rezervoare

TEHNOLOGIA DE EXECUTARE A STRUCTURILOR CONSTRUCTIILOR INGINERESTI CIVILE

REZERVOARE 1

CUPRINS

1. ELEMENTE GENERALE

1.1. ROLUL REZERVOARELOR IN SISTEMUL DE ALIMENTARE CU APA

1.2. CLASIFICAREA REZERVOARELOR

1.3. AMPLASAREA REZERVOARELOR

2. PROIECTAREA CONSTRUCTIILOR DE INMAGAZINARE A APEI

2.1. CAPACITATEA REZVERVOARELOR

2.2. CONFIGURATIA PLANA A REZERVOARELOR PE SOL

2.3. ELEMENTELE CONSTRUCTIVE SI TEHNOLOGICE PENTRU SIGURANTA REZERVOARELOR

3. EXPLOATAREA INSTALATIILOR DE INMAGAZINARE (REZERVOARELE SI CONSTRUCTIILE

AUXILIARE)

3.1. ÎN CONDITII NORMALE

3.2. ÎN CONDITII ANORMALE

3.3. ÎN CONDITII DE URGENTA (AVARII)


REZERVOARE 2

REZERVOARE

1. ELEMENTE GENERALE

1.1. ROLUL REZERVOARELOR IN SISTEMUL DE ALIMENTARE CU APA

În sistemul de alimentare cu apă rezervoarele sunt prevăzute pentru:

a) creşterea siguranţei în funcţionare deoarece rezervorul are un volum de apă imediat lângă localitate;

b) dimensionarea raţională a sistemului de alimentare cu apă; până la rezervor toate lucrările se

dimensionează la debitul Qzi max , iar după rezervor lucrările se dimensionează la Qo max;

c) înmagazinarea unei rezerve de apă (brută, tratată sau potabilă) necesară pentru satisfacerea nevoilor

utilizatorilor;

d) pentru asigurarea compensării orare şi zilnice în aglomeraţii umane;

e) combaterea incendiului;

f) asigurarea volumelor de apă necesare funcţionării sistemului de alimentare cu apă (spălare filtre;

preparare soluţii; spălare conducte).

Tipul de rezervor se va adopta în funcţie de calitatea apei şi alcătuirea sistemului:

a) rezervoare deschise pentru apă brută sau parţial tratată (rezervă de incendiu, rezervă de avarie pentru

cazul poluării sursei);

b) rezervoare închise (etanşe) pentru apă tratată sau apă potabilă.


REZERVOARE 3

1.2. CLASIFICAREA REZERVOARELOR

După poziţia faţă de sol:

a) rezervoare la sol: îngropate; parţial îngropate;

b) rezervoare supraterane numite şi castele de apă.

După forma constructivă:

a) rezervoare cilindrice;

b) rezervoare paralelipipedice;

c) rezervoare tronconice;

d) rezervoare de forme speciale.

După legătura cu alte construcţii:

a) rezervoare independente;

b) rezervoare incluse în structura altor construcţii (staţii de filtrare, deferizare, clorinare).

După poziţia în schema sistemului de alimentare cu apă (figura 4.1):

a) rezervoare de trecere (amplasate între sursă şi reţeaua de distribuţie);

b) rezervoare de capăt sau contra-rezervoare (amplasate la capătul aval al unei reţele);

c) c) un sistem complex de alimentare cu apă poate avea şi rezervoare şi contra-rezervoare.

După poziţia faţă de reţeaua de distribuţie:

a) rezervor cu alimentare gravitaţională a reţelei (total sau parţial);

b) rezervor cu alimentarea reţelei prin pompare.


REZERVOARE 4

Figura 4.1. Amplasamente

caracteristice pentru rezervoare.

a. cu rezervor de trecere; b. cu rezervor de

capăt (contrarezervor); c. cu rezervor de

trecere şi contrarezervor; d. cu rezervor cu

pompare în reţea; e. rezervor suprateran

(castel de apă);1. captare – tratare; 2.

aducţiune; 3. rezervor de trecere; 4, 5.

rezervor de capăt; 6. reţea de distribuţie; 7.

staţie de pompare în reţea; 8. castel de apă.

1.3. AMPLASAREA REZERVOARELOR

În funcţie de configuraţia terenului în amplasamentul utilizatorului de apă rezervoarele pot fi

amplasate:

a) în extravilan dacă există cote în apropierea localităţii care să asigure gravitaţional presiunea necesară la

utilizatori; legătura aducţiune -rezervor – reţea distribuţie apă potabilă va fi dublă în cazul lucrărilor

importante;

b) în intravilan în spaţiile care pot asigura zona de protecţie sanitară; rezervorul va fi pe sol cu pomparea

apei în reţea sau va fi de tip castel de apă.

Alegerea amplasamentului rezervoarelor de apă se va face pe baza unui calcul tehnico – economic

în cadrul configuraţiei sistemului de alimentare cu apă; vor fi luate în consideraţie:

a) asigurarea gravitaţională a presiunii în reţea pentru cât mai mulţi consumatori; în reţea prin pompare

directă din rezervor pentru toată reţeaua sau numai zone din reţea; în toate cazurile vor fi determinate

costurile de investiţie, consumul energetic şi siguranţa în funcţionare;

b) condiţiile de stabilitate şi rezistenţă a solului în zona amplasamentului;

c) disponibilitatea terenului în zona de amplasare;

d) la rezervoarele pentru apă potabilă spaţiul pentru asigurarea zonei de protecţie sanitară, precum şi

starea mediului din zonă: rezervorul este singura construcţie cu nivel liber pe fluxul de apă potabilă;


REZERVOARE 5

e) încadrarea în PUG – ul şi PUZ – ul amplasametului deservit.

Alegerea amplasamentului rezervoarelor trebuie să ţină seama şi de următoarele aspecte:

a) la rezervoarele cu alimentarea gravitaţională a reţelei cota radierului rezervorului se alege astfel încât în

reţea presiunea maximă să fie 60 m col. H2O şi se calculează cu relaţia:

CR = Cc + Hb + he (m), în care:

CR – cota radierului rezervorului, în m;

Cc – cota topografică la branşamentul consumatorului luat în calcul, în m;

Hb – presiunea necesară la branşamentul consumatorului luat în calcul, în m col. H2O ;

he – pierderea de sarcină pe circuitul rezervor – branşament luat în considerare, în m; pierderea de sarcină

he se poate aprecia cu relaţia:

în care:

– suma lungimii tronsoanelor de reţea pe circuitul cel mai scurt între rezervor şi consumator (măsurată

pe conducta de legătură rezervor – reţea şi apoi măsurată pe traseul străzilor până la secţiunea

consumatorului luat în calcul), în m;

– panta hidraulică medie, apreciată în etapa de predimensionare în domeniul 0,003 – 0,008 (limitele

corespund valorilor vitezelor economice de curgere prin conductele reţelei de distribuţie);

Vor fi luate în considerare secţiuni în reţea care:

a) se află la distanţă mare de rezervor (he mare);

b) se află pe cote înalte (Cc mare);

c) are presiunea la branşament mare (Hb) din cauză că este o locuinţă tip bloc sau o construcţie publică

unde se prevăd hidranţi interiori.


REZERVOARE 6

Atunci când rezervorul este de cotă joasă şi din el apa se pompează în reţea, cota rezervorului CR poate fi

considerată ca o cotă fictivă corespunzătoare cotei piezometrice de pompare, figura 4.2 b.

b) amplasamentul şi concepţia rezervorului trebuie să permită extinderi viitoare;

c) trebuie evitată amplasarea rezervoarelor în zone cu terenuri instabile sau cu capacitate portantă redusă,

mlăştinoase, cu apă agresivă faţă de betoane, cu apă subterană având nivelul deasupra radierului

rezervorului sau inundabile, pe versanţi cu pante abrupte;

d) zona de amplasare trebuie să fie uşor accesibilă şi protejată de influenţe dăunătoare sub aspect sanitar;

Figura 4.2. Elemente de calcul a cotei

rezervorului.

a. alimentare gravitaţională a reţelei;

b. alimentarea reţelei prin pompare directă.

Se va asigura păstrarea distanţelor minime de

protecţie sanitară pentru rezervoarele de apă

potabilă. Conform prevederilor H.G.

nr.930/2005 se recomandă păstrarea

următoarelor distanţe minime de protecţie

sanitară măsurate de la pereţii exteriori ai rezervorului:

a) 10 m până la gardul de protecţie;

b) 20 m faţă de locuinţe şi drumuri;

c) 50 m faţă de clădiri şi instalaţii industriale;

d) în situaţii speciale (reţele de canalizare, staţii de epurare, depozite reziduri industriale, industrii

poluante) vor fi efectuate studii speciale pentru estimarea riscului şi combaterea eventualelor influenţe

negative asupra rezervoarelor.


REZERVOARE 7

2. PROIECTAREA CONSTRUCTIILOR DE INMAGAZINARE A APEI

2.1. CAPACITATEA REZERVOARELOR

Determinarea volumului rezervorului se va face astfel:

Vrez = Vcomp + Vinc + Vav (m3), in care

Vrez – volumul total al rezervorului, m3;

Vcomp – volumul de compensare, m3;

Vinc – volumul rezervei de incendiu, m3;

Vav – volumul rezervei necesare în caz de avarii la sursă sau la alte obiecte pe circuitul apei în amonte de

rezervor, m3; Volumul total al rezervorului trebuie să fie de minim 50% din consumul zilnic maxim (Qmax zi).

Volumul de compensare (Vcomp)

Acesta se determină analitic sau grafic, prin metoda diferenţelor dintre debitele orare de

alimentare a rezervorului şi debitele orare consumate din rezervor, în procente din debitul maxim zilnic;

calculul se efectuează pentru alimentare/consum orar pentru o zi sau alimentare/consum zilnic pentru o

saptămână. Este raţional să fie cunoscută curba de consum; pentru cazul compensării orare pentru o zi,

volumul de compensare se calculează (tabel 4.1) astfel:

, unde:

a şi b reprezintă cea mai mare valoare a diferenţei maxime pozitive şi negative dintre alimentare şi

consum;

Tabel 4.1. Calculul volumului de compensare a rezervoarelor prin metoda diferenţelor orare.


REZERVOARE 8

Deoarece la un sistem nou de alimentare cu apă nu este cunoscut programul de consum al apei

(curba de consum), se estimează pentru calculul volumului de compensare un coeficient care

variază în funcţie de mărimea centrului populat, conform tabelului următor:

Tabel 4.2. Valorile

Se recomandă ca alimentarea rezervoarelor să se facă uniform cu un debit egal pe perioada celor

24 h sau în fiecare zi din săptămână; în acest mod toate obiectele amonte de rezervor vor lucra la

parametrii constanţi.

Stabilirea elementelor de variaţie a consumului orar sau zilnic se va efectua:

a) pe baza anexei 2 din SR 1343-1/2006;

b) prin estimare pe baze statistice prin comparaţie cu aglomeraţii similare;

c) prin determinări şi măsurători “in situ” pe sisteme existente echivalente.

Proiectantul va efectua calculul volumului de compensare luând în consideraţie:

a) alimentarea uniformă zilnică a rezervoarelor;

b) variaţia zilnică a consumului pentru o săptămână – 7 zile; de regulă consumul maxim de apă este la

începutul weekendului (vineri seara-sâmbătă dimineaţa); consumul minim apare duminică dupăamiaza.

Pe această bază se vor putea asigura:

a) acumularea unor cantităţi de apă în zilele de lucru (luni – vineri) şi în perioadele de consum minim;

b) asigurarea consumurilor mari în perioadele de vârf din weekend. Calculul volumului de compensare

săptămânal se impune să se bazeze pe date certe privind cerinţa şi necesarul de apă în zilele de lucru şi

zilele de weekend ale săptămânii. Aceasta se poate realiza după funcţionarea sistemului în regim stabil.


REZERVOARE 9

Volumul de avarie (Vav)

Se determină în funcţie de lungimea şi materialul conductei de aducţiune, stabilitatea şi siguranţa

terenului de execuţie a aducţiunii, siguranţa în funcţionare a staţiilor de pompare, importanţa obiectivului

de alimentat, astfel:

în care:

– debitul minim, în m3/h, necesar pentru funcţionarea sistemului de alimentare cu apă pe durata

avariei (pentru localităţi se consideră 60 - 80% din debitul zilnic maxim); procentul va fi cu atât mai mare cu

cât localitatea este mai mare;

– durata maximă, în ore, de remediere a unei avarii pe circuitul amonte de rezervor (12 - 18 ore pentru

conducte cu diametrul peste 800 mm, 6 - 12 ore în celelalte cazuri) sau cel de scoatere din funcţiune a

staţiei de pompare (timpul admis pentru întreruperea cu energie electrică a staţiei de pompare este de 6

ore pentru localităţi cu mai puţin de 10 000 locuitori, de 4 ore pentru localităţi de 10 000 – 50 000

locuitori, de 2 ore pentru localităţi cu 50 000 – 100 000 locuitori, zero la localităţi cu peste 100 000

locuitori).

– timpul maxim, în ore, în care se admite întreruperea completă a alimentării cu apă a localităţii (pentru

oraşe cu mai mult de 100 000 locuitori, = 0);

– debitul, în m3/h, care poate fi obţinut de la alte surse considerate că funcţionează la capacitatea

maximă. La stabilirea volumului rezervei în caz de avarii trebuie să se analizeze, în cadrul schemei

sistemului de alimentare cu apă, din punct de vedere tehnico – economic, posibilitatea de reducere a

acestuia prin cooperare cu alte sisteme de alimentare cu apă, prin prevederea unei surse de rezervă sau a

unei aducţiuni duble. Modul de folosire a apei din rezervor este influenţat de pierderea de apă din reţeaua

de distribuţie. Pentru a se putea conta pe volumul de avarie trebuie ca acesta să fie protejat.

Rezerva intangibilă de incendiu (Vi)

Se stabileşte în funcţie de necesarul de apă pentru combaterea efectivă a incendiului (apă

distribuită în caz de nevoie prin hidranţii interiori (Qii), exteriori (Qie) şi instalaţiile speciale de stins

incendiul (Qis) în timpii normaţi (Ti, Te, Ts pentru toate incendiile simultane (n)), şi necesarul de apă pentru


REZERVOARE 10

consum (Qs orar maxim) la folosinţă pe durata stingerii incendiului (Te) cu relaţia 2.5 (SR 1343- 1/2006). Dacă în

unele cazuri va fi nevoie de mai multă apă aceasta va fi dată în măsura în care va exista apă în rezervor sau

de la sursă (în rezerva de avarie).

în care:

– volumul rezervei intangibile, în m3;

n – numărul de incendii teoretic simultane din localitate; se stabileşte conform SR 1343-1: 2006 Alimentări

cu apă. Partea 1: Determinarea cantităţilor de apă potabilă pentru localităţi urbane şi rurale;

– debitul maxim necesar pentru combaterea celui mai mare incendiu folosind hidranţii interiori, în l/s;

– timpul teoretic de funcţionare al hidranţilor interiori pentru clădiri, în minute (10 minute); se stabileşte

conform Normativului pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţilor de stingere a incendiilor,

indicativ NP 086-05 şi STAS 1478-1990 „Instalaţii sanitare. Alimentarea cu apă la construcţii civile şi

industriale. Prescripţii fundamentale de proiectare”;

– debitul asigurat prin hidranţii exteriori pentru combaterea unui incendiu, în l/s;

– timpul teoretic de funcţionare a hidranţilor exteriori, Te = 3 ore;

– debitul pentru stingerea incendiului cu ajutorul instalaţiilor speciale, a căror durată de funcţionare

este (ore).

– debitul maxim orar al zonei sau localităţii unde se combate incendiul;

Coeficientul “a” are valoarea 0,7 pentru reţele de joasă presiune (p ≥ 7 m col. H2O când stingerea se face

cu ajutorul motopompelor formaţiilor de pompieri) şi valoarea a = 1 pentru reţelele de înaltă presiune

(combaterea incendiului se poate face direct de la hidrantul exterior).

Volumul rezervei intangibile de incendiu va fi calculat pentru volumul de stingere a tuturor

incendiilor teoretic simultane la care se adaugă un volum de apă necesar celorlalţi consumatori pe durata

stingerii focului.Păstrarea rezervei se va face prin instalaţii hidraulice adecvate şi prin sisteme automate de

control a nivelului apei.


REZERVOARE 11

Rezerva de incendiu trebuie sa fie refăcută în 24 ore. Rezerva de apă se va păstra integral în toate

cuvele rezervoarelor; când rezervorul are o singură cuvă şi aceasta intră în reparaţie (se asigură

alimentarea prin by – pass direct din aducţiune), şi se adoptă măsuri speciale pe perioada redusă la

minimum; se impune asigurarea apei pentru stingerea incendiului din alte surse.

Când presiunea în reţea se asigură prin pompare:

a) pompele vor avea alimentare dublă cu energie electrică;

b) vor exista pompe speciale pentru incendiu. Volumul total al rezervoarelor obţinut prin însumarea

volumelor calculate se rotunjeşte la capacitatea standardizată imediat superioară: 25; 50; 100; 250; 300;

400; 500; 750; 1 000; 1 500; 2 000; 2 500; 5 000; 7 500; 10 000 m3). Pentru capacităţi mai mari de 10 000

m3 volumele vor creşte cu rata de 1 000 m3.

2.2. CONFIGURATIA PLANA A REZERVOARELOR PE SOL

Figura 4.3. Configuraţia generală în

plan a rezervoarelor.

a. rezervoare cu două cuve

rectangulare;

b. rezervoare cu două cuve cilindrice.

Pentru complexul rezervoarelor de

înmagazinare se prevăd în general

două cuve şi în spaţiul dintre acestea

sau adiacent se construieşte camera

instalaţiilor hidraulice. Forma circulară sau dreptunghiulară a cuvei purtătoare de apă se stabileşte:

a) prin calcul tehnico – economic: volum beton armat minim/m3 apă înmagazinată;

b) pe baza materialului de construcţie: metal, beton armat sau beton armat precomprimat; pentru

fiecare material există o formă optimă corelată şi cu adâncimea de apă; aceasta creşte pentru metal

şi beton armat precomprimat;


REZERVOARE 12

2.3. ELEMENTELE CONSTRUCTIVE SI TEHNOLOGICE PENTRU SIGURANTA REZERVOARELOR

Problema prioritară a rezervoarelor constă în: asigurarea calităţii apei prin crearea condiţiilor

pentru conservara şi eliminarea totală a riscului de poluare.

Izolarea rezervoarelor

Se vor adopta măsuri constructive pentru:

a) asigurarea izolaţiei cuvelor purtătoare de apă împotriva infiltraţiilor şi/sau exfiltraţiilor;

b) prevederea izolaţiei termice a cuvelor rezervoarelor;

c) sisteme pentru eliminarea zonelor de apă stagnată astfel încât durata maximă de staţionare a apei în

rezervoare să fie sub 7 zile; perioada se referă la ape clorinate în amonte de rezervor sau în rezervor;

d) asigurarea ventilaţiei naturale a cuvelor rezervoarelor prin prevederea sistemelor care să

permită aspiraţia/evacuarea aerului datorită variaţiei nivelului apei în cuve;

e) asigurarea accesului personalului de operare în cuve pentru spălarea periodică a acestora şi

inspecţie.

La interiorul rezervoarelor, pereţii şi radierul se prevăd cu tencuială hidrofugă, executată

conform prescripţiilor tehnice specifice. În cazul rezervoarelor realizate din elemente prefabricate

asamblate prin precomprimare, precum şi la rezervoarele pentru apă industrială, tencuiala hidrofugă la

pereţi poate fi suprimată sau înlocuită cu alte protecţii hidrofuge, care să nu modifice calitatea apei.

În cazul în care dezinfectarea apei cu clor gazos se face în rezervor sau imediat în amonte de acesta, în

proiect trebuie să se prevadă măsuri pentru protecţia anticorozivă a acoperişului rezervorului, avizate din

punct de vedere sanitar.

Instalaţia hidraulică a rezervoarelor

În figura 4.4 se indică configuraţia generală a instalaţiei hidraulice pentru rezervoare formate

din două cuve de volum egal.

Instalaţia hidraulică a unei cuve (figura 4.5) se compune din:

a) Conductă de alimentare, cu diametrul egal cu cel al conductei de aducţiune. Legătura la fiecare cuvă

este prevăzută cu o vană de închidere; la rezervoarele alimentate prin pompare se va prevedea dispozitiv

de închidere automată, pentru a reduce pierderile de apă în cazul umplerii rezervorului.

b) Conductă de preaplin, cu diametrul cel puţin egal cu cel al conductei de alimentare. La descărcarea

conductelor de preaplin şi golire trebuie luate măsuri pentru ca să nu se aducă prejudicii terenurilor şi


REZERVOARE 13

obiectivelor din zonă şi să se elimine total curgerea în sens invers. La rezervoarele de apă potabilă nu se

admite descărcarea directă a conductelor de preaplin şi golire în canalizări de ape uzate. Conductele de

descărcare se prevăd la capetele aval cu sită cu ochiuri de 1 cm.

c) Conductă pentru prelevarea apei din rezervor, diametrul se dimensionează la debitul maxim orar,

pentru o viteză de curgere de 0,8 – 1,5 m/s. La această conductă se leagă, printr-un racord special, blocat

cu vană sigilată (accesibilă direct sau cu dispozitiv de comandă de la distanţă), sorbul de plecare a apei

pentru incendiu. Dimensiunea racordului se adoptă egală cu a conductei de plecare. La sisteme de

alimentare în care debitul de incendiu este mai mare de 20 l/s legătura rezervor – reţea va fi dublă.

d) Conductă de golire definitivă, cu diametrul ales constructiv de 100 – 300 mm. Această conductă trebuie

să asigure golirea rezervorului (plin) în 6 ... 8 ore. Se amplasează la cel mult 100 mm de radierul başei.

e) Pentru o siguranţă suplimentară între conducta de alimentare a rezervorului şi conducta de prelevare a

apei, se realizează o conductă de legătura (by – pass), prevăzută cu o vană permanent închisă. În cazuri

accidentale, când ambele cuve ale rezervorului sunt scoase din funcţiune, se deschide această vană şi se

închid vanele de pe alimentarea şi plecarea din rezervor – rezervorul fiind ocolit (by – passat); legătura

poate fi realizată în camera instalaţiei hidraulice sau în exterior; această legătură este obligatorie când

rezervorul are o singură cuvă.

f) Instalaţia hidraulică va fi gândită pentru fiecare caz în parte.

g) Aparatură de măsură şi control – orice rezervor trebuie să fie dotat cu următoarele dispozitive: sistem

de măsurare on – line a nivelului apei în cuvele rezervorului; sonde multiparametrice pentru măsurarea on

– line a pH – ului, t°C, conductivităţii, clorului rezidual pentru apa prelevată din rezervor.

h) Instalaţie de spălare a rezervoarelor – toare rezervoarele cu volume mari (peste 5 000 m3) vor fi

prevăzute cu dotări care să permită spălarea periodică (1 – 2 ori/an) şi evacuarea apei de spălare.

Evacuarea apei de spălare şi dezinfectare într-un receptor natural se va face cu respectarea condiţiilor

NTPA 001/2002.


REZERVOARE 14

Figura 4.4. Instalaţia hidraulică a

rezervoarelor.

a. plan; b. secţiune.

AR – alimentare rezervor, fiecare cuvă

independent cu vană de izolare; Vi – vană

prelevare volum de incendiu (normal

închisă); VCN – vană consum normal; PP –

preaplin; G – golire; Cz – reţea de

canalizare; RD – alimentare reţea de

distribuţie; NRI, HRI – nivelul şi adâncimea

rezervei de incendiu.

Figura 4.5. Schema de asezare a conductelor in casa vanelor unui rezervor

Instalaţiile de iluminat şi semnalizare

Pentru iluminarea în camera instalaţiilor hidraulice şi în rezervoare trebuie să se prevadă prize

şi lămpi portative cu cablu flexibil la tensiuni nepericuloase. În camera instalaţiilor hidraulice trebuie

prevăzut sistem de iluminare de siguranţă.


REZERVOARE 15

Instalaţiile de ventilaţie

Rezervoarele îngropate se prevăd cu coşuri de ventilaţie, care trebuie ridicate cu 0,80 m

deasupra pământului de umplutură şi prevăzute la partea superioară cu căciuli şi site de protecţie,

având ochiuri de maximum 1 mm. Secţiunea transversală a coşurilor de ventilaţie ale unui rezervor trebuie

să fie min. 0,10% din suprafaţa oglinzii apei. La acoperişuri executate din prefabricate este preferabil ca

ventilaţia să se facă prin pereţi, cu ajustări adecvate.

Ventilaţia rezervoarelor parţial îngropate se poate face:

a) prin coşuri de ventilaţie conform punctului a;

b) prin ferestre prevăzute în pereţii construcţiei de susţinere centrală a acoperişului, în cazul rezervoarelor

realizate cu acest sistem constructiv; ferestrele se prevăd cu site de protecţie cu ochiurile de max 1 mm.

Etanşeitatea rezervoarelor

Pentru a se realiza un rezervor etanş trebuie adoptate măsuri constructive şi tehnice pentru:

a) alegerea mărcii şi compoziţiei betonului utilizat la rezervoare;

b) adoptarea soluţiilor corecte pentru punerea în operă şi întreţinerea betonului post- turnare;

c) realizarea gradului de impermeabilitate cerut prin proiect.

Verificarea etanşeităţii rezervoarelor

a) Proba de verificare a etanşeităţii rezervoarelor se efectuează înaintea executării tencuielii hirofuge, a

izolării termice la pereţi şi a umpluturilor de pământ în jurul rezervoarelor, după cum urmează:

a1) după 28 – 60 zile de la terminarea turnării betonului pentru rezervoarele executate din beton armat;

a2) după 15 – 60 zile de la terminarea injectării canalelor la rezervoarele precomprimate, cu fascicule

înglobate;

b) Înainte de umplerea rezervorului cu apă se verifică toate instalaţiile hidraulice şi se reglează piesele de

trecere a conductelor prin pereţi, astfel încât să nu fie posibile pierderi de apă care să influenţeze

rezultatele probei de etanşeitate.

c) Etanşeitatea rezervorului se verifică prin umplerea acestuia până la nivelul corespunzător înălţimii utile,

după care se păstrează plin timp de zece zile. În acest interval se fac verificări zilnice ale instalaţiilor

hidraulice şi pieselor de trecere în vederea depistării şi eliminării eventualelor pierderi de apă.

d) Dacă în intervalul respectiv se constată pierderi de apă la exteriorul pereţilor, rezervorul se goleşte

pentru efectuarea remedierilor, după care proba se repetă în condiţiile de mai sus.


REZERVOARE 16

e) Etanşeitatea rezervorului se consideră corespunzătoare dacă după 10 zile pierderea de apă nu

depăşeşte 0,25 l/zi/m2 suprafaţă udată (după ce se scad pierderile prin evaporare).

f) În cazul rezervoarelor îngropate în terenuri sensibile la umezire nu se admit nici un fel de pierderi; sunt

recomandate măsuri suplimentare pentru control.

Dezinfectarea rezervoarelor de apă potabilă

Rezervoarele trebuie să fie spălate şi dezinfectate înainte punerii în funcţiune; dezinfectarea se

face sub controlul organelor sanitare. Spălarea şi dezinfectarea rezervoarelor se face după cum urmează:

a) suprafaţa interioară a rezervorului se curăţă manual sub jet de apă, apoi rezervorul, camera vanelor

şi conductele se spală cu apă potabilă;

b) rezervorul şi conductele se umplu şi se menţin pline cu apă potabilă cu un conţinut de minimum 20

g clor activ/m3 timp de 24 h, după care rezervorul se goleşte; apa evacuată se neutralizează;

c) după golire, rezervorul şi conductele se reumplu numai cu apă potabilă şi se fac analize bacteriologice.

Ciclul umplere – probe – golire se repetă până când la trei probe consecutive se obţin la analizele

bacteriologice rezultate corespunzătoare. Rezervorul se dă în funcţiune numai cu avizul organelor sanitare.

3. EXPLOATAREA INSTALATIILOR DE INMAGAZINARE (REZERVOARELE SI CONSTRUCTIILE

AUXILIARE)

3.1. IN CONDITII NORMALE

Exploatarea instalaţiilor de înmagazinare în condiţii normale are următoarele obiective:

- asigurarea continuităţii instalaţiilor de înmagazinare;

- menţinerea calităţii apei la parametrii impuşi;

- păstrarea în permanenţă a volumului de apă stabilit;

- prevenirea fenomenelor care ar putea influenţa stabilitatea construcţiilor şi instalaţiilor

Exploatarea instalaţiilor de înmagazinare se referă la toate părţile componente ale acestora şi anume:

- cuvele de înmagazinare a apei;

- instalaţiile hidraulice (conductele de intrare şi de ieşire a apei, conducta de legătură dintre acestea,

conductele pentru asigurarea rezervei de incendiu, conductele de golire, conducta de preaplin);

- instalaţiile de măsură şi control a nivelului apei în rezervoare, a debitului de apă intrat / ieşit din rezervor;

- instalaţiile electrice de iluminat, de semnalizat, de forţă;


REZERVOARE 17

- construcţii anexă (canal de evacuare a apei de la preaplin sau golirea de fund la reţeaua de canalizare);

- infrastructura cuvei;

- terenul care constituie zona de protecţie sanitară.

Exploatarea instalaţiilor de înmagazinare în condiţii normale cuprinde urmatoarele operatiuni:

1. Asigurarea funcţionării permanente a instalaţiilor prin reglarea în mod corespunzător a vanelor de pe

conductele de intrare şi de ieşire astfel încât să se respecte indicaţiile primite de la personalul care

coordonează funcţionarea întregului sistem de alimentare cu apă (dispecer/şef secţie) cu privire la

necesitatea creşterii sau reducerii debitelor care sunt scoase din rezervoare;

Întreruperi parţiale sau totale în funcţionare nu sunt admise decât în următoarele cazuri:

-producerea de accidente pe conductele care transportă apa în aval de rezervoare

-executarea unor lucrări de reparaţii sau revizii periodice la cuve ori la instalaţiile hidraulice

-constatarea unor fenomene periculoase (tasări, alunecări de teren, cutremure, etc.) care ar periclita în

mod imminent stabilitatea sau integritatea rezervorului. Scoaterea din funcţiune a rezervorului cât şi

repunerea acestuia în funcţiune după încetarea situaţiei care a impus luarea acestei măsuri se vor executa

numai în baza dispoziţiei dată de şeful staţiei/şeful de sector/şeful de secţie cu înştiinţarea/aprobarea

Directorului de exploatare/Directorului General, în funcţie de gravitatea situaţiei create.

2. Menţinerea în permanenţă a nivelului apei în rezervoare între limitele admise şi anume: nivelul minim,

care corespunde cu volumul stabilit pentru combaterea incendiilor sau pentru avarii (menţinerea în poziţie

închis a vanei de incendiu) şi nivelul maxim, care corespunde cu cota preaplinului pentru a nu se produce

deversări inutile de apă (reglarea vanei de sosire a apei în rezervor sau a vanei de plecare spre reţeaua de

distribuţie). Verificarea nivelului apei se face din oră în oră prin citirea dispozitivului de măsurare,

dispozitiv pe care trebuie să fie marcate în mod vizibil limitele minime şi maxime admise ale nivelului apei.

Transformarea nivelului apei din cuve în volum de apă se poate face cu ajutorul relaţiei (V=f*H)

stabilită pentru fiecare rezervor în parte, în raport cu aria netă a secţiunii orizontale a cuvei la diferite

cote de la radier. O eventuală scădere a apei în timpul consumului curent sub nivelul de incendiu poate fi

cauzată fie de funcţionarea defectoasă a instalaţiei de păstrare a rezervei de incendiu, fie de faptul că

rezervorul are pierderi de apă, în ambele cazuri luându-se imediat măsuri de remediere.

3. Refacerea în intervalul de timp stabilit a rezervei de incendiu după consumarea parţială sau totală a

acesteia cu ocazia unor incendii.


REZERVOARE 18

4. Verificarea timpului de staţionare a apei în rezervoare. Acesta nu trebuie să depăşească valorile

standard, în funcţie de tipul rezervorului, de provenienţa apei şi de perioada din an.

Verificarea se face urmărindu-se ce volum de apă a ieşit din rezervoare, timp de un număr de ore

consecutiv, egal cu numărul corespunzător de ore din tabel, o valoare a acestui volum mai mică decât

volumul util total al cuvelor echivalând cu o depăşire a timpului de staţionare admis. În cazul depistării

acestei situaţii se iau măsuri pentru accelerarea circuitului apei în cuve, respectiv reducerea volumului de

apă înmagazinat (prin limitarea nivelului maxim al apei la o cotă suficient de coborâtă care să conducă la o

durată de circulaţie sub valorile admise).

5. Urmărirea zilnică a calităţii apei intrate şi ieşite din rezervor, prin examinarea unor probe luate din

camera vanelor, de la robinetele prevăzute special în acest scop. Examinarea se referă la aspectele fizice

(turbiditate şi culoare) şi organoleptice (gust şi miros) cu scopul de a depista eventualele modificări ale

acestor indicatori care s-ar putea produce fie pe traseul apei în cadrul staţiei de tratare până la rezervor,

fie în instalaţiile de înmagazinare. În cazul constatării unor modificări, personalul de exploatare a

rezervoarelor este obligat să anunţe imediat laboratorul propriu pentru verificare şi stabilirea cauzelor

modificărilor intervenite în parametrii calitativi ai apei tratate. Dacă se confirmă o deteriorare de natură

bacteriologică a apei produsă în instalaţia de înmagazinare se procedează la scoaterea din funcţiune a

compartimentului, la spălarea şi dezinfecţia acestuia. Personalul de exploatare asistă în mod obligatoriu la

prelevarea probelor de apă în toate cazurile în care se efectuează un control de către personalul

laboratorului propriu, cel al inspecţiei sanitare, însoţindu-i până la locul prelevării şi urmărind ca aceştia să

respecte toate măsurile de securitatea şi sănătatea muncii. Pentru a împiedica pătrunderea unor persoane

străine în incinta instalaţiilor de înmagazinare, porţile de acces vor fi în permanenţă închise cu cheie, la fel

şi uşile exterioare ale camerelor de vane.

6. Controlul în cadrul fiecărui schimb a tuturor armăturilor montate în instalaţii, din punct de vedere

funcţional şi a stării în care se află (vanele de incendiu şi de golire – complet închise). Se verifică de

asemenea funcţionarea corectă a vanelor de pe conductele de admisie a apei pentru a preveni pierderile

de apă prin conducta de preaplin, în cazul blocării vanei. În cazul în care armăturile nu funcţionează

corespunzător personalul de întreţinere al staţiei acţionează imediat pentru remediere.


REZERVOARE 19

7. Controlul săptămânal al izolaţiilor hidrofuge şi termice, îndeosebi în cazul castelelor, al conductelor

care nu sunt amplasate în spaţii de protecţie şi al umpluturilor de pământ realizate peste cuvele

rezervoarelor subterane.

8. Controlul zilnic al reţelei subterane exterioare de distribuţie a apei din incintă şi, unde este cazul, a

canalului de golire a rezervoarelor prin parcurgerea traseului de la rezervoare până la punctul de

descărcare, verificându-se în fiecare cămin până la emisar, starea tehnică, eventuale înfundări, starea gărzii

hidraulice de pe conducta de golire, etc.

9. Controlul zilnic al instalaţiilor electrice de iluminat şi de forţă

10. Menţinerea curăţeniei pe tot teritoriul ocupat de rezervoare, în camera vanelor, pe drumurile de

acces, eliminându-se orice sursă de impurificare de pe suprafaţa zonei de protecţie.

11. Controlul zilnic al integrităţii împrejmuirii terenului afectat rezervoarelor (staţiei) şi a sistemelor de

semnalizare-alarmare existente în incintă (în cadrul serviciului de rond).

12. Consemnarea în ROT a datelor privind funcţionarea rezervoarelor cât şi a situaţiei în care se află

rezervoarele în momentul predării-primirii schimbului din punct de vedere al volumului de apă

înmagazinat (nivel de apă în rezervoare – se înregistrează din oră în oră), situaţia vanelor, manevrele

efectuate sau de efectuat.

13. În timpul iernii, menţinerea accesului la toate punctele de exploatare necesare (camera vanelor, guri

de apă, căminele canalului de descărcare, etc.) prin îndepărtarea zăpezii şi a gheţii de pe căile de acces şi

asigurarea integrităţii eventualelor protecţii termice ale unor conducte, iluminatul suplimentar al anumitor

puncte.

14. Sunt efectuate purjari o dată pe lună conform programului de purjari sau de câte ori este nevoie,

acestea fiind consemnate in Registrul operativ de tura de catre șeful de tură.

Purjarea la rezervor se execută în timpul funcţionării acestuia și constă în: se deschide golirea rezervorului

și se evacuează apă timp de 20 minute care antrenează cu ea o parte din reziduuri

3.2. IN CONDITII ANORMALE

În cazul scoaterii temporare din funcţiune a unui rezervor pentru spălare-dezinfecţie în cadrul

Programului de spălare şi dezinfecţie a decantoarelor şi rezervoarelor sunt efectuate următoarele

operaţii:

Scoaterea din funcţiune a rezervorului:


REZERVOARE 20

- se închide vana de admisie a apei în rezervor

- se lasă deschisă vana de plecare până la golirea parţială sau completă, după caz

- se închide vana de plecare a apei din rezervor

- se deschide vana de golire până la golirea completă a rezervorului

Spălarea și dezinfecţia rezervorului:

- Spălarea interioară a pereţilor, a stâlpilor şi a radierului se va face cu jet de apă prin furtune montate la

prizele de apă din interiorul cuvei sau la gurile de apă din exterior, folosindu-se mături şi perii cu coadă

lungă. În timpul operaţiunilor de curăţire şi spălare se vor utiliza lămpi portative pentru a se putea verifica

calitatea lucrului efectuat iar personalul de întreţinere va fi echipat cu salopete şi cizme de cauciuc,

luându-se măsuri de prevenire a accidentelor (se va lucra numai în echipe de 2-3 oameni, rezervorul va fi

bine aerisit înainte de intrarea echipelor).

- Dezinfecţia constă în: umplerea cuvei până la nivelul preaplinului cu o soluţie dezinfectantă preparată de

regulă cu clor sau o substanţă clorigenă (clorură de var, cloramină) având o concentraţie de 20-25 mg clor

activ/litru şi menţinerea acestei soluţii timp de 24 ore în cuvă. După acest interval de timp se procedează la

evacuarea soluţiei şi spălarea din nou cu apă potabilă.

Repunerea în funcţiune a rezervorului:

- se închide vana de golire a rezervorului

- se deschide vana de admisie a apei în rezervor

- se deschide vana de plecare a apei din rezervor

În cazul scoaterii temporare din funcţiune a unui rezervor pentru revizii-reparaţii în cadrul Programului

de mentenanţă a mijloacelor fixe sunt efectuate următoarele operaţii:

- se face golirea rezervorului urmând pașii precizaţi anterior, numai dacă este necesar, și se intervine

pentru remedierea defecţiunilor

- se efectuează revizii-reparaţii fără golirea rezervorului dacă acest lucru este posibil

Dacă pentru efectuarea reviziilor-reparaţiilor este necesară golirea rezervorului, atunci acestea vor fi

programate, pe cât posibil, în aceeași perioadă cu spălarea-dezinfecţia pentru a reduce pierderile cauzate

de nefuncţionarea rezervorului și consumul de apă de spălare.

3.3. ÎN CONDITII DE URGENTA (AVARII)


REZERVOARE 21

În cazul avarierii unor instalaţii auxiliare care duc la scoaterea din funcţiune a unui rezervor (defecţiuni

pompe, conducte, întreruperea curentului electric, etc) sunt efectuate următoarele operaţii:

- se face golirea rezervorului, numai dacă este necesar (urmând pașii de la punctul B)

- se intervine imediat pentru remedierea defecţiunii

- se repune în funcţiune rezervorul (urmând pașii de la punctul B)

În cazul scoaterii de urgenţă din funcţiune a unui rezervor din cauza constatării unor fenomene

periculoase (tasări, alunecări de teren, cutremure, etc.) care ar periclita în mod iminent stabilitatea sau

integritatea rezervorului sunt efectuate următoarele operaţii:

- se face golirea rezervorului (urmând pașii de la punctul B)

- se iau toate măsurile pentru prevenirea accidentelor și limitarea consecinţelor în cazul producerii unei

situaţii de urgenţă de către personalul de operare/personalul cu atribuţii în situaţii de urgenţă

- se repune în funcţiune rezervorul (urmând pașii de la punctul B) numai după declararea încetării situaţiei

de urgenţă de către factorii de decizie implicaţi și remedierea tuturor eventualelor defecţiuni apărute

(numai dacă funcţionarea rezervorului s-ar face în deplină siguranţă și la parametrii corespunzători)

Întreţinerea rezervoarelor

Toate operaţiile de întreţinere executate în cadrul staţiei trebuie să nu afecteze capacitatea de funcţionare

a staţiei iar dacă acest lucru nu este posibil debitul staţiei nu trebuie să scadă sub 25% din capacitatea

totală. Din acest motiv operaţiunile de întreţinere se programează în perioade ale anului/săptămânii/zilei

în care cerinţa de apă este minimă.

Întreţinerea rezervoarelor şi a instalaţiilor auxiliare se realizează cu scopul de:

- a menţine sau a restabili capacitatea maximă a acestora de stocare a apei tratate şi menţinerea acesteia

la parametrii de calitate impuşi

- a preveni incidentele şi accidentele ce pot apărea din cauza stării tehnice necorespunzătoare a acestora

în timpul exploatării

- a preveni fenomenele care ar putea influenţa stabilitatea construcţiilor şi instalaţiilor

Întreţinerea rezervoarelor şi a instalaţiilor auxiliare se realizează prin:

- inspecţia preventivă (în cadrul Serviciului de rond)

- lucrări de revizii şi reparaţii stabilite anual în cadrul Programului de mentenanţă a mijloacelor fixe

- spălare si dezinfectie prin Programul de spalare si dezinfectie a decantoarelor si rezervoarelor


REZERVOARE 22

- pregătirea pentru sezonul rece prin Programul de lucrari pentru pregatirea sezonului rece

După efectuarea oricăror lucrări de revizie şi reparaţie la rezervoare care necesită golirea se va face

spălarea și dezinfecţia acestora.

Toate operaţiunile executate în cadrul programelor de întreţinere a decantoarelor şi rezervoarelor vor fi

consemnate in Registrul operativ de tura de catre şeful turei de exploatare/întreţinere care va întocmi şi

situaţia de lucrări corespunzătoare.

Revizia rezervoarelor se execută la intervale stabilite prin Programul de mentenanţă a mijloacelor fixe, de

către personalul de întreţinere al staţiei şi cuprinde următoarele operaţii:

- Se verifică şi se repară rezervoarele din punct de vedere al rezistenţei şi etanşeităţii construcţiei:

- Se face curăţirea cuvelor de înmagazinare prin golirea completă de apă a acestora, evacuarea

eventualelor depuneri de pe fundul cuvei şi spălarea cu apă curată a întregii suprafeţe a radierului, a

pereţilor interiori şi a stâlpilor (atunci când se face revizia odată cu spălarea-dezinfecţia rezervorului)

- În cazul în care se constată unele defecţiuni la partea de construcţie (tencuieli căzute, fisuri, etc.) sau la

instalaţii (conducte de admisie sau de ieşire, sorburi, preaplin, etc.) se vor efectua toate remedierile

necesare. Se face revizuirea tuturor construcţiilor şi a părţilor de construcţii, cu remedierea defecţiunilor

depistate (betoane sparte, tencuieli căzute sau degradate, hidroizolaţie plafon, scări rupte sau căzute). Se

revizuiesc mai întâi radierul, pereţii şi planşeul cuvelor şi ai camerelor de vane, apoi galeriile şi tunelele

conductelor din exteriorul rezervorului, căminele, trotuarele şi căile de acces din incintă, uşile şi ferestrele,

împrejmuirea zonei de protecţie, infrastructura, scările de acces pe taluze, balustradele, rebordurile din

jurul gurilor de acces în cuve, etc.

- După terminarea reparaţiilor se face spălarea-dezinfecţia și se repune în funcţiune rezervorul

- Se verifică instalaţiile auxiliare (armături, conducte, pompe):

- Se verifică starea pieselor componente ale instalaţiilor și se face înlocuirea celor defecte sau uzate

(rulmeţi, șuruburi, garnituri)

Se face revizuirea tuturor instalaţiilor hidraulice până la limita incintei rezervoarelor cu remedierea

defecţiunilor depistate

- Se face revizuirea şi refacerea, unde este cazul, a izolaţiilor termice şi hidrofuge, a ventilaţiilor, precum şi

a instalaţiilor electrice de iluminat şi eventual de forţă

- Se face revizuirea tuturor celorlalte instalaţii (de încălzire, de injectare a clorului în apă, de semnalizare)


REZERVOARE 23

- Se face revizuirea şi reetalonarea aparatelor de măsură şi control

- Se face completarea umpluturilor de pământ de deasupra cuvelor, cu taluzarea corespunzătoare şi

nivelarea oricăror tasări din interiorul zonei de protecţie sanitară

- Se face vopsirea tuturor părţilor metalice (parapete, capace, armături, tâmplărie metalică, etc.) şi a

tâmplăriei de lemn

- Se face zugrăvirea pereţilor interiori şi exteriori şi a camerei vanelor, a căminelor de ventilaţie, etc.

În cadrul Reviziilor tehnice – RT se execută: verificarea, curăţarea, ungerea pieselor, subansamblelor și

înlocuirea pieselor uzate/defecte, eliminarea unor defecţiuni ce impun lucrări de mică amploare cu scopul

de a:

- constata starea tehnică a utilajului

- menţine starea tehnică corespunzătoare a utilajului / instalaţiei

- preveni și elimina defecţiuni ale părţilor cu grad de fiabilitate redus (șuruburi, garnituri, rulmenţi)

- curăţa suprafeţele de schimb de căldură

- verifica fluidele din ansamblul de ungere și înlocuirea acestora, dacă este necesar

- verifica elementele de siguranţă / protecţie

Reparaţiile la rezervoare se execută la intervale stabilite prin Programul de mentenanţă a mijloacelor fixe,

de către personalul de întreţinere al staţiei.

În cadrul Reparaţiilor curente - RC se execută: remedierea defecţiunilor apărute în perioada exploatării și

cele constatate în timpul reviziilor și care nu au putut fi executate, ce impun lucrări de mare amploare, cu

scopul de a readuce utilajele/instalaţiile cât mai aproape caracteristicile tehnice, constructive și

funcţionale iniţiale. Reparaţiile curente se pot executa fără demontarea ansamblurilor/ subansamblurilor

sau cu demontarea acestora. Cu ocazia reparaţiilor curente se pot efectua și lucrări de modernizare și de

îmbunătăţire a părţilor componente a utilajelor/ instalaţiilor.

Spălarea şi dezinfecţia rezervoarelor se execută semestrial, conform Programului de spalare si dezinfectie

a decantoarelor si rezervoarelor, de către personalul de exploatare a rezervoarelor.

Pregătirea pentru sezonul rece se execută în perioada octombrie-noiembrie, conform Programului de

lucrari pentru pregatirea sezonului rece, de către personalul de întreţinere şi cuprinde următoarele

operaţii:

- înlocuirea geamurilor sparte, etanșarea (schimbarea) ușilor din spaţiile de lucru


REZERVOARE 24

- verificarea funcţionării corecte a instalaţiilor de încălzire din dotarea spaţiilor de lucru și remedierea

eventualelor defecţiuni, dotarea a noi spaţii de lucru cu aparate/instalaţii de încălzit

- verificarea și remedierea hidroizolaţiei și a termoizolaţiei pentru conductele exterioare

- executarea izolaţiei termice pentru clădiri, acolo unde este necesar, și a altor îmbunătăţiri necesare

pentru creșterea protecţiei la frig și umezeală (vopsiri, reparaţii acoperiș, hidroizolaţii clădiri)

- în cadrul pregătirii pentru sezonul rece se execută o revizie amănunţită a tuturor instalaţiilor/ utilajelor

care pot fi afectate de îngheţ (conducte, pompe, vane, camere/cămine de vane, instalaţie electrică,

electromotoare, etc.) și se iau măsuri pentru prevenirea apariţiei defecţiunilor/avariilor (înlocuire

piese/subansamble defecte sau uzate)

- după efectuarea tuturor reparaţiilor, înainte de intrarea în sezonul rece, se face spălarea și dezinfecţia

tuturor rezervoarelor conform Programului de spalare si dezinfectie a decantoarelor si rezervoarelor


REZERVOARE 25

BIBLIOGRAFIE

1. Proiectul de reglementare tehnică "Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea

sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare a localităţilor. Indicativ NP 133–2011”,

2. INSTRUCTIUNE TEHNICA INTERNA pentru exploatarea şi întreţinerea REZERVOARELOR

rezervoare

Documents