revista kit nr. 1

interviu traian bruma

publicitatea prin imagine

fair trade

instructables.com

KiT #01februarie 2011

kreativitate. imaginatie. transformare

1 11

PROIECTDe la teorie la practică primul pas spre construirea carierei

TRAININGTraining de inteligenţă emoţională

EDUCAŢIEInterviu Traian Bruma

Ploteus

Dezvoltarea durabilă

SERIALCe mai fac tinerii dintr-a 12-a

DEZVOLTARE PERSONALĂ

Interiu cu Andrei Boar

FUNDRAISINGpag. 4Fair Trade

NGO`s To do list in fundraising pag. 5

ECONOMIE SOCIALĂAntreprenoriatul social

pag. 10

pag. 12

pag. 16

pag. 19

pag. 21

pag. 22

pag. 26

pag. 28

VOLUNTARIATYouth Bank

pag. 32

PUBLICITATEPublicitatea prin imagine

pag. 36

ON THE NETinstructable.com

pag. 40

211

Lucrurile simple se scriu cel mai greu. Aşa vorbeşte lumea pe la „colţurile” blogurilor, aşa spun şi eu acum la prima

apariţie KIT. Aş fi vrut să am inspiraţie să scriu un super editorial dar este o zi normală de februarie, răcoroasă şi întunecoasă ce îmi dă o sete nebună de citit, nu neaparat de scris. Însă trebuie musai să vă scriu căci am de împărtăşit cu voi povestea KIT. Se făcea că într-o zi de vară câţiva aidişti vorbeau la o rază de soare despre noi proiecte şi idei geniale. Printre ele o idee veche: o revistă „urbană”, aşa cum o identificăm noi. Avea să fie o revistă mai „băieţoasă” decât ARTe* dar care să completeze nevoile noastre, ca echipă, de a ne documenta şi împărtăşi cu alte persoane subiecte comune. Despre asta este vorba în Revista KIT. Despre documentare, cercetare, informare, dezvoltare personală şi împărtăşirea experienţelor şi informaţiilor cu voi, cititorii KIT.

Echipa KIT nu este formată din specialişti în domeniile în care scriem şi nici din

jurnalişti. Suntem tineri voluntari în AIDA şi vrem să ştim mai multe despre lumea asta mare. Lună de lună vom scrie articole despre subiecte precum marketing, fundraising, ecologie, proiecte, ong, educaţie, antreprenoriat, economie socială, dezvoltare personală, voluntariat. În fiecare lună vom fi mai buni şi o să reuşim să îţi aducem o lectură frumoasă şi utilă. În fiecare lună te asteptăm aici, pe net: pe www.initiativedurabile.ro, pe www.issuu.com şi pe facebook: Revista KIT http://www.facebook.com/pages/Revista-KIT/110412762368121 În fiecare lună pe 23!’’

*link către ARTe: http://www.initiativedurabile.ro/cultura_si_arta.php#arte

Sonia BERCUCI

RedacţiaSonia BERCUCI REDACTOR [email protected]

Marian RAICU REDACTOR [email protected]

Bogdan ROMANICĂ [email protected]

Anca MIHAI REDACTORanca.mihai@ initiativerurabile.ro

Irina BOTOC [email protected]

Ana CONDURACI REDACTOR/[email protected]

Emilia ALEXANDRU [email protected]

Florin Mihai ANCA [email protected]

Raluca GAISEANU [email protected]

Catălina CORDONAŞU REDACTOR/CORECTORcătălina.cordonaş[email protected]

Oana BERCUCI [email protected]

Simina Tureac [email protected]

Asociaţia “Arc en ciel” [email protected]

4

Mă tot întrebam zilele astea care aş vrea să fie primul lucru despre fundraising pe care să vi-l spun vouă, cititorilor KIT. Mă

gândeam să încep cu un „serial” de articole în care primul să fie „ce este fundraising-ul”. Apoi m-am gândit să scriu despre Conferinţa FOND, eveniment organizat de AIDA în Cluj-Napoca şi în Bucureşti, dar tot ce trebuie să ştiţi despre acest eveniment veţi găsi pe site-ul nostru: www.initiativedurabile.ro Aşa că am „extins” căutările de subiecte potrivit ş i dintr-o dată, pasiunea mea pentru Africa m-a condus către primul magazin de fair trade din România, Koala Fair Trade din Cluj-Napoca. M-am hotărât să mă las „pe mâna” pasiunii şi să vă povestesc aici, în primul număr KIT, despre ce este fair trade-ul şi de ce merită toată atenţia voastră.

Cineva mi-a spus cândva că dacă nu poţi face lumii un bine, atunci nu-i face rău! Eu asociez fair trade-ul cu ideea asta. Cumpăr un produs care nu trece prin toate „mâinile” globalizării. Fair trade-ul sau comerţul echitabil este o formă de comercializare a produselor micilor întreprinzători din ţările în curs de dezvoltare. Cumpărând produse certificate fair trade ai garanţia că banii pe care tu îi plăteşti ajung direct la producător, indiferent de unde este el: Africa, Asia, America de Sud şi nu la marile corporaţii flămânde de profit. Aşa putem ajuta micile familii de întreprinzători să primească adevărata valoare a produselor lor, bani ce se întorc în comunităţile lor fie sub forma dezvoltării afacerilor familiale, fie sub forma investiţiilor în educaţia copiilor sau a sănătăţii lor, fie în introducerea electricităţii acolo unde nu există fie în suplinirea altor nevoi. Eu, cumpărătorul, plătesc un preţ corect pentru produsul pe care-l cumpăr şi prin

asta asigur sustenabilitatea unei familii sau poate chiar a unei comunităţi. Ei, producătorii au un interes ridicat faţă de calitatea produselor pentru că ştiu că asta este singura garanţie a vânzării acestora. Nu e vorba de marketing sau branding sau advertising, concepte pompoase ale lumii de astăzi, este vorba de o idee, de o investiţie cu caracter social. Fair trade nu este un brad şi nu se vrea a fi unul. Fair trade este un concept, o idee, o poveste ce trebuie povestită

din gură-n gură, din blog în blog, din revistă în revistă. Pentru că e important şi pentru că ar trebui să ne pese de oamenii din jurul nostru, chiar dacă ei se află la unul sau două

continente distanţă. Koala fair trade este primul magazin de

acest gen din România, un magazin de care am aflat întâmplător admirând în casa unor prieteni câteva cadouri africane. Koala fair

trade este, aşa cum scrie şi pe site-ul lor www.koalafairtrade.ro, un world shop, un magazin

fair trade în care produsele provin din reţeaua fair trade şi care respectă principiile acesteia. Vizitând cu sete Koala fair trade am descoperit ceramică din Africa de Sud, bijuterii din tagua din Columbia, bijuterii din ouă de struţ din Africa de Sud, decoraţiuni interioare din Kenya, bijuterii din bumbac din Colmbia, eşarfe din India, papetărie din Africa, jocuri logice din Thailanda, cafea din Brazilia şi multe alte produse care te fac să îţi doreşti să cumperi mai mult de fiecare dată. PS: fair trade în secţiunea fundraising a fost de data asta o privire din perspectiva celui care oferă.

Peste cinci milioane de oameni – fermieri, producători, muncitori şi familiile acestora – din 58 de ţări beneficiază astăzi de sistemul fair

trade. Comerţul echitabil asigură fermierilor şi producătorilor din ţările lumii a treia şi tările subdezvoltate un preţ fair, protejându-i

de fluctuaţiile negative ale preţurilor de pe piaţa globală. Pe lângă garanţia preţului fair aceştia primesc o sumă suplimentară de

bani (“fairtrade premium”) pentru investiţii în dezvoltarea socială, economică şi de mediu în comunităţile lor. Aceşti bani sunt investiţi în

mare parte în sistemul social şi medical. Standardele impuse prin certi-ficarea fair-trade interzic munca forţată şi abuzivă prestată de copii.

www.koalafairtrade.ro

Fair TradeNu cumpăra pentru un cont bancar, cumpără pentru un buzunar!

Sonia [email protected]

5

NGO`s TO DO LIST IN FUNDRAISING

Marian [email protected]

Într-o frumoasă zi de duminică ne-am strâns în Bucureşti la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială peste

200 de ong-işti interesaţi de fundraising. Şi din cele aproape 5 ore de discuţii în Conferinţa FOND – Fundraising pentru Organizaţiile Nonguvernamentale prin Dialog am cules aici câteva sfaturi pentru voi. Aplicaţi-le cu cap şi numai în funcţie de misiunea organizaţiei voastre!

Nu faceţi compromisuri pentru a obţine finanţare - păstraţi identitatea proiectului vostru;

Implicaţi cetăţenii în organizaţia voastră, de pildă printr-o campanie de 2%;

Iniţiaţi parteneriate şi menţineţi contactul cu partenerii şi cu posibili finanţatori;

Conectaţi-vă la Charitygift.ro ca posibili beneficiari, o foarte bună sursă alternativă de finanţare;

Căutaţi parteneri pentru proiectele internaţionale YIA (şi nu numai) prin OTLAS baza de date – instrument de căutare parteneri;

Folosiţi competiţia pentru a atrage finanţatori – cât mai mulţi finanţatori din domenii diverse, în cel mai bun caz competitori;

Nu promiteţi potenţialului finanţator mai mult decât ştiţi foarte clar că puteti face ca organizaţie;

6

NGO`s TO DO LIST IN FUNDRAISING

Nu faceţi compromisuri pentru a obţine finanţare - păstraţi identitatea proiectului vostru;

Implicaţi cetăţenii în organizaţia voastră, de pildă printr-o campanie de 2%;

Iniţiaţi parteneriate şi menţineţi contactul cu partenerii şi cu posibili finanţatori;

Conectaţi-vă la Charitygift.ro ca posibili beneficiari, o foarte bună sursă alternativă de finanţare;

Căutaţi parteneri pentru proiectele internaţionale YIA (şi nu numai) prin OTLAS baza de date – instrument de căutare parteneri;

Folosiţi competiţia pentru a atrage finanţatori – cât mai mulţi finanţatori din domenii diverse, în cel mai bun caz competitori;

Nu promiteţi potenţialului finanţator mai mult decât ştiţi foarte clar că puteti face ca organizaţie;

În relatia cu posibilii finanţatori nu folositi cuvântul negciere, e un no-no!

Realizaţi o bază de date cu posibili finanţatori (folosiţi de exemplu top 100 companii) – baza de date să cuprindă detalii privind profilul companiei, proiecte, activităţi CSR, s.a.;

Vizaţi în activitatea voastră de fundraising şi companiile medii şi mijlocii.

Mulţumim invitaţilor prezenţi la Conferinţa FOND pentru că ne-au împărtăşit din experienţele şi

cunoştinţele lor, din care am putut extrage sfaturile de mai sus. Mai multe sfaturi şi experienţe de la FOND puteţi găsi pe site-ul www.initiativedurabile.ro începând cu 10 martie.w

TINERET ÎN ACŢIUNE- piesă bazată pe fapte reale -

Actul I (intră în scenă prezentatorul)

Prezentatorul: Am venit să vă spun câte ceva despre „Tineret în Acţiune”... prietenii îi spun TiA. Este un program european prin care se finanţează proiecte de şi pentru ti-neret. Proiecte prin care tinerii se implică activ, îşi pun ideile în apli-care împreună cu alţi tineri, din alte ţări europene sau din vecinătatea UE. TiA înseamnă voluntariat, impli-care, incluziune socială, iniţiativă, educaţie nonformală. TiA înseamnă să înveţi, să descoperi, să schimbi.Şi cine poate face toate aceste lu-cruri? Candidaţii eligibili pe acest program sunt: organizaţiile neguver-namentale de tineret, instituţiile publice care lucrează cu tinerii, şcolile speciale pentru tineri cu dizabilităţi şi grupurile informale de tineri. Toate proiectele se adresează tinerilor care au între 13 şi 30 de ani. În cadrul programului se finanţează Schimburi de tineri, Iniţiative ale tinerilor, Proiecte pentru democraţie participativă, stagii de voluntariat

– prin Serviciul European de Volun-tariat, Proiecte de formare şi reţele şi Întâlniri ale tinerilor şi responsabil-ilor de politici de tineret. Candidaturile se depun de 5 ori pe an, la 1 februarie, 1 aprilie, 1 iunie, 1 septembrie şi 1 noiembrie. Program-ul este gestionat în România de către Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale.

(un tânăr vrea să completeze ceea ce a spus prezentatorul)

Tânărul 1: Pentru mine, „Tineret în Acţiune” – TiA - este chiar mai mult de atât. Am fost implicat într-un proiect de schimburi de tineri şi pot spune că înveţi o mulţime de lucruri despre celelalte ţări, despre oameni şi culturi, lucruri pe care nu ai avea cum să le înveţi citind o carte. În cadrul proiectului au fost implicaţi tineri din 4 ţări şi am realizat un fel de media-camp, în care am învăţat cu adevărat cum se lucrează în do-meniu. Eu am ajuns la concluzia că vreau să lucrez în media toată viaţă şi am descoperit asta printr-un astfel de proiect Tineret în Acţiune”.

(intervine o tânără)

Tânăra 1: „E greu să stai cu alţi oameni de alte naţionalităţi… şi să lucrezi cu ei… şi să-ţi petreci timpul liber cu ei. Dar aşa ajungi să rămâi cu cineva cu care să vorbeşti şi să te vezi şi după 10 ani! E greu să mergi pe bicicletă 20 km dus şi 20 întors, pe întuneric, pentru doar 2 ore de limba daneză – dar e ceva nou şi greu şi nu mulţi ştiu!Şi-apoi poţi să te întorci acasă mai puternic şi mai hotărât ca oricând să faci ‘ceva’. Te întorci cu haine noi; ceva propoziţii într-o limbă ciudată; cu reţete noi de mâncare; vreo 342 de prieteni noi pe Facebook; conv-ingerea că sunt cel puţin 10 lucruri pe care le poţi face mai bine, vreo 15 pe care tocmai le-ai învăţat şi 5 pe care vrei să le perfecţionezi; şi normal, te întorci gata să faci alt-ceva! Eu asta am simţit, ca urmare a stagiului de voluntariat pe care l-am făcut în Danemarca!”

(intervine alt tânăr)

Tânărul 2: „Într-un final îndepărtat de punctul de plecare, dar pe direcţia şi sensul bun, ne bucurăm că am făcut proiectul de iniţiative. Am ratat multe ore de somn, mese, filme, cărţi, am dat toţi banii de buzunar pe taxi şi apă rece, am surzit dând şi primind telefoane, mi-am stresat cercul de prieteni transformându-i în colegi de echipă, mi-am consumat toate pixurile scriind hârtii pentru un scop sau altul, am spus „mulţumesc” pe toate tonurile şi gradele de sin-ceritate. Am cedat nervos în hohote de râs. Dar stând într-un colţ la after-party-ul făcut din sponsorizările care până la urmă ne-au ajuns (!!!), între oameni festivalieri şi fericiţi, după atâtea poze expuse, filme proiectate, biciclete care defilează, skateboard-uri care se răsucesc în aer şi se lovesc de pământ, spray-uri de graffitti, ploi scurte, dar alarmante, ieşiri ner-voase şi intrări în pâine, sărituri şi dat din cap pe punk, ore de muncă voluntară şi greşeli involuntare, dar reparabile, mă gândesc că n-a ieşit aşa de rău. Chiar deloc!”

(o altă tânără ia cuvântul)

Tânăra 2: „Pentru mine, Tineret în Acţiune a însemnat o săptămână plină de emoţii, încercări, noutate, exerciţii de cunoaştere, integrare, comunicare, discuţii, experienţe in-terculturale, dar mai ales multă cre-ativitate şi flexibilitate”.

(o a treia tânără intervine)

Tânăra 3: „Pe lângă faptul că eu mă lupt zi de zi cu greutăţile bolii, în proiectul Tineret în Acţiune în care m-am implicat – proiect de întâlniri ale tinerilor cu responsabilii politi-cilor de tineret - am avut prilejul să lupt pentru drepturile mele. În drum spre casă duceam în bagaj o mapă în care mi-am pus toate speranţele. Sunt sigură că munca noastra nu a fost de prisos şi în curând vom vedea că lucrurile vor începe să se schimbe pentru noi”.

(un alt tânăr vrea să ia cuvântul)

Tânărul 3: Dar eu cum pot să fiu tânăr în acţiune?

(prezentatorul ia cuvântul din nou)

Prezentatorul: Trebuie să încerci. Pe site-ul TiA, www.tinact.ro, vei găsi toate dwetaliile şi poţi oricând să îi contactezi pe cei din echipa Tineret în Acţiune, care îţi pot da detalii. Poţi participa la cursurile de formare gratuite organizate prin reţeaua de formatori TiA, pe care le găseşti publicate pe site. De asemenea, se organizează şi cursuri internaţionale de formare. Deci… nu fi spectator! Implică-te!

(întâlnirea ia sfârşit, participanţii schimbă impresii)

Actul II Piesa e cu final deschis şi poţi chiar tu să o completezi, cu experienţa ta TiA!

*intervenţiile tinerilor sunt mărturii reale ale unor foşti beneficiari Tiner-et în Acţiune

*despre Tineret în Acţiune puteţi afla detalii pe site-ul programului, la adresa www.tinact.ro

10

Bogdan ROMANICĂ[email protected]

Cea mai urgentă întrebare pe care ar trebui să ne-o punem în aceste vremuri ar putea fi ,,Ce am putea face pentru cei din jurul nostru?“.

Dar foarte puţini oameni se întreabă acest lucru, de aceea problemele din societatea în care trăim sunt atât de profunde. Gândurile care ne consumă energiile sunt legate de aspectele financiare ale vieţii nostre, salariul pe care îl vom primi în fiecare lună, profitul pe care firmele noastre, care încă mai sunt profitabile, ni-l pot aduce. Dar printre noi, din fericire, sunt și oameni care își folosesc energiile și gândurile pentru a aduce o schimbare socială. Aceștia sunt antreprenorii sociali. Oameni obișnuiţi, pe care la prima vedere nu îi diferenţiezi de restul întreprinzătorilor, își dedică viaţa unei viziuni măreţe, apărării unei cauze, aflate dincolo de natura banilor. Educaţia, mediul înconjurator, drepturile omului, dezvoltare comunitară, sănătate, incluziune socială, sunt doar câteva domenii pe care aceștia le revoluţionează. Pornind de la problemele și nevoile unor grupuri sociale sau chiar a societăţii în ansamblul ei, antreprenorii sociali găsesc soluţii inovatoare pe care le aduc la o scară cât mai largă.

Activităţile pe care aceștia le realizează putem spune că fac parte din sectorul economiei so-

ciale sau a sectorului non-profit din care fac parte asociaţiile, fundaţiile, cooperativele, sindicatele și partidele politice. Aceste organizaţii au mai multe aspecte în comun, dar poate cele mai importante sunt: prioritatea acordată individului și obiective-lor sociale, și reinvestirea profitului în susţinerea misiunii sociale declarate. Putem spune astfel că

economia socială este un element cheie al unei dezvoltări sociale du-rabile, care îmbină principii morale și etice. Marii antreprenori sociali, precum Martin Luther King Jr. (iniţiatorul mișcării drepturilor civile din SUA), Jean Monnet (vizionarul Uniunii Europene), Wangari Maathai (laureata premiului Nobel pentru pace în 2004, care a plantat peste 10 milioane de arbori în Kenya), sunt modele pentru noile generaţii, dar fiecare din noi poate fi un mic agent al schimbării. Antreprize sociale, unde putem angaja persoane dezavanta-jate, organizaţii de inserţie, de mediu, cooperative și asociaţii de asistare și integrare socială, pot fi structuri care vor aduce o dezvoltare socială, atâta timp cât misiunea lor este orientată spre rezolva-rea problemelor comunităţilor. Economia socială va deveni astfel un fenomen care va lua amploare, ţinându-se cont și de sprijinul oferit de instituţiile publice locale, naţionale și europene.

Astăzi, antreprenoriatul social a devenit un fenomen internaţional, prin dezvoltarea de

organizaţii de profil, reţele sociale, linii de studii și finanţări. Unul dintre pionierii acestui domeniu este Ashoka. România are mare nevoie de antre-prenori sociali și sper că tu vei fi unul dintre ei, pen-tru că atunci când faci ceva pentru cei din jurul tău, lumea ta se va schimba, iar tu vei fi mai fericit.

Antreprenoriatul socialsoluţia pentru o viaţă mai fericită

12

de la teorie la practicăPRIMUL PAS SPRE CONSTRUIREA CARIEREI

Anca MIHAIanca.mihai@ initiativerurabile.ro

Studenţii de la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială au obligaţia ca în trei semes-tre din şase şi la finalul fiecărui an universitar să îndeplinească un anumit număr de ore de practică. Acestea se desfăşoară atât în sistemul public de asistenţă socială, cât şi în cel privat, în ONG-uri. De obicei, profesorul coordonator prezintă o serie de instituţii şi organizaţii care au încheiat un contract cu Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii Bucureşti, studenţii putând astfel, să-şi aleagă organizaţia dorită. În acest fel, în octombrie 2009, am auzit pentru prima dată de Asociaţia Sfântul Stelian.

Asociaţia Sfântul Stelian a atras atenţia de la început, propunând studenţilor să se implice într-un proiect cofinanţat din Fondul Social

European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 (Axa prioritară 2: „Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii”. Domeniul major de intervenţie 2.1: „Tranziţia de la şcoală la viaţa activă”). Un număr destul de ridicat de persoane s-au înscris pentru a urma stagiul de practică în cadrul acestui ONG. Interesul a fost captat, în special, prin faptul că beneficiarii direcţi ai proiectului erau înşişi studenţii Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială. Proiectul se numeşte De la teorie la practică- primul pas spre construirea

carierei şi vizează formarea practică a 120 de studenţi.

Organizaţia oferă lucrul alături de o echipă profesionistă, cunoaşterea modului în care sunt

organizate instituţiile de asistenţă, interacţiunea cu o gamă largă de beneficiari (vârstnici, familii, copii abandonaţi, beneficiari ai centrului educaţional de zi) şi experienţa unei motodologii inovatoare.Pe lângă acestea, studenţii participă la o sesiune de scriere de proiecte, primesc informare, asistare şi consiliere în vederea accesării pieţei forţei de muncă, participă la grupuri de dezvoltare

personală şi profesională. La finalul stagiului de practică, studenţii se pot înscrie la un concurs evaluativ cu premii interesante, în cadrul căruia se

13

pun în valoare atât cunoştinţele asimilate, cât şi capacitatea de intervenţie si creativitatea fiecăruia. De menţionat este şi faptul că fiecare student participant primeşte o subvenţie la încheierea stagiului.

O parte dintre colegii şi prietenii mei au luat parte la toate aceste lucruri în primăvara anului 2010.

Iată ce spun ei despre această secvenţă a vieţii lor:Sonia: „Practica la Sfântul Stelian m-a ajutat să privesc şi spre alte orizonturi cu privire la activitatea profesională. Mi-a placut faptul că am avut responsabilităţi ca şi specialiştii din asociaţie. De asemenea, faptul că ne-au tratat ca de la egal la egal şi că au fost deschişi cu noi, ne-a ajutat foarte mult în stagiul de practică. Insă, neapărat, trebuie să menţionez de plecarea la Greaca (În localitatea Greaca există un Centru Familial în care locuiesc familii sociale care îngrijesc copii abandonaţi, pe langa copiii proprii). A fost momentul care ne-a schimbat pe toţi, indiferent că eram studenşi de anii II sau III. Pentru o zi şi o noapte, am reuşit să ne integrăm în mediul celor care locuiesc acolo.”Irinei i-a plăcut în special : „faptul că am fost lăsate singure să punem în practică ceea ce am învăţat la facultate şi ne-am putut autoevalua, în sensul că am văzut, de fapt, câte ştiam şi mai important, cât am interiorizat şi cât de mult ştim să consiliem, să comunicăm în diferite moduri, etc.”, dar şi „faptul

că eram ca un mic grup care ne cunoşteam, vorbeam deschis. Fetele de la asociaţie erau foarte deschise şi ne ofereau sprijinul şi sfaturile lor ori de cate ori aveam nevoie.”

Prin obiectivele proiectului, tutorii din asociaţie îşi propun să coreleze programele de studii cu

programele de învăţare practică la locul de muncă. Astfel, se doreşte facilitarea accesului a 120 de studenţi la programe de învăţare practică la locul de muncă, creşterea nivelului de aplicabilitate practică a cunoştinţelor teoretice însuşite, creşterea nivelului de experienţă profesională prin stimularea voluntariatului în rândul a 120 de studenţi practicanţi, dar şi creşterea gradului de motivare pentru continuarea studiilor în rândul celor 120 de studenţi.

În prezent, proiectul De la teorie la practică- primul pas spre construirea carierei este în derulare şi din

luna martie va primi un val nou de practicanţi. O parte dintre studenţii implicaţi în trecut, activează în prezent ca voluntari în cadrul asociaţiei.

Mulţumesc Otiliei Geavlete, manager proiect şi Alinei Dinu, asistent proiect, pentru

deschiderea manifestată în momentele de colectare a informaţiilor.

Investeşte în oameni!Proiect cofinanțat din FONDUL SOCIAL EUROPEAN prin

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară 2: „Corelarea invatarii pe tot parcursul vietii cu piata muncii”Domeniul major de intervenţie 2.1: „Tranziția de la școală la viața activă”

Titlul proiectului: „De la teorie la practică- primul pas spre construirea carierei”

16

Irina [email protected]

Ce ar presupune un training din cadrul unui ONG care are ca scop promovarea dezvoltării inteligenţei emoţionale?

Da, ştiu că sună ciudat şi îmi dau seama că inteligenţa emoţională este o capacitate individuală creată în timp. Dar este posibil să existe un artificiu prin care aşa ceva se poate învăţa? Orice proces de învăţare trebuie început prin stimulare, motivare şi desigur potenţial. Conform cercetătorilor, inteligenţa emoţională este de două ori mai importantă decât cea intelectuală. Inteligenţa emoţională nu face apel la raţiune sau la luarea de decizii importante şi conştiente, ci are de a face cu tot ce înseamnă încredere, auto-evaluare, auto-control, auto-cunoaştere, adaptabilitate, creativitate, relaţionare cu ceilalţi, etc. Pe scurt, este vorba despre com-plexitatea emoţională care contribuie intens la cine suntem. Revenind la începutul articolului, o să prez-int rolul unui training de dezvoltare a inteligenţei

emoţionale din cadrul ONG-urilor şi nu numai. Trainingurile mana-geriale pun accent pe inteligenţa emoţională pentru că, de obicei, persoanele care sunt inteligente emoţional reprezintă baza companiilor. Am putea să schiţăm pe scurt cât de impor-tant este ca un ONG să investească în dezvoltarea emoţională şi să deruleze un training special cu acest scop. Fiecare voluntar ar putea să beneficieze la finalul trainingului de creşterea încrederii în pro-priile forţe. Voluntarii îşi pot îmbunătăţi imaginea de sine; unii dintre voluntari se implică mai mult, alţii mai puţin şi, conform cercetărilor, o parte dintre cei care se implică mai puţin consideră că nu deţin aceeaşi abilitate precum ceilalţi şi automat se comportă ca atare. Ce avantaj am avea dacă aceşti voluntari ar scăpa de această problemă? Probabil ar considera că sunt şi ei la fel de pregătiţi şi ar începe să demonstreze asta? Încă un sprijin pentru ONG! Şi să nu uităm de munca în echipă. Este foarte

important modul în care relaţionează voluntarii în cadrul unui ONG. În ziua de azi inteligenţa emoţională începe să devină infirmă, deoarece emoţiile par a fi tot mai ascunse şi tot mai inhibate, în schimb într-un ONG ai libertatea de a-ţi exprima sentimentele, de a intra în contact cu persoane deschise şi inteligente emoţional şi de a conştientiza nevoia de dezvoltare. În concluzie, acest sistem, de a pune în practică un training de dezvoltare a inteligenţei emoţionale are toate şansele de succes. Sunt de părere că ar fi ideal dacă acest train-ing s-ar derula şi la etapa de iniţiere ca voluntar din

cadrul unui ONG. Din momentul în care voluntarii primesc doza de încredere în ei înşişi, motivaţia de a activa într-un ONG ar fi mai mare. Conştient, devine un ajutor reciproc. Şi totuşi, ce este mai im-portant într-un ONG, decât să ai parte de voluntari care îşi înţeleg propriile emoţii, care se cunosc pe ei înşişi şi care îi înţeleg pe cei din jur? Dacă am face o cercetare mai amănunţită, sunt convinsă că am ajunge la concluzia că majoritatea voluntarilor sunt persoane cu inteligenţă emoţională în principiu mai stabilă. Sunt oameni cărora le pasă, totuşi, şi care sunt satisfăcuţi cu un câştig emoţional. După cum putem observa, într-adevăr, ONG-urile sunt locurile

Trainingde

inteligenţă emotională

17

în care inteligenţa emoţională are cel mai mult de câştigat şi consider că aici s-ar putea naşte cele mai frumoase programe de traininguri care să pună în practică dezvoltarea personală. Avantajele acestui model de training sunt extraordinare, mai ales, datorită legăturii care se va crea nu doar între trainer şi voluntari dar şi între voluntarii care activează în ONG. Mai mult decât atât, dezvoltarea emoţională a unui voluntar, în-crederea în propriile forţe şi motivaţia contribuie la îmbunătăţirea şi eficientizarea procesul de învăţare şi de activitate. Un nivel ridicat de inteligenţă emoţională

este un adevărat dar. Lumea poate deveni un loc mai bun, încrederea în propria imagine îţi va aduce succes, visele împlinite şi optimismul te va face să trăieşti mai mult. Din păcate contextul social, politic şi economic al lumii anului 2011, ne pune în faţa unor decizii şi alegeri deja luate. Considerăm că e mai sigur să alegi îmbrăţişând realitatea palpabilă decât să investeşti în propria ta dezvoltare emoţională. Însă, nu vom ştii niciodată dacă aceste decizii luate în funcţie de circumstanţe sunt cele mai bune pentru noi. Încă o dată, consider că acest tip de training este o şansă pentru conştientizare.

Bila lomo.ro

19

InterviuTraian Brumă

În fiecare lună KIT are câte un invitat care să ne povestească despre educaţie. În fiecare număr veţi descoperi oameni curajoşi, care se luptă nu doar cu sistemul educaţional ci şi cu nepăsarea sau ideile preconcepute, oameni care au capaciteatea să ne inspire pe noi toţi cu acţiunile lor, oameni care muncesc zi de zi pentru un ideal, oameni

care cred în educaţie. Luna aceasta l-am invitat pe Traian Brumă să ne vorbească despre el, despre organizaţia în care activează şi care este misiunea pentru care îşi dedică timpul. Traian este membru fondator CROS – Centrul de Resurse pentru Organizaţii Stdenţeşti.

AIDA Eşti membru fondator CROS Centrul de Resurse pentru Organizaţii Studenţeşti, learning architect în aceeaşi organizaţie, trainer, speaker. Ce înseamnă toate astea pentru tine şi cum te definesc ele?T.B. Ceea ce fac în CROS este perfect integrat cu filosofia mea de viaţă. Eu cred că o viaţă împlinită e una în care ai ceva de făcut dincolo de a-ţi asigura o viaţă plăcută. Eu am avut norocul să descopăr acel lucru căruia să vreau să îmi dedic următorii 20 de ani din viaţă: revoluţia în educaţie. CROS nu e ceva de conjunctură. Aş plăti (dacă aş avea bani) ca să pot face în continuare ceea ce fac acum în CROS. Cum mă defineşte asta? E misiunea mea în viaţă, e ceea ce va rămâne în urma mea şi în acest moment e lucrul care mă defineşte cel mai mult.

AIDA Citeam pe site-ul CROS că te pasionează educaţia, sporturile extreme şi jocurile de strategie. Am putea spune despre educaţie că este un sport extrem şi totodată un joc de strategie?T.B. Am învăţat foarte multe despre învăţare din pasiunea mea pentru rollerblading. Atunci am învăţat să învăţ. Învăţarea e o artă şi atunci am pictat primul meu

„tablou”. Am văzut de cât de multe sunt capabil atunci când sunt pasionat de ceva, am văzut că pot învăţa singur, motivat intrinsec şi eu cred că educaţia trebuie să fie un proces condus de fiecare dintre noi, în mod autonom. Pentru mine, educaţia mea seamănă foarte mult, ca proces, cu felul în care am învăţat roll-erblading. Educaţia fiecăruia dintre noi ar trebui să fie şi ea cel mai mare joc de strategie pe care îl jucăm. Din păcate, 15 ani din viaţa noastră îl joacă altcineva în locul nostru şi mulţi nu îşi mai recâştigă niciodată rolul de arhitect al propriei dezvoltări. Jocurile de strategie au fost o altă pasiune a mea, pe tot parcursul vieţii. De la şah până la Starcraft şi Heroes III. În ultimii 8 ani a fost un singur „joc” pe care l-am jucat aproape zilnic: trans-formarea educaţiei. Mi-ar plăcea ca mai mulţi oameni interesaţi de educaţie să gândească strategic şi să îşi investească efortul în lucruri care crează valoare pe ter-men lung şi să se bucure de optimismul pe care ţi-l oferă faptul că ai un plan în care ai încredere.

AIDA La începutul acestui an ai devenit mentor pe platforma Gomentorship, proiectul Asociaţiei ORICUM. Mentoratul este de altfel o resursă pe care CROS o utilizează pentru dezvoltarea durabilă a organizaţiilor studenţeşti. Cât de important este din punctul tău de vedere mentoratul la nivelul unui tânăr student şi cât de mult ajută mentoratul un ONGS?T.B. L-aş cita pe Sir Ken Robinson: „Mentoring & Coaching is the lifeblood of education”. Acest tip de relaţie a fost dintotdeauna prezenta în comunitaţile umane. Aşa se întâmpla natural educaţia şi a luat di-verse forme în diverse culturi. De exemplu, tradiţia guru - discipol, practicata în budism sau ucenicia în ghildele medievale.

Epoca industriala a pus în umbra aceasta tradiţie care însa în ultimii 20 de aniîncepe sa redevina o parte

importanta a formării şi dezvoltării oamenilor. Programe de mentorat apar şi în companii şi

în mediul ONGS şi ca parte a programelor educaţionale formale. În ianuarie 2010 în

Statele Unite a fost „luna mento-ratului” în care inclusiv Casa Albă a desfăşurat un program de mentorat.

Noi la CROS credem că e foarte important să reactivăm această practică şi anul acesta, începând cu 18 februarie, pilotăm pentru prima dată un program de mentorat în comunităţile HRemotion şi New Media School. Peste câteva luni vom avea primele indicii de-spre cât de important a fost cu adevarat mentoratul în viaţa tinerilor şi a organizaţiilor pe care le conduc.

AIDA Social media, autonomie în învăţare, Kindle şi Media Lab. Cum se corelează toate astea în misiunea şi activităţile CROS pentru organizaţiile studenţeşti şi cum se corelează ele în învăţământul universitar de astăzi?T.B. Misiunea CROS este să crească impactul organizaţiilor studenţeşti în societate. Având noi înşine experienţa de a fi fost membri în organizaţii studenţeşti ştim că exista un impact direct al organizaţiilor prin


20

proiectele lor dar există un impact mult mai mare prin felul în care se formează voluntarii implicaţi. Practic, organizaţiile studenţeşti sunt o experienţă de formare excelentă şi noi la CROS dezvoltăm un model de educaţie care pleacă de la această experienţă. Modelul nostru are ca nucleu autonomia în învăţare iar Kindle-urile sau Media Lab-ul reprezintă atât convingerea noastră că tehnologia poate facilita învăţarea şi în acelaşi timp sunt expresii ale preocupării noastre pentru inovaţia în educaţie. Şi aici apare şi legătura cu mediul univer-sitar actual: inovaţia în educaţie cred că este cea mai importantă contribuţie pe care o putem aduce mediului universitar românesc.

AIDA Povesteşte-mi despre Modelul CROS. Ce este, cum s-a născut şi cum este el primit de oamenii din afara organizaţiei voastre.T.B. Modelul CROS este unul emergent. A apărut din preocuparea noastră pentru educaţie, din practica de a lucra cu organizaţiile, în urma multor lecturi şi tot procesul este motivat de obiectivul de a crea o universi-tate alternativă. El se transformă mereu, pe măsură ce îl punem în practică şi înţelegerea noastră despre educaţie, învăţare şi despre lumea din jur - evoluează. Modelul CROS este o expresie practică a unei filosofii despre educaţie care are la bază urmatoarele principii:

• autonomie în învăţare – fiecare decide ce, cât şi cum învaţă;

• personalizare – nu există curriculum prestabilit; fiecare îşi construieşte singur propriul traseu;

• învăţarea este un proces organic şi neliniar;• învăţarea este un proces social şi colaborativ;• atunci când este integrată cu realitatea, învăţarea dobândeşte relevanţă şi motivaţie autentică;

• motivaţia pentru învăţare trebuie să vină din interior;• scopul educaţiei este să îţi descoperi şi să îţi cultivi talentul şi pasiunea; Modelul de educaţie alternativă CROS este pus în practică în parteneriat cu 23 organizaţii studenţeşti şi de tineret. Programele educaţionale HRemotion şi New Media School sunt adresate celor mai remarcabili tineri din aceste organizaţii, pasionaţi de resurse umane şi respectiv comunicare. Comunităţile de practici CROS sunt spaţii destinate schimbului de experienţă şi colaborării între organizaţii, învăţării sociale, inspiraţiei şi motivaţiei, dezvoltării personale şi profesionale şi networkingului. Activităţile din fiecare comunitate se desfăşoară în cicluri de 1 an, distribuite conform calendarului de mai jos:

CROS Camp în 2010 şi CROS Camp în 2011. Cine, pen-tru cine, de ce, unde, cum şi diferenţele dintre 2010 şi 2011. CROS Camp este locul în care începe şi se termină un an universitar în comunităţile de practici CROS. Este o şcoala de vară de 7 zile care în 2010 a avut loc în munţii Piatra Craiului, la Plaiul Foii. CROS Camp este adresat li-derilor organizaţiilor studenţeşti cu care lucrăm pe toată perioada unui an. Este locul de intersecţie între două generaţii şi principalul lui obiectiv este de a transmite starea de spirit a comunităţilor de practici. Anul trecut a fost o experienţă memorabilă pentru toţi cei care am fost acolo. Provocarea pentru 2011 este ca experienţa să fie la fel de memorabilă în timp ce numărul de participanţi se va tripla.

AIDA În încheiere, povesteşte-mi cu cine faci echipă în CROS şi care este obiectivele voastre ca echipă pentru 2011.T.B. Suntem o echipă de 18 oameni în CROS, majori-tatea voluntari „de-o viaţă” în organizaţii studenţeşti sau de tineret. Împreună avem peste 50 de ani de volun-tariat. Suntem destul de diferiţi şi asta ne face să fim mai buni ca echipă decât suma energiilor noastre luate sepa-rat. Venim din diferite organizaţii de tineret (AIESEC, ASER, ASLS, ASPSE, BOS, Club LMT, OSE, VIP) dar avem câteva valori comune care ne ţin împreună: în-credere şi prietenie, pasiune, creativitate pentru progres şi responsabilitate. Despre echipa CROS puteţi citi aici. În următoarele 6 luni ne vom concentra pe a aduce toate cele 9 procese de învăţare din comunităţile de practici HRemotion şi New Media School la nivelul 1 – adică de a trece cu succes din faza de pilotare în cea de consolidare. Vom investi în scalarea CROS Camp la noua dimensi-une a celor două comunităţi şi dezvoltarea membrilor din comunităţi care au trecut de primul an. Pe partea internă, ne vom concentra în pe fundraising, manage-mentul financiar şi dezvoltarea echipei New Media School. Mai multe despre ceea ce am hotărât la ultima întâlnire strategică - aici.

21

Ana [email protected]

Ploteus (Portal on Learning Opportunities Throughout European Space) sau Portalul Ofer-telor de Educaţie din Spaţiul European nu este altceva decât un serviciu, un portal web, cu acoperire europeană, înfiinţat la iniţiativa Uniunii Europene în anul 2003. Portalul are drept scop facilitarea acce-sului la informaţii privind oportunităţile de educaţie şi muncă în spaţiul Uniunii Europene. Curioşii pot găsi aici informaţii despre cele 5 secţiuni şi anume: Oferte de învăţare, Schimburi şi burse, Sisteme de învăţământ, Merge şi într-o ţară, Date de contact ale serviciilor de orientare. Ploteus îşi propune, în primul rând, să le garanteze cetăţenilor europeni dreptul la libertatea de mişcare în Uniunea Europeană prin infor-marea necesară.

Altfel spus, Ploteus încearcă să vină în ajutor proaspeţilor absolvenţi de studii superioare, studenţilor, părinţilor şi profesorilor oferindu-le o paletă largă de posibilităţi şi informaţii despre studiul în ţările din U.E.Cu siguranţă secţiunea de burse şi schimburi pare a fi cea mai atractivă pentru vizitatorii acestui site. Pe lângă informaţii despre ,,celebra” bursă Erasmus, aici se pot găsi informaţii şi despre alte programe precum Leon-ardo da Vinci (program de instruire în UE), Tempus (program specializat în modernizarea învăţământului superior din UE şi o serie de alte state din Europa de Est, Africa de Nord şi Asia), Programul de Învăţare de Lungă Durată (succesorul programului Socrates) etc…

Mai mult decât atât, portalul cuprinde informaţii despre sistemele de educaţie şi formare din diverse state membre ale Uniunii Europene. O alta secţiune se referă la modalităţi de studiere şi formare profesională în statele UE. Aici se pot găsi baze de date cu instituţii de învăţământ superior, cursuri de formare profesională şi educaţia părinţilor.

Interesaţii pot accesa pagina web a portalului, pentru a afla informaţii despre cazare, taxe, cadru legal. Pentru intrebări suplimentare există o secţiune dedicată, conţinând date de contact pentru fiecare ţară. http://ec.europa.eu/ploteus/home.jsp?language=ro

PLOTEUS

Ploteus - termen folosit în Grecia Antică şi care însemna navigator sau marinar


23

Fericirea trece prin stomac,

dezvoltarea durabilă trebuie să treacă prin educaţie!

În ultimii ani iubesc domeniul educaţiei pentru dezvoltare durabilă şi este o mare plăcere pentru mine să vorbesc pe

această temă. Aşa că lună de lună voi scrie aici în KIT câteva idei care să vă inspire şi să vă aducă mai aproape de conceptele EDD.

În acest prim număr KIT facem cunoştinţă cu EDD şi cu o serie de competenţe ce pot

fi dezvoltate şi antrenate prin programe de educaţie.Educaţia pentru dezvoltare durabilă (Education for Sustenable Development) este un proces de învăţare, formal, nonformal şi informal, bazat pe idealurile şi principiile dezvoltării durabile.

Multă lume confundă educaţia pentru dezvoltare durabilă cu educaţia ecologică,

uneori chiar conceptele de dezvoltare durabilă înlocuiesc ideea de ecologie. În realitate dezvoltarea durabilă include şi ecologia. Ba chiar ecologia sta la baza dezvoltării durabile. Educaţia pentru dezvoltare durabilă se se sprijină pe 4 piloni: economic, ecologic, cultural şi social.

Ei bine, în programele de EDD este vorba de „learning to know, learning

to be, learning to live together, learning to do and learning to transform oneself and society” (DESD M&E guidelines). Dacă ar fi să clasificăm competenţele formate în EDD am putea să ne raportam la om şi la planurile: cognitiv, emoţional, activ şi conexiunea cu mediul.

La nivel cognitiv vorbim de înţelegerea principiilor dezvoltării durabile, de

dezvoltarea gândirii critice, de antrenarea capacităţii de rezolvare a problemelor într-un mod creativ şi constructiv, de a înţelege impactul activităţilor noastre ca oameni, ca societate şi în special ca persoane. Tot aici dezvoltăm capacitatea de a învăţa pe tot parcursul vieţii, pentru că nici învăţarea şi nici educaţia nu se termina o dată cu bac-ul sau cu licenţa şi pentru că trebuie să ne găsim pe noi şi stilul nostru ca să putem învăţa eficient. Suntem diferiţi, iar educaţia noastră trebuie să fie diferită.

La nivel emoţional EDD dezvoltă sentimentul de grijă şi de empatie faţă de alţi oameni,

dezvoltă un sistem de valori (propriu fiecărei persoane şi fiecărei comunităţi) şi dezvoltă respectul faţă de oameni, de natură şi de sistemul social în care trăim.

Când spunem nivel activ şi acţiune în EDD ar trebui să ne referim la acţiunile noastre

reale, nu a vorbi despre ele ci chiar a le face. De pildă reciclare, refolosire, economisirea şi utilizarea responsabilă a resurselor. Este vorba de a împărtăşi toate astea cu alţi oameni, de a transpune vorbele şi lecţiile în acţiuni.Iar când vine vorba de conexiune cu mediul, EDD crează sentimentul de apreciere a ceea ce este natural şi a sentimentului de apartenenţă.

Educaţia pentru Dezvoltare Durabilă este despre viaţă: a noastră, a

oamenilor, a naturii, a animalelor şi plantelor, a planetei. EDD este despre viziune, acţiuni, decizii, impact, despre rezolvarea problemelor (poza verticala), despre satisfacerea nevoilor prezentului fără a compromite posibilitatea de rezolvare a nevoilor generaţiilor viitoare.

EDD nu poate fi realizată doar într-o sală de clasă, dintr-o bancă. EDD

este în clasă, în curtea şcolii, este în excursii, este în grădină, acasă, oriunde!

[ ] „Dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a le satisface pe ale lor.” „Our Common Future” (1987)

Articol redactat în cadrul proiectului POSDRU 107/1.5/S/80765 cofinanţat din Fondul Social European prin Programul

Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane. Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială

a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

26

ALEXANDRU [email protected]

În fiecare număr al revistei KIT vom lua la întrebări câţiva liceeni de clasa a 12-a. Cu ei o să povestim pe scurt despre ce ne frământă la aproape 18 ani. Fie că e vorba de şcoală, de facultate, de prieteni, oraş sau oportunităţi, lună de lună îţi dăm întâlnire aici, în KIT.

Ce mai fac tinerii dintr-a 12-aDin seria:

aida: Cum este să fii elev astăzi? Cum te defineşti tu ca elev?Alexandra: să merg pur şi sim-plu la şcoala ca să nu ma plictisesc acasă.Andreea: să fii elev în secolul XX e destul de lejer, sunt însă multe obiecte de studiat ca să realizam la sfârşitul clasei a 12-a că știm foarte putin din toate și ceea ce știm e superficial. Nu mă simt pregătită suficient.

aida: Îţi aminteşti ce aşteptări aveai de la liceu după ce ai terminat clasa a 8-a? Consideri că ţi-au fost îndeplinite aşteptările?Alexandra: sinceră să fiu ...nu, nu îmi mai aduc aminte... însă dacă aş da timpul înapoi, mi-aş schimba profilul, iar aşteptările mele ar con-sta în găsirea unui loc de muncă. Andreea: am crezut că îmi voi dezvolta cunoştinţele, dar cred că am pierdut şi puţinul pe care îl ştiam. Vroiam să devin mai comunicativă, dar acum mă simt mai introvertită.

aida: Cum îţi place să înveţi? Alexandra:linişte totală în jurul

meu.Andreea: învăţ pe ultima sută de metri, şi nu suficient cât să mă simt pregătită înainte de examen.

aida: Cât de mult simţi tu că te ajută ceea ce ţi se predă la şcoală? Simţi că trebuie să înveţi şi lucruri inutile?Alexandra: nu mă ajută cu nimic practic...doar îmi schițează numer-oasele pagini pe care le am de tocit şi în felul acesta ajung să învaţ mai puţin.Andreea: în proporţie de 50%, restul sunt lucruri inutile.

aida:Spune-mi ce preferi: un proiect făcut de tine, învăţatul notiţelor pre-date de profesor sau activităţi de-a lungul semestrului? Alexandra: învăţatul notiţelor predate.Andreea: ceea ce îmi predau pro-fesorii.

aida:Numeşte unul sau mai mulţi profesori care te încurajează să-ţi îndeplineşti visele.Alexandra: niciunul.Andreea: nu există.

aida: Gândeşte-te la următorul sce-nariu: ai terminat clasa a 12-a şi ţi-ai şi găsit de lucru. Primeşti un salariu de 2000 ron pe lună şi lucrurile par să fie bune. Ce faci? Mai dai la facul-tate? De ce?Alexandra: îmi continui studiile, pentru că îmi face plăcere

să descopăr lucruri noi.Andreea: da, pentru că este posibil să se ivească un post mai bun unde studiile superioare sunt absolut necesare.

aida: Cu sau fără uniformă?Alexandra: cu uniformă ,şi ar fi frumos să o poarte toţi elevii.Andreea: nu există cineva care să impună cu adevărat asta, deci fară.

aida: Ar trebui facultăţile româneşti să urmeze exemplul altor universităţi din afara ţării în care se ţine cont de activităţile extraşcolare la admiterea în facultate?Alexandra: da.Andreea: bineînţeles.

aida: Au vreo influenţă profesorii asupra deciziei unui elev de a alege profilul sau specializarea în liceu, respectiv facultate?Alexandra: nu, niciodată.Andreea: depinde de relaţia profesor-elev, uneori au.

aida: Pentru elevii dezinteresați, care tind spre abandon, iau profesorii vreo măsură:Alexandra: doar vorbe, niciodată fapte, de aceea ajung să absenteze și în cele din urmă să abandoneze.Andreea: în prima instanţă se arată interesați de acest lucru, apoi nu mai iau nicio măsură.

28

Florin Mihai [email protected]

Când auzi despre dezvoltare personală te gândeşti la cărţi de know-how sau Cum să…, nişte

cărţi facile şi a căror posibilităţi şi cunoştinţe sunt subestimate de multă lume. Un fenomen ce a început în urmă cu mulţi ani în Statele Unite ale Americii (uitându-te peste prezentarea cărţilor vei vedea că majoritatea sunt oratori, doctori, profesori sau manageri americani) şi treptat s-a extins şi în Europa, acest fenomen cuprinde de la emisiuni, filme, cărţi, până la traininguri, site-uri şi multe alte materiale promoţionale. E o întreagă industrie ce scoate bani din necesitatea unora de a fi bogaţi, de a se schimba fundamental şi, conform altora, din naivitatea unor oameni ce cred că au nevoie de sfaturile altor persoane.

De ceva timp, acest fenomen a ajuns şi în România prin intermediul

site-urilor, a cărţilor ce sunt traduse la editura Curtea Veche, şi a oamenilor care cred în potenţialul fiecăruia de a se autodepăşi. Pentru a vă arăta o mică părticică din el, l-am invitat pe Andrei Boar, project-managerul TopHabits să ne spună câte ceva despre ce face el ca dezvoltarea personală în România să ia amploare.

Mihai Florin Anca: Spune-mi câteva cuvinte despre tine şi cum anume ai ajuns să te ocupi cu aşa ceva. Descrie proiectul TopHabits, oamenii cu care lucrezi si cum merge proiectul.Andrei Boar: Salut, mă numesc Andrei Boar, sunt student şi-mi plac oamenii, cărţile şi bicicletele. În 2010 am lansat tophabits.ro alături de Cristian Ciuberea. Aveam domeniul cumpărat de ceva vreme şi fiind amândoi pasionaţi de dezvoltarea personală ne-am gândit să ne materializăm pasiunea într-un proiect online. Pe scurt, tophabits.ro e un blog de dezvoltare personală ce se adresează în special tinerilor dornici să-şi facă viaţa mai bună. În afară de Cristi, mai pun umărul la creşterea blogului Ilinca Sălăgean, Ioana Bota şi Florin

Roşoga. Nişte oameni extraordinari cu care îmi face o deosebită plăcere să lucrez.Mihai Florin Anca: Cum este să lucrezi la un astfel de proiect şi care au fost reacţiile oamenilor din jurul tău( prieteni, cunoscuti, familie)? Cum s-a realizat promovarea?Andrei Boar: Pot să spun că e foarte fain să lucrezi la ceva ce-ţi place. Reacţiile oamenilor? Hmm, părinţii mei nici acum nu ştiu ce tot fac pe internet. Prietenii ştiu că mă ocup cu asta şi mă lasă în pace. N-am prieteni apropiaţi care să fie pasionaţi de online aşa că tot ce fac în online păstrez pentru cunoscuţii din domeniu. Cu prietenii discut mărunţişuri plăcute din viaţă şi cred că aşa e cel mai bine.Promovarea blogului am făcut-o prin reţelele sociale (Facebook, Twitter) însă TopHabits n-ar fi ajuns atât de cunoscut fără cei care au dat vestea mai departe: cititorii noştri cărora ţin să le mulţumesc.Mihai Florin Anca: Ştiu din câte am aflat pe TopHabits ca acesta are un proiect numit motivant.ro. Aş dori să mi-l descrii, te rog frumos, şi să îmi zici bineînţeles cum a demarat şi care este scopul lui.Andrei Boar: motivant.ro e o comunitate de oameni frumoşi ce-şi împărtăşesc experienţele pozitive de zi cu zi. Conform unor studii, oamenii recunoscători pentru evenimentele plăcute din viaţa lor au niveluri mai ridicate de emoţii pozitive, satisfacţie de viaţă, vitalitate, optimism şi niveluri mai scăzute de depresie si stres. Cam asta vrem să facem cu motivant.ro, să ajutăm oamenii să privească partea plină a paharului şi să-i facem mai optimişti.Mihai Florin Anca: Aş mai vrea să îmi zici cum ţi se pare în momentul de faţă şi cum crezi că merge ,,dezvoltarea personală în România”(cărţi, site-uri, traininguri, workshopuri, oameni etc.)? Un soi de analiză atât cantitativă cât şi calitativă ca să zic aşa.Andrei Boar: În România dezvoltarea personală e abia la început şi comunitatea oamenilor pasionaţi de acest domeniu e în creştere, lucru care se observă şi în online. E bine că se întâmplă asta atât timp cât sinceritatea va fi pusă în prim-plan. Din păcate, există şi persoane ce dau sfaturi în domenii în care nu au o dovadă că excelează, lucru pe care încercăm să-l evităm la TopHabits. Totuşi, dacă se va evita „americanizarea”

dezvoltării personale (exagerarea posibilităţilor de împlinire a unei persoane) cred că se vor petrece lucruri bune în acest domeniu.Mihai Florin Anca: Aş dori să îmi zici ce anume te inspiră, ce faci pentru a te dezvolta personal şi de ce doresti să îi faci şi pe alţii să se dezvolte personal.Andrei Boar: E simplu: vreau să fiu ceea ce pot să fiu, nu ce aş fi putut să fiu. Şi cred că fiecare om are dreptul să-şi trăiască viaţa la adevăratul potenţial. E păcat să fie altfel. Când scriu un articol nu-l scriu ca să-mi fie urmate sfaturile neapărat. Motivaţia articolelor mele e trezirea în mintea cititorului a gândului că poate mai mult decât crede.Mihai Florin Anca: Nu ştiu legătura ta cu mediul ong, dar aş vrea să imi zici ce importanţă au aspectele de dezvoltare personală în mediul ong românesc? Cum anume se dezvoltă un voluntar sau un membru al unui ong?Andrei Boar: Posibilitatea de dezvoltare personală într-un ONG e enormă. Am prieteni în diverse ONG-uri (studenţeşti, umanitare) şi îi văd că sunt altfel decât restul tinerilor de vârsta lor. Ca student ai două alternative: fie îţi petreci studenţia în cluburi, urmărind seriale TV sau jucând DotA, fie făcând o schimbare în viaţa ta sau în lumea din jur. Iar voluntariatul e una dintre opţiunile pe care un tânăr le are ca să producă o schimbare. Dacă n-ar fi fost TopHabits, cu siguranţă acum aş fi fost voluntar.Mihai Florin Anca: Acum, la sfârşit de interviu aş dori să îmi povesteşti ce anume te motivează, ce vise ai în viaţă şi te-aş ruga să urezi câteva cuvinte cititorilor revistei KIT pentru anul care tocmai a început.Andrei Boar: Îmi păstrez nivelul ridicat de optimism făcând ce-mi place. E atât de simplu: cauţi lucrurile care te înalţă şi insişti pe ele. Fiecare are controlul de a alege cu ce oameni să se înconjoare sau ce să facă cu timpul său liber.

E un citat fain pe care-l ştiu de la Cristi care spune aşa: „Cel mai bun moment

sa plantezi un copac era acum 20 de ani. Al doilea cel mai bun moment e acum”. Cititorilor revistei KIT le urez un an în care să-şi petreacă mai mult timp cu ei înşişi, să se descopere şi să înceapă să devină ceea ce pot fi. Vă aşteptăm pe tophabits.ro :)

Un interviu despre dezvoltare personală cu Andrei Boar

32

Raluca [email protected]

Despre YouthBank În momentul în care a trebuit să aleg subiectul primului meu articol publict în această revistă, YouthBank a fost primul lucru care mi-a venit în minte. Despre proiectul ARC Cluj (Asociaţia pentru Relaţii Comunitare Cluj), am avut ocazia să aflu mai multe în cadrul conferinţei FOND realizate de AIDA în Cluj. Ad-ina Cristea, reprezentanta ARC, a reuşit să adune multe aprecie-ri de la publicul prezent la conferinţă, şi să ne arate ce înseamnă această idee, după părerea mea genială, numită YouthBank. Prin amabilitatea Adinei, am primit câteva materiale ce mă vor ajuta să ilustrez cât mai bine, conceptul proiectului.YouthBank are ca şi principal target, copii cu vârste cuprinse între 15 şi 21 de ani. Programul doreşte împletirea educaţiei formale, cu cea informală, mizând pe nevoia tinerilor de a-şi forma un spirit analitic, de exprimare liberă, de recunoaştere şi de motivare în schimbarea societăţii în care trăiesc. Principalul scop al programului ţinteşte crearea unui mecanism ideal de dezvoltare personală personală pentru tinerii implicaţi, încura-jând implicarea în comunitate, dezvoltarea unui comportament filantropic şi iniţiativă civică.

Cum? Răspunsul la cum se desfăşoară acest program, este esenţial în înţelegerea lui. Primul pas se referă la crearea şi instruirea unei echipe de tineri care coordonează pe plan local implemen-tarea proiectul. Acestor tineri, le sunt furnizate cunoştinţele necesare pentru mobilizarea şi stimularea prin cofinanţare a formării unui fond local pentru tineri, generat în proporţie de cel putin 50% pe baza activităţilor de mobilizare de resurse ale tinerilor din echipa locală de coordonare (restul de 50% fiind contribuit de către ARC din surse private mobilizate pe plan naţional). Următorul pas constă în planificarea obiective-lor fondului de finanţare, stimularea dezvoltarii unor micro-proiecte, luarea de către tinerii din echipa de coordonare a deciziilor de finanţare. Urmează mai apoi, întreprinderea unor activităţi de desfăşurare ale proiectelor finanţate, monitoriza-rea lor, de evaluare şi comunicarea pe plan local a rezultatelor…Ca o adevărată echipă de “oameni mari”.

După primul an de viaţa YouthBank … În 6 oraşe din ţară, YouthBank a reuşi să implementeze proiecte, având ca principală resursă umană, tineri liceeni, mai précis 85. Potenţialul creativ al acestor tineri a generat 129 de propuneri de proiect, o cifră deloc neglijabilă, 59 dintre aceste proiecte fiind finanţate. Peste 25.000 de personae au fost ben-eficiari direcţi şi indirecţi ai proiectelor (de la copiii internaţi in spitale, la vârstnicii din centrele de îngrijire, de la tineri pasionaţi de teatru la cei pasionati de muzică şi sport, de la li-ceenii dornici să creeze o revista a şcoalii la cei care vor să înveţe să înoate de la colegii lor campioni olimpici, şi cu toate că atât ei cât şi colegii lor sunt elevi ai unui liceu pentru deficienţi de vedere, aceasta nu ii împiedică să înveţe) Desigur, aceste rezultate sunt simple rezultate numerice. Dacă e să privim un pic, dincolo de aceste cifre, trebuie să conştientizăm faptul că acest tip de programe scot tinerii din zona lor de confort şi pun în evidenţă un pontenţial creativ deloc de neglijat. Am ales să dau YouthBank, drept un exem-plu, un exemplu că se poate. Se poate să ne mobilizăm, se poate să învăţăm să lucrăm în echipă şi să confirm proverbul româ-nesc e imi vin constant în minte văzând rezultatele acestui proiect “Unde sunt mulţi, puterea creşte”. Însă după părerea mea, YouthBank, ne mai învaţă ce înseamnă acceptarea, având în vedere că tinerii au trebuit să depăşească şi bariere entice, în echipe existând şi tineri de etnie rromă. Nu am vrut să irosesc paginile acestui articol cu prea multe informaţii, ci am dorit doar să conturez idea acestui proiect minunat, ce merită luat ca exemplu de bună practică în ONG-uri. Este un exeplu de urmat, este un exemplu, ce poate fi îmbunătăţit şi adaptat necesităţilor fiecărei comunităţi, este un exemplu că se poate să formăm tinerii să fie responsabili social.

“YouthBank îţi dă tot ce ai nevoie pentru a porni intr-o expediţie: busolă, hărti, rezerve de apă, lanterne, trusă de prim ajutor, spray anti-ţânţari... Tot ce trebuie tu sa faci e să-ţi alegi destinaţia.” Ana Popescu, membru fondator YouthBank Bucur-

esti, generatia 2009-2010

Tineretul din ziua de azi

YouthBank

36

Catălina CORDONAŞUcătălina.cordonaş[email protected]

Trăim într-o lume în care comunicarea nonverbală este folosită

din ce în ce mai des pentru transmite un mesaj care

nu poate fi exprimat în acelaşi mod eficient nici prin 1000 de

cuvinte. Avantajul principal este acela că mesajul ajunge la mai multe persoane şi comunicarea este mai eficientă.

Publicitatea prin imagine

37

Impactul pe care îl au imaginile asupra audienţei poate fi foarte mare, de aceea, cele mai multe me-saje sunt transmise în zilele noastre prin interme-

diul mijloacelor imagistice (afişe, flyere, fotografii, ilustraţii, televiziune).Cu toţii vedem zilnic afişe pe stradă, pe stâlpi sau spoturi publicitare pe ecranele imense de deasupra clădirilor, reclame în mijloacele de transport în co-mun sau la metrou. În funcţie de scopul mesajului (informativ, persuasiv), cei care le elaborează aleg imaginile astfel încât să exprime cât mai bine me-sajul care se vrea transmis dar şi cuvintele potrivite. Ilustrația este primul lucru pe care-l observă citito-rul și de aceea ea trebuie să fie suficient de expresivă pentru a-i atrage atenția.

U n mesaj care doreşte să atragă atenţia audienţei trebuie conceput cu spirit creativ şi

inovator pentru a o motiva să răspundă la acesta fie perceptual, atitudinal sau comportamental. De cele mai multe ori, mesajele publicitare sunt concepute în aşa fel încât să producă manipularea psihologică (determină o conduită specifică intereselor sursei mesajului).

P limbându-mă prin Bucureşti în căutarea unui afiş interesant pe care să-l comentez cu

voi, nimic nu mi-a atras atenţia în mod deosebit decât peisajul inestetic de afişe lipite parcă într-un total haos ceea ce denotă că publicitatea poate avea şi efecte nocive asupra oraşului şi câteodată îngreunează mintea spectatorului când încearcă să descifreze mesajele. În cazul meu un lucru e sigur, atunci când caut ceva e posibil să nu găsesc şi iată că, atunci când nici nu mă aşteptam, atenţia mi-a fost atrasă de un afiş pentru o campanie antifumat care mi s-a părut foarte original. Eram pe holul Facultăţii de Medicină şi Farmacie

“Carol Davila” şi, aşteptând nişte prieteni să iasă de la examen, m-am uitat la propriu pe pereţi. Atât de tare mi-a plăcut ideea afişului încât am decis să scriu despre el. Este un afiş care pe cât de simplu pare, pe atât de captivant este şi acest lucru se datorează în totalitate imaginii pe care o conţine deoarece me-sajul scris este unul foarte simplu şi arată efectele pe care le are fumatul asupra oamenilor şi anume:

“Fumatul ucide 14 000 de oameni zilnic”. Afişul este elaborat de Institutul de Pneumoftiziologie “Marius Nasta” cu scopul de a preveni şi combate consumul de tutun.

A m decis astfel să văd ce impact are afişul asupra consumatorilor de tutun, cum percep

ei acest mesaj nonverbal şi dacă mesajul acesta vizual

modifică în vreun fel atitudinile sau comportamen-tul lor cu privire la consumul de tutun. Întrebările mele pentru ei au fost: “Ce îţi sugerează ţie imaginea pe care o vezi pe acest afiş? Te influenţează în vreun fel să stopezi consumul de tutun?”

C ei mai mulţi consumatori au fost de acord cu faptul că imaginea este foarte expresivă

şi chiar au asemanat-o cu o scenă biblică în care scrumiera este Iadul iar ţigara este tunelul care duce spre acesta, concluzia finală fiind faptul că dacă te opreşti din fumat nu cazi în prăpastie (percepută ca fiind dependenţa), ai o şansă să te salvezi. Cu cât arde mai mult din ţigară cu atât cad mai mulţi oameni în chin pentru că acum ţigara este cea care

“fumează” oamenii, îi controlează.

R ăspunsurile la cea de-a doua întrebare au diverse. Majoritatea stiau care sunt

efectele nocive ale consumului de tutun asupra organismului pentru că , fiind studenţi la medicină erau mult mai bine informaţi cu privire la acest aspect dar susţineau că uneori tutunul îi ajută să se relaxeze pentru că au foarte mult de învăţat şi este chiar o bună metodă de socializare. Doar câteva persoane au declarat faptul că au de gând să stopeze consumul de tutun pentru că şi-au dat seama că provoacă dependenţă şi nu îşi doresc să fie toată viaţa controlaţi de o ţigară dar nu neaparat că au fost influenţaţi de acest afiş. Originalitatea afişului dată de folosirea non-culorilor şi de expresivitatea generată de mimica oamenilor din ţigară a fost apreciată cu siguranţă de toată audienţa care a declarat că acest afiş este unul dintre cele mai reuşite afişe pentru o campanile anti-fumat.

C oncluzia finală este: oricât de expresivă şi creativă ar fi o imagine, depinde foarte

mult şi de caracteristicile audienţei (motivaţie, atitudini, opinii, percepţii) în ceea ce priveşte răspunsul comportamental care va fi dat, sau nu, ca feed-back la mesaj (în cazul nostru răspunsul comportamental ar fi: stoparea consumului de tutun).

40

Oana [email protected]

Instructables.com este o platforma web destianta celor care vor sa invete singuri cum sa realizeze diverse lucruri. Conceptul site-ului este unul foarte simplu. O persoana cu o idee sau dexteritatea necesara pentru a concepe un proiect, realizeaza respectivul lucru, documenteaza si inregistreaza intregul process si apoi posteaza pe site impreuna cu instructiuni si imagini, pentru ca cei care acceseaza instructables.com sa poata invata mai usor.

Utilizatorii pot comenta, pot pune intrebari legate de anumite neclaritati, pot adauga idei sau imbunatati produsul. Instructables este un system de colaborare step-by-step, care te ajuta sa-ti inregistrezi si sa iti salvezi proiectele si permite accesul vizitatorilor sai vizualizeze si sa invete cum sa faca ei insisi aceste lucruri.Pentru a adauga un proiect trebuie sa va inregistrati pe site. Instructables.com are un forum plin de viaţă de opinie şi de discuţie.

Site-ul este impartit in 8 categorii:

kreativitate. imaginatie. transformare

Viziteaza-ne pe FACEBOOK

revista kit nr. 1

Documents