatorului de Internet, tipul de afaceri pe Internet.

În această lucrare vom aborda un aspect particular al comunicării pe Internet, si anume reţelele
sociale virtuale, şi analiza acestora utilizând indicatori din domenii conexe: sociologie, ştiinţele
comunicării, statistică şi teoria grafurilor.
Comunităţile virtuale sunt formate din indivizi care comunică intre ei cu calculatorul (CMC=
Computer Mediated Communication ). Însă, o asemenea comunitate se sprijină atât pe
infrastructură (conectarea calculatoatelor) cât si pe interacţiunile umane care se realizează prin
CMC. In literatura de specialitate întâlnim comunitătile virtuale sub diferite denumiri, de
exemplu : cybercomunităti, comunităti online, e-comunităti, web-comunităti , grupuri sociale
virtuale, etc. Indiferent de numele sub care le intalnim, retinem aparitia si dezvoltarea explozivă
a acestora.
Rheingold ( 1993, 2005 ) afirma că o comunitate virtuală se formează atunci cand “suficient de
multi indivizi au numeroase discutii publice, insotite de sentimente umane puternice, suficiente
pentru a forma o retea de relatii interpersonale”.
Comunităţile virtuale au avantajul unei comunicări în timp real (instantanee), indiferent de
locaţie, ceea ce nu se poate realiza în comunităţile reale. Acest tip de comunităţi facilitează o
varietate de activităţi pe care oamenii le pot face împreună, fără a se afla, geografic, alături. Un
beneficiu suplimentar il constituie sentimentul de apartenenţă la o comunitate de la care solicită
sau pentru care poate asigura asistenţă/ajutor de diferite feluri.
Principiul diversităţii este foarte important în spectrul politicilor comunicaţionale în reţeaua
globală, începând cu bibliotecile, editurile şi televiziunea digitală si terminând cu serviciile de
date electronice.
In general, considerăm că un serviciu de comunicare respectă principiul diversitătii dacă respectă
următoarele criterii: (1)serviciul reflectă diversitatea socială ; (2) serviciul este accesibil tuturor
indivizilor sau grupurilor care doresc să se exprime la nivel de valori si norme ; (3)sistemul
trebuie să asigure posibilitatea alegerilor libere, fie la nivelul intregii retele fie intro retea
partială. Problema relaţiilor sociale în această perioadă de explozii tehnologice reprezintă unul
dintre cele mai cunoscute subiecte din cadrul cercetărilor privitoare la spaţiul virtual.
O altă problemă importantă este masura în care transferul din real în virtual va limita
interacţiunile umane sau le va elimina complet prin stabilirea exclusivă de relaţii virtuale.
Teoreticienii omni-Internetului susţin transformarea tuturor activităţilor reale în activităţi
virtuale. Deşi avantajul economic al unei asemenea modificări este evident, totuşi nu
considerăm că relaţiile interumane actuale vor fi total înlocuite de cele virtuale. Tehnologia
actuală evoluează însă spre integrarea realului în virtual, dar în acest moment putem doar
extrapola efectele acestei dezvoltări . În această privinţă, Pierre Levy (apud Breton, 2001,
:100) susţine că, în prezent, oamenii ' sunt pe cale de a se aduna într-un imens oraş
virtual, acolo unde există cele mai mari posibilităţi de alegere , acolo unde te poţi întâlni cu

oricine, acolo unde se găsesc cele mai bune pieţe, şi mai ales pieţele informaţiei, ale
cunoaşterii, relaţiei şi divertismentului'.
Pentru a contracara efectele negative ale afirmaţiei precedente, conform căreia va trebui să
facem totul de la distanţă, Pierre Levy(apud Breton, 2001, :100) adaugă :' totuşi, vom continua
să ne deplasăm fizic şi să ne întâlnim în carne şi oase, probabil mai mult ca în zilele noastre,
deoarece fenomenele de relaţie şi de interconexiune de toate felurile (virtuale sau nu) vor fi
amplificate şi accelerate' .
Vom incheia cu enumerarea unor caracteristici ale comunitatilor virtuale, asa cum reies din
studiile invocate in acest capitol: diseminarea spatiala, specificitatea, accesul la informatii,
anonimatul, libertatea de exprimare, egalizarea statusului, supraveghere si control, desocializare
vs relansarea relatiilor sociale, oprirea declinului interactiunii umane.
Noile tehnologii au un efect important asupra noţiunii de identitate. Dacă postmodernismul
propune o viziune lococentrică în loc de cea egocentrică şi oferă fragmentare în loc de unitate, ne
întrebăm dacă aceste caracteristici sunt vizibile şi în spaţiul virtual.
Michel Maffesoli (2003, :92) menţionează lumea aparenţelor în spaţiul creat de internet. El
observă mitologia măştilor, considerând că o mască este:
“faţa dublă sau, mai degrabă, diversitatea fiinţei ce nu poate exista decât căpătând numeroase
expresii mundane”
In cyberspace, avem de fapt o dematerializare a corpului, o "evaporare" a suportului fizic pentru
ca indivizii să se poată contopi cu virtualul. Unii sociologi francezi (de exemplu, Philip Breton)
chiar sugerează ca în utilizarea internetului, corpul devine o adevărată povară şi că trupul este
separat de spaţiul în care se desfaşoară “acţiunea” (căutarea informaţiilor, utilizarea chat-ului,
email-ului etc). Activităţi de tipul comerţului electronic (e-commerce) sau e-work presupun ca
individul să poată lucra de la distanţă, deci prezenţa lui fizică nu mai este necesară. Am putea
astfel argumenta că virtualul este departe de a valoriza corpul şi că mai mult decat atât chiar îl
respinge .
Pe de altă parte, Marshall McLuhan (1997, cap.2) sugerează că tehnologia este o extensie a
corpului şi astfel indivizii pot ajunge mult mai uşor acolo unde altă dată le era dificil să
patrundă. Considerând tehnologia ca o parte componentă a trupului, dezbaterea noastră devine
deschisă.
O ultimă idee pe care doresc să o subliniez este aceea că “respingerea corpului” datorată
Internetului este o atitudine extremă. Deşi este imposibil ca trupul fizic să figureze pe Internet,
există mai multe tentative de a - l “digitaliza”. Un exemplu este avatarul de pe Yahoo Messenger
care permite utilizatorilor să-şi asocieze o persoanalitate digitală care le seamănă fizic . Acest
fapt ar însemna o “recompunere” a corpului şi ar valida ipoteza privind valorizarea acestuia în
virtual.

PARTEA A II A – STRUCTURI DE GRAFURI IN RETELELE SOCIALE
REPRENTAREA REŢELELOR SOCIALE
În literatura de specialitate remarcăm trei metode utilizate frecvent la reprezentarea
reţelelor sociale, si anume : listarea legăturilor dintre actori, utilizarea matricilor de adiacenţă
pentru evidenţierea raporturilor dintre actori, vizualizarea grafului ataşat reţelei sociale
respective.
În această prezentare vom evita, pe cât posibil, o formalizare matematică excesivă a
conceptelor utilizate. Cititorul interesat întro abordare matematică, riguroasă, a teoriei grafurilor
poate consulta, de exemplu, Berge (1969) , Tomescu (1972) , (1981) sau Iacob s.a. (1978),
p.193-308. Pentru operarea cu matrici şi analizarea proprietăţilor structurale ale reţelelor sociale
ataşate unor matrici de adiacenţă recomandăm lucrările : Horn, Johnson (2001) ; Golub, van
Loan (2005) ; Faure s.a. (1969).
Vom prefera utilizarea unor exemple simple pentru a prezenta conceptele importante cu
care se va opera în continuare. Nu am optat pentru o expunere riguroasă a noţiunilor respective
deoarece aceasta ar necesita o pregătire şi o exprimare matematică adecvată.
Actorii unei reţele sociale se diferenţiază adesea prin prezenţa unor “atribute”. Astfel, în cazul
unor persoane concrete aceste atribute ar putea defini diverse caracteristici individuale precum :
vârsta, înălţimea, greutatea, etc.
Lista L1 , ataşată actorilor reţelei sociale, va conţine pe lângă numele actorilor implicaţi şi
informaţia privind “intensitatea atributelor” pentru fiecare actor.
Atributele pot fi însa prezente şi pentru a desemna “nivelul” legăturilor dintre actori. De această
dată lista L2 ce enumeră legăturile din reţeaua socială respectivă va conţine noi rubrici ataşate
atributelor legăturilor dintre noduri.
Remarcăm în acest sens diferite tipuri de legături precum cele permanente, legăturile cu
repetativitate sezonieră sau acelea ce se manifestă pe o perioadă de timp limitată.
Actorii unei reţele sociale se diferenţiază adesea prin prezenţa unor “atribute”. Astfel, în cazul
unor persoane concrete aceste atribute ar putea defini diverse caracteristici individuale precum :
vârsta, înălţimea, greutatea, etc.
Lista L1 , ataşată actorilor reţelei sociale, va conţine pe lângă numele actorilor implicaţi şi
informaţia privind “intensitatea atributelor” pentru fiecare actor.
Atributele pot fi însa prezente şi pentru a desemna “nivelul” legăturilor dintre actori. De această
dată lista L2 ce enumeră legăturile din reţeaua socială respectivă va conţine noi rubrici ataşate
atributelor legăturilor dintre noduri.

Remarcăm în acest sens diferite tipuri de legături precum cele permanente, legăturile cu
repetativitate sezonieră sau acelea ce se manifestă pe o perioadă de timp limitată.
Reprezentarea grafică va deosebi tipurile de noduri sau de legături ale unei reţele sociale prin
forma, culoarea, respectiv marimea lor.
Atât în analiza exploratorie cât şi în cea confirmatorie nu trebuie înlăturată abordarea matricială
dar nici neglijată vizualizarea grafică a reţelei sociale. O întrepătrundere constructivă între
modalitatea matricială de prelucrare, adecvată calculelor, şi obtinerea unor imagini grafice,
sintetice, privind reţeaua socială respectivă sau subreţelele sale, este extrem de benefică pentru
descoperirea unor proprietăţi structurale.
În practică este deosebit de important de a descoperi structura interioară a reţelei sociale. De
regulă analiza se va desfăşura pe două planuri, unul la nivel macro ce cuprinde grupuri mari de
indivizi, iar altul ce se raportează la grupuri reduse de persoane ( de exemplu familia unui
individ, cea propriu-zisă sau cea extinsă ).
În concluzie, modul concret de reprezentare a reţelelor sociale are o importanţă majoră în
descoperirea unor structuri interne ale reţelei studiate. Prin exemplele date am urmărit definirea
unor concepte esenţiale în analizarea, prelucrarea şi interpretarea reţelelor sociale. Menţionăm în
acest context noţiunea de matrice de adiacenţă ataşată reţelei , fiind totodată prezentate mai
multe tipuri de grafe ( neorientat, orientat, cu valori, m-graf, structură circulară, arbore, etc. ).
Alegerea potrivită a unei permutări pentru actorii reţelei sociale poate conduce în final la
descoperirea aspectelor structurale ale reţelei studiate. Optarea pentru o altă permutare este în
fapt echivalentă cu o repoziţionare, în plan, a nodurilor reţelei. Ţinând seama de acest aspect, am
incercat să evidenţiem anumite proprietăţi structurale ale reţelei sociale aplicând succesiv o
procedură de poziţionare aleatoare a actorilor şi observând anumite raporturi dintre aceştia (
grupări, ierarhizări, prezenţa unor centre de influenţă, etc.). Softul destinat prelucrării reţelelor
sociale permite astfel de abordări.
Pornind de la o reţea socială ce caracterizează raporturile dintre indivizi şi impunând
anumite criterii de grupare vom construi “clase” de indivizi. Între aceste clase pot fi definite
anumite raporturi fapt ce va permite obţinerea unei noi reţele sociale, cu un număr mai redus de
actori ( de această dată actorii sunt rupuri de indivizi ) în care se evidenţiază aspecte structurale
ale reţelei iniţiale.
În continuare vom trata cazul unor grupări mici, în care indivizii se asociază “câte doi” ( diade )
sau “câte trei” ( triade ). Statistici privind tipul diadelor sau al triadelor ne sugerează o imagine
sintetică a comportamentului local din reţeaua socială studiată.

PARTEA A III A– MODELE DE SOCIALIZARE IN RETELELE VIRTUALE
MODELAREA PROCESELOR SOCIALE BAZATĂ PE CONCEPTUL DE REŢEA SOCIALĂ
În acest capitol vom căuta să evidenţiem avantajele concrete pe care le oferă reţelele
sociale în modelarea proceselor din economie, sănătate, demografie, dinamică socială, mediu,
geografie, geologie, comunicare, teoria organizaţiilor, etc. Lista domeniilor de aplicativitate a
reţelelor sociale este extrem de vastă. În general reţelele sociale pot fi practic utilizate cu succes
în orice domeniu de activitate umană.
Aplicaţiile reţelelor sociale sunt multiple. Fiecare dintre secţiunile următoare va fi axată
pe tratarea unor anumite aspecte concrete considerate definitorii. Desigur nu vom epuiza nici pe
departe posibilităţile existente de modelare oferite de reţelele sociale.
Este absolut necesar să subliniem eficacitatea reţelelor sociale în prelucrarea informaţiei
datorată în special celor două modalităţi de reprezentare a raporturilor individuale dintre actori :
- O reprezentare abstractă, bazată în mod esenţîal pe teoria grafurilor. Toate rezultatele
matematice privind teoria grafurilor pot fi translatate cu succes în domeniul reţelelor sociale. În
plus, modelarea bazată pe grafe permite şi obţinerea unor valori cantitative ce caracterizează
“intensitatea” unui anume proces.
- Tehnicile de vizualizare concretă a reţelei sociale au un impact major în depistarea unor
caracteristici individuale ale reţelei respective. O imagine concretă are o importanţă deosebită
prin faptul că putem cuprinde, dintr-o singură privire, “comportamentul global” al setului de
actori ce definesc reţeaua analizată. În domeniul reţelelor sociale au fost dezvoltate nenumărate
modalităţi sofisticate de vizualizare a reţelelor, tehnici ce presupun nu de puţine ori soluţionarea
unor probleme matematice extrem de dificile.
O problematică extrem de importantă în tehnica vizualizării o constituie tratarea reţelelor
reale ce cuprind un număr impresionant de actori. În acest caz reprezentarea grafică a tuturor
actorilor şi a legăturilor dintre ei face imposibilă distingerea unei structuri interne a reţelei
studiate. În literatura de specialitate sunt propuşi algoritmi performanţi în vederea reprezentării
bazelor de date extinse ( data mining ). Aceşti algoritmi sunt orientaţi în special pe metode de
grupare a actorilor şi apoi prin desemnarea unor reprezentanţi ai noilor grupuri astfel rezultate. În
final se va reprezenta o reţea simplificată definită prin “actorii reprezentativi” ai noilor clase.
Acest proces de grupare a actorilor poate continua în mai multe etape, prin obţinerea unor noi
clase, ultimii “actori” rezultaţi fiind grupele deja obţinute într-o etapă precedentă. În acest mod
pot fi vizualizate aspectele macro şi cele micro din reţeaua socială analizată.
VIZUALIZAREA REŢELELOR SOCIALE
Analiza sociologică presupune o interpretare concretă a reţelei sociale analizate,
interpretare ce este fundamentată pe respectarea anumitor principii generale.

Reprezentarea grafică constituie un instrument extrem de puternic de explorare şi
totodată de sintetizare întro imagine unitară a complexului de date.
Având în vedere complexitatea procedurilor de vizualizare grafică vom evita discutarea efectivă
a conceptelor matematice ce au stat la baza aplicării diverselor modalităţi de reprezentare grafică
a unei reţele. Literatura de specialitate prezintă o gamă vastă de algoritmi performanţi orientaţi
pe reprezentare grafică a reţelelor sociale.
Menţionăm în continuare numai câteva dintre tehnicile de vizualizare ce sunt adesea folosite la
interpretarea ansamblului de legături dintro reţea socială :
- Evidenţierea unei structuri arborescente în cazul în care se impune neapărat o
ierarhizare a actorilor reţelei sociale.
- Algoritmul MDS ( multidimensional scaling ) evaluează în primul rând “distanţele”
dintre actori în funcţie de numărul “paşilor” necesari pentru realizarea unei “comunicări
efective” între aceste persoane. Actorii reţelei vor fi ulterior rearanjaţi în plan astfel încât
distanţele de pe grafic să corespundă cât mai bine cu “dificultatea reală de comunicare” calculată
pentru indivizii grafului respectiv.
- Procedura “spring embedding” utilizează măsuri de similaritate sau distanţe definite
între actori în vederea poziţionării lor pe grafic în mod optim. Se urmăreşte în mod continuu
păstrarea pe căt posibil a unor substructuri arborescente.
- Folosirea diverselor metrici în aprecierea distanţelor dintre actorii reţelei studiate. În
funcţie de metrica folosită reţeaua are o altă reprezentare, de multe ori destul nde diferită.
Un loc aparte revine metricii Gower des utilizată în studiile socio-economice.
- Poziţionarea aleatoare a actorilor pe suprafaţa grafică. Prin apelări succesive ale unei
asemenea proceduri pot fi scoase în evidenţă anumite aspecte structurale ale reţelei. Această
metodă este frecvent folosită ca tehnică exploratorie a reţelei analizate.
- Aşezarea circulară a actorilor în raport cu respectarea unui anume criteriu ( de exemplu
în funcţie de atributele actorilor ). În acest mod se pot evidenţia “discontinuităţi” parţiale în
comunicare.
- Menţinerea cu prioritate a raporturilor dintre anumite părţi componente ale unei
structuri ( preserve embedding ).
- Evidenţierea componentelor conexe ale reţelei sociale şi în particular a punctelor
izolate din reţea ce au o interpretare sociologică evidentă.
- Reprezentare radială este folosită în special pentru a se urmări evoluţia unor fenomene
repetitive, sezoniere.

PARTEA A IV A - CERCETARE : PREZENŢA TINERILOR ÎN RETELELE SOCIALE
VIRTUALE
Cercetarea urmăreşte să evidenţieze abilităţile tinerilor cu studii superioare din România
privind modul de utilizare al noilor tehnologii, axându-ne în special pe aplicarea reţelelor sociale
în activitatea zilnica. Chestionarul autoadministrat s poate fi urmarit in Anexa 1.
Proiectarea bazei de date s-a realizat în SPSS, tipul, semnificaţia şi codificarea
variabilelor fiind dată în Anexa 2.
Pentru mărirea acurateţii predicţiei, în cazul unui număr apreciabil de non-răspunsuri, s-
au introdus noi variabile destinate să interpreteze absenţa răspunsurilor. De asemenea, au fost
definite variabile de selecţie pentru caracterizarea unor anumite clase de indivizi (Anexa 2). Au
fost folosite mai multe şi variabile agregate ( indicatori ).
Analiza statistică a datelor s-a bazat în principal pe interpretarea unor tabele de frecvenţă
sau a procentelor aferente, evidenţierea factorilor utilizând tehnici de analiză factorială,
selectarea atributelor dominante ale indivizilor prin aplicarea metodei componentelor principale,
diverse reprezentări grafice uni şi bidimensionale axate în special pe o reducere drastică a
dimensiunii spaţiului datelor prin metode de scalare multidimensională, stabilirea unor tipologii
folosind diverse procedee de clasificare ( propunerea unor “distanţe” variate, unele luând în
considerare funcţiile de repartiţie ale variabilelor aleatore ), ierarhizarea variabilelor prin
definirea unor relaţii de ordine ( parţială sau totală ), predicţie bazată pe corelaţie ( eventual
neparametrică, corelaţii ale rangurilor ) şi regresie ( în special regresie liniară ), validarea
rezultatelor.prin aplicarea testelor statistice clasice.
Obţinerea rezultatelor a presupus utilizarea mai multor pachete de programe din care
menţionăm în special : SPSS, Excel, SAS. Uneori, a fost necesară rescrierea unor algoritmi
utilizând un limbaj de programare.
Nu de puţine ori au fost aplicate mai multe metode statistice ( de exemplu analiză
factorială, tehnici de clasificare, scalare multidimensională ) care au condus în final la rezultate
asemănătoare. Prin acest mod de abordare s-a obţinut o validare indirectă a unor metode de
prelucrare a datelor statistice, confirmându-se totodată, din mai multe “surse”, anumite ipoteze
privind intensitatea raporturilor dintre variabilele modelelor.
Suntem cu precădere interesaţi să stabilim dacă specificul pregătirii profesionale a
tinerilor studenţi influenţează decisiv dezvoltarea unor abilităţi de folosire a noilor tehnologii, în
special utilizarea reţelelor sociale în activitatea cotidiană. A fost efectuat în acest sens un studiu
comparativ între studenţii Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială şi studenţii de la
Facultatea de Matematică şi Informatică ( comunităţile sas, respectiv fmi ).

Este necesar să subliniem că eşantionul studiat nu are o reprezentativitate la nivel
naţional. Astfel, studenţii respondenţi aparţin numai Centrului Universitar Bucureşti iar volumul
eşantionului este relativ redus, neasigurănd o foarte mare acurateţe de predicţie. Aspectele
semnalate ar putea induce o anume reticenţă privind extinderea la nivelul întregii ţări a
rezultatelor obînute din prelucrările statistice ale datelor din eşantion.
Menţionăm faptul că procedeele folosite au evidenţiat, în special valoric, aspecte intuitive ce sunt
greu de măsurat. Importanţa metodelor statistice utilizate constă tocmai în aprecierea cantitativă
a intensităţii unor fenomene reale.
Metodologia aplicată în prezentul studiu de caz poate fi însă preluată fără rezerve şi în
cazul unor eşantioane reprezentative la nivel naţional. Avem speranţa fermă că într-o asemenea
situaţie concluziile generale deja semnalate se vor menţine, cu anumite nuanţe însă, ele fiind în
plus validate indirect de multe alte studii internaţionale similare.
Actuala metodologie ar putea constitui o machetă de lucru pentru prelucrarea şi a altor
eşantioane.
În cadrul acestei cercetări am evidentiat mai multe aspecte ce prezintă un nivel ridicat de
originalitate :
- Elaborarea unui chestionar propriu orientat pe utilizarea de către studenţi a noilor
metode de informare, documentare, comunicare şi divertisment( vezi Anexa 1 ).
- Proiectarea în SPSS a unei baze de date a cărei variabile reflectă fidel întrebările din
chestionar. Au fost operate recodificarea şi s-au introdus noi indicatori agregaţi ( vezi Anexa 2 ).
- Efectuarea unor prelucrări statistice variate ce presupun cunoaşterea aprofundată a
modelelor statistice respective (analiză factorială, scalare multidimensională, corelare şi
predicţie, teste statistice ).
- S-a renunţat sistematic la o justificare matematică, riguroasă, a anumitor ipoteze ce au
fost făcute. Demonstraţiile matematice au fost întotdeauna înlocuite prin prezentări sugestive ale
unor grafice ( în spaţiul uni şi bidimensional ).
- Aplicarea unor modele statistice complementare, orientate cu precădere pe validarea
indirectă a unor ipoteze acceptate parţial şi pentru evidenţierii unor noi interacţiuni între
variabilele modelului respectiv.
- Implementarea într-un limbaj de programare a unor algoritmi orientaţi în special spre o
reprezentare grafică adecvată a raporturilor dintre diversele date.
Concluziile cercetarii sunt urmatoarele:

Pe siturile de reţele sociale sunt înregistraţi numai 63.5 % dintre studenţii ce alcătuiesc
eşantionul E.
Marea majoritate a tinerilor au în lista proprie de comunicare de pe reţeaua socială peste
100 de persoane ( Tabelul 1.2 ).
Repartiţia numărului de persoane din lista individuală de comunicare nu depinde de
nivelul de pregătire informatică a titularilor listelor, fiind aceiaşi atât pentru băieţi cât şi pentru
fete. Graficele 1.1-1.2 şi testele chi-pătrat de independenţă efectuate au validat aceste afirmaţii.
Marea majoritate a tinerilor ce sunt înscrişi în diferitele reţele sociale ( 85 % ) au pe lista
proprie de corespondenţă atât indivizii din viaţa reală cât şi personaje pe care nu le-au întâlnit
vreodată în realitate. Circa 5 % dintre studenţi întreţin o corespondenţă prioritară numai cu
persoane cunoscute pe Internet. Puţin peste 9 % dintre tineri corespondează, de regulă, pe reţeaua
socială cu persoane pe care le-au întâlnit efectiv în viaţa reală. .
Listele de comunicare în reţelele sociale conţin în primul rând prietenii ( 44.7 % ) şi apoi
cunoştinţele ( 23.3 % ). Cum era şi de aşteptat, celelalte categorii de personaje se regăsesc mult
mai rar pe aceaste liste.
În general, procentajul diferitelor categorii de persoane din lista de comunicare pe reţelele sociale
nu se modifică în raport cu subgrupurile studiate ( sas, fmi, băieţi, fete, respectiv întreg
eşantionul E ).
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Babbie Earl, (1992), The Practice of social research. Wadsworth.
Barnes S.B., (2006, September), A privacy paradox: Social networking in the United
States. First Monday, 11(9), Retrieved 25 May 2010, from:
http://firstmonday.org/issues/issue11_9/barnes/index.html
Barrat, Jacques, Approche geopolitique des medias et des nouvelles technologies de
l„information et de la communication, în revista „ Secolul 20. Gutenberg. Computer. Internet‟,
nr.4-9/2000
Bernard Russel H., (2005), Review – Linton C. Freeman : The development of social
network analysis, Empirical Press, Vancouver, BC, 2004. Social Network, 27, 377-384.
Bigge, R., (2006, December), The cost of (anti–)social networks: Identity, agency and
neoluddites. First Monday, 11(12). Retrieved 25 May 2010, from:

http://firstmonday.org/issues/issue11_12/bigge
Bolland John M., (1988), Sorting out centrality : An analysis of the performance of four
centrality models and simulated networks. Social Networks, vol. 10, 233-253.
Bonacich Phillip, (1987), Power and centrality : A family of measures. American Journal
of Sociology, vol. 92, 1170-1182.
Borgatti S.P., (2002), Visone : Analysis and visualization of social networks. in Junger
M., Mutzel P., (Eds.), Graph Drawing Software, 321-340, Springer, New York.
Bornholdt Stefan, Schuster Heinz Georg, (2003), (Eds.), Handbook of graphs and
networks – From to genome to the Internet. Wiley-VCH, Weinheim.
Boyd D., (2004), Friendster and publicly articulated social networks. Proceedings of
Conference on Human Factors and Computing Systems – CHI2004, Vienna, Austria.
New York: ACM Press. Retrieved 25 May 2010, from:
http://www.danah.org/papers/CHI2004Friendster.pdf.
Boyd D., (2006), Friends, friendsters and top 8: Writing community into being on social
network sites. First Monday, 11(12). Retrieved 25 May 2010, from:
http://firstmonday.org/htbin/cgiwrap/bin/ojs/index.php/fm/article/viewArticle/1418/1336.
Boyd D., (2007), Social network sites: Public, private, or what?, Knowledge Tree, May
13. Retrieved 26 March 2010, from:
http://kt.flexiblelearning.net.au/tkt2007/?page_id=28.
Boyd John P., (1990), A unified theory of scaling and blockmodeling as applied to social
networks. George Mason University Press, Fairfax, VA.
Brandes Ulrik, Kenis Patrick, Raab Jörg, Schneider Volker, Wagner Dorothea, (1999),
Explorations into the visualization of policy networks. Journal of Theoretical Politics, 11(1), 75-
106.
Breiger Ronald L., (2004). The analysis of social networks. in Hardy Melissa, Bryman
Alan, (eds.), Handbook of data analysis, p. 505–526, Sage Publications, London.
Breton, Philippe, Cultul Internetului. O ameninţare pentru legătura socială? , Editura
C.N.I. "Coresi" S.A., Bucureşti, 2001
Bucchi Massimiano, (2004), Science in society – An introduction to social studies of
science. Routledge, Taylor & Francis Group, London.
Bucy Erik P., Newhagen John E., (Eds.), (2004), Media access – Social and
psychological dimensions of new technology use. Lawrence Erlbaum Associates Publishers,
New Jersey.
Burt R.S., (1976). Positions in networks. Social Forces. 55, 93-122.

Burt Ronald S., (1982), Toward a structural theory of action : Network models of social
structure, perception and action. Academic Press, New York.
Carrington Peter J., Scott John, Wasserman Stanley, (Eds.), (2005), Models and methods
in social network analysis. Cambridge University Press, Cambridge.
Carroll J.B., (1993), Human cognitive abilities : A survey of factor analytic research.
New York, NY, Cambridge University Press.
Castells Manuel, (Ed.), (2004), The network society – A cross-cultural perspective.
Edward Elgar, Cheltenham, UK.
Castells Manuel, Fernandez-Ardevol Mireia, Qiu Jack Linchuan, Sey Araba, (2004), The
mobile communication society – A cross-cultural analysis of available evidence on the social
uses of wireless communication technology. Annenberg Research Network on International
Communication, University of Southern California.
Chelcea Septimiu, (2001), Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi
calitative. Editura Economică, Bucureşti.
Chelcea Septimiu, (2005), Cum să redactăm o lucrare de diplomă, o teză de doctorat, un
articol ştiinţific. Editura Comunicare.ro, Bucureşti.
Cheng Donghong, Claessens Michel, Gascoigne Toss, Metcalfe Jenni, Schiele Bernard,
Shi Shunke, (Eds.), (2008), Communicating science in social contexts – New models, new
practices. Springer, Berlin.
Cho J., de Zuniga H.G., Rojas, H., Shaw, D., (2003), Beyond access: The digital divide
and the Internet uses and gratifications. IT & Society, 1(4). Retrieved 25 March
2010, from: http://www.itandsociety.org.
Clay, Rebecca A. , Linking up online. Is the Internet enhancing interpersonal
connections or leading to greater social isolation? , în Monitor of Psychology, Volumul 31,
Nr.4, Aprilie 2000 (www.apa.org)
Cummings J.N., (2003), NetVis module - Dynamic visualization of social networks.
Cambridge: Massachusetts Institute of Technology.
Day Peter, Schuler Doug, (Eds.), (2004), Community practice in the network society –
Local action / global interaction. Routledge, Taylor & Francis Group, London.
DeAngelis, Tori, Is Internet addiction real? , în Monitor of Psychology, Volumul 31,
Nr.4, Aprilie 2000 (www.apa.org)

D'Eca ,Teresa Almeida, Online communication tools that facilitate interaction of
participants in a virtual community and their role in language learning, TESOL 2003, 'Hearing
Every Voice' , Baltimore, 26 March 2003
Deciu, Andreea , Singuri într-o lume virtuală, în revista „ Secolul 20. Gutenberg.
Computer. Internet‟ , nr. 4 -9 /2000, pp. 319-328
Degenne Alain, Forsé Michel, (1999), Introducing social networks.Sage Publications,
London.
Demange Gabrielle, Wooders Myrna, ( Eds.), (2005), Group formation in economics :
networks, clubs and coalitions. Cambridge University Press, Cambridge.
Dinu , Mihai, În toată puterea cuvântului, în revista 'Secolul 20. Gutenberg. Computer.
Internet.', nr. 4-9/2000 , pp.45-54
De Nooy W., Mrvar A., Batagelj V., (2002), Exploratory social network analysis with
Pajek. Cambridge University Press, Cambridge.
van Dijk Jan A.G.M., (2001), The network society – Social aspects and new media. Sage
Publications, London (second edition).
Dolman Everett Carl, (2005), Pure strategy – Power and principle in the space and
information age. Taylor & Francis e-Library, London.
Donath J., (2007), Signals in social supernets. Journal of Computer-Mediated
Communication, 13(1). Retrieved 25 May 2010, from:
http://jcmc.indiana.edu/vol13/issue1/donath.html.
Drăgan Ioan, (1996), Paradigme ale comunicării de masă. Editura Şansa, Bucureşti.
Drăgan Ioan, (2007), Comunicarea-Paradigme şi teorii. vol. I + II, Editura Rao,
Bucureşti.
Dutton W.H., (2005). The social dynamics of the Internet: the Oxford Internet Surveys
and the World Internet Project. in Shrum W., Benson K., Bijker W., Brunnstein K., (eds), Past,
present and future of research in the Information Society, 194–198, Springer, New York.
Eastin M.S., LaRose R., (2000), Internet self-efficacy and the psychology of the digital
divide. Journal of Computer-Mediated Communication, 6(1), Retrieved 25 May 2010, from:
http://jcmc.indiana.edu.vol6/issue1/eastin.html.
Ess, Charles(2004),Moral Imperatives for Life in an international global village, in The
Internet and the moral lives
d‟Ettorre Patrizia, Hughes David P., (Eds.), (2008), Sociobiology of communication – An
interdisciplinary perspective. Oxford University Press, Oxford.

Everett M.G., Borgatti S.P., (2004), Extending centrality. in Carrington P.J., Scott J.,
Wasserman S., (Eds.), Models and methods in social network analysis. Cambridge University
Press, Cambridge.
Everton S.F., (2002), A guide for the visually perplexed: visually representing social
networks. Stanford University, Stanford.
Faure R., Kaufmann A., Denis-Papin A., (1969), Îndreptar de matematică modernă.
Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
Freeman Linton C., (1977), A set of measures of centrality based on betweenness.
Sociometry, vol. 40, 35-41.
Freeman Linton C., (1979), Centrality in social networks : Conceptual clarification.
Social Networks, vol. 1, 215-239.
Freeman S.C., Freeman L.C., (1979), The networks network: A study of the impact
of a new communications medium on sociometric structure. Social Science Research Reports
No. 46, University of California, Irvine, CA.
Freeman Linton C., Roeder Douglas, Mulholland Robert R., (1980), Centrality in social
networks : II. Experimental results. Social Networks, vol. 2, 119-141.
Freeman Linton C., ( 1996 ), Visualizing social networks. Journal of Social Structure,
Carnegie Mellon, 15 pag.
Freeman L.C., (2004). Graphical techniques for exploring social network data. in Carrington P.J.,
Scott J., Wasserman S., (Eds.), Models and methods in social network analysis. Cambridge
University Press, Cambridge.
Freeman Linton C., (2004), The development of social network analysis – A study in the
sociology of science. Empirical Press, Vancouver, BC Canada.
Freeman Linton, (2006), The development of social network analysis. Empirical Press,
Vancouver.
Goffman, Erwin, Viaţa cotidiană ca spectacol, comunicare.ro, 2003 [1959]
Gomez Daniel, Gonzalez-Aranguena Enrique, Manuel Conrado, Owen Guillermo, del
Pozo Monica, Tejada Juan, (2003), Centrality and power in social networks : A game theoretical
approach. Mathematical Social Sciences, vol. 46, 27-54.
Granovetter M.S., (1973), The strength of weak ties. The American Journal of Sociology,
vol. 78, no.6, 1360-1380.

Granovetter Mark, (1974), Getting a job – A study of contacts and careers. Cambridge,
MA, Harvard University Press.
Grossek, Gabriela(2004), Virtual communities – digital participative communication tools,
Informatica Economică nr. 2(30)/2004, p37-41
Gut Allan, (2005), Probability – A graduate course. Springer Texts in Statistics, Springer,
New York.
Hagen (2003), Social Network Analysis Functional Utility (SNAFU) - version 2.0.
Innovation Insight, Wesley Chapel, Florida.
Hampton K., (2007), Neighborhoods in the network society: The e-neighbors study.
Information, Communication and Society, 10(5), 714–748.
Hanneman Robert A., Riddle Mark, (2008), Introduction to social network methods. On
line http://faculty.ucr.edu/~hanneman/nettext/
Hassan Robert, (2004), Media, politics and the network society. McGraw-Hill, Open
University Press, Berkshire, England.
Hesmondhalgh David, Toynbee Jason, (Eds.), (2008), The media and social theory.
Routledge, Taylor & Francis Group, London.
Hewson C., Yule P., Laurent D., Vogel C., (2003), Internet research methods. A
practical guide for the social and behavioural sciences. Sage Publications, London.
Holland Paul W., Leinhardt Samuel, (1970), A method for detecting structure in
sociometric data. American Journal of Sociology, vol.76, no. 3, 492-513.
Holtzman David H., (2006), Privacy lost – How technology is endangering your privacy.
Jossey-Bass, Wiley, San Francisco.
Hortulanus Roelof, Machielse Anja, Meeuwesen Ludwien, (Eds.), (2006), Social
isolation in modern society. Routledge, Taylor & Francis Group, London.
Howard Philip N., (2006), New media campaigns and the managed citizen. Cambridge
University Press, Cambridge.
Huisman Mark, van Duijn Marijtje A.J., (2003), Software for social network analysis.
University of Groningen, Netherlands Organization for Scientific Research, grant 400-20-
020/2003, 54 pag.
Jackson Matthew O., (2008), Social and economic networks. Princeton University Press,
USA.
Jones S., Millermaier S., Goya–Martinez M., Schuler J.,(2008, September), Whose

space is MySpace? A content analysis of MySpace profiles. First Monday, 13(9).
http://firstmonday.org/htbin/cgiwrap/bin/ojs/index.php/fm/article/viewArticle/2202/2024.
Kadushin Charles, (2004), Introduction to social network theory. Preprint, February 17
2004, 63 pag.
Katz L., (1952), The distribution of the number of isolates in a social group. The Annals
of Mathematical Statistics, 23 (1952), 271-278.
Katz E., Blumler J., Gurevitch M., (1973), Uses and gratifications research. The Public Opinion
Quarterly, 37, 509–523.
Katz L., Powell J.H., (1955), Measurement of the tendency toward reciprocation of
choice. Sociometry, 18 ( 1955), 659-665.
Katz L., Powell J.H., (1957), Probability distributions of random variables associated
with a structure of the sample space of sociometric investigations. The Annals of Mathematical
Statistics, 28 (1957), 442-448.
Katz J.E., Rice R.E., (2002), Social consequences of Internet use: Access,involvement, and
interaction. MIT Press, Cambridge, Mass.
Katz L., Tagiuri R., Wilson T.R., (1958), A note on estimation the statistical significance
of mutuality. The Journal of General Psychology, 58 (1958), 97-103.
Kerckhove,D.,(2000) L‟intelligence des reseaux,Odile Jacob,Paris
Kilduff Martin, Krackhardt David, (2008), Interpersonal networks in organizations –
Cognition, personality, dynamics and culture. Cambridge University Press, Cambridge.
Klotz Jerome H., ( 2006 ), A computational approach to statistics. Department of
Statistics, University of Wisconsin at Madison.
Lange P.G., (2007), Publicly private and privately public: Social networking on
YouTube. Journal of Computer-Mediated Communication, 13(1). Retrieved February 15, 2010,
from:
http://jcmc.indiana.edu/vol13/issue1/lange.html.
Lehmann E.L., Romano Joseph, (2005), Testing statistical hypotheses. Springer Texts in
Statistics. Springer, London.
Levy, Pierre, The Second Flood. Report on Cyberculture (www.culturelink.org )
Liu H., (2007), Social network profiles as taste performances. Journal of Computer-
Mediated Communication, 13(1), URL (consulted 25 November 2009):
http://jcmc.indiana.edu/vol13/issue1/liu.html

Lyotard, Jean-Francois, "Defining the postmodern", în " The Cultural Studies Reader",
ed. Simon During, Routledge, Londra, 1993
Lugano G., (2008, November). Mobile social networking in theory and practice.
FirstMonday, 13(11). Retrieved 25 May 2010, from:
http://firstmonday.org/htbin/cgiwrap/bin/ojs/index.php/fm/article/viewArticle/2232/2050.
Maffesoli, Michel, "Clipa eternă. Reîntoarcerea tragicului în societăţile postmoderne",
Ed. Meridiane, Bucureşti, 2003
Marcus, Solomon, Spaţiul nostru comunicaţional in revista 'Secolul 20. Gutenberg.
Computer. Internet', nr. 4-9/2000, pp.71-79
Mattelart, Armand, Noua ideologie globalitară , inclusă în volumul Mondializarea
dincolo de mituri, coord. Serge Cordellier, Editura Trei, Bucureşti, 2001,[2000], (pp.74-84)
Mattelart, Armand, Mattelart, Michele , Istoria teoriilor comunicării, Editura Polirom ,
Iaşi, 2001, [1997]
Marinetto Michael, (2007), Social theory, the state and modern society : The state in
contemporary social thought. McGraw-Hill, Open University Press, Berkshire, England.
Mărginean Ioan, (2000), Proiectarea cercetării sociologice. Editura Polirom, Iaşi.
McLuhan, Marshall, “Mass-media sau mediul invizibil”, Ed. Nemira, Bucureşti, 1997
[1995]
McLuhan, M, 1994, Understanding Media. The extension of Man, Cambridge, MA: MIT
Press
McQuail, Denis, Comunicarea , Institutul European Iaşi, 1999
McQuail D, Windahl S, (2001), Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de
masă, Ed. Comunicare.ro, Bucureşti.
Miège, Bernard, Societatea cucerită de comunicare, Editura Polirom, Iaşi, 2000 [1989
pentru prima parte a cărţii : La societe conquise par la communication şi 1998 pentru a doua
parte: La communication entre l'industrie et l'espace public]
Mihalache, Adrian, Ideologiile ciberspaţiului, în revista „ Secolul 20. Gutenberg.
Computer. Internet‟, nr. 4-9 /2000, pp.312-318
Mihalache, Adrian , The Stylistics of Cyber-discourse , în 'Romanian Journal of
Sociology', Vol X/1999, nr. 1-2, pp. 92-109
Mihăilescu, Ioan, Sociologie generală. Concepte fundamentale şi studii de caz, Editura
Universităţii din Bucureşti, 2000

Mucchielli, Alex, Les sciences de l'information et de la communication, a treia ediţie,
Hachette, Paris, 2001
Murray, Bridget, A mirror on the self, în Monitor of Psychology, Vol 31, Nr.4, Aprilie
2000 (www.apa.org )
Murray,Bridget, Time has taught us to build better web bonds, în Monitor of Psychology,
Vol 33, Nr.4, Aprilie 2002
Newman Mark, Barabasi Albert-Laszlo, Watts Duncan J., ( 2006), The structure and
dynamics of networks. Princeton University Press, Princeton, NJ.
Nunes Mark, (2006), Cyberspaces of everyday life. University of Minnesota Press,
Minneapolis.
Pan Long, (2007), Effective and efficient methodologies for social network analysis.
Dissertation in Computer Science and Applications, Virginia Polytechnic Institute and State
University.
Peter J., Valkenburg P., (2006), Research note: Individual differences in perceptions of
Internet communication. European Journal of Communication, 21(2). Sage Publications,
London.
Peter J., Valkenburg P., (2007), Who looks for casual dates on the Internet? A test of the
compensation and the recreation hypotheses. New Media & Society, 9, 455-474.
Rheingold, H, (1993). The Virtual Community (1st. ed.). Addison-Wesley Pub. Co.
Rheingold,H,(2005) Gasti inteligente. Urmatoarea revolutie sociala, trad. M. Popescu,
M. Radu, Andreco Educational, Bucuresti,
Robotham Don, (2005), Culture, society and economy – Bringing production back in.
Sage Publications, London.
Rotariu Traian, Iluţ Petru, (2006), Ancheta sociologică şi sondajul de opinie. Editura
Polirom, Iaşi.
Sabidussi Gert, (1966), The centrality index of a graph. Psychometrika, vol. 31, 581-603.
Sabongui Georges A., (2007), The art of social networking. LifeSkills Network,
Montreal.
Scott John, (2000), Social network analysis – A handbook. Sage Publications, London (
second edition ).

Scott T., (1991), Network models. in Burt R.S., (Ed.), STRUCTURE – Version 4.2
Reference Manual. Columbia University, New York.
Snijders T.A.B., (2001), The statistical evaluation of social network dynamics. in Sobel
M.E., Becker M.P., (Eds.), Sociological Methodology, pages 361-395, Basil Blackwell, London.
Stephenson K., Zelen M., (1989), Rethinking centrality : Methods and examples. Social
Networks, vol. 11, 1-37.
Ştefănescu Maria Livia, Ştefănescu Şt., (2001), Asupra unei metode empirice de
localizare a mediei unei variabile aleatoare în raport cu modul densitatii de repartitie. Studii si
Cercetari de Calcul Economic si Cibernetica Economica, vol. 35, no. 4, 19-29.
Ştefănescu Maria Livia, Ştefănescu Şt., (2003), Testarea deplasarii unor estimatori. Studii
si Cercetari de Calcul Economic si Cibernetica Economica, vol. 37, no.1, 79-90.
Ştefănescu Maria Livia, Ştefănescu Şt., (2005), Măsurarea nivelului de reciprocitate a
diadelor din reţelele sociale. Studii şi Cercetări de Calcul Economic şi Cibernetică Economică,
vol. 39, no.1, 71-80.
Ştefănescu Maria Livia, (2006), Digital technologies and social inclusion, Romanian Journal of
Sociology,Vol. XVII/2006, No.1-2.
Ştefănescu Maria Livia, (2009), The use of the social networks by the young people for
the information and communication process. Studii şi Cercetări de Calcul Economic şi
Cibernetică Economică
Tukey John W., (1977). Exploratory data analysis. Addison-Wesley Publishing
Company, Reading, Massachusetts.
Veltz, Pierre, Mondialisation villes et territoire. L'economie de l' archipel, Presse
Universitaire de France, Paris, 1996
Vlăsceanu Lazăr, (1986), Metodologia cercetării sociale. Metode şi tehnici. Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
Wade, Phillip, Falcand, Didier, Cyberplanète. Notre vie en temps virtuel, Editions
Autrement, Paris, 1998
Wasserman Stanley, Faust Katherine, (1994), Social network analysis : Methods and
applications. Cambridge University Press, Cambridge.
Watts Duncan J., (1999), Small worlds : The dynamics of networks between order and
randomness. Princeton Studies in Complexity. Princeton University Press, Princeton, NJ.

Webster Frank, (2001), (Ed.), Culture and politics in the information age – A new politics
? Routledge, Taylor & Francis Group, London.
White Harrison, Boorman Scott, Breiger Ronald, (1976), Social structure from multiple
networks I: Blockmodels of roles and positions. American Journal of Sociology, 81, 730–781.
Wolton Dominique, (1998). Penser la communication, Flammarion, Paris.
Wolton Dominique, (2000), Internet et après? Une théorie critique des nouveaux médias.
Flammarion, Paris.
Wolton, Dominique, (2003), L‟autre mondialisation. Flammarion, Paris.
Wolton Dominique, (2007), Sauver la comunication. Flammarion, Paris.
Wolton Dominique, Jay Olivier, (2001), Internet - Petit manuel de survie. Flammarion,
Paris.
Zhao S., (2006), Do Internet users have more social ties? A call for differentiated
analyses of Internet use. Journal of Computer-Mediated Communication, 11(3), 844–862.