revolutia romana

5/14/2018 Revolutia Romana - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/revolutia-romana 1/7

REVOLUTIA ROMANA DIN DECEMBRIE 1989

Analistii politici si istoricii care s-au ocupat de studierea evenimentelor din decembrie

1989 din Romania ce s-au soldat cu prabusirea regimului Ceausescu sunt unanimi in a le

cataloga ca pe un fenomen aparte in cadrul revolutiilor est-europene ale anului 19891. Pornind

de la aceasta asumptie mi-am propus mai intai o trecere in revista a catorva din trasaturile

“epocii Ceausescu” ce au facut-o diferita in contextul est –european.

Nicolae Ceausescu preia puterea la 22 martie 1965, dupa moartea lui Gheorghe

Gheorghiu-Dej, la propunerea lui Ion Gheorghe Maurer, un intelectual, care nu agrea prea mult

“vechea garda” de activisti dejista, si care spera sa faca din tanarul si ambitiosul Ceausescu un

aliat manevrabil. Cel care contravenea “succesiunii” lasate de Gh. Gheorghiu-Dej el devineastfel prim secretar al CC al PMR, fiind in acel moment cel mai tanar lider din intreg blocul

sovietic. Intr-o prima etapa, 1965-1971, Ceausescu a continuat politica de oarecare detasare fata

de Moscova initiata de Dej adancind-o chiar prin masuri de “relativa liberalizare interna a

regimului comunist, de desatelizare fata de Kremlin si apropiere fata de Occident”2. Aceasta

perioada este caracterizata in plan intern printr-o incurajare a constructiei de locuinte proprietate

privata, incurajarea initiativei particulare in deschiderea de mici ateliere, magazine, restaurante,

inclusiv prin sistemul de mandatariat, o mai mare autonomie a intreprinderilor, amnistierea sau

reducerea pedepselor unor infractiuni politice, reorganizarea Ministerului de Interne si a

Securitatii. Politica externa curajoasa promovata de Ceausescu este ilustrata prin stabilirea de

relatii cu RFG , desi in acea perioada numai Moscova isi permitea un astfel de contact, refuzul

de a rupe relatiile diplomatice cu Israelul in urma razboiului arabo-israelian din iunie 1967,

vizita la Bucuresti a presedintelui Frantei, generalul Charles de Gaulle (mai 1968), bunele relatii

cu China, pozitia neutra in razboiul sino-sovietic, opozitia privitoare la transformarea CAER si

Tratatului de la Varsovia in organisme suprastatale mamut.Cea mai spectaculoasa delimitare de

directia imprimata de Kremlin a fost condamnarea interventiei trupelor Tratatului de la

Varsovia in reprimarea manifestatiilor de la Praga din august 1968. Atitudinea curajoasa a lui

Ceausescu si refuzul fatis de a se alatura interventiei armate din Cehoslovacia i-au atras un

imens capital de simpatie interna si internationala. In tara Ceausescu a dobandit un mare suport

popular, inclusiv din partea catorva intelectuali de marca sedusi de atitudinea sa transansanta.

In Occident atitudinea sa de rebel atipic si incomod i-a adus nesperat reputatia de “maverick”

comunist. In august 1969 vine in vizita oficiala la Bucuresti presedintele american Richard

1 Adrian Pop, Originile si tipologia revolutiilor est-europene, p. 2822 Pop, Originile si tipologia revolutiilor est-europene, p. 283

1



Nixon si un an mai tarziu Ceausescu viziteaza oficial SUA. Prima vizita a unui presedinte

american in Romania si totodata intr-o tara comunista avea ca principal scop medierea relatiei

americanilor cu China dar si obtinerea “clauzei natiunii celei mai favorizate” pentru

exporturile Romaniei in SUA. Lista personalitatilor politice de prim rang ce viziteaza in acea

perioada Romania se largeste constant, Margaret Thatcher, Helmut Schmidt, Valery Giscard d’

Estaing sunt numai cativa. Pentru Ceausaescu urmeaza o perioada, 1971-1978, extrem de

favorabila in care usile cancelariilor occidentale i se deschid larg de care va profita din plin

pentru a acumula si a-si consolida puterea personala. Relativa independenta fata de Moscova,

extrem de dezirabila Occidentului, legitimeaza prezenta Romaniei in organisme economice

precum GATT, FMI si BIRD. Ceausescu incepe o ampla politica de industrializare fortata a

Romaniei bazata adesea pe spionaj industrial si proiecte de constructii megalomanice. Pentru a-

si consolida pozitia in partid, treptat opozantii sunt indepartati, fiind inlocuiti de persoane

obediente cel mai adesea facand parte din familie si apropiatii lor. Elena Ceausescu, toti fratii,

sora, rudele sotiei sau cele prin alianta sunt propulsate in pozitiile cheie. Desi dupa 1978,

contextul international nu i-a mai fost favorabil, Occidentul izolandu-l, Ceausescu a continuat in

mod autarhic sa continue proiectele grandomanice in acelasi timp cu hotararea de a achita toate

imprumuturile externe. Pretul acestora se reflecta tot mai mult in scadera dramatica a nivelului

de trai pana la limite imposibil de acceptat, la foamete si frig.

Prima forma concreta de revolta impotriva regimului a fost greva minerilor din Valea

Jiului, din anul 1977. Cu toate ca a pornit sub forma unei miscari spontane, cauzata de diferite

nemultumiri in ceea ce priveste aprovizionarea minima, programul de munca prelungit, varsta

de pensionare sau indiferenta regimului fata de mizeria in care se traia, evenimentul a luat

forma unui puternic manifest anti-ceausist.

Minerii au refuzat dialogul cu Ilie Verdet, membru al CC al PCR solicitand prezenta

secretarului general al PCR. La intalnirea cu Ceausescu, numarul minerilor prezenti la protest

ajunge la aproximativ 40.000. Ei il au in frunte pe Constantin Dobre. Acesta citeste doleantele

grevistilor, “prezentand peste 20 de puncte revendicative legate de programul de lucru, norme,

pensii, aprovizionare, locuinte, investitii.”3 Discursul de raspuns al lui Ceausescu a fost insotit

de proteste, vociferari, sau chiar huiduieli si scandarea “Jos Ceausescu!” sau “Jos burghezia

proletara!”. Realizand ca aceasta manifestatie reprezinta, de fapt, o ruptura intre partid si

muncitori si temandu-se pentru integritatea sa fizica, Ceausescu promite satisfacerea

doleantelor. Ulterior promisiunile sale nu sunt onorate si grevistii recunoscuti de agentii

securitatii infiltrati in multime au fost exclusi din partid, sanctionati, mutati disciplinar in alte

3 Ruxandra Cesereanu, Decembrie ’89. Deconstructia unei revolutii, p. 38 – 39

2



judete sau chiar condamnati la inchisoare. Zona Valea Jiului a fost pusa sub observatie, cu

elicopterele iar fortele de Securitate si Militie din Petrosani au fost dublate.

Un alt precursor al evenimentelor din decembrie 1989 a fost revolta muncitorilor din

Brasov, din anul 1987. Martori din acea perioada arata ca exista o atmosfera pro – Gorbaciov si

a reformelor sale, Perestroika si Glasnost cat si a activitatii Solidaritatea din Polonia.

In cazul muncitorilor de la Intreprinderea de Autocamioane “Steagul Rosu”, motivele de

revolta erau in mare parte asemanatoare cu cele ale grevistilor de pe Valea Jiului, determinate

de mizeria financiara si sociala impusa de regimul comunist. Salariile erau mici, aprovizionarea

cu alimente era insuficienta, energia electrica, apa potabila, caldura erau restrictionate drastic.

Protestele incep in noaptea de 14 – 15 noiembrie, cand muncitorii refuza sa lucreze, insa orice

tratative sunt respinse de catre autoritati. Refuzul conducerii de a negocia cu protestatarii si de a

le asculta doleantele a dus la o forma de violenta asupra insemnelor comuniste: panouri, lozinci

etc. Manifestantii s-au indreaptat catre centrul orasului, scandand lozinci anti-ceusiste si anti-

regim precum “Jos Ceausescu!”, “Jos tiranul!”, “Jos cu epoca de aur!”, fredonand Desteapta-te,

romane! Ajunsi la sediul Comitetului Judetean al PCR, protestatarii invadeaza cladirea,

devasteaza incaperile, confisca si arunca pe fereastra, pentru a fi impartite populatiei, produse

considerate delicatese pentru acea perioada (salam de Sibiu, banane, portocale, cascaval),

simbolizand un fel de “impartasanie”.4 Muncitorii au distrus aparatura si piese de mobilier, insa

semnificatia era cu totul alta: nu distrugerea obiectelor in sine, ci inlaturarea regimului prin

nimicirea acelor obiecte-substitut ale autoritatilor comuniste. In incercarea de a imblanzi

militienii si soldatii ce puteau oricand primi ordin sa traga asupra multimii, protestatarii au lasat

copiii in fata coloanelor. La fel ca si in Valea Jiului, printre manifestanti erau infiltrati agenti ai

Securitatii, deghizati in muncitori. Evenimentele din noiembrie 1987 au fost puse, de catre

Partidul Comunist, pe seama vandalismului, considerand ca manifestantii erau fie sub influenta

bauturilor alcoolice, fie certati cu legea. Masurile de represiune s-au rasfrant atat asupra

participantilor, dar si asupra conducerii uzinei considerata incapabila sa controleze un astfel de

protest, si destituita. Ancheta a avut loc in forma sa specifica Securitatii sub amenintarea

rasfrangerii consecintelor actiunilor asupra familiilor sau prietenilor.

Atat in Valea Jiului cat si la Brasov, “cauzele grevei si ale revoltei sunt la inceput de

natura economico – financiara si sociala, dar, treptat, revolta primeste o coloratura politica”. 5

Daca initial erau niste manifestari ce criticau conditiile grele de trai si de munca, avand un

caracter socio – economic, odata cu sechestrarea autoritatilor comuniste de catre protestatari si

4 Cesereanu, Decembrie ’89. Deconstructia unei revolutii, p. 25 – 26.5 Cesereanu, Decembrie ’89. Deconstructia unei revolutii, p. 42.

3



cu masurile luate de Securitate pentru a innabusi evenimentele, grevele au dobandit un caracter,

macar partial, politic.

Desi se pare ca la Iasi a existat o tentativa de protest dejucata de Securitate, “revolutia”

a pornit la Timisoara de la protestul pastorului Laszlo Tokes fata de masurile Bisericii

Reformate de a-l evacua datorita felului in care criticase regimul comunist si planul de

restructurare a satelor din Romania.6 Exista anumite marturii care indica faptul ca, inca din 11

decembrie, fusesera raspnadite manifeste cu lozinci anticomuniste si ca acestea “nu aveau

neaparat legatura cu protestul pastorului reformat si nici nu tineau de vreun stimul strain –

maghiar, rusesc ori de alta nuanta”.7 Desi Laszlo Tokes a dorit sa se delimiteze de miscarea

impotriva regimului, revolta creata nu mai tinea nici de persoana sa, nici de motivatia religioasa.

La inceput nonviolent, manifestul s-a transformat in revolta, odata cu marsaluirea pe strazile

Timisoarei. Asemenea evenimentelor de la Brasov, cladirea Comitetului Judetean al PCR este

devastata, este distrus steagul comunist si, dintr-o librarie din apropriere, sunt arse toate cartile

semnate de cuplul Ceausescu. Evenimentele iau treptat amploare iar pe 20 decemrie, se

formeaza primul comitet revolutionar – Frontul Democratic Roman. Acesta redacteaza o

proclamatie a democratizarii Romaniei, punctele esentiale fiind: alegeri libere, libertatea

cuvantului, drepturile omului, eliberarea detinutilor politici, reforma economica, agrara, a

invatamantului, libertatea cultelor religioase, satisfacerea necesitatilor alimentare si medicale si

desfiintarea nomenclaturii si a privilegiilor acesteia.

Pe 21 decembrie, are loc in Bucuresti un miting al carui scop era condamnarea

evenimentelor de la Timisoara si solidarizarea oamenilor muncii cu conducerea de partid si de

stat. Dupa prima faza, de adulare regizata a dictatorului, adunarea s-a transformat intr-un protest

antiregim. Atat la Bucuresti, cat si in Banat, evenimentele au fost dominate de tineri , vorbindu-

se de o “cruciada a copiilor”.8 Ca o ironie a sortii, actorii Revolutiei din ’89 sunt tocmai copiii

nascuti in urma decretului din ’68, care interzicea practicarea avortului in Romania.

In ziua de 22 decembrie, Ceausescu are o ultima incercare, ratata de altfel, de a le vorbi

cetatenilor, insa se vede nevoit sa fuga. Armata trece de partea multimii. Revolutionarii intra in

cladirea Comitetlui Central, oficializand revolutia si propunand primele guverne post-ceausiste,

in frunte cu Ion Iliescu.

Fortele de represiune au fost alcatuite dintr-un amalgam de trupe ale Militiei, Securitatii,

Ministerului de Interne, MApN si USLA. S-a tras asupra multimii odata cu lasarea

intunericului, urmand ca actiunea sa fie mai drastica pe parcursul noptii. In urma evenimentelor

6 Cesereanu, Decembrie ’89. Deconstructia unei revolutii, p. 48 – 49.7 Cesereanu, Decembrie ’89. Deconstructia unei revolutii, p. 49.8 Cesereanu, Decembrie ’89. Deconstructia unei revolutii, p. 58.

4



din 16 – 30 decembrie 1989, atat la Bucuresti, cat si in Timisoara, au fost peste 1000 de victime

si 3000 de raniti, atat din randul protestatarilor, cat si din randul Ministerului Apararii

Nationale.

Pentru a putea descifra evenimentele, ce au dus la sfarsirea regimului comunist, voi

avea in vedere teoria structurala sustinuta de Charles Tilly.

Perspectiva pe care o abordeaza autorul poate fi considerata procesuala deoarece se

axeaza mai mult pe fenomenul in sine, plasandu-se mai aproape de planul neprevazutului. A

fost o revolutie romana in anul 1989? Daca folosim o definitie restransa, care sa caracterizeze

ca fiind revolutie evenimentele din Franta (1789 - 1799) sau Rusia (1917 - 1921), in decembrie

1989 au avut loc cu totul si cu totul alte procese. In schimb, daca luam in considerare variabila

schimbare de sorginte populara, subita, care afecteaza conducerea tarii la toate nivelurile ei,

atunci, putem vorbi de fenomenul revolutionar. 9

Dupa opinia lui Tilly, revolutiile nu au loc conform unui program precis, in conditii

specifice, asemenea eclipselor solare, ci difera prin forma si complexitatea lor, se transforma

imperceptibil si survin in circumstante diferite, datorita unui numar variabil de cauze.

Asemanator cu ambuteiajele rutiere, nu se poate emite o teorie generala care sa explice cauzele

necesare si suficiente pentru a declansa o revolutie. Totusi, in ambele cazuri, sunt vizibile

“efortuirle celor de la periferie de a incerca sa iasa din aglomeratie si lupta inversunata a celor

din centru pentru niste avantaje minore”.10

Este imposibil de identificat conditii invariabile necesare si suficiente pentru revolutiile

din toate timpurile si din toata lumea. Totusi, exista anumite mecanisme cauzale asemanatoare:

vulnerabilitatea statului, disolutia puterii, urmarile unui razboi. Pentru a defini mai precis

termenul, autorul considera revolutia a fi “un transfer prin forta al puterii de stat in decursul

caruia cel putin doua grupuri adverse formuleaza revendicari incompatibile privind controlul

statului, iar o parte semnificativa a populatiei isi da asentimentul pentru revendicarile fiecarui

grup.”11 Aplicand teoria la cazul romanesc, avem pe de o parte Frontul Salvarii Nationale,

sustinut de populatia iesita in strada, si familia Ceausescu si varfurile Partidului Comunist

Roman, aflate in Comitetul Central alaturi de care se situeaza Armata, Securitatea si Ministerul

de Interne. Asadar, pe de o parte avem un front democratic,12 care doreste sa desfiinteze

dictatura Ceausescu si pe de alta parte, un front comunist, ce incearca cu disperare sa se mentina

la putere, actionand represiv asupra multimii iesite in strada. Conform lui Tilly, “autoritatea

9 Charles Tilly, Revolutiile Europene (1492 - 1992), (Iasi: Polirom, 2002), p. 16.10 Tilly, Revolutiile Europene (1492 - 1992), p. 19.11 Tilly, Revolutiile Europene (1492 - 1992), p. 20.12 Discutabil, insa, cat de democratic se voia a fi FSN la sfarsitul anului ’89.

5



statala nu se mai comporta ca in conditii normale; diferentele dintre conducatori, membri si

pretendenti se estompeaza incetul cu incetul, apoi se schimba.”

Definitia data de autor presupune ca o revolutie are doua componente: situatia

revolutionara si consecinta revolutionara. Preluand ideea de putere duala a lui Leon Trotki, o

situatie revolutionara are trei cauze convergente: a) “aparitia contestatarilor sau a coalitiei de

contestatari care formuleaza revendicari ce se exclud reciproc pentru a controla statul sau un

anumit segment al sau”; b) “aderarea unui segment semnificativ al populatiei la aceste

revendicari”; c) “incapacitatea sau refuzul conducatorilor de a suprima [fie] coalitia alternativa,

[fie] sustinerea revendicarilor ei de catre populatie”.13 Revenind la situatia Romaniei, putem

observa ca evenimentele din ’89 nu se pliaza intocmai pe aceste principii formulate de Tilly.

Totusi diferenta majora consta in ordinea intamplarilor. Nu se poate vorbi despre aparitia, in

prima faza, a unui grup de contestatari antiregim. Populatia s-a mobilizat la Timisoara pentru a-

l sustine pe pastorul Laszlo Tokes. Chiar si la Bucuresti muncitorii au fost adusi din uzine

pentru a asculta discursul lui Ceausescu. Ambele mitinguri s-au transformat in revolte anti-

ceausiste si anti-regim, iar grupurile ce au facut revendicari pentru a detine puterea s-au format

ulterior. Se poate spune ca atat FSN, cat si Frontul Democratic Roman de la Timisoara au

profitat de faptul ca multimea mobilizata in strada. Nu trebuie trecuta cu vederea contributia

militarilor, fie in baza solidaritatii cu restul poporului, fie prin intelegeri intre aspirantii la

putere si conducatorii fortelor armate.

Consecinta revolutionara apare odata cu “transferul puterii de la cei ce o detineau

inainte de aparitia suveranitatii multiple la o noua coalitie aflata acum la conducere, care poate

include, bineinteles, si unele elemente din vechea coalitie la putere”. 14 In termeni mai largi,

consecinta revolutionara presupune fuga celor aflati la putere (sotii Ceausescu se retrag la

Targoviste in momentul cand simt ca nu mai pot controla situatia), preluarea fortei militare de

catre noua putere sau dezertarea fortelor armate (partial, Armata si Politia trec de partea

protestatarilor), si controlul asupra mecanismelor statului (coalitia revolutionara romana nu doar

ca a preluat puterea guvernamentala din mainile comunistilor, dar a reusit sa atraga de partea sa

insasi institutia dictatorului, creata pentru siguranta lui si a regimului, Securitatea). Componenta

noii puteri a pastrat multe elemente din vechiul regim, insasi revolutionarii fiind vechi

aparatcici, denigrati de Ceausescu sau pur si simplu reprofilati in pragul acestor evenimente.

“Cand toate acestea survin rapid, putem spune ca a avut loc un transfer revolutionar al

puterii.”15

13 Tilly, Revolutiile Europene (1492 - 1992), p. 22.14 Tilly, Revolutiile Europene (1492 - 1992), p. 26.15 Idem

6



Facand abstractie de interpretarile conspirationiste , in Romania anului 1989 a avut loc o

Revolutie. Dupa cum spunea si Charles Tilly, ele difera intre ele si nu se pot formula teorii

generale care sa explice cauzele aparitiei lor. Chiar daca evenimentele romanesti nu se pliaza

intocmai pe structura prezentata de autor, eu consider ca decembrie ’89 a fost revolutionar.

Chiar daca initial multimea a avut alte obiective diferite de schimbarea de regim, ulterior

nemultumirile se transfera catre dictator si grupurile contestatare din umbra au reusit sa ia

initiativa si sa se angajeze in procesul revolutionar.

BIBLIOGRAFIE:

1. Cesereanu, Ruxandra, Decembrie ’89. Deconstructia unei revolutii, Bucuresti: Ed.

Polirom, 2009;

2. Pop, Adrian, Originile si tipologia revolutiilor est-europene, Bucuresti: Ed.

Enciclopedica, 2010 ;

3. Tilly, Charles, Revolutiile Europene (1492 - 1992), Iasi: Ed. Polirom, 2002.

7

revolutia romana

Documents