rezumat asamblare

5/9/2018 rezumat asamblare - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/rezumat-asamblare 1/16

CAPITOLUL 1.

• Prin asamblare se înţelege partea finală a

procesului de fabricaţie a unui produs în care ia

naştere produsul finit sau, în unele cazuri doar un

subansamblu al acestuia, care rezultă prin

îmbinarea într-o ordine stabilită a pieselor şi

subansamblurilor astfel încât produsul respectiv să

rezulte în stare de funcţionare.

• Operația de montaj se refera la faptul ca presupune

legarea între ele a unor sisteme de elemente

asamblate, în general pe un element considerat de

bază.

• Analiza operaţiilor de poate fi făcută sub trei

aspecte principale: sub aspectul

economic(ponderea ridicată a operaţiilor de

asamblare şi montaj în manopera totală a

produsului.), sub aspectul calităţii producţiei(există

o strânsă legătură dintre operaţiile propriu-zise de

asamblare şi montaj şi calitatea producţiei) şi sub

aspectul organizării în raport cu nivelul general de

organizare a întregului flux de producție(orice

stagnare în ceea ce priveşte operaţiile deasamblare şi montaj nu se datorează operaţiilor în

sine, ci etapelor tehnologice care au avut loc

anterior şi aprovizionării)

• Funcţiile asamblărilor:

o Îmbinarea a diferitelor părţi componente ale

aparatelor.

1



o Funcţia de transmitere a forţelor, momentelor

precum şi a mişcărilor relative între piesele ce

participă la asamblare(de exemplu: asamblările

cu pene, şi asamblările prin caneluri)o Preluarea mişcărilor relative dintre

piese(asamblările prin caneluri, asamblările

prin strângere, asamblările prin nituire, prin

sudare).

• Funcţiile sistemului de montaj:

o Montarea propriu-zisă , fie pentru a realiza un

subansamblu ce intră în componenţa

produsului final fie pentru realizarea

produsului final.

o Manipularea – este acea funcţie de bază a

montajului ce include toate operaţiile dedeplasare şi aşezare a pieselor sau

subansamblelor şi produselor finite pe

parcursul întregului proces de montaj

• Procedee de asamblare şi montaj:

o Asamblarea staţionară – care se caracterizează

prin faptul că executarea întregului proces deasamblare a produsului este implicat doar un

singur loc de muncă unde sunt aduse toate

piesele, materialele. sculele si dispozitivele

necesare.

o Asamblarea mobilă - se caracterizează prin

faptul că în vederea asamblării produsului sunt

2



desemnate mai multe locuri de muncă în acest

scop. prezintă avantajul că muncitorii pot fi

calificaţi chiar şi la locul de muncă, însă nu

poate fi utilizată la asamblarea produselor grele datorită faptului că este necesar

transportul acestora între locurile de muncă.

• Definirea ambalării

o Prin operaţia de ambalare

, se înţelege pe de

altă parte acea operaţie prin care are loc

protecţia produsului cu ajutorul ambalajului în

timpul transportului sau depozitării acestuia,

până ce produsul ajunge către beneficiar.

o Prin ambalaj se înţelege acel mijloc tehnic ce

este destinat să cuprindă produsul rezultat în

urma operaţiei de asamblare, având scopul de

a asigura protecţia temporară a acestuia(deexemplu asigura protecţia la şocuri a

produselor)

• Funcţiile ambalajului:

o Funcţia de protecţie a produsului

ambalat

o Funcţia logistică a ambalajului

o Funcţia comercială a ambalajului

3



CAPITOLUL 2

TIPURI DE ASAMBLĂRI UTILIZATE ÎN

CONSTRUCŢIILE MECANICE

Asamblări demontabile – sunt acele asamblări la

care este posibilă desfacerea îmbinării dintre

elementele de asamblare, fără distrugerea

acestora, sau a unei părţi din asamblare.

Asamblările demontabile sunt:

Asamblările prin strângere.

Presupun existenţa a două piese, în care

una din ele care este denumită piesa

cuprinzătoare, sau alezajul, o cuprinde pe

cealaltă în întregime, sau numai parţial.

Poate fi realizată cu suprafeţe netede deajustare de formă cilindrică sau conică;

sau poate fi realizată cu suprafeţe

striate.

Acest tip de asamblare demontabilă,

poate fi realizată manual sau mecanic, înultimul caz făcându-se cu ajutorul

preselor.

Ca avantaj principal al acestui tip de

asamblare, îl constituie faptul că este

relativ simplu de realizat, dar şi faptul că

realizează o bună centrare a pieselor.

4



Asamblările prin efect de pană:

Penele reprezintă acele organe de

asamblare demontabile, ce au rolul de a

îmbina poziţia relativă a două piese prin

efectul înclinării feţelor, care au rolul de

a prelua sarcina.

Organele de asamblare, denumite pene

se împart în două grupe mari, şi anume:

o Pene transversale, care sunt

caracterizate de modul lor demontare perpendicular pe direcţia

sarcinii

o Pene longitudinale, care sunt

caracterizate de montarea lor paralel

cu axa geometrică a pieselor ceurmează a fi îmbinate.

Aceste tipuri de asamblări prezintă

avantajul că se pot utiliza la realizarea

unei asamblări simple la care montarea şi

demontarea se realizează rapid.

5



Prezintă dezavantajul slăbirii rezistenţei

organelor de îmbinare datorită necesităţii

practicării canalelor de pană.

6



Asamblările prin caneluri:

Aceste tipuri de asamblări pot fi considerate

ca făcând parte tot din categoria

asamblărilor prin efect de pană, legătura

dintre piesa cuprinsă şi cea cuprinzătoare

fiind realizată prin intermediul canelurilor,

care pot fi considerate asemănătoare unor

pene longitudinale multiple, diferenţa

constând în faptul că acestea realizează corp

comun cu arborele.

Ca exemplu de utilizare al asamblărilor prin

caneluri îl constituie la montarea pe arbori a

roţilor dinţate baladoare a cutiilor de viteze

din componenţa maşinilor-unelte. În comparaţie cu asamblările prin pene

paralele, asamblările prin caneluri prezintă

avantajul că asigură o asamblare cu

rezistenţă sporită, o centrare mai bună.

Categoria de asamblări prin caneluri cea mai des utilizată în practică o constituie

asamblarea prin caneluri cu profil

dreptunghiular care poate fi la rândul ei

pentru serie uşoară, serie mijlocie şi serie

grea, în funcţie de mărimea momentului de

torsiune transmis.

7



Asamblări prin profile poligonale(profile K)

Fac parte din categoria asamblărilor

demontabile şi sunt utilizate în cazul în care

îmbinarea dintre piesa cuprinzătoare şi cea

cuprinsă este supusă la solicitări constante

sau variabile.

Asamblările cu profile K necesită o precizie

ridicată, în caz contrar există pericolul

apariţiei înţepenirilor.

Asamblările prin ştifturi

Rolul ştifturilor este acela de a fixa poziţia

relativă a două piese.

Ele se prezintă sub două forme de bază:

ştifturi cilindrice şi ştifturi conice. Caracteristic asamblărilor prin ştifturi este

faptul că găurile ce sunt practicate în piesele

ce urmează a fi asamblate, trebuie să

corespundă riguros cu ştiftul, adică sa aibă o

precizie geometrică ridicată. Asamblările cu ştifturi conice prezintă

avantajul că asigură o precizie înaltă, chiar şi

în condiţiile în care are loc montarea şi

demontarea în mod repetat a pieselor

componente ale ansamblului.

Asamblările filetate

8



Pot fi considerate ca fiind cea mai importantă

categorie de asamblări demontabile.

Ca elemente componente ale asamblărilor

filetate, sunt cele două piese conjugate,

denumite şurub

, adică piesa cuprinsă,

filetată în exterior, şi respectiv piuliţă – piesa

filetată în exterior.

Există situaţii în care şurubul nu poate fi

trecut prin toate piesele care la îmbină,

datorită grosimii mari a uneia din piesele

componente. Pentru astfel de situaţii, sunt

utilizate aşa-numitele şuruburi

prizoniere(denumite şi prezoane), şi care

spre deosebire de şuruburile obişnuite, prezintă filete la ambele capete.

Prezintă avantajul că montarea şi

demontarea acestora se realizează uşor iar

precizia asamblării este mai ridicată.

Ca avantaj este şi faptul că piesele filetate se prelucrează relativ uşor, cele mai utilizate

procedee în practică fiind prin deformare

plastică sau prin aşchiere.

Ca dezavantaj este faptul că sunt necesare

măsuri constructive pentru asigurarea

împotriva autodesfacerii.

9



Asamblări nedemontabile – sunt acele asamblări

la care îmbinarea dintre elemente nu poate fi

desfăcută decât prin distrugerea unei părţi, a

construcţiei sau a elementului care realizează

legătura.

Ca avantaje ale acestor tipuri de asamblări se

poate menţiona tehnologia de execuţie a

acestora care este simplă, ceea ce duce în acelaşi

timp, şi la un preţ de cost scăzut.

Asamblările nedemontabile trebuie să

îndeplinească o serie de condiţii, cele mai

importante fiind:

Rezistenţa asamblării şi a pieselor să fie

sporită. Să prezinte un grad de etanşeitate cât mai

ridicat.

Asamblările prin nituire

• Nituirea reprezintă un procedeu de

asamblare nedemontabilă, a două piese,folosind ca elemente de legătură,

organele de asamblare denumite nituri.

• Ca elemente componente ale nitului,

sunt: tija cilindrică(denumită corpul

nitului

), şi capul iniţial al nitului.

10



• Procedeul de îmbinare prin nituire, se

poate executa atât la cald, cât şi la rece

,

aceasta din urmă fiind recomandată

niturilor care au un diametru mai mic de

10 mm.

• Pot fi utilizate cu succes la îmbinarea de

piese de grosime redusă, datorită acestui

fapt, ele sunt folosite deseori în practică

la îmbinarea pieselor din tablă.

• Mai prezintă avantajul de a putea fi

utilizate cu succes la îmbinarea unor

piese confecţionate din materiale

nesudabile.

• Controlul îmbinărilor nituite se realizeazămai uşor.

Asamblările prin sudare

• Prin sudare se înţelege acel procedeu

tehnologic în care are loc îmbinarea a două piese metalice, prin introducerea unui

material de adaos.

• Elementele care contribuie la executarea

îmbinării sudate sunt: metalul din care sunt

confecţionate piesele şi materialul de

adaos

, care la finalizarea operaţiei de

11



sudură, acesta formează cordonul de

sudură.

• Pentru a asigura o rezistenţă sporită în

timp a îmbinării sudate, este necesar ca

aceasta să se realizeze la o temperatură

ridicată , însă trebuie avut în vedere faptul

că datorită acestor temperaturi ridicate,

are loc producerea de transformări în ceea

ce priveşte structura metalului de bază

apărând o zonă de aliere a metalului de

bază cu metalul de adaos.

• În scopul obţinerii unei îmbinări sudate de

bună calitate , se recomandă ca piesele ce

urmează a fi îmbinate prin acest procedeusă fie constituite din acelaşi material.

• Avantajele îmbinărilor sudate:

o Grad mai bun de etanşare.

o

Nefiind necesară practicarea de găuri în piesele ce participă la operaţia de

sudare, nu are loc slăbirea rezistenţei

,

deci secţiunea materialului este

folosită în mod integral.

• Dezavantajele îmbinărilor sudate:

12



o Controlul îmbinărilor sudate se

realizează relativ dificil.

o Calitatea îmbinării sudate, depinde în

mare măsură de gradul de calificare a

executantului.

o Pentru evitarea deformaţiilor

materialului ce pot apare în timpul

sudării, sunt necesare dispozitive de

construcţie complicată.

o

13



CAPITOLUL III

• Ansamblul dat se compune din patru repere,

şi anume: reperul de bază

, primul reper de

legătură, al doilea reper de legătură

, şi al

treilea reper de legătură

, caracterizate prin

lungimi diferite. Îmbinarea dintre elemente

se realizează prin intermediul unor bolţuri

cilindrice fiind vorba deci de o asamblare

demontabilă prin strângere cu suprafeţe

cilindrice netede.

• După ce au fost create reperele din

componenţa ansamblului, se poate trece la

realizarea asamblării propriu-zise, folosind

mediul de lucru Assembly al aplicaţiei SolidEdge. În acest sens, se deschide fişierul

corespunzător piesei de bază cu aplicaţia

SolidEdge, iar, odată încărcat fişierul, din

meniul „File” se alege opţiunea „Create

Assembly”, iar din caseta de dialog seconfirmă cu OK.

• Pentru realizarea ansamblului complet, este

necesar ca si celelalte repere să fie aduse în

spaţiul de lucru al ansamblului

, întrucât la

momentul actual, singurul reper importat

este doar reperul de bază. Acest lucru se

14



realizează prin indicarea folderului ce conţine

piesele ansamblului, şi prin tragerea cu

mouse-ul a fiecărui fişier corespunzător

reperului. Un lucru ce este necesar a fi

menţionat este faptul că se pot importa

multiple copii ale aceluiaşi reper.

• Odată aduse toate reperele, următorul pas

constă în asamblarea propriu-zisă a acestora

folosindu-se în acest sens constrângerile

geometrice(cu rol în restricţionarea

mişcărilor unor piese în raport cu altele

).

• Asamblarea reperelor se realizează mai întâi

prin alinierea suprafeţelor acestora (opţiuneade constrângere Flash Fit), apoi prin alinierea

axelor de simetrie a suprafeţelor cilindrice a

elementelor (opţiunea de constrângere Axial

Align

).

15



CAPITOLUL 4

Proiectarea asistata de calculator a reperului

• Reperul dat se compune din următoarele

elemente geometrice de bază:

o Profil dreptunghiular având

dimensiunile 70 x 93 mm extrudat pe o

distanţă de 10 mm

o Profilul format din 4 arce de cerc din

care 2 din ele au valoarea razei egală

cu 55 mm şi celelalte 2 au raza de 100

mm.

o Gaură de trecere cu diametrul de 20

mm situată pe faţa superioară a piesei.

Fabricarea asistată de calculator a reperului Pentru fabricarea asistată de calculator a

reperului sunt necesare operaţiile

• Frezare frontală pe suprafaţa superioară a

piesei,

• Operaţiile de frezare pe suprafeţele date dearcele de cerc de rază 55 şi 100 mm.

• Operaţia de burghiere în vederea executării

găurii de diametrul 20mm de pe suprafaţa

superioară a piesei.

16

rezumat asamblare

Documents