revista teatrul, nr. 1, anul vii, ianuarie 1962

116
ianuarie 1962 (anul Vlh 0584 şi comédie in 3 acte e PAUL EVERAC www.cimec.ro

Upload: cimec-institutul-de-memorie-culturala

Post on 30-May-2018

225 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 1/116

ianuarie 1962 (anul Vlh

0584

Page 2: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 2/116

Nr . 1 (anul VII) ianuarie 1962

REVISTÀ LUNARÀ EDITATA

DEMINISTERUL ÎNVÀTÀMINTULUI Şl CULTURIISI DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.P.R.

S U M A R 

Pag.

COSTACHE ŞI VIAŢA IJNTERIOARÀDramă şi comédie în trei acte (şase tablouri)

de PAUL EVERAC . . . .

  Lucian Giurchescu

„MODÀ" ÎN GENERE ŞI MODA TIMPULUITÀU

 Andrei Băleanu

PE URMELE UNUI SUCCES„Al patrulea" de Konstantrn Simonov pe scenaTeatrului „Lucia Sturdza Bulandra"

Mira Iosif O SÀPTÀMÎNÀ LA NAŢIONALUL IEŞAN

  Margareta Bărbuţă

CONFLICTUL DRAMATIC ŞI SURSELESALE INEPUIZABILE

 B. Elvin

PE MARGINEA CÎTORVA PIESE IN MA-NUSCRIS

  Radu Cosaşu

MI SE PARE ROMANTIC ÎN CONTINUARE

 A. KaraganovDESPRE CONTEMPORANEITATE IN MODCONTEMPORAN (II)

 Arlechin

À Î

Page 3: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 3/116

Page 4: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 4/116

P E R S O N A J E L E

Romulus Mălureanu

Remus Mălureanu

Coman Boţogan

Nicolae VătuiSilviu Totea

Aurel- Dobrică

Felicia Măluireanu (Filica), soţia lui Romulus

Paulina OrzaruMăriuca Sas

Victoria Dobrică (Tiţa), soţia lui Aurel

Sorin

Ioana

Doi-trei figuranţi

copia lui Boţogan

  Acţiunea se petrece în zilele noostre.

Page 5: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 5/116

A C T U L I

T A B L O U L 1

Curtea hidrocentralei, dimineata. In-ginerul Romulus Mălureanu e in curte.

  A intrat un muncitor (figurant) careil salută, mormăind ceva.

S c e n a 1

ROMUL US : Bună dim ine ata .(Intră o muncitoare, Măriuca Sas.)

MÀRIUCA : Bună ddmineaţa, tovarăşeinginer. (Şi trece.)

ROMULUS : Bun ă dimi nea ţa.(Intră un muncitor, Totea M. Silviu.)

TOTEA : ...Neaţa bună !ROMUL US : Bu nă dim ine aţa . Azi îmi

veraficaţi şi clemele.TOTEA : Verificăm clemele, strîn gem

flanşele, completăm uleiul la reduc-torul de intensitate...ROMULUS : V-a dat cîrpe ?TOTEA : Ne-a da t. Nu ştiu, aju n-

ge-s-or ? (Privirea lui Romulus spunecă nu mai are nimic de adăugat.Totea pleacă. Intră un muncitor, Do-brică Aurel.)

S c e n a 2

DOBRICÀ : Noroc bun , tovarăşe inginer.

ROMULUS : Bună dimi neata .DOBRICÀ (volubil) : Aţi venit înain-

tea mea. Măcar că-s sculat de la

patru. Ce vroiam să vă rog, tova-răs e ing iner :. sîimbătă m-aş lăsaşi eu pînă in sat, că are frăti-ne-meu inuntă ; bădi tule, zice, nu cum vasă lipseştd din capul mesei, că peurmă nu te mai văz în ochi ;

narul. Se adună toţi. Dacă vreţi,mă întorc la şase, ştiţi că n-amobiceiul să întîrzii.

ROMULUS : Ba, se ma i întî mplă.DOBRICÀ : Rar, tovarăşe inginer. Cesă fac, trebuie să-i dau o mînă de

ajutor şi soţiei, că dacă încurcă so-cotelile e bucluc. Cu gestiunea nute joca, mai ales la cooperativă. Mailua i şi vaca ai a p e l îngă noi , cănnsat Ti-am cum o tine, aleargă şi dupăea, cînd ar fi cazul sa ma odihnesc.E bună, că mai dă un lapte, o bronza. Le mai duc la copii în oraş, nucă n-ar avea, dar e altceva de acasă.I-am dat acolo să facă şcoală maigrozavă, altfel puteam să-i dau şi-nsat.

ROMULUS : Nu-i un moti v să- ntî rzi i

de la serviciu.DOBRICÀ : Nu-i, recunosc. Ala ltai eriiar mi-a mîneat sufletul. Abia apucsă-mi termin casa aia din Galba,o duc şi o las acolo, că mai am doifrati şi un cumnat care pot s-o în-grijească. E soi bun, cred că doamnae mulţunrută că are lapte ©ras. Nu

v-a spus ?ROMUL US : Nu m i-a s pus. N- am vor-

bit despre vaci. (Tonul pune capăt exuberanţei lui Dobrică ; se aşterneo tăcere.)

DOBRICÀ : Păi, mă duc şi eu, să daudrumul lui tovarăşa Paulina.

ROMULUS (călcîndu-şi peste inimă) :  întelege-te eu ea, să te schimbe du-minică... (Mai încet.) Să nu lipsestidin capul mesei...(Intră un muncitor figurant şi sa-

lută.)

Page 6: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 6/116

semestrul trecut am găsit o foaielipsă. Poţi să-mi spui ceva desprea s t a ?

PA UL IN A : O foaie lipsă ?ROMULUS (eu un ton calm şi plin de

seriozitate) : E un lucru care nu s-a

<mai pomenit la nod. Registrele au filenumerotate, aşa cum ştii. In ziuarespective, eraţi în tură, duimneata,Costea, care a plecat, şi Dobrică.Cine a rupt foaia ?

PAULINA (după o codire) : Bu, tova-răşe imginer.

ROMULUS (eu o apăsare insuportabilă

a privirii) : De ce, tovarăşă Paulina?PA ULIN A : Pe nt ru că... am greşdt...ROMULUS (face o pauză care echi-

valează eu o sancţiune. Apoi spune,eu o voce mai joasă) : Registrul eoglinda activităţii turbinelor. Dupăce ne străduim de atîta vreme, şiam reuşit, să n-avem nici o defec-

ţiune, eu un personal abia format,dumneata, într-o zi de... nestăpînire,rupi o foaie... ! Ce e asta ? Se puteaşterge parametrul respectiv şi scriedin nou, cotrect. Vorbead cu cineva,cu mine, dar nu aşa, să rupi !... Dece nu aveţi încă simţul ordinei... ofemeie, în specia l ? (Cu o gravitatede tăiere a capului.) Ştii cum nu-mesc eu gestul dumitale ?

PAULINA (stăpînindu-se) : Mă puteţisancţiona...

ROMULUS : Nu e vorba de sancţiune,tovarăşă Paulina. O sancţionaire adumitale e o pată pentru toţi cei-

lalţi. în această unitate nu e îngă-duit să avem pete. Nici una. Pentruasta mi s-au încredinţat răspunderile.Şi în parte am reuşit. Unde ai pusfoaia pe car e ai rupt -o ?

PAULINA : Am aruncat-o.

tine . E voie ? Cînd te-a i î nto rs azino ap te ? Si de ce n u m-ai scul at ?

ROM ULU S : Nu e ra ca zul să te scol.M-am întors la două şi douăzeci.

FILICA : Ai avut o pana ?ROMULUS : O şedinţă.

FILI CA : Ce ma i e pr in oras ?ROMU LUS : în gener al, bine.FILICA : Lume multă ? Animaţie ? Ai

fos t?ROMULU S : Da.FILI CA : Şi d e ce n u- mi spu i ?ROMULUS : O sa avem timp la masă.FILICA : Asta înseamnă că e negativ...

ROMULUS : Chiar dacă ar fi fost po-zitiv, tot nu era cazul să vii să dis-cutăm aici.

FI LICA : Ai vorbi t cu şeful secţiei ?(Romulus dă din cap.) Şi ce zice ?

ROMU LUS : N-are nici un loc liber  în Valea Runcului.

FILICA (resemnată) : O sa merg două-

zecl de km pînă în Galba.ROMUL US : N-a re nici la Galba.FILICA (deznădăjduită) : Nici un ul ?

Nu s-a t ran sfé rât ni men i ? (Romulus nu răspunde.) De ce n-ai vorbitcu vicepr esedin tele ?

ROMULUS : Am vorbi t.FIL ICA : Tre bu ia sa te d u d pî nă la

regiune !ROMULUS (calm) : Am fost. (Un mi-

nut tăcere.)FILICA (cu o disperare pe care in-

cearcă s-o acopere) : Vasăzică, rămînşi anul ăsta pe dinafară. Şi n-aunici un post în învăţămînt în toată

regiunea !ROMUL US : Ba da. în alte rai oan e.FIL ICA : Şi nu se poa te face vr eu n

schimb ?ROMULUS : N-a p ropu s nim en i să

schimbe.

Page 7: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 7/116

ROMUL US : îmi dan.FILICA : Nu-ţi dai. Sau poate îţi dai,

ma i şti u eu ? Ah, Doamn e, ş ant ie -ru l e ra pa rad is : tu l ucra i, eu lu-cra m, impr eju r se mişcau su te deoameni, veneau zeci de copii la

şcoală... o mie de camioane... De ces-a te rm in ât ?ROMUL US : Construeţiil e se ter min a

de obicei.FI LI CA : Bra vdaţă ! Şi aoum ne-am

aies eu matahala asta urîcioasă, eugemoaiele astea de o prăjină şi fărăo ferestruică prin care sa se uite

oamenii ! Cetatea asta pustie, de var,Escurialul asta... Bu am să mor dacămai rămîn un an aici.

ROMULUS : Să spe răm că nu.FI LICA : Că n-a m să m or ? Dacă ma

rogi frumos. (Brusc.) Te-a m prins :ai uitat să-mi aduci revistele demod ă.

ROMULUS : Le-am pu s î n dula p, îinraftul de sus.

FILICA (dezolată) : Spune-mii, tu nuuiţi nicioda tă nim ic ?

ROMULUS (serios, dar fără să apese) :Spre deosebire de tine, care uiţi casîntem în curtea hidrocentralei.

FILICA : Bine, plec... De fapt, venisempentru altceva. (Important.) Sa te  în tr eb : ce-ai vre a să mănî nci laprînz ?

ROMULUS : Felicia, te rog foarte mult!FILICA : De ce nu spui şi tu o data,

o singură da ta în vi aţ a t a : per i-şoare eu smîntînă sau — indiferent

ce — eu pui ? Ţi-e aş a de g reu ? Co-manzi toată uzina şi nu poţi co-ma nd a u n fel de mî nea re ?

ROMULUS : Mi-e totuma ce măn înc ,crede-mă.

FILICA : Te cred din nenorocire Dar

ROMULUS : Sd virei să f acem di nt r -oda ta u n copil de ş ap te an i ?

FILICA (rîzînd) : Vezi că poţi fi şidrăguţ ? Nu să-1 facem : să-1 adop-tăm. Şi atunci avem numarul legal,se deschide o şcoală aici si am şi euo ocupaţie ! (Vàzînd privirea criticà alui Romulus.) Eu fară ocupaţie numai pot trăi, înţelege-mă ! Adoptămunul din Galba. Dacă Dobrică ăstanu şi-ar fi dat copiid la oraş...

ROMULUS : Dacă. Dar, i-a da t.FILICA (după o logică personală) : Şi

din cauiza lui Dobrică să suferim

noi ? Pr ich indei i lu i Dobrdcă să steala oraş, să facă muzică, 'pdctură, săau dă , să în'veţe, — şi noi ?...

ROMULUS : Felicdo !FILI CA : Da r te asigur, dr ag ul meu,

că aş avea şi eu încă multe de învă-ţa t ! M-aş pe rfecţiona. Aş urma con-servatoiTul de canto, rn-aş sui pe sce

ne, aş simţi că mă cheltuiesc pentruceilalţi oameni ! Că înteresez pe ci-neva. Aici n-are nimeni nevoie demine.

ROMULUS : Cred că te înşeli.FILIC A : O spui mecanic , da r bi ne c-o

spui, totuşi ! (Mai vmbunată.) E în

régula, lasă că am să aleg eu felulde mîneare în locul tău. Şi cînd amsă mă fac cîntăreaţă mare, mareoh ia r — ch ia r asa, s ă nu te mi ri ! —o sa t e las nem înca t, sic ! (Serios.)Vasăzică, nu vrei să adoptăm uncopil ?

ROMULUS (eu o râbdaxe forţată) :

Presupun că-ţi dai seama că ceeace propui e nerealist.FILICA (ridicînd vocea) : Realist era

ca atunci, cînd m-ai gàsit pe şantderşi m-ai cerut de nevastă, sa te gîn-deşti că...

Page 8: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 8/116

niţel mai taxe, nu-ţi mai scoate pan-tofii ! Scoală-mă : mă bucur aşa de

• mult cînd vii !... (H face o bezea şi  pleacă, alergînd).

(Romulus rămîne gînditor, privind-o.  In timpul ăsta, in marginea curţii

apare un om eu un măgâruş. Pripo-neşte măgăruşul de un stîlp, îi puneinainte o mînâ de fin. Omul se nu-meşte Nicolae Vâtui şi spare cammoale.)

S c e n a 5

VÀTUI : Bună ziua, tovarăşe inginar..ROMULUS (eu acelaşi „bună ziua"égal, constant, stihial) : Bună ziua.Ce este, tovarăşe Vătui ?

VÀTUI : Toate sînt bune, tovairăşeinginer.

ROMULUS : De ce ai coborît ?VÀTUI : La o şedinţă, tovarăşe in

giner.ROMULUS : Şedinţâ ? Nu v-am con-vocat la nici o...

VÀTUI : A noastră, de organizaţie.ROMULUS (eu un gràunte de indul

gente) : Aha. Bine. (Ca să nu paraindiferent.) Cîţi mai sînteţi în or-

:

ganizaţie ?VÀTUI : Păi... tot trei. Că acum s-a întors şi Boţogan de la cursuxi.

ROMULUS : Parcă n-aţi mai ţinutde muilt...

VÀTUI : Cam de mult... E o lipsă anoastră.

ROMULUS : Şi barajul cui 1-ai lé

sât ?VÀTUI : Are cine să-1 păzească...ROMULUS : Păi, doar eşti singur !• Mai e cineva eu dumneata ? (Drept 

răspuns, Vătui il priveşte eu nişteochi clari care pot să însemne da.

ce spune e adevărat şi exact,  înfiorător de exact. De cînd tràiesceu el, nu-i gàsesc nici o deviere, edélicat ; nu 1-am văzut vreodatăieşindu-şi din pepeni eu oamenii.El nu dă eu capita ca tine, nici nurage. Şi uiite, poate de asta îmiplace cînd aud irăgetul tău, Costache. Tu ai un fel de a fi maispontan şi urechile as tea lunigi aietaie te fac caraghios şi simpatic.Omul meu a muncit toată viaţa,munceşte şi acum, e exemplar, şi,totuşi, nu e în stare niciodată să ne

facă să rîdem. La ce atita ştiinţăşi osteneală dacă nu putem rîdeun pic ? Spune şi tu. Dimineaţa laşase e în picioare, se bărbiereşte ouacelaşi gest, o data în jos, o dataperdaf. La prînz bea mereu ace-laşi pahar : jumătate vin, jumă-tate apă, nieiodată două. Asta-i

viaţă ? Nu ştiu cînd se bucurà,nu-mi spune. Nu ştiu precis cît cazface de persoana mea. într-un fel,tu preţuieşti mai mult prezenţamea şi, fără sa pari interesat, îmiiei zahărul şi-1 rozi eu plăcere. Şipe urmă tu suporţi orice conversa-ţie eu mine, ba chiar parcă îţi mad

lungeşti urechile, să poţi ascultamai atent, ceea ce e foarte cava-leresc din partea ta. Şi el ma piri-veşte, ba mă şi fotografiază, darmi-e teamă că vrea mai mult să-şivérifiée aparatul ! Costache, iubi-tule, sînt foarte singură ! El maţine de rău. Să nu mă amestec înfleacurile oamenilor. Dar în ce sămă amestec ? El vrea să avem dem-ndtate — ce parère ai ? Şi tu aidemnitate, dar uite că totuşi staide vorbă eu oamenii. Eşti un prie-ten scump Ascultă să-ţi spun ce

Page 9: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 9/116

rut Boţogan şi Paulina care o pri-vesc cu oarecare mirare. Filica trece

  pe lîngă ei, le spune un conventional) Ce mad faceţ i ? (Şi, fărăsă aştepte răspunsul, dispare.)

S c e n a 7

BOŢOGAN (comentînd ce a văzut) :Măgarul ăsta văd că-i hrănit cudulce şi adâpat cu sărat... Ciudatăfurajare zootehnică.

TOTEA (iese minjit pe haine şi pe  faţă) : N-aţi văzut pe tovarăşul an-

  jiner, c-am ajuns la separatori...BOŢOGAN : Apăi, chi ar la sépa rât îlcnemii, m ă Silvie ! Eu 1-aş c he ma laconectat... (Privindu-l.) Frumos eşticernit, n-am ce zice...

TOTEA : Dacă lucru...BOŢOGAN : Nu pe haine. Eu am vor-

bit că esti cernit suib ochi de lucirulce 1-ai lucrat aseară la cooperativă.(Totea reintră ciudos in clădire.)

PA UL IN A : A ajuns Vătui înainteanoastră.

BOŢOGAN (arătind măgarul) : Dacăa venit eu scuterul... (Inginerul iese

  pe altă usă a clădirii. Văzîndu-l, Paulina o va înainte şi intră. Boţoganmai rămîne o clipă.)

S c e n a 8

BOŢOGAN : Tovarăse Mălureanu, cîndmai putem vorbi despxe problemele

ce vi le-am spus al alt ăier i ? Acumaveţi timp ?ROMULUS (rezervat) : Te rog să ma

ierţi, tovarăşe Coman, de alaltaieriau fost multe problème ; nu ştiu lacare te referi

neata ştii tot aşa de bine că aici eo hidrocentrală nouă, care funcţio-nează de curînd şi unde atîta cît voifi eu, ma voi sili , cu ajutonul d-voa-stră, sa functioneze optirn şi să amcît mai puţ in fier vech i, — deloc ,

dac ă se poa te. As ta e st e ! Vrei saiei fierul din hidrocentrală ? Poftim!(Nervozitatea îl face să Iremure, dar tonul e stăpînit.)

BOŢ.OGAN : Mă t em că nu m-a ti în -ţeles.

ROMULUS (exaspérât) : Poate ca nu  înţeleg profunzirnea dumitale. Darn-as crede. (Se depârteazâ. Boţoganintră în clădire. Inginerul se apropiede màgarul priponit.)

S c e n a 9

ROMULUS : Da, Costache, urechiatule.oamenii ăştia au izbutit astăzi pen-tru prima data să ma scoată din fire.E un succès, nu ? Vrea să colectezefier, neastîmpăratul asta, de cînd avenit. Totul merge pe roate, el vreafier vechi — numai aşa, de parada.

Cealaltâ, pune mîna şi rupe din ire-gistru, ca o sâlbatică, tu cred că n-aifi făcut una ca asta. (îl mîngîie.) Eadevârat că tràim la capătul lu-mii, la 17 km de primul sat, şi càfiecare din ei vine de la oi... alfcfelsînt harnici, învaţă repede, dar ceau pe di nă un tr u ? Viaţă int eri oar ăn-am cum să le fabric eu. Uite undeo tin pe ne va st ă- me a ; nu pot sa-iofer alte condiţii sociale. Am rugat-o*nu te amesteca cu nimeni. îi daâunuia atenţie mai multă, sar ceilalţii ăţ i i l V il V i

Page 10: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 10/116

ferm încxedinţat, dar care nu se poateexplica ? Dacă i 1-ai spune tu, arfi perfect. De la mine, ar putea sapara o măgărie.

MÀRIUCA (deschizînd pe neaşteptateo ferestruică de sus) : Tovarăşe in-

giner, centrala anuntă că vine ci-neva la d-voastră, o rudă.ROMULUS (nemulţumit că a fost con-

turbat) : Ru-dă ?MÀRIUCA : Tovarăşul Mălureanu Re

mus, sportiv. A spus că e văr cud-voastră. A trecut acum pe la

Runcu 1.ROMULUS (eu ton égal, alb) : Mulţu-mesc. Anunţ-o, te rog, şi pe soţiamea, acasă. (Măriuca dispare. Romulus se îrvtoarce spre Costache. Cuton familiar.) Vărul meu. Am crescutla ei în familie, m-au ţinut părinţiilui. Ne cam ciondăneam. Costache,

vreau să fiu sincer cu mine pină lauirmă. — nu-roi iese din cap Boţogan.Uite : în locul ăsta, unde sînt şef peste toţi, şi trebuie să mă port caatare toată ziua, singurul meu dirum,civil, e tocmai la cooperativă. Ceparère ai despre tovarăşa Victoriţa ?Fură ? Poate — dar, ce să-i fac ?Sînt inginer, nu paznic. Mă vezi pemine umblînd cu denunţuri ? Do-brică e cam apucător la el, dar lamine e de încredere ; dacă lovesc

  în familia lui, îmi fac duşmani cincaoameni la Runcu, fără să-mi facnici un prieten. O să spună că osap pe Victordţa, ca s-o pun pe ne-vastă-mea la cooperativă.

MÀRIUCA (apare la geam) : Masinacu tovarăşul Mălureanu a trecut pela Runcu 2 (Dispare.)

ROMULUS (confidential) : Costache,

T A B L O U L 2

  Acelaşi decor. Peste un ceas.  Remus Mălureanu e îmbrăcat fan-

tezist, dar nu lipsit de gust, în contrast cu corectitudinea puţin monotonăa lui Romulus. Are 32 de ani faţăde

cei 34 ai acestuia, o faţâţ deschisă şibronzată, un aer dezmvolt.

S c e n a 1

ROMULUS : Barajul realizează o cotămaxima a lacului de 829 m. Printr-ogalerie de aducţiune lungă de2 km 700 şi cu un diametru de1,90 m apa ajunge la un castel deechilibru de unde, printr-o conductăfarţată, cade cu circa 300 de at-mosfere în paleţii celor trei turbine Pelton...

REMUS : Bravo. Frurnos din partea ei.

ROMULUS : ...fiecare de cîte 6 mai kW.REMUS : în régula. Şi bulboaca aiade colo, ce e ?

ROMULUS : Lacul de linistire, carefrînează forţa rnotrică a apei.

REMUS : Perfect. Cînd e zăpuşeală neputem linişti şi noi în el, nu ? Cîtare în lăţime ?

ROMULUS (surprins) : Lacul ? Nu ştiuexact... Poate să aibă 6 m. El n-areo funcţie energetică propriu-zisă. Dece întrebi ?

REMUS : Dacă avea 5,20, era bine,  îl puteam sări. Sau chiar 5,40, înzile fericite. (Scuzîndu-se) Eu, defapt, sar la înălţime, da' asa, pentru

antrenament... Apa e rece ?ROMULUS : Aproape. Iese cu énergiecinetica.

REMUS : Cum, n-ai facut baie pînăacum ? A, şi e şi mică... Pîrîu aveţi?Că lacul nu e bun decît de pi-

Page 11: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 11/116

(Romulus ia măgarul şi-l duce maiîncolo, afară din scenă. Poate a ţ i-nut să-l menajeze.) Domnule, ştiică-mi place la voi ? Mai sînt şi pie-trele astea mard şi cu calcanul alb,pui un şezlong aici şi poţi face curăde soare ca pe Riviera, că tot nutrece nici dracu'. Ce par ère ai ?

ROMULUS (privindu-l ca pe un ne-serios) : Mai trece cîte cineva.

REMU S : La o su tă de ami. Atunc i,şti i u nde ? Uite oolo sus pe a co-periş, la doamne-doamne, că 1-aţicroit neted ca un plat-fuss. Tu de

ce nu facd nudi sm , şefule ? Ca nuprea eşti bronzât. Aveţi şi voi ocen tra lă de ma re pu te re : soarele !De ce nu profiţi de ea, dacă tot staiaici ? Iţi pui o pătură sus, dai eunit ică Nivea... Cum nat ă-n iea face ?

ROMULUS : Nu prea. P e dincoace seintră la camera de comandă, cu se-

miau toma tiz are. Vrei sa mai vezi ?REMUS : Mai lasă şi pe mîine. (Reve-nind la ideea lui.) Nu, zău, aveţiniş te condiţii ter ibi le : soare, apă ,ozon... Eu m-am vîjîit numai puţinpe-aici, să vă cercetez, dar dacă aşsta, ar fi un rost de camping, prima ! Apropo, de cînd nu ne-am maivăzut ? Sînt vreo cinci anişori ?

ROMULUS : Şapte.REMUS : Ti-ai terminât şcoule şi te-ai

vîrît aici ca şoarecele. Nevasta deun de ţi-a i luat -o ? E simp atic ă.

ROMULUS : De aici.REMUS : Era în inven ta rul uzinei ?

Sau pr in mij loac e locale ?ROMULUS : Era înv ătă toa re pe şan-

tàeir. cînd s-a cons trui t baraj ul .REMUS : Ce ba ra j ?ROMULUS (repetînd cu rabdare) : Ba

Si zi, ai luat-o de pe şantier. Şisînteţi mulţu miţi ?

ROMULUS : Da, sîn tem mul ţum iţ i.REMUS : Altfeil, arăţ i bdne. Te-a i ma i

  îng răş at ni ţel . Leafa ? îţi d ă sp orde izolare ?

ROMULUS (răspunzînd în silă şi oare-cum jenat de a fi examinât în acest chip.) : Da.

REMUS : Cre d şi eu, în tr e toate n ea -murile astea. Mai e vreun intelec-tual ? (Romulus neagă.) Şi ce dracu'faceţi toa tă ziua ?

ROMULUS : Muncim.

REMUS : Ce muncà ? Apa curge, aléase-nvîrt...ROMULUS (jignit de această super-

  ficialitate) : Trebuiesc întreţinute.REMUS : Si tu cu toată şcoala ta , a i

aju ns să păzeşt i niş te mori şti ? Deaia învă ţai ca tur bat ul ? Să stai :ndesertul Gobi-si sa te uiţi cum ţîrîieapa ? înţeleg să construieşti ceva, săplămădeşti, ma rog, o fabrică. Saumăcar savant.

ROMULUS : „Moriştile" tr ebu ie săfuncţioneze ani de zile fără nied ooprire, cu randamentul cel mai mareşi cu preţul de cost cel mai scăzut.

REMUS : Ei, şi a le tal e, cu m stau ?ROMULUS (eu o mindrie discrete) :N-au avut nici o defecţiune de un-sprezeee luni.

REMUS : Ai mî nă bună . E un rec or dunspre zeee luni ?

ROMULUS : Cam este . Si am real izatcel mai scăzut prêt de cost pe ra-

mură.REMUS : Păi dac ă-i ap a grat is. Iţirealdzează ploaia preţul de cost. (Va-  zînd că Romulus s-a închis, glume- şte.) N-am vrut sa spun că-i apă deploaie. Ai .realizat, b ra vo ! O sa în -

Page 12: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 12/116

oamen i ? Păi n -aveţ i nici d e douaechip e de volei. Tu joc i ?

ROMULU S : Nu joe.REMUS : Or fi juc înd ăda d in lă un tr u.ROMULUS: Nici ei.REMUS : Păi, atunc i, unde- i acti vi-

t a t e a ?ROMULUS (cu neplacere) : N-am preaavut activitate...

REMUS : Sp une aşa. Mă speri asem.Cît p-aci, să-mi închipui că e se-rios.

ROMULUS (comprimât) : Uite ce este:oamenii sînt ocupaţi în producţie,

au învăţămîmt tehnic, protecţia mun-cii, fac ce pot, au gospodării... vite...REMUS : E clair. FamiLişti ? Tovara şa

din lău ntr u ce hra m poart ă ?ROMUL US : Un fel d e văd uvă , du pa

cum se spune.REMUS : Mai veselă ? (Romulus ridicâ

din umeri.) Păi tu nu-i ştii pe toţipîn ă în ma ru nt ai e ? Şi ălăia ltul ?Părea cam năuc...

ROMULUS : E baraji st sus. Stă sing ur  în munte.

REMUS ^ Cum singu r ?ROMULU S : Singur. F ăr ă înlocuitor.REMUS : Da' ce-i veni ? N-a ş sta , sa

mă plăteşti în galbeni. Păi de aias-a smucit.ROMULUS (calm) : E un barajist bun.

Un om de treabă. (Cu un ghimpecare il roade.) Àlâlaltul e cam ză-natec.

REMU S : Àla înd esatu l ? Ce ţi-a fa-cut ?

ROMULUS : Mie ? Nimic ! (In trea-cât.) Mi se pare c-a avut şi o contr av en e e. Aud că s-ar c am ce rtape acasă. In fine, nu mă intere-sează.

stalat !... (E plăcut surprinsă deschimbarea aspectului locului.) Vă

: deranjez ?REMUS (în timp ce Romulus ar vrea

  parcă să se ridice) :Da' de un de !(Se repede şi aduce dite cîteva o-biecte de uz tehnic din care un scenarist de gust ar putea improvizaun mobilier modern de grădină. Lo-cul capita acum oarecare intimitate.)Tot îi spuneam că trebuie puţină cu-loare : iat ă ai venit dum nea ta . Prego ,

1 Signorina ! Imi d aţ i voie, de ce p ur -taţi banii la d-voa stră ? (Printr-o

mişcare de scamator, îi scoate nişteboni din ureche.) Ştiu ce ne faci lapr înz : un sufleu de conopidă. Deun de ştiu ? După oui ă sta (îi scoatedin sîn un ou, Filica se amuzâ.) Ah !(Se face că-l scapă, Filica ţipâ, ouinu se sparge.) Ai vrut să ne trisezi,era de la ciorap. La ce-1 mai între-

buintezi cînd ai relonul ăsta ultra-fin ? (Pune degetul pe piciorul golal Filichii, care chicoteşte.) Aşa,

. să-mi mai spui „domnul Mălureanu"altădată ! (Scoate şi un packet decărţi.) După masă îţi fac o pasdenţăca să văd de cine eşti indrăgostita,că pe văru-meu cred că 1-ai lămurit.

FILICA (rîzînd) : Nu cumva vrei sămă cucereşti dumneata ?

REMUS : Să te cuceresc ? Da r te -amşi cuceri t. Nu-i asa ? (Are un ris  franc, simpatic.)

ROMUL US : Vorb eam des pre Suedia.

REMUS : Da, domnul e, n um ai blon-dine, una mai bine făcută ca alta.Şi le plac romînii la nebunie, nutoţi, bdneînţeles. Mă uitam de pe sta-dion, zece mii de priviri de fete,zece mii de perechi de p icioare —l ! H i l Cî d t l

Page 13: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 13/116

biliteze. Am fost campion la înăl-ţime, tovarăşi, şi am să mai fiu.(Cu falsă modestie.) Campion al ţăirii,recordman balcajnic la Atena şialte marafeturi. Pentru care mă ţi-neai de rău, amigo, cînd nu veneamla meditaţia de matematică. Şi măspuneai lui babacu' care umbla samă chelfănească, noroc că eram bunşi la viteză. Mă Romică, mi-amadus aminte într-o zi pe la Viena...

FI LICA : Ce făceai la Viena ?REMUS : Cum, ce făceam ? S ăr ea m !FI LIC A : Şi femeile din Vien a cum

erau îmbră cate ?REMUS : Grozav. într-o seară, n-aveamce face, hai la opera, se cînta dră-cia aia a lui Verdi, zi-i pe nume,tara, tro...

FILICA : Trubadurul ?REMUS : Perfect. Costume, şicuri, bàr-

baţii toţi puşi la haină neagră cu

  jiletcă. Stăteam eu nişte babete înlojă, se uita uina la mine prin lorgnon, zice : , ,Enjenieur" ? Zic : Dim-potrivă, şampion. Mă-lu-reanu. Ru-mener. Ah, ja , ich ve rs te he — în-ţeleg — şi-i pică lorgnonu l. — Remi,zic, eşti răzbunat de toată persecuţiafamilială şi de toatâ matematica.

ROMULUS (eu un sentiment penibil) :Eu mai am puţină treabă.

REM US : Sa n -o ia conduc ta la valedacă nu s ta i cu ochii pe ea !

FILICA (cu o mica imputare) : Sa nucrezi că e chiar aşa de uşor aici.Ba uneori e şi primejdios. (Lui Ro

mulus.) I-ai povestit cînd te-ai în-tîl nit cu ur su l ?...ROMULUS : Nu i-am povestit.REMUS : Trebui a să te cronometreze

atunci la suta de metri.FILIC A : Era un urs mare , roşcat,

FILIC A : Şi noi, cînd îşi ia Romul usconcediu, vrem să mergem înUniune.

REMUS : Am fost de tirai or i, mi -a mluat şi un magnetofon. Pînă la Uralicunosc Europa ca pe buzunarul rneu.

FILICA (cu o anumitâ exasperate pecare ar vrea s-o tăinuiascâ) : Mă gîn-desc că plecăm în Uniune şi ne în-toarcem tot aici, la Runcu 3.

REMUS : Da' el de ce nu vorbeste să-1mu te und eva în cen tr ală ? Doar cu-noaşte at îta lu me !

FILI CA : Cuno aşt e şi nu pre a. Gîn de-

şte-te că a stat miai mult pe valeaasta. Şi nici nu-i trece prin cap săpiece deocamdată. Spune că toate la

: ti mpul lor. Nu-1 şti i ? E foairte melodic.

REMUS (rîzind) : S-a văzut, după cîtde metodic s-a închis aici.

FILICA (cu o mică răutate de admi-

raţie şi invidie) : El nu saire ca dum-neata.REMUS : Nici nu poat e. Cu pici oare le

te naş ti , şi pe u rmă la s til luorezitoată viaţa. Dar şi cînd iei o detentâşi eşti pentru o secundă mai sus decît oricare, ràmîne lumea zăpăoită.Ei, ce ştii d um ne at a ? Ai fost lavreo „dnternaţionailă" ? (Filica nea-gà.) Da r la vreo „repubHcană " ? (Filica neagă.) E colosal, dar la cine-matograf ai fost ? (Rîd amîndoi.)Apropo, am un aparat de filmâtacasă, 1-am adus de la Stockholm.Dacâ ştiam că eşti aşa filmica, ve

neam cu el, te făceam nemuritoare,te popularizam la Bucureşti în teh-nicolor. Eu făceam sonorul (Piţi-găindu-se.) — Da, tovarăşe isoţ...masa e gata... Bucate bune am gătitpentru soţul rneu iubit. El (eu voce

ă) Cî d j l t ţi

Page 14: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 14/116

nea. Mergeau oriunde, la capătullumii, fără farafastîcuri, îţi zîmbeau,gâta ! Problème, fleacuri... Şi aveaide toa te, apa sa i pe buton , pa c ! Numai ştiad ce sa faci eu ele. Vara,veneau de se îmbăiau goale, o poe-zie. Ia r voi aicea : hî ţa la rîş niţ ă,hîţ a ac asă ! Şi eu şa pte mii de ti -càieli, mai ceremoniosi ca dihania decolo, unicopitată. (Arată măgarul.)

FILICA (astupîndu-i gura eu mina) :Nu vorbi aşa, t e rog, d e Costache !

REMUS : Il mai ch ea mă şi Costache,pe nesimţitor.

FILICA (aproape să plîngă) : Nu-i spu-n e asa ! Costac he e prie ten ul meu,singurul !

REMUS : Nu e rec oma nda bil sa aiprieteni măgari. Şi, mă rog, de cen-a i alţi i ?

FILICA (eu lacrimi de disperare înochi) : Nu am !

REMUS : Ei ha ide, nu te necăj i !...Zău că e frumos aici... Minunat, Fi-lico. Dacă as avea şapte vieţi, cumzice poetul, aş sta şi jeu una peValea Runcului. Că mi-as scoate pîr-leala în celelalte. Ba eu am fost prudent şi mi-am scos-o dinainte, aşacă îmi dă mîna să stau eu voi acum.Hai să juc ăm fripta , vr ei ? Dar cinemai plînge, plăteşte. Dă tu.

FILICA (în joc, căutînd să prindă) :Dacă ramîi nemmeat astăzi, nu-ţisfcrică. (îl loveşte.) Pentru un sportiv,eşti cam plinuţ. (Loveşte.) Ori eştiplin d e p rop ria p ers oan ă ?

REMUS : Văd că nu te porţ i cu mă-nuşi.FILICA (urmînd) : Mie nu mi-a adus

nimeni mănuşi din Suedia.REMUS : Au ! Să fi şt iu t că exi şt i, şi

câ eşti aşa de drăguţă, îţi aduceami

un moment mai lung. O priveşte cuo anumită tandreţe.) Ce noroc aică- mi eşti veri şoa ră !

(Pe ultima replica a apărut Bcţogan,urmat de Paulina şi Vătui. Boţogan esingurul care a prins replica. Se apro-

  pie cu bunăvoinţă.)

S c e n a 4

BOŢOGAN : E verişorul dumitale ?FILICA : Al soţului meu. (Boţogan îşi

comprima un mie : „Aha" !) Tova-răşul Coman Boţogan, tovarăşul Re

mus Mălureanu, cunoscut campionsportiv.BOŢOGAN (eu căldură) : Bine sţi ve-

nit între noi. Dînsa e Paulina Or-zaru, campioană la bobinajul gene-ratorului şi alte bobine, iar dSnsul,tova răşu l Nicolae Vătui, ca mp on ladesfundat grătarul prizei de aduc-ţiune. (N-a glumit decît pe jumătate.)St at i mul t pe la noi ?

REMUS : Două-trei zile, cit m- or ţi nebalamalele.

BOŢ OGA N : Aha, sîn t ne un se ? Avc maici uleiuri pentru tot felul ds scîr-ţîieli. Unde- i Totea ? St3 ţi aici cu

noi şi ne mai daţi o mînă de ajutor!REMUS (zîmbind) : La cercul sportiv ?BOŢOGAN : Care nu exista ? Şi la el.

Dar mai sînt şi altele...REMUS (zîmbind mereu) : Şi în can-

tona ment la P oiana, cine m erg e ?Dumneata ?

BOŢOG AN : Can ton am ent ca în valea noastră, n-ai dumneata în aitloc. Uite-ne, toţi sîntem cantonaţiaid pentru o probă mai ceva ca adumitale. (A glumit, dar pe jumà-tate.) Te primim cu toată plăceres.

Page 15: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 15/116

Tanuka. Nici nu ştiu cum am atacat.Z v k 2,02 ! Pupâ tu ri , muzici, etcete ra.L-a scos de pe ea şi mi l-a dat.

TOTEA : La înălţime ? Dumneavoastrăsîn teţ i Rem us Măluireanu ?

REMUS : înt ocmai. Cu cine am cin-

stea ?TOTEA (intimidât) : îmi pare bine.BOTOGAN (informîndu-se) : Ce e, mon

dial ?REMUS (zîmbind indulgent) : Nici

chiar aşa să n-o luăm.TOTEA (privind insigna din pieptul

lui Remus) : Aşa sînt insignele dacampion ? (Citeşte) „Yachting Club".

REMUS (îi corectează pronunţia) : Io-ting Club. Mi-a dat-o urn englez laBerlin.

BOTOGAN : Şi de ce o parti ?REMUS : Fiindcă se ascirtează cu ochil

mei.VÀT UI : Englezul ave a ochi albaşt ri.REMUS : Exact. De unde ştii ?VÀTUI : I-am văzut, cînd v-a dat-o.REMUS (surprins) : Nu vorbi !VĂTUI (explică eu un zîmbet) : Dacă

v-a dat-o, înseamnă că nu se asor-ta u eu ai lui şi a ar unca t-o. Aşa-i ?

REMUS (luînd-o in glumà) : la spune,tovarăşe Vătui, cum fcrăieşti dum-neata singur sus în dricul muntelui?Ca sfinţii şi schivnici i ?(A apărut şi Romulus. Oamenii îi fac

loc.)VÀTUI : Pâi, nu prea sînt singur, to-

vărăşele.REMUS : Păi, ce-mi spune inginerul ?

Mi-am închipuit eu că ai mai scăpat

ROMULUS (iritat) : Fără convocareamea ?

BOTOGAN : Av em o organi zat ie departid, care trebuie să trăiască. (Romulus se stăpîneşte.)

VÀTUI (liniştit) : Două ore stă şiCiuin-ibei-sun, vi^l garaintez. (Lui Remus.) Aşa că uneori mă iau învcirbă cu el. Oiun-bei-sun, îi zdceu, care e situaţia cu apele labaraj ? Orescură ceva de ieri, neica ?— Au orescut , Nicolae, pat ru de -gete. — Da, zgai ba aia de buş teanvăz că-ţi toci grătairul. As pune eumîma să ţi-*l dreg. . Uite aşa vo rb im .

REMUS (derutat) : Păi ce, ai aparatde emisie-recepţie ?

VÀTUI : Aparatul prin care te-am vă-zut şi pe durnineata. Pe urmă el spu

ne — zice : Nicolae, n- o fi o ra săprînzdm ? — Da, zic eu ma i înce t,numai că şmecherul ăsta de gestio-nar de la IF, iar a întins-o la valeşi m-a lăsat fără alimente. Dar astanu i-o transmit. De ce să-1 necăjesc ?Nu-i spun nid tovarăşului anginer,

că-i alt departament.REMUS : Da' cu Costache nu vorbeşti ?VÀT UI : Nu vorbesc . Vor bes c eu oa

menii. N-am ajuns încă nicd să măsui la om în spinare, nici sa mă în-ţeleg cu măgarii.

BOTOGAN : Azi -mî ine îşi lasă pie lea

pe-aici. (Filica U priveşte duşmănos  pe Boţogan. Acesta, văzînd că Vă-tui işi ia o nuia :) Ce, ţi-ai luat şischiimbătorul de vit eze ?

FILICA (se dă pe lîngă Vătui şi îi

ROM ULU S B i ? D i i

Page 16: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 16/116

ROM ULU S : Baie ? Dar voi n-a veţ ifiecare baie în a pa rt am en t ? De C3vă t re bu ie o bai e la 20 km ?

BOTOGAN : Nu ne t re bui e nouă. Letrebuie lor. (Romulus tace.) Pe urmă,am examinât în şedintă dacă existafier vechi.

ROMULUS (atins) : Da. Şi ?BOTOGAN (calm) : Exista eclise şi bu-

loane răzleţe pe traversele fosteilinii de coasta a decovilului, carepot fi scoase ; ex is ta în fun daţiaconst rucţi ilor de l a fostul şan tie r ;mai e utilaj màrunt care a rămas

părăsit ; mai exista în gospodarii, pela oameni — şi dumneavoastră aveţiacas ă. E bun d e tri mis la Reşi ţa.

ROMULUS (foarte apăsat, fierbind) :Tovarăşe Boţogan, la mine acasă...

A C T

T A B L O U L 3

Peste vreo zece zile. Acelaşi decor,  poate puţin mai îngrijit în partea cuscaunele improvizate. Nu e exclus să  fi apărut şi o plantă sou alt dichis,

care să dea colţului respectiv un în-ceput de càldurâ. Nu trebuie exagérât însà : e în interesul gradaţiei.

Prin curte trece acum Poulina. De-odată n cade la picioare o pălărie sombrero, în pălărie e înfipt un cuţit, iar de cuţit sînt legate nişte flori. Ridi-

cînd ochii, îl vede pe acoperiş pe Remus în costum de plajâ, plin de ve-selie.

S c e n a 1

te rog foarte mult sa înţelegi că nudau voie nimănui...

BOŢOGAN (caïd de tot) : De ce sărămînă nefolosit şi să nu se facădin el al te tu rb in e ? Gîndeş te-t e !

ROMULUS (exaspérât) : Am impresia,tovarăşe Boţogan, că am vorbit euun om care e lipsit de cel mai elemental'...

BOTOGAN (întrerupîndu-l, ferm) : Nuştiu cu cine ai vorbit, tovarăse Mă-lureanu, dar acum discuţi aceastăproblème elementară cu organizaţiade partid de la Runcu 3 şi cu noul

ei secretar. (li întinde mîna. Romulus stă un moment în cumpănă şii-o întinde şi el.)

C O R T I N A

U L I IPAULINA (examinind  palària) : Nu

mai e bună nici de făcut mâ mà -ligă.

REMUS : Zi. fetrul meu ber line z eceaun la du mn ea ta ? Ori vorbe ai de

ini ma d urnital e ? îm i par e ră u can-am avut şi un lasso, sa te tragsus pe acoperiş şi să-ţi arăt Medi-terana. Sau măcar, lacul de acumu-lare de la Coada Tapului, care nealimentează energia. (Luînd-o pePaulina de brat.) Had să stăm puţinpe bancă, vrei ? Să avem o di scu ţie .

PAULINA : Mă întorc. (Dispare.)REMUS : Tinere, cunoaş te-ţi ţar a. Nu

ţi- a a pus ste aua încă... !

(Apare Filica, vizibil agitată.)

S 3 d i l l f b

Page 17: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 17/116

S c e n a  3

PAULINA (foarte realistă) : Despre cee vo rba?

REMUS : Uite ca re e o rd in ea de zi :Intîi voiam să aflu cîte degete aila mînă.

PAULINA (după ce-l priveşte lung,îi întinde mîna) : Poftim, numără-le.

REMUS (dînd niţel înapoi) : Nu le ştiipe dinafară ? Ai degete foarte inte-res ant e, cuţu să fie cin e mi nte.Lungii, frumoase, îngrijite.

PAULINA (liniştită) : Ştiu. Altceva ?

REMUS : De u nd e ş tii ? Ţi le-a maimîngîiat cineva ?PA UL IN A : Le îngrijesc singuiră.REMUS (luîndu-i inelarul) : Spune-mi,

te rog, ai avut cîndva vreo greu-tate la degetul às ta ? Ceva de au rsau de dub leu ?

PA ULI NA : Nu, n-am avu t.

REMU S : Te costa pr ea mu lt auru l ?PAULINA : Da.REMUS : Şi dubleud ?PAULINA : îmi plac lucruxile adevă-

rate.REMUS (arătind un inel pe degetul

lui) : Ştii ce piatră e asta ?PAULINA : Da, cnix. (Surprindere la

 Remus.) Cunosc pietrele. Am strînsetot felul de roci. De la andezit labazalt şi micaşisturi.

REMUS : Zestrea dum ita le ? Şi inimadin ce rocă e făcută ?

PAULINA : Ce voiai să-mi spui ? Sîntocupată.

REMUS : De cine ? (îi întoarce palma.)Voiam să-ţi ghicesc. Palma dumitalee foarte agitată. Un six de linii carese taie, duc spre muntele Venerei.Spre acest munte au avut norccuil săcălă torea scă destui bă rba ţi — nu în-

gura dumitale. (Pleacă fără grabă.)REMUS (comentind) : Minus douăzeci

de pun cte ! (Scoate un coniac şitrage o inghiţitură. Apare Boţogan.)

S c e n a 4

BOTOGAN : Ce faci, tovarăşe sportiv ?Odihn esti du pa somn ? (Se aşazălîngă el. Dialog rapid.)

REMUS : Acu mul ez. Bag la c ap. Ştdicîte ouă se pot mînea pe stomaculgol ? Unu, că la celelalte eşti instruit.

BOT OGA N : Poţi şi mai m ult e, cîn d

  îţi dă papară. Eşti cam plouat lafaţă.REMUS (ciudos) : Păi, cică de aia ai

cap, să nu te plouă direct în gît.BOTOGAN : Şi gît sa tr ag i p e el, să

nu ţi se uşt e mi ntea ?REMUS : Da' ce, du pă an at om ia du

mital e, min te a e jos în stom ac ?

BOTOGAN : Pă i. dacă a r fi und e oştiu eu, n-ai face glume fără cap.(Bătindu-l cordial pe umăr.) Vezică-ţi pl ac e la noi ? Ai zece zile,din care două de muncă voluntară...

REM US : Treb ui e să mă di str ez şi eucu ceva, nu ?

BOTOGAN : ...într-un loc cum nu sînt

multe pe pămînt.REMUS : $tii ce, nea Coman e, vor bim

  în tr e bărba ţi : nu -mi m ai vi nd e mi eiordane de-astea, câ eu tot m-améclipsât în trei zile. Aveţi o hidro-centrală frumoasă, curăţică, s-o pur-taţ i sănătoşi ! Da' suferă co mp ar aţ ie

eu ce am văzut eu în Urali sau ma-ca r şi în Suedia ? Şi gau ra a st a desac, prin care trece o muscă la douasăp tămî ni, o numeş ti loc pe nt ru oa-meni ? Hai ca nu mai sînt copi l. Pevăru-<meu 1-aim lăsat sa expl ice, e din

ROMULUS C ă f ă ? TOTEA N ti i i d t

Page 18: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 18/116

ROMULUS : Ce să ne facă ?DOBRICÀ : E bun acolo, lăsaţi. Să

fie ! Dar nu de asta. Mi-am procurâtnişte căpriori de acoperiş de la sil-vic, i-aş repezi niîine în sat, cîndmerge niaşina după alimente... Ştiţică a venit peste ? I-am spus soţieisa v-aleagă unul mai mare, cred că1-a şi dus lui doamna. (Atenţie, sănu se şarjeze.)

ROMULUS (încruntîndu-se) : Nu tire-buia. (Ridică ochii, îl descoperà pe  Boţogan aşezat pe bancă. Ii spune  furios şi de înfăţişarea noua a curţii,

dar furios şi pentru că a fost  vàzut de el.) Aţi deschis şi clubul ? (Şiintrâ in clàdire.)

S c e n a 6

BOTOGAN (lui Dobrică) : Poftim, to-

varăşe Aurică, ia loc, esti cel dintîi.Si zi, cum stai eu casa care o faciin Galba ?

DOBRICÀ : Ar merge, dar am greu-tăţi eu transporturile...

BOŢOGAN : Da' cei treisprezeee fraţi,nu te ajută ? Si cei opt cumnaţi ?Ori e brînza pe bani ?

DOBRICÀ (fais): Mi-ajută, cum sănu-mi ajute ?

BOŢOGAN : E frusmoasa Galba. Dupace o să aibă şi parcuil ăla din faţasfatului... Iţi place parcul ?

DOBRICÀ : Sigur că-mi place...BOTOGAN : Apod, dacă-ţi place, de cenu vii să dai o lopată acolo, aşade forma ?

DOBRICÀ : Miercuri fui în tură şi pe

TOTEA : Nu ştiu nimic de asta.BOŢOGAN : Ba zice c-ar fi fost neam,

veri de-al doilea ord şogori. Aşa căai datorinta sà-i 'nailţi satul lui şisă-ţi laşi banii la cooperativă, lanevastă-sa, să-şi poată şi el găta

casa mai iute.(Totea nu pricepe încă

bine, dar începe să se amuze.) Noisîntem neamurile lui celé bune, cade la fraţi nu ia nici gaura covri-gului ori şeaua cocosului. Aşa-i Au-rică ? Da' eu ingiinerul ce irudă esti,că văd că faci iaz de peste de latine la el ?

DOBRICÀ : îl anunţai, să ştie omul.BOŢOGAN : De ce îi îndeşi, ma, peş-tele, eu oase mari ? N-ai băgat deseamă că se îneacă bietul ? Omu idélicat, te-ar refuza şi nu vrea ; m ibine înghite osul decît să-1 scuipe— asa e el.

DOBRICÀ : îţi pare rău că nu-ţi a-duc tie.

BOŢOGAN : Sigur că-mi pare. Ca nu-snici rînzele noastre mai dubite. Şidacă se dveşte pe lume ceva, păs-trugă sau balenă, avem toţi drept la

ea ! Că nu-mpărţeşti pomana luimoşu-tău din Galba, ci bunul po-porului. Nevastă-ta atîta-i acolo : oconductă de adueţiune, înţelegi : Nu-inici Morgănoaia, nici Rotşildoaia,nici ruleta de la Monte Carlo, şol-ddită să iasă tot un număr (Totea

ride.) Aşa-i mă, ce te rîzi ? Iară peSilviu, dacă-1 tot imbii la beutură,dă-i să bea zamă de struguri, nuzamă de clopot şi oparitoare de maţe.Şi-i pune înainte o măsăriţă curată,că-i muncdtor şi stăpîn i se cuvine !

S 8 l ă Ii bă i d d

Page 19: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 19/116

S c e n a 8

PAULINA : A plecat la sectoral 2, lacurs.

BOTOGAN : Niciodata nu poţi adunacinci oameni aici. Pe Gombos nu1-am chemat eu. (Măriueăi) Dar tu,

de ce ad venit, Măriucă ?MÀRIUCA : Aşa. Văd că-i şedin ţădeschisă.

BOŢOGAN : Deschisă, zău, îi pr imaşedinţă îin aer liber a colectivuluide la Runcu. Avem de rezolvat oproblemă impor tantă pen tru viaţanoastră. Şi pentru viaţa uzinei. E

vorba despre...DOBRICÀ : Transportul eu microbusul.TOTEA : Examenul de inaiştr i.BOŢOGAN : Ba despre vaci . (Stu-

  poare. Măriucăi, care a dot să piece)Poţi rămîne, că-s şi alte problème,de vîrsta ta.

DOBRICÀ : Ce legătură au vactile eu

producţia de énergie ?BOTOGAN : Toate au legătură. Baba,

dacă n-ar îndopa raţele, ar veni maidevreme la ldturghie. M-ai priceput,tovarăşe Dobrică ?

PAULINA : Interdependen ţă, aşa secheamă.

BOŢOGAN : Hai sa numărăm. Paulinaare o vacă, Niţulescu alta, Gomboşalta, Dobrică are, eu am şi Totea ecu o viţea. Fiecare stă cu vacuţalui şi o paste, aşa-i ? Acuma, dacăle-am da împreună, credeţi că s-arsupăra vacile ? Poate pe a lui Totea,că e domnişoară. Dar stăpîmi ?

TOTEA (nemulţumit) : De-asta ne-amlăsat fruştucul. să facem societate lavaci ? Dă-le-n focul lor ! Al te problème n-avem ? Cresc ele şi aşa...

BOTOGAN (sever) : îi vorba de creş-terea noastră, mă ! A ta

lucră. Ii mare bătaie de dumnezeusa ştii că nu mai folosesti la nimic— odată.

PAULINA : Chiar de-aia zic.BOTOGAN : Da' dacă-1 pui l a vacile

altora, din ce a fost, îl faci văcar.

Pe mine ma poţi pune să păzesc vacile, că rămîn tot maistru, nu-mi ieinimic. Dar lui îi iei simţul lui despre el, că a fost cineva. Şi îl ieişi pe al bătrînei, pentru doua sute.Bătrîna se uită şi aoum la el ca laun bărbat. Lui trebuie să-i găsimiute o treabă de bărbat, să nu-şi

piardă încrederea. Aşa-i, tovarăşe in-giner ? Şi trebuie găsită o treabăştiintifică, să nu ia calea popilor.Avem de studiat ce e în sufletul oa-menilor.

ROMULUS (destul de intrigat de a-ceastă faţă a lui Boţogan) : Am sămă gîndesc. (Pleacă.)

BOTOGAN : Din toată colonia, pe doinu-i putem pune să păzească vacile :pe Gomboş, ca sa nu-1 nimurieim, şipe Totea, fiindcâ a păzit de mie vacile la stăpîn şi trebuie să cunoascăridicarea lui prin clasa muncitoare.(Teama lui Totea, rezerva lui se to- pesc.) în schimb, le putem pazd noicei'lalţi, pe rînd. Asta-i 'propuinereamea.

DOBRICÀ : întovăraşire zootehnică înindustrie ? Cine a mai pomenit ?

PAULINA : întovărăşire . Reducere detimpi morţi. Ajutor reciproc. Cumvrei să-i ziei. Să fii mai aproape de

noi, asta e.BOTOGAN : Dacă vreţi, pu tem unilaptele şi trimite o data la casarie  în Galba.

DOBRICÀ : Eu a m copii la o raş .

t d i ţă j t it VÀT UI C b j l ? N ţi i i

Page 20: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 20/116

mate de zi ţăran, jumate muncitor.şi j umăt at ea a tr eia comercdaiit ?Si cu slănina-n pod şi cu varza unsă.Tovarăşi, studiaţi propunerea.

S c e n a  9

FILICA (apărînd din nou) : N-a venittovarăşul Vătui ?BOŢOGAN : N-a venit. (Vede cu sur-

  prindere faţaagitatà a Filicăi.) încăceva. (Filica se apropie şi ea degrup.) Se simte nevoia să se ocupecineva de igiena oamenilor. Avem osecţie de cruce roşie care nu-şi tră-ieşte traiul ; în schimb. îşi mănîncamâlsiul, bdrocratic. Ne trebuie o to-varăşă eu mai multă şcoală, caresă meargă pe la oameni să-i înveţecum să fiarbă, cum să doarmă...

TOTEA : ...cum să se drăgălească...BOŢ OGAN : $i aceea ar fi b ine , ca

nu toţi ştiu. Care să le fie doctorpînă vine doctorul, carte de bucate...TOTEA (amuzat) : ...poticăraşită...BOŢ OGAN : ...şi moaşă dac ă tr ebuie !

(Filica s-a apropiat, e foarte atentă.)M-am gîndit c-ar fi potrivită tova-răşa... (Un fel de speranţă la Filica.)Mâriuca Sas. (Vede pe faţa Filicâio decepţie.)

DOBRICA : Se aprobă. (Aprobă şi cei-lalţi.)

BOŢOGAN : Bineî nţeles, tova răşa seva uita şi dacă la cooperative nu-iclisa rîncedă. ori vinul apos.

MÀRIUCA(cave e o

fetiţă timidă) :Eu nu beau...BOŢOGAN : Apoi de-aia te şi punem ;

ca Silviu nu mai cunoaşte cominade benzină. (Ridicîndu-se.) Asta-i, to-varăşi. (Camenii se risipesc glumind.

VÀT UI : Cu bar aju l ? N-aveţi nici o-frică, tovarăşe inginer.

ROMULUS (clipind) : Nu, nu du m-neata personal... Cu prietenii ăia aidumit ale, barajiştii ? (Cam jenat.)

Voiam să ştiu... ţi-a jun g ?VÀTUI : Apăi, n-a m nu ma i barajişti

prieteni. Am şi alte feluri. Sînt bi-nişcr şi eu nişte prinţi.

ROMULUS : Pr in ţi ? Asta ce pove stemai e ?

VÀT UI : Nu-i poveste. Uite, eu pr in -

ţul Sufanuvong mă aflu bine. Nicicu Sianuk n-o duc pînă acum rău.Sufanuvong ma mai întreabă de să-nătate şi de altele. Imi spune planuri.Avem şi un schimb de experienţă.

ROMULUS (serios) : Cum asta ?VÀTUI : Alaltăi eri, cînd mă tu ra m în

faţa barăci i, numai 1-aud cum zice :

— Nicolae, strîns eşi ap ă mult ă ; a-cum, de-i dai drumul la vale, poţiiriga de-a-ndragul, creşte bobuletul'naît. Si eu am strîns, zice, la unfel de baraj, colo în munti la mine,un ait soi de apà : vie. Acu-i camtulbuire, da' ia să vezi cînd s-o lim-

pezi, că-i numai bunicică de irigattot sudul, pînă la Mekong. Bine, zic,să dea Budha. Dar de ce mă între-

. bar ăţi aşa deodată ? (Romulus nurâspunde. Vătui pleacă in clădire.)

S c e n a 11

ROMULUS (in apropierea măgarului) :O simt plecînd, deşi nu mi-a spusnimic. Inevitabil. A venit şi el careo atrage, o epatează cu performan-ţele lui, eu aerul lui cuceritor. Cepot face dacă sînt plicticos fără

i t) Şi d ă i l eu statui pe el să lueeascâ Acela i

Page 21: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 21/116

 pasionat) Şi de ce să piece la urmauirmei, fiindcă, pentru moment, iie gr au ? Doar gr eutâţi le verifică ocăsnic ie. Nu, Costache ? (Răcnind lamăgar) înseamnă că tc«atâ căsniciaa fost şu br edă şi că am greşit,luînd-o. (Se domoleşte.) E posibilsâ-1 iubească pe el mai mult, pentrucâ e f luş turat ec ? Cunoşti ceva şinu -mi spui ? Şi n- am măca r cu oinesă mâ sfătuiesc, aici primiprejur. Nuştiu cum se descuircă stăpînul tău,dar mie a început să mi se parăpustiu. Femeia asta mă face să mă

simt singur şi neputincios, cum n-amfost niciodată. Să nu fiu oare bunde ni mic ? Să fiu lips it d e oricemerit în faţa oamenilor ? Am ajunssă mă r ează m pe tine ? Pleacă deaici, sîntem ridicoli.

(Se aud paşi. Ca să nu fie surprins

de Boţogan şi Totea, inginerul se dădupă zid, şi, nereflectat, suie scara deincendiu pe acoperiş.)

S c e n a 12

eu statui pe el, să lueeascâ. Acela-ide noi !

TOTEA (contrariât) : Lui Dobrica i-aispus sa nu-şi facă casă.

BOŢOGAN : Tu ai înţe les ast a. Cămâgarul de colo a-nţeles mai bine.I-am spus să nu tragă totul la burta

lui. să nu-şi facă ladă de zestre dinmunca ta.TOTEA (ciudos acum pe Dobrică) :

Apoi... tună-se diracu şi-n...BOTOGAN (întrerupîndu-l) : Şi încă

una. Dacă-i musai să sudui, suduiealtceva, nu pe ortacii tăi. Suduie-1pe Costache, că şi-aşa nu-i pasă.

TOTEA : îţ i ca m rîzi de mine, Co-mane.

BOT OGA N : Cu ce ?TOTEA : Cu multe. l a, şi cu „nive lul

mondial - ' .BOTOGAN (foarte serios) : Mă, Silvie,

nu-i nici un ris. Hidrocentrala asta,

Runcu 3, merge aproape cu toti paramétra la nivel mondial. Mai multdecît scoatem noi din ea, nu poatescoat e nici d racu' , înţelegi ? (Romulus, de sus, e foarte atent.) U-zura ei e minima, iar productivitatea

  îi maxima. Ce să fac, dacâ-i rîulmie, marna lui, că dacă aş putea,

1-aş umfla şi pe el.TOTEA : Ai zis să nu in juri.BOŢOGAN (amărît) : Asta-i toata

boala mea, că-i rîul pişpiric (scr ! ş-nind) de la dumnezeu, că celelaltetoate se pot ridica la nivel mondial.Inginerul  nost.ru  Mălureanu, în me-

seria care o are, îi foarte bun, e lanive l mondia l, aşa să ştii ! Nu teuita că stă în văgăuna asta, darnu-s mulţi ca el. Şi-apoi şi tu, în-tr-un alt fel, politic, eşti la niveimondial. (Totea nu înţelege.) Ce

f

BOŢOGAN (certâreţ) : De aia-s haine,

sa le poarte omul, şi mobile, sasdmtă că are casă. La tine-n casa.dacă întorci o mîţă de coadă, n-arede ce se apuca.

TOTEA : Şi dacă !BOŢOGAN (supărat) : Apoi, nu ...si

dacă" ! Nu te-a scos clasa munci-

toare să umbli mozolit şi sa stai  în păreţii goi ca buha. Ai drept lamobila cea mai bună în viaţa asta.Şi la pictura cea mai bună. Bani ai.De Tonitza să-ţi cumperi, m-ai au-it ? C l i b

mondial că 1 al zis şi pentru alte şi n toate De cîte ori spun unui

Page 22: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 22/116

mondial, că 1-al zis şi pentru alteniilioane de oameni. (îl apucă deumeri pe Totea, ca pe un fiu.) Silvie,tu să ai încredere în mine. Orin-ai ?

TOTEA : Ba, as avea... (Hotărîndu-se

să-şi lichideze reticenţa.) îi drept căte-or pedepsit amu trii ani ?BOTOGAN (scărpinîndu-se în cap) :

Asta te doare pe tine ? Am spart ungeam, atîta a fost tot. Mi-au dat oamenda, c-am meritat-o.

TOTEA : De ce 1-ai spart ? Erai bat ?

BOTOGAN : Ba treaz. La un ghişeu,la o posta. Era găurica aceea prea jos. Apoi, mi-a venit nu ştiu cum,aşa... Zic : puneţi-o mai sus, c-asosit vremea să poată sta omul devorbă eu spinarea dreaptă, nu gîb.Si-i trăsei un pumn. Au şi schim-

bat-o... Cînd a fost la amenda,gînddi : — „S-a dus, se sparse, da-miplăcu cum ma arse"... (il vede pe Vâ-tui prin curie.) — Mă, Nicolae, te-ai  întîlnit eu soţia lui tovarăşul in-giner ?

VATUI : M-am întîlnit.

BOTOGAN : Şi nu ţi-a spus nimic ?Că te căuta.VÀTUI : Nimic. (Se duc toţi înspre

 fund.)BOTOGAN : îi cam şoadă treaiba !...

(les.)

(Filica apare, îl vede eu surprin-dere pe Romulus coborînd de pe casă,se fer este de el şi, cînd rămîne sin-gură, vine la Costache.)

S c e n a 13

 şi-n toate. De cîte ori spun unuistrain 10 mii de kW, el spune 6 mii.N-are simţul grandiosului, al lumiimari, ca celălalt. Să fi avut un mi-lion de kW. aici, puteam sta, eraun spectacol măreţ din care făceam

parte ! Cum poate fi asa de ticăitcineva ? Celălalt, mai puţin munci-tor, s-a realizat, s-a distrat. Şi elsta ca un bleg. Şi mă ţine priponităşi pe mine. (Dîndu-şi seama că mà-garul e priponit.) Nu te supăra, darnoi oamenii avem alte ambiţii !...

Nu mi le-a luat în serios ! Tree ano-nimă prin viaţă. O singură dataam fost pomendtă şi eu în „Gazeta  învăţămîntului'', poftim, citeste. Siam vrut să revoluţionez şi eu şcoala !Stii ce e cumplit, Costache ? (Dispe-ratâ.) E omul eel mai bun din

lume ! Nici nu pot îndràzni să-4compromit, plecînd de aici, să-i facvreun rău. Ar fi distrus, n-ar maiputea munci la cei 6 mii de kWai lui. Dar atunci încotro s-o apuc ?  îmi trebuie o şcoală, o sală de concert, un mediu ! Bărbatul ăsta, eu

calmul şi cumpătul lui, mă face sin-gură şi neputincioasă cum n-am fostniciodată. (Reproduce exact fără să  ştie întrebările lui Romulus.) Sa nufiu oare bună de nimic ? Sa fiulipsită oare de orice merit în faţaoamenilor ? Ah. îmi vine să mor !

(Măgarul s-a apucat să roadă ziarul.Se aud paşi.) Am uitat să-ţi aducşi zahărul. ŢM trimit. (îi zîmbeşteamar şi se eschivează, in timp ce  Boţogan se apropie, culege ziarul,mută măgarul şi pleacă )

MÀRIUCA (sfioasă) : Eu sînt eu pri T A B L O U L 4

Page 23: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 23/116

MÀRIUCA (sfioasă) : Eu sînt eu pri-mul ajuteir. Dar nu ştiu ce vrei.

REMUS : Ce vreau ?

„Aş vrea să nu mai staipe gînduri totdeauna,

să irîzi mai bine şi să-mi dai(mai timid ca de obicei)o gură, numai una".

MÀRIUCA (speriată) : Ce ?REMUS : Nu mie, lui Eminescu.MÀ RIUCA : De ce vo rbest i asa eu

mine ?REMUS : Mai frumos decî t în versuri ,cu m vre i ?

MÀR IUC A : î mi spui nişte cuvintecare nu cadrează. Nici nu ma cu-noşti.

REMUS : Păi ast a încer c. De ce ma

opre şti să spun o da ta adev ărul ?O data nu-i mult. Umblu de ani dezile după o fată adevărată, ca unnomad. Mîine sau poimîine sînt o-bligat să mă călătoresc din nou. (Numai glumeşte decît pe jumâtate.)Dar ma jur pe focul olimpic câ

dacă aş putea să ating aceste buzeas arunca de pe acoperiş, în bazinulde liniştire, cartea mea de căpătîi,care e „Mersul trenurilor" şi aş ră-mîne aici.

MÀRIUCA : (eu compasiune) : îmi parerău pentru dumneata.

REMUS (eu un patetism comic) : Nuvrei să m a crezi ?MÀRIUCA : Ştiu că unii bărbaţi pro

fita de încrederea fetelor şi pe urmăle fac rău. Vorbesc cam ca dumneata

T A B L O U L 4 

(în curtea centralei stau de vorbă,într-un colţ, Filica şi Remus. Cine i-ar vedea, ar zice că se înţeleg de mi-nune.)

S c e n a 1FILICA (într-o tensiune mocnită) :

Aşadar, te-ai hotărît pentru mîinedimineaţă ?

REMUS : îţi pare rău ?FILIC A : Nu p lecar ea mă indi spun e,

ci aeruil că ieşi dintr-un fund delume întunecos, pe care-1 laşi pentru totdeauna în urmă. Plecăirile sîntplăoute, părăsirile sînt groaznice.Bineînţeles, pentru părăsiţi.

REMUS : Ai fi v ru t să ma i st au ?FILICA (enervată) : Nu înţelegi că e

totuna dacă în loc să pleci mîine,pleci poimîine, eu acelasi sentimentcă scapi ? E aşa de greu d e pr i-ceput ? Una e să pleci la un ex amen sau un concurs, ca sa învingi,şi alt a e să pleca zicînd „In fine" !

REMUS : In fine : am priceput.FILI CA : Nu rîde ! Excur sioni stul e !

Tu nu cunoşti picătura de moarte

pe care ţi-o lasà aici cei ce mergsă-şi continue într-altă parte viaţa.Cînd s-a démontât şantierul şi au  început să piece ultirnele butoaie eumotorină, scurgîndu-şi rămaşiţele înpraf, şi praful se aşeza să le aco-pere, şi pe urmâ, cînd au zornăitultirnele căruţe eu fier canelat su-

pranormativ şi ultirnele şipci gălbuide cofraje (exasperatà că nu poatecomunica) ...Ah, sînt sentimente pecare un barbât nu le poate înţe-lege ! Mai aies c înd e şi vict orios.Spune, lumea asta interioară de ce

mulus e Ungâ ei ) Mai ales că nici concurez în faţa ta Mi-ai mai spus

Page 24: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 24/116

mulus e Ungâ ei.) Mai ales că nicisoţul tàu nu şi-a exprimat entuzias-mul să mai rămîn.

FILICA (încordată) : Mâ mir. Tocmaiacum. cînd se pare că 1-ai invăţatsa se suie pe acoper iş ?

(Toţi trei bărbaţii se privesc miraţi.Filica pleacâ. Incordarea persista.)

S c e n a 2

REMUS : (ca să învioreze atmosfera) :Stiţi care e deosebirea între un cro-codil ? Nea Comane ! Vere ! Mi-a

spus -o un ainerie an la Roma . Nuştiţi : e mai lung decît verde. fiindcàverde e pe spate, iar lung în tottimpul anului. (Tăcere penibilâ.)

BOŢOGAN : Să vă spun şi eu o cimi-li tură : şti ţi cît fac doi eu unu ?(Are o figura hîtră, de om careurzeşte ceva.)

REM US : Stai să mă gîndesc. Astae a ia eu... ? Nu ! Eu o ş t iam alt fel.Doi... eu unu... stai că ara nostimă.  în tot cazul.

BOTOG AN : To vară şe ingi ner !ROMULUS (circumspect) : Depinde.

După teoria grupelor a lui Galloi şi

Abel poate da soluţii variabile, înfuncţie de...BOŢO GAN : N-o ştiţi. S ă v -o spu n. eu. (Serios.) Doi şi eu unu fac trei.

(Pleacâ spre clàdire. înainte de aintra) Cel puţin după capul nostru.

(Romulus şi Remus merg în tâcere  şi s-aşază pe banca din fund.)

S c e n a 3

REMUS : N-ai tr ea bă astăz i ?ROMULUS : Mer ge „rîşniţa " şi fără

mine

concurez în faţa ta. Mi-ai mai spusde cîteva ori.

REMUS : încurajàrile te descurajează ?

(Boţogan ascultă conversaţia de la  ferestruica de sus.)

ROMULUS : Nu, da r eu nu tin decitla recordul de a funcţiona zilnic fărăvariaţii. (Cu sarcasm foarte fin, atit de fin încît nici nu pare sarcasm.)...ca o piesă mecanică. Transf orma -torul acesta nu poate fi stimulât cuun bravo. Cel mult, Costache poate.Şi alţii ca el.

REMUS (atins) : Cam aşa vorbesc şifetele bătrîne despre feciorie, oumvorbesti tu despre îndeletniciriletaie.

ROMULUS : Ce să fac dacà nu nun-tesc în fiecare zi, ca tine. (E com  primât, la culme.)

REMUS : în tinereţe mai aveai un

pic de umor.ROMULUS : Probabil cà a rămas învreo teză de matematică, pe caremi-ai luat-o tu din greşeală. Reţi-ne-1, cà n-arn nevoie de el aici.

REMUS : Chi ar aşa să te fi sălbâ-ticit ? Acum pr ice p de ce nu mi-aipovestit convorbire a cu ursu l : era

intima. Intre urşi.ROMULUS : Singurul contact eu uma-nitatea, pentru mine (subliniat) şinevastâ-mea, esti din fericire tu.Poate e cazul să-ti mulţumesc pentru această rodnică influentă. (Seridică.)

REMUS (ridicindu-se şi el) : Ea insâşia recunoscut că-i întreţin imagineaunei lumi mai aerïsite decît Runcu 3al tău. aşa că piimesc mulţumirea.

(Romulus are o mişcare ca şi cînd ar vrea să l pălmuiască dar se rétine

REMUS : Pe văru-m eu Şi acuma îşi cu m st rig am ? Ori eşti fudul de

Page 25: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 25/116

REMUS : Pe văru m eu . Şi acuma îşi  închipuie că e regele ostrogoţilor...

BOŢOGAN : Taie !REMUS (tăind cărţile) : Şi ia nişte

atitudini de ai zice că nu conduceun flecuşteţ de hidrocentrală demîna a zecea, ci Bratskul sau ValeaTennessee. Am fumât hidrocentralede-astea eu duzinele, dar erau alţioameni. Şi alt utilaj, ce să maivorbim !

BOŢCGA N : Şi mai ce ? Spune, câ măinteresează.

ROMULUS : Domnule, n um ai în Sue-

dia. Pă i ce utilaj am văzut acolo !(Aruncă o carte.)BOTOGAN : Exista şi la noi. (Aruncă

  şi el. Se va arunca cite o carte la fiecare replied, din ce în ce mai tare.)

REMUS : Da. Dar ei fabricâ singuriturbine.

BCŢOGAN : Am înc eput să fabricâm

şi noi !REMUS : Transf ormator i.BOTOGAN : Fabricâm transformatori !REMUS : De cînd ?BOTOGAN : De curînd !REMUS : Ei n-au linii de 110, au mai

mari.BOT OGAN : Le mari m şi noi !REMUS (aruncînd eu năduf cartea) :

Ei au centrale subterane.BOTOGAN (tàind eu cartea lui) : Con-

struim şi moi acum !REMUS (nemaiştiind ce să arunce) :

Eu am asul !BOTOGAN (imperturbabil) : La sări-

turi ? Nu cred. (Aruncă o carte şi ia potul.) Eu am atu -ul : culo area deroşu ! Ajunge pen tru astăzi. (îşi a-  prinde o ţigară.) Ce vream sa te-n-tre b : ai pri mi t banii ?

REMUS : Care bani ?

cu m st rig am ? Ori eşti fudul deurechi ?

REMUS : Mi-oţi fi dat şi de mîneare ?...BOT OGAN : Aia ţ i-ai agonis!t-o sin-

gur, dar în Suedia noi te-am trimis,sa sari înalt.

REMUS : 2,02.BOTOGAN : N-ai sâ ri t 2,02. ai sâ ri t

1,99. (Remus se schimbà la faţă.)Şi ch ia r dacâ ai fi sâ ri t 2,02, fiule :e puţin. Nouă nu ne trebuie jumâ-tăţi de rezultate. că noi aicea, cuMălureanu âsta al doilea, nu dâm

  jumătăţi de rezultate. Te-am trimissa sari mai zdravân, la nivel mondial. N-ai făcut ispravă. Acuma nemai şi trişezi cu trei cent.metri. „Lascâ urşii din Runeu nu mai ştiu ei deatl eti sm" — asa-i ? $i apoi cu ca n-ton ame ntu l cum e ?

REMUS (zăpăcit) : Cu m e ?BOTOGAN : Nu spuneai că trebuie să

pleci în cantonament, că n-ai timpde noi ? De ce nu spui mai bi ne câţi s-a desfiinţat unitatea şi câ pentru transfer ţi se cere să-ţi terminişcoala şi să-ţ i faci p ract ic a ? Şi câai venit să vezi dacâ nu-i vreun

rostuleţ pe aici. Şi acuana vrei sapleci ca un matador, sa nu te des-cop ere cine va. Aşa-i, fiule ? As tea -scărţile care le ai în mînă ? (Strînge.)Apoi dâ-le încoace, şi apucâ-te deceleîalte. că vine vremea sa nu maipoţi nici perfora biletele de tramvaidacâ nu eşti doctor în filozofie, mă

auzi ? (Se ridicâ.) îi un pic de glu-mâ în ce-ţi spun, da ' nu m ul t ! (Ilbate pe umăr, mai afectuos.) Hai, şite-om ajuta, tovarăşe campion. Da'şi tu să-1 ajuţi pe Totea sa sarâ maimult ca tine (Clipind din oc/ii ca

eşti ounosout peste tot şi apreciat S c e n a 6

Page 26: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 26/116

eşti ounosout peste tot şi apreciat.(Cu o mică amărăciune.). Cine emai cunoseu t decît spo rtivu l ? Aju-tă-mă să ies din acest impas, să-n-cerc să-mi fac o altă viaţă. Măajuţi ?

REMUS (o priveşte cu un zîmbet pro-stit pe faţă) : Eu ? Sa te ajut ?FIL ICA : N- am să t e incomodez, îţi

promit. Nu vreau nici să merg odatăcu tine, nici să stau cu tine.

REMUS (cu gîndul dus) : Nici să stai,nici să mergi ? ! Atunci cum ?

FILIC A : Vorb esc ser ios. E vorb a nu -mai să^mi asigur o bază...REMUS (tot aşa) : Bază ? Sporti vă ?FILICA (un moment nu ştie ce să

creadă, apoi) : Pentru canto... psntruconservator. Cred că e momentulsuprem sa încerc. As vrea să concursz.(în chiar acest moment măgarul ragescurt.) Ce e asta ?

REMUS (fără să-şi dea bine seama cespune) : Concurenţa.

FILICA (a îngheţat. Cu vocea cea maiadîncă, cea mai tragicâ, îi spune) :

Cum ?... Cum îţi pe rm iţ i ? (Aceastăvoce îl trezeşte pe Remus.)

REMUS : Uite, verişoa ră... ca re e si-tuaţia...

FILICA (ulcerată) : îţi îngădui să-ţibaţi joc de mine ca de ultima provinc iale ? în pldmbări le aléa mu lt e  în care ai fost, n-ai reuşit să devii  încă om ? Ce-ţi închipui , că dacâsa ri doi met ri ai drep tu l la orice ?Mai vorbesti de stil ! (Remus, disperat,arată în direcţia măgarului.) Nu-ivorba de spiritele îngrozitoare pe

l i fă i l l d

S c e n a 6

VÀTUI : Tovarăşă inginer, aţi avutsă-m i spun eţi ceva ?

FILICA : Dum ita le ? Nimic. (Dîndu-şiseama că a fost prea aspră.) Drum

bun . Cît faci pî nă sus ?VÀTUI : Nu m er g sus . Mă duc la

vale, să-1 dau pe Costache.FILICA : Cum să-1 dai ?VÀTUI : Aşa. îl dau la nişte neamuri

care le am la cîmpie, să le ajute.FILICA (speriată) : îl dai de tot ? (Vă-

tui dă din cap.) Şi cînd pled ? Acum ?(Vătui dă din cap.) Şi nu-1 mai vădpe Costache ? (Vătui face din cap :deh !) Nu-1 mai văd ? (Nu-i vine săcreadă. Rămîne înţepenită, incapa-bilă să mai scoată un cuvint.)

VÀTUI (îşi face rost de un băţ şi spu

ne simplu) : Hai, Costache. Şi mulţu-mim pentru cuvîntul bun. (Iese.)

S c e n e 7

Filica rămîne singură. în starea deexaltare în care e, nemaiştiind ce sa

  facă, bîjbîie eu mîinile şi ajunge la

staţia de transformatori. Vede firmaameninţătoare. Deschide uşa, păşeşteînăuntru. Se apropie de cîmpul trans-

  formatorului. Boţogan, care a urmă-rit-o, dispare de la fereastră. Filica îşi

  filfîie rochia pe lîngă transformator,se înalţă, se întinde, intră în zona mor-tală. Un minut. Apoi, complet răvâşită,

Filica se depărtează de transformator,îl ocoleşte pe al doilea, iese împleti-cindu-se şi tremurînd din tot trupul.închide uşa şi cade cu spinarea pegrilaj. Cînd ridica ochii, îl vede la fe-restruică pe Boţogan. Acesta începe să

S c e n a 8 ai acorda tot atîta atenţie instala-

Page 27: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 27/116

S c e n a 8

ROMULUS : Ce s-a înt împ lat ? Cinea op o t generatorul ? Dumne ata dece eşti jos şi nu eşti în camera decomandă ?

BOŢ OGAN : Acum a m cobor ît.ROMULUS (privindu-l ca pe un min-

cinos) : Tovarăşe Boţogan ! Ai fostvăzut jucînd cărţi acolo în timpulservici ului. Cine a ra ma s sus ?

BOTOG AN : Tovarăşul Totea.ROMULUS : Totea ? (Révoltât.) Pe To

tea îl laşi dumneata la tabloul de

co ma nd ă ? Ce se pri cepe Totea ?BOTOGAN (calm) : Se pricepe destulde bine. Doar a luorat şi la montaj.

ROMULUS (énergie) : Nu-i calificat  în aceasta specialitate.

BOTOGAN : Asta-i altceva. S-a tă ră -gănat calificarea lui. De mult tre-buia pus la examen. E o vină a

dumitale.ROMULUS (înfuriat) : N-o întoarce !Ce examen ? Nu vezi ce examen dă ?

BOTOGAN : N-a oprit el. Eu am oprit.ROMULUS (crîncen) : De ce, tovarăşe

Boţogan ?BOTOGAN : S-a prod us o av ar ie la

ventilul de admisie. O să se repare.ROMULUS (eu perplexitatea disperà-rii) : Dumneata ştii foarte bine, to-varăşe Boţogan, că in afară de în-treruperile planificate periodic, insta-laţia nu s-a mai oprit de luni dezile. S-a oprit acum, sub mîna dumitale. (De încordare, îşi caută cu-

vintele.) Cum numeşti dumneataaceast ă î mpr eju rar e ? Eşti marxist ,n-ai s ă-i spui ghinion, sper. Atunci ?(Boţogan tace.) După controlul meu,nu exista nici un simptom obiectivcare să fi dus la întrerupere. Eşti

ai acorda tot atîta atenţie instala-ţiei la care lucrezi şi dacâ ţi-ai cîn-tări mai bine raspunderile ! (Boţogane cît pe ad sa repliée, dar se abţine.)Iată, vasăzică, de ce mă izolez şimă abţin de la toate, eu unicul scopca Runcu 3 să meargă bine ! Ca sa-1dea peste cap o clipă de neatenţie adumita le. îţi mulţume sc, tovară şeBoţogan ! Mi-ai făcut un da r ne aş le p-tat ! (Profund déprimât.) Te felicit l  îmi năruieşti, din uşurinţă, unul dinidealuirile existenţei imele inginereşti,dacă ştii ce e asta. (Pleacă incet spre

clădire.)BOTOGAN : Tov arăs e dnginer ! (Romulus se opreşte. Boţogan, eu o vocealbă, aparent fără nici o semnificaţie,ca un prost care a învăţat o lecţie.)Cînd apa din lac scade, trebuie dră-muită eu économie, să nu rămînemfără ea, dimpotrivă, cînd creşte, tre

buie folosită, fiindcă altfel se ridicăşi cuirge prin deversor, ceea ce în-seamnă o pierdere de énergie utilă.

ROMULUS (se uită la el mirât) : Ce easta ? Dumneata îmi explici mie principale exploatării rationale a lacu-■ lui ?

BOTOGAN (imperturbabil) : Cînd, depildă, o maşină, fiind în sarcină, de-clanşează întrerupătorul automat algeneratorului, (uşor accent) energianemaiconsumîndu-se, se poate ajungela supraturaţie şi maşina e în peri-col să se deterioreze. Asta am vrutsă vă spun.

ROMULUS : Ast a ştiu. Ce leg ătu răare ?BOTOGAN : Apăi. .. cînd o să şti ti şi

ce legătură are, o să fiţi un inginerminunat . (întrâ liniştit în clàdire,

Romulus rămîne stupéfiât )

BOŢOGAN : Să mai vor bim, tov ară se départe unul de altul, fiindcă te

Page 28: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 28/116

BOŢOGAN : Să mai vor bim, tov ară seRomulus. Vream să spun ce-a păţitNiţulescu ieri cu soacră-sa. Nu sîntin tură acum.

ROMULUS (revenind rece şi rezervat) :Eu sint. şi afară de asta, tovarăşeBoţcgan. înt îm pl ar ea OU soacra luiNiţulescu nu mă interesează.

BOŢOGAN (zîmbind) : S-o luăm me-todic atunci, ca intelectualii. Punctul  întîi : dumnea ta spui că eşti ocupa t.dar te urcai pe casă.

ROMULUS (prins) : Vream să fiu sin-gur. Nu-m i dai voie ?

EOŢOGAN : Pu nc tu l doi : Niţulescutrăieşte în această colonie. Şi soacralui tot aşa.

ROMULUS : Se poate. Dar nu văd dece m-aş amesteca în viaţa lui acum.

BOŢOGAN : Ai dat la amîndouăpunct ele acela şi răs pun s, tova răş e :„Vreau să fiu singur' -, „de ce m-aş

ame steca ?" Din cauz a as ta erai sarămîi singur de-a binelea acum cîte-va zile.

ROMULUS (eu mai multă bunăvoinţă) :Tovarăşe Coman, nu văd întrucît tepriveşte viaţa mea personalà. Credcă nu avem dreptul să ne amestecăm  în intimltatea şi în bucătăria altora.Da. e adevărat că am trecut printr-ostrîmtoare, dar lucrul acesta ne pri-veşte exclusiv pe nevastă-imea şi pemine. Şi nu văd în nici uoi caz cineţi 1-a.r fi putut comunica dumitale.

BOTOGAN : Poate Costache.ROMULUS (rămîne foarte surprins.

apoi) : Eu nici în viaţa interioară asotiei mele nu mă amestec decîipînă la o anumită limita. Cu ce te-mei as face-o ? Pentru că sînt diploma t al Poli tehnicii din Bucuxeşti ?Cu atît mai puţin mă amestec la

départe unul de altul, fiindcă teimita pe dumneata. Si atunci se facepustiul ăsta de care vă tot plîngeţi.şi care e opera dumitale.

ROMULUS (incredul) : Spui cà măimita. Eu nu beau ; ei de ce b sa u

atunci ?BOŢOGAN : Pe nt ru ' că ei, ab ţine reaasta a dumitale de la băutură o iauca răc eal ă ; şi apoi once , da r ră -ceala n-o suferă uşor. Pentru ei bău-tura e acea apropiere care n-o ca-pătă de la dumneata ; atunci îşi spunlucrurile pe care nu le asculţi dum

neata. Aşa că, iacă, eşti vinovat şidumneata că beau.ROMULUS : Dar mi se p ar e că sînt

conducător de uzină, nu popă, săascult confesiuni.

BOŢ CGAN : Ba, dacă- i n evoie , fii şipopă ! (Rîzind.) Ca tot e biserica dé

parte. Ai de ţinut loc de toate. Vorba1 aia : de la Dumnez eu ma i p uţi n, şide la noi mai mult.

ROMULUS : De ce nu te faci dumneata a tunci , că eşti pol itic ?

BOŢ OGAN : M-oi face şi eu poat eo data. Dar acum eu îs ca şi ei,

  într-un fel. la ştiinţă şi cultură, în-cerc să mă fac ca duimneata. De lamine pot lua un sfat, dar de la dumnea ta iau mo del, înţelegi-mă ? Cămai toţi asta visează, să ajungă, eisau copiii lor, ingineri. Aşa că, orite amesteci, ori nu te amesteci, eştiamestecat cu ei, ai de grijă ! Răs-

punzi şi dumneata de cum cresc ei,ce-ţi închipui. Politica asta e şi pespatele dumitale, tovarăşe Romulus.

ROMULUS (ginditor) : M-am abţinutca să nu créiez grupuri.

BOŢOGAN : Mult ! Aeolo sus, măcar ROM ULUS : De ce ?

Page 29: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 29/116

BOŢOGAN : Mult ! Aeolo sus, măcarcâ e singur, fără nimeni împrejur,el stă în ilegătură sufletească cu toa-tă lumea care construieşte sccialis-mul, pînă în Coreea. înţelegi ? Dum-neata poţi să te spargi muncind lafăcut piatră cubică pentru o şoseaşi să fii în rînza dumitale mai puţincomunist ca Vătui, care numai şadeşi se uită dacă nu scade apa. N-a-  junge că dai ajutor cu hîrleţul lasfatul din Galba dacă nu şi înţelegipe dinăuntru de ce 1-ai dat şi cui.Şi dacă îi mai faci şi pe alţii să-nţe-leagă. Asta e o mu nc ă ! Ia. şi-nchestia eu fierul vechi, de care tefereai şi te sup ăra i : du mnea ta îmidai zece tone de fier vechi ? Mulţamfrumos, îi bun, dă-1 încoace. Dardacă îmi dai zece oameni care îmidau cîte o tonă de fier vechi, atuncide doua ori mul ţa m, îi şi mai bun !

C-atunci nu mai e fier simplu, îimagnet. Pricepi, tovarăş e inginer ?Atîta-i !

ROMULUS (foarte gînditor) : înseam-nă că eu î nt re ţi n o falsă... ?

BOŢOGAN : Na, bine c-am curăţat şitreaba asta. Am dat şi măgarul deaici, că era cam ràpânos, nu se po-trivea cu vremea. Pe vărul dumitale,eu 1-am tirait să mai stea, să ştii.Vreau să facem un teren de tenis.

ROMULUS : Tenis ? Pe nt ru oameni ?BOT OGAN : Ba nu. pen tru bursuci.

Ei poate ar juca mai bucuros popici,cum au apucat, dar nici de tenis nu

le-o cădea nasul. Or fi ştiut lorziiăia ce joacă, iar noi trebuie să reuşimmai bine ca ei, că avem mîna maiageră. La cooperative facem auto-servire.

ROMULUS : La Runcu ?

O U US : e ce ?BOTOG AN : Ca să se dis treze. îi ne -

voie. La femei le place să se joace.ROMULUS (luînd şopîrla) : Iartă-mă...

dumneata m-ai învăţat să ma ames-tec în familiile altora. Vaei sâ-mispui, de ce te cerţi cu nevasta dumitale mereu ?

BOTOG AN : De drag , tovarăş e inginer. Unde nu-i ceartă, nu-i ndci dra-goste. (Dar apoi mai serios.) Şi pentru că pretinde că noi n-avem me-dici _buni, la nivel mon dial . Şi cătrebuie să meargă cu băiatul în altă

ţa ră să-1 opei*eze, proas ta !ROMULUS : Dar ce are copilul ?BOTOGAN : Inimă albastră. Ca lorzii.

  îi găurit peretele inimii şi trebuiecusut, cam urgent. Uite-o pe tova-răşa Victoriţa cà vine. Eu plec. No-roc bun ! (Àluzie ? A plecat. Victoria intră. E o femeie frumoasà, cuun marcat rafinament popular.) \)

S c e n a 2

VICTORIŢA : Bună ziua, domnule inginer !

ROMU LUS : Bună ziua, tovar ăşă Victo r i a !

VIC TOR ITA : îmi pa re bine că vavăd.

ROMULUS : Si mie îmi pare bine, to-varăşă Victoriţa.

VICTORITA (provocator) : De ce ? To-varăşe inginer ?

ROMULUS : Vro iam sa vor besc cu

dumneata ceva. (O pojteste cu foarte multă atenţie spre banca şi scaune-le din fund. Văzîndu-le, Victoriţaare o surpriză plăcută şi icneşte. Elo invita să ia loc.)

VICTORIŢA (aşezîndu se) : Aurică e

voieşti ? (In prima clipà ea nu răs- ziua. (Cum Filica nu spune nimic,

Page 30: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 30/116

voieşti ? (In prima clipà ea nu răs punde.) Filica !

FILICA (privindu-l eu destulă com- pasiune) : Da... mă-nvoiesc.

(Remus ar mai spune ceva, dar aapârut Totea. Acesta, în loc să-i oco-

lească, vine de-a dreptul la ei. E îm-brâcat eu un pulover foarte asemănă-tor ca Unie şi croialà eu cel purtat de  Remus la venire, dar pared mai sobru  şi mai armonios.)

S c e n a 4

TOTEA :Vă cont ur bu r ? (Filicăi.) Aşfi vrut să grăiesc eu dumneavoastră.REMU S : Atunci... (Se retrace şi se

urcă pe acoperis, dupa ce a aruneat o privire la ţinuta lui Totea.)

FILIC A : Spun e, tov arăş e Totea. Dar,mai întîi, de unde ai puloverul ăstafirumos ?

TOTEA : Tov ară şa P au li na m i 1-a lu-crat. (Scurtă pauză.) Iacă ce -a r fi :eu aş vre a să- nvă ţ a vorbi franţ u-zeşte. Nu vezi doar c-aş vorbi ro-mîneşte ca-n şcoli, că nu-s dedat,de ce să sp un că-s ? Vorbir e-as euşi romîneşte mai pogan, de s-ar găsioarecine să-mi schimbe feleşagul lavo rbă. Da ' nici de firanţuzească num-a ş lăsa, lăsa d racu ! Aşa că amvr ut sa vă rog sa mă- nv ăţ aţ i ; şidac-a fi oarece de plată...

FILICA (impresionatà) : Tovarăşe Totea !

TOTEA : ...Om îs, nu ma fac de ruşine.

Atît. (Mai confidential.) Că de dan-sat m-o-nvăţat tovaràsa Paulina.FILIC A : Şi cînd vrei să începi ?TOTEA : Mintenaş. Je suis... à la vo

tre... disposition.FI LI CA : Şi eu sîn t à la vo tr e. Pof-

( p ,Paulina continua eu un ait ton.)Dumitale ţi-ar place o viaţă eu mul-te even imente în ea : sa ai ră s -pundeiri, să te zbaţi, să înfrumţi pri-mejdii...

FILICA (întorcîndu-se spre ea) : Deunde ştii ?

PAULINA : Cui nu i-ar placea ? Mi-arfi plàcut si mie să ma bată vîn-tul cel mare, să am o viaţă bîn-tuită, ca Olga Bancic, ca Ocsko Te-rez, să ar ăt ce pot ! — er am ma itînără. Pe urmă am văzut că îmi

pot face misiunea şi ca PaulinaOrzaru . S-o a ju t să trăi ască, n u s-o  împiedic. Dumneata ai şi un soţ.

FILICA (frapată de accentul ultimei  propoziţii) :N-ai fost măritată nicio-dată, tov arăşă Paulin a ?

PAULINA (neagă din cap ; apoi) : Amfost ca şi măritată. Mai aveam o

săptămînă şi mă cununam, îmi cu-susem ha ine. El se gră bea , eu nu ;ştiam că-s sigură. Mă mai iubea unbăiat. Spunea că decît să mă vadăeu às-ta, mai bine îl omoară. Eurîdeam. Cu trei zile înadnte, i-aaşteptat la un podeţ şi 1-a tăiat.

FILICA : A mûrit ?

PAULINA (cu un suspin profund) :Da.

FILICA: Şi celălalt ?PAULINA : A fost condamnât. A ispà-

şit doisprezeee ani. (Mai suspinà odata.) A ieşit.

FILIC A : Proba bil că-1 urăşti demoarte.

PAU LIN A : A av ut o vină , că m-aiubit mai mult ca viaţa. (Resem-natà.) De ce sà-1 mai ur ăs c ?

FILICA : Nu 1-ai m ai în tî ln it nic io-dată ?

PAULINA (d d ) A f t

  în pumn. El a plecat eu ceilalţi. (O ' S c e n a 7

Page 31: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 31/116

p p ţ (tăcere. Paulina ia degetul Filicăi şiH examinează un inel ca să-şi as-cundă emoţia.) Àsta e opal.

FILICA (înfriguratâ) : Şi dum nea ta ?PAULINA (liniştit) : N-am cunoscut

ait barbât de paisprezeee ani. Am săv-arăt colecţia mea de pdetre.

FI LI CA : Bine. Cînd facem cr em a ?PAULINA (ridicîndu-se) : Oricînd. Şi

să ştii, tovarăşă Felicia, că dacăniei Coman nu ţi-a putut xezolvaproblema cu şcoala, trebuie găsităaltă soluţie. Sa nu-1 hărţuim pe to-

varăşul inginer. Că-i un om cumiiu-s mulţi.FILICA (atunci cînd Paulina e gata

să piece) : Spune-mi, te rog, cît i-ailu at lui Totea pe ntr u pulo ver ?

PAULINA (privind-o lung) : Nimic.(Pleacă.)

(Apare foarte grăbită Măriuea.)

S c e n a 6 

MÀRIUCA : Tovarăşă Mălureanu. vărog să mă iertaţi, am coborît repedepentru un minut, dumneavoastrâ a-

veţi mai multă experienţă. Eu, ştiţi,sînt responsabilă cu Grucea Roşie.Vream să vă întreb... cînd i se batecu iva ochiul, să zicem, drept , —exista vreun tra ta men t ştiinţific ?

FILICA (zîmbind) : Cui i s e b at e ?MÀRIUCA (ca surprinsă in flagrant 

delict) : Deocaimdată... mie.FILICA : Primeşti o veste bumă.MARI UCA : Astea sî nt superstiţii, eu

v-aim întrebat serios. Şi am aşa... mise grăbeşte uneori respiraţia... pro-babil e faringele deritmat sau

FILI CA : Singur, tov ară şe Vătui ?Prietenii ce fac ? Spune-mi mie, aşa,  în tain ă ; nu te sinaţi nic iod atătrist ?

VÀTUI : Da' d e ce să nu ma simt,

tovaraşă Filica, n-am şi eu dreptulmeu la trist eţe, ca o ric are ?FIL ICA : Nu gluimi, to va ră şe Vă tui .VÀTUI : De ce să nu glum esc , tov a-

ra sa Fili ca ? Doar nu m-oi în su ra cutristeţea, cînd sînt altele mai fru-moase !

FILICA : Cînd ai fost trist dumneata ?VÀTU I : Pă i nu -mi căzu p rea grozav

cînd plecă şantierul de sus, şi cîndvăzui cum incarcă, nene, poloboa-cele cu motorină rămase, de se maiscurgeau în tarina drumului ca nişteape viorii şi jure, cum e oţelu... Stă-tea soa rele oblogit aşa înt r-o rî nă :

şi din gîtul barajului picau aşchiile.Nu prea mi-a venit la socoteală...FILICA (ridicîndu-se, mişcată) : Ai vă-

zut dum ne at a toate astea ? (Vătuitace.) Şi după Costache nu eşti trist ?

VÀTUI : De ce să fiu, da-1 păcatelor,că ma puirta trei paşi, şi dacă nu-1croiam cu băţul, se apuca să pască.

Cînd sînt singur mai merg cu va-porul, mai merg cu racheta, el matinea în pasul lui.

FILIC A : Si unde te d uci cu va parmi ?VÀTUI : Acu' m- am lua t cu căp it a-

nul Galvao şi merg după el să văzunde ajunge. Dar mă descurc igreucă n-aim atlas. Dumneavoastră nuv-a mai ră m as de pe la şcoală ?

FIL ICA : Am un ul al meu .VÀT UI : Dacă as veni din c în d în

cînd să ma uit într-însul şi să-mimai arătaţi şi dumneavoastră, v-aţid j ?

BOŢOGAN (foarte serios) : Nu, tova- face o operaţie de inimă la nivel

Page 32: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 32/116

Ţ (f ) ,răşă Filica, n-a fost nici o glumă.Toţi au nevoie de dumneata. Ai îm-prejur o şcoală întreagă şi nu ştiide ea. Oamenii ţi-au spus ce au pesuflet. Org ani zar ea. da ; rec unosc ;e o treabă politică.

FILICA (indoitâ) : Nu mai ştiu ce săcred. Nici povestea Paulinei nu eadevărată.

BOŢOGAN (cu reproş) : Vezi ce în-seamnă să nu stai de vorbă eu oamenii, ci cu... scûter ele olteneşti ?

FILICA : Paulina nu trăieşte cu Totea ?

BOŢ OGAN : Nu. Ce-ţi veni ?FILICA : De ce îi face atunc i pul o-ve re cadou ? De ce nu sînteţisinceri ?

BOŢOGAN : A. asta era ? (Serios.)Ştii de ce-i face ? Pe nt ru că Toteanu trebuie să fie umilit, şi nici în-trecut de îmbrăcămintea celuilalt,

adusă de cine ştie unde. Totea eomul nostru de aici şi Paulina avrut să le arate la amîndoi ce sepoate face aici pentru cow-boy. Cădacă e unul dintre ei „cow-boy ve-ritabil", acela e Totea, care băiat lavaci s-a pomenit de cînd era mie.  înţe legi ? Trico tajul jer seu lui e o

muncă politică, t ova răs ă ! Cînd ar fiajuns Totea sau Boţogan în trecutsă se îmb rac e la nivel mond ial ? E ao vorbă : cînd o face plopul père şirăchita micşunele. Şi cînd au ajuns ?Ghici ?

FILICA : Acum.

BOŢ OGA N : Adică a făcut plopul pe ieşi răchita micşunele. De-asta amvenit s ă' verbe sc cu dumn eat a. Şt.isă hibr idizezi ? Avem plopii ă ia pemargine. nu vrei să-i altoieşti cupère ? (îi dă un număr din revista

ţmondial...

FILICA (timid) : Şi dacà...BOŢ OGA N : Nici un dacă. Şti inţ a ro-

mînească o să facă minuni pentruConstantin Boţogan. Asta dau în

scris ! (In ciuda tonului, se simteo oarecare nelinişte.)

FI LI CA : Şi ceila lţi doi copii cu ci nerămîn ?

BOŢOGAN (cam încurcat) : Om ve-dea... Poate cu Paulina, ori cu bă-trîna Gomboş. (O priveşte luminat.)

Să ţi-i dau dumitale ? Sa nu spui că§i operaţia am planificat-o tot pentiudumneata. Ne mai gîndim. (Ii lasărevista şi pleacă, după ce îi spune.)Père „Felicia', cu desfacere la Bucu-reşt i, la Moscova, la Lo nd ra !... A-

  jungi în toată lum ea ! Din st aţ iun eaRuncu 3 ! Crezi că e utopie ? Noi nu

cunoaş tem utopii !(Filica rămîne visătoare. Peste o cli-

  pă apare Romulus. Vine in dreptul  priponului. Scurtă linişte.)

S c e n a 9

ROMULUS (ca şi cînd ar vorbi cu mà-garul) : Mă gîndeam, Costache, căaceasta fată e totuşi un lucru scamp,care, deşi m-a costat şi ma costâliniştea, îi dă un prêt. Ea mă facemai nesigur pe mine fiindcă introduce în planul meu de muncă para-graful fericirii ei personale, şi acolo

se pot ivi pe furiş pierderi din punctde vedere al gospodâriei bine chib-zuite.

FILICA (din revistă) : Prea bine chib-zuite. Spune şi tu, Costache (se face

port cu dezvoltarea mea, cea mai S c e n a 10

Page 33: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 33/116

p ,mare parte din vis s-a dovedit fum,diivagaţie. între timp, m-am corec-ta t : re ţi n d in vis exac t cît nu sepoate pierde.

FILICA : Infiorător.

ROMULUS : înfiorător e să divaghezi,să-ţi creezi tot felul de problème şisă le numeşti vis, ca să le dai, mărog. o aura poetică. Asta e viaţamea : simpl e. Am de- a face cu lu -crurile reale, nu cu pîlpîirile mêlevaporoase despre luoruri.

FIL ICA : Pen tru că eşti comod. Pen-

tru că „lucrurile reale" se pot ve-rifica şi démonta şi face la loc dacăştii puţină carte. Dar celelalte cerun efort, o simpatie, o patrumderecare nu se dau nici cu diploma şini ci cu s em nă tu ra din regi str ul stă-rii civile. Nici nu se pot introduce  în supă, că le-aş fi introdus de mult.De ce refuzăm sentirnentelor ceeace li se cuvine, Costache ?

ROMULUS : De ce să ne îmbolnâvimvisînd, Costache ? De ce să plecămde pe un teren solid pe uinul alu-necos ? Sînt stăpîn , de ce să devinrob ?

FI LICA : Al cui rob, al meu ? Prefei isă fii rob ul propriei tai e reţ ine ri ?Nu vezi ca ai veni către mine şi tsreţii ? Sau poa te n-ai veni ? (Ingi-nerul nu mai ştie ce să facă.) Şiculmea e că se cred e în cîştig ! Şiblindât ! Dacă ţi-aş spune că... (Face

un gest vag spre transformator, dar care poate fi şi spre Remus.)

ROMULUS : Ce ?FILICA : Nu-i econcmic să-ţ i spun,

nu-i rentabil. Roagâ-1 pe Boţogansă ti explice ce i asta sentiment ca

BOŢ OGA N : Cînd me rgi in ara ş jos,ne ia şi patru racheté, celé mai bune.(Pe un ait ton.) Şi vorbeşte şi eudoctorul Grigoraş, să nu-i tremuremîna.

ROMUL US : Unde-i nev ast â-m ea ?BOTOGAN : S-o fi dus să-1 instiruias-că pe sportiv.

ROMULUS (U priveşte în lung) : Ce.ai o şop îrl ă şi pen tr u mi ne ?(O vede pe Măriuca la fereastră, ro-

  şie ca focul, fâcînd semne în sus şidezvinovăţindu-se, cu candoare, dar şicu parapon. Tulburat şi oarecum rusi-nat faţă de ceilalţi de aceastà mani-

  festare neobişnuitâ deindiscreţie, sehotărăşte totuşi sa urce scara, cu Bo-  ţogan după el. Trage cu urechea laconversaţia celor de sus.)BOŢOGAN : Ce spune ?

ROMULUS (reproducînd ce aude) :Spune că... benzenul e o hidrocar-bură cu ca tena ciclică, provenin ddin polimerizarea a trei moleculede acetilenă.

BOTOGAN (hitru) : Poate că o fi chiarasa ? !

MÀRIUCA (de la geam, aprobînd fe-

ricită) : Da, chiar aşa este !C O R T I N A

T A B L O U L 6

Peste scurt timp. Dupâ-amiază aurie

de toamnà. Lumina, care a fost constante, albà, în celelalte cinci tablouri.  prinde pentru prima datapuţină câl-durâ. „Colţul" e acum mult mai arà-tos şi confortabil, cu piese frumosstilizate. Şezlongul a disparut. Filica

IOANA (certindu-l) : Iar îl maimuţă- S c e n a 3

Page 34: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 34/116

ţreşti pe inenea Gomboş ? Ce onoareai tu, zăpăcitule ! Unde o ţii ?

SORIN : Unde se ţine. în forul meuinterior, ca nenea inginerul. (Copiiiau ajuns în faţa tăbliţei de la trans-  formatori. Văzînd tivga, loana sestrimbă la ea şi-i scoate limba.) Cete zgîiesti ?

IOANA : Asa. Ea nu se zgîieşte lamine ? (Vorbind eu tăbliţa.) Eştiurită ! (Au ajuns în dreptul scăriide incendiu.)

SORIN : Ştii unde duce scara asta ?

La cosmodrom. De sus pleacă rache-tele. Pe aici se suie pilotul.IOANA : Fii serios.SORIN : N-ai auzit-o pe tanti Filica,

sounînd de bazà ? Baza de lansare !(lntorcînd ochii, dau de Romulus

care îi priveşte de cîteva clipe.)

S c e n a 2

IOANA : Bună ziua. Vrei să te jocieu noi ?

ROMULUS (apropiindu-se) : De-a ce ?IOANA : De-a mai multe. De-a ingi

nerul. (Lui Sorin.) Arată-i. (Sorin ia

o mutră grava, pune mîinile la spate,se plimbă.) Aşa.SORIN (imitîndu-l) : „Frecvenţa e con

stante ?", „Toate sînt constante ?"„Continuât". (Ioanei.) Acum fă-o tupe ea. (Ioana ia o figura visătoaresi oftează.) Dacă nu vrei, ne putem

  juca de-a caii.ROMULUS : Mai bine. Cum ?SORIN : Unul e cal.IOANA : Ştii, înainte puneam pe Cos-

tache să ţie loc de cal.ROMULUS : Si tinea ?

IOANA (Lui Romulus) : Eşti un calbun.

SORIN (tot lui) : Du-te şi bea apă.ROMULUS (lui Boţogan) : S-a dus,

se sparse, da-mi plăcu cum mă arse.

BOŢOGAN (intrigat) : De unde ştii zi-cala asta, tovarăse inginer ?ROMULUS : De la Costache. (Iese zîm-

bind.)BOTOGAN (copiilor) : Mă lighioanelor!

Pînă zic „tred" sa dispăreţi în pă-dure. Trei ! (Copiii au disparut. Apare  Remus în trening.)

S c e n a 4

REMUS : Extraordinar ! Colosal ! Azi asăr it cît mine ! (Lui Boţogan, caree îngîndurat.) Auzi, nea Comane ? Asairit cît mine Silviu !

BOTOGAN : Nu-i nimic, deocamdatănu-i poţi cere mai mult. Are timp.

REMUS : Cum, domnule, perfcirmanţăde ordLn republican ?

BOŢOGAN : Totea nu-i republican ?Cine vrei s-o sară ? Ascultă, dacăzici că e colosal, diu-te şi te trage înşpiţ, să-i săirbătorim săritura. Or, în

Suedia nu făceaţi aşa ?REMUS (apăsat de repetatele aluzii laSuedia) : Iar ou înţepătura ? Nu telaşi, tovarăşe, de sportul ăsta ?

BOTOGAN : Tir popular. Dacă eşti an-trenor, trebuie să te bucuri că ni-meresc la ţintă. (Privindu-l lung, prietenos.) Mi se pare ca mai am

un conçurent, eu săgeţi.REMUS (înţelegind aluzia) : Ascultă,nea Comane, vream să-ţi spun. (Serios ca niciodată.) în Suedia şi eufetele mergea ca pe roate. Prea mer-gea pe roate si nu mai valora nimic

cum ştim noi, muncitoreşte. E în S c e n a 7

Page 35: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 35/116

  joc un obraz mai mare decât al tău,băiatule. Uite, tata şi-a pus hainelenègre ca în zilele celé mari, ca înziua primirii lui în partid. Fiindcatata vrea să discute eu viaţa şi sâ-isp un ă : ascu ltă viaţă, noi te credemmai tare. Noi luptăm pentru tine săfii mai putemică decît moartea, s-orăpui. Noi sîntem fiii tăi ced adevâ-ra ţ i , uc en id i şi meşter ii tăi ! Nu neface de rî s ! Şi nici t u, Costică, nute lăsa, puiule, nu admit să dezertezi.Dacă stai, şi te ţii bine, tata maiare să-ţi arate multe în viaţa asta,că e interes an tă , b at -o s-o ba tă !...(încep să-i eurgă lacrimi pe obraz.)Şi să n-au d că pl îngi ! Sa n u rî dâmarna că plîngem noi, bărbaţii... nuşade frumos. Doctore Grigoraş, fiiatent ce faci, doctore, ca sîntemmulţi care ne uităm la tine acum.

N-ai ceva să- ţi a ju t ? (Mîndru şi în-grijorat.) Aşa-i că putem şi noi lanive l mond ia l ? Ce zici ? Hai, Cos-tică, rîzi un pic, dragul tatii !... Bini-şor, să păcălim durerea !... Aşa ! Vezica merge ? (Ioana a venit din spate,  pe furiş, i-a pus mîinile peste ochi,dar simţindu-i umezi, îe-a reiras.)

IOANA: Ce ai tată?BOŢOGAN (se scoală, îi dă una la

  fund) :Am dat apă la magar. Hai,fiecare la joaca lui !(Fetiţa pleacă. Victoriţa intră bine

îmbrăcată.)

S c e n a 6

VICTORIIŢA : De ce ne -a ţi chemat ,• Comane ?

BOŢO GAN : Nu ştiu. Sîn tem invitaţii

REMUS (contempHndu-l admirativ) :Ce te-ai î mb ră ca t aş a ? Ai un t ele -fon eu provincia ? (Judecîndu-şi pro

  pria ţinută.) Al meu e eu taxa inversa. (Apare Filica eu Romulus.)

FI LI CA : Und e s înt copiii ?REMUS : Ai d sîntem. (Boţogan aratăcă sînt prin apropiere.)

TOTEA (destul de cored) : Bună searatovarăşă profesoară. Buna seara, to-varăşe inginer. Mă bucur că sînteminvitatii dumneavoastră. (O umbrade mirare trece pe faţa celor doi.)

Dacă n-aveţi nimic împotrivă, dumi-nica viitoare vă poftesc la mine.(Adaugâ, dupa o clipă.) Mi-am cum-părat şi un pic-up. (Apare Paulina,gătită frumos de seară, cu decolteu.)

PAU LIN A : Iert ati- mă că am întîr -ziat. Am fost la vaci. (în mina are

un tori pe care il dă Filicăi.) E dealune.BOT OGA N : Nu ne pofteşti să lu ăm

loc, tovarăşe inginer ?ROM ULU S : Ba da. (Vede cu mirare

că s-a pregătit locul şi o masă ein rezervă undeva mai in fund.) Vărog sa luaţi loc. (Dupa ce toţi se aşa-

 ză.) Ce-aţ i mai facut ? (In primulmoment nu răspunde nimeni.) Caree situaţia (schimbind tonul într-unulcordial), la seturi ?

REMUS : Tov arăş ul Dobrică a r e unrever formidabil. Cred că 1-a adusde acasă.

VIC TOR IŢA : To var ăş a Pauldna e bu nă

la fil eu.REMUS : Cu croşeta. ("Apare Vătui, bineîmbrăcat, salută şi se aşază UniştU pelocul său.)

TOTEA (lui Vătui) : Cu cît esti aro-no me tr at la 5 mii met ri pla t ?

Văz nişte momîi cu nişte toroipaneî î ă i ă fă ? Dăd

BOTOGAN : Nu ţi-a spus tovarăşul in-i ? C ă t d d t

Page 36: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 36/116

  în mînă, ce crezi că făceau ? Dădeausă bată apa înspre deal, să-i în-toarcă cursul. Mă, zic, ce faceţi acolo,v-aţi prostit ? Aş, ei împiingeau maial naihii. Staţi, zic, măi oameni buni,că lacul ăsta al nostru e destul de

mare, bărcd avem, putem să umblămtoţi, să facem sport, şi eu mă prindcă vă rămîn. Ce, vreţi să daţi bara-  jul peste cap ? Păi dacă-1 daţi, totpe voi vă îneacă întîi. Că apa estrînsă şi ea cu o socoteală, să dealumina. Şi uite aşa împingeau toatănoaptea în sus, în pagubă ! Vorbeauamestecat, franţuzeşte, englezeşte...De unde sînteţi ? — zic. — De laYachting-Club, îmi răspund. Curiosyachting, dandaratelea. Nod facemaltfel sportul. (Lui Remus.) Nu-i aşa,tovarăşe ?

TOTEA : Şi, pînă la urmă, cum a iesit?

Marche-arrière ?VÀTUI : Pad ce. avurăţi vreo scăderede debit în turbine ?

TOTEA : N-am avut.VÀTUI : Atunci de ce mă mai întrebi?

(Romulus a impartit paharele la toţi.Cînd a ajuns la Victoriţa, aceasta aînceput să plîngă. Romulus a înghe-

tat.)BOŢOGAN : Ce e, Tiţo ? (Victoriţa nu

răspunde.) De ce plîngi ? Cum seluptă Vàtui cu momîile ? (Victoriţa  zîmbeşte printre lacrimi, negînd.)Spune-ne, ca sîntem între ai noştri.Hai, fato!

FILICA : Vdctordţa, ţi-a spus cinevavreun cuvînt rău ? (Lui Romulus.)Tu ? (Romulus e stingherit.)

VICTORIŢA : Gâta, mi-a trecut. (Cumtoţi aşteaptă o explicaţie.) Ştiţi, to-varăşă Fdlica, e întîia oară, de cînd

giner ? Ca să te auzdrn pe dumneata.REMUS (mirât) : Ziceai că pentru să-

ritura lui Silviu.BOTOGAN : Şi pentru asta, dacă vreţi.

Motive avem destule. Totea a făcutun sait de doi metri înălţime ! Remus a făcut altul măricel.MÀRIUCA (de la fereastra de sus) :Cît?

BOTOGAN (zîmbind) : Nu-i în centi-metri, tovărăşico, e un sait calitativ.Azi-mîine ajimge pînă la tine acolo.(Măriuca se retrage ruşinată.) Si

toţi tovarăşii de aici au săltat. Ba sinatura a săltat, că s-a apucat tova-răşa Filica să transforme copaciidimprejur.

ROMULUS : Mai bine zii ca te-ai apucat dumneata să transformi ceea ceştiam, pînă acum, că e structuralnetransformabil.

BOTOGAN : Apoi vezi, aici e gre-şeala. Cine crede serios în filozofianoastră ştie că poate schimba şi fi-rea lui proprie, de om. Debitul hi-drocentralei Runcu 3 are oarecarernargini, bată-1 sfinţii, dar al nostrunu ; şi iacă unde e răzbunarea omu-

lui, că el poate creşte mult pestemaşină, şi în toate părţile. C-a zistovarăşa Filica : nu-s învăţătoare, săfiu cintăreaţă. Ba să fii şi una şialta şi încă o mie, asta-i umanismde tip socialist. Nu sari tu ? Lasăcă săr eu. Nu cînţi tu ? Mai avemo sută, deşi ca peria ! De ce să as-

cundem ce avem, să ţinem în noi ?Ce-i viaţa interioară ? îi viaţa trasădinafară înăuntru. nu-i altceva. Dece o tragi înăuntru ? Ca s-o ascunzi,s-o aperi. Bine faci ! — dacă afarăai duşmani ori străini neînţelegători

brică propune să facem la CoadaŢ l i b ă i i i ă

Mai era ceva de dat... (Scoate ini i i dà l i B ţ ) L

Page 37: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 37/116

Ţapului cabană tuiristică.DOBRICÀ (picat chiar în clipa asta,

  şi-a scos halatul de lucru şi a ramas în haine de gală. E surprins) :Da. Vream să-ţi spun mîine.

BOTOGAN : Cu ocazia asta vin oameni, se întîlnesc. Şi Aurica ar vreasă-şi ospăteze şi fraţii lui, aşa-i ?

DOBRICÀ : Să-i văd şi eu pe toţio data, la mine, să mă plătesc deei. (E bucuros că a fost înţeles.)

BOTOGAN : Şi tovarăşul inginer ţineascunsă în el o ambiţie de schim-ibare. O ştim care e : să automatizezecentrala şi să poată pleca.

ROMULUS : E inevitabil. E pe liniaprogresului.

BOŢOGAN : Nu zic altfel. Schimba-rea e bună. E dialectică. E viaţă ! Şisă vină alţi oameni aici : geologi,turişti, e bine ! Şi propunerile sînt

 juste, toate ! Dar, tovarăşi, înadntesă ne gîndim la o schimbaire, hai sane gîndim, nu putem créa oare olume aici, pe locul ăsta ? Nu ? Cucîţi sîntem noi şi puterile care leavem ? Nu putem micsora preţulde cost al fericirii noastre ? Să facemun fel de viaţă care să fie a dra-

cului de plină.MÀRIUCA (de sus) : Tovarăşe Boţogan !A comunicat de la spital... (Rumoareantre oameni.)

BOŢOGAN (gîtuit) : Ca să mérite săte scoli vesel dimineaţa...

MÀRIUCA : Tovarăşe Boţogan ! A comunicat de la spital (linişte sinistră)

ca operaţia (suav, încet) a reuşit !BOŢOGAN : Ca să mérite să deschizigura şi să vorbeşti cu celălalt (vi-brînd de emoţie), să-ţi deschizi sufle-tul, să-1 faci sa te înţeleagă ! ? (Mă-riucăi ) Am priceput tovarăşă mul

signa şi i-o predà lui Boţogan.) LaReşiţa cu ea ! Pentru punctul doimi-ar trebui o lumină mai poetdcă.

ROMULUS : O s-o comandăm imediat.(Lumina devine mai poetică.)

BOTOGAN : O să aducem foarte cu-rînd cei mai buni sculptori să nefacă basorehefuri. (Se aşterne peste  zid un basorelief.)

PAULINA : Atunci o să aprindemtorte. (Se instalează cîteva torţeaprinse.)

TOTEA : O să facem sa fîlfîie steaguri.(Se fixează pe acoperiş o flamură.)

DOBRICÀ : O să construim un ha-vuz. (Se aduce un havuz.)VÀTUI : Cu statua de piatră care vor

  învia seara. (Patru-cinci balerine dan-sează în jurul havuzului.)

ROMULUS (Filicăi): Unde a ramasEscurialul tău ?

FILICA (cald) : Unde sînt „divagaţiile*tale neeconomice, rdsipitorule ?

ROMULUS : Ţi-am spus că totdeaunaam extras din vise partea concrete,omenească : şi pe asta o avem.(Arată spre ea.)(Remus se apropie de zidul Hidrocen-

tralei şi pune piciorul pe scara de in-cendiu. De sus, Măriuca, în halat delucru, — Julietă modernă, — îl pri-veşte cu înfrigurare. Torţele, steagul,lumina, havuzul, cu dansatoarele îm-

  pietrite, dau întregii scene o atmos-  feră mirifică, de basm.)REMUS : Nu ştiu exact ce a rostit

Roméo. Nu 1-am ci tit, am vazutmunai baletul la cinematograf. Darsimt cà am destule vorbe aie mêleca să mă adresez ţie ; dacă nu sîntdestule, am să scot din pămînt şidin cer al tele Tu nu figurai cîtuşi

răş ă, curaj ! închi puie-ţ i că ai aveaîn faţă o sală eu public

BOŢOGAN (în şoaptă, Filicăi, arătîn-d i t f t l) N i i bi

Page 38: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 38/116

  în faţă o sală eu public.

(Arată spre public. Filica e intimi-dată. O scurtă pauzâ. Măriuca a cobo-rît, şi-a scos halatul şi a rămas într-orochie albă. S-a dus să se aşeze lîngă  Remus. Copiii s-au întors de la joacă.

loana s-a cuibărit în braţele lui Romulus şi Sorin la Vătui.)

REMUS (eu o extremă gingăşie, Mă-riucăi) : Pot să ină aut ose rves c ? (liia mîna.)

FILJ CA : Mi-a juta ţi şi voi. (Boţoganaprobă. Cîntă.)

„Somnoroase păsărelePe la cuibuiri se adună,Se ascimd prin rămutrele,

Noapte buină".

TOTI :Noapte bună.

(Atunci, Totea scoate din buzunar un

  fluier şi, intr-un contrapunct destulde complicat dar foarte armonic, seîmpleteşte cu Paulina, care atacă strofaa doua cu o voce mai frumoasă decît a Filicăi.)

PAULINA :

,yDoar izvoarele siuspinaPe cînd codrul negru taceDonm şi floxile-n gradină, dormi îm

pace".

TOTI :Dormi în pace.

C

du-i transformatorul) : Nu-i mai bineaici d ecî t aco lo ? (Filica dă din capînfrigurată.)(Strofa a treia e cîntată de Filica

  şi Paulina pe doua voci, cu acompa-niament de fluier.)

FILI CA şi P AUL IN A :„Trece lebăda pe apePrintre trestii să se culceEie-ţi mgerii aproape,

Soxmnui diulce".

T O T I :Somnul dulce.

BOŢOGAN (fericit, eu voce joasă) :Si tovarăşul nostru Eminescu s-a des-faşur at la nivel m ond ial !

(Strofa ultima e cîntată pe patru voci.)

TOŢI :„Peste a nopţii féerie

Se ridică mîndra lună,Totu-i vis şi anmonie..."(In această clipă, un răget indepăr-

tat de măgar întrerupe cîntecul, carea devenit prea elegiac.)

ROMULUS (adresîndu-se măgarului) :Tacd tu, Cost ache !

TOTI (înveseliţi) :

Totu-i vis şi armonie...COSTACHE (apărînd la rampa, către

  public) :Noapte bun ă !TOŢI (către public) : Noapte bună !

O R T I N A

i, septembrie

Page 39: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 39/116

PREMIERS 

,COPIII SOARELUI" DE MAXIM GORKI (Teatrul

.Lucia Sturdza Bulandra")

De la stînga la dreapta : Victor Rebengiuc (Vag hin) ,

Clody Bertola (Liza), Gina Petrini (Elena), Ana Ne-

greanu (Melania), Liviu Ciulci (Pro(asov), Gh. Oancca(Cepurnoi)

Page 40: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 40/116

„Modă" in génère

şi moda timpului tau

mespre calitate se pot scrie tomuri. Sau, măcar, studii ample şi do-cumentate. Ar fi deci ridicol ca vreunul dintre noi, cei care partici-păm la discuţi ile initiate de revista „Teatrul", să încerce să răspundăla toate întrebările pe care le subînţelege un asemenea subiect.Lucru, de altfel, confirmât de intervenţiile colegilor, care şi-au expuspunctul de vedere în numerele anterioare şi care, de bună seamà, au  înţeles, fie să se réfère la anumite aspecte majore aie problemeidate, fie, irelevînd anumite concluzii din experienţa proprie, să în

cerce să elucddeze unele faţete ale complexuiui de întrebări şi răspunsuri pe carele presupune discutaxea cerinţelor legate de „calitatea superioară a spectacoludui"de teatru.

Fără îndoială, calitate înseamnă în piimul rînd spirit contemporan, întele-gere contemporană si, deed, implicit, mijloace de expresie teatrală proprii zile-lor noastre. Notiunea de calitate nu poate fi despărtită de cea de inovatie, dacăprin inovaţie înţelegem nu spirit exhibitionist, nu dorinta de originalitate cuorice preţ, nu împrumutul formai, ci căutare creatoare în spiritul operei, înspirdtul ideilor celor mai înaintate pe care le contine o lucrare dramatică. Şitotuşi se mai întîmplă, din cînd în cînd, ca inovatia sa fie înlocuită cu aplicareaunor formule „la zi", nu pentru ca regizorul respectiv ar simţi cerinţa imperioasăde a folosi anumite mijloace de expresie scenicâ, nu pentru că opera literară nuar putea fi transpusă scenic decît la modul respectiv, ci doer pentru a nu con-fcrazice o anume modă care s-a impus, pe drept sau pe nedrept.

De fapt, din capul locului nu se poate vorbi despre moda. Numai folosireaabuzivă (sau exclusive) a unor formule ce au avut la un moment dait succès,naş te moda — duce la o nivelare cu totul de nedorit, la o prezentare de înscenari

t td i i i l it id i l d ă

atît cît îl ajută fantezia şi cultura sa, sînt adevairuri pe care — eel puţin teoreticnimeni nu îndrăzneşte să le nege Şi totusi

Page 41: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 41/116

— nimeni nu îndrăzneşte să le nege. Şi totusi...Şi totuşi, am cîteodată impresda că, luptînd contra „modei", uaiii dintre noi

ne propunem un fel de cale întoarsă, pledăm, poate fără sâ ne dăm seama, pentruceva trecut, pentru ceva ce nu-şi mai are loc în teatrul contemporan sputni-cilor, pentru o reînviere, poate chiar a unui neonaturalism în aparenţă, chipurile,inovator.

Nu arareori am auzit, în culisele teatrelor, expriimîndu-se păreri ca acestea :„M-am saturât să tot joc în carnere fără pereţi şi uşd. M-am saturât sa privescpe ferestre imaginare. De ce să mă adresez direct publicului, sa cobor antre spec-tatori ? Mi-e dor de un decor eu trei pereţi şi plafon, de uşă ou clanţă şi de unspectacol care să presupună existenţa celui de-al patruilea perete".

Nu fac procese de intenţie, deoarece nu maă îndoiesc că exista oameni căaxxrale place eu adevărat un asemenea teatru (din feriedre sînt puţini !). Mă întristează

  însă faptul că mai sînt unii care tînjesc după ceva trecut, care cred că reanimareaunor procedee ce şi-au trait traiul ar putea contribui la progresul teatrului romî-nesc. Care, sătui de automobile, suspină după trăsuri, uitînd că între timp au apă-rut avioanele şi că nui peste imultă vreme şi acestea vor céda, eu totul, locullor rachetelor şi altor imijloace tehndee pe care azi înca ni ci nu le bănudm.

Evident, aplicarea procedeelor teatrulud epic sau aie teatrului ce presupuneun contact, aş spune, fiziic, eu spectatorul, atît de drag lui Ohlopkov, ca şi altemulte inovatii reale, pe care înţelegerea eontemporană a fenomenului scenic lepune la îndemîna noastră a tuturor, sînt binevenite în arta spectacolului celuide-al şaptelea deeeniu al secolului nostru, eu eondiţia de a se „lipi" de textulpropus, de a fi proprii naturdi artistiee a celui ce le apldcă. Textele nu trebuieviolentate eu orice pireţ prin montări „la modă". Se cere însă, neîndoios, o muncâintensă de căutare a formulelor contemporane adeevate, îm măsură să şteargăistratul de praf ce îndepărtează o seamă de lucrări valoroase aie trecutului maiSndepărtat sau mai apropiat de gustul nou lui spectator. Nurnai că, aceasta presu

pune jnultă înţelegere, masură şi foarte mult gust. Aceasta pretinde o analdzăprofundă a textului dramatic, o sublindere atentă a acelora dintre virtuţile salerămase valabile pentru noi. Altfel, să nu ne mire că asezonarea modernistă a uneipiese ce a avut, de pildă, un răsunet deosebit în urmă eu numai 10 sau 12 ani, sădea o imagine mult mai pală în montarea noastră, deoarece noua vdziune nu por-neşte de la necesităţile lăuntriee ale povestirii dramatice, ci de la obişnuinţa dea stiliza eu orice cliip. Şi asta ni se poate întîmpla chiar şi în cazul unor piesecare se citesc ou plăcere, eu interes şi care, deşi din trecut, vorbesc prezentului.

Atît doar că nu sînt scrise după tehniea anilor '60.Am auzit, adeseori, pe unii artişti mai vîrstnici spunînd că multe din inova-ţdile noii generatii le-au expérimentât ei sau contemporanii lor eu ani în urmă,eu deeendi în uirma. Uneori au dreptate, pentru că sînt într-adevar cazuri în carenoi devendm inovatori graţie lui Meyerhold sau Gémier, lui Piscator sau Jouvet,l i R i h d hi (d ) l i A i Adi ă li ă l

Şvejk-oilluti lui Hasek şi a aceluia ai lui Brecht. Amintiïndiu-le, sau mai bine zis sem-nalîndu-le dintru ônceput că la ambii autori exista cite un Şvejk un Baloun sau

Page 42: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 42/116

nalîndu-le dintru ônceput, că la ambii autori exista cite un Şvejk, un Baloun sauun Brettschneider, amintindu-le, în sfîrşit, că şi într-un caz şi în altul Şveikajunge pe front, dar că, „pare-se", exista unele deosebiri.

Aici stă, dupa imine, dezlegarea şi, în acelaşi timp, pericolul „modei" : în  întelegerea faptului că „moda" este un pericol, dar că a fi în moda timpului tăueste o necesitate vitală

Dacă, de pildă, ne-am ireferi la „moda vestiimentară", am fi ou toţii de acordcă a purta paierie în secolul al XX-lea e mult mai fiiresc decît a-ţi împodobicăpăţîna ou un coiiif ou penaj, ohiar dacă nu tu eşti inventaitorul borsalinei. A purtapantaloni largi de 20 om, atunci cînd, la tnălţimea ta, ei ţi-ar da aspectul unuicolos ce se sptrijina pe două foeţe, ar fi caraghios, chiar dacâ pantalonii strîmti sepoartă. Dar nioi a verni ou nişte pantalon! ca ai celor din Tara Oaşului, numai

pentru că nu vrei să dmiţi, n-ar însemna o nota buna pentru tine, ci o dovadă deinadaptabilitate.

Totul e să găseşti propria ta măsură, care nu te siluieste, ci te pune în va-loare. S-ar parea că exemplul e formai sau, cel puţin, facil. Adevărul e însă cănu poţi în nici un domeniu de actdvitate, indiferent că e minor sau major, saignorezi epoca ta, gusturile, cerinţele ei şi felul ei de exprimare.

Şi dacă am vorbit de „moda timpului tău", aş vtrea să zăbovesc cîteva clipeasupra înţelesuliui pe care vreau să i-1 atribui. Folosesc cuvîntul modă, în acestcaz, în sensul adapterai la gustul şi necesdtăţile unui anurne moment şi nici-

decum în accepţia obişnuită, pe care, de altfel, am folosit-o şi eu, de imitareformală. Şi tocmai de aceea am gasit necesar să adaug atributul : timpului tău.Stilizarea, de exemplu, nu e „moda", ci un imperativ. Şi dacă vom compara

blocurile din noua piaţă a Palatului R.P.R. eu unele clădiri de pe Calea Victoriei,sau sala de spectacole a Palatului R.P.R. eu frumosul, desigur, Teatru Nationaldin Iaşi, vom întelege încăodată că omul de la noi préféra încărcăturii linia sveltăşi simplă, iar ciubucăriilor desenul lansat al blocului turn, de pildă. Şi am con-vingerea că peste douăzecd de ani, contemporanul societăţii comuniste va admiraforme şi mai sugestive şi mai expresive.Pe această Unie nu este important faptul că regretatul Toni Gheorghiu aplicapentru prima sau a „n"-a oară proiectiile în teatru, eu ocazia spectacolului Prima fintilnire, ci că el şi regàzorul I. Cojar siubliniau în acest fel, eu procedee contem-porane, substratul poetico-dramatic al unei lucrări ce nu se putea naşte decît  într-o societate care şi-a schimbat structural felul de a trăi, de a construi şi dea 1gîndi.

In acest sens numai, căutarea de noi procedee, dorinta de a găsi forme noi,corespunzătoare noilor sensuri de viaţă, e pozittvă.Un scenograf nemulţumit de căutările inovatoare din mişcarea noastră tea-

trală, îmi demonstra că, pînă la urmă, părăsind calea inovaţiei (din păcate înteatru, spre deosebire de alte arte, iei de bune afirmatiile, deoarece opera sce-nică nu mai exista) a ajuns din nou la o înţelegere chipurile realistă Am văzut

aparté nu înseamnă că procedeul trebuie prohibit şi folosirea lui oprită în nurnele

Page 43: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 43/116

aparté, nu înseamnă că procedeul trebuie prohibit şi folosirea lui oprită în nurneleluptei contra model.

Dar dacă, de frica de a fi considerati ca imitatori ai lui Ohlopkov, nu vomaduce actorul prin sală, nu devenim personali, ci dimpotrivă, refuzăm un cîştiig.Dacă refuzăm prosceniul Shakespearean ce înaintează în sală pentru că nu a fostinventât de noi, nu înseamnă că refuzăm „vechiul", ci că respingem un procedeu

teatral de maxima eficacitate în anumite cazuri. Iar dacă, ascunzîndu-ne dupăparavanul artei actorului, neglijam mijloacele de expresie pe care regia modernăle pune la dispoziţia textului, invocînd gustui nostru pentru un teatru curât, spâ-lat şi pieptănat, dar, chdpurile, neexhibitionist, nu facem decît să marcaim lipsa

  \de curaj sau poate chiar de inspiraţie şi sa cauzăm prejudicii chiar actorului pecare, chipurile, îl servirn.

A ifugi de rnoda nu poate însemna a ne îndrepta spre „înapoi".Nu scena italiană şi nicà teatrul naturalist ne vor ajuta să tălmăcim chipul

constructorului socialismului sau al comunismului.Ohlopkov, după mulţi ani de viaţă, în vîltoarea vieţii şi a teatrului, ne oferăun exemplu st rălu cit de oml ce caut ă şi la băt rîneţe , ou ela nul şi, dac a vre ţi,maivitatea celor douăzeci de ani ai începutului. Ce splendidă şi creatoare „naivi-tate" ! Ce splendidă şi creato are a ncorar e în reali tat ea zilelor noa str e !

Nu facem „modă" cînd, asemenea lui Radu Penciulescu în Secwnda 58, înţe-legem că un conter decorativ şi o recuzită sumară sînt suficiente unei piese de

  îidei ; şi că tocrnai o asemene a epurare a încă rcăt urii décorat ive aj ută la pun ere a

  în valoare a replicilor, a schirnbuiui de opinii, a lirisrnului frazei lui Dorel Dorian.Totul e ca în montàrile noastre să nu permitem imixtiunea vechiului sau aşablonului pseudoinovator. Pentru ca ar fi greşit să aredem că am găsit şi amcăutat îndeajuns. Suficienţa e sinonimă eu blazarea. Blazarea e un semn al bă-trfineţii şi al neputinţei.

Asa cum spunea un conducător de teatru, nu-i greu să deschizi strălucit unteatru, ci să-1 rnenţii pe o linie ascendentă. Da! E mult mai greu să fii inovator(pînă la vîrsta lui Ohlopkov. E gireu, dar mérita, cel puţin, să vrei. Să căutăm noi

procedee, pornind de la aportul înaintaşilor noştri.Să înţelegem că teatrul viitorului va pretinde noi dispozitive tehnice, noi sălide teatru, o arhitectură nouă, şi să nu confundărn apMcarea parţjală de cătreOhlopkov a viitoarei arhitecturi de teatru, aşa cum o vede el, fireşte, eu moda.De ce sa ni se pa ra no rma lă scena italiană, 'şi exhibiţionistă — scena rotu nd a saupu nt ea ce trece pr in sală ? Da, sa crearn fiecarei opère clirnatul potrivit, cadruladeevat. Dar să nu ne ternem că greşim sau că violentăm obişnuintele cuiva. Saftnţelegem că un olasic se mon tează altfel decît pe vremea Tudorilor. Şi, în pr i-

rflul rînd, să nu încercàm sa traàrn din osînză. E neigienic şi, pînă la urrnâ, in-comod. Da ! In felul acesta combat em „moda" şi sîntem în pas eu vremea. Sî nt em  fm moda timpului nostru. Si asta e bine. E de dorit. E o cerinţă a vieţii ce mergenumai şi nuimai înainte.

Lu cian Giurchescu

P£ WRMBLE VNUI SUCCES

Page 44: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 44/116

P£ WRMBLE VNUI SUCCES 

„AL PATRULEA" DE KONSTANTIN SIMONOV,

PE SCENA TEATRULUI „LUCIA STURDZABULANDRA"

D   înd am fost prima oară la Al patrulea, îndată după premieră,sala nu era plină. Pe urmă au început să apară cronici, a in-trat în acţiune şi critica orală a spectatorilor. Fapt este că, dupăvreo săptămîină, erau vîndute biletele pentiru cinci reprezentaţii înaiinte.

Iată, aşadar, încăodată, cum îşi croiesc drum o piesă şi unspectacol de idei, infirmînd prejudecăţile amatorilor de melo

drama şi arătînd în ce direcţie evoluează gustul publiculuide astăzi.S-a vorbit mult despre Al patrulea pînă cînd scriu articolul de faţă ; pînă

la aparitia lui, se va voxbi, eu siguranţă, şi mai mult. De aceea, voi considéracunoscute, în fmare, atît textul cît şi cancepţia spectacolului. In celé ce urmeazăma voi limita la uinele observaţii eu caracter mai general.

O PIESĂ MODERNĂ

Shaw. dacă nu mă-nşel. spunea că dramaturgia modernă începe din clipa  în care Helmer şi Nora s-au aşezat, faţă în faţă, la masă şi au început sădiscute despre viaţa lor, despre societatea în care trăiau.

Teatrul a fost din totdeauna o confruntare. In tragedia antică erau puse  în contrast mai aies faptele eroilor, acţiunile lor, eu peripeţiile şi „recunoaşterile"despre care vorbeşte Aristotel. După Shakespeare, personajul literar începe săse caracterizeze, „nu numai prin ceea ce face, ci şi prin felul cum o face"

(Engels). Teatrul post-shakespeareean confronta nu numai acţiuni, dar şicaractère.

Dramaturgia contemporană merge şi mai adîne în analiza omului şi a rela-

iil l l i i C fli l i ă i i i di f l i

L/ucrarea lui Simonov se înscrie pe linia acestor preocupări, ea este modernănu numai prin forma prin construcţia ei Qiocnirea de idei ce se desfăşoară

Page 45: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 45/116

nu numai prin forma, prin construcţia ei. Qiocnirea de idei ce se desfăşoară  în faţa inoastră angajeaza atît raţiunea cît si sentimentele, experienţa de viaţă,>  întreaga fiinţă a celar cîţiva pairticipanţi. Nu lipsită de imperfectiuni, de mo-mente mai puţin exptresive, piesa are îmsă meritul de a conduce pe spectatorspre concluzia că ideile, prin consecinţele lor sociale, nu sînt doar abstracţiuni

indifférente, ci carne şi sînge, durere, suferinţă sau speranţă, o forţă care influen-ţează asupra soairtei şi viitorului oamenilor. Al patrulea ridică astfel în conştiinţaspectatorilor, una din problemele fundamentale aie epocii noastre : raspundereafiecarui om în ceea ce priveste forţele sociale cărora li se alătură, convinjgerilepentru care militează, atitudinea pe care o adopta în faţa colectivităţii.

CUM IA NAŞTERE „SPIRITUL DE ECHIPÀ',

După cum nădăjduiesc că rezultă şi din celé spuse mai sus, textul pretindea  în mod imperios o tratare scenică în care accentul să cadă pe stilul colectivde joc. pe relaţiile dintre personaje. Şi, oricît as vrea sa fiu de original, nupot să nu reiau observaţia justă făcută de Traian Şeknaru, şi anume că secretulsuccesului obţinut de Al patrulea la Teatrul „Ducda Sturdza Bulandra" îl consti-tuie tocmai spiritul de echipă al oolectivului condus de regizorul Dinu Negreanu.

iDar ce este şi cum se formează acest „spirit de echipă" ? Noţiunea poatesă para destul de imprecdsă, e greu să „pud mîna" pe ea. în paranteză fie ads,exista în teatrul nostru regizori excelenţi despre care tunii cred că „nu facnimic" şi că „actorii le fac succesele". Aceşti regizori — de felul «lui Moni Ghe-lerter sau, din generaţia mai tînără, Radu Penciulescu — nu pretind decoruriexotdce, nu folosesc metoda „fă ca mine", nu pun actorii sa intre în scenă trecîndprin sala, nu acompaniază replicile fiecăirui personaj, eu o anumita arie „sim-

bolică", şi nu folosesc turnanta ca pe un paleativ universal. Cu toate acestea, înmajoritatea cazurilor, ei înregistrează izbînzi artastice memorabile. Trăiască re-gizorii care „nu fac nimic" !

De fapt, dacă te uiţi atent, observi ca ei fac totuşi ceva, si anume esenrţialul : ajută întreg colectdvul să înţeleagă adîne semnificatia conflictului, sta-bilesc relaţiile reale între personaje, astfel încât fiecare interpret să-şi găseascălocul său propriu (aceasta începe înca de la distribuţie) şi veghează ca aceste

raporturi să fie păstrate în mod conseevent (aici este munca la nuanţe, latonuri şi semitonuri). Cu alte cuvinte, actorii sînt prinşi, parcă, într-o plasă derelaţii, acţiuni si scopuri, care aparţin lumii spécifiée a pdesei si în virtutea că-rora ei ajung să-şi trăiască rolurile (căei şi în viaţă, dacă ne comportâm atîtde... autentic, e pentru că ţinem seama de anumite relaţii în care ne aflàm

Iată jocu'l lui Septimiu Sever care, după păreirea mea, a făcut în Al pa-trulea cea mai izbutită creaţie a cairderei sale de pînă acum. S-ar putea spune

lt î tă i ă ţă d ă i l i i t i

Page 46: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 46/116

multe în această privănţă, dar weau să irelev aici un aspect care mi se paredeterminant : rolul a fost trai t neîncetat, eu o tensiune crescîndă şi eu undramatism caire proveneau în mod vădit din eioenirea eu celelalte personaje.Eroul interprétât de Septimiu Seveir a fost astfel supus unei presduni ideologicecontinue, sbrîns ca în clestii conştiinţei lui proprii si ai judecătid semenilor săi,obligat, în chipul cel mai uman, mai convingător, să asculte chemarea tulbură-

toare la răspundere. Interpretul a trait  astfel nu numai replicile „sale", nunumai momentele „sale", ci şi pe aie tuturor celorlaltl (amintiţi-vă, de pildă,seena în caire, aflaţi la celé doua extremităţi ale rampei, „femeia pe care Ela iubit-o" spune despire El lucruri duireroase, care-1 chinuie, îl covîrsesc).

Cei trei vechi camarazi de arme au fost în spectacol nu numai foartedeosebdţi între ei, dar, ceea ce este şi mai important, s-au complétât de minuneunul (pe altul. Reacţionînd fiecare diferit temperamental (George Carabin amizat pe fanmecul său scenic, pe expresia deschisă, sinceră, eu o umbră detristeţe în pirivire Mircea Albulescu a compus un tip impulsiv nervos iar

convingător, on spectacol — un fel de dndependenţâ, în sensul că nu spun ceeace ar vrea el, d oeea ce eroul principal e&te obligat  să audă din partea lor).

Page 47: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 47/116

, p p g p )In irolul „femeii pe care El a iufoit-o", Béate Fredanov avea de ales înbre

a-şi deplînge propraa sa durere de femede parasi ta etc. (ceea ce ar fi dus-o finmodul oel mai direct la melodrama) sau a trăi suferinţa, dibuirea, zbucàuomilomului iubit în căutatrea unui drum în viaţă. Biruinţa actrdţei se datoreşte,cred, faptului că a ales cea de-a doua posibilitate. Este o mare artă şi o dovadà

de pondère actoricească a şti sa relevi, prin jocul tău, în primul rînd frămîn-tările şi problemele cruciale ce stau în fata altui personaj, atunci cînd ele sontesentiale pentru mesajul piesei. Iată o noua i lus trare a „spiritului de echipă" !

N-am sa mai insist asupra unor compozitii epdsodice valoroase, realizate dePuiu Hulubedj sau Paul Sava, n id asupra altor actori care s-au achitat

Stînga : Gh. Ghiţulescu(Otitcrul de bord), GeorgeCarabin (Dick), SeptimiuSever (El), Mircca Albu-lescu (Pilotai sccund)

Mijloc : Paul Sava (Gui-ciardi) fi Septimiu Sever(El).

Dreapta : George Carabin(Dick), Puiu Hulubei (Bon-nard), Septimiu Sever (El),Mircca Albulcscu (Pilotulsecund), Gh. Ghiţulescu(Ofiterul de bord).

Vă întreb : este oare admisibil ca un actor atî t de expresiv ca MiirceaAlbulescu, care face şi în icazul de faţă o areaţie de calitate (căci la un actor

Page 48: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 48/116

Albulescu, care face şi în icazul de faţă o areaţie de calitate (căci la un actorslab lucrul n-ar şoca atît şi n-air mérita atîta discuţie), e oare admisibil caun asemenea actor să pronunţe ouvinte eu insudïcienta claratate ? Şi nu e oaxe vi-zibil, on jooul lui Nicolae Mavrodin, de pillda, cuni dificuiltătile de vorbire impununeori dniterpretului o expresie de crispare, îl împiedică sa păstreze o ţinută fd1-

rească, degajată ?Insuficienta atenţie pentru cultdvarea vorbirii scenice este o rămăşiţă anaturaldsmului, a pretenţiei de a reda oamenii „exact" ca fin viaţa de toatezilele, „ca pe strada". Dan*, printr-un revers care pro vine din înseşi contradic-ţiile naturalismului, lipsa de dicţiune nu numai că nu dă actorului un aer„mai natural", dar ajunge deseori să-1 paralizeze, concentrîndu-i toată atenţiaspre efortul de a rosti cuvintele. Nu mai vorbesc de faptul că o dicţiune lipsită

de frumuseţe e supărătoare pentru spectatori, micşorează contactul dintre scenăsi o bună parte a sălii.Eu cred ca daca unii actori şi-ar da seama cît de serioasa este această

problemă, ar vorbi ceasuri întregi eu pietire în igură, ca antàcul Demostene, casă-şi corecteze dicţia. în orice caz, mi se pare ca este timpul ca regizorii, îmcolaborare unii eu alţii, si conducerile teatrèlor sa se ocupe în mod sdstematic(pentru că lucrul nu se poate rezolva definitiv în munca la un singur $pec-

tacol) de această latură însemnată a măiestrdei profesionale. •

$1, IN FINE, DECORUL

Aproape ca puteam renunţa la acest capitol, pentru că, după părerea mea,  în spectacolul de faţă, decorul — în sensul obişnuit al cuvîntului — nu eranecesar. Das la o parte faptul că panourile create de Paul Bortnovski (scenograf,de altfel, foarte talentat, căruia nu o data i s-au adus laude meritaite) sînt deastă data şterse, inexpresive. Aş spune însă că acest defect s-a transformât într-ocalitate, deoarece decorurile, rămînînd ca şi neobservate, n-au deranjat preamult acţiunea scenică.

Decorul este un eccesoriu, el mérita să fie folosit numai în măsura în careeste strict  necesar (caci în artă, tot ce nu este absolut indispensabil, strică). în

teatrul nostru mai dainuie, din păcate, eu destulă vigoare, prejudecata careconféra decorului un loc dndependen,t, de „senator de drept" — ca să zic aşa —ba chiar uneori îl suprapune elementului esenţial al spectacolului, care este  jocul actoricesc. Probabil că şi Dinu Negreanu mai este într-o oarecare măsurăprizonierul unor asemenea prejudecata, de vreme ce nu a avut tarda să renunţel i t it l i i ti l i ti d ă ă î i dă

O SÂPTÂM1NÂ

Page 49: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 49/116

O SÂPTÂM1NÂ

Margareta Pogonat (Ada)şi Dorin Varga-Iuster (Mi-hai) in ..Passacaglia" de

Titns Popovici

LA NATIONALULIESAN

Patru sub un acoperiş, bucurindu-se de farmecul proaspăt al nemuiritoarei Md-randoline sau alăturîndu-se eu căldură peripetiilor pline de miez protestatar aie

Page 50: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 50/116

p p p pbravului soldat Şveyk.

Vechimea mai mult decît centenară, tradiitia, gradul de cultură şi presti-giu 'al instdtutiei, situează Naţionalul iesan la mivelul unor exigenţe şi îndatoinirirepublicane. De la acest  nivel ne îngăduim să notâm cîteva aspecte aie muncii

  în Teatrul National „V. Alecsandri", la începutul acestei stagiuni, considerîndu-le

  în raport eu cerinta générale a teatrului zilelor noastre : sporirea calităţii spec-tacolelor.

iLa capătul niai multor stagiuni de căutaire a unor opère reprezentativepentru profilul său, repertoriul Teatrului National din laşi s-a axât în acest anteatral pe coordonatele fundamentale aie misiunii sale, orientîndu-se catre cerintareflectării contemporaneitătii în artă şi oglindirii actualităţii construirii socialis-mului. Factorii răspunzători în teatru s-au străduit sa înscrie în repertoriu piesereprezentative prin continutul lor ideologic si valoarea lor artistică, în măsurăsă slujeasca nemdjlocit educatiei socialiste a publicului, ca şi luerări clasice demare importantă educative. De la Passaoaglia lui Titus Popovici, — prima pre-mieră a stagiunii, la Poveste din Irkutsk  de Arbuzov, Cezar şi Cleopatra de G. B.Shaw, Romagnala de L. Squarzina, sau Viforul de Delavrancea, repertoriul aparegîndit pe masura dorinţei de cunoastere a publicului si chemării artistice a co-lectivului. In repertoriul Studiouikii — proaspat laborator de creaţ ie — învecinatşi nascut în teatru, şi aie cărui productii, cînd se realizează deplin pe plan artistic,

se înseriu pe afişul teatrului, s-au canalizat, pare-se, în schirnb, dorintele co-lectivului de a juca şi piese pentru numeroasele deplasari aie teatrului în sateleregiunii : găsim acolo comedia Patru sub un jacoperiş de Smirnova şi Kraindel,comedia Cred în tine (Balul florilor) de V. Korostîliov, Neamurile de Teofil Bu-şecan dar şi... Britannicus de Racine, — probabil rod al ambitiei tineretului dinteatru de a t£ace şcoala versului şi mişcării clasice. i(Dar de ce aci şi nu în repertoriul scenei principale ?) In general, ti tluiile se completează reciproc ou folos— izbutind să structureze şi să dea direcţie unui profil de iteatru national. De-

isigur, eu condiţia păstrării şi îndeplinirii repertoriului în totalitate. Ne-ambucura pentru întregirea valoroasă a acestui repertoriu, ca a doua piesa ori-ginalâ, menţionată deocamdată pe inevitabilul loc gol, să fie o opera reprezen-tativă a nodi noastre dramaturgii, caraotorizată prin ultimele ei productii, de unspirit înaintat de dezbatere a problemelor de creştere a conştiintei socialiste ;ne-am bucura ca această a doua piesa originale sa continue în repertoriulNationalului iesan realizarile programatice pozitive de pînă acum ; ne gîndimla : Dacă vei fi întrebat  sau Prietena mea Pix (productii aie stagiunilor trecute),Passacaglia şi altele. De altfel, pe aeeastă linie s-a şi angajat, pare-se, teatrul,dorind să împlinească şi o veehe şi justificată nazuintă legată de promovareascenică a autorilor locali. Cîredem ca munca îndelungata a seeretariatului literareu un tînăr membru al filialei Uniunii Scriitorilor din Iaşi, va da, în sfôrsit,roadele cuvenite.

şi dezvoltăirdi ed artistice. Colectivul actoricesc al Teatrulud National „VasileAlecsaiDdaï" nu e mare. Asa cum se remarca şi în urmă eu cîţiva ani, în pa-

Page 51: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 51/116

ş ţ pgdmile irevistei noastre ' osakura poncipală a colectivului o formează un corpomogen de actcxri vîrstnici, valoroşi, dim care s-au ridicat vîirfurile artisticereputate aie Iasului teatral. Alături de aceştia, în ultimii and s-au format şis^au impus o seamă de tinere elemente talentate, în măsură să primenească prdnstil şi concepţie artisitică, aerul oairecum obosdt — oînd nu vetust — care se

făcea sdmţit în unele areprezentatii. Din păcate, unii tdnerd actori care s-au re-maircat într-o seamà de spectacole din anii txecuiţi obţinînd si cuvenite răsplătiri  în confnruntari pe plan republican, nu mai figurează, nid în programele, nici  în schema teatrului ; aliţi tineri actord, veniţi de curînd la Iaşi, dupa absoîvireaInstitutului. şi distribuiţi în roluri importante, au părăsdt scena după o scurtăactivitate. In ciuda acestei regretabile fluctuaţii — a cărei vină o poartă, sevede, deopotrivă teatrul care nu ştie să-şi menţină cadrele tinere pe care le pri-meşte, si actorii respeotdvi, care nu pot rezdsta mirajuilud scenelor bucureştene —«chipa de actori tineri, credincioasâ teatrului, progresează în interesul ei propriu  jşi al colectivului. Acesti actori tineri îşi găsesc utilizare în toate spectacolele pecare le-am văzut şi îşi văd puse la îndemînă variate posibilităţi de a-şi dovedişi desfăşura pe multiple laturi, talentul. Astfel, actori ca Const. Dinulescu, BorisOlinescu, Dorin Varga-Iuster, Adina Popa, Margareta Pogonat, Virginia Carabin-Raicdu, Saul Taisler, Gh. Macovei, Valeriu Burlacu, V. Radciu, VI. Jurascu,Vdrgiliu Costin, Ad. Tuoa şi mulţi adţii, au prilejul sa joace împreuină eu actori

vîrstnici reputaţi ca : Margareta Bacdu, Mdluţă Gheorghiu, Marioara Davidoglu,Stefan Dăncinescu, Gh. Popovici, Anny Braeski, Ion Lascar, continuînd eu acelaşielan creator şi aeeleaşi prdneipii de artă, vdrtuiţile generaţiilor de artişti careau închegat chipul scened ieşene. Se pare, asadar, ca în Teatrul National„V. Alecsandri" s-a ajuns la treapta calitativă care duce la omogendzarea colectivului <de atîtea ori învdnuit în condiitiile cînd aci se întîlneau laolaltă mai multeastiluri interpretative, printre care nu prédomina cel contemporain). Se resimtepozdtiv, bunăoară, efortul de a aduce pe interpreţi la unisonusl jocului simplu,

•élaborât în nuanţe, în stare sa redea felurite struoturi psihologice {ca de pdldă  în speotacoilui Passacaglia), sau al desenului grotesc, ou dincizie cardcaturala (ca  în spectacolul Peripeţiile brawlui soldat Şvejk.) Pentru dobîindirea ealităţii de-pline în rnunca eu actorii, deçà pentru compléta valordfioare a textelor dra-matice, s-ar cere însă o muncă şi mai adîmeata şi mai multilatérale. Indeosebi,eu aetorii vîrstnici.

S-ar cere stimularea şi utilizarea lor în mai multe creaţii exemplare — pe

masura deplină a posibilităţilor lor — ca de pi'ldă în roluri capabile să facă4Şcoală în rîndul tdnerilor. In pofdda unor greutăţi obiective reale, create defaptul ca eohipa de teatru dramatic e nevoitâ sa luereze şi sa se manifeste peaceeasi .coenă eu Opera de Stat, s-ar cuveni ca iregizorii să găsească mijloacepractice pentru alcătuirea mai multor distributii la acelasi spectacol (ca întreg•colectivul să-şi poata încerca dispondbdlităţi'le), pentru reluarea unor spectacole

scenă. Cîteva exem ple di n mu lt e : în rol ul înskiiguratului pian ist A ndre i dinPassacaglia, Constantin Dinulescu realizează eu deosebit relief scenic profilul con-torsionat zbuciumul intelectualist steril al eroului preocupîndu se totodată să

Page 52: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 52/116

torsionat, zbuciumul intelectualist, steril al eroului, preocupîndu-se, totodată, sămarcheze eu nuanţe subtile, fondul lui cinstit, recuperabil, care justified rezol-varea problemei sale, în contact ou oamenii, eu naşterea societătii socialiste. înacelaşi speotacol, tînărui actor .Dorin Varga-Iuster a adus în irolul comunistuluiMihai, txăsăturile unei profunde umanităţi, farmecul robust al omului conştientde rostul său pe pămînt, o expresie luminoasă, rea'lizată prin autentică vibraţie

sufletească. într-un roi mai complex, Viktor în Poveste din Irkutsk, acelaşi actora demonstrat profunzimea resurselor sale creatoare, întruchipînd eu inteligenţăscenică bogăţia spirituală, orizontul înaintat, gîndirea creatoare a unui tînărconstructor al comunisniului. O creştere simtitoare a nivelului său artistic aarătat-o de asemenea în Poveste din Irkutsk, actorul Boris Olinescu. In rolul luiSerghei, el a adus cu deosebită forta emotională, marea puritate, capacitatea dedăruire, superioritatea etică a şefului de brigada, izbutiind, în unele scene, sătransmită spectatorilor tensiumea emotională a frumuseţii caracterului comunist.Distribuită ou îndrăzneală creatoare în rolul de mare respiraţie dramatică al

Valiei, clin acelasi spectacol, tînăra actriţă Adina Popa a izbutit, muncind temeinic,să împlinească cerinţele rolului, marc înd o etapă însem nată p entru dezvoltareaei viitoare. Resurse bogate, registru actcricesc variât dovedeşte Margareta Po-

gonat, care, atît în rolul dramatic al Adei din Passacaglia, cît şi în cel decomédie din Patru sub un acoperis, vibrează cu autentioitate şi simplitate. Invădit progrès faţă de ei înşişi, s-au a ră ta t şi alţi acto ri mai vechi — da r tot ti ner i —ai scenei deşene. Carmen Barbu, în rolul Mirandolinei lui Goldoni, şi-a construit

Page 53: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 53/116

Sus : Scenă din „Peripetii le bravului foldat Şvejk", dramatizarede Jean  Gro.su, după romanul lui Hasek. De la stînga ladreapta : Nicolae Modval (Şetul patrulei de jandarmi) , ŞtefanDăncinescu (Şvejk), Teofil Vîlcu (Caporalnl Paianek), VirgiliaCostin (Al doilea jandann) fi Anrcl Vizitin (Soldatul maghiar)

Stînga : Scenă din „Peripeti ile bravului soldat Şvejk"

Jos : Scenă din „Hangita" de Goldoni

bravul soldat Şvejk, se înscrie — credem — în rîndul marilor irealizări aie teatruluimostru ddin ultimii ani. Actorul a adus Sn scenă eu mare forţă dramatică şi pro-f ii î i t l l li t t t ă it t dî ă

Page 54: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 54/116

fumziime în uimor, caracterul popular, veselia protestatară, umanitatea adîncă,superioritatea omului simplu din popor asupra unei întregi societăti poliţieneştiasupritoare, militairisto-birociratice. în acelaşi spectacol, ni s-a parut unteresantă,scurta aparaţie a actorului Gheorghe Popovdei întir-un rol episodic, realizat cuevidentă conştiintă profesională. Actriţa Margareta Baciu a adus în rolul de

comédie uşoară din Patru sub un acoperiş, rnultâ consistenţă scenică, delicatenuanţe şi imperceptibile acorduri poetice, pentru a desena profilul fermecător alunui om sovietic simplu, întinerit în contact eu saiflul impetuos al tùnerei gene-raţii de constructori ai comunismulud.

Fireşte, însemnările de pînă acum vorbesc numai de una din laturile rezul-tatelor actoriceşti — cea pozitivă. Căci, niai e loc pentru ca actorii să-şi desăvîr-şească munca : de la cerinţe legate de dicţie şi plastică, la unii, la adîncireaconcepţied asupra rolului, la alţii. Intr-adevăr, am observât niai puţină preoou-pare faţă de munca profesdonală la o seamă de actori de talent ai colectivuluidesan — opriti în loc la formule închistate de meştesug rutinier. Ne gôndim laIon Schimbàski, Const. Cadeschi, I. Buraga, C. Protopopescu, Remus Ionascu, sauA. Radvanschi. Se manifesta alteori în scenă tendinţa de izolare vedetistă, ca laGheorghe Macovei, care, în ciuda muncii eficiente la propriul său roi (Lapcenko),a fost preocupat numai de efeetele sale scenice şi „priza" lor la public, neglijîndrelatiile cu partenerii, deçà, atmosfera de ansamblu a spectacolului. Alţi actori

se straduiesc sa apară „frumosi" în scenă, uitînd de sarcina construirii critice acaracterelor. De pdldă, VI. Jurăscu <di Ripafratta în Hangiţa) sau Valeriu Burlaou(locotenent Lukas în Şvejk). Ambele rolturi pretind în conformitate cu intentiile-regizorale, o prezenitare incistiv critică, cu detaşare stildstică, şi nu aparitia scenicăferciheşă de prim-aimorez. AdSncirea şi ducerea pînă la capăt a muncii actori-cesitii apar ca o foarte însemnaită conditie în asigurarea ridicării continue a cald1-tătii spectacolelor. Deoarece, lipsa de fimsare a muncii cu actorul a dus, uneori,  în spectacolele pe care le-arn văzut — în ciuda unui nivel artistic în general, de

ţinută — la pierderea unor amănunte dramatice semndficative (aceasta s-a în-tîmplat mai aies la Poveste din Irkutsk); într^un cuvînt, la o diminuare a ceeace niumim cultura spectacoluilui, atribut pe care, îndeobşte, şi-1 revendică TeatruiNational din Iaşi.

***

Pe planul artei spectacolului, înoeputul acestei stagiuni oglindeşte un real

progrès calitativ, sibrăduinţa înspre maturizarea artistică, fiindcă în toate spectacolele văzute apar, cu evidenţă, gîndire regizorală, preocupare pentru metaforascenică. La Teatrul National din Iaşi lucrează acum doi regizori : N. Al. Toscanişi Nic Moldovanu, şi trei pictori scenografi : M. Marosin, Marga Ene şi DorisJurgea. Prezenţa activa a unor regazori stabili este un câştig însemnat pentruscena ieşană în al cărei trecut apropiat o necontenită fluctuaţie de directori de

Page 55: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 55/116

"toarcerii sale primtre oameini — a cărui traiectorie sufletească actorul Ion T<nscăr

n-a descris^o decît în parte. Exterioară ideii spectacolului s-a arătat însă sceno-grafia Margăi Ene, în ciuda efortuirilor de a o încadra într-o forma voit simbo-lică, ca şi excesul de întuneric în care se desfăşoairă prima parte a spectacolului,de asemenea dintr-o intenţie de simbolizare, care nu se releva însa spectatoruluica atare. Cerul. clopot de sticlă apăsător, şi luminarea lui treptata, ca şi proiec-tarea imensei orgi din final, pe fundalul căreia apare eroina înfăşurată în lumină,nu converg eu substanţa de idei a piesei, eu stilul sobru ce prédomina, de altfel,  în cea mai mare măsură in spectacol.

Spectacolul Poveste din Irkutsk, în regia lui Valeriu Moisescu şi seenografialui Doris Jurgea, s-a însaris şi el printre bunele realizàri aie NaţionaiLulLuii ieşan ;mai ales pentru intenţiile concepţiei artistice, caracterizată prin simplitate şiadevăr uman, dincolo de numeroasele neglijenţe rezuilitate ddntr-o prea maregrabă în montare şi puţin timp de repetiţie. Asa ne explicăm undlateralitateamuncii regizorului, care a lucrat la pilonii spectacolului, realizînd eu succès pro-funzimea caractorelor celor trei eroi (Viktor Valea Serghei) a căror interpre

Studioului teatrului. Regizaruil a dovedit rigoare şi acuratete în munca eu o echipăde comédie, într-un spectacol „uşor", dar de tinută, făiră prea multe idei, în sohimb

ât ti i i d i bil li t d t ii M t B i Şt D i

Page 56: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 56/116

eu câteva tipuiri admirabil realizate de actorii Margareta Baciu, Şt. Dancinescu,Margareta Pogonat şi N. Modval.

 Hangiţa de Goldoni şi Peripeţiile bravului soldat Şvejk, dramatizarea luiJean Grosu după romamul lui Jaroslav Hasek, spectacole puse în scenă de regi-zorul N. Al. Toscani, în stagiunea trecută, şi-au păstrat prospeţimea seenică şi in

actualele reprezentatii. De altfej, xeluată, Hangita a folosit aeum două noi inter-pretări ale unor roluri importante, interpretări ce-au înnoit spectacolul în bunămăsură. împreună cu seenograful Mircea Marosin, regizorul a introdus în scenăeîteva sugestive elemente stilizate (perdele spiritual desenate, scări, o cortinăfundal şi o estradă pentru muzicanţi), imprimînd spectacolului un haz tăios şipopular, în care resimţim în spatele măştilor amintirea commediei dell'ante, gîndulcontemporan nouă, şi săgeţi satirice cu adresă către vieil existante şi azi. Ovie prezenţă în spectacol a căpătat muzica de fanfară (pe o tema de Respighidin „Serbările romane"), care aduce un comentairiu ironie, zeflemisitor, stilizîndcu spirit şi verva frusta a unui „ottocento" popular, moravurile incriminatede Goldoni. Ni s-a parut edificator pentru posibilităţile teatrului, că o echipanu chiar străTucitoare de comédie, a izbutit am spectacol plin de avînt şi culoare,bogat în idei şi sensuri contemporane, eu toate că, luate în parte, creaţiileactoriceşti ar mai comporta finisare şi adîneire psihologică.

Peripeţiile bravului soldat Şvejk  este, fără îndoială, una din celé mai in-

teresante şi revelatoare creatii scenice din ultimele stagaaini aie Naţiona-lului iesan. în primul rînd, datorita consecventei concepţiei regizorale cares-a tradus în spectacol prin conjugarea expresivă a tutuiror elementelor arteiscenice, de la scenografia interesantă semnată de Doris Jurgea, la comentariulmuzical comic şi demascator, pînă la multimea de interpreţi ai nenumăratelorroluri şi rolişoare. Şi, desigur, aşa cum am arătat mai sus, datorită interpre-tării rolului Şvejk de către Ştefan Dancinescu.

  încadrat între două .uriaşe cisme prusace, care se pleoştesc treptat, dede-

subtul unei imense căşti de oţel, spectacolul se desfăşoară în faţa panourilorcaligrafiate grafic, în spiritul ilustratiilor suculente aie lui I. Lada, aducînd înfaţa spectatorilor o lume văzută caricatural, cu ,ochii noştri de azi, o faună gro-tescă şi îngrozitoare, cu care luptă bravul soldat Şvejk şi căruia i se alăturăRegizorul spectacolului (roi interprétât cu discretie de actorul Boris Olinescu)şi, ou pasiune, publieul din sală. Spiritul înnoitor, stilul agitatoric al acestui spectacol continua firul celor mai bune realizări din tradiţia teatrului din Iaşi,aducînd deci un nou titlu pentru repertoriul permanent al teatrului.

E totuşi greu, în ciuda vizionării a cinci spectacole, să vorbim despre stilulregizoral în profiilarea teatrului ieşan şi de problemele de esenţă ale teatrului.E Jimpede că alcest stil şi profil înca se caută, dar s-au făcut paşi importanţispre directionarea lui, şi că numai desfăsuirarea cîtorva stagiuni cu pxeocupareamarcată spre calitatea artei realist-socialiste va duce la statornicirea lui clară,

înlesnind clasificari

C fli t l d ti

Page 57: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 57/116

o

LU

LU

LUI

oOu

Conflictul dramatic

şisurselesaleinepuizabile

orbim destul de des de la o vreme încoace despre contempo-raneitate în teatru. Ne referim îndeosebi la tematică, dacă evorba de dramaturgie şi, din cînd în cînd, la eroi, pledînd pentru

realizarea chipului eroului contemporan, constructor al unei vieţinoi, libéra de orice exploatare şi asuprdre.Uiftam îinsă, adesea, că siimpla gasdre a uinei terne contemparane

nu este suficientă, că esenţa, sîmburele draimei este conflictulşi că prin el, autorul îşi afirmă poziţia contemporană partinica,

faţă de fenomenele realităţii sociale. Conflictul este elementul fundamentalal operei .dramatice şi prin el, în primul rînd, este transmis imesajul autorului,

ideea operei.Gen prin 'excelenţă dialectic, dramaturgia are posibilitatea de a pătrundepînă în esenţa fenomenelor trealitătii şi a le înfăţişa în dezvoltarea lor revo-luţionară, în unitatea lor contradictorie. Căci, ce altceva este conflictul dramatic, decît treflectarea pe plan artistic a contradictiilor din realitate, a acesteidramatice şi pasionante lupte a contrariilor care constituie esenţa motorul

ehdar dacă n-au putut sa le desluşească cauzele şi, cu atît imaî puiţim, căile derezolvare. Faţă de aspiraţia petrmanentă a omenirii spre fericitre, spre libertatei è d li tă l t t td iţi î â d ă ă ă

Page 58: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 58/116

şi progrès, drama realistă a luat totdeauna poziţie, încercând să găsească osoluţie, cornbătând ceea ce const&tuia o frînă în calea acestei aspiraţii, ajoin-gînd umeori ia concluzii pesimiste, tragice, datorită imposibilităţii de a găsd orezolvare. Căci, lipsiţi de insfcrumentul cunoaşterii ştiinţifice a realităţii şi a

legilor obiectave ale acestei dramaturge, epocile trecute n-au ajuns pînă la des-coperdrea contradictiei esenţiale, principale, a societăţii bazate pe exploatareaomului de către om şi anume, lupta de clasă.

In diramatuirgiai romînească scrisă îintre cele două războaie mondiale, depildă, nu vom găşi conflicte care să reflecte în mod direct lupta dintre exploa-taţi şi exploatatori. Clasa muncitoare n-a apăirut de altfel în dramaturgiamoasfcră decît doipâ Eliiberare. Unele aparitii fugaire, ca de pildă Luca din Dom-

nişoara Nastasia, înainte de 1944, sînt cu totul nereprezentative. In schimb, incele mai valoroase piese ale acelor ami, conflictul xeflectă în diferite varianteşi modaliifcăţi artistiee, imensa contradictie, specifică societăţii bazate pe ex-ploatare, între doTinţa de fericire a individudui şi condiţiile sociale potrivnicerealizării ei. Nu întîmplătwr, tdpul de conflict eel mai fireevent întîlnit în Idra-maturgia anilor acelora, reia în diverse variante, destinu! tragic al intelectua-lului fără putinta de realizare sau drama omului marunt, „strivit" de meca-

nismul social complicat. Şi tot nu întîmplător, în epoca dintre cele două răz-boaie a înfloxiit îndeosebi comedia cu nuanţe satirice, sau cu substrat a<mar,ca un semn al atiitudinii de protest a autorilor dramatici faţă de o orînduiresocialà, al cărei mecandsm profund nu-1 înţelegeau, dar pe care o dezaprobaudin tot sufletul.

Inspirîndu-se din aceeaşi realitate socială, dramaturgii epooii noastre des-coperă alte surse de conflict, pătrunzînd în insăşi esenţa contradicţiilor, dez-

văluindu-le adevăratul sens şi luminîndu-le înţelesul.Draniaturgia realist-sociaMstă are la bază cunoaşterea adîncă a vieţii şi alegilor ei obiective de dezvoltare. Sirnpla observare empirică a vieţii nu-i maieste suficientă draniaturgului, care vrea să înfăţişeze realitatea in dezvoltareaei revolutionară. Filo2x>fia marxist-lenini&tă i-a dat autorului dramatic posibi-litatea de a pătrunde în esenţa fenomenului social, în esenţa contradictiilor şide a înţelege atât cauzele acestora, cît şi sensul dezvoltării şi rezolvarii lor.

Iată de ce, îndreptîrid lumina reflectorului asupra perioadei dintre celedouă războaie, dramaturgii epocii noastre nu mai pot rămîne la aspectele desuprafată ale realiibăţii, ci pătrund în resorturjle ei adînci, descoperind luptade clasă ca motor principal al dezvoltării şi făcind din ea, în mod firesc, sursaprincipală a conflictului dramatic.

familia capitalistului Roznovanu, serveşte drept argument pentru rezolvarea unuialt conflict, pe planul conştiinţed, înitre şovăielile mic-burgheze ale judecătoruluiD i i f it t ti i ă l i M i St â t C fli t l t i

Page 59: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 59/116

Dragomir şi fermitatea partinică a lui Marin Strâut. Conflictul acesta, a caruirezolvare dă cîştig de cauză camunistului Străuţ, anitrenează un altul, întrevoinţa ferma de a afla eu orice preţ adevarul, niamdfestată de Dragomir, devenitconştient de responsabilitatea sa, şi şovadelile inginerului Armaşu, aflat pe o

treaptă inferioară de dezvoltare a conştiinţei poldtice. Exista, aşadar, o înlănţuirede conflicte axate insă pe ideea principală a dramei, aceea a responsabilităth'individului faţă de societate, faţă de popor, faţă de oamend. Aceeaşi fdee a res-ponsabilitătid o întîlniLm, altfel tratată, în Passacaglia. ConfLictul piesei, inspirât din marea Quptă a poporului condus de partid pentru ieşirea din războiulantisovietic şi eliberarea de fascism, se desfăşoară în principal pe planulideilor. Nu asistăm în piesă la o cioanire directa, deschdsă, fintre comunistuï

Mihai şi ofiţerul fascist Knapp. Dar, în constiinţa lui Andrei, această ooenireare loc. Celé două îdeologii se înfruntă eu putere şi clarificarea ideologica alui Andrei se realdzează mu dEără durere, după o luptă cumplită eu sine Snsuşi,eu rătăcirdle sale idéaliste. Conflictul de idei îşi găseşte rezolvarea eu ajutorulfaptelor de viaţă folosite de autor ca argumente demascatoare împotriva ideo-logiei lui Knapp si ca o confirmare a adevarurilor rostàte de Mahal.

Spre deosebire de piesele serdse între celé doua razboaie, piesele sorise

azi despre acea iperioa'dă, tind sa reflecte, aşadar, contradictiile esentiale alerealităţii de pe poziţia de îniţelegere a perspectivei dezvoltarii istorice a soicie-tătii. Raportul dintre Indwid işi societate nu mal poartâ caracterul de conflictfundamentail si ireductibdl. Faţă în faţă eu societatea, individul (eroul pieselorcontemporane) este obligat sa ia atituidine, sa rezolve problema rostului exis-tenţei sale de pe poziţia responsabiliiitatn sale faţă de colectivitate, faţă delupta poporului.

Această idee a responsabilitâtii se acjcentuează pe măsură ce dramaturgianoastră oglindeşte étape mai avansate ale procesului de construire a socia-lismului.

Inspirîndu-se din realitatea îstorică a luptei pentru construirea socialis-imului, dramaturgdi au causait să cuprindă în operele lor, aspeote esentiale aiecontradictiilor specifice epocii. Lupta de elasa, în formele sale ascutite, carac-teristice primei étape a! perioadei de trecere de la capitalism la socialism, iaconstituit sursa principală a conflictului Idramatic în piese ca : Cumpăna, Cetateade foc, Minerii, Oameni de azi, Vadul nou, Récolta de aux, Zxua cea mare. Con-fMotul în aceste piese se angajează deschis, între reprezentantii claselor antagoniste, între cei ce vor sa construiascâ socialismul şi cei care încearcă să îm-piedice mersul ilstoriei Rezolvarea conflictului înseamnă înfrîngerea duşmanului

momentul de faţă ^activitatea ideologică, munca de dichddare a inrîurdrilor edu-caţiei burgheze din conştiinţa oamenilox"l, obligă automii dramatici la o cer-cetare atentă şi profundă a multiplelor manifestaxi ale acestei lupte între vechi

Page 60: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 60/116

cetare atentă şi profundă a multiplelor manifestaxi ale acestei lupte între vechişi nou. în xealitatea noastră, noul îşi croieşte astăzi drumul într-un ritm ver-tiginos. Schimbări fondamentale s^au petreout şi se petrec în toate sectoarelevietii. Nivelul de tirai al oamendlor imuncii s-a schimbait şi, odată cu el, feeschimbă preocupările cotiddene ale oamenilor, necesitătile lor spirituale, rela-tiile dintre ei.

Schimbairea bazei economice a socdetătii dă un nou continut relaţiilor dintreoameni. Dragostea, prietenia, capătă un alt fundament social şi moral. Aparsentimente şi tendinte nod. Creste sentiimentul responsabilităţii individului fatăde colectivitate, fată de bunul mers al societătii. Se înteţeşte lupta împotrivarămăşitelor individualiste burgheze, din conştiinţă, împotriva deprinderilor şitendintelor dăunătoare societăţii. Asadair, nu lupta individului împotriva socde-tătii, ci lupta pentru apărarea, întărirea şi dezvoltarea acestei noi societăti, puse  în slujba omului şi a fericirii colectivităţii. Iată, aşadar, o schimbare xadicalăa raporturilor sociale, care atrage după sine o schimbare radicală a continu-tului conflictului dramatic.

Caracterul contemporan al conflictului dramatic se manifesta în niasura  în care acesta izbuteşte sa reflecte contradicţiile spécifiée actualei étape de dez-voltare a societăţii noastre şi în poziţia de pe caje aceste contradicjii sont înfătişate.

  în piesele apărute în ultima vreme, tendinta de a reflecta noul conţinuital contradictiilor, al luptei dintre vechi şi nou, este evidentă. Conflictul pdeseiSecunda 58, de pildă, angajează un grup de personaje într-o confruntare aconştiinţei lor cu idealul comunist al responsabilităţii etice şi civice a individului. In această confruntare, făcută la înaltă tensitme, rămăşiţele vechii menta-lităţi, ale spiritului individualist, egoist, dresponsabil, se topesc. Omul nou apareca un rezultat al victoriei noului asupra vechiului.

 în Ferestre deschise, conflictul amplu îmbrăţişează o întreaga colectivitate,alcătuită din individualităţi distincte, angajată în bătăUa de mare importanta arealizarii cocsului romînesc de bună calitate. în această bătălie, interesele per-sonale se contopesc cu celé générale, tenddnţele individualiste sînt convertitespre slujirea binelui colectivităţii. Ciocnirile, confruntările, înfruntările, nu atingforme ascutite, dar fiecare în parte, şi toate laolaltă, exprima un crîmpei al

marelui procès de transforniare prin care trece astăzi societatea noastră.Greutatea în oglindirea contradicţiilor caracteristdce sodetăţii noastre actuale,

stă în selecţionarea lor, în detectarea acelor fenomene cu adevarat esentiale,semnificative. Aceasta nu înseamnă deloc o limitare a cîmpului de observatieşi de; inspiraţie a dramaturgilor Contradicţia fundamentală a reaUtatii lupta

l<a anii treouţi, în dramaturgia dnspirată din procesul de itransformaresocialistă a satului, se staitornicise tipul de conflict care urmărea şovăielile ţăra-nului mijlocaş înainte de intrarea sa în gospodăria agricole colectivă Dezvol

Page 61: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 61/116

nului mijlocaş, înainte de intrarea sa în gospodăria agricole colectivă. Dezvol-tarea impetuoasă a relatiilor socialiste la sate a convins şi pe autorii dramaticică acest tip 'de conflict s-a mvechit, fiinid depăşit de viaţă. Draffnaiturgii s-au  încumetat să păşească pe poairta gospodăriilor agricole colective, pentru a oglindi

procesul de dezvoltare a noilor relaţii. Dar, primele piese lapărute pe bazaacestei nod irealităti, ameninţă să consacre un alt tip de conflict, stereotipizat  în mod inexplicabil, şi anume : conflictul între presedintele înapodat, stăpînitde o mentalitate rétrograda şi coleotdviştii animaţi de dorinţa de a munci dupămetode avansate pentru a dezvolta gospodaria colectivă şi a o aduce la nivelulcelor mai înaintate unităti socialiste. Cunosc cel puţin patru piese, care, îndiverse variante, reproduc acest tip de conflict. In schimb, piese care sa oglin-

deascâ în mod profund procesul de tramsformare a conştiinţei tărănimdi colec-tiviste, de formare a noilor relaţM şi a noii mentalităţi, în lupta împotnivaspiritului îngust de proprietar individual, care se mai manifesta multă vremedupă formarea gospodăried agricole colective, nu prea sînt.

Lupta între nou si vechi, se desfăşoară în toate sectoarele vieţii noastëre,sub aspecte diverse. Influenţa ideologiei burgheze se strecoară oriunde găseşteo fisură în înarmarea ideologica a oamenilor muncii, în caracterul, în menta-litatea, în concepţia despre lume a unora dintre ei. Aceste forme subtile demanifestare a luptei de clasa sînt surse inepuizabile de conflicte dramatice.Pentru ca vechiul din viaţă să fie înlâturat, el trebuie çombatut pe toate căile,eu toate mijloacele. înzestrat eu capacitatea de a cunoaste şi de a înţelegesensul dezvoltării realităţii, dramaturgul nu poate greşi în depistarea surselorrăului şi în alegerea mijloacelor pentru combaterea acestuia. Poziţia ferma par-tinică de afirmare a noului şi de apărare a bazelor orînduirii noastre socialiste,este chezăşia unei interpretări juste a fenomenelor realităţii în toată complexitatealor. De pe această poziţie, cercetînd realitatea, dramaturgul nu mai poate cădea  în greseala de a genera liiza ndşte cazuri eu totul particulare şi de a (trageconcluzii greşite din premise false. Eşecurile unor piese scrise în ultirniiani, s-au datorat în buna măsură faptului că, pornind de la nişte fapteizolate, eu caracter întîmplător, autorii au tras concluzii generalizatoare, cu izpesimist. înţelegerea de către dramaturg a perspectivei istordce a dezvoltăriisocietătii şi interpretarea fenomenului social în lumina acestei perspective, îida posibilitatea deteetarii contradictiilor esenţiale ale realitătii şi a oglindiriilor în confMcte dramatdce de o mare profunzime şi complexitate, căci operadramatică nu are voie sa simplifiée realitatea, reducînd-o la cîteva liniischematice.

S l fli t l i d ti flă î t di tiil lităţii i l

PRŞMIERg 

Page 62: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 62/116

D

o

>1JLJ 'Q )

O Sz °

z -•Z -LU O n

Sus : Emil Botta (Bann) fi Nataşa Alexandra (Elencn

Jos, de la stinga la dreapta : Emil Liptac (Axinte)Emil Botta (Banu), Irina Răchiţeanu-Şirianu (Maria)Eva Pătrăfcanu (Rada).

o PE

Page 63: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 63/116

zo ai

I -<

Ci

LU

oet:

o.

MARGINEA

CÎTORVAPIESE

 ÎN

MANUSCRIS

vem de îniregistirat în viaţa noastră literară un eveniment ce ieseeu totul din camun : mulţ imea lucrărilor dramatice datarateunor debutanţi care bat la porţile redacţiilor şi ale teatrelor.Numeroase lucrări atrag atenţia atît prin însuşirile, cît şi princarenţele lor şi cer un examen atent.

Uneleddm

ele sînt piese eu o construcţie dramatdca adesea reu-şită şi eu momente realizate artistic, însă lipsite de un contactreal eu igîndirea şi sensibildtatea timpului nostru. Trăsătura lor

oomună este că se refera la evenimente, la personaje, la situaţii din actuali-tate, dar sînt practic debitoare unor opère din itrecut. Contemporaneitatea loreste aparentă Avem de^a face de fapt eu personaje ounoscute şi care descdnd

activitate obştească, seamănă perfect eu Marin Mkroiu din Steaua fără name.Ca şi acesta, e un intelectual izolat, trăind intr-o mare singurătate socială, eutotul strain de ceea ce se petrece în jur, un am din altă lume, puţin naiv, puţin

Page 64: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 64/116

totul strain de ceea ce se petrece în jur, un am din altă lume, puţin naiv, puţinridicol, şi care face din superioritatea sa intelectuală şi etică un secret bineapărat. Reluînd întru totul pe Marin Mirodu şi transpunîndu-1 în zilele noastre,autorul neglijează însă adevărul că împrejurări diferite nase caractère diferite.E foarte greu de admis <că un medic de policlinică poate fi astăzi atît de

depărtat de realitate ca eroul lucrării acesteia. El poate manifesta apatie saupoate simula participarea la viaţa colectivă, ascunzîndu-şi, de fapt, indiferenta,dar într-un fel sau altul el e în contact eu lumea înconjurătoare. Se ipoatediscuta măsura în care sub aparenţa unor acţiuni solidare se ascunde un solitar,dar cîtă vireme o trăsătură definitorie a existentei noastre sociale este munca  în colectiv, acţiunea în comun, nu se poate accepta veridicitatea acestui însin-gutrat absolut.

Marin Miroiu constituie expresia unui anume fel de viaţă şi a unei anu-mite imagini despre lume, caraeteristice pentru o catégorie de oameni şi pentruo perioadă istorică. Ea se dezvăluie în felul în care eroul concepe raporturilesale eu ceilalţi oaimeni. Dragostea, timiditatea, solitudinea, sînt tot atîtea ocaziipentru eroul lui Mihail Sebastian de a numi lumea în care trăieşte şi viziuneasa asupra ei. Viaţa psihică a acestui personaj traduce condiţia sa în mijlooulunei societăţi ostile valorilor spiritului, şi nimic nu e mai greşit şi mai funestpentru o opera decît să împrumute în situaţii sociale noi, experienţe psiholo-

gice vechi.Şi alte trăsături psihologice aie lui Marin Miroiu au fost preluate tale-quale. Eroul acestei piese este ca şi eroul din Steaua fàrà nume un intelectualde provincie care pare pédant şi caraghios, dar e un talent, o vocaţie ştiin^ţifică. Ca şi Marin Mdroiu, medicul din « această piesă e de fapt un om care nuluptă împotriva trivialitajii şi a mîrşăviei, ci osîndeşte mut ; care nu militează,ci dezaprobă tacit.

Apare evident ca tmodelul şina impus tàranic legea lui, împiedicînd piesasă devina punctul de întîlnire şi de clarificare a preocupărilor timpului nostru,răpind scened putinţa de a fi sediul unei polemici publiée între concepţia despreviaţă a oamenilor înaintaţi şi concepţia eelor retrograzi.

In acest caz, ca si în alte piese, ceea ce mîhneste este insuficienta cunoaş-tere a vietii de azi.

Poate ca umii dintre autori stàu o seamă de fapte reprezentative pentrusocietatea noastră, poate că umii au avut prilejul să se afle în apropierea unor

oameni care exprima foarte bine lumina şi vigoarea morală care ne anima.Numai că ei sint ispitiţi să transpună aceste conflicte şi aceste persona je fărăsă meargă eu înţelegerea în profunzime şi fără sa caute. dincolo de ele, ceeace supravietuieşte unei împrejurărd, sensul ei durabil. Ceea ce acesti autori nupot acoperi în adîneime, ed caută să acopere în suprafaţă. Lipseşte itoemai analizanoilor sentimente născute în societatea noastră fondul moral specific sistemul

dramatică. Putine pagimi se Intemedaza pe situaţii false în piesă, dar lucrarea  în ansamblu ne dă totusi sentimentul de a fi départe de adevăr. Unde se vedesi mai clar că autorul nu a făcut decît să-şi plaseze actiunea într-o uzina de

Page 65: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 65/116

si mai clar că autorul nu a făcut decît să şi plaseze actiunea într o uzina deazi, dar că el̂ mu a reflectat asupra psihologiei erodlor săi, asupra eticii loreste atunci cînd piesa încearcă să lumineze concepţia persona jelor asupradragostei.

Oamenii fac şi desfac căsniciile fără nici o problemă de conştiintă, eu o

uşurintă absolute, ca m multe piese burgheze. Şi astfel, un subiect care ofereaautorului său o sumă de posibilităti si un excelent oadru dramatic este ratât.Absenta unei reale cunoasteri a sentimentelor şi gîndurilor oamenilor de astăzidétermina ca faptele să nu aibă consistenţă, ca drama să nu fie articulată, catensiunea să nu fie susţimută.

Necesitatea autorului dramatic de a se situa pe o poziţie actuală se imipumeeu tot atîta forţă şi acelor piese serdse azi care se refera la împrejurări dintrecut.

Este semnificativă din acest punct de vedere o piesă despare oonditia imte-lectualului în societatea burgheză.Eroul acestei lucràird e un pianist boem, rătăcind printre ideile timpului

său, profund nemulţumit de lumea în care trăieşte, presimţind vag şi chemîndeu un glas timid o dreaptă alcătuire socială. Se află în preajma unui om departid despre a carui activitate ilegală află nelămurit unele lucruiri, rămânînd  îinsă practic strain de lupta poporului.

Umilinţa şi jignirea se înlănţuiesc în existenta acestui intelectual profundulcérât de mizeria morală şi materială a artistului în orînduirea burgheză, darconştiinta sa nu se înalţă pină la înţelegerea dramei pe care o trăieşte.

Un umor fin, nuantat, situaţii dramatice bine înlănţuite, o replică promptă— iată cîteva din calitătile acestei piese. Şi totuşj lucrarea nemulţumeşte. De ce ?Adevărul este ca în legătură eu drama intelectualului în lumea capitaliste, lite-ratura noastră realist critică a produs opère remarcabile şi nimeni nu poatesa nu facă comparatie. Nu e vorba aici numai de forta artistică a unei lucrăxi

sau a alteia. Regretabil este ca aceasta nouă piesă nu duce mai départe dez-bateréa de idei. A ilustra de-a lungul unei comedii demascatoare ignoranţa,fatuitatea şi imai aies mfirşăvia claselor dominante, a povesti eu un surîs tristvicisitudinile unui intelectual cinstit în societatea de altădată, nu este totuşisuficient pentru a série astăzi o lucrare de interes. Căci sa nu uităm că au fostdramaturgi in perioada dintre celé doua războaie mondiale, care au discutâtproblema intelectualului în societatea burgheza de pe o platforma de idei mai  înaintată. Scriind, de pildă, Jocul ielelor, Camil Petreseu demonstra ca oriceact are o direcţie, chiar dacă artistul refuză să vizéze în mod délibérât cevaanume, ca fiecare cuvînt şi fiecare tăcere poartă, ca o umbră de care nu poatefiugi, un înţeles, o semnificaiţie, că artistul se poate impune numai angajîndu-se

  în luptele epocii, defdnindu-se în raport eu ele, alegîndu-se ca om în tistorie,pasivitateia fiind stigmatul complicităţii. Se va spune : datr autorul piesei şi-a

l i i V ă d i i î i di ă

PRţMIEKE 

„PIGULETE + 5 FETE" DE CONSTANTA BRATU(T t l Ti l i)

Page 66: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 66/116

(Teatrul Tinererului)

Scenă din actnl III

„FATA CU PISTRUI" DE A. USPENSKI(Teatrul Muncitoresc C. F. R.)

PUNCTUL DE VEDERE AL AUTORULUI O 

Z

Page 67: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 67/116

Z53Oat  Z> y -

UJ

O

— Am văziii piesa lui Cosaşu. Nu e deloc grozavă (eu multă wmanitateîn glas).

— Şi eu cred asta. Dar să nu-i spui. Că-i sînt prieten (cu şi \ mai multăumanitate...)

— Am văzut piesa lui Cosaşu. Fin băiat. (Sinnpatie etern-umană).  — Cosaşule, să-i ridici lui Esrig un monument. Ţi-a seas un spectacol...Piesa, să-ţi spun drept... (pauză pentru găsirea — imposibilă — a unei sincerităţi).

  — Mă, cum ai lăsat să ţi se deformeze ideile în aşa hal ? Aia-i regie ? Undee poezia ? (Indignare strict realistă).

  — „Mi se pare romantic" ? N-are substanţă dtamutticâ, dragă... (bună dis- poziţie).

  — Cam puţintică... (mare veselie).

— N-ai înţeles, îmi pare rău... (profunzime apleoată spre problematică).— Alice Mănoiu susţine că n-ai aprofundat termenul de ^romantism". (Tipulideatic.)

 — ! ?  — Că piesa e autentică, dar lanţul slăbiciunilor nu e autentic. (Mare in-

grijorare )

ajunge chiar la un roman, nurnai din cele auzite. Dair mă reprim şi colecţionezaceste Danseuri şi panseluţe din grădina lumii, pentru un viitor studiu asuprapsihologiei debutantului în teatru. Va fi un studdu uluitor de banal şi n-ar fi

Page 68: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 68/116

p g şexclus să inspire un alt debutant pentru o comédie „de idei" asupira spiritululomenesc, care, dintr-o răsuflare poate parcurge drurnul de la sublim la ridicolşi, mai aies, invers... E>ar, pînă atunci, sa ne concentiram în seriozitate publi-cistică, aşa cum e normal să discuţi în jurul unei comedii.

***

$tau că prejudecata se va uita chiorîş la mine : ce mai are de spus .unautor, după premiera ? Autorul vorbeşte prin personajele sale. Atît şi ndmic maimult. Daca ne-a convins prin ar ta sa — bine, dacă nu — tăcere. Poate vrea să neconvinga de ceea ce nu ne-a convins ? Poate vrea să răspundă criticilor ? Mali-ţiozitătilor ? Vorbelor schimbate între doua cafede ? Dar de ce e nevoie ? Poate

vrea să-şi apere piesa ? Nu e nevoie...Şi prejudecata se întoarce pe partea cealaltă şi trage un bun pui de somn.Aşa e ea : somnolente si lenesa. La nevoie e şi estetizantă. La şi mai mare nevoie,e şi cultă :

— Jamais repondre a spus marele Flaubert, şi cu aceasta ultima replicadoarme bine, mai ales că a citât un scriitor venerat.

De acord — jamais repondre daca am fi într^un climat artistic caracte-

rizat prin divergenta intereselor. Numai că noi sîntem în cu totul altă lume,  într-o lume unde prejudecata n-are de ce să adbă somnul liniştit şi interesele sîntconvergente : să cream o artă care să îmbogăţească omul, să-1 ridice la o înţe-legere comunistă a realităţii interioare şi exterioare. De aceea, creatorii simtnevoia să se exprime şi în afara operei, sau, mai exact, să discute în jurul ei.Nu pentru a se autocontempla, nu pentru „a se apăra", nu pentru a convingepublicistdc de ceea ce era şi rărnîne sarcina emoţiei artistice, care e sau nu e înom şi în spectacol. Ci pentru a menţine permanenţa unui contact cu „consuma-

torii de artă", în baza intereselor convergente, — infinit superioare rictusurilorde cafenea, snobismelor de foyer, malitiozităţilor la îndemîna oricui, după olectură, două, a teatrului lui Anouilh. L-am admirât întotdeauna pe Camil Pe-trescu pentru — printre atîtea altele — voluptatea de a face celebri pe cei carestrigau ca „d. Camil Petrescu nu ştie sa lege doua ireplici". Le dădea numele,cita revista, numarul şi data apariţiei ei, ca eternitatea să-i ştie. Nu avem, deocam-dată, dramaturgi de talia lui Camil, dar ceva din această lecţie a lui poate sărămînă — în sensul unei mari cerinţe intelectuale : de a te angaja explicit, pătimaş,

alături de opera ta, înfruntînd oricînd prejudecăţile care dorm pe o rînă, obositedupă spectacolul teatral la care, cum necum, n-au găsit „nici o grozăvie", „niciun Molière", „nici o rochie elegantă în pauză"... intr-un cuvînt „nimic tulburător"...

•**

ored în satira fără eficienţă educativă. Didactdcismul artei nu mă sperie, mu ma-révolta, nu vreau sa consum nici o subtilitate artistdca pentru a-1 évita, cipentru a-1 face mad păttrunzător, mai emoţionant. Dacă te-ai lua după mulţi'

btili" tidid ti i i t d ă t t f t il t i t ă

Page 69: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 69/116

„subtili" antididactici — ai putea crede că toate eforturile artei se concentrează  în a nu „vîrî degetele în ochii" spectatorilor. Ca şi cum arta are a se bate euadevărurile fundamentale care se tin ca scaiul după ea şi pe care, zor nevoie,trebuie să le ooolească „elegant", „fin" — altfel e nenorocire mare. Dar ţelul artei,

rostul ei e să spună marele adevăr, cît mai deschis, cît mai clar — servindu-sede toate subtilităţile, puse în slujba lui.Se pune întrebarea : oare în luniina acestor afirmaţii pentru o artă majora,

comedia nu axe in centrul ei o problemă minora ? Reprezintă oare „pilele" — te-renul de pe care un scriitor să Sjpună publicului adevaruri fundamentale ? Laprima impresie, s-ar răspunde : nu ! îndrăznesc să soriu ca am conceput comedia  în directă discutie eu aceasta ddee. Mi se pare romantic nu „ilustrează" o rârnă-şită a vechiului — şi încă o rămăşiţa minora. Dacă lucrurile s-ar rnărgini la

atât în piesă — n-ar fi méri tât s-o scriu. Ideea pateticâ este angajarea demnităţiimuncitoreşti, pornind realmente de la o situaţie „mica", préméditât „mică", „minora", ca să dovedesc că în chestiunile demnităţii noastre nu exista „major" şi„minor". Subliniez : am préméditât, am calculât — eu acel calcul de care scriitorullucid nu trebuie sa se teamă — toemai acest efect : la început totiul să aparăbenign, uşor, fără implicaţii, ca, ştiu eu, printr-o ninsoare surprinzătoare, lucrurile să ia alt aspect şi să devina eu consistenţă. Nu „pilele" sînt în centrul dis-cuţiei, ci demnitatea, personalitatea lui Dinu, care poate trăi pe picioaxele lui, pevaloarea lui reală, de care nu e perfect conştdent. Aceasta mă face să respinginterpretarea data confldctulud ca un conflict Dinu-Fuiorescu. Mulţi au cazut înaceastă cursă (chiar un scriitor de talia lui Barbu) întinsă de mine, numai pentrua da haz lucrurilor. Cinstit vorbind, era o parodiere, în intimitatea mea, dar ca-pabilă a fi percepută de mulţi, a unei anumite viziuni sărăcăcioase, data încopilăria literaturii noastre realist-socialiste, conflictelor dintre vechi şi nou, con-fldcte exterioare, schernatice, neconcludente. Mi-a ramas, nu ştiu cum, în minte,

ca imagine plastică, eroul negativ care, în chip „lugubru" şi „mefistofelic", şop-teşte eroului pozitiv la ureche, planuri diabolice. „Ideea" lui Fuioreseu parodiazâo asemenea viziune, dar — dacă mi se da dreptul la oarecare orgoliu, — pot în-treba : oare atât de prost mă oredeţi, să 'nu văd cît de schematic ar fi fost un asemenea conflict, luat mot-à-mot ? Conflictul real e Dinu, în Dinu şi numai înDinu, — şi eu cred că acesta e un conflict care interesează, care poate pune învaloare problema apărării demndtăţii noi de tot ce aparţine vechii educatii aumilinţed în muncitor. Cînd scriu : interesează, înteleg că mă adresez unor oameni

care :a) ştiu că în problemele demnităţii noastre nu exista „minor" sau „major",ca demnitatea e o problemă majora, indiferent terenul pe care se manifestasacel teren devenind, deodată, important, prin forţa problemei ;

b) ştiu ce e un muncitor tînăr, care e lumea emoţiilor lui ;) ă d t i i il l " i l l i l

care sa mérite a fi urmăr ită ? Mi-e teama că în capul multora, conflictul  înseamnă răsturnări spectaculoase de situaţie, puncte nodale, situaţii „tari".Şi asa se poate. Dar numai asa ? Oare din pulsaţia normală a vieţii nu se

i i î i li i d fă li i d ă i

Page 70: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 70/116

pot naşte tensiuni, în exterior liniare, desfăşurate liniar, dar care să permita  înăuntru, o ciocnire reală de ooncepţii, de sentimente ? Şi această liniaritate nupermite un spaţiu mai mare pentru poezda vieţii, un joc mai liber al sufoiectului,al intrigii, neâincorsetată în intriga inventată ? Mai mult teren pentru fantezie.

Mai puţină construcţie, e drept, dar mai multă autenticitate, mai mult bun simţ.Poate aici vorbeşte prea apăsat şi cam limitât reportenul din mine, supus tot-deauna vieţii, suspectînd „intriga", prepararea „loviturii", preooupat să extragădramatismul numai din oeea ce viaţa îi oferă în debitul ei normal. Cert e că„m^am introdus personaje secundare pentru a înviora idila" sau „pentru că aş firesimţit vreo sărăcie a raporturilor dintre eroii principali" — cum opiniază fărăperspicacitate Alice Manoiu („Scânteia Tineretului" din 10 decembrie 1961) — cinumai din plâcerea de a lârgi permanent lumea dezbaterii lui Dinu, de a vedea

cum se topeşte în ea îmbogăţind-o, un oras eu hotel, gară, sfat, eu ninsoare şioameni de zăpadă, acel cotidian normal, poetic din care teatrul nostru nu aextras suficiente arôme.

In această ordine de idei, mi-e imposibil să înţeleg cum a putut acest cadrustrict realist, natura conflictului, vizibil realistă, să inspire ideea „neoromantis-mului" în această comédie (vezi aceeaşi cronică a lui Alice Mănoiu). Ce areaceastă comédie eu neoromantismul ? Ca cenzurează romanţiozitatea falsă, ou

mijloacele satirei réaliste ? Că are un titlu in care apare cuvîntul „romantic" ?Personajele piesei sînt réaliste, ce-i aşa de greu de observât ?Dinu, Simina, Dorobanţu trăiesc realist, ou picioarele pe pămînt, ceea ce

  înseamnă că nu le sînt străine lirismuil, exaltarea, inţelegerea sensibilă, poetică arealităţii, deasupra unui realism vulgar. El nu se opun unei linii romantice vigu-roase in existenţă, în măsura in care realismul nostru are o accentuată laturăromantică, in însăşi structura lui. Aceasta e o chestiune bine cunoscută din semi-nariile de estetică, dacă le-ai absolvit eu succès. Oare dacă un personaj discutadespre zăpadă devine, „se defineşte"... neoromantic ! ? Personajele réaliste, dupădumnealor, nu discuta despre zăpadă, desigur, ci numai de fenomenele terestre.Ele n-au voie să fie nici exaltate. Exaltarea, asa scrie în cărţi, aparţine numai„romanticilor"... înţeleg că poate să ţi se para facilă simbolizarea purităţii prinzăpadă, sa suspecteze exaltarea realistă (chestiuni de... exaltare la urma urmei),dar să nu înţelegi de glumă ? Să nu înţelegi că aici „romantismul" {cel între ghi-limele, exterior realismului) e persiflât — în ititlu, pînă şi în sistemui lui olasic de

coincidenţe — că se glumeşte eu el de pe poziţiile realismului socialisit ? Să nu înţe-legi de glumă ? Sa scrii că „tonalitatea autentic romantică (dar cine a câutat-o caatare, independenta de substanţa realistă ? — n.n.) nu stă — eu toate eforturileautorului piesei (s.n.) — în această căutată atmosferă de ingenuitate... ci în vibraţiainterioară a unui personaj izbutit ca Dinu" — înseamnă sa depăşeşti eu multgluma.Cum adică : eu toate eforturile autorului" ? Dar pe Dinu cine i-a créât ? Dinu e

dntelect. Dacă sodalisimul incepe ştergeirea diferenţelor dimtre munca fizică şi ceaintelectuală, aceasta dmplică, în lumea muncitoare, nu numai ore mai multe afec-tate cultuirii, odihned, ci şi reflectiei morale. (Cred că nu sînt prea exaltât. Vezii di iil iii ifi i l i M î ă di i ) D l l i ii h i

Page 71: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 71/116

imdicaţiile ştiiintifice aie lui Marx în această direcţie.) Dezvoltarea cultiurii tehnice,Stiinţifice, iaitelectuale nu poate să nu ducă — în munoitorul eliberat de jugulcapitalist — şi la o ad&ncă sensibildzare morală ; sînt corelaţii profunde, reale,neintelectualiste — chiar dacă unora le pot apărea prea bruşte ; demnitatea nouă

a intelectualului ridicat din rîndurile clasei muncitoare, intră din pliin, fără ste-rilele complicaţii mic-burgheze, în sfera dezbaterilor lui interioare, cu toate pro-blemele ei „mici" şi „mari", de la respdngerea unei fete superficiale, meschină îin„micile" ei frivolităti arivdste („fîşneaţa aia, Florica"...) la tristeţea Siminei, căDinu al ei nu vede faţa urîtâ a umdlinţei pîmă la atitudinea moralâ a lui Doro-banţu. (Apropo, Alice Mănoiu scria asa : „Dacă n-ar fi ponderea cu care intervine

  în scenă comunistul Dorobanţu, balanta «pozitiviloa> ar rămîne suspendată în aer,autorul nedovedind maturitatea artistdcă în stare să aducă în piesă eohilibrul

firesc din viaţă". Care vasăzică, dacă n-ar fi Dorobantu, balanţa (ca la farmacie...)pozâtivilor (între ghilimele) ar rămîne în aer... şi atunci Alice Mănoiu ar fi maipuţin îngrijorată şi ar fi mulţumită că ar avea ce critica. Aşa, fiindcă „ponderea"intervine, ea ne atrage numai atenţia ce s-ar fi întîmplat dacă n-ar fi intervenit :ar fi rămas suspendată balanţa, doamine, doamne, pozitivii ar fi rărnas în aer, ma-turitaitea artàstica a autorului... Dar linisteşte-te, tovarăşă Mănoiu. A intervenit„ponderea" lui Dorobamţu. Şi atunci ce facem cu balanţa „pozitivilor" ? Cu ma-turitatea autorului ?) Teatrul inostru a făcut încă prea puţin pentru obişnuireapublicului cu aceasta noua lumină a conştiintei muncitorului, azi, cu aceasta perspective a dezvoltarii lui intelectuale, morale. Avem Arjoca al lui Davidoglu, Spiri-don Biserică al lui Barariga, avem Cerchez al lui Mirodan, dar mai départe ?Dacă fac comediei mêle imputard pe această linie, este, în primul rind, pentrutonul încă prea frivol, prea juvenil cu care se apropie de problema în chestiune.In Dinu e încă prea mult adolescentism, mearticulat, cu gravitate în conştiinţă,care trage spre idilic. Aici au intervenit şi acele facilfltăţi în dialog, asupra cărora

A. Băleanu atrăgea atenţia, cu multă dreptate, în cronica sa din „Scâniteia". Acesta  însă e numai un aspect. Impărtăşesc părerea acelor tovarăşi care cereau comedieimêle mai multă îndrăzneală satirică, mai mult nerv polemic. In acest sens Mi se

  pare romantic oferă o experientă „ciudată" în peisajul comediei noastre : e unuldin putinele cazuri cind personajele pozitive sînt mai dense, mai substantiale,decît cele negative. Nu cred că Lilly, d-na Gigea, Fuiorescu suit neinteresante.Sesizarea lor are o anumită prospeţime — dar ele sînt viciate de lumina camdulce care pluteşte în jurul lui Dinu. Şi ele sînt cam prea juvenile. Vasdlica

Tastaman îmi spunea că nu prea crede în ascendentele materne aie d-nei Gigea.„Pare mai mult o soră a mea"... Intuiţia artistei era exactă. De altfel, tabloulde la sfat îl consider eel mai puţin intens ca vibraţie, neexploatat suficient înpotentarea cioenirii. Acolo era o cale foarte bună — prin d-na Gigea şi, mai aies,Simina — pentru o luminare mai adîncă, mai sarcastică a conflictului.

la Cehov aşa se explică, prin lipsa unor mari evenimente dramatice clasice, abun-dente. sa zicem, in Celé doua orfeline sau tn melodramolete mai actuale. E o

  întreagă educaţie estetico-morală care grevează asupra receplivitătii acelui „vode-il" it T i i i d î ti di b i î

Page 72: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 72/116

vil" numit Trei surori, in care drama se consuma în timp ce erodi beau ceai, înoraş e un incendiu, iar la sfîrşit, garnizoana pleacă...

In Ziariştii — şi-1 pun pe Mirodan după Cehov, numai pentru a da ri tmideii, ştiu că trebuie sa spun : Toute proportion gardée, dar de asemenea că

 Ziariştii e cea mai bună comédie a noastră din ultimii ani — în Ziari&tii s-aobiectat de asemenea lipsa substantei dramatice din aceeaşi confuzie eu „su-biectul tare", care „te ţine"... Numai că Cerchez rămîne memorabil. Cum se faceasta ? De unde şi cum, de neînţeles pentru cei care nu ştiu decît una

 şi bună : că-mi trebuie „conflict dramatic" şi numai un anume tip — Cerchezacesta, prin fluxul vieţii create, prin ,,măruntişu!rile" ei, prin forţa ideilor caretree peste cotidian — vibrează... în Ziariştii exista o mare substanţă afectivă, caretrece rampa în pofida „constructiei", a „subiectului şubred" şi a altor argumente

venite din fetisizarea „dramaticului". Voi recunoaste deschis, alături de DumitruSolomon (vezi „Gazeta Literară", nr. 48/1961) cà în Mi se pare romantic existaun deficit real al intrigii. Dar el, după părerea mea, nu duce direct la o lipsăde substanţă afectivă, decît dacă vom fetişiza „dramatical!". Dovada ? Faptul ca— în ciuda „intrigii" — putem vorbi de eroii comediei, ii putem aprecia, îi putemdéfini, ne pot plaçea sau nu. înseamnă că viaţa a tnvins în ei. Victoria vieţii într-olucrare artistică, senzaţia că te afli în faţa unei vibraţii puternice, adevărate —mi se par esenţiale pentru judecata de valoare, mult superioare problemelor de„constructie" şi conducere a intrigii. Nu vreau să scandalizez pe nimeni, dar amvăzut constructii dramatice perfecte, ample şi echilibrate ca un palat, în camerelecărora nu locuda nimeni şi peste tot te izbea un aer rece, de gheaţă, al pustiuluide viaţă. în schimb, sînt construcţii dintre celé mai simple şi stîngace, în caretrepidaţia eroilor e fascinantă, atotconvingătoare. Pînă la însuşirea deplină a fer-mecatelor „mijloace de expresie" — care, zice-se, echilibrează fericit „constructia"şi „viaţa" şi fi-va raiul pe scenă..., — până atunci, eu le prefer pe secundele sus-

numite.Chiar cea mai neînţelegătoare critică — a Alicei Mănoiu — recunoaşte, zgîrcrt,fără nici o rază de soare în frază, că Dinu, Dorobanţu „sînt izbutiti". Iardespre scena Dorobanţu-Dinu se face o afirmaţie ameţitoare : „aici piesaatinge punctul sau maxim de intensitate". De unde au mai apărut şi „punote maximede intensitate", cînd nu avem „substanţa dramatică", cînd, şi mai rău, „înrest comedia se păstrează la periferia problematicii abordate" ? Problematicae demnitatea noua. Ce o fi socotit cronicara că e „la periferia" demnităţii, nuştiu, dar de unde mai pot apărea „scene de maxima intensitate", cînd, „in rest",totul „e periferic" ?Probabil că n-o fi chiar totul periferic, că exista ceva caredă sens scenei, „intensitatea maxima". Ceva pină acolo — şi ceva după aceea.Ceva pe care dumneaei nu-1 vede, fiindcă nu e „dramatic"... dar dă naştere lascene de maxima intensitate ! Asa e. Verificată la public, scena aceasta sună eel

Cioraniu, şi as adâuiga, cea a lui Gh. Moţoi, la Bacău (în Diniu), mă îimpdng săscriu că soriitorul trebuie să plaseze obişnuitul în zona plină de reverberaţii aafectelor şi va găsi acolo, cu siguranţă, o nouâ substanţă emoţională. E adevărat

dar cum ? Fraza de mai sus e caracteristică pentru optica mea literară" prea

Page 73: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 73/116

— dar cum ? Fraza de mai sus e caracteristică pentru optica mea „literară preapuţin teatrală. Şi aici e pirincipala deficienţă a piesei : literaturizarea. Conflictul,desfăşuirarea, chiar liniairitatea vieţii surprinse, inclusiv vibraţiile interioare —sînt tratate cu un ochi scriitoricesc şi nu teatiral. De pilda, tabloul 1 îl văd acum

prea „realist", prea lipsit de acea convenţie caire să-1 plaseze pe spectator în problème : îi apar prea multe drumuiri în faţă şi e puţin probabil ca el să-1 aleagăpe eel care se desfăşoară mai simplu ; sînt sigur că aşa cum e scris tabloul 1 —gîndurile celui din stal aleaxgă mult mai „dramatic" decît piesa şi realizează legă-tur i dintre celé mai stranii îintre personaje. „Calculul" rneu — ca mdzez toemai pe-ceva „mie" pentru a ajunge la „major" — mu e servit de primele tablouri, in sen-sul teatral. Trebuia să fac clară modalitatea piesei de la început, rapid, nu s-oaservesc unui realism prea literar. La o repetiţie, Dorel Dorian mi-a soptit în

tàmpul primului „intermezzo pe ninsoare" : — Acum a început piesa.Pe moment inu 1-am crezut. Acum sînt convins. Ninsoarea, gă&ită cam tîrziu<după două tablourd prea scriitoricesti), e unul din elementele convenţiei cu caretrebuia să lucrez mult mai notant. Esrig mi-a cerut-o neîncetat, dar ceea ce m-atinut în loc a fost realismul scriitorului care păşeşte în teatru, ca în necunoscut.Este vorba în esenţă de acea neconcordanţă între natura conflictului şi formalui de expresie pe care Valentin Silves-tru a discutat-o, cu vibraţia bunei şi in-timei înţelegeri, în „Contemporanul".

Esrig are dreptate, Colaborarea mea cu el a fost una din bucuriile celé maipline, simţite în tinereţea artistică. Cei care despart artificial piesa de spectacol— nici nu-şi dau seama în ce măsură piesa îi aparţine lui Esrig ; eu o pot spune.Esrig a fost mai mult decît un regizor, un interpret al textului ; a asistat la naşte-xea fiecărei idei din text, a modelât îndelung piesa, cerîndu-mi mereu : expresi-vitate. teatru, teatru ! Ne-am înţeles imediat în ura anticalofilă, în dispreţul fatade „dramatdsmul caligrafic", în cultul pentru viaţa descoperită „pe viu", direct,fără fandoseli. Colaborarea cu Esrig a însemnat nopţi lungi în diicuţii vibrantedespre Caragiale, Brecht, Camil, Maiakovski, cu lecturi interminabile, pînă înzori... Poate sînt prea sentimental şi-mi dau în petec toemai la sfîrsit, dar pentrumine aceste nopţi ale prieteniei noastre fac parte adîncă din piesă şi din spectacol. Ele s-au continuât în zilele lungi de repetiţie, unde n-am putut sa nu măduc zAlnic. Esrig e contagios în pasiunea sa teatrală şi ored că e o fericire pentruel cà lucreazà în climatul artistic al teatrului condus de Radu Beligan ; gîndirealui e extrem de plastică, are „o ureche" excelentă — pînă la nuanţâ şi o capacitate de a se bucura de fiecare amănunt bine „înşurubat", fermecătoare. E incisiv,cu o înolinaţie reală spre caricatura mare, grotescă, mult mai aperceptiv înregistrul comic al artei — unde, de altfel, cred că se va realiza deplin. Toemai

Page 74: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 74/116

MARI FIGURI DINTEATRUL ROMINESC

Constantin I. Nottara

Page 75: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 75/116

Pan! Gnsti

DESPRE CONTEMPORANEITATEIN MOD CONTEMPORAN

Page 76: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 76/116

IN MOD CONTEMPORAN  Articol scris special pentru revista „Teatrul"*

  de A, Karaganov

D

  înd eroii dramatici au o îndeletndcire cantemporană, dax în discu-ţiile lor fac să retrăiiască idei de ieri, contemporaneitatea caracte-reloor lor se reduce de obicei la un mănunchi de date exterioarece nu ajung să devină calităţi de pxofunzime. în piesa lui A. Le-vada. asemenea date aie zilei de ieri au, evident, o origine livrescă :dramaturgul nefiind în inasuiră, într-o seamă de cazuri, să desco-pere pateticul în elementele simple, face apel — fără să-şi deaseama — la memorie, iar aceasta îi serveşte formule de-a gâta din

bogatul arsenal al literaturii romantice.Şi în tpiesa lui N. Virta Vara cerul este înalt, sînt prezentaţi oameni legaţi

de zborurile cosmice, iar devierile de la eontemporaneitate provin din impreciziaeu care dramaturgul zugrăveşte uneori schimbările celé mai noi ce se petrec încaracterele oamenilor.

Ne gîndim, spunîrd acestea, în tprimul rînd la Piotr Berkutov. Bătrînul Ber-kutov îl încondeiază (eu anumita malitie pe f iul său : un om uscat, iubitor deadevăruri lozincarde, amator de citate... Asemenea învinuiri se aduc unor oameniprincdpiali şi exigenţi — luoru e ştiiut — de oameni care visează la splendorilearbitrariului anarhisto-mic-burghez. în cazul de faţâ, s-ar părea că ele izvorăsc

din egocentrismul lui Berkutov-tatăl.Din păcate, Piotr, prin toată comportarea sa, nu face deoît sa confirme carac-terizarea făcută de tatal său ; şi aceasta, în ciuda celor mai bune intenţii !aledramaturgului.

Ţinîlnd seamă de ideea, de subiectul piesei, Piotir ar trebui sa fie un om

ştiinţă, cînd nu igăisesc cuvîntul proaspăt, soluţia interesantă la problema ce lestă în faţă, se jenează să recurgă la adevăruri comune, la formulele atrăgătoareprin accesibilitatea lor. Ei ştiu prea bine cît de mult a dăunat gindirii ştiinţifice

bl 'l i élé â ă il ii ifi d â f

Page 77: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 77/116

şablom'l, ce rittm accélérât au cunoscut cercetările ştiinţifice dupâ ce au fost  înlăturate barierele dogmatismului ,'care încătuşa gîndirea creatoare. Ostilitateaevidentă, uneori chiar subliniată, fată de şabloane a ajuns o calitate, prin exce-lenţă contemporană, la oamenii înaintaţi.

Comparât eu atare oameni de ştiinţă — şi luînd de bună intenţia autorului,ar trebui să-1 (  întîlnini printre ei — Piotr arată limpede cît de necontemporaneste, prin înclinarea lui spre fraze impersonale şi prin sentenţiozitatea lui.

Un astfel de personaj în lucrarea lui N. Virta pare eu atît mai surprinzător,eu cît bătrînul Berkutov şi alţi cîţiva eroi ai piesei ni se înfăţişează, nu ïiumaidupă aspectul exterior ca oameni originali, ca niste creatori activi în care-i recu-

noaştem pe contemporanii nostri.

3

In constructia comunistă, pe calea trasată de Congresu'l al XXII-lea al partidului

se îmbină în mod organic lupta pentru crearea bazei .tehnico-materiale a co-munismului şi educarea omulud mou. S-a vorbit mult la Congres despre

oamenii măreţelor idealuri şi înaltelor principài morale, educaţi de partidul nostru,despre munca lor, plină de abnegaţie, pentru binele patriei. Cu această ocazie,participanţii la Congres au arătat şi cît mai este de facut pentru educarea uneiatitudini comundste faţă de muncă a tuturor membrilor soedetatii, pentru învinge-rea rămaşiţelor treeutului.

„Educarea omului nou este un procès complicat şi îndelungat, — a spusN. S. Hruşcdov la Congresul al XXII-lea al P.C.U.S. Oamenii nu pot fi transplan-

taţi în mod mecanic din împărăţia capitalismului în împărăţia comunismului. Nupoate fi luat în comunism un om îmbibat de prejudecăţi capitaliste. Trebuie înprimul rînd sa existe preocuparea. de a-1 elibera de tarele trecutului. Lupta îm-potriva rămăşiţelor capitalismului din conştiinţa oamenilor, schimbarea deprinde-rilor şi obiceiurilor a rnilioane de oameni, formate de-a lungul veacurilor. schim-bare începuta de revoluţia noastră, este o chestiune de lungă durată şi delocsimplă. Rămăşiţele trecutului reprezintà o forţă teribilă care, ca un coşmar, îm-povărează minţile oamenilor. Ele sînt înrădăcinate în viaţa şi în conştiinta a rnilioane de oameni încă mult tinip după ce au disparut condiţiile economice carele-au générât".

O rămăşiţă de acest ordin este atitudinea mic-burgheză faţă de viată.Omul, contaminât de ea, nu se simte cu adevărat légat să participe la cauzacomună şi priveste tot ce se petrece în jurul său prin prisma faptelor mărunte

Eroul principal al piesei, Nikolai, nu idealizează nici el viaţa. Şi la else observa unele îndoieli caracteristice Alocikăi. Spre deosebire de ea, caire s-alăsat pradă acestor îndodeli, Nikolai ridică însă obiecţiile în forul lui intim.Cî d di tă î t di t i i î i î i id il i ti t l î lt

Page 78: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 78/116

Cînd discută în contradictoriu ou sine însusi, înving ideile şi senti mentele înaltprincipiale. In aceasta constă de altfel şi esenţa convorbiirii lui eu Lenin despreclasa muncitoare.

Nikolai şi-1 imaginează pe Lenin venind la dînsul : Lenin coboară din„fotografda de pe albud perete", în clipa cînd Nikolai, asemenea lui Maiakovski  în faimoasa poezie, a simţit imiperios nevoia de a se sfâtui eu Ilici.

Dramaturgul nu adaptează replicile lui Lenin la psihologia şi stilul luiNikolai. Deşi apare ca rezultat al imaginatiei lui Nikolai, Lenin vorbeşte închipul care-i este propriu ; deseori, gîndirea lui îl surprinde pe Nikolai. Cu totcaracterul aparent artificial al procedeului, nu se simte senzaţia de artificios.

Scena convorbiirii cu Lenin convinge prin adevărul ei lăuntiric, înbr-atît, încîtnici unuia dintre noi, spectatoxii, nu-i vin în minte graniţele timpului care arface imposibilă o întîlnire reală între Vladimir Ilici şi tînărul conducător albrigâzii de muncă comunistă. Şi nu întîmplător, în mad toate spectacolele cunoua piesă a lui Pogodin, această scenâ devine centrală.

Sa ne întoaircem însă la conţinutul scenei. Răspunzînd îndoielilor lui Nikolai, Lenin depăşeşte pe interlocuitarul său în aprecierea aspectelor îmitu-

necate aie vieţii. Dramaturgul nu se limitează la pomenirea prudentă „a unorfapte particulare". El rosteşte adevărul întreg. Dar, o face fără sa întunececulorile, fără să reducă din forţa şi firumusetea elementelor pozitive din viaţă :convorbirea dintre Lenin şi Nikolai axe răsunetul unui imn înălţat clasei mun-citoare ruse.

„NIKOLAI (sacadat şi fără prea mvlt curaj) i Clasa muncitoare... să nufiţi supărat pe mine... e cîte odată de neîn<ţeles...

LENIN (îi mijesc ochii) : Fiindcă nu trăieşte aşa cum am vrea nod, euşi dumneata ? Aşa-i ?

NIKOLAI (caută cuvintele) : E puţin fildstinism... e lipsă de cultură... şiuneori cam prea multă vodcă în viaţa noastră.

LENIN (cu pasiune) : Dar această clasă muncitoare- rusa, de neînţeles, eaa apărat istoria universala să nu se prăbuşească în prâpastie. Lasâ basmelevechi, tinere. Socialiştii, să le spunem, culţi, ne-au învinuit totdeauna că amorganizat revoluţia comunistă într-o ţară incultă. Da, mai e vodcă, muirdarie,incultură... Şi toate acestea nu pot să dispara ca prin farmée, fiindcă aşa vrem

i N it ă I i ă b i l il i î T t t

Page 79: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 79/116

gradul activităţii lor creatoaxe, stadiul relaţiilor de într-ajutorare în care tră-iesc, mesura fin care au ajuns, pe temeiul ideologiei comuniste, să acţionezeindependent.

Toate acestea dau piesei lui Pogodiin o pondère deosebită în dramaturgia

Page 80: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 80/116

Toate acestea dau piesei lui Pogodiin o pondère deosebită în dramaturgiacontemporană. Totuşi^ pe planul virtuţilor teatrale, mi se pare că putern des-coperi în piesă, în subiectul şi caracterele ei, unele neajunsuri care o aşazăparcă, în această privintă, sub nivelul celor mai bune piese aie lui Pogodin.

Si ajungînd aici, ne apropiem de o foarte serioasă şi complicată problemă adramaturgiei contemporane, vrednică a fi analizată nu pe piese ale dramatur-gilor începători de mîna a doua, ci tocmai eu luoràri aie unui maestru atîtde valoros ca N. F. Pogodin.

Çînd în critică apar articole în care se susţine că războiul civil şi MareleRâzboi pentru Apararea Patriei, cioenirile directe aie forţelor care stau pepozitii de clasă oştile oferă dramaturgilor un material mai viu şi mai bogat

pentru înnodarea unor confliote dramatice decît întîmplările din activitatea demuncă, de zi eu zi, se gasesc de obicei imediat alţi critici gâta să învinuiascăpe cei dintîi de toate păcatele mortale — începînd eu subaprecierea temei contemporane şi pînă la propagarea „teoriei" lipsei de conflict chiar.

Dacă nu ne-am speria însă de asemenea învinuiri şi dacă am analiza eucalm şi luciditate situaţia pusă de mulţi în diseuţie, ne va apărea limpede cădiscuţia nu este chiar lipsită, întru totul, de temei.

Da, este foarte anevoie să recunoşti că o dramă despre cioenirile euduşmanul se série mai lesne decît una legatâ de contradicţiile ce se ivesc încadrul muncii paşnice. Deşi, la urma urmei, poate nici nu-i nevoie să ştii ceeste mai uşor sau mai greu într-o chestiune atît de delicată cum este creaţia lite-rară. Căci o creaţie autentică, şi nu un simulacru, presupune întotdeaunachinuri, încordare, căutări. Oricum însă, chiar fără cuvinte simplificatoare, nuputem sa nu ne gîndim că mai toate piesele sovietice, pe care le considerăm

ca făcînd parte din fondul de aur al clasicei noastre, sînt consacrate fierăzboiului civil, fie Marelui Război pentru Apărarea Patriei, fie altor cioeniricare, chiar dacâ nu sînt de ordin militar, exprima lupta concretă dintre clase.

Mai este necesar a se vorbi despre caracterul complicat al unei piese outematică contemporană şi pentru a lâmuri în ce constau aceste complicaţii.

Iată una din ele.Lui N. F. Pogodin îi place să répète nişte cuvinte care pentru el exprima

formula de elaborate a artei sale : drama se iveşte acolo unde nu este ordine.In pofida aparentei simplităţi a aforismului şi deşi nu aduce deloc eu for-mulele întîlnite în manualele de teorie a dramei, rezidă în el un dram deadevăr. Căci efectiv, procesele générale de viaţă şi legile ei se înfăţişează înopera dramatică prin mijlocirea unor situaţii care reprezintă o depărtare de la

Page 81: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 81/116

pot oferi eel nmlt material pentru o singurâ generalizare teoretdcă : aorta esteunică şi nu suferă producţia în série). Şi se cuvine sa vorbim deschis, fărăsfială, despre dificultăţi, nu pentru a-i speria şi a-i îndepărta pe soriitori detema contemporană ci dimpotrivă pentru a-i détermina să o abordeze eu

Page 82: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 82/116

tema contemporană, ci, dimpotrivă, pentru a-i détermina să o abordeze eu  înţelegere, în chip realist. Şi pentru înca ceva : pentru a-i atrage spre ceea ceeste dificiil. Nu-i vorbă, adevăraţii oameni de artă ştiu toate : şi ee înseaimnădificultăţi şi cît de pasionant este să calci pe drumiuri nebătute, să dezlegiproblème îincă nerezolvate.

In tara noastră au fost create de-a lumgul procesului de eonstanucre a socia-lismului, conditii nemaiînitâlnite în istorie pentru dezvoltarea forţelor şi capaci-tàtilor creatoare aile omului. A existait însă în vdaţa noastră o perioadă cîndutilizarea aeestor conditii a fost frînatâ de încălcarea normelor léniniste, dedispozitii birocratice de natură să încătuşeze iniţiativa creatoare.

„In trecut, în perioada cultului personalităţii, spunea N. S. Hruşciov, laCongresul al XXII-lea al P.C.U.S. — au luat răspîndire trăsături vicioase aleconducenii de partid, de stat şi economice ca administrarea birocratică, coco-loşirea lipsurilor, lipsa de curaj în muncă, teama de tot ce este nou. în ase-menea condiţii, au apărut multi lingăi, slugarnici, mistificatori".

Condamnînd cultul personalitătii, partidul a desfăşurat o luptă hotărîtă  împotriva viciilor şi careniţekxr apărute ca fireşti consecinte ale cultului. La

această luptă a participât şi dramaturgia. Să ne amintim de piesele Aripi deA. Korneiciuk, O chestiune personaXă de A. Steiin. As mai cita, dintre lucră-rile mai noi, piesa De dvagul celor apropiaţi de V. Lavrentiev.

Este în piesa lui Lavrentiev un personaj, Zadorojnîi : fost pe vremuriactivist de partid, secretar al comitetului raional de partid într-o zonă S.M.T.In această calitate, într-o piesă anterioară a lui Lavrentiev se întîlnise el euIvan Budanţev. Deoarece, în munca de partid nu a îndreptăţit încrederea ce-i

fusese arâtată, Zadorojnîi a ajuns cadru administrativ. Totuşi, el continua sase pretindă activist eu bogată experientă şi, de la înălţimea înţelepciunii salebirocratice, dă celor tineri învătături ca acestea :

„Nu^mi amintesc care întelept a spus că omul eu rnulta minte are nevoiede şi mai multa minte, ca să conducă multă minte".

Despre Uşakov, care urmase lui Budanţev, Zadorojnîi se exprima în acest

chip : „Vrea sa fie cinstit în slujbă ; numai că slujba nu^ţi cere decît să o cu-noşti. Şi să ştii să ţii echilibrul".In asemenea principii stă toată filozofia celor de teapa lui Zadorojnîi. In

mediul lor sînt elaborate normele codului birocratic, care te îndrumă sa înlo-cuieşti ardoarea în ceea ce lucrezi orientarea creatoare şi independentă eu

Aş vtrea să ridtic încă o prahbemâ legate de actual iitaitea reală şi depseudoactualiitate.

  în discuţiile despre dramaturgie se face umeori simţită o nuanţă de dispreţ

Page 83: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 83/116

fată de noţiuni cuim este aceasta a actualităţii : Contemporaneităţii i se opuneactualitatea. Este însă oare firească o atare opozitie ? Unde sfîrşeşte actualitateaşi unde începe contemporaneitatea ? Şi nu împiedică cumva atitudinea dispxe-

ţuitoaire faţă de actualitate, lupta pentru aibordarea curajoasă a temei contem-porane ? Ored ca actualitatea nu este privilegiuil exclusiv al diurnului şi nu esteintarzdsa dramaturgiei. Important însa este, rni se pare, ca actualitatea să fietntruchipată în chip dramaturgie, nu gazetăreşte.

Se întîmplă numai ca în practica dramaturgiei şi criticii noastre, reflec-tarea ilustrativă a celei mai récente hotartiri de partid sa fie apreciată ca mani-

festarea unui spirit activ politic al dramaturgului. în irealitate însa, ne aflâmdeseori în faţa unei pasivităţi a scriitorului, care ia materialul de-a gâta şinu ştie sau nu poate, 'ba cîteodată nici nu are intenţia, să aibă o atitudineindependentă fată de viaţă, să observe lucruri încă neanalizate, neapreciate îndocumente corespunzatoaire, să rezolve problème încă nedezbătute. A fi însarealmente de ajutor partidului irnplicâ o atitudine lipsita de pasivitate.

Neîndoios, o hotarîre de partid, odată publicată, nu închide diramaturgilorcăile spre cercetarea sferelor şi problemelox de viaţă cuprinse în respectivahotărîre. Căci după publicarea ei, începe lupta .pentru îndeplinirea ei ; şi aceastapresupune nenumărate şi dintre celé mai neaşteptate conflicte. Dramaturgia echemata să înfăţişeze veriddc această luptă şi tot ce .ţine de ea — în primul rîndoamenii ce poartă lupta, fără a se lăsa înspăimîntaţi de greutăţile şi proble-

mele nerezolvate care-i întlmpină. Dacă scriitorul se mulţumeşte însă, numaisa ilustreze hotărîrea într-o forma dramatică, să repovestească astfel spectato-rilor ceea ce le este olar şi fără concursul lui, acest scriitor îşi condamna dela bun început lucrarea la neputintă, la insuccès.

D I N F O T O L I U L N r . 14

Page 84: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 84/116

0 păţanie

eu tileCritical Ion Balanţă nici nu apucase să închidă bine uşa in urma lui,

cind îsi simţi amîndouă mîinile strînse eu efuziune şi auzi, exact deasupra capului,vocea entuziasmată a redactorului care-l îmbrăţişase :

— Aaaa !... Ce bine-mi' pare că te văd ! Ai început să foci burtică, hai ?(Ghiont semnificativ.) Cam rar, cam rar pe la noi... Stai puţin, să mă gîndesc.

  Da, da... nu ne-ai mai dot nici o cronică de la „Contrabaşii toamnei".  — „Contrabaşii toamnei..." — îşi aminteşte Balanţă eu mélancolie.  — Bun material a lost ala, dom'le ! Aşa, cum să zic, echilibrat, chibzuit,

  plin de pondère. Pînă şi scandalagiul ăla de Ionescu m~a întîlnit şi mi-a ziscă a foşt destul de mulţumit, că aprecierile erau destul de calde şi chiar re-  zervele, vreau să zic, obiecţiile la adresa greşelilor de tipar din program eraudestul de juste, eu toate că trebuia ţinut seama şi de aondiţiile .obiective. în  fine, unde mai pui că nici un ait croniear nu te-a contrazis ! Eşti un tip tarece mai... (bătaie Candida pe umăr, rîsete amabile de ambele parti).

  Redactorul face o pauză, caută ceva în sertar, tuşeşte, îndoaie o clamaintre degete apoi deodată pe un ton schimbat :

— ...mai ponderată, in fine. Afară de asta, dacă i se găsesc ceva lipsuriserioase, nimeni n-o să poată spune că nu era, totuşi, o piesă „interesantă".

  Balanţă mestecă puţin cuvîntul, se strîmbă şi-l aşterne pe hîrtie.— Acum mai départe Mmmmmm mmmmm (parcurgere cîntată a rîn-

Page 85: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 85/116

  Acum, mai départe. Mmmmmm... mmmmm... (parcurgere cîntată a rîndurilor). Aşa : „Concepţia regizorală e cu adevărat noua".

  — Este ! Sper că n-ai să negi un lucru atît de evident.  — Sigur, e nouă, dar, stiu eu, e nevoie s-o spui chiar osa ? „Cu adevârat 

nouă". Vasăzică, alţi regizori sînt învechiţi ?  — Unde scrie asta ?  — Nu scrie, dar se poate inţelege. Ce-ar fi, mai bine, să pui cà e o con-

cepţie regizorală isnteresantà ?— Interesantâ am pus mai sus.

  — A, da, ai dreptate. Trebuie să căutăm altceva... altceva... (oasele dege-

telor pocnite ritmic in masă).  — Poate „demnà de atenţie" — îşi îngăduie Balanţă, timid, o iniţiativă.  — Perfect ! Ţi-am spus eu că eşti un tip tare. Am auzit că vrei să scrii

  şi o carte. Despre ce ? A, deapre teatru ? Interesant, foarte interesant. la să ve-dem mai départe. Mmmmmm... mmmmm... nu-i mare lucru de schimbat, vezică s'ntem oameni de-nţeles, nu facem mizerii colaboratorilor. Chestii mărunte,de formulaire... Aha : uite, scrii despre „O păţanie eu tîle" că n-are nici un tilc.

Gluma e bună, dar ştiu eu, e cam tare spus.  — Bine, dar e o piesâ plicticoasă, fără noimă (expresiile astea le folosesc

osa, între noi). Am moţăit în sală...— Ei vezi ! Daeă nu moţăiai, ai fi observât  cà are şi unele calităţi. Nu

se poate să nu aïbâ şi unele calităţi... (degetele puţin desfăcute, umărul puţinridicat şi gîtul puţin contractât al redactorului afirmă acelasi lucru).

  Balanţă code de acord că dacă cercetezi cu atenţie şi cu dragoste, oriunde  poţi găsi unele calităţi. Dificultăţile se ivesc la formulare.

— Scrie, de pildă, cam asa, că autorul e, cum să zic, e într-un procès...  — Pe cine interesează unde e autorul ?  — Vreau să zic, într-un procès de creştere.  — Nu se poate, zău, ar însemna că scrie din ce in ce mai bine. Nici

chiar aşa...

  — Mda, ai dreptate. Să ne ferim de exagerări. Ce-ai zice, atunci, să punemceva în genul ăsta... cà e o piesà, cum să zic... ah, da ! Asta e cuvîntul : o piesă ïnteresanta.

în acest moment, însă, Balanţă se ridică şi spuse cu o voce calma, dar   ferma :

Page 86: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 86/116

PREMIER 

,.OAMENI SI UMBRE"DE ST. BERCIU (TeatrulMuncitoresc C.F.R.)

Ialian Necşulescn (Marios Bo-

zianu) si Cornel Vulpe (GicăFrumosn).

SPECTACOLE PENTRV C0PI1

„BĂIATUL DIN BANCA A DOUA" de Al. Popovici

Page 87: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 87/116

„ U C OU de opo c  ÎN DOUA VERSIUNI SCENICE

Hu e de miirare câ îm ultima vreime, ou o mibucurătoare staruinta,.critica literară analizează tot mai atent literatura destinată celormdci. E o consecintă directă a faptului că şi în domeniiiul lite-raturii pentru copii s-au facut serioşi paşi înainte în sensul uneimai subtile şi mai profunde întelegeri a problemelor complexe,legate de educarea prin artă a noii generaţii. Nu mai départe,piesa lui Al Popovici, Băiatul din banca a doua, şi celé douaspectacole realizate pînă acum eu această piesă — la Bucureşti *si la Piabra Neamţ ** — au înviorat condeiele cronicarilor, care au repus în

discuţie problema absolutei necesităţi a înnoirii tematice şi pe tărîmul drama-turgiei pentru copii. într-adevăr, faţă de poezia şi proza pentru copii, drama-turgia — eu excepţia eîtorva lucrări pentru teatrele de păpuşi şi a doua destulde timide încercări ale lui Ion Lucian — raminea încâ datoare în privinţa  împrospătării problematicdi pieselor destinate celor mai mici spectatori. S-a re-

marcat în repetate rînduri, şi pe bună dreptate, că vechile basme, eu lumealor de printisori, zmei, pitici-voinici şi animale năzdrăvane, nu mai sînt pemăsura universului de cunoştinţe al copilului contemporan. S-au ifăcut judicioaseaprecieri eu privire la puterea de înţelegere, la preferinţele şi exigenţele celormdci. Dar nu numai despre asta este vorba. Faţă de copilul de azi, cetăţeanulde mîine al societăţii comuniste, scriitorii au datoria să abordeze o tematicăpe (mesura epocii, în care să-şi găsească locul cuvenit noţiuni mai complexe,mai cuprinzàtoare decît „binele" şi „răul" —, noţiuni atît de relative din vechile

basme. Piesa lui Al. Popovici raspunde în bună măsură acestor noi cerinte,realizînd o prima şi importantă breşă în frontul veohiului repertoriu pentrucopii. In piesa Băiaitul din banca a doua îsi află locul elementele noii realităţi,menite nu numai sa lărgească sfera de cunoştinte a copilului, dar să şi exer-dte o influenta asupra conştiintei acestuia, în sensul determinarii unei atitudinifata de personajele şi intîmplariile din piesă.

Autorul a conceput o intrigă simplă, în care pot fi deslusite trei întîmplări

distincte. Pr ima : Radu, un băiat mie, iubeste într-atî t o anumită poveste euun pui de urs şi eu alte animale dintr-o padure, încît se preface că-1 dordiinţii pentru a-1 détermina pe tatăl său, Regizorul, fie şi eu acest pretext naiv,.să-1 ducă, pentru a nu ştiu cîta oară, la teatru. Intîmplarea are un tîlc, prin*intermediul micului siău personaj autorul voind sa arate că însuşi spectatorul-

il i ti t ţ i t A d S tî l

Page 88: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 88/116

De la stînga la dieapta : Mariana Oprescu (Anita),Genoveva Preda (Nuşa), Gh. Vrînceanu (Béton),Neofita Pătraşcu (Ursona), Ion Ilie Ion (Urson), Ion

Teodorescu (Marin), N. Tomazoglu (Laie), N. Ifrim(Beno), Alexandrina Halik (Ira) — Teatrul Tinerctului

nu-si găseşte părinţii. El îi caută prin toată pădurea, dar nu-i găseşte decît lacire, unde ajunge, dus de lăbuiţă, de o fetiţă, Ira. Părinţii lui, însă, îl povă-ţuiesc să se ducă înapoi în pădure şi, ca sa nu mai fie singur, să-şi caute prie-teni printire animale, alături de care să se apuce de treabà. In sfîrşit, a treia

  întîmplar e : urm înd pilda oamenilor, ca re au făcut să crească un şantier lamarginea pădurii, animalele 'hotărăsc să-şi construiască împreună noi adăposturi.Veveriţa, rîndunica, ariciul, castorul, greierul şi, mai tîrziu, puiul de urs, seajută reciproc şi căsuţele lor cresc văzând cu ochdi. Vulpea, lupul şi rnistreţulvor să distrugă totul, dar sînt surprinşi, închişi într-o cuşcă şi trimişi la „colţulviu" al unei scoli, in vreme ce, eu ajuitorul oopiilor, animalele pădurii desă-vîirşesc oonstrucţia începută.

Dacă prima întîmplare constituie un fel de prolog şi epilog al piesei, cele-lalte două se împletesc iscusiit, realizînd acţiunea propriu-zisă. Interesant şi nou

este modul cum autorul a ştiut să folosească elementele bineştiute ale vechilorpoveşti, cărora, înşă, le-a conferit atribute noi, îmbogăţindu-le cu noţiuni legatede realitatea imediată. Spectatorul-copil se reîntîlneşte cu veveriţa, pe care,acum, o cheamă mad am Aniţa, ca pe vecina de bloc ; castorul — despre careşti e că e un bun constructor — mînuieşt e eu indemînare teul şi echerul ; greierul nu va mai trebui să apeleze umilitor la proviziile de iarnă ale furnicii,

t ă ţî d l lib f i i j ă î h t t t l i

Page 89: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 89/116

De la st înga la dreapta : N. Ifrim (Beno) , MişuAndreescu (Sever), Gh. Vrînceanu (Béton), MarianaOprescu (Aniţa), Genoveva Preda (Notai. Ion Teo-dorescn (Marin) — Teatrul Tineretului

Considertnd astfel piroblematica piesei lui Al iPopovici, se înţelege de ceautorul a dat un series avertisment oricaror intenţii de a introduce elementelevechii feerii în spectacol. Se poate, de asemenea, înţelege de ce, pe parcursuldesfăşurării acţiunn, autorul polemizează subtil eu partizanii modalităţii désuètede a série şi juca teatru pentru cei rcùci. Meritele piesei nu se opresc aici.Autorul a conceput piesa ca pe o comédie — făxă să şi-o definească astfel — şi,

de aici, actiunea vie, îmbelsugată In procedee spécifiée genuiui, de la ironieşi autoironie pînă la satiră, mijloace profund ostile didacticismului de careautorul s-a ferit abil şi eficace. Numele date personajelor, repiMcile lor, întîm-plările din piesă stîrnesc hazul unanim şi nu ştiu piesă pentru copii la care şieel adult să fi aderat atît de entuziast. E foarte adevărat că dacă, fără excepţie,la toate întîmplările pe care le gustă copilul, participa şi însoţitorul lui adult,nu toate glurnele streourate pentru „cei mari" sînt accesibile copilului. Mai eadevărat că unele prietenesti ironii au o adresă précisa, şi nu pot fi gustatedecît de un număr restrîns de spectatori. Toate acestea, fără îndoială, scad, dax

nu pot anula meritele piesei si, apreciindu-i valoarea educative ca şi tratarea  îndrăzneaţă, novatoare, nu văd de ce aş fi zgîrcit eu laudele. Mai aies că,dincolo de scăderi, piesa are virtutea incontestabilă a contemporaneitătii, înte-leasă şi redată la nivelul de accesibilitate propriu micului cetăţean care sepregăteşte azi-rnîine să primească, pe umerii lui, prima sarcină socială : ghiozdanul.

***

Page 90: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 90/116

viere de la linia poncipală a acţiumii şi mă întreb dacâ nu şi o oarecaire confuziepentru midi spectatori.Poate că cea mai dificilă saircină o are în spectacol interpretul rolului Regi-

zorului, adică al aceluàia care trebuie sa para câ détermina şi organizează, subochii micilor spectatori întreaga desfăşurare a acţiunii Nu e numai un pxezen

Page 91: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 91/116

ochii micilor spectatori, întreaga desfăşurare a acţiunii. Nu e numai un pxezen-tator, nici un simplu comentator, este cel menit sa darîme bariera dintre scenăşi stal, cel aies de autor să le explice copiilor cum stau lucruirile, să le oomu-

nice adesea ideile, să-i atragă, să-i cucerească pentru ceea ce se întimplă pescenă. La Piaitra-Neamţ, Radu Voicescu, bine îndrumat de iregizor, a realizatpersonajul strălucit, fiind vesel, comunicativ, simplu, mereu prezent pxintre miciispectatori, apropiat lor, antuzdast, plin de vervă. Spre deosebire de el, pe scenabucureşteană, Florin Vasiliu a fost distant, flegmatic, adresîndu-se copiilor eu unaer de superioritate şi nu a izbutit să topească gheata dintre scenă şi sala. IonTeodorescu la Bucuresti şi Ana Cristi la Piatra-Neamţ au realizat rolul puiuluide urs, mereu somnoros şi cam nemdemînatic, eu mult umor şi căldură. Veveriţa

Marianei Oprescu la Bucuresti e mereu plana de neastîmpàr, vioaie, ca şi cea dela Piatra-Neamţ, urade Sereda Varduca a adàugat personajului şi niţică înţelep-ciune care şade bine Aniţei. Dacă la Teatrul Tineretului Genoveva Preda în rolulRîndunicii, Gh. Vrînceanu în rolul Castorului, Arcadie Donos în rolul Mistre-ţului şi Miişu Andreescu în rolul Ariciului, au conturat cu fineţe, precizie şi umorpersonajele 1er, la Piatra-Neamţ Constantin Coşa, în greierul Laie, e mai potrivit,pentru că — lăutar cu adevărat — e poate mai comunicativ, mai accesibil copiilordecît Greierul puţin trist, mélancolie, puţin blazat, conceput cu migală de N. To-

mazoglu în spiritul poeziei lui Topîrceanu. Vulpea Ilenei lonescu a fost la Piatra-Neamţ nu numai vicleană, dar şi auto-ironică, după cum Andrei Ionescu a găsitpentru Ciocănitoare detalii ilustrative. In general, însă, o comparaţie a moduluicum cele două colective de interpreti au realizat rolurile este sortită eşecului,pentru că, doar cu excepţia interpreţilor Regàzorului, restul actorilor celor douăscene se diferentiază nu atît prin calitatea interpretării, cît prin sublinierea uneiasau alteia din laturile persanajelor lor.

La reuşita spectacolelor, un roi important 1-a avut muzica. Folosind lucrărioriginale, sau creaţii ale altor compozàtori, Tudorel Ciortea şi Dan Jelescu au  însoţit întreaga acţiune cu ilustraţii muzicale vii, spirituale, de factura modernă,pe linia concepţiei regizorale a lui Lucian Giurchescu. La Bucuresti, respeetîndconcepţia lui Ion Cojar, Vasia Veselovski şi Radu Şerban au créât frumoasearii pentru fiecare personaj în parte, cu o Mnie rnelodică simplă, accesibilă copiilor, melodii cailde, gingaşe. Caracteristica ambelor realizări, pe scena bucu-reşteană şi pe scena de lîngă Bicaz, este omogenitatea, perfectul acord al tuturor

compartimentelor, unitatea deplinâ a tuturor laturdlor spectacolului. E o îmbucu-rătoare risipă de fantezie şi mult discernămînt în valordficarea ideilor, care în-dreptăţesc credinţa că spectacolul pentru copii şi-a cîştigat în ochii creatorilorpreţuirea şi prestigiul cuvenit.

Virgil Munteanii

frumos ? Tocmai acest secret ni-1 des-tăinuie piesa Nataliei Klîkova. Edrept, nu e uşor să-1 gaseşti. Darcînd Serio.ia ia o hotărîre, nu se lasă.De acest lucru sînt convinşi şi pro-

minte. Si, în acelaşi timp, atît peeducatori cît şi pe părinţi.Regizorul spectacolului, Tudorel Po-

pa, a înţeles acest lucru şi a tratatpretextul dramatic al piesei cu rnulta

Page 92: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 92/116

De acest lucru sînt convinşi şi pro-fesorul Tepliţîn şi Katia, sora lui Se-rioja. Şi chiar dacă Tepliţîn bănuieştecam cine e posesorul caietului, îi lasătotuşi pe cei doi şcolari să dea de ur-ma lui, rugîndu-i numai ca, după ce-1vor găsi, să-1 aducă la el, ca să-1 cu-noască şi, cu ocazia asta, să-i înapo-ieze şi caietul pierdut. Pentru a-1 găsipe posesorul caietului eu ruşinoasanota 2, se oferă foarte „dezinteresat"şi Şurka, pe care încrezătoarea Katiaare naivitatea să-1 creadă un elev si-litor care are la aritmetică numai 10,10, 10. Grupului i se mai adaugă şiLeolea, pioniera specialistă în romane... poliţiste, pe care o atrage ideeade a participa la „urmărirea" unui ne-cunoscut, „aventura misterioasă" ase-mânătoare lecturilor ei preferate. Peri-peţiile se tin lanţ, surprizele la fel, şi

  în celé din urmă, posesorul caietului edescoperit : e chiar Şurka. Acelaşi cares-a lăudat că are numai 10 la aritme-tică. care a mintit că nu-1 cunoaşte peadevăratul posesor, care — după o série întreagă de minciuni inventate eu

multă fantezie — a vrut să arate căe totusi un inventator adevărat şi aconstruit o „radio-fiţuică". Evident,nu a construit-o el — că e prea le-neş — ci Vova, colegul lui, ideea, ce-idrept, apartinîndu-i lui. Prins în propria sa capcană, Şurka promite cole-gilor săi să se îndrepte, să nu mai

mintă.Cu ajutorul întîmplărilor acestei eo-medii, Natalia Klîkova a urmărit săcombată cu eficienţă două cusururimai freevent întî lnite la copii : min-ciuna şi lăudăroşenia cu care leneşii

p pvervă si fantezie. El a ştiut să alter-neze armonios momentele serioase cucelé de comédie, reusind un spectacol

unitar, antrenant şi, ceea ce e mai important, deosebit de instructiv. Unmerit în reusita spectacolului îi -re-vine şi decoratorului Ion Mitrici, carea găsit o formula scenografică „în te-mă", decupînd sugestivele elemente dedecor — ca si cortina — parcă dincaietul cu pătrăţele în jurul căxuia sebrodează actiunea piesei.

Din această ambianţă plăcută, ideilepiesei au trecut rampa cu claritate şivioiciune. Pentru că, la rîndul lor,interpretii — în ansamblu, foarte bine aleşi — au dovedit mari calităţi în

  întruchiparea micilor eroi. Şi specta-torii, mici şi mari, laolaltă, i-au a-plaudat.

Au aplaudat-o pe talentata actriţăValli Cios, pentru că a ştiut cu fineieşi aplomb comic să ironizeze fanteziaşi pasiunea necontrolatelor lecturi aieLeolei ; pe Doina Şerban, pentru căa intuit la Şurka, dincolo de debituldébordant al minciunilor sale, o iste-time şi o imaginaţie care să ne con-

vingă în final că Şurka şi-a întelesgreşeala şi se va îndrepta într-adevăr.De asemenea, spectatorii 1-au sustinut  în actiunile sale pe Serioja, pentru căLuluca Bălălău 1-a jucat frumos, ouseriozitatea copilărească potrivită vîr-stei personajului ; au apreciat excelen-ta compozitie a Tatianei Popa în Vova,pionierul prietenos şi harnic, şi pe E-lena Pop (Katia) pentru că a fost sin-ceră.

Nu mai puţin le-a plăcut bunătateatuşei Varia (Marieta Rares). Din pă-cate în atitudinea rigidă a lui Tepli

TEATRTL MUXCITORESC C. F. R.

„FLORI VII" de Nikolai Pogodin

Page 93: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 93/116

Data premierei : 5 noiembrie 1961. Regia : Mihai Dimiu. Decoruri-costume : Sanda Muşatescu. Distri-buţia : Corado Negre anu (Lenin) ; Traia n Dănceanu (Rodin) ; Alexandra lanu-P ascu (Serafim.i) ; Ion Vilcu{Nikolai) ; Dana Comnea (Alocika) ; Cornel Vulpe (Don Carlos) ; Athena Demet riad (Galea) : Sergiu De-

tnet riad (Seva) ; Al. Azoiţei (Tolea) ; Gh. Dumbrăveanu (lura) ; Rodica Brăescu (Niuşa) ; Simion Negrilà(Vaska Kreakin) ; Stel ian Mihăilescu (Lanţov) ; Jeny Oancea (Marta) ; Elena Căilă (Ale ra) : VictoriaMedeea (Maria Mihailovna) ; Dori Costin (Fata care serveşte) ; Mircea Gheorghiu (Omul cu şapcă) ;Minel Klepper (Anonimul).

Unul din ţelurile de mai multăvreme urmărite de către TeatrulMuncitoresc C.F.R. este punerea în

scenă a umor lucrări dramatice, eu unconţinut de idei înnoitor, piese caresă vorbească spectatorilor despre celemai importante problème ale actualitétii.

Deşi nu are încă un colectiv pedeplin sudat şi omogen <în aceastădiirecţie ar trebui concentrate efor-turi deosebite), teatrul s-a încumetat,şi cu deosebit succès, să reprezintepiese valoroase şi grêle ca Baia deMaiakovski, Domnul Puntila şi slugasa Matti de Brecht, Aristocraţii de Po-gcdin etc.

Reprezentînd noua piesă a lui Po

godin, Flori vii, teatrul continua tra-diţia unui repertoriu de actualitate,cu o lucrare ce slujeşte în mod ne-mijlocit ideea educării active a spectatorilor în spiritul celor mai înain-tate idealuri aie contemporaneitătii.

In trilogia sa, închinată lui Leninşi spiritului leninist, Pogodin face o

analiză retrospectivă a erei istorice  în care omendrea a intrat o data cuRevoluţia din Octombrie. După OWMI cu arma, Orologiul Kremlinului şi  A treia, patetica, iată-1 acum pe Pogodin continuînd în Flori vii din

zi a oamenilor muncii sovietici. Darfaptul aparent obişnuit de la care por-neşte piesa, poartă în sine într-o pu-

ternică viziune dialectică, perspectivadevenirii socdetăţii ; el este flancat deo parte de începutul erei comunistepe care o trăim şi al cărei mesagereste în piesă Nikolai ; iar de altâparte de lumea veche, doborîtă de re-voluţie, din care însă mai supravie-ţuiesc în conştiinţa oamenilor ultimele

rămaşiţe. în acest sens, Serafima esteexpresia simbolică a acelei lumi.Deşi cu valoare de simbol, persona-

  jele din Flori vii nu apar ca nişteabstracţiund, ci esenţializează trăsătu-rile uned întregi galerii de tipuriumane, înzestrate, toate cu vigoareaşi autenticitatea personajelor vii. Nikolai Bureatov îmbraca astfel trasă-turile caracteristice aie omului nou, deo ferrniitate calma, lucida, principialşi combativ, devotat cu toată fiinţalui, cauzei revoluţiei. în piesă. el afir-mă puternic concepţia de viaţă şi filo-zofia clasei muncitoare, filozofia lup-tei permanente spre desăvîrşire, spre  învingerea greutăţilor. Faţă de NikolaiCibisov (Omul cu arma), de Ribakov(Orologiul Kremlinului), de Fedia Diat-lov (A treia, patetica), Nikolai Bureatov marcheazâ linia ascendentă a

nitoare la linişte şi tihnă in preajmapădurilor de la miază-noapte, eu ierniliniştite şi pline de zăpadă, cu grădinipline de flori, de meri şi vişini, demireasma proaspătă a ierbii, desco-

i d f fil fi i

tice, prindpiul călăuzitor al întregirpolitici a Partidului Comunist. Ne re-ferim desigur la scena convorbirii din-tre Lenin şi Nikolai, de fapt momentulouLminant al piesei. Leniin apare aici,î f d l i i ii

Page 94: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 94/116

perim de fapt esenţa filozofiei retrograde a resemnarii în faţa vieţii, apasivităţii, a blazării, „a mortii sufle-

teşti", care împdnge omul la dispe-rare şi distrugere.Int re oele două extreme — Nikolai

şi Serafima — Pogodin mişcă feluritetipuri umane aie zilelor noastre, cucaractère complexe, contradictorii. Ast-fel, Rodin, muncitor bun şi eu mareexperienţă, trăieşte drama omului carea rămas în urma vieţii, manifestîndorgoliu, automulţumire şi inerţie. Pus  în situaţia de a recunoaşte noile di-mensiuni ale conştiimtei oamenilor

  înaintaţi din jurul său, caMtatea nouăa sentimentelor lor, Rodin încearcăeliberarea sa spirituală, înoadrîndu-se  în munca avîntată a timerei brigăzicomuniste.

Desigur că tinere sceptice şi deza-măgite ca Alocika, cu o concepţie deviaţă cu totul stirăină de concepţiaactuală a tineretului sovietic, eu o men-talitate adînc bolnăvicdoasă, nu repre-zintă în etapa actuală fenomenul celmai caracteristic si freevent. Pogodina ales însă tocmai asemenea „caz"

pentru ca, prin procesul salvării lui.să sublinieze tăria morală a comuni-ştilor, superioritatea eticdi comuniste,puterea de pătrundere a ideilor parti-diului. Rezolvarea unor „oazuri", ca alAlocdkad, î-a oferit lui Pogodin pri-lejul de a reflecta artistic trăsăturamorală a orînduirii sovietice : umanis*mul socialist — solidaritatea umană. Se

materializează aci o întreagă concep-ţie despre om, încrederea în capaci-tatea de a reda demnitatea uimanăunor oameni care au ajuns la margi-nea prăpastiei, dar în care mai lică-reşte o fărîmă de conştiinţă

  în fond, ca ecou al propriei conştiinţea eroului, ca o dovadă că el a răimasviu şi actual în conştiinţa contempo-

ranilor. Nikolai e frămîntat şi îngri-  jorat că acţiunea lui de sudare a bri-găzii de muncă comunistă, de înche-gare a unor noi relaţii între oameni,este stînjenită de rămăşiţele vechiu-lui în depxïmderile şi mentalitateaunora dintre membrii ei. în aceste îm-prejurări, el apelează la sfatul lui Lenin şi primeşte de la Lenin povaţa

de a pune preţ pe munca maselor, dea crede în clasa muncitoare : „Eu punmai presus de toate munca maselorSi numai de aici decurg prevederilepentru ziua de mîime... indiferent deceea ce vei vedea în viaţă rău, înspăi-mîntător chiar, să nu te îndoieşti nici-odată de clasa muncitoare rusa. E totce a créât mai bun omenirea în dez-voltarea ei milenară". înfăţişîndu-ni-1pe Lenin în această ipostază imagi-nară, dar de o foarte reală prezenţă  în conştiinţă, Pogodin luminează cuputere măreţia gîndirii léniniste, forţarevoluţionară pe care ea o exercită  în viaţa de fiecare clipă a oamenilor.

Desigur, în Flori vii exista şi uneleineonsecvanţe, unele neîrnploiniri în or-ganizarea dramaticâ, în procesul între-pătrunderii planurilor simbolice cu celéaie realului, îin rezolvarea destineloreroilor care ne apar cam precipitrte,uneori fără o adîncă analiză psiholo-gică. Dar aceste neajunsuri de ordinulexpresiei artistice nu scad din valoa-

rea conţinutului de idei înaintat şi  înnoitor al piesei, din valoarea rnesa-  jului ei comunist, profund educativşi mobilizator.

O asemenea piesă presupune o înt u-pare scenică în măsură să valorifice

sœna-cheie în care are loc convorbdrea•dintre Lenin şi Nikolai Formula sce-

Page 95: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 95/116

dintre Lenin şi Nikolai. Formula scenică la care a recurs este de o eloc-ventă simplitate şi sobrietate, iar in-terpreţi i eroilor — Corado Negreanu

(Lenin) şi Ion Vîlcu (Nikolai) au des-cifrat eu inteligenţă, în mod vdu şipasionat, sensurile şi ideile dialogului,folosind eu expresivitate tonul familiar, candoarea, sinceritatea. Momentuls-a impus dramatic, eu mare forţăemoţională şi se păstrează multă vre-me în memoria spectatorilor.

Din păcate, acest moment a ramaseu valorile lui artistice, izolat, faţa derest. Căci, regia nu a manifestâtaceeaşi atitudine creatoare pe întiregulşi complexul parcurs al spectacolului.In adevar, Flori vii, în ansamblul său,la teatrul din Giuleşti, ne surprindeprintr-o imagine oarecum sărăcită şiprozaică, în contradicţie eu spiritul

avîntat al piesei, eu înaripata ei ehe-mare spre autodepăşire a omului. Laaceasta a contriibuit în mare măsurăsi factorul scenografic. Textul pieseilui Pogodin e plin de farmecul roman-tic şi erode al ideilor revoluţionare ; elvizează zborul spre înălţimile nemăr-ginite ale comunismului. Cadrul plastic care-1 concretizează pe scenă a înghe-suit însă textul şi 1-a strivit într-o am-bianţă şi oulori lipsite de fantezie şide idei. E drept, în intenţie, decorulSandei Musatescu s-a vrut „modern",stilizat, sugestiv. Ca realizare însă, elnu izbuteşte, în nici unul din tablouri,să creeze atmosfera de viaţă, de frea-măt şi sensibilitate uimană, necesară.

Indeosebi, ne-au izbit gardul şi celédoua boschete de flori artificiale, dinprimul tablou, care nid pe départe-nu ajung să evoce acel poetic amungal „unei zile luminoase, care cade înpreajma unei case bătrîneşti eu cerdac

(Jorado Negreanu (Lenin) şi Ion Vîlru(Nikolai)

rese mărunte, la slăbiciuni şi apucă-turi neconforme eu etica comunistă.  în spectacol, membrilor acestei brigăzi— respectiv interpreţ ilor lor — li secere multă căldură, înţelegere şi atitudine tovăraşească, putere de con-ingere faţă de fiecare ca " în parte

Page 96: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 96/116

tîlnit in stnul acestui colectiv demunca tipuri scenice, pregnante şiconvingătoare pe planul artistic.

Pentru a sublinia caracterul de dez-batere filozofică a piesei, ar fi fost ne-cesar ca măcar două personaje să ca-pete alte dimensiuni, să ne prilejuia-scă o imagine a rti sti că mai bogată :

Serafima şi Rodin. Fără îndoială, unuldin celé mai instructive şi mai pasio-nante capitole aie muncdi regizorale  îl constituie alcătuirea distributiei. Esteo bucurie să descoperi în actori, po-sibilitati noi, latente interpretative,ce-şi pretind valoriiicarea şi să lescoţi în lumină ca pe nişte resurse deénergie creatoare. Dar în cazul unui

text care cere certitudine în posibili-tatea afirmàrii sensurilor lui ideolo-gice, experienţele neverificate sînt celmai adesea riscante. Nu s-ar puteaspune că Traian Dănceanu nu a de-pus un serios efort de a se păstra peli i b i ă ii î hi î d 1 R

vechite, care acci'otă anevoie integra-rea în norme] e LOI aie eticii comu-niste, nu a căpătat nici limpezimea,nici ^ponderea cuven ită. După cumschimbarea intervenită în felul său dea gîndi şi acţiona trece pe lîngă spectator neconcludent, ca un fapt oare-care, ca un rezultat parcă al minimei

sale lezistenţe fată de membrii bri-gazii. Regizorul a trecut, la rîndu-i,prea uşor pe lîngă unul din momen-tele cruciale ai e textului : acela cîndRodin îşi dă searna de victoria lui Nikolai (de fapt victoria noului) şi seinclina în faţa brigăzii.

De asemenea, jocul superficial alacitrûtei Alexandra Ianu-Pascu a cobo-

rît si înfătişairea Serafimei sub nivelulideii pe care trebuia s-o întruchipeze.Interpréta nu a exprimat nici limpede,nid eu profunzdme primejdia pe careo reprezintă personajul interprétât.Fără a-şi fi înzestrat rolul eu farmecul

Page 97: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 97/116

Stîng-a : Cornel Vulpe (Don Carlos) ,Al. Azoiţii (Tolea), Stelian Mihăilesco(Lanţov), Ion Vîlcu (Nikolai), VictoriaMedeea (Maria Mihailovna), SergiuDemetriad (Seva). Athena Demetriad(Galea), G. Dumbrăveanu (Iura)

Dreapta : Alexandra Iann-Pascu (Sera-fima) şi Dana Comnea (Alocika)

consemnîndu-le, nu putem să nu subli-ndem cuim se cuvine, ceea ce e totuşivaloros in montarea Florilor vii la

Teatrul Muncitoresc C.F.R. : experienţaregizorului m munca lui ou unii din-tre actori. Avînd de redat caractèreputemice, reprezentative, trebuindmai aies să aducă pe scenâ chipul luiLenin şi apoi al lui Nikolai Bureatov,desigur că actorilor interpreţi ai aces-tor iroluri li se cexea un efort deose-bit. Din acest punct de vedere, textul

lui Pogodin reprezintă pentru actorio adevărată şcoală de educaţie ideo-logică şi artistica. Fără îndoială, ase-menea personaje cer o substanţialăLmibogăţire a mijloacelor de exprimare

ti ti ă î t iti C d

Ion Vîlcu subliniază în subtile nuanţefrămîntarea personajului. I-am cere

  însă lui Ion Vîlcu mai multă volu-bilitate, 1-am dori mai cald, mai uman,mai înflăcărat în scenele cu Alocika,  justificînd astfel în mai mare măsurăsantiimentul de diragoste pe care acea-sta i-1 poartă.

Dana Comnea a realizat pe Alocikaca pe un tip complex, marcînd ousensibilitate, dincolo de trăsăturile negative ale caracterului Alocikăi : ci-nismul, înclinaţia frivolă pentru banişi toalete, lipsa de ideal, dar şi fră-mîntarea personajului, care ne trimitespre fondul lui bun şi cinstit. Amapreciat simplitatea în joc a actriţei,

TEATRUL „LUCIA STURDZA BULAXDRA"

„CRED ÎN TINE" de Vadim Korostîliov

Page 98: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 98/116

Data premierei : 7 noiembrie 1961. Regia : George Carabin. Decoruri : Toni Gheorghiu. Costume :Sergiu Singer. Distributia : Lucia Mara (Irina) ; Mircea Albulescu (Vladimir) ; Adrian Georgescu (Serghei).

Vadim Korostîliov ne invita să că-lătorim eu eroii săi în lumea coloratăa unei feerii. Pentrui că eroina pieseie o „cenuşăreasă" care se poate transforma în „prinţesă", iar unul din eroie un „vrăjitor". Evident, cenuşareasaare ca meserie de „bază" arhitectura,iar vrăjitorul, strălucitor jongleur al

imaginii lixice, e ...contabil, un contabilcare ştie să „produce", de pildă, mu-zică feerică dintr-un microradio. Au-torul are strînse legături cu împăxăţia

alături de o tînără soţie, ale cărei ca-lităţi, farmec şi talent încetează dea-1 mai identifica. Fapt cotidian deviaţă. O căsnieie aplatizată, cenuşie,monotonă. „Fata visurilor" a devenit oanos tă şi pb'cticoasă soţie — o cenu-şăreasă care alege boabe de mazăre

  în vederea unei supe fade şi nesărate.Soţul se socoate evident o personali-tate proeminentă, un geniu arhitectu-ral, încă neînţeles, dar care îşi întîl-

ale acestuiia sînt folosite tocmai împo-triva conţinutului teatrului bulevax-di Pi î f l i l i ă

Page 99: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 99/116

Sus : Lucia Mara (Irina) si Adrian Geor-gesc* (Serghei)

Stinga : Adri an G eorgesc u (Serghe i), LnciaMara (Irina) si Mircca Albuîescu (Vladimir)

Jos : Mircea Albules cu (Vladimir) si LnciaMara (Irina)

dier. Piesa e în acest fel şi o polemicăla acLresa „triunghiului", „amantuluidecarton". Faptele dramatice nu se mai

rezolvă ca la „bouffes" ; erodi se află  în situaţii îm care au fost cîndva şialţii, rezolvările sînt însă ale timpuluinostru.

Marx spunea ca omul, spre deose-bire de animal, nu se rezuma la fap-tul biologie, ci este pătruns şi de le-gile esteticei. Aceasta e ideea majora

a piesei, e dorinţa majora a omului socialist care construieşte în ooordonatelefrumosului nu platonician, ci aie fru-mosului pămîntean şi real. Soţia „ce-nuşereasa" devdne prinţesă de basmatunci cînd soţul o ascultă vorbinddespre muncă şi creaţie, o socoate unartis t ; armonia creatiei se rasfrîngeşi în optica prin care eroina e privită

şi deci înfrumuseţată. înfrumusetată?Nu ! Văzută aşa cum este de un soţmiop la adevărurile imediate, caruiaculorile astrale îi par mai poetice de-cît celé de aproape. Convenţia e glumape care o propune Korostîliov spectato-rilor şi pe care aceştia o primesc eu  încîintare, proieetînd situaţiile serioase

din piesă pe fundalul unui rîs suculent.Nici o clipă piesa nu zăboveste asu-pra unor efecte facile, gratuite, ci ideeamajora — setea de frumos a omuluieliberat de exploatare şi prejudecăti,pent ru care munca e o bucurie — prédomina în textul dramatic.

Piesa „reabilitează" şi pe clasicul

„prieten". Cel de-al treilea e „repre-zentantul" poeziei, al armoniei estetice,invita spre vis ca spre un luoru firesc,apropiat omului. E poate un simbol,acest personaj, e poate insăşi poeziacotddiană pe care trebuie să ştim s o

comediii şi incă ale unei farse. Ten-dinţa lor e aoeeaşi, forţa educative deasemenea.

Korostîliov a făeut într-un anumefelşi o demonstraţie estetică, arătînd prin

si invita la reflexie, eu ajutorul comediei. Intrucîtva mai slab se prezintădiferenţiate celé doua planuri — acţiu-nea din casa tinerilor soţi şi întîilnirilelor „idéale" ; substanta jirică a piesei

Page 100: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 100/116

ş o de o st aţ e estet că, a ăt d pviu exemplu că realismul socialist, me-toda noastră de creaţie dă cale libéra

artistului spre celé mai variate formede rezolvare scenică în care şi con-venţia poate fi un argument major.

Tonka, tot timpul optimiste, pealocuri satarică, alteori duioasa, come-dia lui Korostîliov abuzează, uneari to-tuşi, excesiv de planul fantastic, deconventionalul care „întins" prea mult

  îşi pierde „elasticitatea" comică.La prima vedere s-ar putea credecà rezolvarea spectacolului nu întîm-pină problème. Dar oare nu e nevoiede un adevărat tur de forţă, de vir-tuozitate pentru a créa o unitate ar-tistică avînd în scenă aproape tottimpul numai doua personaje ?

Textul ar fi sugerat, poate, con-cuirsul a trei virtuosi ai comediei, aireplicii comico-lirice. Un tînăr regi-zor, George Carabin, a distribuit însaeu mult curaj doi tineri actori ce s-audedicat eu entuziasm spectacolului,càutînd nu situaţia hazlie, ci ideea sa

dominante. Ritmul piesei e viu, alert(către final o accelerare s-ar impunetotuşi), .poantele se succed neîncetat,sprijinind ddalogul, organic, fără „cîr-lige" de prost gust, fără şarje şi excèsde zel comic.

George Carabin a vădit calităţi re-marcabile de regizor, utilizînd toemaiactori nefolosiţi în roluri de comédie,râsturnînd în acest fel şi el ca şi au-torul piesei, convenţia ce socotea peunii actori ca dedicaţi, invairiabil; ace-luiaşi gen fix de roluri

o „ déa e ; substa ta j că a p esee mai sarac susţinută decât cea co-mică, deşi decorurile regretatului Toni

Gheorghiu (pline de sugestie poetica),simplificà eu gust şi surîs liric acţiu-nea (am aplaudat într-adevăr un decorcare ride), sînt un cadru prielnic pentru o asemenea metaforă scenică mo-derna — eu excepţia proiecţiilor florale, pe care le găsim nepotrivite.

Mircea Albulescu a susţinut eu tem

perament şi énergie, rolul soţului încautarea unei „muze" idéale. Actorula izbutit să dea viaţă celor mai multescene, a avut farmec, dar nu a stă-pînit mereu autoironia faţă de perso-naj, pentru a nu mai pomeni din noudespre defectuoasa sa dicţie care a ni-micit multe glume şi poante. Realizatenumai partial au fost şi scenele eu„muza", în care eroul nu a apairut su-ficient de poetic.

Lucia Mara, simplă, sinceră (uneoriprea duioasă în ipostaza de soţie) a  jucat cu multă fineţe, cu o mimică ex-celentă şi eu un real simţ al urnoru-

lui. Ea nu a avut însă suficientă autoritaire „feerică", în ipostaza de prin-ţesă, dezavantajată şi de o banală şineinspirată rochie de bal.

Adrian Georgescu (o plăcută sur-priză în spectacol, acest actor preapuţin distribuit) a fost un „amie" discret, punetînd cu inteligentă şi fmeţe

replicile. Ceva mai multă volubilitatecredem că ar îmbogăţi personajul, 1-arface şi mai convingător.

Revăzînd Cred în Une dupa cîtevareprezentaţii de la premieră, am sim-

UN ÎNCEPUT PROMIIĂTORLA CLUBUL UZINELOR „REPUBLICA"

Page 101: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 101/116

  Duminică 21 octombrie 1961, orele 19, la clubul Uzinelor „Republica" va avealoc premiera piesei După 20 de ani de M. Svetlov. Distribuţia este urmâtoarea...(Urmează un şir de nume încă puţin sau deloc cunoscute publicului...)

Acest afiş pu tea fi văzut nu départe de capătul tramvaiului 23, îin faţaclubului Uzinelor „Republica". Apa-rent, el nu anunţa nimic neobisnuit :

premierele echipelor de amatori audevenit ceva obisnuit în viaţa noastrăartistică. De fapt însă, acolo şi în searaaceea era mai mul t decît o premieră. Seinaugura un teatru nou : Teatrul popular de pe lîngă clubul Uzinelor „Republica".

Istoria lui a început eu cîteva luni  în urmă cînd, la Comitetul orăşenescde partid, s-a luat iniţiativa înfiin-ţării unor astfel de teatre. Pe acestas-a angajat să4 „crească" Teatrul Ti-neretului. O comisie ad-hoc, formatadin actori şi regizori ai Teatrului Ti-neretului, a început trecerea în revis-tă a artistilor amatori din raion. Unconcurs m toată legea. Pe baza luiavea să se obtină „transferul" de laformatiile artistice de întreprindere laacest prim teatru popular. Candidate,de celé mai diverse profesii (forjori,electricieni, studenţi, şoferi. tehni-cienietc.) şi de celé mai diferdte vîrste

(s^au prezentat chiar şi cîţiva pen-sionari, din care a reuşit unul), au récitât poezii, fabule, monoloage, au ci-tit la prima vedere fragmente de pro-ză... ca la un veritabil examen de ad-mitere la conser ator Odată aleşi toţi

lucrat anterior, am jucat în peste treisute de spectacole". Altul, Ion Cocie-ru, fost pînă mai ieri modelor la tur-nătoria de otel a Uzinelor „23 Au

gust", ex-membru în brigăzile artistice de agitatie din uzină (şi în „ceamare" si în „cea mică"), absolvent alŞcolii populare de artă, vine la repe-titii direct de la facultate, eu capul şicaietele doldora de cifre şi formule (aintrat în toamna aceasta la Faeulta-tea de constructii civile şi eu toate că

frecventează foarte multe cursuri şiseminarii, nu a abandonat activitateaartistică). Emil Nichitov, tehnician auto, desi eu o practică îndelungată înteatrul de amatori, debutează abiaacum într-un spectacol de lungă res-piraţie (a jucat numai în brigăzi şiansambluri de estradă). Ana Alexe,rihtuitoare la întreprinderea de încăl-tămmte „Stefan Gheorghiu". de locdintr-o comună de pe Tîrnava Mica,  joacă de la şase ani, aproape fără în-trerupere. Tatăl ei, care n-a privit dela început eu ochi buni pasiunea fiiceisale pentru scenă, socotind-o pesemne

nu îndeajuns de „serioasă", a făcut,deşi în vîrstă de 74 de ani, trei cea-suri eu trenul până la Médias, pentrua o vedea pe fiica sa într-un roi dinFlautul fermecat, care fusese montâtla Casa de oultură raională locală şi

Lorcnta Stroescn (Flora) şi George Corbeanu (Zigu) in „Oameni

4

Page 102: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 102/116

g g „care tac*4 de Al. Voitin — Tea-(rul popular din raionul GriviţaKoşie.

Scenă din „După 20 de ani" —Teatrul popular de pe lîngă clubnlUzinelor ..Rcpublica"

personajului şi să nu neglijez nici un

amănunt care ar fi putut să-i dea relief. Mi-a propus să citesc sau să reci-tesc cîteva romane care reflectă epo-ca pe care o înfătişează piesa, printrecare „Calvarul" de Alexei Tolstoi şi„Pe Donul liniştit". Bineînţeles, le-amcitit eu foarte multă atenţie. Am re-văzut cîteva filme inspirate din ace-leaşi evenimente. Regizorul nu ne-acerut niciodată, la vreo repetitle, să  îndeplinim ceva în mod mecanic.Totdeauna ne-a sugerat eu mult tactce trebuie să facem. In modul acesta,am participât de la început, pe întregparcursul repetitiilor, la reabz areascenică a persona jelor.

A fost o muncă plină de învăţămin-te , pe care vom şti să le punem înpractică".

Şi pentru Radu Penciulescu muncade punere în scenă a piesei a con-stituit o experientă iiiteresantă.

„Este pentru prima oară — ne spunedînsul — cînd lucrez eu amator ii.N-aş putea preciza întrucît este maigréa munca eu ei, în raport eu cea euactorii de profesie. Dificultătile legatede lipsa de tehnică actoriceaseă a a-matorilor sînt compensate de celé maimulte ori de satisfacţia pe care ţi-o

plus, şi am ajutat pe muilţi din ei sădepăşeaseă conditia de diletant. Consider de mare importanţă ca activi-

tatea viitoare a colectivului să se ba-zeze, de asemenea, pe o muncă destudiu sustinută şi consecventă, să nuvizeze rezul tate le imedia te, succesulieftin. fără efort dar şi fără méri te .

Page 103: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 103/116

clinat scena, circularul a fost mutatmai în fund, s-a refăcut ins talaţiaelectrică. Cel care mînuieşte luminilee — asa cum am aflat mai tîrziu —Bîţă Ion, care, deşi electrician de pro-fesie în „viaţa civilă", rămîne totuşielectrician amator şi mai ales... înce-

pător, cînd e vorba de luminile sce-nei. Teatrul are un regizor profesionistpermane nt, Mari us Popescu ; un regizor tehnic, Florea Panaitescu, func-tiona r ; un recuziter, şlefuitorul Ion

In seara premierei, în ciuda emoţi-ilor, Ion Bîţă, electricianul amator, alucrat mai bine ca la repetiţii, deşi sevedea că nu i-ar mai fi strioat un

stagiu de practică, regizorul de culiseera într- o perm ane ntă agitaţie, iar ma-şimiştii, gâta să intervină atunci cînde nevoie.

Spectacolul a lăsat să se întrevadă,  înainte de toate, pasiunea cu care regizorul şi actorii s-au apropiat de text.A f é id ăd iil i

tablourile anterioare. Nu încape în-doială că, în măsura în care se vacontinua colaborarea strînsă între con-duo3rea clubului Uzinelor ..Republica"

şi Teatrul Tineretului, care s-a arăta»dispus să acorde întregul sprijin a-cestui colectiv, roadele vor fi din ce  în ce mai bune.

Page 104: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 104/116

La puţină vreme după inaugurareateatrului popular de pe lîngă clubulUzinelor „Republica", un nou teatrudestinât artiştilor amatori şi-a începutactàvitatea. Este vorba de Teatrulpopular din raionul Griviţa Roşie, eu

sediul la Casa de cultură a tineretuluidin acest raion. Pentru spectacolulinaugural a fost aleasă piesa Oamenicare tac de Al. Voitin.

Tinînd seama de complexitatea rolu-rilor piesei, de situaţiile cLramaticedense şi de conflictul ei puternic, co-lectivul noului teatru popular avea de

trecut o probă dificilă. Ne-am dat însăseama că, în bună parte, interpreţiiacestui nou colectiv posedă resursecreatoare îndestulătoare pentru a facefaţă sarcinilor unei interpretări convin-gătoare. Ne-au plăcut, bunăoară, şine-au emoţionat cîteva scene din spec-tacol, m special celé din ultimul ta-

blou, cînd zorile găsesc pe oamenii dinbeciurile siguranţei căliţi, clarificaţişi uniţi. A fost un final optimist, des-chizător de perspective, aşa cuim solicita textul. Am remarcat dintre actoripe George Corbeanu, interpretul luiZigu, care, într-o compoziţie bine gîn-dită şi minuţios lucrată, a redat eu

naturaleţe umorul, căldura sufleteascăşi demnitatea personajului. Am remarcat, de asemenea, pe AlexandruCociş pentru autenticitatea eu care a  întruchipat forţa morală a lui Axinte,

i C di i

rite şi sub îndrumări regizorale dife-rite, că au, aşadar, o formaţie artisticăinegală şi, de aceea, să-şi axeze rnuncapropriu-zisă de punere în scenă a piesei în jurud unui tel pedagogic, de for-mare artistică a inteipretilor, de elibe-rare a lor de ceea ce ar putea sa con-stituie manierism ori diletantism. Separe însă că regizorul a neglijat acestimportant aspect al muncii sale. Ceeace a făcut posibil ca la unii interpreţi(la loan Constantin şi Paul Mirea,de pildă, int erpr eţi i lui Casapu şi —respectiv — Spiru) să pré domine un

stil de interpretare vetust, eu îngro-şăr i nefireşti, ou „poze" — rem in is -cenţe din jocul altor actori în rolurisirnilare — eu nim ic c enzu rate de re -gizor.

Pe alte planuri, regizorul a subliniateu o muzică în dezacord eu tonul eroical piesei, unele momente iiitens dramatice, după cum a lăsat pe alocurisă apară în spectacol multe stridentenaturaliste supărătoare, ca, bunăoară,celé din momentele înapoierii aresta-ţilor de la tortura.

Ţinînd seama că tînăirul colectiv alTeatrului popular din raionul Griviţa

Roşie dispune de un manunchi de in-terpreţi înzestraţi eu posibilităţi diverse, însă în parte lipsiti de tehnicăactoricească deplin însuşită, se impunepe viitor ca, paralel eu rnunca de pu

LA TEATRUL POPULAR DIN RAIONUL GRIVIŢA ROŞIE

d i a l o Q u n d e s p r e t .eat ru ...

Page 105: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 105/116

DUPĂURECHE

— Matache, ...mă Matache... la stai niţel, să-ti spun o noutate.— Zi, mai repede, că pierd meciul.— Auzi ? Cică, s-a făcut distribuţia la piesa nouă.— Cînd ? De unde ştii ?— Adineauri am aflat. De la Marietta.— Şi ea de unde ştie ?— De la secretara directorului. Cică, era în cabinet şi dactilografa care bătea

la maşină lista rolurilor şi a întrebat-o pe secretara de-un nume, câ nu înţele-gea scrisul...

-Şi?— Regret pentru Une, Matache. Regret sincer. Serios.— De ce ? Nu m-a distribua ?— Mai rău.

— Mi-a dat doar doua vorbe...— Şi mai rau.— Ce poate fi mai rău ?

 — Gica, te-a pus într-wn roi mut. Nu rosteşti nid un singur cuvinţel. îmi  pare foarte rău. Eşti tu om să fact figuraţie necuvîntătoare ? !... Stai mă, stai niţel...la te uită cum fuge... Unde fugi aşa, Matache ?

— Aş vrea să-ţi spun o vorbuliţă.— Cu plăcere, Matache. Dar mai întîi, trage-ţi sufletul. Ce eşti atît deaprins ?

— Aud  cet ai fâcut distribuţia la piesa pe care o pui în scenà.— Deocamdatâ, numai proiectul. Trebuie să-l disent  şi cu directorul.

V i â d ă

— la zi, omule, care e necazul ? Că te "ăd Dunàre, nu alta...— Tovarăşe director, am fost distribua in batjocură. Pur şi simplu, inbatjocură.

— Cum aşa ?— Foarte bine. Sînt propus pentru un roi mut de figuraţie.

D l l f ! Ei d j i d i j ii

Page 106: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 106/116

ţ— Dacă autorul l-a făcut mut ! Ei, dar poate aranjăm să scoti dteva interjecţii...— Nu glumiţi, vă rog, că eu stau pe jăratic.

— la ascultă : tu de unde ştii cît şi cum ai fost distribua ?— N-are importanţă.  — Ba.— M-am întîlnit adineauri eu Costel.— Şi el ? El de unde ştia ?— De la Marietta, şi ea de la secretară, iar dînsa de la dactilografă, mă rog —

dacă vreţi să le aflaţi pe toate. Şi apoi, regizorul însuşi mi-a confirmât,— Ţi-a confirmât ce ?

— Tovarăşe director, zău, n-o mai faceţi pe niznaiul. Eu vă declar foarieserios : decît în asemenea roi, mai bine demisia. Poftim.— Ce ? Ai şi făcut cerere de demisie ?— Da. Am făcut.— Mai, tu eşti băut...

— Pe onoarea mea ca nu.— Măi, ţie ţi-a intrat apa în casa.— Tovarăşe director...

— Bine. Al naibii să fiu dacă nu-ţi aprob cererea.— Aprobaţi-o !— Acuma, pe loc.— Pe loc.— Dâ stiloul încoace... Dar n-ai specif icat in cerere despre ce piesă şi ce roi

e vorba.— Mai e nevoie ?

— Este. Adauga eu mina ta.— Ce, adicà dumneavoastră nu ştiţi ?— De unde să ştiu ? Eu îmi dau demisia din cauza lor ?— ...Atunci... aşteptaţi niţel... să întreb...

— Ëi?

— Cu tine vorbesc, Matache...— Tovarăşe director, daţi-mi una în cap.— Fugi de aid, că mă chemi la Consiliul de judecată tovărăşească.— Mă lăsaţi să mănînc cererea de demisie ?— Aid, în faţa mea ?

Page 107: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 107/116

TEATRUL GERMAN DE AZI,PE DOUA FRONTURI

  Articol scris special pentru revista „Teatrul"

  de Hans-Rainer John  redaclor-sef al revirtei „Theater der Zexi'

Fată în faţă oui „Zilele festive ale Berlinujlui" democrat s-au desfăşuirat întoarnma lui 1961, „Saptàmîmdtle festive", în partea de vest a orasului. A fost intere-sant să folosim îimpirejiuiraxea pentru a ummări, de o .parte şi de alta, liniile de

dezvoltare a culturii. Ou atît mai mult, eu cît în acest an, rezultatele nu lasă ni-mic de dorit, în ce priveste claritatea.lată, Un eastel în Suedia troienit de zăpezd, izolat .de lume. Locatairii îşi pe-

trec vremea, familiairizati în ticăloşie. Castelanul e taigam. A doua lui nevastă, întimp ce-şi fericeşte eu statornicie diverşi verişori — are legătuiri incestuoase eufiratele ei. Acesta, la irôndu-i, o lasă girea pe prima soţie a castelanului, după cea încercat toate cameristele şi slujnicuţele. O piesă cinică şi scîrnavă ; bestselleral bulevardelor din occident. A fost scrisă de Françoise Sagan, scriitoaire admiratâ

pentru proasta ei faimă. Comedia a fost pusă în scenâ la un teatru din Kurfûr-stendamni. Teatrul, luat drept instituiţie imorală ! Ou itoate acestea, publicul snob asocotit ca auitoarea nu ar fi fost „destul de dealănţuită pentru a realiza o pledoarie

  în slujba dreptului la nerusinare în viaţa particulară". („Morgenpost"). încolo, s-adovedit a fi tfost o comédie „aparté, infamă, îmbibata de morala metropolei"(,£iïddeutsche Zeitung").

Mai départe. O femeie înitire doua vîirste zace îngropată în pàmînt. In primazi, pînă la mijloc ; în a doua, pînă la grumaji. Dacă la început avea mâinile şibraţele libère, ca să se poată sulemeni pentru iubiţii ei, în celé dm unmă, sin-iguirul origan care i-a mai ramas liber din trupul îngropat, este limba. în timpce oarnea-i putrezeşte încetul eu încetul, femeia îşi aminteşte de amăgitoare mo-mente de fericire, amestecînd în chip straniu sexualul eu religiosul. In finalT pămîntul şi-a redobîndit omul Zilele fericite au drept autor pe absurdul poet-al-

Nimeni nu se mai miră de numeroasele regrete exprimate în jutrul teatrelorpe jumătate goale. De viină nu sînt numai preţuirile de in trare — care ajung, lateatrul de operă, pîină la 72 de mărci. Ziarul „Hamburger Tageblatt" menţionacă, in această privinţă, „în ciuda -«săptămînilor festive»-, afluxul de spectatori adescrescut şi mai mult. Âbia cîteva maşini fără sentaul B, pe ităbliţă", Berlinuld t i t t ti t i di f l i ât d lită l l i

Page 108: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 108/116

de vest nu mai este atractiv pentru cei dinafara lui, pâtura de elită localnicas-a subtiat nespus, iar oamenilor muncii, teatrul nu le zice, acolo, ndimic. S-a zàsşi eu misiunea către răsarit : mulţuimită zidurilor noastre. Galantarul şi-a pierduto funcţie ; dominant a început să devina climatul insular. Bonnul nu mai aresanse în politdca eu Berlinul de vest, dar Berliinul de vest nu mai poate face afa-ceri ou ai noştri. Şi iată, începe sa se arate lipsa de perspectiva a oraşului defront. Sfîrsitul lumii ? Pri lej de meditaţie. Toate şansele îi stau în faţă spre a

deveni oraş liber.Teatrul din Berlinul de vest este cariât şi putred. Nioi măcar actori exce-

lenti, cîntăreţi străluciti, regizori interesan<ti, care nu se ipot plînge că au lipsuri

creatoare, nu schimbă nimic din realitate. Cel puiţ±n atîta vreme nu, dt se consacra unor piese ca Zilele fericite. Dupa Berta Drews, care a jucat la Barlog, rodiullui Wdnnie va fi distribuit mai miultor actrite de frunte : Maria Wimmer. GreteMosheim, Marianne Hoppe. Un simptom semnificativ : roliul^monolog farmecă,caracterul oribil al piesei este trecut ou vederea ; spectatorul — spéculât — va-lorifică, despărtindu-le una de alta, drama şi interpretarea.

Fără idei înaintate, nu poate nici personaldtatea artistică să oprească de ladecădere teatrul burghez. O demonstrează mai eu seamă celé patru premiere alenou ridicatului edificiu al Operei municipale. Au fost solicitate staruri din toatălumea. Karl Ebert a înscenat Don Giovanni în chip conventional, neinteresant..„A fost spectacolul de adio al fostului director Ebert. Nu a fost şi semnalul unedere noi". (,J3onner Rundsehau".) Iar era lui SellLner a fost inaugurată eu tredeşeouri. Doua, din proprie vină {Alkmene, o artdficială lucrare dodecafonică aformalistului extrem Klebe şi Orfevl lui Gluck.) Al treilea, cade pe seama ludWieland Wagner, care eu o interpretare samavolnică, a dat peste cap Aida, în-scenând-o ca pe un mister african.

Publicul a încercat sa se consoleze eu cîtiva solişti eminenti. Dar detinătoriiTolurilor de frunte au avut doar o stralucire falsă, împrumutata. Ce se-ntîmplaIn activitatea de zi ou zi a Operei ? „Priviriie catau ou interes dinspre occidentspre creatia artdstică a lui1 Walter Felsenstein". („Die Zeit"). Nu-i de mirare !

Nici turneele actorilor veniţi din străinătate nu au izbutit sa echdlibreze, pedeplin, lucrurile. Opera din Roma, ansamblul lud Roger Planchon, teatrul naţio-mal din Helsinki, au fost, pe bună dreptate, întîmpinate în chip sărbătoresc. Dar

mult trîmbiţata opera Santa Fé a greşit, alegînd o banaldtate trivialà — Baby Doe— eu acompaniament de miuzică din iLehar. Teatrul „Youth" a jucat Shakespeare*— lvliu Cezar. Li s-a iertat tinerilor amatori de pe malurile Tamisei mişcătorullor diletantism. Mai puţin însă faptul ca la ei, poporul roman a năvălit pe scenă  îmbrăcat în pantaloni strûnt mulaţi pe pulpe şi nituiţi, în jachete de piele şi în

i i hă ă d Pî îi i i d i li ă i l d l d d b

Page 109: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 109/116

Page 110: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 110/116

Scenă din baletul eu cîntece ..Ccle 7 păcate capitale ale micilor burghczi"de Bertolt Brecht fi Kurt Weill (Teatrul din Karl Marx-Stadt)

că Berlinul democratic reprezintă cele mai bune tendinţe şi orientari culturale aleînt regi i Germanii. Programul festiv trebuda să îwfătişeze lumii întregi — în chipexemplar — concepţia noastr ă desp re cultuira naţional ă germană, anu me că ea

Maxim Gorki, simultan doua premiere absolute, de actualitate : Iarmarocul engle-zului Ewan MacÇpll (care nu gaseste in patria lui vreo scenă dispusă să-i joacepdesa sa antimilitariste) şi Umbra unei fete, debutul, ca dramaturg, al scriitoruluiRainer Kerndl.

Puţine dorinţi au rămas neîmplinite. Un mare farmec artistic au degajatLi d d i i i î î l i W lf H ki i t C U il

Page 111: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 111/116

  Livada de vişini în îmscenarea lui Wolfgang Hekiz şi reprezentarea CompUcilor de Goethe.

Şi oamenii munoii ai Berlinului democratic ? Au luat ei înşişi par te în treiteatre muncitoresti, emiţînd opinii artistice şi s-au manifestât, înainte de toate,ca spectatori. Nu circula oare părerea că televiziunea i-ar fi alintat prea mult,suprasatuirîndu-i de teatru ? Ndnnic nu a .putut contrazice mai elocvent aceastàparère, decît năvala la casele de bilete, înaintea mai tuturor spectacolelor demare valoare, decît aşteptarea răbdurie a unor întregi şiruri de spectatori —, înfata tăbliţelor „Azi nu mai sînt bilete" — de a întîlni totuşi pe careva eu unbilet în plus. Neîndoios, aceasta s-a petrecut şi rnulţumită ansamblurilor străine,

venite în turneu, într-un număr mai mare decît oricînd altădată. Cu cîteva zile  înainte de a se începe vînzarea anticipată a biletelor, locurile pentru celé 30de reprezentaţii ale Lanternei magice erau complet vîndute la Friedirichstadt-palast. Pantomimele pragheze au trebuit să-şi prelungească mult peste „zilelefestive" şederea în oraş, şi sa se mute de la „Kammerspiele" la un cămin cultural, iar de aici, în celé din urmà, la „Volksbûhne", pentru a satisface nurnai  într-o oarecare măsură solicitările publicului. Dar, cite alte spectacole suplimen-tare de turneu ar mai fi putut da, cu casa închisă, strălucitele ansambluri de balet

de la Helsinki şi Budapesta, teatrele imult pre ţuite din Dresda şi" Karl Marx-Stadtcu reprezentatiile lor brechtiene ! Berlinul democratic a arătat un interes cu totuldeosebit „zilelor sale festive".

Inţeresul copleşitor pentru mari fapte de artă, participarea fireascâ a tuturoa*straturilor populaţiei noastre, poziţia adîne urnanistă şi inaltul nivel artistic altuturcr reprezentaţiilor, convingătoarea capacitate de orientare a teatrelor noastre  în condiţii deosebit de grêle, — toate acestea desăvîrşesc succesul cu deosebire

important şi impresionant al „zilelor festive" berlineze din anul 1961. Lumea aprdvit spre Berlin, a comparât, a tras concluzii. S-a înfăptuit mult. A fost şi ne-cesar, a şi méritât. Acum nu mai îneape nici o îndoială că „zilele noastre festive",privite ca festivitate culturală internaţională, la graniţa de apus a lagărului so-ciaMst, au o mare perspectivă.

TEATKUL DE STAT DIN TIV11Ş0ARASTAGIUNEA 1961 1962

Page 112: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 112/116

STAGIUNEA 1961-1962Î N R E P E R T O R I U :

P R E M I E R Ede la deschiderea stagiunii :

CEI ERRUL 702 de Al. Mirodan Regia: Emil ReusMILIONARII de Ion Istrati Regia: Dan NastaARISTOCRAŢII de N. Pogodin Regia: Emil Reus

R E L U Ă R I :

MARELE FLUVIU ÎŞI ADHNÀ APELE

de Dan Tărchilă Regia: Ion Maximilian

HAMLET de Shakespeare Regia: Dan Nasta

VULPEA SI STRUGURII (Esop)de G. Figueiredo Regia : Ion Taub

POVESTEDI^ IRKUTSK de A. Arbuzov Regia: Ion Maximilian

NEDEIA IMMILOR de Radu Theodoru Regia: Dan Radu lonescu

MOARTEA UNUI COMIS-VOIAJORde Arthur Miller Regia: Ion Maximilian

ÎMBLÎNZIREASCORPIEI de Shakespeare Regia: Dan Radu lonescu

TEATRUL NATIONAL „I. L. CARAGIALE"S T A G I U N E A 1961 — 1962

Page 113: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 113/116

In r epe r to r iu :

S A L A C O M E D I AO scrisoare pierdutâ de I. L.

CaragialeRegia: Sicâ Alexandrescu

 învierea, dramatizare dupa Lev

TolstoiRegia : Vlad MugurPoveste din Irkutsk de A. Arbuzov

Regia: Radu BeliganCidul de Corneille

Regia: Mihai Berechet

Regele Lear de W. ShakespeareRegia : Sicâ AlexandrescuA treia, patetica de N. Pogodin

Regia : Moni GhelerterTragedia optimista

de Vs. Vîşnevski

Regia: Vlad MugurS A L A

Nâpasta de I. L. CaragialeRegia : Miron Niculescu

Titanic Vais de Tudor Muşatescu

Regia : Sicâ AlexandrescuBâdâranii de Carlo Goldoni

Rejia : Sicâ Alexandrescu

Tartuffe de Molière

Apus de soare de B. DelavranceaRegia: M. Zirra

Discipolul diavolului de G. B.

Regia: Al. FinjiCînd scapâtâ luna

Shaw

de HoriaStancu

Regia : Vlad Mugur

Oameni care tac de Al. VoitinRegia: Mihai Berechet

■ - Siciliana de Aurel BarangaRegia : Sicâ Alexandrescu

Anna Karenina dupa L. TolstoiRegia: Moni Ghelerter

Oamenii înving de Al. Voitin

Regia : Mihai BerechetS T U D I O

Hangita de Carlo GoldoniRegia : Sicâ Alexandrescu

Dezertorul de Mihail SorbulRegia: Miron Niculescu

Ascultâ-ti inimade Al. Korneiciuk

Regia: Al. FinfiMilionarii de Ion Istrati

TEATRUL TINERETIJLIJIEĂ

^AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA.

S I ■ 4

■ 4

■ 4

■ 4

■ 4

4

Page 114: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 114/116

P R E Z I N T Ă : E

In sala din str. Constantin Mille nr. 16 i

■ 4

4-4■ 4

-4■ 4

■ 4

■ 4

■ 4

■ 4

■ 4

■ 4

<■ 4

4■ 4

■ 4

4■ 4

<■ 4

■ 44■ 4

44■ 4

•444444-444

4■ 4

44

44■ 4

■ 4

4)■ 4

4■ 4

:■ 4444■ 4

4•4■ 4

4

^4

P I G U L E T E + 5 F E T E

Comédie de CONSTANTA BRATU

R e g i a : ION LUCIAN

Decoruri : ION MITRICI

DE PRETORE VINCENZOComédie de EDUARDO DE FILIPPO

R e g i a : DINU CERNESCU

Decoruri : JULES PERAHIMartist emerit,

lauréat al premiului de stat

MARELE FLUVIU

ÎŞI ADUNĂ APELE

de DAN TĂRCHILĂR e g i a : D. D. NELEANU

P R I M A Î N T Î L N I R Ede TATIANA SÎTINA

R e g i a : ION CO JAR

N I L Ade A. SALÎNSKI

R e g i a : D. D. NELEANU

In pregătire:„DE N-AR FI IUBIRILE".

de DOREL DORIAN

0 C E A N U Lde ALEKSANDR STEIN

  în sala pentru copii din str. Dobrogeanu-Gherea nr. 2M U Ş C H E T A R I IEMIL SI DETECTIVE

dramatizare de TUDOREL POPAdupă ERICH KĂSTNER

R e g i a : TUDOREL POPADecoruri: ION MITRICI

MAGARIEI SALEde ION LUCIAN şi V. PUICEA

R e g i a : ION LUCIAN

Page 115: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 115/116

P t dih â i

Page 116: Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul VII, ianuarie 1962

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-vii-ianuarie-1962 116/116

   5   % 

  w

  w  w

  c   i  m  e  c  r  o