rezumat teza doctorat mandrea
DESCRIPTION
teza,mandrea,TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI
REZUMATUL TEZEI DE
DOCTORAT
STUDIUL INTELIGENŢEI EMOŢIONALE
LA DEŢINUŢI ŞI PERSONALUL
PENITENCIAR
Coordonator ştiinţific:
Prof. univ. Dr. Mihaela ROCO
Doctorand:
Laurenţiu-Dragoş-Florin MÂNDREA
BUCUREŞTI
2013
2
CUPRINS
INTRODUCERE..................................................................................................................3
I. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ..............................................................................9
I.1. Premise istorico-ştiinţifice în dezvoltarea conceptului de inteligenţă
emoţională..................................................................................................................9
I.2. Bazele neuropsihologice ale inteligenţei emoţionale.........................................11
I.3. Definiţii, teorii, modele privind inteligenţa emoţională....................................15
I.4. Instrumente de măsurare a inteligenţei emoţionale...........................................20
I.5. Caracteristicile mediului penitenciar.................................................................25
I.5.1. Sistemul penitenciar în România........................................................25
I.5.2. Mediul penitenciar. Dimensiuni normative şi psihosociale................31
I.5.3.Consecinţe psihologice ale privării de libertate. Adaptarea la
penitenciar....................................................................................................33
I.5.4. Tipologii ale infractorilor. Tipologii ale deţinuţilor............................36
I.5.5. Cunoaşterea psihologică deţinuţilor....................................................42
II. OBIECTIVELE ŞI METODOLOGIA GENERALĂ A CERCETĂRII.................48
III. CERCETĂRI ŞI CONTRIBUŢII ORIGINALE.....................................................55
III. 1. Studiul 1: Particularităţi ale recunoaşterii de către deţinuţi a emoţilor
din cadrul expresiilor faciale.................................................................................55
III. 1.1.1 Introducere.....................................................................................55
III. 1.1.2 Metodologie...................................................................................56
III. 1.1.3 Rezultate........................................................................................58
III. 1.1.4 Discuţii..........................................................................................61
III. 2. Studiul 2: Caracteristici ale inteligenţei emoţionale la personalul de
penitenciare.............................................................................................................62
III. 2.2.1 Introducere....................................................................................62
III. 2.2.2 Metodologie...................................................................................64
III. 2.2.3 Rezultate........................................................................................65
III. 2.2.4 Discuţii........................................................................................102
III. 3. Studiul 3: Particularităţi ale inteligenţei emoţionale la deţinuţi...........107
III. 3.3.1. Introducere.................................................................................107
III. 3.3.2 Metodologie.................................................................................107
3
III. 3.3.3 Rezultate.....................................................................................108
III. 3.3.4 Discuţii........................................................................................168
III. 4. Studiul 4: Evaluarea inteligenţei emoţionale la deţinuţi prin metoda
observaţiei.............................................................................................................170
III. 4. 4. 1 Introducere................................................................................170
III. 4. 4. 2 Metodologie...............................................................................172
III. 4. 4. 3 Rezultate....................................................................................175
III. 4. 4. 4 Discuţii......................................................................................182
III. 5. Studiul 5: Elaborarea unui program validat ştiinţific de activare şi
dezvoltare a inteligenţei emoţionale la deţinuţi.................................................184
III. 5.5.1 Introducere...................................................................................184
III. 5.5.2 Structura programului..................................................................187
III. 5.5.3 Metodologie.................................................................................209
III. 5.5.4 Rezultate......................................................................................210
III. 5.5.5 Discuţii........................................................................................217
IV. DISCUŢII GENERALE...........................................................................................219
V. CONCLUZII GENERALE.......................................................................................226
BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................228
ANEXE..............................................................................................................................235
4
INTRODUCERE
Această teză de doctorat abordează problematica inteligenţei emoţionale la
deţinuţi şi personalul penitenciar.
Numărul mare de comportamente agresive în rândul deţinuţilor, de sancţiuni
disciplinare primite pentru diferite abateri de la normele de conduită impuse de
penitenciar, precum şi numărul mare de altercaţii/agresiuni între deţinuţi şi/sau
deţinuţi şi cadrele de penitenciar, relevă o serie de disfuncţii
psihocomportamentale şi de comunicare în mediul carceral.
Aceste disfuncţii pot să aibă la bază un nivel scăzut al inteligenţei
emoţionale la deţinuţi şi/sau la personalul de penitenciare, fapt ce implică
necesitatea cunoaşterii ştiinţifice valide a acestui nivel, în vederea elaborării de
strategii şi programe de dezvoltare şi activare a inteligenţei emoţionale, care să
îmbunătăţească inteligenţa emoţională şi implicit climatul organizaţional
penitenciar.
În acest sens, în demersul nostru, am pornit de la o serie de premise, cum ar
fi:
deţinuţii prezintă deficite în recunoaşterea corectă a emoţiilor din
cadrul expresiilor faciale;
nivelul inteligenţei emoţionale la deţinuţi şi personalul penitenciar
este relativ scăzut;
inteligenţa emoţională poate fi evaluată la deţinuţi şi prin metoda
observaţiei.
programele de stimulare şi activare a inteligenţei emoţionale,
desfăşurate cu deţinuţii în mediul penitenciar, pot să influenţeze favorabil
nivelul inteligenţei emoţionale la aceştia, cu implicaţii pozitive în adaptarea
corespunzătoare la mediul penitenciar şi facilitarea procesului de reeducare
şi reinserţie socială.
În ceea ce priveşte problematica inteligenţei emoţionale în mediul
penitenciar (Fig.1) considerăm că aceasta este de profundă actualitate (numărul
redus de studii care abordează problematica inteligenţei emoţionale în mediul
penitenciar - în cea mai mare parte o abordare tangenţială -, precum şi numărul
5
mare de abateri disciplinare materializate prin conflicte cu cadrele de penitenciar,
autoagresiuni, loviri între deţinuţi etc.).
Fig. 1. Conceptualizarea problematicii inteligenţei emoţionale în mediul penitenciar
(Mândrea, L., D., F., 2011)
Din analiza figurii propuse de noi şi care prezintă conceptualizarea
problematicii inteligenţei emoţionale în mediul penitenciar, se evidenţiază rolul
central pe care îl ocupă inteligenţa emoţională în problematica mediului
penitenciar, acesta interferând cu domenii ca:
managementul organizaţional (penitenciar): ca domeniu care vizează
organizarea şi conducerea eficientă a instituţiei penitenciare;
managementul resurselor umane: adică selecţia corespunzătoare (în
virtutea unor principii), precum şi gestionarea şi conducerea eficientă a
personalului de penitenciare;
formarea personalului de penitenciare în vederea perfecţionării continue
şi a dezvoltării unor abilităţi specifice de lucru cu deţinuţii, precum şi
dezvoltarea unor deprinderi de comunicare eficiente, de management al
stresului şi de gestionare a unor situaţii de criză/ risc în mediul penitenciar;
6
psihologia judiciară, şi subdomeniul ei, psihologia penitenciară, ca
ramură a psihologiei care acoperă domeniul privării de libertate, al detenţiei
şi implicit a fenomenelor psihocomportamentale care se manifestă în acest
mediu;
psihologia sănătăţii, psihopatologia şi psihoterapia, ca domenii ce
privesc calitatea stilului de viaţă, sănătatea psihică şi psihoigiena ei,
posibilele alterări psihice/abateri de la normalitate, precum şi terapia
psihologică a acestora;
educaţia adulţilor şi psihoeducaţia, care presupun metode şi tehnici
specifice/adecvate deţinuţilor şi personalului de penitenciare în vederea
formării de abilităţi şi tehnici de adaptare eficientă la mediul penitenciar
care să prevină eventualele disfuncţii de comunicare, adaptare şi
comportament.
Constatăm, referindu-ne la stadiul actual al cercetărilor privind inteligenţa
emoţională în România1 un număr extrem de redus de studii privind această
problematică. Acestea abordează tangenţial problematica inteligenţei emoţionale
la deţinuţi, focalizându-se, în principal, pe problematica liderului, pe prevenirea
comportamentelor deviante în rândul tinerilor etc.
În fapt, însăşi psihologia penitenciară în România este redusă ca şi producţie
ştiinţifică. Ne referim aici la lucrările de cercetare fundamentală, de referinţă. De
exemplu, după Revoluţia din 1989, semnificative sunt doar lucrările lui Gheorghe
Florian, şi relativ recent a volumului coordonat de Nicolae Jurcău. Psihologia
Judiciară scrisă de Nicolae Mitrofan conţine capitole de psihologie penitenciară,
în rest literatura ştiinţifică psihologică penitenciară este redusă, în special cea cu
referire la inteligenţa emoţională în mediul penitenciar.
Constatările noastre se coroborează cu cercetări recente din domeniul
istoriei psihologiei (Kiss, 2013) care confirmă acelaşi lucru, şi anume numărul
redus de lucrări ce vizează psihologia penitenciară şi inexistenţa studiilor de
amploare privind inteligenţa emoţională în mediul penitenciar.
1 Secţiunea referitoare la stadiul actual al cercetărilor privind inteligenţa emoţională în
mediul penitenciar, din acestă introducere, a fost comunicată în cadrul Sesiunii Anuale de
Comunicări Ştiinţifice cu participare internaţională ,,Educaţia pentru toţi – o şcoală pentru
fiecare”, Oradea, 26-28 mai 2011, şi a fost publicată: Mândrea, L., D., F. (2011).
Importanţa cercetărilor privind inteligenţa emoţională în mediul penitenciar. Analele
Universităţii din Oradea, Fascicula DPPPD.
7
Teza noastră de doctorat vine să completeze acest vid de literatură
ştiinţifică, de cercetare fundamentală a inteligenţei emoţionale în mediul
penitenciar.
Ca şi cauze ale acestui vid de literatură de specialitate, de cercetări
aprofundate în domeniul inteligenţei emoţionale la deţinuţi şi personalul
penitenciar, putem enumera (Mândrea, 2011):
specificul mediului penitenciar (mediu închis, multă vreme opac
cercetătorilor din exteriorul sistemului);
număr insuficient de psihologi şi nu numai (în anul 1975, a fost angajat
primul psiholog în sistemul penitenciar românesc, ale cărui atribuţii erau şi
cele de reintegrare socială a deţinuţilor – Pripp & Decsei-Radu, 2011- ; în
ultimii ani prin afluxul de specialişti din exterior, numărul acestora a
crescut);
problematica inteligenţei emoţionale nu a preocupat (fiind un concept
relativ nou, studiile au insistat asupra infracţiunilor, recidivei şi a tipurilor
de infractori/deţinuţi).
Pe plan internaţional, studiile privind inteligenţa emoţională vizează direcţii
de cercetare majore cum ar fi:
definirea şi validarea acestui construct;
dezvoltarea de tehnici eficiente şi valide de măsurare a
inteligenţei emoţionale;
dezvoltarea de programe de training privind inteligenţa
emoţională;
inteligenţa emoţională în organizaţii şi comportamentul
organizaţional;
inteligenţa emoţională şi performanţa în muncă;
inteligenţa emoţională în administraţie, sănătate şi
educaţie;
inteligenţa emoţională şi neuroştiinţele; etc.
Referindu-ne la organizarea lucrării, teza de doctorat este structurată pe trei
capitole:
8
Capitolul I: Fundamentarea teoretică, în care se prezintă: istoria
conceptului de inteligenţă emoţională; bazele neuropsihologice ale
inteligenţei emoţionale (dovezile neurologice ale inteligenţei emoţionale);
principalele definiţii, teorii şi modele privind inteligenţa emoţională;
instrumentele de măsurare a inteligenţei emoţionale; şi principalele
caracteristici ale mediului penitenciar (dimensiunea psihosocială şi
normativă a penitenciarului; adaptarea la condiţiile carcerale şi implicaţiile
psihologice ale acesteia; tipologii ale infractorilor/deţinuţilor; cunoaşterea
psihologică a deţinuţilor);
Capitolul II: Obiectivele şi metodologia generală a cercetării;
Capitolul III: Cercetări şi contribuţii originale:
– Studiul 1: Particularităţi ale recunoaşterii de către deţinuţi a
emoţiilor din cadrul expresiilor faciale;
– Studiul 2: Caracteristici ale inteligenţei emoţionale la personalul de
penitenciare;
– Studiul 3: Particularităţi ale inteligenţei emoţionale la deţinuţi;
– Studiul 4: Evaluarea inteligenţei emoţionale la deţinuţi prin metoda
observaţiei;
– Studiul 5: Elaborarea unui program validat ştiinţific de activare şi
dezvoltare a inteligenţei emoţionale la deţinuţi.
Capitolul IV: Discuţii;
Capitolul V: Concluzii generale;
Bibliografia;
Anexe (chestionare şi teste aplicate, acord de cercetare, grilă de observaţie
etc.).
Obiectivul central al tezei noastre de doctorat îl constituie studiul
inteligenţei emoţionale la deţinuţi şi personalul penitenciar.
Obiective specifice:
evidenţierea deficitelor pe care deţinuţii le au în identificarea corectă
a emoţiilor din cadrul expresiilor faciale;
identificarea nivelului de inteligenţă emoţională pe care îl are
personalul de penitenciare și a nivelului de inteligenţă emoţională la
diferitele categorii de deţinuţi;
9
evidenţierea metodei observaţiei în evaluarea nivelului de inteligenţă
emoţională la deţinuţi;
reliefarea necesităţii şi a validării științifice a unui program de
activare și dezvoltare a inteligenţei emoţionale în mediul
penitenciar.
Metodele folosite în identificarea nivelului de inteligenţă emoţională la
deţinuţi şi personalul penitenciar au fost în principal metoda testului şi
chestionarului, metoda observaţiei naturale sistematizate, coroborate cu analiza
documentelor de penitenciar.
Fiecare metodă de cercetare, în esenţă, are limitele sale ce ţin de construcţia
şi validarea testului utilizat, de calitatea observaţiei întreprinse sau de
corectitudinea (veridicitatea) datelor cuprinse în anumite documente (rechizitorii,
expertize psihologice, medico-legale, psihiatrice etc.). De aceea, ţinând seama de
aceste lucruri, am optat pentru coroborarea acestor metode de cunoaştere în
obţinerea datelor relevante şi valide ştiinţific.
Teza noastră de doctorat vizează atât aspecte teoretice cât şi aspecte practice
(aplicative) ce ţin de metodologia cercetării, de fundamentarea teoretică şi
practică a conceptului de inteligenţă emoţională la mediul penitenciar, de
elaborarea unui program validat ştiinţific de stimulare şi activare a inteligenţei
emoţionale, de validarea unor tehnici complementare de evaluare a inteligenţei
emoţionale.
Considerăm, în această ordine de idei, că teza noastră de doctorat este
relevantă din punct de vedere ştiinţific, prin aportul pe care îl aduce la studiul
inteligenţei emoţionale la deţinuţi şi personalul de penitenciare, în contextul în
care literatura de specialitate în acest domeniu este foarte redusă iar problematica
fenomenelor disfuncţionale în mediul penitenciar, cu corolarul lor recidivismul,
este de actualitate şi cu repercursiuni în viaţa socială şi economică de zi cu zi.
10
CAPITOLUL II
OBIECTIVELE ŞI METODOLOGIA GENERALĂ A CERCETĂRII
Obiectivul central al tezei noastre de doctorat îl constituie studiul
inteligenţei emoţionale la deţinuţi şi personalul penitenciar.
Obiective specifice:
evidenţierea deficitelor pe care deţinuţii le au în identificarea corectă
a emoţiilor din cadrul expresiilor faciale;
identificarea nivelului de inteligenţă emoţională pe care îl are
personalul de penitenciare și a nivelului de inteligenţă emoţională la
diferitele categorii de deţinuţi;
evidenţierea metodei observaţiei în evaluarea nivelului de inteligenţă
emoţională la deţinuţi;
reliefarea necesităţii şi a validării științifice a unui program de
activare și dezvoltare a inteligenţei emoţionale în mediul
penitenciar.
Prezentarea celor 5 studii ale tezei
Studiul 1: Particularităţi ale recunoaşterii de către deţinuţi a emoţiilor
din cadrul expresiilor faciale
Scopul studiului a constat în evidenţierea deficitelor pe care deţinuţii le au
în identificarea corectă a emoţiilor din cadrul expresiilor faciale.
În acest sens, am presupus că există diferenţe semnificative în recunoaşterea
emoţiilor din cadrul expresiilor faciale:
între populaţia de deţinuţi, la modul general şi populaţia normală;
între populaţia de deţinuţi condamnaţi pentru infracţiuni uşoare şi populaţia
normală;
între populaţia de deţinuţi condamnaţi pentru infracţiuni grave şi populaţia
normală;
11
precum şi între cele două categorii de deţinuţi.
Într-o a doua etapă a cercetării, am trecut la aprofundarea analizei tiparelor
de recunoaştere a emoţiilor, încercând să evidenţiem diferenţele care s-au
înregistrat la fiecare populaţie de deţinuţi în raport cu fiecare tip de emoţie în
parte.
Studiul 2: Caracteristici ale inteligenţei emoţionale la personalul de
penitenciare
Scopul studiului a constat în relevarea nivelului de inteligenţă emoţională pe
care îl are personalul de penitenciare şi posibilele diferenţe, sub aspectul
inteligenţei emoţionale, între anumite categorii de personal/sectoare de activitate.
Ipotezele de la care am pornit au fost următoarele:
i) există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul
inteligenţei emoţionale la diferitele categorii de personal de
penitenciar;
ii) există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul
inteligenţei emoţionale între personalul cu funcţii de
conducere şi personalul cu funcţii de execuţie;
iii) există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul
inteligenţei emoţionale între personalul cu studii superioare şi
personalul cu studii medii;
Studiul 3: Particularităţi ale inteligenţei emoţionale la deţinuţi
Scopul studiului a fost identificarea nivelului de inteligenţă emoţională la
diferitele categorii de deţinuţi (recidivişti, cu antecedente penale sau fără
antecedente penale; cu infracţiuni grave sau uşoare; cu sancţiuni disciplinare sau
fără sancţiuni disciplinare etc.).
Ipotezele studiului au fost că există diferenţe semnificative ale nivelului de
inteligenţă emoţională:
i) între deţinuţii cu infracţiuni grave şi cei cu infracţiuni uşoare;
ii) între deţinuţii cu abateri disciplinare şi cei fără abateri
disciplinare;
12
iii) între deţinuţii recidivişti, cei cu antecedente penale şi cei fără
antecedente penale;
iv) între deţinuţii cu infracţiuni grave şi cei cu infracţiuni uşoare;
v) la deţinuţi în funcţie de tipul de infracţiune.
Studiul 4: Evaluarea inteligenţei emoţionale la deţinuţi prin metoda
observaţiei
Scopul acestui studiu la constituit evidenţierea metodei observaţiei în
evaluarea nivelului de inteligenţă emoţională la deţinuţi.
Obiectivele majore ale studiului au vizat:
elaborarea (construcţia) unei grile de observare a inteligenţei
emoţionale la deţinuţi;
analiza statistică a itemilor grilei de observaţie şi compararea
rezultatelor cu testul de inteligenţă emoţională adaptat de Mihaela
Roco (după Bar On şi Goleman) în vederea validării sau invalidării
acestei grile;
evidenţierea unui profil al deţinutului cu inteligenţă emoţională
ridicată sau scăzută.
Ipoteza de la care am pornit în studiu a fost că:
i) nu există diferenţe semnificative între scorurile obţinute
la grila de observaţie şi scorurile obţinute la testul de
inteligenţă emoţională administrat.
Studiul 5: Elaborarea unui program validat ştiinţific de activare şi
dezvoltare a inteligenţei emoţionale la deţinuţi
Scopul studiului a fost reliefarea necesităţii şi a validării unui program de
stimulare şi activare a inteligenţei emoţionale în mediul penitenciar, cât şi dorinţa
de a îmbunătăţii (dezvolta) inteligenţa emoţională la deţinuţi.
Am pornit de la premisa că nivelul inteligenţei emoţionale la deţinuţi poate
fi ridicat (dezvoltat) prin programe de stimulare şi activare a inteligenţei
emoţionale.
13
Ipotezele de la care am plecat au fost următoarele:
i) există diferenţe semnificative, în ceea ce priveşte nivelul inteligenţei
emoţionale, între deţinuţii care au parcurs un program de dezvoltare
a inteligenţei emoţionale şi cei care nu au parcurs un astfel de
program;
ii) exista diferenţe semnificative, în ceea ce priveşte nivelul
inteligenţei emoţionale, la deţinuţii care au parcurs programul de
dezvoltare a inteligenţei emoţionale faţă de nivelul inteligenţei
emoţionale al acestor deţinuţi, dar aflaţi în faza de debut a
programului.
Participanţii la cercetare
La cercetarea întreprinsă de noi au participat 198 de deţinuţi bărbaţi cu
media de vârstă 33,81 ani, încarceraţi în Penitenciarul Oradea pentru diferite
infracţiuni (omor deosebit de grav, tâlhărie, viol, furt calificat etc.) şi 125 de cadre
de penitenciar cu media de vârstă 38,66 ani. Din cele 125 de cadre de penitenciar
102 au fost agenţi de penitenciar, cu media de vârstă 40,14 ani, şi 23 de ofiţeri cu
media de vârstă 37, 17 ani. Din categoria ofiţerilor de penitenciar 10 aveau funcţii
de conducere şi 13 funcţii de execuţie. Din categoria agenţilor de penitenciare 61
aveau studii liceale şi 41 studii universitare.
Procedura utilizată
Participanţii la cercetare au fost selecţionaţi din rândul deţinuţilor şi
personalului aflat în Penitenciarul Oradea.
Aceştia au fost informaţi cu privire la confidenţialitatea datelor personale şi
au semnat un acord de participare la cercetare.
Participanţii la studiul nr. 1 au completat un chestionar elaborat şi validat de
noi în care se solicita identificarea corectă a unor emoţii din cadrul unor expresii
emoţionale (bucurie, tristeţe, furie etc.).
Participanţilor din studiile nr. 2, 3, 4 şi 5 li s-a aplicat un test de inteligenţă
emoţională pentru adulţi adaptat de Mihaela Roco (după Bar On şi Goleman).
14
Menţionăm că, subiecţii participanţi la studiul nr. 5, au fost evaluaţi în
privinţa nivelului inteligenţei emoţionale, atât la debutul programului, cât şi la
finalizarea acestuia.
Deţinuţii participanţii la studiul nr. 4 au fost urmăriţi cu o grilă de
observaţie elaborată de noi în vederea evaluării inteligenţei emoţionale la aceştia.
De asemenea, facem precizarea că în preambulul cercetării întreprinse de
noi (studiile 3, 4 şi 5) am calculat coeficientul de validitate Cronbach Alpha
pentru testul ce urma a fi administrat deţinuţilor în studiile menţionate.
În acest sens, testul de inteligenţă emoţională adaptat de Mihaela Roco
(după Bar On şi Goleman) a fost administrat la 110 deţinuţi (diferiţi de cei
cuprinşi în studiile 3, 4 şi 5) pentru a verifica fidelitatea itemilor prin metoda
coeficientului de validitate Cronbach Alpha.
Din prelucrarea statistică au rezultat următoarele:
Case Processing Summary
N %
Cases Valid 110 100,0
Excludeda 0 ,0
Total 110 100,0
a. Listwise deletion based on all
variables in the procedure.
Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items
,713 10
Item-Total Statistics
Scale Mean if
Item Deleted
Scale
Variance if
Item Deleted
Corrected
Item-Total
Correlation
Cronbach's
Alpha if Item
Deleted
15
a 71,6818 1430,402 ,310 ,702
b 74,9545 1248,851 ,428 ,681
c 78,9545 1073,438 ,624 ,636
d 79,3182 1118,109 ,541 ,657
e 78,4091 1218,776 ,382 ,693
f 80,9091 1174,395 ,557 ,655
g 90,0455 1585,548 -,061 ,726
h 89,8636 1572,688 ,000 ,726
i 78,2273 1207,150 ,510 ,665
j 89,6818 1576,274 -,027 ,729
Aşa cum rezultă din datele de mai sus, se observă că coeficientul de
validitate Cronbach Alpha pentru testul ce urma a fi utilizat de noi (respectiv
pentru cei 10 itemi ai testului) are valoarea de 0,713, valoare care se poate rotunji
(conform lui Howitt şi Cramer, 2010) la un număr cu două zecimale (deci 0,71).
Considerăm, în această ordine de idei că valoarea Cronbach Alpha obţinută
de noi pentru testul utilizat, este corespunzătoare:
,, Nu există un standard absolut cu privirea la mărimea pe care ar trebui să o
aibă un coeficient Cronbach alfa pentru a indica o fidelitate corespunzătoare. În
general însă, valorile în jur de 0,90 sunt considerate ”excelente”, în jur de 0,80,
”foarte bune”, iar cele în jur de 0,70, ”adecvate”. “ (Kline, 2005, apud Popa,
2011, pag. 4).
Datele obţinute din studiile întreprinse au fost prelucrate statistic cu softul
SPPS Statistics V.17.0.
Pentru a avea o vedere de ansamblu, unitară asupra inteligenţei emoţionale
în mediul penitenciar, pe lângă informaţiile desprinse din aplicarea chestionarului
elaborat şi validat de noi cu privire la recunoaşterea emoţiilor din cadrul
expresiilor faciale şi a celor obţinute din aplicarea testului de inteligenţă
emoţională, am apelat la metoda observaţiei şi la metoda analizei documentelor.
16
Metoda analizei documentelor (tehnica documentară) în criminologie
,,priveşte modul în care datele cuprinse în diferitele tipuri de documente pot fi
utilizate în scopuri ştiinţifice” (Stănoiu, 1981, p.143). Este vorba de dosarele de
penitenciar ale deţinuţilor (care pot furniza informaţii cu privire la descrierea
faptei), de anumite aplicaţii informatice (care pot furniza rapid informaţii cu
privire la situaţia disciplinară, vizite din partea aparţinătorilor etc.).
Fiecare metodă de cercetare, în esenţă, are limitele sale ce ţin de construcţia
şi validarea testului utilizat, de calitatea observaţiei întreprinse sau de
corectitudinea (veridicitatea) datelor cuprinse în anumite documente (rechizitorii,
expertize psihologice, medico-legale, psihiatrice etc.). De aceea, ţinând seama de
aceste lucruri, am optat pentru coroborarea acestor metode de cunoaştere în
obţinerea datelor relevante şi valide ştiinţific.
17
CAPITOLUL III
CERCETĂRI ŞI CONTRIBUŢII ORIGINALE
III. 1. Studiul 1: PARTICULARITĂŢI ALE RECUNOAŞTERII DE CĂTRE
DEŢINUŢI A EMOŢILOR DIN CADRUL EXPRESIILOR FACIALE2
III. 1.1.1 Introducere
În ultimii ani au fost realizate numeroase cercetări (Dawel, A., et al., 2012;
Besel, L. D. S., Yuille, J. C., 2010; Del Gaizo, A. L., Falkenbach, D. M., 2008;
Marsh, A. A., Blair, R. J. R., 2008) care evidenţiază particularităţi ale tiparelor de
recunoaştere a emoţiilor şi a răspunsului emoţional, în raport cu diverşi factori
asociaţi tulburărilor de personalitate, în special cu tulburarea de personalitate
antisocială (APD). În acest context, studiile au urmărit deficitele manifestate de
deţinuţi în recunoaşterea emoţiilor din expresiile faciale în raport cu categoria
infracţională, zona geografică, sexul şi diferitele tipuri de emoţii (Robinson, et al.,
2012; Gery, I., Miljkovitch, R., Berthoz, S., Soussignan, B., 2009; Hastings, M.
E., Tangney, J. P. Stuewig, J., 2008; Hedwig, E., Allpers, G. W., Segre, D.,
Calogero, A., Angrilli, A., 2007). O altă direcţie de cercetare constituie rolul
important pe care îl joacă inteligenţa emoţională în decodificarea expresiei faciale
sub aspect emoţional (Edgar, C., McRorie, M., Sneddon, I., 2012; Visser, B. A.,
Bay, D., Lynn-Cook, G., Myburgh, J., 2010). Inteligenţa emoţională (EI)
indiferent de modelele teoretice elaborate de-a lungul timpului contribuie prin
componentele sale în mod favorabil la identificarea corectă a emoţiilor din cadrul
expresiilor faciale.
2 Părţi ale acestui studiu au fost comunicate în cadrul Simpozionului Internaţional
Cercetări şi Aplicaţii în Psihologie cu tema ,,Psihologia şi dezvoltarea continuă”,
Timişoara, 2013 şi sunt în curs de publicare (ISI Proceedings): Mândrea, L., D., F. &
Kiss, J.F. (in press). Differences Between Recognition Patterns of Facial Expressions of
Emotion at Normal Population, Inmates with Mild Offences and at Inmates with Severe
Offences and Antisocial Personality Disorder. Thomson Reuters Philadelphia, Monduzzi
Editore International Proceedings Division.
18
III. 1.1.2 Metodologie
În cadrul acestui studiu, ne-am propus ca obiectiv central cercetarea
diferenţelor în ceea ce priveşte recunoaşterea emoţiilor exprimate prin intermediul
expresiilor faciale, între populaţia normală, constituită dintr-un grup de control de
51 de studenţi şi populaţia de deţinuţi, care a fost împărţită în două categorii.
Categoria celor condamnaţi pentru infracţiuni uşoare (24 deţinuţi) şi categoria
celor condamnaţi pentru infracţiuni grave şi care manifestă un comportament
antisocial pregnant, fiind diagnosticaţi cu APD (26 deţinuţi). Participanţilor la
cercetare li s-au prezentat imagini reprezentând 6 expresii faciale, realizate de
către artişti plastici profesionişti şi care reflectă emoţii precum: uimirea, bucuria,
furia, tristeţea, dezgustul şi teama (Fig. 2). Acestea au fost validate în prealabil pe
populaţie normală (100 de studenţi). Sarcina acestora a fost de a denumi emoţia,
considerând că alegerea acesteia dintr-o lista cuprinzând denumiri diverse, nu era
adecvată deoarece putea biasa procesul de recunoaştere. Ne interesează în primul
rând dacă există diferenţe semnificative:
i. între populaţia de deţinuţi, la modul general şi populaţia normală;
ii. între populaţia de deţinuţi condamnaţi pentru infracţiuni uşoare şi
populaţia normală;
iii. între populaţia de deţinuţi condamnaţi pentru infracţiuni grave şi
populaţia normală;
iv. precum şi între cele două categorii de deţinuţi.
Într-o a doua etapă a cercetării, am trecut la aprofundarea analizei tiparelor
de recunoaştere a emoţiilor, încercând să evidenţiem diferenţele care s-au
înregistrat la fiecare populaţie de deţinuţi în raport cu fiecare tip de emoţie în
parte.
19
Fig. 2. Exemple de imagini din chestionarul elaborat de noi şi utilizate în studiu
(bucurie, tristeţe, furie)
Am pornit de la presupoziţia că:
a) populaţia normală reprezentată de studenţi va identifica în mod
corect emoţiile din cadrul expresiilor faciale prezentate în raport
cu populaţia de deţinuţi;
b) şi că, de asemenea, există diferenţe semnificative în procesarea
recunoaşterii emoţiilor între cele doua categorii de deţinuţi (cu
infracţiuni uşoare şi cu infracţiuni grave şi ADP).
III. 1.1.3 Rezultate
După obţinerea datelor brute, am realizat o analiză de varianţă asupra celor
3 categorii de populaţie (Tabelul 1, Tabelul 2), apoi am analizat în parte diferenţele
particulare înregistrate între fiecare dintre aceste categorii, comparând scorurile
obţinute la recunoaşterea expresiilor.
20
Tabelul 1. Analiza descriptivă privind diferenţele înregistrate între cele 3
categorii de subiecţi
95% Confidence
Interval for Mean
N
M
ea
n
Std.
Deviat
ion
Std
.
Err
or
Lower
Bound
Upper
Bound
control
group
51 ,9
44
3
,17261 ,02
41
7
,8958 ,9929
inmates_
mild
24 ,6
97
1
,12976 ,02
64
9
,6423 ,7519
inmates_
severe
26 ,4
97
3
,17540 ,03
44
0
,4265 ,5682
Total 10
1
,7
70
5
,25013 ,02
48
9
,7211 ,8199
Tabelul 2. Analiza de varianţă asupra celor 3 categorii de subiecţi
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 3,611 2 1,805 66,862 ,000
Within Groups 2,646 98 ,027
Total 6,257 100
Astfel, per total în ceea ce priveşte diferenţele între cele 3 categorii de
subiecţi în raport cu recunoaşterea emoţiilor exprimate prin intermediul
expresiilor faciale, am obţinut diferenţe semnificative (F2,98=66,86, p=0,01).
Trecând la comparaţia scorurilor generale obţinute de către grupul de deţinuţi cu
infracţiuni uşoare (24 subiecţi, media recunoaşterilor corecte = 0,69) în raport cu
grupul de control (51 subiecţi, media recunoaşterilor corecte = 0,94), am obţinut o
diferenţă semnificativă între cele două grupuri (t= 6,22, df = 73, p = 0,01). De
asemenea comparaţia scorurilor generale obţinute de către grupul de deţinuţi cu
infracţiuni grave (26 subiecţi, media recunoaşterilor corecte = 0,49) în raport cu
grupul de control (51 subiecţi, media recunoaşterilor corecte = 0,94), relevă o
21
diferenţă semnificativă între cele două grupuri (t= 10,68, df = 75, p = 0,01). Toate
aceste date confirmă faptul că procesarea recunoaşterii emoţiilor, a identificării
corecte a acestora este semnificativ diferită între populaţia normală şi categoriile
de deţinuţi, aceştia din urmă prezentând deficite în recunoaşterea cât şi în
verbalizarea emoţiilor cu impact negativ în adaptarea la mediu, comunicarea şi
relaţionarea cu ceilalţi. O atenţie deosebită trebuie acordată rezultatelor obţinute
în urma comparaţiei scorurilor generale obţinute de către grupul de deţinuţi cu
infracţiuni uşoare (24 subiecţi, media recunoaşterilor corecte = 0,69) cu scorurile
generale obţinute de către grupul de deţinuţi cu infracţiuni grave (26 subiecţi,
media recunoaşterilor corecte = 0,49). Şi în acest caz am obţinut diferenţe
semnificative (t=4,57, df=48, p=0,01). Aceste date demonstrează deficitele de
recunoaştere a emoţiilor pe care le prezintă deţinuţii cu infracţiuni grave şi ADP,
fapt care explică şi adaptarea deficitară la mediul penitenciar materializată prin
numeroase abateri disciplinare şi tendinţe auto şi heteroagresive. De asemenea,
considerăm ca fiind interesante şi diferenţele existente între cele două grupuri de
deţinuţi (infracţiuni uşoare şi infracţiuni grave) în raport cu, capacitatea acestora
de a recunoaşte fiecare emoţie în parte. În ceea ce priveşte frica, există o diferenţă
semnificativă (t=3,55, df=48, p=0,01) între grupul de deţinuţi cu infracţiuni
uşoare (N=24, media=0,54) şi grupul de deţinuţi cu infracţiuni grave (N=26,
media=0,32). Redusele capacităţi pe care le au deţinuţii care au comis infracţiuni
grave de a percepe emoţia de frică pot fi corelate cu redusele capacităţi empatice
ale acestora faţă de suferinţa propriilor victime şi cu conceptul de alexitimie. În
raport cu recunoaşterea tristeţii, nu există diferenţe semnificative (t=1,26, df=48,
p=0,21) între deţinuţii cu infracţiuni grave (media=0,87) şi deţinuţii cu infracţiuni
uşoare (media=0,73). Bucuria a fost interpretată corect atât de grupul de deţinuţi
cu infracţiuni uşoare (media=1), cât şi de grupul de deţinuţi cu infracţiuni grave
(media=0,92), neexistând diferenţe semnificative între grupuri (t=1,44, df= 25,00,
p=0,16). Dezgustul a fost interpretat în mod semnificativ diferit de către cele două
grupuri (t=2,17, df=39,31, p=0,03), atât deţinuţii cu infracţiuni uşoare
(media=0,37), cât şi deţinuţii cu infracţiuni grave (media=0,11) obţinând scoruri
scăzute. În schimb, în ceea ce priveşte recunoaşterea furiei, scorurile au fost
ridicate atât la deţinuţii cu infracţiuni uşoare (media=1), cât şi la deţinuţii cu
infracţiuni grave (media=0,88), neexistând diferenţe semnificative între grupuri
(t=1,80, df=25,00, p=0,08). Ultima emoţie analizată, uimirea, nu a produs
22
diferenţe semnificative între grupuri (t=1,39, df=45,42, p=0,16), atât grupul de
deţinuţi cu infracţiuni uşoare (media=0,41), cât şi deţinuţii cu infracţiuni grave
(media=0,23), având o capacitate relativ scăzută de a o recunoaşte.
Modul diferenţiat de recunoaştere de către deţinuţi a tipurilor de emoţii
analizate în studiu relevă faptul că în mediul penitenciar anumite emoţii (de
exemplu, furia) în comparaţie cu altele (de exemplu, dezgustul) sunt procesate
diferenţiat cele semnificative prezentând o importanţă sporită pentru deţinuţi,
având o valoare adaptativă.
În mediul penitenciar identificarea corectă şi rapidă a emoţiilor celorlalţi
deţinuţi, cu precădere a emoţiilor negative cum ar fi furia, constituie premise
favorabile ale adaptării eficiente la mediu şi în prevenirea fenomenului
agresivităţii şi a conflictelor interpersonale. În mod analog, acest lucru este
confirmat şi de studii din domeniul psihopatologiei care arată că deficitele de
recunoaştere a emoţiilor pot să contribuie la agresivitatea întâlnită în unele boli
psihice (Malone, A., Carroll, A., Murphy, B. P., 2012).
III. 1.1.4 Discuţii
În urma prelucrării şi analizării rezultatelor statistice obţinute ipotezele de la
care am pornit s-au dovedit a fi valide. Există diferenţe semnificative în modul de
recunoaştere a emoţiilor din expresiile faciale între populaţia normală reprezentată
de studenţi şi categoriile de deţinuţi menţionate anterior, şi că acest lucru se
evidenţiază şi între deţinuţii cu infracţiuni uşoare în raport cu deţinuţii care au
comis infracţiuni grave şi prezintă ADP. Inteligenţa emoţională joacă un rol
important în facilitarea recunoaşterii emoţiilor din expresiile faciale, şi nu numai,
contribuind la adaptarea optimă a individului la mediu, la relaţionarea eficientă cu
ceilalţi, şi implicit (dacă ne referim la mediul penitenciar) la prevenirea
agresiunilor între deţinuţi sau între deţinuţi şi personalul din penitenciare
(Mândrea, L. D. F, 2012; Animasahun, R. A., 2010).
În concluzie, considerăm utilă dezvoltarea şi implementarea de programe
care să dezvolte şi să activeze inteligenţa emoţională în mediul penitenciar,
premisă favorabilă a reintegrării psihosociale a deţinuţilor.
23
III. 2. Studiul 2: CARACTERISTICI ALE INTELIGENŢEI EMOŢIONALE LA
PERSONALUL DE PENITENCIARE3
III. 2.2.1 Introducere
Referindu-se la procesul de reeducare şi importanţa acestuia în reintegrarea
socială a deţinuţilor Nicolae Mărgineanu (1973) subliniază rolul pe care cadrele
de penitenciar îl au în acest demers şi necesitatea formării corespunzătoare a
acestora în munca cu deţinuţii. În această ordine de idei, autorul menţionat
anterior precizează că:
,,...personalul de pază al penitenciarului şi cu atât mai mult cel de conducere
trebuie, evident, să aibă pregătirea necesară atât pentru a înţelege natura şi
condiţia umană, precum şi pentru îndreptarea ei printr-o condiţionare just aplicată
şi un sfat bun, dat cu inima curată.” (Mărgineanu, N., p. 362).
Gheorghe Florian scoate în evidenţă importanţa modernizării instituţiei
penitenciare şi enumeră o serie de acţiuni care trebuiesc întreprinse în acest sens,
printre care: ,,o atenţie specială (grijă) acordată personalului” (Florian, G., 1999,
p. 9). De asemenea, autorul citat anterior, cunoscând patologia penitenciară,
militează pentru un penitenciar sănătos organizaţional, care devine astfel când:
,,organizarea sa corespunde funcţiilor constitutive, iar rolurile şi normele
sunt adecvate acestora; când există un consens al personalului asupra obiectivelor
şi mijloacelor stabilite formal; când distribuţia puterii nu creează tensiuni; când
există mecanisme adecvate de rezolvare a conflictelor interne şi când climatul
psihologic este fundat pe împărtăşirea valorilor organizaţionale şi pe respectul
reciproc’’ (Florian, G., 2006b, p. 193).
În mod cert performanţa organizaţională penitenciară depinde de calitatea
personalului (atât a personalului cu funcţii de conducere - directori, şefi de
3 O parte din acest studiu a fost comunicată în cadrul Sesiunii Anuale de
Comunicări Ştiinţifice cu participare internaţională ,,Mentoratul – între profesiune
şi artă”, Oradea, 29-31 mai 2008, şi a fost publicată: Mândrea L., D., F. & Crăciun
D. (2008). Mentoratul în mediul penitenciar din perspectiva psihoeducaţiei. Analele
Universităţii din Oradea, Fascicula DPPPD, pp.75-79.
24
servicii/birouri -, cât şi a personalului cu funcţii de execuţie - ofiţeri şi agenţi -),
de pregătirea şi eficienţa sa.
La această eficienţă contribuie şi inteligenţa emoţională, ea fiind un factor
predictiv al performanţei (Iliescu, D., Ilie, A., Ispas, D., & Ion, A., 2012), cu rol
în relaţionarea cu ceilalţi, obţinerea satisfacţiei profesionale (Chiva, R., & Alegre,
J., 2008) şi sănătatea organizaţională (Pishghadam, R., & Sahebjam, S., 2012;
Weng, H.-C., et al., 2011).
D.-Ş. Săucan şi M. I. Micle arată că inteligenţa emoţională influenţează
eficienţa organizaţiei în mai multe direcţii cum ar fi:
recrutarea şi păstrarea angajaţilor;
dezvoltarea talentelor;
munca în echipă;
implicarea angajaţilor;
simţul moral şi sănătatea;
inovaţia;
productivitatea;
eficienţa;
veniturile;
calitatea serviciilor, etc. (D.-Ş. Săucan & M. I. Micle, 2011, p.238).
Aceeaşi autori citaţi anterior, arată că putem discuta de inteligenţă
emoţională la nivel individual dar şi la nivelul grupului, iar grupurile inteligente
emoţional se caracterizează prin cooperare, implicare şi creativitate, lucru
favorabil pentru organizaţie.
În acest context, ne punem întrebarea, organizaţia penitenciară stimulează
cooperarea, implicarea şi creativitatea (implicit şi inteligenţa emoţională) sau
inhibă aceste acţiuni? (deci şi inteligenţa emoţională).
III. 2.2.2 Metodologie
Scopul acestui studiu la constituit identificarea nivelului de inteligenţă
emoţională la diferitele categorii de personal penitenciar.
În acest sens am pornit de la următoarele ipoteze:
25
1) există diferenţe semnificative în ceea
ce priveşte nivelul inteligenţei emoţionale la diferitele categorii
de personal de penitenciar;
2) există diferenţe semnificative în ceea
ce priveşte nivelul inteligenţei emoţionale între personalul cu
funcţii de conducere şi personalul cu funcţii de execuţie;
3) există diferenţe semnificative în ceea
ce priveşte nivelul inteligenţei emoţionale între personalul cu
studii superioare şi personalul cu studii medii;
Astfel, am administrat testul de inteligenţă emoţională, adaptat de M. Roco
(după Bar-On şi D. Goleman) varianta pentru adulţi, la 125 de cadre de
penitenciar, din care 23 erau ofiţeri de penitenciar, cu media de vârstă 37,17 ani,
iar 102 agenţi de penitenciar, cu media de vârstă 40, 14 ani. Media de vârstă per
ansamblul lotului de cadre de penitenciar a fost 38, 66 ani.
Dintre ofiţerii de penitenciar (23) care au participat la studiu, 10 aveau
funcţii de conducere şi 13 funcţii de execuţie.
Testul administrat cuprinde zece situaţii (scenarii) în care se poate afla orice
om. Subiecţilor li se cere să-şi imagineze că se află în una din situaţiile descrise şi
să arate cum ar proceda corect .
III. 2.2.3. Rezultate
În cuprinsul tezei de doctorat este prezentată pe larg întreaga analiză
descriptivă ce a reieşit din acest studiu.
Redăm aici, spre exemplificare, doar analiza descriptivă generală asupra
categoriilor de personal investigate de noi.
26
Descriptives
IE
N Mean
Std.
Deviation
Std.
Error
95% Confidence
Interval for Mean
Minimu
m
Maxim
um
Lower
Bound
Upper
Bound
paza 86 89,651
2
23,67414 2,55285 84,5754 94,7269 45,00 150,00
reintegrare 10 93,500
0
15,64360 4,94694 82,3092 104,6908 65,00 120,00
financiar
logistica
15 95,666
7
23,74467 6,13085 82,5173 108,8160 65,00 145,00
medical 6 93,333
3
26,20433 10,6978
7
65,8336 120,8331 65,00 125,00
altele 8 95,625
0
32,45189 11,4734
7
68,4945 122,7555 40,00 145,00
Total 125 91,240
0
23,63752 2,11420 87,0554 95,4246 40,00 150,00
Test of Homogeneity of Variances
IE
Levene
Statistic df1 df2 Sig.
,969 4 120 ,427
ANOVA
IE
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 742,223 4 185,556 ,325 ,861
Within Groups 68540,577 120 571,171
Total 69282,800 124
27
Means Plots
În ansamblu, nu există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul IE
între categoriile de personal (F=0,32, p=0,86).
III. 2.2.4 Discuţii
Din prelucrarea statistică a datelor obţinute a reieşit că ipotezele de la care
am plecat nu s-au confirmat.
Nu există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul inteligenţei
emoţionale la diferitele categorii de personal de penitenciar. Observăm aici o
uniformitate a nivelului de inteligenţă emoţională la personalul de penitenciare
indiferent de sectorul de activitate. Acest lucru poate ridica unele probleme în
sensul că anumite sectoare de activitate din penitenciar implică necesitatea unui
nivel mai ridicat de inteligenţă emoţională în munca cu deţinuţi. De exemplu,
personalul din cadrul serviciilor de reintegrare socială (educaţie şi asistenţă
psihosocială), personalul din cadrul serviciului medical ( vezi şi Hen, M., &
Goroshit, M., 2011), sau personalul din cadrul serviciului regim (agenţii
supraveghetori de pe secţiile de deţinere) sunt, în virtutea atribuţiilor de serviciu,
într-un permanent contact cu deţinuţii, iar acest lucru necesită un nivel
corespunzător de inteligenţă emoţională, utilă în relaţionarea eficientă cu aceştia,
în prevenirea evenimentelor negative (conflicte, autoagresiuni).
La fel, nu există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul
inteligenţei emoţionale între personalul cu funcţii de conducere şi personalul cu
28
funcţii de execuţie; acest lucru este destul de îngrijorător, personalul de
penitenciare cu funcţii de conducere trebuind să imprime subordonaţilor o
dinamică profesională sănătoasă, să cultive inteligenţa emoţională la aceştia (vezi
şi Lam, C. S., & O'Higgins, E. R.,2012; George, J. M., 2000).
D.-Ş. Săucan şi M. I. Micle menţionează că cei mai eficienţi şefi sunt aceia
care au abilitatea de a intui felul în care angajaţii lor gândesc sau simt privitor la
situaţia de muncă şi care intervin când aceştia încep să se simtă descurajaţi sau
nesatisfăcuţi. De asemenea, şefii eficienţi sunt cei care pot să-şi controleze
emoţiile, angajaţii având încredere în ei, aceştia din urmă simţindu-se bine la
locul de muncă şi în prezenţa acestor şefi (D.-Ş. Săucan & M. I. Micle, 2011, p.
237).
În altă ordine de idei, faptul că nu există diferenţe semnificative în ceea ce
priveşte nivelul inteligenţei emoţionale între personalul cu studii superioare şi
personalul cu studii medii confirmă teza că există o diferenţiere clară între
inteligenţa academică şi cea emoţională, nivelul inteligenţei academice
neinfluenţând decisiv inteligenţa emoţională.
În ceea ce priveşte nivelul relativ redus de inteligenţă emoţională identificat
la personalul de penitenciare acesta are ca şi cauze (ne referim aici la cauze ce ţin
de penitenciar fără a omite existenţa şi a altora, extrinseci penitenciarului):
specificitatea mediului organizaţional penitenciar (ierarhizarea, respectarea strictă
a ordinelor şi procedurilor), lupta împotriva influenţelor negative din mediu
(munca cu deţinuţii produce o mare uzură psihică în timp), imprimarea unei
detaşări emoţionale şi protejarea sinelui.
În contextul unui nivel relativ redus de inteligenţă emoţională la personalul
de penitenciare se propun două căi de bază pentru a creşte nivelul inteligenţei
emoţionale în organizaţie (implicit şi în organizaţia penitenciară), şi anume:
angajarea unor persoane cu un coeficient de inteligenţă mare;
dezvoltarea inteligenţei emoţionale la cei angajaţi (D.-Ş. Săucan &
M. I. Micle, 2011, p. 246).
În acest sens, Serviciul Psihologia Personalului din cadrul Administraţiei
Naţionale a Penitenciarelor ar trebui să includă în bateriile de teste administrate
celor care vor să se angajeze în sistemul penitenciar şi teste de inteligenţă
emoţională.
29
Pregătirea şi perfecţionarea profesională a personalului din sistemul
administraţiei penitenciare se realizează prin:
a) structurile specializate pentru pregătirea şi perfecţionarea
profesională a personalului;
b) unităţile de formare specializate;
c) personalul desemnat să îndrume activitatea funcţionarilor publici
debutanţi;
d) master, cursuri postuniversitare organizate de instituţii de învăţământ
superior acreditate, doctorat.
Personalul desemnat să îndrume activitatea funcţionarilor publici debutanţi,
poate să fie considerat ca şi mentori.
Odată angajat proaspătul lucrător de penitenciare trebuie să beneficieze de o
îndrumare corespunzătoare. Această îndrumare poate fi acordată de un mentor.
În esenţă, funcţia modelatoare a îndrumătorului (mentorului) asupra
persoanei mentorate este maximă în perioada de debut (de stagiu).
De aici rezultă calităţile pe care trebuie să le aibă îndrumătorul (mentorul):
comunicare, pregătire profesională, aptitudini de cunoaştere a celor îndrumaţi,
cunoştinţe psiho-pedagogice, experienţă de viaţă, sinceritate, imparţialitate,
echilibru în aprecieri, obiectivitate, responsabilitate.
Problematica mentoratului în mediul penitenciar este, după opinia noastră,
una cu totul deosebită atingând aspecte ce ţin de managementul penitenciar,
organizaţional, de managementul resurselor umane, de formarea personalului, de
managementul educaţional şi al calităţii, de educaţia adulţilor (vezi fig. 3).
Astfel, sfera mentoratului în mediul penitenciar poate cuprinde atât
mentoratul stagiarilor (o secvenţă din formarea profesională a cadrelor),
mentoratul cadrelor didactice noi care vor preda în penitenciar, cât şi activitatea
psihologului, educatorului, care în anumite secvenţe ale traseului execuţional (de
exemplu, carantina), prin activitatea lor, pot fi consideraţi mentori ai persoanei
private de libertate, facilitându-i adaptarea la mediul penitenciar (Mândrea L.D.F.,
Crăciun D., 2008).
Se impune atât pentru noul personal angajat, cât şi pentru cel experimentat,
în contextul în care nivelul inteligenţei emoţionale este relativ scăzut, includerea
acestora (în cadrul pregătirii profesionale continue), în programe de training şi
dezvoltare a inteligenţei emoţionale (vezi şi Slaski, M., & Cartwright, S., 2003).
30
Fig. 3. Problematica mentoratului în contextul interdisciplinarităţii. Implicaţii ale
mentoratului în managementul organizaţional (penitenciar) - Mândrea, L., D., F. &
Crăciun D., 2008 –
Un rol important aici, în elaborarea şi implementarea acestor programe de
stimulare şi dezvoltare a inteligenţei emoţionale la personalul de penitenciare, îl
au psihologii de resurse umane.
În concluzie, în contextul strategiilor întreprinse pentru dezvoltarea
sistemului penitenciar românesc şi de îndeplinire a misiunii sale, a nevoii de
personal calificat şi competent în munca cu deţinuţii, formarea continuă a
personalului, existenţa de modele (de profesionişti) care să imprime o anumită
traiectorie (dinamică) mediului penitenciar, este o condiţie sine qua non a
dezvoltării eficiente a sistemului penitenciar românesc.
III. 3. Studiul 3: PARTICULARITĂŢI ALE INTELIGENŢEI EMOŢIONALE LA
DEȚINUȚI
III. 3.3.1. Introducere
Studiile privind inteligenţa emoţională la deţinuţi au preocupat din nevoia
de cunoaştere a întregului psihism al acestora şi a modului de manifestare, cât şi
EDUCAŢIA
ADULŢILOR
FORMAREA
PERSONALULUI
MANAGEMENT
ORGANIZAŢIONAL
(PENITENCIAR)
MANAGEMENTUL
CALITĂŢII
MANAGEMENTUL
RESURSELOR
UMANE
PROBLEMATICA
MENTORATULUI
MANAGEMENT
EDUCAŢIONAL
31
din nevoia de a identifica şi elabora modalităţi de prevenire a recidivismului, de
forme de tratament alternative (programe terapeutice).
Astfel, cercetările au vizat relaţia dintre psihopatie, inteligenţă emoţională şi
recidivism (Nowakowski, K., 2009), stilurile de gândire criminală şi inteligenţa
emoţională (Megreya, A. M., 2013), sau inteligenţa emoţională, inteligenţa
spirituală şi adaptarea la mediul penitenciar (Animasahun, R. A., 2010) etc.
Problematica studiului inteligenţei emoţionale la deţinuţi este deosebit de
interesantă, având în vedere că anumiţi deţinuţi par lipsiţi de inteligenţă
emoţională, apropiindu-se de alexitimie prin lipsa de empatie faţă de suferinţele
victimelor lor, pe când alţii, dau dovadă de o inteligenţă emoţională ridicată prin
capacitatea lor de a manipula, ,,de a citi” potenţialele victime.
III. 3.3.2 Metodologie
Scopul studiului a fost identificarea nivelului de inteligenţă emoţională la
diferitele categorii de deţinuţi (recidivişti, cu antecedente penale sau fără
antecedente penale; cu infracţiuni grave sau uşoare; cu sancţiuni disciplinare sau
fără sancţiuni etc.).
Ipotezele studiului au fost că există diferenţe semnificative ale nivelului de
inteligenţă emoţională:
i) între deţinuţii cu infracţiuni grave şi cei cu infracţiuni uşoare;
ii) între deţinuţii cu abateri disciplinare şi cei fără abateri
disciplinare;
iii) între deţinuţii recidivişti, cei cu antecedente penale şi cei fără
antecedente penale;
iv) între deţinuţii cu infracţiuni grave şi cei cu infracţiuni uşoare;
v) la deţinuţi în funcţie de tipul de infracţiune.
Participanţii la cercetare
La cercetarea întreprinsă de noi au participat 198 de deţinuţi bărbaţi cu
media de vârstă 33,81 ani, încarceraţi în Penitenciarul Oradea pentru diferite
infracţiuni (omor deosebit de grav, tâlhărie, viol, furt calificat etc.).
Aceştia au fost informaţi cu privire la confidenţialitatea datelor personale şi
au semnat un acord de participare la cercetare.
Participanţilor la studiu li s-a aplicat un test de inteligenţă emoţională pentru
adulţi adaptat de Mihaela Roco (după Bar On şi Goleman).
32
III. 3.3.3 Rezultate
Din prelucrarea statistică a datelor a reieşit că:
Media rezultatelor deţinuţilor nerecidivişti nu este semnificativ
diferită faţă de cea a deţinuţilor aflaţi în arest preventiv (t=1,7,
df=102, p=0,09).
Media rezultatelor deţinuţilor recidivişti nu este semnificativ diferită
faţă de cea a deţinuţilor aflaţi în arest preventiv (t=0,63, df=108,
p=0,52).
Media rezultatelor deţinuţilor recidivişti nu este semnificativ diferită
faţă de cea a deţinuţilor nerecidivişti (t=-1,8, df=180, p=0,06).
În ansamblu, nu există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte
nivelul IE între deţinuţi, în raport cu recidiva (F=2,43, p=0,91).
Media rezultatelor deţinuţilor condamnaţi pentru infracţiuni grave
nu este semnificativ diferită faţă de cea a deţinuţilor condamnaţi
pentru infracţiuni uşoare (t=0,21, df=196, p=0,83).
Media rezultatelor deţinuţilor condamnaţi pentru trafic de droguri nu
este semnificativ diferită faţă de cea a deţinuţilor condamnaţi pentru
alte infracţiuni (t=0,71, df=26, p=0,47).
Media rezultatelor deţinuţilor condamnaţi pentru viol nu este
semnificativ diferită faţă de cea a deţinuţilor condamnaţi pentru alte
infracţiuni (t=0,71, df=26, p=0,48).
Media rezultatelor deţinuţilor condamnaţi pentru viol nu este
semnificativ diferită faţă de cea a deţinuţilor condamnaţi pentru
trafic de droguri (t=-0,47, df=14, p=0,96).
Media rezultatelor deţinuţilor condamnaţi pentru înşelăciune nu este
semnificativ diferită faţă de cea a deţinuţilor condamnaţi pentru alte
infracţiuni (t=0,92, df=35, p=0,35).
Media rezultatelor deţinuţilor condamnaţi pentru înşelăciune nu este
semnificativ diferită faţă de cea a deţinuţilor condamnaţi pentru
trafic de droguri (t=0,03, df=24, p=0,97).
33
Media rezultatelor deţinuţilor condamnaţi pentru înşelăciune nu este
semnificativ diferită faţă de cea a deţinuţilor condamnaţi pentru viol
(t=0,08, df=24, p=0,93).
Media rezultatelor deţinuţilor condamnaţi pentru furt nu este
semnificativ diferită faţă de cea a deţinuţilor condamnaţi pentru alte
infracţiuni (t=-0,5, df=62, p=0,56).
Media rezultatelor deţinuţilor condamnaţi pentru furt nu este
semnificativ diferită faţă de cea a deţinuţilor condamnaţi pentru
trafic de droguri (t=-1,2, df=50, p=0,20).
Media rezultatelor deţinuţilor condamnaţi pentru furt nu este
semnificativ diferită faţă de cea a deţinuţilor condamnaţi pentru viol
(t=-1,2, df=50, p=0,20).
Media rezultatelor deţinuţilor condamnaţi pentru furt nu este
semnificativ diferită faţă de cea a deţinuţilor condamnaţi pentru
înşelăciune (t=-1,7, df=60, p=0,08).
Media rezultatelor deţinuţilor condamnaţi pentru tâlhărie nu este
semnificativ diferită faţă de cea a deţinuţilor condamnaţi pentru alte
infracţiuni (t=0,64, df=63, p=0,94).
Media rezultatelor deţinuţilor condamnaţi pentru tâlhărie nu este
semnificativ diferită faţă de cea a deţinuţilor condamnaţi pentru
trafic de droguri (t=-0,82, df=51, p=0,41).
Media rezultatelor deţinuţilor condamnaţi pentru tâlhărie nu este
semnificativ diferită faţă de cea a deţinuţilor condamnaţi pentru viol
(t=-0,79, df=51, p=0,43).
Media rezultatelor deţinuţilor condamnaţi pentru tâlhărie nu este
semnificativ diferită faţă de cea a deţinuţilor condamnaţi pentru
înşelăciune (t=-1,12, df=61, p=0,26).
Media rezultatelor deţinuţilor condamnaţi pentru tâlhărie nu este
semnificativ diferită faţă de cea a deţinuţilor condamnaţi pentru furt
(t=0,85, df=87, p=0,39).
Media rezultatelor deţinuţilor condamnaţi pentru omor nu este
semnificativ diferită faţă de cea a deţinuţilor condamnaţi pentru alte
infracţiuni (t=-0,003, df=73, p=0,99).
34
Media rezultatelor deţinuţilor condamnaţi pentru omor nu este
semnificativ diferită faţă de cea a deţinuţilor condamnaţi pentru
trafic de droguri (t=-0,88, df=61, p=0,37).
Media rezultatelor deţinuţilor condamnaţi pentru omor nu este
semnificativ diferită faţă de cea a deţinuţilor condamnaţi pentru viol
(t=-0,85, df=61, p=0,39).
Media rezultatelor deţinuţilor condamnaţi pentru omor nu este
semnificativ diferită faţă de cea a deţinuţilor condamnaţi pentru
înşelăciune (t=-1,2, df=71, p=0,22).
Media rezultatelor deţinuţilor condamnaţi pentru omor nu este
semnificativ diferită faţă de cea a deţinuţilor condamnaţi pentru furt
(t=-0,8, df=97, p=0,42).
Media rezultatelor deţinuţilor condamnaţi pentru omor nu este
semnificativ diferită faţă de cea a deţinuţilor condamnaţi pentru
tâlhărie (t=-0,9, df=98, p=0,92).
În ansamblu, nu există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte
nivelul IE între deţinuţi, în raport cu tipul de infracţiune săvârşită
(F=0,78, p=0,58).
Media rezultatelor deţinuţilor cu rapoarte disciplinare este
semnificativ mai mică faţă de cea a deţinuţilor fără rapoarte
disciplinare (t=-1,99, df=196, p=0,04).
II. 3.3.4 Discuţii
Din cele prezentate observăm că nivelul inteligenţei emoţionale este relativ
scăzut, acest lucru explicând multiplele sancţiuni disciplinare pe care le au
anumiţi deţinuţi, ei neadaptându-se rigorilor impuse de penitenciar.
De asemenea, diversele conflicte care au loc între deţinuţi şi/sau deţinuţi şi
personalul penitenciar, au ca şi cauză o redusă inteligenţă emoţională, un nivel
redus de empatie, cât şi o comunicare şi interrelaţionare deficitară.
Deşi majoritatea ipotezelor, cu excepţia nivelului redus de inteligenţă
emoţională identificat la deţinuţi, nu s-au confirmat din punct de vedere statistic,
totuşi, unele dintre acestea, în contextul unor studii viitoare, şi printr-un lot mai
35
mare de subiecţi, s-ar putea confirma (unele fiind foarte apropiate de pragul
statistic).
În contextul în care inteligenţa emoţională a deţinuţilor prezintă un nivel
relativ redus, se evidenţiază necesitatea de a elabora şi implementa programe care
să activeze şi să dezvolte inteligenţa emoţională la aceştia.
III. 4. Studiul 4: EVALUAREA INTELIGENŢEI EMOŢIONALE LA DEŢINUŢI
PRIN METODA OBSERVAŢIEI
III. 4. 4. 1 Introducere
Dificultăţile pe care le ridică aplicarea metodelor psihometrice în mediul
penitenciar, legate de nivelul instructiv-educativ al deţinuţilor, cât şi de refuzul
acestora de a fi testaţi sau completarea superficială a probelor administrate (cu
consecinţe negative asupra calităţii/veridicităţii datelor ce vor fi prelucrate) ne-au
orientat demersul de cercetare şi în sens inovativ, în direcţia evaluării calitative a
inteligenţei emoţionale la deţinuţi prin metoda observaţiei.
Prin acest studiu, am urmărit elaborarea (construcţia) unei grile de
observare a inteligenţei emoţionale la deţinuţi, analiza statistică a itemilor acesteia
şi compararea rezultatelor cu testul de inteligenţă emoţională adaptat de Mihaela
Roco (după Bar On şi Goleman) în vederea validării sau invalidării acestei grile,
precum şi creionarea unui profil al deţinutului cu inteligenţă emoţională ridicată
sau scăzută.
În altă ordine de idei, metoda observaţiei a stat la baza iniţierii proiectului
nostru de cercetare doctorală. În conturarea ipotezelor noastre de cercetare (faza
exploratorie a cercetării) am apelat la observaţie, ca metodă de abordare globală a
mediului penitenciar, în a identifica problemele ce urmează a fi studiate şi a
formula ipotezele de cercetare.
Mihai Aniţei, referindu-se la observaţia care însoţeşte activitatea
profesională a psihologului, precizează că această ,,formă de observaţie constituie
adesea o sursă pentru cercetare şi noi forme de observaţie”(Aniţei, 2007, p. 34).
Adriana Băban arată că: ,,în contextul cercetării calitative, observaţia pune
accent pe înţelegerea omului real în situaţii comune de viaţă’’(Băban, 2002, p.
71). Şi mediul penitenciar, mediu închis, devine, cu trecerea timpului, pentru cel
36
încarcerat, un mediu relativ natural, în care trebuie să existe, să se manifeste, să
interacţioneze cu ceilalţi, să se exprime.
În acest context, observaţia naturală poate fi considerată o metodă adecvată
de cercetare în mediul penitenciar.
Observaţia naturală presupune perceperea şi înregistrarea
manifestărilor/comportamentelor unei persoane sau grupuri de persoane în mediul
lor de viaţă (în cazul nostru mediul penitenciar).
Având o experienţă de 7 ani în mediul penitenciar am utilizat metoda
observaţiei naturale în analiza modului cum personalul de penitenciare comunică
şi se relaţionează cu deţinuţii şi de asemenea cum deţinuţii se adaptează la mediul
penitenciar şi reacţionează în anumite situaţii critice.
Ilustrativ este cazul unor agenţi supraveghetori care ,,dau foc’’ (în limbajul
de argou agită/irită/enervează) deţinuţilor care aflându-se în celulă bat la uşă (uşa
fiind evident închisă) iar agentul supraveghetor de pe holul secţiei răspunde
,,intră’’. Evident, un astfel de comportament din partea agentului supraveghetor
,,nu este inteligent emoţional” prin iritarea pe care o induce deţinutului care bate
în uşă pentru că vrea ceva sau are o anumită problemă.
Au fost situaţii când în urma unei astfel de comunicări disfuncţionale unii
deţinuţi au apelat la acte de autoagresiune (plăgi tăiate la nivelul antebraţelor cu
scop de protest etc.).
De asemenea, am constatat că unii deţinuţi, aflaţi pentru prima oară în
penitenciar, se adaptează cu bine la mediul penitenciar, pe când alţii, aflaţi tot
pentru prima oară în penitenciar, nu reuşesc acest lucru.
În aceeaşi ordine de idei, unii deţinuţi recidivişti (familiarizaţi deja cu
mediul penitenciar) se adaptează corespunzător la mediu (au un comportament
adecvat, respectă normele impuse de penitenciar) iar alţi deţinuţi recidivişti (cu
toate că au mai fost în penitenciar) nu au o adaptare corespunzătoare la acest
mediu (multiple sancţiuni disciplinare, autoagresiuni, loviri între deţinuţi).
Toate aceste observaţii cu privire la comportamentul deţinuţilor, la modul
de adaptare la mediul penitenciar, la relaţionarea şi comunicarea cu personalul
penitenciar au condus la formularea ipotezelor prezentei teze de doctorat.
Revenind la utilizarea observaţiei naturale ca metodă de cunoaştere a
deţinuţilor, putem enumera câteva avantaje şi limite ale ei. Ca şi avantaje putem
menţiona: ,,capacitatea de a furniza date cu o bună validitate externă, de a aborda
37
situaţii care nu pot fi studiate prin alte metode” (Dafinoiu, 2002, p. 84), iar ca
limite:
incapacitatea de a controla toate variabilele implicate;
dificultăţi legate de cuantificarea datelor rezultate din observaţie;
aspecte legate de etica cercetării.
III. 4. 4. 2 Metodologie
Scopul acestui studiu la constituit evidenţierea metodei observaţiei în
evaluarea nivelului de inteligenţă emoţională la deţinuţi.
Obiectivele majore ale studiului au vizat:
elaborarea (construcţia) unei grile de observare a inteligenţei
emoţionale la deţinuţi;
analiza statistică a itemilor grilei de observaţie şi compararea
rezultatelor cu testul de inteligenţă emoţională adaptat de Mihaela
Roco (după Bar On şi Goleman) în vederea validării sau invalidării
acestei grile;
evidenţierea unui profil al deţinutului cu inteligenţă emoţională
ridicată sau scăzută.
Ipoteza de la care am pornit în studiu a fost că:
nu există diferenţe semnificative între scorurile obţinute la
grila de observaţie şi scorurile obţinute la testul de
inteligenţă emoţională administrat.
Variabilele manipulate în studiu au fost:
variabila independentă A (manipulată) o constituie testul
(numit generic aşa) cu variantele sale:
- A1 - grila de observare;
- A2 – testul de inteligenţă emoţională;
variabila dependentă B – scorul.
Eşantionul cuprins în studiu a fost reprezentat de 160 de deţinuţi, care au
fost evaluaţi cu grila de observaţie elaborată de noi şi cu testul de inteligenţă
emoţională adaptat de Mihaela Roco (după Bar On şi Goleman). Este vorba,
aşadar, de acelaşi eşantion - intragrup pentru eşantioane perechi - evaluat cu două
instrumente distincte.
38
Procedura a constat în observarea naturală sistematizată, pe baza grilei de
observaţie elaborate de noi, a 160 de deţinuţi (în cadrul secţiilor de deţinere, la
spaţiile de plimbare, la diferite programe şi activităţi educative sau cu prilejul
diferitelor comisii la care participă aceştia – comisii de selecţionare la muncă, de
disciplină, de carantină etc.-). Pe baza datelor de identificare participanţii luaţi în
observaţie, după terminarea acesteia (pentru a nu altera caracterul natural şi
sistematizat al observaţiei) au fost testaţi cu testul inteligenţă emoţională adaptat
de Mihaela Roco (după Bar On şi Goleman).
Datele obţinute au fost prelucrate statistic cu softul SPPS Statistics V.17.0.
Procedurile statistice au vizat analiza statistică a itemilor grilei de observaţie şi
compararea rezultatelor obţinute cu rezultatele înregistrate la testul de inteligenţă
emoţională adaptat de Mihaela Roco (după Bar On şi Goleman) în vederea
validării sau invalidării acestei grile, după ce, în prealabil, scorurile au fost
standardizate (1 şi 0) pentru a permite comparaţia.
Ulterior, în demersul nostru exploratoriu, s-a urmărit efectuarea unei
corelaţii între itemii grilei de observare, pentru a evidenţia un profil al inteligenţei
emoţionale a deţinuţilor în raport cu relaţiile dintre trăsăturile evaluate.
În elaborarea grilei de observaţie a inteligenţei emoţionale la deţinuţi am
pornit de la modelul teoretic al inteligenţei emoţionale propus de Bar-On care
vede inteligenţa emoţională ca: ,,un şir de capacităţi, competenţe şi aptitudini care
influenţează aptitudinea de a face faţă cu succes solicitărilor şi presiunilor
mediului” (Bar-On, 1997, apud Mayer, Caruso şi Salovey, 2011, p. 316).
Plecând de la componentele inteligenţei emoţionale prezentate în acest
model am extras şi dezvoltat, pentru a fi integrate mai apoi în grila de observaţie,
10 categorii (comportamente/trăsături) ale inteligenţei emoţionale care au
specificitate pentru mediul penitenciar.
Aceste categorii au fost structurate antagonist (10 vizând prezenţa
inteligenţei emoţionale la deţinut şi opusul lor, care indică lipsa inteligenţei
emoţionale la deţinut).
Cele 10 categorii, cuprinse în grila de observaţie, vizează componente ale
inteligenţei emoţionale cum ar fi:
conştientizarea şi verbalizarea emoţiilor;
înţelegerea propriilor emoţii;
39
rezolvarea de probleme;
optimismul;
relaţiile cu ceilalţi şi responsabilitatea socială;
empatia;
gestionarea şi controlul emoţiilor;
interrelaţionarea şi dezvoltarea de relaţii armonioase;
adaptabilitatea, toleranţa la stres şi controlul impulsurilor;
iniţiativa şi orientarea spre realizări.
Redăm mai jos, structura tabelară a grilei de observaţie elaborată de noi,
aceasta putând fi vizualizată în întregime la anexa 10 a tezei de doctorat.
Nr.crt. Trăsătura/comportamentul
observat
√
Trăsătura/comportamentul
observat
√
1. Conştientizează şi verbalizează
propria stare emoţională; îşi
recunoaşte stările afective.
Nu conştientizează şi nu poate
verbaliza propria stare emoţională;
nu îşi recunoaşte stările afective.
2. Înţelege propriile emoţii şi
identifică corect cauza acestora. Nu înţelege propriile emoţii şi nu
identifică corect cauza acestora.
3. Este conştient de problemele sale
şi luptă pentru depăşirea acestora;
generează soluţii şi manifestă
flexibilitate în rezolvarea
problemelor.
Nu este conştient de problemele sale
şi nu luptă pentru depăşirea acestora;
nu are soluţii şi este rigid în
rezolvarea problemelor.
4. Este optimist; ,,vede partea plină a
paharului”; are o atitudine
pozitivă chiar şi în faţa
adversităţilor.
Este pesimist; ,,vede partea goală a
paharului”; are o atitudine negativă
în faţa adversităţilor.
5. Întreţine relaţii corespunzătoare
cu ceilalţi deţinuţi; oferă şi
primeşte afecţiune.
Întreţine relaţii tensionate cu ceilalţi
deţinuţi; nu oferă şi nu primeşte
afecţiune.
6. Este conştient de emoţiile altor
deţinuţi şi manifestă înţelegere
faţă de acestea; sprijină din
proprie iniţiativă pe cei cu
probleme.
Nu este conştient de emoţiile altor
deţinuţi şi nu manifestă înţelegere
faţă de acestea; nu sprijină din
proprie iniţiativă pe cei cu probleme.
7. Îşi controlează emoţiile; acestea
nu-l destabilizează. Nu îşi controlează emoţiile; acestea îl
destabilizează.
8. Cooperează şi dezvoltă relaţii
armonioase cu ceilalţi deţinuţi. Nu cooperează şi nu dezvoltă relaţii
armonioase cu ceilalţi deţinuţi.
9. Se adaptează corespunzător la
mediul penitenciar; are rezistenţă Nu se adaptează corespunzător la
mediul penitenciar; nu are rezistenţă
40
la stres; îşi controlează
impulsurile.
la stres; nu îşi controlează
impulsurile.
10. Manifestă iniţiativă şi flexibilitate
în acţiunile pe care şi le propune. Nu manifestă iniţiativă şi flexibilitate
în acţiunile pe care şi le propune.
Secţiunea ,,tabelară” din grila de observaţie a inteligenţei emoţionale a
deţinuţilor (vezi anexa 10)
III. 4. 4. 3 Rezultate
Din prelucrarea statistică a datelor am obţinut scorurile medii ale itemilor
(a-j) la grila de observaţie (unde 0 minim, 1 maxim, la 160 subiecţi).
Statisticile descriptive sunt prezentate mai jos:
Descriptive Statistics
N Mean
a 160 ,9375
b 160 ,7563
c 160 ,3750
d 160 ,3875
e 160 ,3938
f 160 ,2937
g 160 ,0688
h 160 ,1875
i 160 ,3813
j 160 ,2125
Valid N
(listwise)
160
Din analiza descriptivă se observă că scorurile medii ale tuturor itemilor din
grila de observaţie variază pe o plajă cuprinsă între 0,9375 (unde 1 este valoarea
maximă şi 0 este valoarea minimă) obţinută la itemul a (respectiv 1 din grilă:
,,conştientizează şi verbalizează propria stare emoţională; îşi recunoaşte stările
afective” ) şi 0,0688 obţinută la itemul g (respectiv 7 din grilă: ,,îşi controlează
41
emoţiile; acestea nu-l destabilizează”.
Se constată că doar itemul b (respectiv: ,,înţelege propriile emoţii şi
identifică corect cauza acestora”) are o valoare peste 0,5, respectiv 0,7563, ceilalţi
itemi înregistrând valori sub 0,5, semnificând deficite în aceste domenii.
De exemplu, valori foarte mici s-au înregistrat la itemii:
g (respectiv 7 din grilă: ,,îşi controlează emoţiile; acestea nu-l
destabilizează”; 0,0688);
h (respectiv 8 din grilă: cooperează şi dezvoltă relaţii armonioase cu
ceilalţi deţinuţi”; 0,1875);
j (respectiv 10 din grilă: manifestă iniţiativă şi flexibilitate în
acţiunile pe care şi le propune”; 0,2125);
f (respectiv 6 din grilă: este conştient de emoţiile altor deţinuţi şi
manifestă înţelegere faţă de acestea; sprijină din proprie iniţiativă pe
cei cu probleme”; 0,2937).
Pe baza acestor scoruri medii, obţinute la itemii din grila de observaţie am
realizat o comparaţie între acestea şi media scorurilor obţinute la testul de
inteligenţă emoţională adaptat de Mihaela Roco (după Bar On şi Goleman) şi
administrat deţinuţilor.
Comparaţie între scorurile medii la grila de observaţie (itemii a-j) şi testul
standard de inteligenţă emoţională M. Roco utilizat (itemii a1-j1)
Paired Samples Statistics
Mean N
Std.
Deviation
Std. Error
Mean
Pair 1 a ,9375 160 ,24282 ,01920
a1 ,9563 160 ,20518 ,01622
Pair 2 b ,7563 160 ,86691 ,06854
b1 ,7813 160 ,85908 ,06792
Pair 3 c ,3750 160 ,48564 ,03839
c1 ,3438 160 ,47645 ,03767
Pair 4 d ,3875 160 ,48871 ,03864
d1 ,3813 160 ,48722 ,03852
Pair 5 e ,3938 160 ,78586 ,06213
e1 ,3813 160 ,78405 ,06198
Pair 6 f ,2938 160 ,45691 ,03612
42
f1 ,2750 160 ,44792 ,03541
Pair 7 g ,0688 160 ,25382 ,02007
g1 ,0625 160 ,24282 ,01920
Pair 8 h ,1875 160 ,39154 ,03095
h1 ,1750 160 ,38116 ,03013
Pair 9 i ,3813 160 ,48722 ,03852
i1 ,3875 160 ,48871 ,03864
Pair 10 j ,2125 160 ,41036 ,03244
j1 ,1938 160 ,39648 ,03134
Se observă faptul că la rubrica “Mean” (medie), avem generate media
scorurilor atât la grila de observaţie (a-j), cât şi la testul standard de inteligenţă
emoţională – M. Roco utilizat (a1-j1).
Paired Samples Correlations
N Correlation Sig.
Pair 1 a & a1 160 ,828 ,000
Pair 2 b & b1 160 ,984 ,000
Pair 3 c & c1 160 ,934 ,000
Pair 4 d & d1 160 ,960 ,000
Pair 5 e & e1 160 ,990 ,000
Pair 6 f & f1 160 ,955 ,000
Pair 7 g & g1 160 ,950 ,000
Pair 8 h & h1 160 ,959 ,000
Pair 9 i & i1 160 ,934 ,000
Pair 10 j & j1 160 ,944 ,000
Din tabelul de mai sus, se evidenţiază faptul că există o corelaţie între
perechile de itemi (itemii din grila de observaţie şi itemii testului standard de
inteligenţă emoţională - M. Roco - utilizat).
43
Paired Samples Test
Paired Differences
t df
Sig. (2-
tailed)
95% Confidence
Interval of the
Difference
Mean
Std.
Deviation
Std. Error
Mean Lower Upper
Pair 1 a -
a1
-
,01875
,13607 ,01076 -,04000 ,00250 -1,743 159 ,083
Pair 2 b -
b1
-
,02500
,15662 ,01238 -,04945 -,00055 -2,019 159 ,045
Pair 3 c -
c1
,03125 ,17454 ,01380 ,00400 ,05850 2,265 159 ,025
Pair 4 d -
d1
,00625 ,13722 ,01085 -,01517 ,02767 ,576 159 ,565
Pair 5 e -
e1
,01250 ,11145 ,00881 -,00490 ,02990 1,419 159 ,158
Pair 6 f - f1 ,01875 ,13607 ,01076 -,00250 ,04000 1,743 159 ,083
Pair 7 g -
g1
,00625 ,07906 ,00625 -,00609 ,01859 1,000 159 ,319
Pair 8 h -
h1
,01250 ,11145 ,00881 -,00490 ,02990 1,419 159 ,158
Pair 9 i - i1 -
,00625
,17722 ,01401 -,03392 ,02142 -,446 159 ,656
Pair
10
j - j1 ,01875 ,13607 ,01076 -,00250 ,04000 1,743 159 ,083
Din tabelul de mai sus (Paired Samples Test) se evidenţiază validitatea
grilei de observaţie. Analizând ultima rubrică şi diferenţele care în marea
majoritate (cu excepţia perechilor b – b1 şi c - c1) nu sunt semnificative (fiind mai
mari ca 0,05) acest lucru demonstrează că nu există diferenţe semnificative între
grilă şi testul standard, ca şi capacitate de a evalua ceea ce-şi propune.
Astfel, analizând perechile de itemi ale grilei de observaţie şi ale testului de
inteligenţă emoţională administrat au rezultat următoarele:
Perechea 1:
În urma analizei rezultatelor, observăm că între itemul 1 (conştientizează şi
verbalizează propria stare emoţională; îşi recunoaşte stările afectiv.) de la grila
de observaţie şi itemul 1 de la test (conştientizarea propriilor emoţii), nu există
diferenţe semnificative (p=0,083), adică itemul de la grilă este sensibil la aceleaşi
44
trăsături ca şi itemul de la test. Aceasta arată că itemul din grila de observaţie
măsoară acelaşi lucru ca itemul de la testul de inteligenţă emoţională.
Perechea 2:
În urma analizei rezultatelor, observăm că între itemul 2 (înţelege propriile
emoţii şi identifică corect cauza acestora) de la grila de observaţie şi itemul 2 de
la test (înţelegerea şi geneza emoţiilor), există diferenţe semnificative (p=0,045),
adică itemul de la grilă nu este sensibil la aceleaşi trăsături ca şi itemul de la test.
Perechea 3:
În urma analizei rezultatelor, observăm că între itemul 3 (este conştient de
problemele sale şi luptă pentru depăşirea acestora; generează soluţii şi manifestă
flexibilitate în rezolvarea problemelor) de la grila de observaţie şi itemul 3 de la
test (flexibilitatea, rezolvarea problemelor şi ,,speranţa”), există diferenţe
semnificative (p=0,025), adică itemul de la grilă nu este sensibil la aceleaşi
trăsături ca şi itemul de la test.
Perechea 4:
În urma analizei rezultatelor, observăm că între itemul 4 (este optimist;
,,vede partea plină a paharului”; are o atitudine pozitivă chiar şi în faţa
adversităţilor) de la grila de observaţie şi itemul 4 de la test (optimismul
persoanei), nu există diferenţe semnificative (p=0,565), adică itemul de la grilă
este sensibil la aceleaşi trăsături ca şi itemul de la test.
Perechea 5:
În urma analizei rezultatelor, observăm că între itemul 5 (întreţine relaţii
corespunzătoare cu ceilalţi deţinuţi; oferă şi primeşte afecţiune) de la grila de
observaţie şi itemul 5 de la test (relaţiile interpersonale şi responsabilitatea
socială), nu există diferenţe semnificative (p=0,158), adică itemul de la grilă este
sensibil la aceleaşi trăsături ca şi itemul de la test.
Perechea 6:
În urma analizei rezultatelor, observăm că între itemul 6 (este conştient de
emoţiile altor deţinuţi şi manifestă înţelegere faţă de acestea; sprijină din proprie
iniţiativă pe cei cu probleme) de la grila de observaţie şi itemul 6 de la test
(capacitatea empatică), nu există diferenţe semnificative (p=0,083), adică itemul
de la grilă este sensibil la aceleaşi trăsături ca şi itemul de la test.
Perechea 7:
45
În urma analizei rezultatelor, observăm că între itemul 7 (îşi controlează
emoţiile; acestea nu-l destabilizează) de la grila de observaţie şi itemul 7 de la
test (autocontrolul emoţiilor), nu există diferenţe semnificative (p=0,319), adică
itemul de la grilă este sensibil la aceleaşi trăsături ca şi itemul de la test.
Perechea 8:
În urma analizei rezultatelor, observăm că între itemul 8 (cooperează şi
dezvoltă relaţii armonioase cu ceilalţi deţinuţi) de la grila de observaţie şi itemul
8 de la test (dezvoltarea de relaţii armonioase), nu există diferenţe semnificative
(p=0,158), adică itemul de la grilă este sensibil la aceleaşi trăsături ca şi itemul de
la test.
Perechea 9:
În urma analizei rezultatelor, observăm că între itemul 9 (se adaptează
corespunzător la mediul penitenciar; are rezistenţă la stres; îşi controlează
impulsurile) de la grila de observaţie şi itemul 9 de la test (adaptabilitatea,
toleranţa la stres şi controlul impulsurilor), nu există diferenţe semnificative
(p=0,656), adică itemul de la grilă este sensibil la aceleaşi trăsături ca şi itemul de
la test.
Perechea 10:
În urma analizei rezultatelor, observăm că între itemul 10 (manifestă
iniţiativă şi flexibilitate în acţiunile pe care şi le propune) de la grila de observaţie
şi itemul 10 de la test (iniţiativa şi orientarea spre realizări), nu există diferenţe
semnificative (p=0,083), adică itemul de la grilă este sensibil la aceleaşi trăsături
ca şi itemul de la test.
În altă ordine de idei, demersul nostru exploratoriu şi statistic a urmărit
evidenţierea unor posibile legături între itemii grilei de observaţie. Tabelul
următor permite vizualizarea legăturilor dintre itemii grilei de observaţie.
Valorile colorate (evidenţiate) în roşu, situate pe linia (rândul) Sig. (2-
tailed) din tabel, având un prag p< sau = 0,05, relevă o legătură între
variabile/itemii grilei de observaţie (se pot menţiona şi valorile de până la 0,10
maxim).
Correlations
a b c d e f g h i j
a Pearson
Correlation
1 -,013 -,067 -,007 -,002 -,117 -
,338**
-
,207**
,096 ,008
46
Sig. (2-
tailed)
,870 ,402 ,934 ,979 ,141 ,000 ,009 ,225 ,921
N 160 160 160 160 160 160 160 160 160 160
b Pearson
Correlation
-,013 1 -,021 ,076 ,040 -,088 ,019 -,031 ,102 ,129
Sig. (2-
tailed)
,870
,797 ,340 ,614 ,268 ,807 ,695 ,198 ,104
N 160 160 160 160 160 160 160 160 160 160
c Pearson
Correlation
-,067 -,021 1 ,073 -,060 ,067 ,096 -,041 ,110 ,039
Sig. (2-
tailed)
,402 ,797
,360 ,453 ,398 ,229 ,604 ,168 ,620
N 160 160 160 160 160 160 160 160 160 160
d Pearson
Correlation
-,007 ,076 ,073 1 -,023 -,006 -,064 -,053 ,089 -,131
Sig. (2-
tailed)
,934 ,340 ,360
,772 ,940 ,421 ,502 ,264 ,099
N 160 160 160 160 160 160 160 160 160 160
e Pearson
Correlation
-,002 ,040 -,060 -,023 1 ,044 -,042 -,098 ,016 -,164*
Sig. (2-
tailed)
,979 ,614 ,453 ,772
,583 ,598 ,216 ,840 ,039
N 160 160 160 160 160 160 160 160 160 160
f Pearson
Correlation
-,117 -,088 ,067 -,006 ,044 1 -,013 -,029 ,002 -,134
Sig. (2-
tailed)
,141 ,268 ,398 ,940 ,583
,875 ,720 ,977 ,092
N 160 160 160 160 160 160 160 160 160 160
g Pearson
Correlation
-
,338**
,019 ,096 -,064 -,042 -,013 1 ,059 -,061 ,040
Sig. (2-
tailed) ,000 ,807 ,229 ,421 ,598 ,875
,456 ,446 ,616
N 160 160 160 160 160 160 160 160 160 160
h Pearson
Correlation
-
,207**
-,031 -,041 -,053 -,098 -,029 ,059 1 -,080 ,142
Sig. (2-
tailed) ,009 ,695 ,604 ,502 ,216 ,720 ,456
,312 ,073
N 160 160 160 160 160 160 160 160 160 160
i Pearson
Correlation
,096 ,102 ,110 ,089 ,016 ,002 -,061 -,080 1 ,033
Sig. (2-
tailed)
,225 ,198 ,168 ,264 ,840 ,977 ,446 ,312
,682
47
N 160 160 160 160 160 160 160 160 160 160
j Pearson
Correlation
,008 ,129 ,039 -,131 -,164* -,134 ,040 ,142 ,033 1
Sig. (2-
tailed)
,921 ,104 ,620 ,099 ,039 ,092 ,616 ,073 ,682
N 160 160 160 160 160 160 160 160 160 160
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).
*. Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed).
Din tabelul de mai sus, se observă că există o corelaţie între itemii a şi g
(conştientizează şi verbalizează propria stare emoţională; îşi recunoaşte stările
afective şi îşi controlează emoţiile; acestea nu-l destabilizează), respectiv cu h
(cooperează şi dezvoltă relaţii armonioase cu ceilalţi deţinuţi) la un prag p=0,01.
La fel, există o corelaţie între itemii e (întreţine relaţii corespunzătoare cu
ceilalţi deţinuţi; oferă şi primeşte afecţiune) şi j (manifestă iniţiativă şi
flexibilitate în acţiunile pe care şi le propune).
III. 4. 4. 4 Discuţii
Demersul de cunoaştere a deţinuţilor, ca premisă a viitoarelor intervenţii
educative şi psihosociale ce se exercită în cadrul procesului de reintegrare socială,
constituie o problemă complexă atât teoretică cât mai ales metodologică.
Dificultăţile pe care le ridică aplicarea metodelor psihometrice în mediul
penitenciar, legate de nivelul instructiv-educativ al deţinuţilor, cât şi de refuzul
acestora de a fi testaţi sau completarea superficială a probelor administrate,
necesită coroborarea lor cu alte metode de cunoaştere psihologică şi
criminologică cum ar fi observaţia, metoda biografică, analiza produselor
activităţii sau studiul documentarelor penale.
Studiul nostru a urmărit elaborarea unei grile de observaţie, care să
constituie un instrument valid de cunoaştere a deţinuţilor.
Analiza şi prelucrarea statistică a datelor, a relevat validitatea acestei grile
în identificarea inteligenţei emoţionale la deţinuţi, cât şi evidenţierea unui profil al
deţinutului cu inteligenţă emoţională.
Astfel, deţinutul cu inteligenţă emoţională ridicată, se adaptează cu uşurinţă
la mediul penitenciar, respectă normele impuse de administraţia penitenciară.
Acesta conştientizează propriile stări sufleteşti, are un auto-control bun al
48
emoţiilor şi dispune de capacitatea de a depăşii obstacolele. Nu intră în conflicte
cu ceilalţi, este manipulativ. Se relaţionează corespunzător cu personalul
penitenciar, dar în acelaşi timp îşi urmăreşte propriile obiective. Tinde să fie
liderul celorlalţi deţinuţi. După liberare, inteligenţa emoţională de care dispune
(dacă este recidivist şi persistă în comportamentul infracţional) este folosită de
cele mai multe ori în alegerea victimei şi comiterea de noi infracţiuni.
Profilul psihologic al deţinutului cu inteligenţă redusă, este caracterizat de
incapacitatea acestuia de a se adapta normelor impuse de penitenciar. Nu
conştientizează propriile stări sufleteşti şi nu manifestă empatie. Este impulsiv,
pesimist şi în conflict cu ceilalţi.
Utilizarea metodei observaţiei în evaluarea inteligenţei emoţionale la
deţinuţi este utilă nu numai pentru specialiştii psihologi, ci şi pentru alte categorii
de personal cum ar fi agenţii supraveghetori de pe secţiile de deţinere.
Aceştia sunt într-un permanent contact cu deţinuţii, având printre atribuţiile
specifice şi observarea acestora (atât pe timp de zi cât şi pe timp de noapte) şi, în
acest context, este bine să dispună şi de instrumentele psihologice necesare.
Această grilă de observaţie, poate antrena şi orienta personalul în
identificarea rapidă a deţinuţilor cu o inteligenţă emoţională redusă şi cu probleme
de adaptare la mediul penitenciar sau a celor cu un nivel al inteligenţei emoţionale
ridicat, care pot fi lideri de opinie sau deţinuţi de sprijin.
Considerăm, în această ordine de idei, că diversificarea metodelor de
cunoaştere a deţinuţilor şi abordarea sinergică a acestora este binevenită şi
justificată metodologic.
III. 5. Studiul 5: ELABORAREA UNUI PROGRAM VALIDAT ŞTIINŢIFIC DE
ACTIVARE ŞI STIMULARE A INTELIGENŢEI EMOŢIONALE LA DEŢINUŢI
III. 5.5.1. Introducere
Având în vedere nivelul redus al inteligenţei emoţionale la diferitele
categorii de deţinuţi, acest lucru se poate repercuta asupra securităţii
penitenciarului şi asupra personalului printr-o serie de evenimente negative.
Este vorba despre o proastă gestionare a emoţiilor, neînţelegerea lor (atât a
celor personale cât şi ale celorlalţi deţinuţi sau ale personalului penitenciar),
despre o relaţionare deficitară cu personalul şi cu ceilalţi deţinuţi, despre
49
producerea de conflicte şi gestionarea inadecvată a acestora, auto şi
heteroagresiuni.
Analizând aceste realităţi ale patologiei penitenciare se impune luarea de
măsuri adecvate printre care şi creşterea nivelului de inteligenţă emoţională prin
elaborarea de programe care să activeze şi să dezvolte inteligenţa emoţională la
deţinuţi.
În acest sens, am elaborat un program care să vizeze acest deziderat,
ţinând cont atât de rigorile ştiinţifice, cât şi de cele juridice existente în mediul
penitenciar.
Programul elaborat de noi este structurat astfel încât să respecte prevederile
Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2199/C din 28.10.2011 pentru aprobarea
Regulamentului privind condiţiile de organizare şi desfăşurare a activităţilor
educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială din
penitenciare.
Trebuie spus că activităţile de educaţie şi asistenţă psihosocială desfăşurate
la nivelul penitenciarului cu deţinuţii, circumscrise procesului de reeducare şi
reintegrare socială, nu se desfăşoară într-un mod haotic, dezorganizat, ci presupun
o suită de activităţi/demersuri specifice, organizate şi reglementate
normativ/legislativ.
În acest sens, trebuie să se ţină seama de o serie de regulamente, norme
metodologice existente, de anumite standarde profesionale în munca cu deţinuţii.
S-a elaborat, în vederea eficientizării activităţii psihologului din penitenciar un
Ghid de bune practici pentru psihologul care lucrează în sistemul penitenciar
(Pripp C., Decsei-Radu A., 2011) şi, de asemenea, s-a emis un Ordin al
Ministrului de Justiţie (Nr. 2199/C din 28.10.2011) care reglementează condiţiile
de organizare şi desfăşurare a activităţilor educative, culturale, terapeutice, de
consiliere psihologică şi asistenţă socială din penitenciare.
În acest context, programul elaborat de noi şi supus validării ştiinţifice, ţine
seama de acest ordin, respectând următoarele elemente constitutive prevăzute:
a) Denumirea programului;
b) Justificarea iniţierii acestuia;
c) Scopul programului;
d) Obiectivele programului;
e) Durata programului şi frecvenţa şedinţelor;
50
f) Caracteristicile grupului ţintă – criterii de includere în grup;
g) Resurse materiale şi umane implicate;
h) Metodologia de lucru utilizată în cadrul programului, pentru
evaluare selecţie, intervenţie;
i) Descrierea fiecărei întâlniri de lucru – obiective, exerciţii,
metode, tehnici utilizate;
j) Fişele de lucru (Art.175, din ordinul menţionat anterior).
Acelaşi ordin, arată că programele de asistenţă psihologică derulate în
locurile de deţinere sunt:
de asistenţă psihologică specifică – demersul structurat cu caracter
specific ce cuprinde ansamblul metodelor şi tehnicilor psihologice,
care se adresează nevoilor şi riscurilor identificate, în vederea
ameliorării conduitelor dezadaptative ale deţinuţilor; aceste
programe se adresează deţinuţilor care pot prezenta una sau mai
multe probleme cu ar fi: dificultăţi de gestionare a impulsurilor
sexuale; antecedente în adicţii, consum de droguri ori alte substanţe
psihotrope; dificultăţi de gestionare a agresivităţii; afecţiuni psihice;
risc de vulnerabilizare/marginalizare.
de asistenţă psihologică generală – demersul structurat cu caracter
general care vizează dezvoltarea deprinderilor, atitudinilor
prosociale, abilităţilor rezolutive sau întărirea comportamentelor
dobândite în cadrul programelor de asistenţă psihologică specifică,
în vederea creşterii şanselor de reintegrare socială în perioada
postdetenţie. Standardul minim privind organizarea şi desfăşurarea
programelor de asistenţă psihologică generală impune respectarea
unui număr de 12 şedinţe, cu o frecvenţă de cel puţin o şedinţă pe
săptămână (Art.174, aliniatul 1 din ordinul citat anterior).
Considerăm, în această ordine de idei, că programul elaborat de noi şi supus
validării, prin problematica abordată şi desfăşurarea în timp, se încadrează în
categoria programelor de asistenţă psihologică generală.
În altă ordine de idei, programele educaţionale şi de asistenţă psihosocială
desfăşurate în mediul penitenciar, deşi contestate uneori în privinţa eficienţei
acestora, se dovedesc a fi utile în demersul de reeducare şi reintegrare socială,
51
fiind parte integrantă din acest proces. Din acest motiv, elaborarea de programe
psihologice valide din punct de vedere ştiinţific, deci cu o eficienţă fundamentată
teoretico-metodologic şi dovedită în practică, constituie o condiţie sine qua non a
reuşitei procesului de reeducare şi reintegrare socială, nu şi singura.
Pe această linie se înscrie şi demersul nostru de a elabora un program care
să activeze şi să dezvolte inteligenţa emoţională la deţinuţi, în condiţiile în care se
constată un nivel redus al acesteia.
Scopul studiului a fost reliefarea necesităţii şi a validării unui program de
activare şi dezvoltare a inteligenţei emoţionale în mediul penitenciar, cât şi
dorinţa de a îmbunătăţi (dezvolta) inteligenţa emoţională la deţinuţi.
Am pornit de la premisa că nivelul inteligenţei emoţionale la deţinuţi poate
fi ridicat (dezvoltat) prin programe de stimulare şi activare a inteligenţei
emoţionale.
Obiectivele vizate de program au fost următoarele:
facilitarea cunoaşterii conceptului de inteligenţă emoţională;
autocunoaşterea, acceptarea de sine şi dezvoltarea personală;
identificarea corectă a emoţiilor proprii dar şi ale celorlalţi;
dezvoltarea empatiei;
controlul emoţiilor;
facilitarea comunicării eficiente;
analiza convingerilor şi comportamentelor;
evidenţierea legăturii gânduri-emoţii-comportament;
rezolvarea de probleme;
prevenirea şi gestionarea eficientă a conflictelor;
adoptarea unui comportament asertiv.
Fiecare şedinţă din cadrul programului are precizată scopul acesteia,
obiectivele generale şi specifice, indicaţiile metodologice de realizare a temei,
resursele umane şi materiale.
III. 5.5.2. Metodologie
La validarea acestui program au participat 81 de deţinuţi din Penitenciarul
Oradea, condamnaţi pentru diverse infracţiuni, structuraţi în două loturi: unul
52
format din 43 de deţinuţi (lotul de control) şi altul din 38 de deţinuţi (lotul
experimental, care au participat la programul realizat de noi şi supus validării).
Lotul experimental a participat la un program de activare şi dezvoltare a
inteligenţei emoţionale, elaborat de noi, şi care s-a desfăşurat pe o perioadă de 3
luni, a câte două întâlniri pe săptămână.
Fiecare lot a fost evaluat cu testul de inteligenţă emoţională pentru adulţi
adaptat de Mihaela Roco după Bar On şi Daniel Goleman, atât la începutul
programului, respectiv studiului, cât şi la finalizarea programului/studiului.
Participanţii din cadrul lotului de control nu au participat la programe
terapeutice ci doar la activităţi de hobby, de tip recreativ şi activităţi sportive
(acesta devenind un lot placebo, supus comparaţiei cu lotul experimental).
Ipotezele de la care am plecat în elaborarea şi validarea acestui program au
fost următoarele:
i) există diferenţe semnificative, în ceea ce priveşte nivelul
inteligenţei emoţionale, între deţinuţii care au parcurs un program
de dezvoltare a inteligenţei emoţionale şi cei care nu au parcurs un
astfel de program;
ii) că vor exista diferenţe semnificative, în ceea ce priveşte nivelul
inteligenţei emoţionale, la deţinuţii care au parcurs programul de
dezvoltare a inteligenţei emoţionale faţă de nivelul inteligenţei
emoţionale al acestor deţinuţi, dar aflaţi în faza de debut a
programului.
III. 5.5.3. Rezultate
Comparaţia rezultatelor iniţiale ale grupului experimental cu ale grupului de
control
Group Statistics
program_intervent
ie N Mean
Std.
Deviation
Std. Error
Mean
pretest detinuti in
program
38 86,8421 23,26176 3,77356
detinuti control 43 82,7907 21,41713 3,26608
53
Independent Samples Test
Levene's Test
for Equality of
Variances t-test for Equality of Means
95% Confidence
Interval of the
Difference
F Sig. t df
Sig. (2-
tailed)
Mean
Differe
nce
Std.
Error
Differe
nce Lower Upper
pret
est
Equal
variances
assumed
,076 ,784 ,816 79 ,417 4,05141 4,96504 -
5,83126
13,9340
7
Equal
variances not
assumed
,812 75,7
50
,419 4,05141 4,99069 -
5,88895
13,9917
6
Media rezultatelor deţinuţilor din grupul experimental nu este semnificativ
diferită faţă de cea a deţinuţilor din grupul de control, înaintea programului de
intervenţie (t=0,81, df=79, p=0,41).
Comparaţia rezultatelor finale ale grupului experimental cu ale grupului de control
Group Statistics
program_intervent
ie N Mean
Std.
Deviation
Std. Error
Mean
posttest detinuti in
program
38 96,3158 20,84966 3,38226
detinuti control 43 81,3953 23,40954 3,56992
54
Independent Samples Test
Levene's Test
for Equality of
Variances t-test for Equality of Means
95% Confidence
Interval of the
Difference
F Sig. t df
Sig. (2-
tailed)
Mean
Differe
nce
Std.
Error
Differe
nce Lower Upper
postt
est
Equal
variances
assumed
,026 ,871 3,01
2
79 ,003 14,9204
4
4,95329 5,06116 24,7797
2
Equal
variances not
assumed
3,03
4
78,9
93
,003 14,9204
4
4,91773 5,13194 24,7089
4
Media rezultatelor deţinuţilor din grupul experimental este semnificativ
crescută faţă de cea a deţinuţilor din grupul de control, după implementarea
programului de intervenţie (t=3,01, df=79, p=0,01).
III. 5.5.4. Discuţii
Din prelucrarea statistică a datelor a reieşit că ipotezele de la care am pornit
în elaborarea acestui program s-au confirmat.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul inteligenţei
emoţionale la deţinuţii care au parcurs programul de stimulare a inteligenţei
emoţionale (faza iniţială, de debut a programului faţă de faza de final, când
programul a fost parcurs de aceştia), şi de asemenea, există diferenţe
semnificative în ceea ce priveşte nivelul inteligenţei emoţionale între cele două
55
grupuri (de control şi grupul experimental, care a parcurs programul de stimulare
a inteligenţei emoţionale).
Beneficiile unui astfel de program de activare şi dezvoltare a inteligenţei
emoţionale la deţinuţi, sunt evidente. Pe lângă creşterea nivelului de inteligenţă
emoţională la deţinuţii care au parcurs programul, s-a observat reducerea
numărului de rapoarte disciplinare (doar doi deţinuţi au mai comis abateri
disciplinare pe timpul desfăşurării programului din totalul de 38 de deţinuţi care
au avut un comportament corespunzător). De asemenea, comunicarea a devenit
mai eficientă, iar comportamentele participanţilor mai aproape de dezirabilitatea
socială, de manifestarea prosocială.
Programele de activare şi dezvoltare a inteligenţei emoţionale la deţinuţi
contribuie la menţinerea unui climat organizaţional sănătos, la facilitarea adaptării
corespunzătoare la mediul penitenciar a deţinuţilor, adaptare ce se repercutează
asupra procesului de reeducare şi reinserţie socială a acestora. De asemenea,
aceste programe contribuie la eficientizarea comunicării interpersonale, la
dezvoltarea unor comportamente cât mai aproape de normele sociale unanim
acceptate.
56
CAPITOLUL IV
DISCUŢII GENERALE
Fiecare studiu din cele cinci întreprinse de noi, care alcătuiesc partea de
cercetare şi contribuţii originale a prezentei teze de doctorat, este structurat sub
forma unor subcapitole de teorie, metodologie, rezultate, discuţii.
Din acest motiv, nu am considerat că este necesar să reluăm, în acest capitol
de discuţii generale, informaţiile prezentate în studiile respective, ci din contră, să
insistăm asupra altora noi, care ni s-au relevat din analiza comparativă a
rezultatelor obţinute din cele cinci studii efectuate, dezvăluindu-se, în acest mod,
noi dimensiuni ale problematicii abordate.
Astfel, coroborând rezultatele studiilor 2 şi 3 din cercetarea noastră,
respectiv nivelele de inteligenţă emoţională ale diferitelor categorii de personal de
penitenciare şi nivelele inteligenţei emoţionale ale deţinuţilor, am putut compara
la modul general nivelul inteligenţei emoţionale al personalului şi nivelul
inteligenţei emoţionale al deţinuţilor.
Rezultatele obţinute sunt prezentate mai jos.
T-Test: Comparaţii generale între nivelul inteligenţei emoţionale al personalului şi
nivelul inteligenţei emoţionale al deţinuţilor
Group Statistics
CATEGORII N Mean
Std.
Deviation
Std. Error
Mean
SCORURI PERSONAL 5 93,555240 2,4513265 1,0962665
DETINUTI 7 83,024286 5,5267557 2,0889173
Independent Samples Test
Levene's Test for Equality of
Variances
t-test for Equality of
Means
F Sig. t df
57
SCORURI Equal variances
assumed
10,119 ,010 3,950 10
Equal variances not
assumed
4,464 8,763
Independent Samples Test
t-test for Equality of Means
Sig. (2-tailed)
Mean
Difference
Std. Error
Difference
SCORURI Equal variances
assumed
,003 10,5309543 2,6660158
Equal variances not
assumed
,002 10,5309543 2,3591049
Independent Samples Test
t-test for Equality of Means
95% Confidence Interval of
the Difference
Lower Upper
SCORURI Equal variances
assumed
4,5907008 16,4712077
Equal variances not
assumed
5,1722104 15,8896981
Se observă că între nivelul inteligenţei emoţionale înregistrate la personalul
de penitenciare şi nivelul inteligenţei emoţionale înregistrate la deţinuţi există o
diferenţă semnificativă (p = 0,01), inteligenţa emoţională a personalului fiind
semnificativ mai mare faţă de cea a deţinuţilor.
Acest lucru contribuie la menţinerea unui climat corespunzător în
penitenciar, personalul de penitenciare trebuind să aibă capacitatea de a gestiona
anumite situaţii critice, să dea dovadă de empatie şi înţelegere faţă de psihologia
deţinutului, să poată facilita demersul de reintegrare socială a deţinuţilor, să
stimuleze gândirea pozitivă.
În altă ordine de idei, analizând valorile medii obţinute de categoriile de
deţinuţi participante la cercetare pentru fiecare dintre cei 10 itemi ai testului
58
utilizat de noi, rezultă că scorurile cu cele mai mari valori au fost înregistrate la
itemii a şi b (respectiv 1 şi 2 în test) care semnifică conştientizarea propriilor
emoţii, înţelegerea şi geneza emoţiilor, iar cele mai scăzute scoruri la itemii g, j,
h, f (respectiv 7, 10, 8, 6) care fac referire la autocontrolul emoţiilor, iniţiativă şi
orienatrea spre realizări, dezvoltarea de relaţii armonioase, capacitatea empatică.
În această ordine de idei, deţinuţii conştientizează propriile emoţii dar
înregistrează deficite în sfera autoreglării emoţiilor, a relaţionării eficiente cu
ceilalţi, a capacităţii empatice (înregistrând scoruri foarte scăzute, sub 8 din 20).
Informaţii relevante au reieşit şi din compararea chestionarului elaborat şi
validat de noi ce viza recunoaşterea emoţiilor şi anumiţi itemi ai testului adaptat
de Mihaela Roco (după Bar On şi Goleman).
Analizând graficul de mai jos, observăm că în pofida faptului că deţinuţii
conştientizează propriile emoţii (0,95 în testul de inteligenţă emoţională M.
Roco), aceştia înregistrează deficite în recunoaşterea emoţiilor din cadrul
expresiilor faciale ale celorlalţi (0,49 în chestionarul elaborat şi validat de noi),
valoare, care la rândul ei, este aproape similară cu deficitul de empatie surprins de
testul de inteligenţă emoţională a lui M. Roco (0,4).
Analiză itemi inter-teste: Chestionar recunoaştere emoţii (elaborat şi validat de
noi) şi testul de inteligenţă emoţională adaptat de Mihaela Roco (după Bar On şi
Goleman)
0,49
0,95
0,71
0,4
0
0,1
0,2
0,3
0,4
0,5
0,6
0,7
0,8
0,9
1
Recunoastere Constientizare Intelegere Empatie
Series1
59
CAPITOLUL V
CONCLUZII GENERALE
Numărul extrem de redus de studii ştiinţifice de specialitate privind
inteligenţa emoţională în mediul penitenciar, ca şi problematicile cu care se
confruntă sistemul penitenciar românesc în reeducarea şi reinserţia socială a
deţinuţilor, justifică demersul ştiinţific şi de cercetare întreprins de noi în privinţa
studiului inteligenţei emoţionale la deţinuţi şi personalul penitenciar.
Din studiul întreprins de noi am constatat că infractorii, respectiv deţinuţii
nu identifică şi nu denumesc corect emoţiile din expresiile faciale, în concordanţă
cu studiile întreprinse pe plan internaţional.
De asemenea, nivelul inteligenţei emoţionale la deţinuţi şi personalul
penitenciar este relativ redus, acest lucru putând afecta climatul organizaţional
penitenciar.
În contextul unei inteligenţe emoţionale reduse conflictele interpersonale nu
sunt prevenite şi sunt prost gestionate, apar incidente operaţionale negative, care
afectează relaţia deţinuţi-cadre, implicit procesul de adaptare la penitenciar, de
reeducare şi reinserţie socială a deţinuţilor.
O strategie, nu şi singura, pentru a contracara patologia penitenciară constă
în creşterea nivelului de inteligenţă emoţională la deţinuţi şi cadrele de
penitenciar.
În acest sens, putem afirma că programele de stimulare şi activare a
inteligenţei emoţionale desfăşurate cu deţinuţii pot să contribuie la creşterea
nivelului de inteligenţă emoţională la aceştia, cu influenţe pozitive asupra
adaptării acestora la mediul penitenciar şi asupra demersului terapeutic.
Ca şi limite ale acestei cercetări putem enumera:
numărul relativ redus de subiecţi (atât deţinuţi cât şi personal
penitenciar);
faptul că în lotul de subiecţi am cuprins doar persoane de sex
masculin;
utilizarea şi verificarea unui singur program de stimulare şi
activare a inteligenţei emoţionale;
60
cercetările au vizat subiecţii dintr-un singur penitenciar.
În acest context, se impune continuarea cercetărilor prin extinderea acestora
şi în alte penitenciare cu distribuţie geografică diferită; creşterea eşantionului de
subiecţi; utilizarea şi altor teste validate ştiinţific prin care să se investigheze
inteligenţa emoţională, cât şi elaborarea unui instrument specific de testare a
inteligenţei emoţionale la deţinuţi care să aibă şi o validitate de aspect; elaborarea
de alte programe care să dezvolte inteligenţa emoţională la deţinuţi şi verificarea
eficienţei acestora.
Contribuţiile originale ale acestei teze de doctorat (teoretice, metodologice
şi practice) sunt, prezentate sintetic, următoarele:
abordarea pentru prima dată în România, într-o manieră unitară şi
integratoare, a problematicii inteligenţei emoţionale la deţinuţi şi
personalul penitenciar;
elaborarea şi validarea unui chestionar de recunoaştere a emoţiilor
din cadrul expresiilor faciale şi a unei grile de observare a
inteligenţei emoţionale la deţinuţi;
elaborarea şi validarea ştiinţifică a unui program de activare şi
dezvoltare a inteligenţei emoţionale la deţinuţi.
Considerăm, în această ordine de idei, că teza noastră de doctorat este
relevantă din punct de vedere ştiinţific, prin aportul pe care îl aduce la studiul
inteligenţei emoţionale la deţinuţi şi personalul de penitenciare, în contextul în
care literatura de specialitate în acest domeniu este extrem de redusă iar
problematica fenomenelor disfuncţionale în mediul penitenciar, cu corolarul lor
recidivismul, este de actualitate şi cu repercursiuni în viaţa socială şi economică
de zi cu zi.
În concluzie, ne exprimăm speranţa că cercetarea noastră să constituie
punctul de plecare a unor noi cercetări privind inteligenţa emoţională în mediul
penitenciar, cercetări care să contribuie la crearea şi menţinerea unui climat
organizaţional penitenciar sănătos, favorabil procesului de reeducare şi reintegrare
socială a deţinuţilor.
61
BIBLIOGRAFIE
Ali, F., Amorim, I. S., Chamorro-Premuzic, T. (2009). Empathy deficits and trait
emotional intelligence in psychopathy and Machiavellianism. Personality and
Individual Differences, 47, 758–762.
Animasahun, R. A. (2010). Intelligent Quotient, Emottional Intelligence and
Spiritual Intelligence as Correlates of Prison Adjustment among Inmates in Nigeria
Prisons. Journal of Social Sciences, 22 (2), pp.121-128.
Aniţei, M. (2007). Psihologie experimentală. Iaşi: Editura Polirom.
Bar-On, R., Tranel, D., Denburg, N. L, & Bechara, A. (2003). Exploring the
neurological substrate of emotional and social intelligence. Brain: A Jurnal of
Neurology, 126(8), 1790-1800.
Baribeau, J., Roth, R. M. (1996). Neuropsihologia emoţiei umane. In Botez, M. I.
(Ed.), Neuropsihologie clinică şi neurologia comportamentului (pp.349-360).
Montréal/Bucureşti: Masson/Editura Medicală.
Băban, A. (2002). Metodologia cercetării calitative. Cluj-Napoca: Editura Presa
Universitară Clujană.
Bălăceanu-Stolnici, C. (1981). Anatomiştii în căutarea sufletului. Bucureşti:
Editura Albatros.
Bechara, A., Tranel, D., & Damasio, A. R. (2011). Erori de raţionament în ciuda
unei capacităţi intelectuale superioare. Dovezi neurologice ale inteligenţei
emoţionale. In Bar-On, R. & Parker, D. A. (Eds.), Manual de inteligenţă
emoţională (pp. 193-213). Bucureşti: Editura Curtea Veche Publishing.
Besel, L. D. S., Yuille, J. C. (2010). Individual differences in empathy: The role of
facial expression recognition. Personality and Individual Differences, 49, 107–112.
Blair, R. J. R., Mitchell, D. G. V., Peschardt, K. S., Colledge, E., Leonard, R. A.,
Shine, J. H., et al. (2004). Reduced sensitivity to others’ fearful expressions in
psychopathic individuals. Personality and Individual Differences, 37,1111–1122.
Botez, M. I. (1996). Sindromul frontal. In Botez, M. I. (Ed.), Neuropsihologie
clinică şi neurologia comportamentului (pp.171-197). Montréal/Bucureşti:
Masson/Editura Medicală.
Butoi, T. (2011). Psihologie judiciară. Bucureşti: Editura Solaris Print.
62
Ceauşu, V. (1978). Cunoaşterea psihologică şi condiţia incertitudinii. Bucureşti:
Editura Militară.
Chiva, R., & Alegre, J. (2008). Emotional intelligence and job satisfaction: The
role of organizational learning capability. Personnel Review, 37(6), 680-701.
Cristea, D. (2007). Tratat de psihologie socială. Bucureşti: Editura
ProTransilvania.
Dafinoiu, I. (2002). Personalitatea. Metode calitative de abordare. Observaţia şi
interviul. Iaşi: Editura Polirom.
Damasio, H., Grabowski, T., Frank, R., Galburda A. M. & Damasio, A., R. (1994).
The return of Phineas Gage : Clues about the brain from the skull of a famous
patient. Science, 264, pp. 1102-1104.
Damasio, A. (2005). Eroarea lui Descartes: emoţiile, raţiunea şi creierul uman.
Bucureşti: Editura Humanitas.
Del Gaizo, A. L., Falkenbach, D. M. (2008). Primary and secondary psychopathic-
traits and their relationship to perception and experience of emotion. Personality
and Individual Differences, 45 (3), pp. 206-212.
Dawel, A., O'Kearney, R., McKone, E., Palermo, R. (2012). Not just fear and
sadness: Meta-analytic evidence of pervasive emotion recognition deficits for facial
and vocal expressions in psychopathy. Neuroscience & Biobehavioral Reviews, 36,
pp. 2288-2304.
Dragomirescu, V. (1976). Psihosociologia comportamentului deviant. Bucureşti:
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.
Edgar, C., McRorie, M., Sneddon, I. (2012). Emotional intelligence, personality
and the decoding of non-verbal expressions of emotion. Personality and Individual
Differences, 52, pp. 295-300.
Florian, G. (1999). Dinamică penitenciară. Reforma structurilor interne. Bucureşti:
Editura Oscar Print.
Florian, G. (2006a). Psihologie penitenciară. Bucureşti: Editura Oscar Print.
Florian, G. (2006b). Fenomenologie penitenciară. Bucureşti: Editura Oscar Print.
Foucault, M. (1997). A supraveghea şi a pedepsi - naşterea închisorii -. Bucureşti:
Editura Humanitas.
Frost, N., Florian, G. (1986). Cunoaşterea şi influenţarea individuală a deţinuţilor.
Bucureşti: DGP.
63
Gardner, H. (1983/2003). Frames of mind. The theory of multiple intelligences.
New York: BasicBooks.
George, J. M. (2000). Emotions and leadership: The role of emotional
intelligence. Human Relations, 53(8), 1027-1055.
Gery, I., Miljkovitch, R., Berthoz, S., Soussignan, B. (2009). Empathy and
recognition of facial expressions of emotion in sex offenders, non-sex offenders
and normal controls. Psychiatry Reserch, 165 (3), pp. 252-262.
Goleman, D. (2004). Inteligenţa emoţională cheia succesului în viaţă. Bucureşti:
Editura Allfa.
Goleman, D. (2005a). Inteligenţa emoţională. Bucureşti: Editura Curtea Veche
Publishing.
Goleman, D. (2005b). Emoţiile distructive – dialog ştiinţific cu Dalai Lama
consemnat de Daniel Goleman. Bucureşti: Editura Curtea Veche Publishing.
Grieve, R., Mahar, D. (2010). The emotional manipulation–psychopathy nexus:
Relationships with emotional intelligence, alexithymia and ethical position.
Personality and Individual Differences, 48, 945–950.
Hastings, M. E., Tangney, J. P. Stuewig, J. (2008). Psychopathy and identification
of facial expressions of emotion. Personality and Individual Differences, 44 (7),
pp. 1474-1483.
Hedwig, E., Allpers, G. W., Segre, D., Calogero, A., Angrilli, A. (2007).
Categorization and evaluation of emotional faces in psychopatic women.
Psychiatry Research, 159 (1), pp. 189-195.
Hen, M., & Goroshit, M. (2011). Emotional competencies in the education of
mental health professionals. Social Work Education, 30(7), 811-829.
Howitt, D., Cramer, D. (2010). Introducere în SPSS pentru psihologie. Iaşi: Editura
Polirom.
Iliescu, D., Ilie, A., Ispas, D., & Ion, A. (2012). Emotional intelligence in personnel
selection: Applicant reactions, criterion, and incremental validity. International
Journal of Selection and Assessment, 20(3), 347-358.
Kirsch, L. G., Becker, J. V. (2007). Emotional deficits in psychopathy and sexual
sadism: Implications for violent and sadistic behavoir. Clinical Psychology Review,
27, 904-922.
Kiss, J., F. (2013). Istoria psihologiei în România. Tipare şi factori ai evoluţiei în
64
perioada totalitaristă şi postdecembristă. Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică.
Lam, C. S., & O'Higgins, E. R. (2012). Enhancing employee outcomes: The
interrelated influences of managers' emotional intelligence and leadership
style. Leadership & Organization Development Journal, 33(2), 149-174.
Locke, E. A. (2005). ,,Why emotional intelligence is an invalid concept”. Journal
of Organizational Behavior 26 (4), 425–431.
Malone, A., Carroll, A., Murphy, B. P. (2012). Facial affect reconition deficits: A
potential contributor to aggression in psychotic illness. Aggression and Violent
Behavoir, 17 (1), pp. 27-35.
Marsh, A. A., Blair, R. J. R. (2008). Deficits in facial affect recognition among
antisocial populations: A metanalysis. Neuroscience & Biobehavioral Reviews, 32
(3), pp. 454-465.
Mattiuzzi, P. G. (2008). ,,Emotional intelligence? I'm not feeling it". Everyday
Psychology.com. Accesat la http://everydaypsychology.com/2008/12/emotional-
intelligence-im-not-feeling.html#.UhxYqtJNi84
Mayer, J. D., Caruso, D. R. & Salovey, P. (2011). Selectarea unui instrument de
evaluare a inteligenţei emoţionale -Scalele de aptitudini-. In Bar-On, R. & Parker J.
D. A. (Eds.), Manual de inteligenţă emoţională (pp. 315-336). Bucureşti: Editura
Curtea Veche Publishing.
Mayer, J. D., Salovey, P. & Caruso, D. R. (2011). Inteligenţa emoţională ca
Zeitgeist, personalitate şi aptitudine mentală. In Bar-On, R. & Parker J. D. A.
(Eds.), Manual de inteligenţă emoţională (pp. 101-123). Bucureşti: Editura Curtea
Veche Publishing.
Mărgineanu, N. (1973). Condiţia umană – aspectul ei bio-psiho-social şi cultural-.
Bucureşti: Editura Ştiinţifică.
Mândrea L. D. F., Crăciun D. (2008). Mentoratul în mediul penitenciar din
perspectiva psihoeducaţiei. Analele Universităţii din Oradea, Fascicula DPPPD,
pp.75-79.
Mândrea, L. D. F. (2009). Adecvarea scopurilor şi obiectivelor cunoaşterii
psihologice la specificul muncii cu persoanele private de libertate. În volumul
Simpozionului Internaţional Cercetări şi aplicaţii în psihologie - Teoretic şi
aplicativ în cercetarea psihologică, ediţia a XIII-a, Buziaş. Timişoara: Editura
Eurobit, pp. 269-276.
65
Mândrea, L. D. F. (2010). Implicaţii practice ale cunoaşterii persoanelor private de
libertate prin metoda sociometrică. În volumul Simpozionului Internaţional
Cercetări şi aplicaţii în psihologie - Tradiţionalism şi modernism, ediţia a XIX-a,
Buziaş. Timişoara: Editura Eurobit, pp. 251-257.
Mândrea, L. D. F. (2011). Importanţa cercetărilor privind inteligenţa emoţională în
mediul penitenciar. Analele Universităţii din Oradea, Fascicula DPPPD.
Mândrea, L. D. F. (2012). Aplicabilitatea conceptului de inteligenţă emoţională la
mediul penitenciar. În volumul electronic al Simpozionului Internaţional Cercetări
şi aplicaţii în psihologie – Devianţă şi normalitate, ediţia a XIX-a, Timişoara.
Timişoara: Editura Eurobit, pp.167-174.
Mândrea, L. D. F. & Kiss, J. F. (in press). Differences Between Recognition
Patterns of Facial Expressions of Emotion at Normal Population, Inmates with
Mild Offences and at Inmates with Severe Offences and Antisocial Personality
Disorder. Thomson Reuters Philadelphia, Monduzzi Editore International
Proceedings Division.
Megreya, A., M. (2013). Criminal thinking styles and emotional intelligence in
Egyptian offenders. Criminal Behaviour and Mintal Health, 23: 57-71.
Mitrofan, N., Zdrenghea, V., & Butoi, T. (1994). Psihologie judiciară. Bucureşti:
Editura Şansa.
Mitrofan, N. (2010). Competenţe generale şi specifice ale psihologului din
domeniul judiciar. În volumul Simpozionului Internaţional Cercetări şi aplicaţii în
psihologie - Tradiţionalism şi modernism, ediţia a XIX-a, Buziaş. Timişoara:
Editura Eurobit, pp. 340-344.
Neculau, A. (2012). Dramele psihologilor români: întemniţaţi, anchetaţi,
supravegheaţi. Rev. Psih., vol. 58, nr.1, p. 5-22.
Nowakowski, K. (2009). Psychopathy vs. Emotional intelligence in penitentiary
recidivists. Problems of forensic sciences, vol. LXXIX, 283-293.
Payne, W. L. (1985). A study of emotion: developing emotional intelligence; self
integration; relating to fear, pain and desire. Dissertation Abstracts International,
47, p. 203A (University microfilms No. AAC 8605928). Accesat la
http://eqi.org/payne.htm
Pishghadam, R., & Sahebjam, S. (2012). Personality and emotional intelligence in
teacher burnout. The Spanish Journal of Psychology, 15(1), 227-236.
66
Popa, M. (2011). ”Infidelităţile” coeficientului de fidelitate Cronbach alfa.
Psihologia resurselor umane, Vol. 9, Nr. 1, pp. 85-99.
Pripp, C., Decsei-Radu, A. (2011). Ghid de bune practici pentru psihologul care
lucrează în sistemul penitenciar. Iaşi [nu apare editura: ISBN 978-973-0-11152-1].
Ribot, Th. (1998). Logica sentimentelor. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi
enciclopedică.
Robinson, L., Spencer, M., Thomson, L. D. G., Sprengelmeyer, R., Owens, D. G.
C., Stanfield, A.C., Hall, J., Baig, B.J., MacIntyre, D.J., McKechanie, A.,
Johnstone, E.C. (2012). Facial emotion recognition in Scottish prisoners.
International Journal of Law and Psychiatry, 35, pp. 57-61.
Roco, M. (2004). Creativitate şi inteligenţă emoţională. Iaşi: Editura Polirom.
Săucan, D. Ş., & Micle, M. I. (2011). Un subiect neglijat în psihologia
organizaţională: emoţia. Revista de psihologie, Vol. 57, nr. 3, p. 237 – 250.
Slaski, M., & Cartwright, S. (2003). Emotional intelligence training and its
implications for stress, health and performance. Stress and Health: Journal of the
International Society for the Investigation of Stress, 19(4), 233-239.
Stănoiu, R. M. (1981). Metode şi tehnici de cercetare în criminologie. Bucureşti:
Editura Academiei RSR.
Stein, S., & Book, H. (2003). Forţa inteligenţei emoţionale: inteligenţa emoţională
şi succesul vostru. Bucureşti: Editura Allfa.
Ştefan, L. I. (Ed.). (2012). Tabloul experţilor psihologi. Institutul de Psihologie
Judiciară. Accesat la http://www.psihologiejudiciara.ro/files/TEP.pdf
Tia, I. (2008). Penitenciarul – poziţie, rol, problematică -. În Jurcău, N. (Ed.),
Penitenciarul – mediu psihosocial distinct (pp. 27-36). Cluj: Casa Cărţii de Ştiinţă.
Tia, I. (2008). Modelul deprivării. Subcultura deţinuţilor. Prizonizarea-. În Jurcău,
N. (Ed.), Penitenciarul – mediu psihosocial distinct (pp. 37-52). Cluj: Casa Cărţii
de Ştiinţă.
Visser, B. A., Bay, D., Lynn-Cook, G., Myburgh, J. (2010). Psychopathic and
antisocial, but not emotionally intelligent. Personality and Individual Differences,
48 (5), pp. 644-648.
Zillmer, E., Spiers, M., & Culbertson, W. (2008). Principles of Neuropsychology.
Belmont: Thomson Wadsworth.
Weng, H.-C., Hung, C.-M., Liu, Y.-T., Cheng, Y.-J., Yen, C.-Y., Chang, C.-C., &
Huang, C.-K. (2011). Associations between emotional intelligence and doctor
67
burnout, job satisfaction and patient satisfaction. Medical Education, 45(8), 835-
842.
*** (2004). Hotărârea Nr. 1849 din 28 octombrie 2004 privind organizarea,
funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Bucureşti:
Guvernul României.
*** (2004). Legea Nr. 293 din 28 iunie 2004 Republicată privind Statutul
funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a
Penitenciarelor. Bucureşti: Parlamentul României.
*** (2006). Legea Nr. 275 din 4 iulie 2006 privind executarea pedepselor şi a
măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Bucureşti:
Parlamentul României.
*** (2006). Hotărârea Nr. 1897 din 21 decembrie 2006 pentru aprobarea
Regulamentului de aplicare a Legii 275 din 4 iulie 2006 privind executarea
pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Bucureşti: Parlamentul României.
*** (2008). Codul Penal al României. Bucureşti: Parlamentul României.
*** (2008). Codul de Procedură Penală al României. Bucureşti: Parlamentul
României.
*** (2008). Ordinul Nr. 2003/C din 22 iulie 2008 pentru aprobarea
Regulamentului de organizare şi funcţionare a Administraţiei Naţionale a
Penitenciarelor. Bucureşti: Ministerul Justiţiei.
*** (2013). Legea Nr. 254 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor şi a
măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului
penal. Bucureşti: Parlamentul României.
http://www.anp.gov.ro/
http://www.eiconsortium.org/