CHIRITA IN BALON(3) Actiunea comediei “Chirita in balon” o prezinta pe Chirita intr-o alta ipostaza fata de cele anterioare : “ Chirita la Iasi”, “ Chirita in provincie” ,etc. Comedia incepe cu un anunta dintr-un ziar in care se vorbeste despre un oarecare Ciubar-Voda , care o sa se urce in inaltul cerului. Zvonul merge asa de repede printre oameni si in mod deosebit ajunge la cei din inalta clasa sociala. Curiozitatea acestora , de a vedea cum este, din ce este si cine este cel care il va ridica de la pamant, ii trimite acolo , la locul unde este pus balonul in miscare. Mare le este mirarea cand aud ca balonul este condus de tocmai un ungur. Moghior , ungurul, face o invitatie celor prezenti la acest eveniment. Doreste ca cineva dintre cei prezenti sa faca “ascensiune” cu el. Nimeni nu are curajul de a se urca in balon cu ungurul. Dar, la insistentele acestuia, se gaseste din multime o femeie care sa raspunda invitatiei de a zbura cu balonul. Cand femeia ajunge in fata oamenilor , acestia descopera ca nu este nimeni alta decat marea baroneasa Chirita. Ei incep sa rada de ea si ii adreseaza cuvinte haioase : “ Ea din mandra baroneasa / Vrea sa ajunga baloneasa”. Chirita nu pierde timpul si incepe a se lauda cu frumusetea , cu calatoriile si cu indrezneala ( curajul) ei. Cand este intrebata daca sotul este de acord cu hotararea ei de a zbura cu balonul, aceasta spune ca nici nu o intereseaza de ceea ce o sa zica el. Hotararea ei ramane hotarare si vrea sa-i mearga vestea peste ”noua mari si noua tari” ca ea, Chirita, s-a urcat acolo unde nici zmeii nu s-au inaltat. Bucuria Chiritei dispare in momentul in care ungurul se apropie de ea si o invita sa urce in balon. Ea nu stia pana in acel moment ca acesta este “balonistul”.Moghior este un cunoscut de-al Chiritei care o tot curtea de ani de zile. Chiar si aici ii spune ca neputand pe pamant sa o aibe a lui, o rapeste in vazduh ca sa poata fi impreuna. Cei doi se pregatesc sa se urce in balon. In acest moment apare sotul acesteia care striga cat il tin plamanii sa nu o lase pe Chirita sa se suie in “nasela” cu ungurul. Cu ajutorul comisarului Chirita scapa de sotul ei. Acesta este scos afara din multime, iar Chirita se urca in balon cu Moghior.

Balonul este dezlegat de la franghii si incepe sa urce spre inaltul cerului sub privirile oamenilor curiosi. Intre Chirita si Moghior se incinge o cearta. Moghior profitand de momentul in care este singur cu Chirita in vazduh incearca sa se apropie de ea si s-o sarute. Aceasta respinge imbratisarile si sarutul ungurului si ca sa scape de el il arunca din balon. Moghior cade ca o “placinta” lovindu-se de pamant. De aici este luat si dus la spital. Toti cei prezenti raman uimiti la ceea ce au vazut si auzit. Sunt speriati ca balonul se tot inalta spre cer. Dupa un timp , balonul incepe a cobora ,in timp ce hainele Chiritei zburau prin aer. Dupa ce aterizeaza,Cucoana Chirita le povesteste ce s-a intamplat intre ea si ungur si de ce l-a aruncat din balon. Apoi le-a spus cat de incantata este pentru tot ceea ce a putut vedea de sus din balon si le-a descries lumea privita din inaltul cerului. Chirita este aplaudata pentru curajul ei si i se canta versuri de lauda pentru isprava ce a facut-o. Ea este plina de mandrie stiind cu siguranta ca vestea despre ea va merge peste “noua tari si noua mari”.

CHIRITA IN IASI(1)

Actul I.

Pe la 1843, la vremea sărbătorilor de iarnă, sosi cucoana Chirita in Iasi, împreună cu copiii ei: Aristiţa, Calipsiţa şi Guliţă. Înzăpeziţi la barieră, fură ajutaţi de doi escroci, Pungescu şi Bondici, în care Chiriţa văzu imediat doi gineri. Sosiră şi văduva Afin cu serdarul (căpitanul de jandarmi) Cuculeţ. Când auzi numele celor doi, serdarul îşi aminti că fusese vestit de sosirea unor escroci cu aceste nume, dar nu spuse încă nimic.

Actul II.

Venită Chirita in Iasi cu gândul să-şi mărite fetele, se pregătea acum să meargă cu ele la balul dat de văduva Afin. În acest timp, primi vizita văduvei şi a fiicei ei, Luluţa. Îi povesti văduvei cum îl convinsese cu greu pe bărbatul ei să o lase la Iaşi să le caute fetelor bărbaţi. El voia să le mărite cu doi boiernaşi de ţară, Brustur şi Cociurlă, dar ea voia gineri din Iaşi. Îi spuse că îi găsise pe boierii Bondicescu şi Pungescovici, căci aşa se prezentaseră Bondici şi Pungescu.

Văduva plecă şi Chiriţa se duse să se îmbrace. În lipsa ei sosiră cei doi, Bondici şi Pungescu. Găsind foaia de zestre a fetelor, cum apărură le şi declarară iubire şi le căzură în genunchi. Găsindu-i aşa, Chiriţa se bucură şi ea că scapă de măritişul fetelor şi le dădu binecuvântarea. Îi pofti apoi să le însoţească la balul “Afinoaiei”.

Actul III.

Chiriţa, fetele şi Guliţă, sosiră mult prea devreme la bal. Văduva Afin le oferi loja ei de la teatru, să meargă să vadă piesa “Două fete ş-0 neneacă”. Chiriţa îl lăsă pe Guliţă la gazdă, cu Luluţa, cu gândul deja la însurătoarea băiatului.

Sosi şi serdarul Cuculeţ. Află de la văduvă că şi-a găsit găsit Chirita in Iasi gineri, tocmai pe cei doi escroci pe care îi urmărea. Fusese anunţat de la Focşani că sunt nişte trişori şi chiar jucase cărţi cu ei, ca să-i prindă. Nu izbutise şi continua să-i urmărească.

Invitaţii începură să sosească, iar la urmă veni şi Chiriţa de la teatru, însoţită şi de cei doi pungaşi. Era foc de supărată, căci se recunoscuse în piesa de teatru.

Cuculeţ îi pofti pe cei doi escroci să joace cărţi. Începu şi dansul, iar pe Aristiţa şi Calipsiţa nu le poftea nimeni la dans. Luluţa observă cum trişează Pungescu şi spuse cu glas tare, spre bucuria serdarului, care îi arestă.

Disperată, Chiriţa leşină când află pe cine alesese drept gineri. Noroc că tocmai atunci sosi bărbatu-său, banul Grigori Bârzoi ot Bârzoieni. O trezi din leşin şi îi spuse că are să mărite fetele cu Brustur şi Cociurlă, fiindcă cucoana Chirita in Iasi nu fusese în stare să găsească decât nişte vânători de zestre.

CHIRITA IN PROVINTIE(2)

Actul I. Se afla cucoana Chirita in provintie. La moşia Bârzoieni, intrară în ograda casei boiereşti cucoana Chiriţa Bârzoi, călare, şi o ceată de ţărani. Aceştia îşi strigau supărarea împotriva fiului Chiriţei. Guliţă ori le aducea felurite pagube, ori le ţinea calea fiicelor lor. Chiriţa îi izgoni pe ţărani şi începu a striga pe Ion, feciorul boieresc, să vină să o dea jos de pe cal. Cum Ion nu venea, începu să-i strige la rând şi pe Guliţă, pe

fiica răposatei văduve Afin, Luluţa, care acum stătea la ea, pe “monsiu Şarlă” (Charles) , profesorul francez al lui Guliţă, şi pe cumnata ei, Safta. Aceştia apărură cu toţii , Ion ţinu calul, iar profesorul Şarl o prinse când sări de pe cal. Guliţă ceru să-l lase şi pe el călare, dar Chiriţa îl trimise să înveţe franceza cu monsiu Şarlă şi îi promise că îi va cumpăra un cal când va ajunge tată-său ispravnic.

Chiriţa se trase cu Safta la umbră şi îi spuse că abia aşteaptă să se facă isprăvniceasă. După ea, soţul ei avea toate drepturile să fie numit ispravnic. Trecuseră prin multe la ’48: le pieriseră vreo zece vite, Bârzoi avusese friguri şi îl apucase şi groaza, iar pe ea o duruse o măsea.

Cucoana îi mărturisi apoi cumnatei că pusese ochii pe Luluţa şi pe zestrea ei, pentru Guliţă, cu toate că acesta era mai mic cu un an decât fata. Ii făcu apoi un fel de examen de limba franceză lui Guliţă şi află, spre disperarea profesorului, că furculiţa, învârtita şi trânta se spun “furculision”, “învârtision” şi respectiv ” trântision” !

Ion aduse un răvaş de la Iaşi, aşezându-l exact pe dos, sub un şervet deasupra căruia era şi o tavă. În răvaş, Grigori Bârzoi o anunţa că fusese numit ispravnic. Îi spunea să ia toată gospodăria şi tot neamul, fără a uita curcanul cel bătrân, şi să vină la târg, nu departe de Bârzoieni. Se bucură că acum poate pleca la Paris, căci se săturase cucoana Chirita in provintie. Profitând de zăpăceala iscată de veste, Guliţă porni călare pe calul furat din grajd, dar nu putu să îl stăpânească. Toată lumea alergă să îl salveze, iar acest timp Luluţa se întâlni cu Leonaş, un tânăr din Iaşi care o iubea şi pe care îl iubea. Când îl aduseră pe Guliţă, pe cei doi îi umflă râsul, cucoana Chiriţa se înfurie şi îl goni pe Leonaş de acolo. Leonaş promise că se va răzbuna pentru asta.

Actul II

Chirita in provintie se puse pe mari schimbări. În timp ce Ion nu mai prididea cu căratul peşcheşurilor, ea stătea toată ziua la oglindă şi se pregătea să plece în voiaj la Paris. Pe Bârzoi îl chinuia căci îl silise să treacă la hainele “nemţeşti” şi să facă cheltuieli pe mobilă nouă, haine noi şi altele.

Înainte de plecarea la Paris, Chiriţa voia să îi logodească pe Luluţa şi Guliţă, chiar dacă Bârzoi spunea că fata e cam

apucată. Chiar în ziua aceea urma să dea dea o masă în cinstea acestui eveniment, la care fusese poftit şi ofiţerul ce venise în gazdă la ei.

Ofiţerul nu era altul decât Leonaş, care venise astfel deghizat ca să îi joace o festă Chiritei in provintie. Se prefăcu îndrăgostit de ea, iar cucoana, cucerită, îi dărui portretul ei şi fugi, ruşinată.

Sosi Luluţa şi îi spuse lui Leonaş că vor să o logodească cu Guliţă. Acesta sosi chiar când Leonaş o mângîia pe Luluţa şi făcu un tărăboi de veni toată lumea. Chiriţa îl recunoscu pe Leonaş şi înţelese că se dăduse pe mâna acestuia.

Travestit în birjar, Leonaş reveni şi intră în vorbă cu Ion. Spuse că are să i se jeluiască ispravnicului într-o pricină şi află astfel că fără peşcheş boierul nu îl primeşte. Trebuia să aducă fie păstrăvi, fie caş, fie căpăţâni de zahăr, ba chiar şi bani. Cu banii procedau aşa: împricinatul cumpăra curcanul cel bătrîn cu bani, apoi dădea curcanul drept plocon şi acesta revenea în ograda ispravnicului. Ion vânduse deja curcanul de 57 de ori până atunci !

Chiriţa îl recunoaşte iar pe Leonaş, iar cuconul ispravnic vrea să-l dea pe mâna jandarmilor. Leonaş pleacă după ce îi aminteşte de felul în care împarte el dreptatea şi de curcanul isprăvnicesc…

Sosiră musafirii, la masă. Sosi şi monsiu Şarlă cu paşaportul pentru Franţa al cucoanei Chiriţa. Pe când povestea ce mai văzuse prin Iaşi, apăru şi Leonaş. Era deghizat în actriţă şi spuse că are un frate, Leonaş, care e îndrăgostit de duduca Luluţa de la ei din casă. Făcându-se că o sărută ca să o felicite pentru logodnă, Leonaş îi şopti Luluţei să oprească logodna.

Luluţa se prefăcu a face o criză de nebunie şi ceru să fie logodită cu madama actriţă. Monsiu Şarlă spuse că e bine să i se facă bolnavei pe plac, aşa că Leonaş şi Luluţa schimbară în faţa tuturor inelele de logodnă.

După aceasta, Leonaş se dădu pe faţă. Cuconul Grigori începu să strige că nu e de acord cu logodna, dar Leonaş îi arătă documentul prin care era destituit. Îi mai spuse că va vorbi despre plocoane şi curcan, aşa că Bârzoi se dădu bătut. La gândul că pierde zestrea Luluţei, Chiriţa sări şi spuse că nu se poate, dar Leonaş o ameninţă că îi arată portretul lui Bârzoi, iar Chiriţa tăcu şi ea.

Până la urmă se împăcară cu toţii, Leonaş îi dădu portretul înapoi cucoanei şi se aşezară la masă, cei doi Bârzoi urmând a fi naşi la cununia celor doi tineri.