ROMÂNIA NECLASIFICAT

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE Exemplar unic

UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE ,,CAROL I”

Nr._______ din_________

Colonel POPÎRLAN Stan

REZUMAT

TEZA DE DOCTORAT

TEMA: SPRIJINUL LOGISTIC AL FORŢELOR NAVALE ALE ROMÂNIEI ÎN

OPERAŢIILE DE STABILITATE ŞI SPRIJIN

Conducător de doctorat

Colonel prof. univ. dr. Sorin PÎNZARIU

Teză elaborată în vederea obţinerii titlului de

DOCTOR în ŞTIINŢE MILITARE

- BUCUREŞTI, 2016 -

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

2 din 30

- pagină albă -

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

3 din 30

CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1

CONSIDERAŢII PRIVIND FOLOSIREA FORŢELOR NAVALE ALE

ROMÂNIEI ÎN OPERAŢIILE DE STABILITATE ŞI SPRIJIN

1.1. Determinări conceptuale privind operaţiile de stabilitate şi sprijin

1.1.1. Apariţia şi dezvoltarea conceptului

1.1.2. Principiile generale şi specifice ale operaţiilor de stabilitate şi sprijin

1.1.3. Caracteristicile operaţiilor de stabilitate şi sprijin

1.1.4. Locul şi rolul Forţelor Navale ale României în operaţiile de stabilitate şi

sprijin

1.2. Cadrul juridic care reglementează participarea Forţelor Navale ale României

la operaţiile de stabilitate şi sprijin în procesul de consolidare a securităţii

globale

1.2.1. Statutul juridic al ţărilor participante cu forţe la operaţiile de stabilitate

şi sprijin conform Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite

1.2.2. Cadrul juridic de participare la operaţiile de stabilitate şi sprijin al

Forţelor Navale ale României

1.3. Tipuri de operaţii de stabilitate şi sprijin la care pot participa Forţele Navale

ale României

1.3.1. Operaţiile de sprijin în situaţii de urgenţă

1.3.2. Operaţiile în sprijinul păcii

1.3.3. Operaţiile de securitate maritimă

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

4 din 30

CAPITOLUL 2

PARTICULARITĂŢILE SPRIJINULUI LOGISTIC AL FORŢELOR

NAVALE ALE ROMÂNIEI PARTICIPANTE LA OPERAŢIILE DE

STABILITATE ŞI SPRIJIN

2.1. Consideraţii generale privind sprijinul logistic al contingentului din Forţele

Navale ale României

2.1.1. Delimitări conceptuale privind logistica şi sprijinul logistic în context

aliat

2.1.2. Rolul şi misiunile forţelor structurilor logistice ale contingentului

naţional naval

2.1.3. Factori care influenţează sprijinul logistic

2.1.4. Principiile şi cerinţele sprijinului logistic

2.1.5. Sistemul logistic al contingentului naţional naval

2.1.6. Liniile de sprijin logistic

2.2. Domeniile funcţionale ale sprijinului logistic al contingentului din Forţele

Navale ale României

2.3. Procedee de sprijin logistic ale contingentului din Forţele Navale ale

României

CAPITOLUL 3

PLANIFICAREA SPRIJINULUI LOGISTIC AL CONTINGENTULUI DIN

FORŢELE NAVALE ALE ROMÂNIEI PARTICIPANT LA OPERAŢIILE

DE STABILITATE ŞI SPRIJIN

3.1. Fazele procesului de planificare ale sprijinului logistic al contingentului din

Forţele Navale ale României participant la operaţiile de stabilitate şi sprijin

3.1.1. Principii generale

3.1.2. Cerinţele planificării sprijinului logistic

3.1.3. Organizarea planificării sprijinului logistic

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

5 din 30

3.1.4. Fazele planificării sprijinului logistic

3.2. Conducerea sprijinului logistic al contingentului din Forţele Navale ale

României participant la operaţiile de stabilitate şi sprijin

3.2.1. Organizarea conducerii sprijinului logistic

3.2.2. Comanda şi controlul forţelor de logistică

3.2.3. Documente pentru conducerea sprijinului logistic

3.3. Studiu de caz – sprijinul logistic acordat contingentului din Forţele Navale

ale României participant la ,,Operaţia EU NAVFOR ATALANTA”

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

LISTA CU ABREVIERI ŞI ACRONIME

LISTA ANEXELOR

ANEXE

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

6 din 30

CUVINTE CHEIE: operaţii de stabilitate şi sprijin, Forţele Navale ale

României; contingent naţional naval, Organizaţia Tratatului Nord Atlantic (NATO),

Uniunea Europeană (UE), Alianţă/coaliţie, Forţa maritimă multinaţională (MNMF),

Componenta navală (CN), Forţa întrunită (FÎ), sprijin logistic, logistică, sistem

logistic, modul logistic, domenii funcţionale, bunuri materiale şi servicii, navă/grup

de nave, aeronavă, teatru de operaţii (TO), zonă de operaţii (AOO),

dislocare/redislocare.

REZUMAT

În cadrul demersului nostru ştiinţific am plecat de la noul statut al ţării noastre,

de membru cu drepturi depline a Organizaţiei Tratatului Nord Atlantic (NATO) şi

Uniunii Europene (UE), materializat prin participarea la operaţiile multinaţionale din

spaţiul balcanic, Asia şi Africa. În acelaşi timp am avut în vedere, aspectele şi

consecinţele globalizării la nivel regional şi mondial, cerinţele impuse de NATO în

domeniul restructurării şi modernizării Armatei României, dar mai ales nevoia de

integrare a sistemului logistic militar cu cel existent în mediul civil şi complexitatea

procesului de acordare a sprijinului logistic naval în acest tip de operaţii.

Tematica tezei de doctorat este de actualitate şi prezintă importanţă pentru

România şi statele membre NATO şi UE, în condiţiile eforturilor care se depun în

această etapă pentru asigurarea capacităţii operaţionale a structurilor militare pe

fondul crizei economice. De asemenea, tema tratată se înscrie în contextul

preocupărilor factorilor de răspundere politico-militari de a realiza o capacitate

combativă care să descurajeze, orice potenţial adversar, să treacă la o agresiune

armată împotriva oricărui alt stat membru al Alianţei/coaliţiei, concomitent cu

asigurarea capacităţii de răspuns optime şi eficiente în orice situaţie şi în orice zonă a

lumii.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

7 din 30

Domeniul tezei se înscrie în noua viziune de transformare a domeniului apărării,

la nivel conceptual, doctrinar şi organizatoric, în ceea ce priveşte echilibrul necesar

între războiul convenţional şi asistenţa tradiţională pentru dezvoltare. Niciun conflict

militar, oricât de neînsemnat, nu va mai putea fi privit şi tratat ca un fapt izolat,

previzibil şi contracarabil, ca o chestiune ce priveşte exclusiv pe cei implicaţi direct.

Teza de doctorat are un pronunţat caracter de noutate, deoarece acordarea

sprijinul logistic unei structuri militare, de tip contingent, din Forţele Navale ale

României participant la operaţiile de stabilitate şi sprijin în cadrul Alianţei/coaliţiei

reprezintă o provocare nouă în contextul actual de criză economică, cu implicaţii fără

precedent în toate domeniile. Pentru aceasta optimizarea reprezintă una dintre soluţiile

cele mai importante, la îndemână, dar în acelaşi timp mai eficiente, în atingerea

scopurilor propuse în domeniul sprijinului logistic naval şi nu numai. Găsirea

soluţiilor de acest tip reprezintă noua provocare a întregii comunităţi internaţionale, a

organismelor sale, îndeosebi Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), NATO şi UE.

Conţinutul teoretic şi practic-aplicativ al tezei de doctorat are o deosebită valoare

de investigare ştiinţifică, fiind rodul unui studiu aprofundat a documentaţiei

referitoare la sprijinul logistic al contingentului din Forţele Navale ale României şi

completat fiind cu observarea directă a activităţilor şi acţiunilor respective de-a lungul

întregii cariere militare.

Caracterul pronunţat explorator al lucrării, Sprijinul logistic al Forţelor Navale

ale României în operaţiile de stabilitate şi sprijin, valoarea practică şi aplicativă a

soluţiilor propuse, susţin valoarea contribuţiilor la dezvoltarea cunoaşterii în domeniu.

Teza de doctorat este structurată pe o parte introductivă, trei capitole (fiecare

dintre acestea fiind dezvoltat în cadrul subcapitolelor proprii) şi se încheie cu

concluzii şi propuneri. Aceasta are o structură logică şi echilibrată urmărind să

evidenţieze necesitatea şi utilitatea problemelor tratate.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

8 din 30

Din cele trei capitole ale lucrării accentul a fost distribuit echilibrat, pornind de

la mediul de securitate, ca factor determinant al participării la operaţiile de stabilitate

şi sprijin în cadrul Alianţei/coaliţiei a unui contingent din Forţele Navale ale

României, continuând cu două capitole ce tratează problematica specifică a acordării

sprijinului logistic naval acestuia şi încheind cu o problemă deosebit de importantă,

instruirea prin practicare a structurilor de logistică din compunerea contingentului, în

care lecţiile identificate/învăţate sunt rezultatul experienţe acumulate în urma

participării la Operaţia EU NAVFOR ATALANTA.

De asemenea, am încercat să scot în evidenţă unele concluzii asupra modului de

înţelegere a acordării sprijinului logistic al Forţelor Navale ale României participante

la operaţiile de stabilitate şi sprijin în cadrul Alianţei/coaliţiei, atât din punct de vedere

structural, cât şi din punct de vedere al acordării acestuia forţelor navale combatante,

în mod deosebit, venind cu o serie de propuneri practice în susţinerea acestui demers.

Experienţa proprie dobândită de-a lungul carierei desfăşurată în cadrul Statul

Major al Forţelor Navale, în domeniul abordat, şi cea acumulată în cadrul activităţilor

practice, ca participant la numeroase exerciţii şi la unele activităţi internaţionale

desfăşurate pe teritoriul naţional, a fost benefică pentru pregătirea misiunii

contingentului naţional naval participant la Operaţia EU NAVFOR ATALANTA, în

sensul că, am avut posibilitatea să facă numeroase propuneri, care să fie verificate în

practică.

Sursele bibliografice utilizate includ importante lucrări de referinţă, autohtone şi

străine, din domeniu şi alte domenii conexe, informaţii apărute în presă şi pe internet.

Cele 33 (treizecişitrei) de anexe ale tezei axate pe date şi informaţii importante,

întregesc conţinutul ştiinţific al lucrării şi conferă acesteia un plus de valoare.

Structura tezei de doctorat a presupus prezentarea noilor coordonate care

definesc sprijinul logistic al Forţelor Navale ale României participante la operaţiile de

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

9 din 30

stabilitate şi sprijin în cadrul Alianţei/coaliţiei, în noul context geopolitic şi

geostrategic, în următoarea succesiune:

1. În introducere am prezentat o serie de aspecte generale privind climatul

existent în sistemul relaţiilor internaţionale la început de secol şi de mileniu, precum

şi reacţia actorilor internaţionali, care, în funcţie de interesele naţionale,

organizaţionale sau individuale, se implică, mai mult sau mai puţin, în soluţionarea

diverselor crize care sunt în derulare pe glob, a celor care tind să evolueze dar şi a

celor îngheţate care, la un moment dat, pot izbucni cu putere, efectele lor afectând

într-un fel sau altul pe toţi actorii sistemului relaţiilor internaţionale, după cum se

poate observa, la momentul actual, în Ucraina, Siria, Arabia Saudită, Iran etc.

Dintr-o altă perspectivă am scos în relief faptul că la nivel decizional, atât în

cadrul NATO, cât şi al UE, se consideră că implicarea şi participarea la operaţii de

stabilitate şi sprijin sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) reprezintă misiuni

fundamentale pentru cele două entităţi. În ceea ce priveşte acordarea sprijinului

logistic contingentului naţional naval participant la acest tip de operaţii, acesta

continuă să rămână o responsabilitate comună a României şi a celor două organizaţii,

fiind o caracteristică fundamentală a viziunii celor două organizaţii în domeniul

militar.

Nu în ultimul rând, am evidenţiat faptul că forţele multinaţionale, în afară de

structura de comandă, proceduri comune de acţiune şi mijloace, au nevoie de un

sprijin logistic consistent şi oportun care să permită rămânerea lor în teatrul de

operaţii (TO) în vederea îndeplinirii misiunilor primite. Noile abordări care au loc în

domeniul sprijinului logistic, în special în ceea ce priveşte efortul de reducere a

amprentei specifice în TO a structurilor logistice, arată că ţările contribuitoare cu

trupe au posibilităţi extrem de largi de a-şi multiplica efortul logistic, prin combinarea

capabilităţilor proprii cu cele ale organizaţiei şi celorlalte state participante la operaţia

de stabilitate şi sprijin.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

10 din 30

2. Teza de doctorat prezintă trei direcţii de cercetare corespunzătoare celor trei

capitole ale lucrării, astfel:

În capitolul 1 al tezei, intitulat Consideraţii privind folosirea Forţelor Navale ale

României în operaţiile de stabilitate şi sprijin, am efectuat o analiză la o serie de

consideraţii cu privire la: delimitările conceptuale ale acestui tip de operaţii, cadrul

juridic care reglementează participarea Forţelor Navale ale României şi tipurile de

operaţii de stabilitate şi sprijin la care pot participa acestea, în scopul clarificării unor

concepte, definiţii, semnificaţii şi dimensiuni ale acestui proces contemporan al vieţii

economice şi sociale şi a desprinderii acelor aspecte, care pot genera diferite tipuri de

crize.

În procesul de consolidare a securităţii globale, am evidenţiat faptul că,

diversitatea conceptelor privind operaţiile de stabilitate şi sprijin a crescut în mod

exponenţial, în ultima perioadă de timp, pe măsura înmulţirii situaţiilor de criză

existente la nivel internaţional, accentuării unor crize precum cele generate de sărăcie,

accesul la resurse, cauze economico-financiare, respectiv cele declanşate de evoluţia

statelor considerate ca fiind „eşuate” şi care permit prin inacţiune la nivel central şi

local proliferarea comerţului cu arme, a terorismului, a crimei organizate etc.

Operaţiile de stabilitate şi sprijin prezintă caracteristici dinamice, care sunt

determinate de evoluţia continuă a mediului de securitate, caracterizat de fluiditate şi

impredictibilitate. De aceea, în opinia noastră, aceste operaţii sunt, de regulă,

neliniare, izolate şi se desfăşoară după principii specifice, cu respectarea, în funcţie de

situaţie, a principiilor caracteristice luptei armate, în acest sens, apreciem că liderii

militari trebuie să adapteze aplicarea cadrului operativ şi a elementelor artei operative

la situaţia concretă.

Considerăm că, viitoarele operaţii de stabilitate şi sprijin la care pot participa

structuri din compunerea Forţelor Navale ale României în cadrul Alianţei/coaliţiei,

sub mandatul ONU sau al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

11 din 30

(OSCE), sub comanda NATO sau a UE, vor fi caracterizate de interdependenţă,

transnaţionalitate şi complexitate, ceea ce va presupune multiple forme de colaborare,

bilaterală sau multinaţională, regională sau globală.

Suntem de părere că o cunoaştere aprofundată a caracteristicilor operaţiilor de

stabilitate şi sprijin permite planificatorilor militari o evaluare iniţială cât mai

completă a situaţiei de criză la care organismul militar trebuie să răspundă şi să

acţioneze.

România, prin Legea nr. 121 din 15 iunie 2011 privind participarea forţelor

armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, reglementează

condiţiile în care forţele armate participă la operaţiile de stabilitate şi sprijin. În

conformitate cu prevederile de la art. 2 alin. (1) din lege, misiunile şi operaţiile avute

în vedere sunt următoarele: de apărare colectivă în cadrul NATO sau de asigurare a

securităţii statelor membre ale UE, de răspuns la crize, de pace şi de asistenţă

umanitară.

Forţele Navale ale României în baza legii, mai sus menţionate, pot să participe la

acest tip de operaţii cu structuri din compunerea sa, dacă sunt constatate următoarele

condiţii: să existe o ameninţare reală la adresa păcii şi securităţii, recunoscută de către

ONU şi OSCE; să fie pe rol un proces de reglementare politică prin care să se încerce

negocierea prin tratative a conflictului; să fie confirmat un mandat de participare, clar

şi precis formulat, cu caracter multinaţional şi imparţial; să fie făcut studiul situaţiei

de criză, a caracterului conflictului (internaţional sau intern) ca să se poată estima

siguranţa în misiune a personalului (militar şi civil) ce va fi angajat, precum şi să fie

făcut un studiu al efectelor participării româneşti asupra relaţiilor cu ţara respectivă şi

cu alte ţări implicate.

Tipurile de operaţii multinaţionale la care pot participa Forţele Navale ale

României în cadrul Alianţei/coaliţiei sub mandatul ONU sau al OSCE, sub comanda

NATO sau a UE a cunoscut, de-a lungul timpului, evoluţii contradictorii care au dat

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

12 din 30

naştere la o diversitate de opinii cu privire la modul de clasificare a acestui tip de

acţiuni militare. Astfel, din punct de vedere conceptual, de-a lungul ultimilor ani, în

mediul militar s-a trecut, rând pe rând, de la sintagme precum operaţii altele decât

războiul, la operaţii de stabilitate şi sprijin, respectiv la operaţii de stabilitate şi

reconstrucţie.

Pe baza concluziilor am scos în relief faptul că, în domeniul acţiunilor navale,

rapiditatea cu care se perfecţionează şi se modifică conceptele operaţionale, ne face să

credem, că operaţiile de stabilitate şi sprijin vor constitui principalul mod de abordare

a viitorului tip de conflict, într-o configuraţie deschisă permanent înnoirilor, cel puţin

pentru perioada de început a noului mileniu.

Operaţiile de stabilitate şi sprijin, la care au participat Forţele Navale ale

României în cadrul Alianţei/coaliţiei, nu s-au desfăşurat şi nici nu se vor putea

desfăşura cu succes dacă nu vor beneficia de un sprijin logistic coerent, oportun şi în

volum complet.

Scopul abordărilor din acest capitol a fost încercarea de a delimita acele

concepte, teorii şi practici cu care se operează, în vederea elaborării unei baze de

cunoştinţe şi date minime necesare utilizării în practică a acestora şi înţelegerii

schimbărilor induse în mediul actual de securitate, precum şi evidenţierea stadiului

cunoaşterii actuale în domeniul analizat.

Această cercetare ştiinţifică supusă unei analize, ulterioare, va permite

constituirea unor baze de lucru utile în înţelegerea sprijinului logistic al Forţelor

Navale ale României, necesar acestora, pentru ducerea acţiunilor militare (de sprijin

logistic) şi depăşirea unor crize militare.

În capitolul 2 al tezei, denumit Particularităţile sprijinului logistic al Forţelor

Navale ale României participante la operaţiile de stabilitate şi sprijin , am abordat

problemele generale şi particulare privind sprijinul logistic al contingentului din

Forţele Navale ale României participant la acest tip de operaţii (consideraţii generale,

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

13 din 30

domenii funcţionale şi procedee de sprijin logistic) şi alte aspecte care, într-un fel sau

altul, contribuie sau limitează desfăşurarea acestui tip de acţiuni militare.

În primul rând, în capitol doi, am prezentat şi analizat o serie de delimitări

conceptuale din domeniul abordat, rolul şi misiunile forţelor structurilor logistice,

factori care influenţează sprijinul logistic, principiile, cerinţele, sistemul şi liniile de

sprijin logistic ale forţelor navale, în general, şi a contingentului naţional naval în

special.

Delimitări conceptuale din domeniul abordat evidenţiază necesitatea creării

departajărilor corespunzătoare între anumite concepte (logistică, sprijin logistic etc.)

ale căror atribute sunt confundate şi interpretate adeseori într-un mod incorect, de

către cei care se angajează în dezbaterea de idei în jurul fenomenului logistic,

îndeosebi în cazul în care luăm în discuţie cadrul şi operaţiile de stabilitate şi sprijin.

Structura de logistică (nava de sprijin logistic) din compunerea contingentului

naţional naval are rolul de a furniza sprijin logistic complet şi oportun navei/grupului

de nave combatant din compunerea sa, în condiţiile solicitate, în locurile stabilite şi

indiferent de stare a vremii sau anotimp, pentru desfăşurarea în condiţii optime a

operaţiilor de stabilitate şi sprijin.

Logistica navală la nivel tactic este relaţionată cu capacitatea combativă a

contingentului naţional naval, iar responsabilitatea pentru realizarea acesteia revine

comandantului contingentului.

Misiunea principală a forţelor de logistică ale contingentului este de a asigura şi

susţine nivelul de operativitate, precum şi de a acorda sprijinul logistic necesar

contingentului, în timpul şi locul potrivit, pe timpul participării acestuia la acest tip de

operaţii.

Misiunile forţelor structurilor logistice ale contingentului naţional naval

participant la operaţiile de stabilitate şi sprijin pot fi primite sau deduse. Cele deduse

se stabilesc pe baza ordinului de operaţii primit de către comanda operaţională/tactică.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

14 din 30

Nu există operaţie/acţiune fără misiune logistică. Uneori misiunea logistică poate fi

reformulată, conturată, clarificată şi/sau definită chiar pe timpul desfăşurării

operaţiei/acţiunii.

Accederea României în structurile europene şi euroatlantice, precum şi

diversificarea parteneriatelor strategice, în opinia noastră, a determinat transformarea

şi diversificarea misiunilor forţelor structurilor logistice din compunerea

contingentului naţional naval participant la acest tip de operaţii, definirea

preponderentă a acestora în funcţie de obiective şi nu de adversar, precum şi apariţia

unor misiuni noi, specifice.

Din analiza fiecărui factor care influenţează sprijinul logistic, trebuie să facem

deducţii, iar din acestea, trebuie să rezulte sarcini concrete ale logisticii al

contingentului naţional naval. Aceste sarcini nu trebuie să rămână doar sub forma

declarativă şi lăsate a fi rezolvate până la sfârşitul procesului de planificare a

sprijinului logistic al contingentului naţional naval.

Putem aprecia că, modalitatea în care organele de logistică ale contingentului

naţional naval conduc şi planifică logistica acordată navei/grupului de nave din

compunerea sa, precum şi luarea în calcul pe baze pertinente a factorilor care

influenţează sprijinul logistic, contribuie la succesul sau insuccesul unei operaţii de

stabilitate şi sprijin, cu atât mai mult cu cât dimensiunea acestora poate creşte sau

descreşte în funcţie de misiunile stabilite pentru a fi îndeplinite.

Cerinţele impuse acţiunilor militare desfăşurate de către contingentul din Forţele

Navale ale României participant la acest tip de operaţii reprezintă exigenţe la care

organele de conducere a sprijinului logistic naval trebuie să răspundă în planificarea şi

organizarea acestuia, pentru ca contingentul să îşi poată îndeplini obiectivele stabilite

în cadrul Componentei navale (CN)/Forţei întrunite (FÎ).

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

15 din 30

Principiile şi cerinţele logistice ale contingentului naţional naval participant la

acest tip de operaţii, considerăm că, sunt materializate prin politici şi metode care

ghidează şi realizează planificarea şi acordarea sprijinului logistic necesar acestuia.

În momentul în care luăm în discuţie sistemul logistic al contingentului din

Forţele Navale ale României participant la operaţiile de stabilitate şi sprijin în cadrul

Alianţei/coaliţiei, parte integrantă a sistemului logistic al Forţei maritime

multinaţionale (MNMF), în TO, este evident că trebuie abordate cele trei componente

principale ale sale, şi anume: subsistemul de conducere (reprezentat de organele de

conducere logistică), subsistemul de execuţie (reprezentat de organele de execuţie) şi

subsistemul de relaţii funcţionale.

Un sistem logistic eficient al contingentului participant la acest tip de operaţii, în

opinia noastră, trebuie să permită eforturi minime cu beneficii maxime cel puţin în

materie de costuri şi, nu în ultimul rând, un nivel ridicat de standardizare.

Liniile de sprijin logistic sunt parte componentă a dispozitivului adoptat de

contingentul naţional naval participant la operaţiile de stabilitate şi sprijin în cadrul

Alianţei/coaliţiei şi se stabilesc în scopul realizării în mod oportun a misiunilor de

sprijin logistic cu tot ceea ce este necesar navelor de luptă din compunere.

Prin proiectarea corespunzătoare a liniilor de sprijin logistic ale contingentului

naţional naval, considerăm că, se asigură funcţionarea la un nivel înalt a întregului

sistem de sprijin logistic al FÎ, ceea ce presupune integrarea cât mai rapidă, încă din

stadiile iniţiale ale procesului de dislocare strategică, a contingentului din Forţele

Navale ale României cu cele multinaţionale.

Putem afirma că, în prezent logistica navală, ca parte a logisticii a Armatei

Române, răspunde cerinţelor susţinerii luptătorilor, dar în viitor este evidentă

necesitatea asigurării flexibilităţii, agilităţii, mobilităţii şi interoperabilităţii

elementelor necesare pentru sprijinul logistic al viitoarelor forţe navale proiectate.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

16 din 30

În al doilea rând, în capitol doi, am scos în relief faptul că, legislaţia în vigoare

atât la nivelul logisticii NATO sau a UE, cât şi a celei naţionale, în realizarea

cerinţelor de sprijin logistic ale contingentului naţional naval participant la acest tip de

operaţii au influenţă următoarele domenii funcţionale: aprovizionarea şi

reaprovizionarea, mişcarea şi transportul, mentenanţa, sprijinul medical, serviciile de

campanie, sprijinul naţiunii gazdă, contractarea şi domeniile conexe logisticii.

Domeniile funcţionale ale logisticii trebuie să fie integrate sistemului logistic şi

să asigure contingentului din Forţele Navale ale României sprijin logistic în volum

complet şi la momentul potrivit. Din această perspectivă, considerăm că, procesul de

planificare a sprijinului logistic al contingentului trebuie să ţină cont de

particularităţile prezentate pe parcursul acestui demers ştiinţific, care ar trebui

abordate încă din stadiile iniţiale ale planificării operaţiei. Totodată, fiecare activitate

specifică unuia sau altuia dintre aceste domenii funcţionale ale logisticii

contingentului naţional naval trebuie abordată de aceeaşi manieră şi cu aceeaşi

importanţă, deoarece ansamblul sprijinului logistic, în operaţiile de stabilitate şi

sprijin conduse NATO sau UE nu poate fi desprins de procesul de planificare a

operaţiei.

Experienţa acumulată de către contingentele din Forţele Navale ale României

participante în cadrul Alianţei/coaliţiei, în ultimele operaţii de stabilitate şi sprijin, a

scos în relief, în opinia noastră, faptul că în cadrul domeniilor funcţionale ale

sprijinului logistic, eforturile de coordonare a logisticii, la nivelul TO, trebuiesc

susţinute în mod consecvent de toţi factorii de conducere, astfel încât să asigure

integrarea logisticii naţionale cu cel multinaţionale. Din această perspectivă, organele

de conducere a logisticii ale contingentului participant la acest tip de operaţii, trebuie

să dispună de întreaga capacitatea organizatorică şi administrativă care să le permită

exercitarea controlului sprijinului logistic şi obţinerea unui grad corespunzător de

vizibilitate asupra tuturor resurselor pe care le au la dispoziţie.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

17 din 30

Cu privire la demersul efectuat în această a doua parte a capitolului , în opinia

noastră, se pot desprinde următoarele concluzii:

- se evidenţiază faptul că unele din structurile de coordonare ale sprijinului

logistic încep să îşi piardă din consistenţă, precum Centrul logistic multinaţional al

componentei navale (MNLC-N)/CN, în timp ce altele, precum Grupul de sprijin

logistic întrunit (JLSG)/FÎ şi Elementele de sprijin naţional (NSEs) - atunci când se

organizează de către Naţiuni contribuitoare cu trupe (TCNs), capătă o nouă

dimensiune, care le asigură o mai bună interconectare atât cu forţele sprijinite, cât şi

cu celelalte structuri de sprijin logistic aparţinând FÎ;

- tot mai multe TCNs (inclusiv România) accesează opţiunile de sprijin

logistic multinaţional, acordurile tehnice de sustenabilitate şi memorandumurile de

înţelegere. Tot pe acest palier se situează şi eforturile unor ţări membre NATO şi UE

(la recomandarea şi pe baza legislaţiei existente la nivelul celor două organizaţii

internaţionale) de a participa cu fonduri, echipamente şi personal la constituirea şi

operaţionalizarea unor structuri de sprijin logistic integrat;

- vizează rolul sistemului logistic al contingentului naţional naval şi a celor

multinaţionale care activează în TO;

- pe baza experienţei acumulate de către contingentele din Forţele Navale

ale României participante la ultimele operaţii desfăşurate sub comanda NATO şi a

UE, stabilirea şi menţinerea unui echilibru între soluţiile multinaţionale şi cele

naţionale reprezintă un deziderat şi un principiu, în acelaşi timp, la care nu trebuie

renunţat. În acest sens, în special la nivelul NATO, se apreciază faptul că, rolul NSEs

ale TCNs (inclusiv cel al României, atunci când se înfiinţează) nu trebuie redus,

dimensiunea şi capabilităţile avute la dispoziţie de către acest tip de structuri trebuind

să crească în mod exponenţial şi substanţial, de regulă, în funcţie de dimensiunea

forţelor sprijinite.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

18 din 30

Analiza efectuată s-a axat pe evidenţierea în desfăşurarea operaţiilor de

stabilitate şi sprijin, de către contingentul din Forţele Navale ale României participant

la acest tip de operaţii în cadrul Alianţei/coaliţiei, a condiţiilor de funcţionalitate a

structurilor de logistică navale, care au un rol deosebit de important în succesul

acţiunilor, privind realizarea sustenabilităţii forţelor cât mai mult timp în TO şi, în

special, pe analiza domeniilor funcţionale ale sprijinului logistic al contingentului şi a

modului cum acesta va trebui să asigure condiţiile necesare pentru creşterea

mobilităţii si flexibilităţii operaţionale pentru îndeplinirea misiunilor.

În ultimul rând, în capitol doi, am prezenta şi analizat o serie de aspecte care

vizează elementele caracteristice realizării procedeelor de sprijin logistic ale

contingentului naţional naval participant la operaţiile de stabilitate şi sprijin.

În concepţia NATO şi în conformitate cu prevederile actelor normative, în

vigoare, în Armata Română se utilizează o serie de procedee de sprijin logistic pentru

contingentul naţional naval. Procedeele de sprijin logistic, în TO, prin care se asigură

resursele logistice contingentului din Forţele Navale ale României participant la

operaţiile de stabilitate şi sprijin în cadrul Alianţei/coaliţiei cuprind următoarele:

sprijinul logistic la litoral (la ţărm), sprijinul logistic pe mare, sprijinul logistic

naţional, sprijinul logistic extern, precum şi sprijinul logistic local sau al naţiunii

gazdă.

Procedeele de sprijin logistic ale contingentul naţional naval participant la acest

tip de operaţii, prezentate în acest subcapitol, pentru obţinerea acestora şi asigurarea

de informaţii suplimentare pe diferite probleme de sprijin logistic trebuie a fi folosite,

în TO, de comandant şi de organele de conducere logistică ale contingentului.

În finalul acestui capitol, am scos în relief faptul că, procedeele de sprijin logistic

ale contingentului din Forţele Navale ale României participant la operaţiile de

stabilitate şi sprijin în cadrul Alianţei/coaliţiei, în opinia noastră, nu au intenţia de a

înlocui sau elimina principiile şi politicile NATO sau ale UE pentru logistică, care

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

19 din 30

servesc ca bază pentru dezvoltarea conceptelor, structurilor şi procedurilor de

logistică, ci să identifice acele surse logistice care facilitează interconexiunile şi oferă

un rezultat acolo unde sunt aplicabile, deci acestea nu elimină acordurile bilaterale sau

multinaţionale stabilite.

În capitolul trei al tezei, intitulat Planificarea sprijinului logistic al

contingentului din Forţele Navale ale României participant la operaţiile de

stabilitate şi sprijin, am prezentat, analizat şi dezvoltat anumite considerente în

legătură cu planificarea logistică, aşa cum sunt ele percepute în NATO şi UE, dar şi în

Forţele Navale ale României, şi am tratat un studiu de caz privind sprijinul logistic

acordat contingentului naţional naval participant la acest tip de operaţii.

În prima parte a capitolului trei am abordat principalele aspecte referitoare la:

principii generale, cerinţele planificării, organizarea şi fazele planificării ale

sprijinului logistic al contingentului naţional naval participant la acest tip de operaţii.

Planificarea sprijinului logistic al contingentului naţional naval participant la

operaţiile de stabilitate şi sprijin în cadrul Alianţei/coaliţiei reprezintă o activitate

complexă, strâns legată de planificarea operaţiei. Aceasta se bazează pe un spectru

larg de informaţii referitoare la zona de operaţii şi ameninţările specifice acesteia.

Planificarea logistică a contingentului din Forţele Navale ale României din

compunerea MNMF/CN participant la acest tip de operaţii se desfăşoară având la

bază cerinţele, documentele de bază şi fazele planificării aşa cum sunt ele descrise în

doctrinele Alianţei. În cadrul operaţiilor conduse de către NATO sau UE, elementele

de planificare sunt în general similare.

Documentele de bază cu relevanţă pentru aspectele logistice ale planificării

operaţionale ale contingentelor navale din compunerea MNMF/CN (inclusiv cel

român) participante la acest tip de operaţii sunt: baza conceptuală a planificării

logistice şi documentele de planificare.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

20 din 30

Planificarea sprijinului logistic al contingentului trebuie să fie pe deplin integrată

în procesul de planificare operaţională a NATO. Pentru a reuşi, planul de sprijin

logistic trebuie să fie integrat şi să susţină planul de operaţii al contingentului naţional

naval, de aceea este foarte important ca planificatorii sprijinului logistic din

compunerea modulului logistic al contingentului să fie implicaţi în procesul de

planificare încă de la început, după cum bine se ştie că realităţile logisticii pot

influenţa profund planul ce urmează a fi adoptat.

Planificarea sprijinului logistic pentru navă/grupul de nave luptătoare şi a navei

logistice din compunerea contingentului, aflat în TO, se realizează la nivelul acestora

de către propriile organe logistice, urmărind să reducă cât mai mult influenţa negativă

a factorilor care pot interveni în planificarea sprijinului logistic al contingentului.

Aceasta trebuie să fie: completă pentru toate domeniile funcţionale ale logisticii,

realizabilă pentru toate fazele şi subfazele operaţiei; accesibilă navelor din

compunerea sa în orice moment al desfăşurării operaţiei, precum şi corelată cu

planificarea operaţiei.

Planificarea sprijinului logistic al contingentului trebuie finalizată înaintea

introducerii forţelor în acţiune şi organizată, în detaliu, fără a afecta simplitatea în

execuţie. Aceasta trebuie realizată pentru mai multe cursuri ale acţiunilor de luptă,

uşor aplicabilă şi flexibilă, fundamentată pe date şi calcule reale şi capabilă să

identifice problemele esenţiale şi specifice unui plan de sprijin logistic. Trebuie, de

asemenea, să răspundă necesităţii înlănţuirii capabilităţilor cheie pentru multiplicarea

forţei şi adaptată misiunilor, timpului avut la dispoziţie, condiţiilor de anotimp şi stării

vremii şi să fie axată preponderent pe nevoile oamenilor, în detrimentul tehnicii,

deoarece oamenii reprezintă punctul central al planurilor operaţionale.

Organizarea planificării sprijinului logistic al contingentului reprezintă o

activitate extrem de importantă, deoarece realizarea unui sistem corespunzător de

transmitere a informaţiilor pe toate palierele domeniilor funcţionale ale logisticii pot

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

21 din 30

asigura sau nu succesul acţiunilor desfăşurate de forţele navale. În acest sens, suntem

de părere că, activitatea de organizare trebuie să vizeze toate sistemele (decizional,

operaţional, informaţional şi de securitate).

Ghidul de planificare operaţională constituie baza pentru desfăşurarea proceselor

de planificare operaţională NATO de către comandantul contingentului naţional naval

participant la operaţiile de stabilitate şi sprijin.

Planificarea sprijinului logistic al contingentului naţional naval participant la

acest tip de operaţii reprezintă un proces complex şi continuu, la care trebuie să

participe întregul personal din cadrul modulului logistic şi în mod deosebit ofiţerul cu

planificarea, dar şi ofiţerul cu conducerea logistică. Acest proces constituie o secvenţă

a planificării operaţiilor desfăşurate de către contingentul naţional naval şi se

desfăşoară concomitent cu activitatea celorlalte module din statul major al

contingentului.

Procesul de planificare a sprijinului logistic al contingentului naţional naval

cuprinde şase faze, astfel: cunoaşterea situaţiei; aprecierea şi evaluarea opţiunilor

sprijinului logistic; orientarea; elaborarea concepţiei sprijinului logistic; elaborarea

,,Planului de sprijin logistic”/,,Ordinul de sprijin logistic”; execuţia, evaluarea şi

revederea planului de sprijin logistic; tranziţia. Acesta are drept scop să stabilească

modalitatea de asigurare a navei/grupului de nave din compunerea sa, cu tot ceea ce

este nevoie, pentru îndeplinirea misiunii şi să identifice toate resursele disponibile

acestui scop.

Rezultatul planificării logistice a contingentului din Forţele Navale ale României

se materializează în ,,Concepţia de sprijin logistic”, anexă pe linie logistică la

,,Concepţia de operaţii”, pe care se bazează documentele principale ce stau la baza

conducerii întregului proces de sprijin logistic (planul logistic şi ordinul de sprijin

logistic), destinate să genereze acţiuni prin care să se realizeze gradul de sprijin

logistic necesar pentru ducerea operaţiei de stabilitate şi sprijin.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

22 din 30

Indiferent de forma acţiunilor de luptă, considerăm că, planificarea sprijinului

logistic al contingentului naţional naval participant la acest tip de operaţii reprezintă o

activitate complexă, un proces intelectual elaborat şi realizat de modulul logistic,

pentru acordarea unui sprijin logistic optim, în vederea îndeplinirii misiunilor

navei/grupului de nave şi a navei de sprijin logistic din structura sa, şi este o secvenţă

a planificării acestui tip de operaţii, aflată într-o relaţie de interdependenţă cu

planificarea operaţiei, desfăşurându-se concomitent cu activitatea celorlalte module

din compunerea statului major.

În a doua parte a capitolului trei am prezentat opiniile noastre referitoare la unele

elemente deosebit de importante şi anume: organizarea conducerii logisticii, comanda

şi controlul forţelor de logistică şi documentele pentru conducerea sprijinului logistic

ale contingentului naţional naval.

Conducerea contingentului naţional naval din punct de vedere logistic se

realizează din punctul de comandă şi include atât autoritatea cât şi responsabilitatea

pentru întrebuinţarea în mod eficient a resurselor logistice la dispoziţie şi pentru

planificarea, organizarea, coordonarea şi controlul acestora.

Conducerea sprijinului logistic al contingentului din Forţele Navale ale

României este parte integrantă a conducerii unei operaţii de stabilitate şi sprijin şi

cuprinde, în principiu, trei elemente specifice organizării, strâns corelate între ele,

astfel: organizarea conducerii sprijinului logistic, procesul de conducere şi control

exercitat de comandant prin şeful modulului logistic, precum şi facilităţile de

comandă şi control pe linie de comunicaţii avute la dispoziţie în interiorul

punctului de comandă.

Reunind în componenţa sa organele de conducere şi planificare, modulul

logistic al contingentului naţional naval reprezintă structura specializată a statului

major care are ca responsabilitate conducerea şi planificarea sprijinului logistic al

acţiunilor militare.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

23 din 30

Conducerea sprijinului logistic al contingentului din Forţele Navale ale României

participant la acest tip de operaţii, în opinia noastră, este un proces continuu, ciclic, care

se execută de la primirea misiunii şi până la elaborarea documentelor de conducere şi

ulterior, pe tot parcursul desfăşurării operaţiilor, până la încheierea acţiunilor.

Procesul de organizare a conducerii sprijinului logistic al contingentului se

desfăşoară, de regulă, după aprobarea planului logistic, dar în unele situaţii, anumite

măsuri şi acţiuni de organizare se pot executa concomitent cu derularea procesului de

planificare. Acesta reprezintă o activitate extrem de importantă, deoarece realizarea unui

sistem corespunzător de transmitere a informaţiilor pe toate palierele domeniilor

funcţionale ale sprijinului logistic ale contingentului poate asigura sau nu, succesul

acţiunilor desfăşurate de navă/grupul de nave, în acest sens, suntem de părere că

activitatea de organizare trebuie să vizeze întregul sistem de sprijin logistic.

În operaţiile de stabilitate şi sprijin pentru procesul conducerii sprijinului logistic

al structurilor logistice din compunerea contingentului se folosesc trei categorii de

documente, astfel: documente pentru conducere, documente pentru informare şi

documente ajutătoare.

Întocmirea corectă şi la timp a documentelor pentru conducerea logistică,

precum şi circulaţia oportună a acestora, reprezintă un factor de succes în îndeplinirea

misiunilor specifice logisticii contingentului naţional naval participant la acest tip de

operaţii.

Totodată, am scos în relief faptul că, eficienţa maximă a activităţilor de sprijin

logistic la nivelul contingentului din Forţele Navale ale României participant la

operaţiile de stabilitate şi sprijin în cadrul Alianţei/coaliţiei este dată de documentele

de conducere ale acestora care trebuie elaborate şi transmise la timp, care trebuie să

exprime clar misiunile tuturor compartimentelor de logistică, precum şi a navei

logistice din compunerea sa.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

24 din 30

În ultima parte a capitolului trei am prezentat un ,,Studiu de caz privind sprijinul

logistic acordat contingentului din Forţele Navale ale României participant la

Operaţia EU NAVFOR ATALANTA” unde am aborda o serie de aspecte practice, cu

privire la modul de acordare a sprijinului logistic contingentului naţional naval

participant la operaţiile de stabilitate şi sprijin, să realizeze o imagine completă în

ceea ce priveşte activităţile desfăşurate de organele de conducere şi execuţie specifice

în acest tip de operaţii, pentru realizarea logisticii forţelor combatante ale

contingentului.

Având în vedere problematica abordată în capitolele anterioare şi acesta, am

considerat de cuviinţă ca în studiul de caz, să abordăm o serie de probleme practice, la

care Forţele Navale ale României a participat la Operaţia EU NAVFOR ATALANTA

cu o structură de tip contingent pentru îndeplinirea unei misiuni, în TO, la un moment

dat, operaţie care s-a desfăşurat sub comanda UE şi mandat ONU în scopul

contracarării pirateriei în Cornul Africii şi Oceanul Indian.

Ideea pleacă nu de la faptul că, ceea ce am prezentat mai este de actualitate sau

nu, ci reprezintă o serie de date care scot în evidenţă problematica deosebit de

complexă cu care se confruntă un contingent naţional naval din punct de vedere al

sprijinului logistic şi de ce nu, comandantul, în general, şi organele sprijinului logistic

(de conducere şi execuţie) ale acestuia, în mod special, pe timpul îndeplinirii unei

misiuni într-un TO.

Prin lecţiile identificate şi învăţate privitoare la sprijinul logistic al

contingentului naţional naval participant la Operaţia EU NAVFOR ATALANTA, de

la studiul de caz, am opinat că acestea sunt generate, în mod deosebit, de următorii

factori şi anume: dacă este prima misiune de acest tip; dacă militarii care compun

contingentul naţional naval au, sau nu experienţă operaţională; timpul avut la

dispoziţie pentru pregătirea misiunii; dislocarea/redislocarea în/din TO; capabilităţile

şi modul de funcţionare a logisticii naţionale; factorii topografici, de climă şi mediu ai

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

25 din 30

TO; destinaţia, distanţă, durata şi cererea de sprijin logistic al operaţiei de stabilitate şi

sprijin etc.

Unele din lecţiile sunt valabile numai pentru tipurile de acţiuni care au fost

executate şi trebuie tratate ca atare, dar există o altă parte care pot fi valabile şi pentru

alte tipuri de misiuni, sau chiar pentru toate.

Altfel spus, sunt lecţii identificate şi învăţate ce prezintă probleme de maximă

generalitate, valabile aproape în toate situaţiile, iar altele prezintă probleme strict

specifice tipului de acţiune, locului sau momentului în care se execută.

Fiecare contingent naţional naval care urmează să intre într-un TO, pe timpul

pregătirii, trebuie să beneficieze, aşa cum de altfel se întâmplă, de lecţiile învăţate de

celelalte structuri navale care au acţionat într-o zona de operaţii, indiferent dacă

acestea sunt ale armatei noastre, sau ale armatelor statelor aliate. Desigur există

posibilitatea ca acest lucru să nu existe, pentru simplul fapt că nu au existat

precedente, în acel teatru şi implicit structuri care să fi acţionat.

În acest context, în funcţie de tipul de misiune, este necesar să se identifice şi să

se prezinte lecţiile învăţate în ultimele acţiuni, din cadrul acestui tip, desfăşurate într-

un alt TO şi cel mai aproape din punct de vedere temporal.

În general aceste lecţii apar ca urmare a nevoilor operaţionale sau situaţii, de

multe ori impuse de capabilităţile logistice, limitările spaţiale, temporale, sau pur şi

simplu care nu au putut fi prevăzute. Fără a avea pretenţia că lecţiile învăţate,

prezentate şi analizate au fost cele mai reprezentative, sau deosebit de complexe,

considerăm că, obiectivul nostru, privind prezentarea unor situaţii reale alături de

cauzele care le-au generat, respectiv măsurile luate sau propuse, a fost atins.

Totodată, putem observa că, există o corelaţie clară între problematica tratată în

capitolele anterioare, privind sprijinul logistic acordat contingentului din Forţele

Navale ale României participant la operaţiile de stabilitate şi sprijin în cadrul

Alianţei/coaliţiei şi efectul acesteia pe timpul îndeplinirii unei misiuni, când atât

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

26 din 30

luptătorul, cât şi structura sunt puse în faţa unor situaţii care trebuie rezolvate eficient,

în timp scurt, iar experienţa operaţională dobândită în plan individual şi colectiv, să

fie transmisă şi altor structuri navale, pentru a preveni reapariţia acestor situaţii.

3. Lucrarea se încheie cu Concluzii şi propuneri prezentate în succesiune, unde

am prezentat sintetic imperativele şi soluţiile pe care le-am considerat necesare în

realizarea dezideratului de acordare a sprijinului logistic al contingentului din Forţele

Navale ale României participant la acest tip de operaţii.

În partea de Concluzii am dorit să evidenţiem unele schimbări de abordare în

domeniul operaţiilor de stabilitate şi sprijin şi necesitatea asigurării unui cadru general

de cercetare asupra a ceea ce reprezintă sprijinul logistic, principiile şi caracteristicile

lor în cele trei faze principale de participare la acest tip de operaţii (pregătire în ţară,

pe timpul marşului de dislocare/redislocare şi a sprijinului logistic acordat

contingentului naţional naval în TO), precum şi rolul unor organizaţii internaţionale

de securitate în acest domeniu, extrem de complex. Pe de altă parte, am insistat asupra

necesităţii de aprofundare asupra modului în care interacţionează diversele organizaţii

internaţionale pentru soluţionarea crizelor actuale, în contextul deficitului de

capabilităţi ale statelor membre NATO şi UE.

Pentru a evidenţia rolul şi locul sprijinului logistic, de factor potenţator de forţă,

în operaţiile de stabilitate şi sprijin desfăşurate de NATO şi UE, în cadrul acestui

demers ştiinţific, am prezentat o serie de caracteristici funcţionale specifice

domeniului, atât prin prisma opiniilor de specialitate, a experienţei acumulate, în

astfel de operaţii multinaţionale, cât şi a ideilor personale. În acest sens, am identificat

o serie de căi şi modalităţi de eficientizare a activităţilor desfăşurate de organele de

conducere şi execuţie din domeniul abordat, care, în opinia noastră pot reprezenta

puncte de plecare pentru viitoarele modificări în plan normativ, conceptual,

organizatoric şi procesual, în materie de sprijin logistic.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

27 din 30

Nu în ultimul rând am subliniat faptul că, modul în care a fost acordat sprijinul

logistic, pentru structurile de forţe aparţinând statelor membre NATO, căile şi

modalităţile prin care s-a realizat acest ansamblu de activităţi a fost diferit în Cornul

Africii şi Oceanul Indian faţă de alte TO, presupunând multe eforturi umane,

financiare şi materiale şi mai ales cunoaşterea legislaţiei internaţionale, a celei

elaborate la nivelul UE şi NATO, şi, nu în ultimul rând, a celei naţionale

corespunzătoare zonei de misiune, în domeniul abordat.

Concluziile finale la care am ajuns, în urma acestui demers ştiinţific, sunt

importante şi, considerăm că, trebuie să facă obiectul studiului şi analizei de către

factori de decizie implicaţi în procesul de conducere a structurilor de logistică, atât din

cadrul Statului Major al Forţelor Navale, cât şi a celor din Ministerul Apărării

Naţionale.

În partea de Propuneri am prezentat cele mai semnificative aspecte de noutate

izvorâte din studiul documentaţiei de specialitate şi mai ales din experienţa proprie,

atât pe timpul pregătirii în ţară, dislocării/redislocării în TO a contingentului naţional

naval, cât şi prin participarea acestuia la misiunea din Cornul Africii şi Oceanul

Indian în scopul contracarării pirateriei. Numărul propunerilor este semnificativ, atât

ca amploare, cât şi ca importanţă ce îşi pun amprenta asupra nivelului capacităţii de

luptă al contingentului naţional naval participant la acest tip de operaţii în cadrul

Alianţei/coaliţiei.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

28 din 30

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. ***Constituţia României, republicată, publicată în Monitorul Oficial al

României nr. 233, Bucureşti, 2003.

2. ***Legea nr. 121 din 15.06.2011, privind participarea forţelor armate la

misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, publicată în Monitorul

Oficial al României nr. 427/2011.

3. ***Strategia logisticii Armatei României, Bucureşti, 2009.

4. *** Strategia militară a României, Bucureşti, 2015.

5. ***Strategia naţională de apărare a ţării pentru perioada 2015-2019 – O

Românie puternică în Europa şi în lume – (proiect), Bucureşti, 2015.

6. ***Carta Albă a Guvernului României, Editura Militară, Bucureşti, 2010.

7. ***Carta Albă a Guvernului României (proiect), 2015, Editura Militară,

Bucureşti, 2015.

8. *** SMG-11, Doctrina pentru modurile de sprijin logistic multinaţional în

operaţii NATO, UE sau în coaliţie, Bucureşti, 2015.

9. *** SMG-60, Dispoziţie privind utilizarea prevederilor STANAG 2230 (ED 3)

– AJP-4.6 (Ed.B Versoin 1), Doctrina Alianţei la nivel întrunit pentru Grupul

Întrunit de Sprijin Logistic”, Bucureşti, 2014.

10. ***SMG/P.F.3, Doctrina pentru operaţii întrunite a Armatei României,

Bucureşti, 2014.

11. *** SMG-103, Doctrina Armatei României, Bucureşti, 2012.

12. *** SMG-11, Dispoziţie pentru stabilirea responsabilităţilor privind

planificarea, pregătirea, participarea, conducerea şi susţinerea structurilor

militare şi a personalului la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului

român, Bucureşti, 2012.

13. *** F.N.-1, Doctrina Forţelor Navale, Bucureşti, 2010.

14. ***SMG/L - 1, Doctrina logisticii operaţiilor întrunite, Bucureşti, 2008.

15. ***Md-2, Doctrina sprijinului medical în operaţii, Bucureşti, 2008.

16. ***SMG/P.F.4, Doctrina pentru sprijinul logistic al operaţiilor întrunite,

Bucureşti, 2008.

17. ***SMG-3, Manualul de planificare a operaţiilor, Bucureşti, 2016.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

29 din 30

18. ***F.N.-13, Manualul structurilor de logistică din Forţele Navale, Bucureşti,

2007.

19. ***F.N.-13.1, Manualul de logistică al Forţelor Maritime Multinaţionale,

vol.1, Bucureşti, 2007.

20. ***F.N.-13.1, Manualul de logistică al Forţelor Maritime Multinaţionale, vol.

2, Bucureşti, 2010.

21. ***L-1, Regulamentul logisticii operaţiilor întrunite, aprobat prin Ordinul

ministrului apărării naţionale nr. M.36/2008, Bucureşti, 2008.

22. ***L -11, Regulamentul mentenanţei echipamentelor în Armata României

aprobat prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.S. nr. 13, Bucureşti,

2009.

23. ***L-4/6, Instrucţiuni privind stabilirea unităţii de consum de carburanţi

pentru desfăşurarea acţiunilor militare aprobat prin Ordinul ministrului

apărării naţionale nr. M.S.157/2012, Bucureşti, 2012.

24. *** Regulamentul de organizare şi desfăşurare a activităţilor la bordul navelor

şi ambarcaţiunilor din Forţele Navale, aprobat prin Ordinul ministrului

apărării naţionale nr. M.57/2013, publicat în Monitorul Oficial al României nr.

422 Bis, Bucureşti, 2013.

25. ***Ordin privind stabilirea responsabilităţilor privind reprezentanţii naţionali

şi comandanţii contingentelor pe timpul participării la misiuni şi operaţii în

afara teritoriului statului român aprobat prin Ordinul ministrului apărării

naţionale nr.M.S.100/2011.

26. ***Ghidul de logistică pentru teatrele de operaţii, Editura Statului Major

General, Bucureşti, 2011.

27. ***Concepţia privind conducerea structurii de forţe în Armata României,

aprobat prin Hotărârea CSAT nr. 86/2014, Bucureşti, 2014.

28. ALMĂŞAN C., Sprijinul logistic în operaţiile militare de răspuns la criză, teză

de doctorat, fondul de carte al Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”,

fondul de carte al Bibliotecii Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, cota

D 3162, Bucureşti, 2011.

29. BOGZA D., Consideraţii şi definiri ale operaţiilor, adresa: http://safn.ro

/publicaţii /bfn./BFN12_10.pdf.

30. BUŞOI M., Eficientizarea sprijinului logistic în noua configuraţie a

conflictelor militare, teză de doctorat, fondul de carte al Universităţii Naţionale

de Apărare „Carol I”, fondul de carte al Bibliotecii Universităţii Naţionale de

Apărare „Carol I”, cota D 2077, Bucureşti, 2009.

31. CHIORCEA I., Rolul componentei navale în cadrul structurilor de forţe ale UE

pentru asigurarea securităţii prin cooperare la Marea Neagră, Editura

Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2014.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

30 din 30

32. CHIORCEA I., MARINESCU C., Consideraţii privind planificarea, comanda

şi controlul operaţiilor maritime de stabilitate, adresa:

http://safn.ro/publicaţii/bfn./BFN8_8, pdf.

33. COŞEREANU L., Logistica de producţie şi consum a sistemelor de apărare,

Studiu privind conceptele logisticii pe ciclul de viaţă al sistemelor, Agenţia de

Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologii Militare, Centrul de Testare-Evaluare şi

Cercetare Ştiinţifică pentru Armamente, Bucureşti, 2008.

34. CRĂCIUN I., Prevenirea conflictelor şi managementul crizelor, Editura

Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2006.

35. ILIUŢĂ A., Sprijinul logistic în operaţiile multinaţionale conduse de ONU,

NATO şi UE. Cooperarea multinaţională în domeniul logistic, referat de

cercetare ştiinţifică nr. 2, fondul de carte al Bibliotecii Universităţii Naţionale

de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2013.

36. IONIŢĂ S., Sprijinul logistic al contingentelor militare care desfăşoară acţiuni

militare în afara ţării, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”,

Bucureşti, 2008.

37. MINCULETE G., curs de logistică, Sprijinul logistic al contingentelor

româneşti în operaţii multinaţionale, Editura Universităţii Naţionale de Apărare,

Bucureşti, 2005.

38. MINCULETE G., MINCULETE A., Abordări moderne ale

managementului logistic, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol

I”, Bucureşti, 2009.

39. NEAGOE V., Armata României în misiuni internaţionale 1991-2009, Editura

Centrului Tehnic – Editorial al Armatei, Bucureşti, 2010.

40. OSTROPEL V., Consideraţii privind operaţiile întrunite multinaţionale de

stabilitate şi sprijin, adresa: htt://www.armyacademy.ro.

41. PINZARIU S., MOCANU B.P., SCRIECIU L., BOHORU C., Mişcarea şi

transportul în operaţiile multinaţionale conduse de NATO, Editura Militară,

Bucureşti, 2006.

42. RIZEA C., Logistica operaţiilor multinaţionale, Editura Academiei de Înalte

Studii Militare „Carol I”, Bucureşti, 2006.

43. SCRIECIU L., ZISU C., MOCANU B.P., Logistica grupărilor de forţe la început

de secol şi mileniu, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti,

2004.

44. TĂNASE I., Consecinţe ale globalizării asupra acţiunilor militare la începutul

mileniului III, în Sesiunea de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională

„Stabilitate şi securitate europeană”, 9-10 aprilie, Editura Universităţii

Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2009.

45. TĂNASE I., Sprijinul logistic al operaţiilor bazate pe efecte în epoca

globalizării, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti,

2010.