Numărul 3; anul I; decembrie 2013

Revista de informare și opinie editată de

Centrul de Perfecționare a Pregătirii Cadrelor „Regele Carol I”

Jandarmi Montan Sinaia

pagina 2

Comandantul unității - Locotenent colonel Mirea Valentin,

în vârstă de 40 de ani, cu domiciliul la Braşov, a absolvit Academia de

Poliţie - Facultatea de drept, profil jandarmi, jurist cu examen de

licenţă, deţine un atestat de Instruire teoretică şi practică în domeniul

armelor, muniţiilor şi mijloacelor specifice de ordine publică, a absolvit

un curs postuniversitar management la Centrul de Studii

Postuniversitare Bucureşti.

Experienţa profesională este diversă, ocupând funcţii de

comandant de pluton, comandant companie, comandant detaşament,

ofiţer specialist II, profesor (instructor militar) până în anul 2013, când

a devenit unul din cei mai tineri comandanţi al unui centru de pregătire

din Jandarmeria Română.

În anul 2011 a fost detaşat să participe la Misiunea N.A.T.O. Training Misson – Afganistan, perioadă

în care a învăţat pe mulţi şi a învăţat la rându-i de la alţii.

Are în palmares recompense şi decoraţii cu care se mândreşte, precum Semnul onorific „În serviciul

Patriei” - 15 de ani; Semnul onorific „The Army Commendation Medal” din partea Comandantului US Army

Lt.gl. William B. Caldwell; Semnul onorific „Non-Article 5 NATO Medal” pentru serviciile aduse NATO din

partea secretarului general al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, Anders Fogh Rasmussen;

Semnul onorific al Jandarmeriei Române pentru modul exemplar în care a reprezentat instituţia în teatrul

de operaţii din Afganistan.

Ca obiectiv de viitor în funcţia pe care o deţine în prezent şi care îi completează reuşitele

profesionale, îşi propune să aducă îmbunătăţiri procesului de pregătire a cursanţilor, realizarea unor cursuri

noi de formare şi pregătire, atractive pentru personalul Ministerului Afacerilor Interne şi al altor structuri

similare din străinătate.

Locţiitorul comandantului - Maior Nedelcu Florin, în vârstă

de 42 de ani, cu domiciliul în Sinaia, a absolvit Şcoala de subofiţeri de

Poliţie „Vasile Lascăr” Câmpina - arma jandarmi, Facultatea de Drept

din cadrul Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” - arma

jandarmi, are studii postuniversitare la Universitatea „Petrol şi Gaze”

Ploieşti, Departamentul pentru pregătirea personalului didactic

Specializare postuniversitară în psihopedagogie; studii masterale la

Universitatea „Transilvania” Braşov, Sisteme de drept public şi instituţii

publice, a absolvit un Curs de perfecţionare pentru comandanţii de

detaşament protecţie instituţională la Şcoala de Aplicaţie pentru Ofiţeri

„Mihai Viteazul” Bucureşti.

A trudit din greu pentru a dobândi poziţia de azi ca locţiitor al

comandantului unui centru de pregătire, serviciul şi misiunile ducându-l pe drumurile ţării departe de

familie; a pornit de la funcţia de subofiţer pază la U.M. 0223 Bucureşti – Paza şi protecţia obiectivelor,

bunurilor şi valorilor de importanţă deosebită şi la Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Braşov ca subofiţer

pază - transport valori, până la comandant de grupă la Unitatea Specială 70 Jandarmi Protecţie

Instituţională Bucureşti şi la Gruparea de Jandarmi Mobilă „Burebista” Braşov, apoi comandant pluton şi

detaşament la Unitatea Specială 70 Jandarmi Protecţie Instituţională Bucureşti.

Ca locţiitor al comandantului, misiunea cea mai importantă o constituie coordonarea tuturor

activităţilor didactice de la nivelul C.P.P.C.J.M. Sinaia, respectiv pregătirea montană, pregătind pentru anul

2014 un program al cursurilor variat şi totodată interesant, având o viziune inovatoare atât pentru profesorii

şi instructorii centrului, cât şi pentru cursanţi.

Fiind sinăian, cunoscând locurile şi oamenii din zonă, constituie un avantaj pentru promovarea

Centrului şi a misiunilor sale în toate mediile sociale şi economice din localitate.

2013 – comandă nouă la Centrul Montan Sinaia

pagina 3

Ă

Ş

De-a lungul timpului, omul, ca fiinţă superioară, a avut aşteptări

de la ceilalţi, materializate în acţiuni, inacţiuni, judecăţi de valoare,

gesturi sau expresii care au contribuit la consolidarea poziţiei sale în

familie şi societate. Toate acestea au dus la aşteptări transformate şi

materializate în pretenţii, standarde şi modele, dar, de cele mai multe

ori au avut un sens unidirecţional, existând doar cererea dar nu şi

oferta.

În cele ce urmează, mi-am propus să abordez domeniul sensibil

şi complex al OFERTEI ATITUDINALE, a ceea ce înseamnă jandarm

modern, fie el formator sau cursant, instructor sau învăţat, profesor sau

elev.

De asemenea, am preferat varianta pur originală, având ca sursă de inspiraţie propria

experienţă, cu un puternic accent pe latura perspectivei şi provocării.

Ce este atitudinea?

Într-o abordare directă, fără prea multe influenţe ştiinţifice şi

încărcătură cu stil extravagant, atitudinea poate fi definită ca un mecanism

complex care are o latură umană, ce ţine de personalitatea individului şi o

latură abstractă, caracterizată de competenţe şi capacităţi ca valori exacte,

tehnice.

Componentele laturii umane se pot transpune în:

- personalitatea individului, cu elementele sale funcţionale: temperamentul, caracterul şi

aptitudinile;

- educaţia pe care o are individul, sub aspectul educaţional formal, informal şi nonformal;

- sistemul de valori pe care fiecare individ îşi fundamentează principiile şi priorităţile;

- cultura de care beneficiază individul, sub toate aspectele sale;

- nu în ultimul rând, filosofia de viaţă specifică fiecărui individ, filosofie aflată într-o continuă

mişcare, evoluţie, interacţiune.

Latura abstractă, având caracter preponderent tehnic, fix, standardizat, poate cuprinde:

- competenţa profesională transpusă în cunoştinţe, abilităţi profesionale, experienţe utilizate în

scopul îndeplinirii eficiente a atribuţiilor, sarcinilor, cererilor, aşteptărilor organizaţiei, fiind rezultatul

interacţiunii factorilor: pregătire, experienţă şi personalitate;

- capacitatea de prelucrare şi interpretare a informaţiilor recepţionate

de către individ, în scopul bine conturat al cerinţelor organizaţiei;

- informaţia specializată, caracterizată prin specificul acesteia, nivelul

complex de cunoştinţe, simboluri, caracteristică domeniului în care îşi

desfăşoară activitatea individul;

- nu în ultimul rând, putem afirma că latura abstractă este

caracterizată de raţiune, sau raţionamentul tactic, tehnic, specializat,

confirmarea sensului acţiunilor, activităţilor individului şi organizaţiei.

Comandantul

C.P.P.C.J.M. Sinaia

Lt. col. Mirea Valentin

pagina 4

Atitudinea profesională este necesară şi obligatoriu de adoptat atât în interiorul instituţiei,

indiferent de scara ierarhiei militare, cât şi din instituţie către exteriorul acesteia.

Putem concluziona că atitudinea profesională reprezintă interacţiunea dintre A ŞTI, A ŞTI SĂ

FACI şi A ŞTI SĂ FII.

Componentele atitudinii profesionale

Atitudinea A INFORMA :

Individul, ca fiinţă socială, interacţionează în mod

continu şi constant cu ceilalţi din jur, emite şi transmite

anumite informaţii. La baza interacţiunii indivizilor stă

COMUNICAREA. Un profesionist trebuie să posede abilităţi

suficiente pentru a stabili o comunicare cu cei din jur.

Ţinând cont de faptul că Jandarmeria este o instituţie

publică ce îşi desfăşoară activitatea în spaţiul public, acest

lucru presupune că instituţia transmite informaţii în interiorul

acesteia şi către exterior. De asemenea, însăşi prezenţa în

spaţiul public reclamă capacitatea de a emite informaţii, iar acestea trebuie să-şi păstreze calitatea,

consistenţa, obiectivitatea şi sensul exact, toate acestea ducând la conturarea unei capacităţi reale

de comunicare. Adoptarea acestei atitudini necesită documentarea pertinentă asupra conţinutului

comunicării, conţinut ce urmează a fi transmis celor interesaţi.

Mesajul elaborat nu trebuie subiectivizat, ci adaptat cerinţelor şi scopului comunicării.

Informarea presupune şi scopul bine determinat al unei acţiuni, activităţi, precum şi informaţii de

interes pentru realizarea acestuia (zonă interzisă, trecerea oprită, măsuri cu caracter preventiv,

rezultatul nerespectării dispoziţiei jandarmului, etc). Avertizările şi somările / somaţiile reprezintă

adoptarea atitudinii, acestea având rolul de prevenţie, detensionare, aplanare a unei stări

conflictuale. Adoptarea acestei atitudini este determinantă şi pentru promovarea procedeelor

specifice de acţiune, informând pe cei interesaţi despre rolul şi locul instituţiei, precum şi justificarea

legală a tuturor acţiunilor. Un alt element important pentru completarea acestei atitudini este

promovarea imaginii jandarmului profesionist, implicit a imaginii instituţiei. De aici rezultă necesitatea

conştientizării de către fiecare jandarm a rolului şi a locului în cadrul instituţiei, inclusiv a faptului că

fiecare individ, ca parte componentă a instituţiei, reprezintă întregul, deci instituţia. În altă ordine de

idei, adoptarea atitudinii A INFORMA sprijină şi acţiunile de colaborare permanentă cu comunitatea,

relaţionarea cu persoane şi instituţii cu care Jandarmeria are încheiate parteneriate de colaborare.

De asemenea, adoptarea atitudinii A INFORMA are rolul de a capta receptivitatea terţelor persoane,

aceasta fiind ulterior valorizată operativ (martori oculari, martori asistenţi). Un rol foarte important

pentru definitivarea acestei atitudini îl au vocabularul şi

limbajul utilizate de către jandarmul profesionist.

Un alt obiectiv al atitudinii A INFORMA îl reprezintă

evidenţierea CONTROLULUI ASUPRA SITUAŢIEI, ca

rezultantă pozitivă a implicării jandarmului în mod

profesionist, într-o anumită situaţie.

Nu în ultimul rând, A INFORMA înseamnă A RĂSPUNDE în mod pozitiv aşteptărilor şi

cerinţelor celor care investesc încredere într-o instituţie creată în slujba şi interesul lor.

(va urma)

pagina 5

Colonel (r)

Puiu Gheorghe

Conceptul de ergonomie şi importanţa introducerii

sale în procesul de învăţământ

Abordarea ergonomică a activităţilor din centrele de perfecţionare a

pregătirii cadrelor jandarmi este o sferă destul de nouă de cercetare, cu mari

perspective în creşterea calităţ i i muncii. Toate traseele participării eficiente

se întâlnesc în relaţia, încă suficient adâncită, dintre caracteristicile instituţiei

şi efectele oricărui tip de implicare.

Astăzi pare uşor de înţeles că omul modern trebuie ajutat să obţină

performanţe printr-o perfectă integrare a elementelor care condiţionează

performanţa, la nivel general şi specific. Dar, de la înţelegerea acestor

determinări până la găsirea soluţiilor, în cadrul fiecărui tip de activitate, al fiecărei organizaţii, de la

construcţia cadrului până la funcţionarea ergonomică a tuturor componentelor lui, sunt distanţe greu de

străbătut. De altfel, ergonomia este astăzi un concept complex, care a depăşit în conţinut sfera in iţ ială,

caracterizată prin intenţia normării raţionale a activităţilor.

Dimensiunea ergonomică are în vedere o zonă intens calitativă, urmăreşte toate tipurile de

corelări, din perspectiva unuia sau mai multor factori motori. Ergonomia s-a dezvoltat ca o disciplină de

sinteză care pune în valoare elementele unor simbioze multiple. Calităţile ergonomice ale unui

echipament, produs, nu trebuie să satisfacă doar exigenţele cantitative şi calitative ale unei activităţi, nici

doar confortul simţurilor celor antrenaţi, ci şi confortul lor intelectual, starea globală de bine a acestora.

Gândirea ergonomică nu rămâne doar la nivelul conceptelor şi principiilor, ea coboară, în detalii şi relaţii,

în interferenţe şi restructurări.

Articolul îmi propun să arunce o lumină focalizată asupra instituţiei militare, evidenţiind

elementele de stres şi modul în care ergonomia poate contribui la atenuarea lor.

La nivel naţional se pune cu din ce în ce mai multă insistenţă problema ridicării nivelului de

eficienţă a învăţământului în acord cu imperativele dezvoltării societăţii româneşti. În mod firesc şi

învăţământul militar, ca subsistem al învăţământului naţional prin sfera sa de preocupări, se înscrie (şi

trebuie să continue acest demers) pe aceste coordonate.

Problema realizării eficienţei învăţământului, în opinia mea, trebuie abordată pe două planuri; cel

al eficacităţii şi cel al eficienţei propriu zise. La prima vedere s-ar părea că această afirmaţie nu este

altceva decât o speculaţie. În realitate lucrurile nu stau chiar aşa.

Se poate constata, din cele arătate anterior, că între eficienţă şi eficacitate se interpune o

variabilă: costurile. Abordând problematica managementului organizaţiei, Peter Drucker, cunoscut

specialist american în acest domeniu, arată că în epoca contemporană organizaţiile urmăresc

eficacitatea având în vedere turbulenţele mediului în care-şi desfăşoară activitatea. Tot el menţionează

faptul că acest obiectiv nu se poate atinge decât dacă se realizează eficienţa la niveluri care să se

apropie de cele ale eficacităţii.

Continuând raţionamentul şi extrapolându-l în domeniul activităţilor didactice, ajungem la

concluzia că îndeplinirea obiectivelor didactice trebuie să aibă în vedere prevenirea sau atenuarea uzurii

organismului uman. Ne apropiem astfel de o posibilă abordare a activităţilor didactice prin prisma

cerinţelor ergonomiei, în faţa noastră deschizându-se un larg câmp de cercetare în scopul optimizării

procesului de învăţământ. Consider că, pentru a continua demersul, se impune explicarea conceptului de

ergonomie prin prisma domeniului respectiv.

Ergonomia în domeniul activităţilor didactice, poate fi definită ca o ştiinţă cu caracter federativ

care integrează aportul tehnicii, fiziologiei, psihopedagogiei, sociologiei, economiei, managementului şi

altor ştiinţe sociale într-o perspectivă interdisciplinară, având ca finalitate orientarea tehnologiilor

didactice Ia posibilităţile psihofiziologice normale ale cursantului şi utilizarea raţională a acestor

pagina 6

posibilităţi pentru a realiza randamentul ergonomie, adică reproducerea capacităţii de muncă intelectuale

şi fizice de la o zi la alta şi nu de la o perioadă la alta.

Un studiu interdisciplinar în acest domeniu presupune depistarea fenomenelor, urmărind

legăturile între cauze situate într-un subsistem şi efecte în altul; unele efecte se vor transforma în cauze

care la rândul lor vor produce efecte în altele ş.a.m.d. La realizarea unui asemenea studiu trebuie să

participe, în opinia mea, colective formate din specialişti în diferite domenii care să analizeze în echipă

relaţiile de cauzalitate care apar între fenomenele depistate în domeniul lor de activitate. Tratarea

superficială a interdisciplinarităţii nu poate conduce la rezultate dezirabile.

Trebuie evaluată "balanţa energetică a cursantului", deoarece asupra organismului acestuia

acţionează, agresiv chiar, o serie de factori cărora oamenii trebuie să le răspundă şi care trebuie luate în

atenţie, între acţiunea simultană a acestor factori şi capacitatea organismului de a răspunde, trebuie să

se realizeze un echilibru permanent care va contribui la realizarea randamentului ergonomie.

Ideea interdisciplinarităţii apare în majoritatea definiţiilor date ergonomiei. Astfel, profesorul

francez Bernard Metz defineşte ergonomia ca un ansamblu integrat de ştiinţe susceptibile să ne

furnizeze cunoştinţe asupra muncii umane, necesare adaptării raţionale a omului la munca sa.

Profesorul rus V. Munipov arată că ergonomia este o disciplină care a luat naştere din ştiinţele tehnice,

psihologice, fiziologice şi igienă. Ea cercetează posibilităţile omului în procesele de muncă, urmărind să

creeze condiţii optime de muncă.

Instituţiile specializate, prin definiţiile pe care le dau ergonomiei, scot în evidenţă caracterul

interdisciplinar al acesteia. Astfel, în documentele Organizaţiei Internaţionale a Muncii se arată:

Ergonomia este aplicarea ştiinţelor biologice, umane, în corelaţie cu ştiinţele tehnice, pentru a ajunge la

o adaptare reciprocă optimă între om şi munca sa, rezultatele fiind măsurate în indici de eficienţă şi bună

stare de sănătate a omului.

Esenţa managementului contemporan o constituie relaţiile cu oamenii, cu grupul uman şi cu

fiecare individ. Oamenii reprezintă cheia funcţionării efective a oricărei structuri. O instituţie poate avea

echipamente performante şi o clădire minunată, dar dacă nu dispune de personal bine pregătit,

competent, clienţii vor fi nemulţumiţi de serviciile oferite.

Una dintre cele mai importante funcţii ale unui manager este să asigure şi să coordoneze

resursele umane ale organizaţiei. Dintre toate sarcinile ce revin unui conducător, aceea de a dirija latura

umană este definitorie, deoarece totul depinde de cât de bine este asigurat acest aspect. Majoritatea

managerilor cu îndelungată experienţă afirmă că cele mai multe probleme de conducere cu care sunt

confruntaţi sunt în mare măsură legate de personal.

În majoritatea lucrărilor apărute în străinătate şi în ţară care abordează managementul resurselor

umane, accentul se pune pe recrutarea, pe selectarea, pe pregătirea, pe evaluarea, pe remunerarea şi

perfecţionarea subordonaţilor, ignorându-se relaţia dintre oameni şi munca lor. Profesorul Petre Burloiu

consideră că ergonomia este o parte componentă a managementului resurselor umane. Prin această

completare, managementul resurselor umane ar putea fi definit astfel: Managementul resurselor umane

reprezintă un complex de măsuri concepute interdisciplinar, cu privire la recrutarea personalului,

selecţia, încadrarea, utilizarea prin organizarea ergonomică a muncii, stimularea materială şi morală,

până în momentul încetării contractului de muncă.

În concluzie, ergonomia este o ştiinţă complexă care sintetizează anumite principii ale unor ştiinţe

precum: ştiinţele medicale, economice, tehnice, antropometrie, psihologia muncii, sociologia muncii în

scopul aplicării acestora la proiectarea echipamentelor, a mobilierului şi la găsirea tuturor măsurilor care

să ducă la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, precum şi la formarea executanţilor. Cu toate acestea,

ergonomia nu trebuie confundată cu nici una dintre ştiinţele care o compun.

(va urma)

pagina 7

SINAIA – repere istorice

Câţi dintre noi – localnici sau nu – bănuiesc oare că

„rădăcinile” acestui oraş încep încă din epoca bronzului?!

Greu de crezut, astăzi, când cosmopolitismul ne izbeşte

la fiecare pas… Şi, totuşi, este adevărat, mărturie stând

topoarele confecţionate din acest aliaj, descoperite în oraş, în

deceniul IX al secolului XIX, atestate ca aparţinând epocii

bronzului timpuriu din perioada 1800-1700 î.e.n. Deci, cu

aproape 4000 de ani înaintea noastră, popoare străvechi au

trecut sau poate chiar au locuit pe aceste meleaguri…

Paradoxal, totuşi, continuitatea aşezărilor omeneşti pe

aceste locuri a fost direct influenţată tocmai de ceea ce peste

timp a transformat-o în Perla Carpaţilor – cadrul natural.

Cine se mai gândeşte, bunăoară, la faptul că valea

superioară a Prahovei a fost cea din urmă trecătoare peste

Carpaţi, ce a fost deschisă şi amenajată pentru transportul carelor

cu mărfuri, ce mijloceau comerţul de veacuri al romanilor aflaţi de o

parte şi de alta a munţilor?

Spun asta gândindu-mă că Valea superioară a Prahovei, dăruită de Dumnezeu cu

frumuseţi ce-ţi taie respiraţia, este strânsă ca-ntr-o chingă între Munţii Bucegi şi Gârbova,

bine ferecată la sud şi nord de strâmtorile Oraţilor şi Timişului şi care, până la sfârşitul

secolului al XVIII-lea, nu s-a putut traversa decât cu calul. Doar o cărare de munte,

periculoasă, traversa pădurile dinspre Posada, pe deasupra „trecătorii” Orăţii, urcând abrupt

pe lângă râul Prahovei până la Predeal, coborând apoi prin pădurile Timişului până la

Kronstadt – Braşovul de astăzi.

De altfel, de acest „drum comercial” se

leagă şi primele atestări documentare ale zonei –

28 iunie 1358, Ludovic I (urmaşul lui Carol Robert

de Anjou, învins de Basarab în toamna anului

1330 la o „Posadă”), acordă neguţătorilor

braşoveni, dreptul de a trece cu mărfurile lor pe

drumurile dintre Prahova şi Buzău. Sub diverse

forme, acest tip de permis de liberă trecere, fără

vamă, a fost reiterat şi de către Vlaicu Vodă în

1366. Mircea cel Bătrân în 1413, Dan al II-lea în

1422, Vladislav al II-lea în 1452, Vlad Ţepeş în 1476, toate cu referire directă la aceste

poteci ce legau Ţara Românească de Transilvania.

Locțiitorul comandantului

C.P.P.C.J.M. Sinaia

Maior NEDELCU Florin

pagina 8

Mihai Viteazu, după cum amintesc hrisoavele, în campania din Transilvania de la

sfârşitul anului 1599, a trecut pe Valea Prahovei cu o parte din oaste, iar după intrarea

triumfală în Alba Iulia – noiembrie 1599 – a acordat râşnovenilor dreptul de a stăpâni

masivul Baiului şi stâna din Valea

Cerbului de la poalele Bucegilor.

Tot pentru a profita de topografia

locurilor – sălbatice, ascunse iscoadelor

inamice – domnitorul Ţării Româneşti,

Radu Şerban, foloseşte aceeaşi rută în

1611, în fruntea unei oaste formate din

români şi polonezi, spre a acorda ajutor

saşilor braşoveni, iar după ce învinge

oastea Principelui Transilvaniei Gabriel

Bathory, la 9 iulie 1611, aproximativ pe

locul pe unde se află astăzi cartierul

braşovean Bartolomeu, se întoarce pe

acelaşi drum, cel mai scurt, ce leagă

Bucureştiul – capitala Ţării Româneşti de Braşov.

În văile Bucegilor, păşunau turme de oi şi cirezi de vaci, iar ciobanii din Ţara

Românească şi din Transilvania îşi găsiseră adăposturi pentru stâne, fiind consideraţi ca

locuitori statornici ai locurilor. Probabil, ei au fost cei care „au dat nume” locurilor, unele

păstrându-se până azi: Furnica, Vârful cu Dor, Babele, Vârful Ţapului, Grota lui Bogdan,

Cheile Tătarului… Căşăriile, unde se aduna laptele pentru a fi prelucrat, este posibil să-şi fi

împrumutat numele unor zone ale oraşului de astăzi – Valea Căşăriei, strada Căşăriei,

Izvorul Căşăriei.

Din rândul păstorilor, crescătorilor de vite, dar şi a celor plecaţi în băjanie de frica

năvălitorilor şi asupritorilor de toate neamurile, au apărut sihăstrii, prezenţa lor pe aceste

locuri fiind semnalată încă din secolul XVI. Cele mai vechi lăcaşuri de rugăciune din zona

Sinăii au fost Schitul Sf. Nicolae şi Schitul Sf. Ana, existenţa celor două fiind legată strâns de

cea a călugărilor fugiţi din calea cotropitorilor otomani, ambele fiind ridicate de aceştia,

primul la o dată necunoscută, cel de-al doilea după căderea Constantinopolului – 1453 de

către călugări veniţi de la Muntele Athos.

Schitul Sf. Nicolae s-a aflat în spatele actualului Complex Furnica unde, până la

construcţia Castelului Peleş, se găsea un pisc numit Molomot. Schitul a dăinuit până în anul

1788, când,în timpul celui de al IV-lea război ruso-austro-turc (1787 – 1791), a fost

incendiat.

Stânca Sf. Ana era locul unde pustnicii schitului cu acelaşi nume îşi ţineau rugăciunile,

ultimul dintre ei trăind aici până în anul 1877.

pagina 9

REGELE CAROL I

(continuare din nr.2)

“Celebrităţi din negura uitării” (III) Citat din Ion C. Hiru

Consolidarea unirii Moldovei cu Ţara Românească, eliminarea relativei "şubrezimi" şi a pericolelor ce ameninţau continuu măreţul act a Unirii de la 5 - 24 ianuarie 1859, precum şi intrarea ţării în rândul naţiunilor suverane, prin proclamarea României ca regat, în anul 1881, au fost toate urmări directe ale Războiului de Independenţă, confirmat de sus-numitul Tratat de la Berlin. Prestigiul intern şi internaţional a fost consolidat şi de reglementarea la succesiunea tronului prin "pactul de familie" încheiat la data de 17 mai 1881 (nu existau succesori, singurul descendent al familiei, Măriuca, a murit la 4 ani, probabil de hemofilie, întrucât exista o legătură de rudenie Carol-Elisabetha de Weid sau Carmen Silva) prin care era declarat succesor Ferdinand, nepotul după frate al lui Carol.

Tot în timpul domniei lui Carol I, în 1913, în urma celui de-al doilea război balcanic, terminat prin Tratatul de la Bucureşti din 1913, România obţine partea de sud a Dobrogei, Cadrilaterul de la Bulgaria.

La 9 septembrie 1878, Consiliul de miniştri a hotărât ca domnitorul Carol I să poarte titlul de „Alteţă regală". Prin aceasta se urmărea afirmarea României pe scena internaţională ca stat suveran şi independent, care a rupt definitiv trecutul de vasalitate faţă de Poartă, şi consolidarea poziţiei lui Carol concomitent cu ridicarea prestigiului dinastiei de Hohenzollern în faţa celorlalte monarhii europene. În 1879, Reprezentanta Naţională promulgă revizuirea Constituţiei în conformitate cu hotărârile luate de Congresul de Pace.

La începutul anului următor, Guvernul rezolvă şi „problema Strousberg" prin răscumpărarea tuturor căilor ferate române. Ministrul de finanţe D. A. Sturdza realizează o convenţie cu Societatea acţionarilor în septembrie 1879, prin care obligaţiunile emise de statul român cu o dobândă de 6%, erau garantate prin ipotecarea reţelei feroviare. Proiectul este larg dezbătut în Parlamentul de la Bucureşti, dar în ciuda opoziţiei conservatoare care se folosea de orice pretext pentru a răsturna guvernul liberal, convenţia este adoptată. În februarie 1880, la numai câteva zile de la proclamarea convenţiei, Germania, Franţa şi Anglia recunoşteau independenţa României.

Conservatorii îi acuzau în dese rânduri pe liberali că nu doreau să proclame monarhia, deoarece în străfundul inimii lor rămâneau republicani. Pentru a dovedi că acuzaţiile sunt false, în ziua de 14 martie 1881, guvernul liberal prezintă un proiect de lege prin care Parlamentul, în puterea dreptului de suveranitate a naţiunii, „Proclama rege al României pe Alteţa Sa Regală prinţul Carol I". Proiectul a fost adoptat în unanimitate de Corpurile legiuitoare şi prevedea: „Articolul I: România ia titlul de regat. Domnitorul ei, Carol I, ia, pentru sine şi moştenitorii săi, titlul de rege al României. Articolul II: Moştenitorul tronului va purta titlul de principe regal". O delegaţie în frunte cu Dimitrie Ghica, preşedintele Senatului şi Constantin A. Rosetti, preşedintele Adunării Deputaţilor, a prezentat legea lui Carol I. Chiar în acea seară a avut loc ceremonia la palat în cadrul căreia a fost promulgată legea. În raportul guvernului citit la ceremonie se arăta: „România, constituită în regat, completează şi încoronează opera regenerării sale. Ea îşi dă un nume care este în acord cu poziţia ce a dobândit ca stat independent. Domnul României este suveranul său şi acest suveran luând titlul de rege, nu face decât să continue a exercita suveranitatea domnului". Datorită funeraliilor ţarului Alexandru al II-lea, festivităţile consacrate proclamării regatului au fost amânate pentru 10 mai, când se împlineau 15 ani de la urcarea pe tron a lui Carol I. Pe 5 aprilie, Ion C. Brătianu preda conducerea guvernului fratelui său Dimitrie C. Brătianu, pentru a prezida istoricul act.

(va urma)

pagina 10

1 decembrie - Ziua naţională a României

De-a lungul vremurilor, ziua naţională a României a fost

sărbătorită la diverse date. Astfel, între anii 1866-1947, ziua de 10 mai a

fost declarată Zi naţională a României, apoi, între anii 1948-1989, ziua

de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, ziua de 1 decembrie a

fost adoptată ca zi naţională şi sărbătoare publică în România. Această

prevedere a fost reluată de Constituţia României din 1991, articolul 12,

alineatul 2.

Prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus în ziua de 10

mai 1866 jurământul în faţa adunării reprezentative a Principatelor

Române Unite. În amintirea acestui eveniment, la 10 mai 1877, tot el a proclamat în faţa parlamentului

independenţa de stat a României. În data de 14 martie/26 martie 1881 camerele reunite ale parlamentului au

votat transformarea ţării din principat în Regatul României. Pentru a marca evenimentul, ziua naţională

sărbătorită pe 10 mai 1881 a fost una din cele mai spectaculoase serbări din istoria României.

După abdicarea forţată a regelui Mihai I, în data de 30 decembrie 1947, Camera Deputaţilor a adoptat

legea nr. 363 din 1947, prin care a proclamat Republica Populară Română. Ziua de 23 august a fost adoptată

drept sărbătoare de stat sub numele de ziua insurecţiei armate antifasciste, începutul revoluţiei populare în

România, cu referire la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste şi arestarea guvernului condus de Ion

Antonescu, în anul 1944.

În anul 1990, după revoluţia anticomunistă din 1989, parlamentul dominat de FSN a refuzat

propunerea venită din partea opoziţiei de a adopta ziua de 22 decembrie drept sărbătoare naţională a României.

Pe fondul confruntărilor interetnice de la Târgu Mureş din martie 1990 şi a mineriadei din 13-15 iunie 1990,

Parlamentul României a adoptat, la 31 iulie 1990, legea nr. 10, prin care a fost abrogată Hotărârea Consiliului

de Miniştri nr. 903 din 18 august 1949 privind declararea zilei de 23 august ca sărbătoare naţională şi a

proclamat în locul ei ziua de 1 decembrie drept sărbătoare naţională. Legea nr.10 din 1990 nu precizează

semnificaţia sau motivul alegerii zilei de 1 decembrie drept zi naţională a României, însă alegerea acestei zile,

deşi neexplicit, a făcut trimitere la unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România în

1918, respectiv la Proclamaţia de la Alba Iulia, care a avut loc la 1 decembrie 1918.

Ziua Naţională la 10 mai: omagii pentru Rege şi familia sa

Din 1867 şi până în 1947, Ziua Naţionala era sărbătorită pe 10 mai, dată la

care Principele Carol I a fost proclamat domnitor şi mai apoi rege al României.

Sărbătoarea zilei de 10 mai avea în centru persoana regelui şi a familiei sale.

Familia regală nu numai că participa la defilare, dar era prezentă şi la slujba pentru

sfinţirea zilei la Mitropolie, la masa festivă de la Palat, iar seara ieşea în mijlocul

bucureştenilor, asista la bătaia cu flori de la "Şosea'' şi la spectacolul cu focuri de

artificii din Cişmigiu.

Ziua de 10 mai nu era însă doar ziua regelui şi a familiei sale. La Bucureşti,

în Piaţa Universităţii, se organiza defilarea armatei, a elevilor, studenţilor,

meşteşugarilor şi negustorilor, a primarilor şi nobililor judeţelor ţării, îmbrăcaţi în

costume populare specifice zonei din care veneau.

pagina 11

De asemenea, cele mai spectaculoase serbări de 10 mai au fost cele din 1881, când a fost proclamat

regatul, şi cele din 1906, la 40 ani de domnie a lui Carol I şi la 25 ani de la proclamarea regatului.

Ziua Naţională la 23 august: manifestări „în cinstea partidului”

Defilările şoimilor patriei şi ale pionierilor nu pot fi străine nimănui. Chiar

şi cei care nu au trăit în vremea regimului comunist au auzit de la familie sau

cunoscuţi istorisiri despre manifestările organizate ''în cinstea partidului şi a

conducătorului iubit.''

În regimul comunist, toţi românii erau obligaţi să participe la acţiunile

prilejuite de Ziua Naţională. Din 1947 şi până în 1989, stadionul 23 august se

umplea de oameni în marea zi de sărbătoare. Totodată, organizarea Zilei

Naţionale presupunea pregătiri până în cele mai mici detalii. De la hainele pe care

oamenii trebuiau să le poarte şi până la modul în care erau grupaţi pe coloane.

Oamenii erau luaţi de la locul de muncă, împărţiţi în grupuri şi aliniaţi pentru

paradă. În fiecare oraş al ţării răsunau cântece patriotice şi lozinci („Stima noastră

şi mândria”, „Partidul, Ceauşescu, România”etc.) menite să îi preaslăvească pe

cei doi conducători care priveau totul din tribunele unde stăteau.

Revista Historia consemnează 23 august ca „o zi măreaţă, o zi în care

pionierii cântau şi recitau, militarii şi tinerii defilau, steaguri erau fluturate, Stadionul Naţional era plin.

Regimul comunist şi paradele fastuoase ce au venit la pachet cu el au lăsat în urmă un gust amar pentru mulţi

bucureşteni care le-au experimentat.”

Ziua Naţională la 1 decembrie, după 1990

Ziua de 1 decembrie este cunoscută tuturor chiar dacă semnificaţia ei este

sau nu apreciată. Pentru unii înseamnă doar o zi liberă de la serviciu, în timp ce alte

persoane găsesc un prilej de bucurie şi sărbătoare alături de ceilalţi români.

În fiecare an de 1 decembrie, autorităţile române organizează o serie de

manifestări care includ parade militare, evenimente culturale sau focuri de artificii.

De multe ori, oameni din toate colţurile ţării vin în Bucureşti pentru a vedea

paradele militarilor, avioanele sau elicopterele.

Pe sub Arcul de Triumf trec în pas de defilare angajaţi ai Ministerului

Afacerilor Interne, subunităţi de jandarmi şi pompieri şi detaşamente de tehnică

aparţinând Poliţiei, Poliţiei de Frontieră, Jandarmeriei şi I.G.S.U, o formaţiune de

cavalerie a Jandarmeriei, precum si un detaşament de tehnică de aviaţie.

La Alba Iulia, evenimentele dedicate Zilei Naţionale includ depuneri de jerbe, ceremonialul schimbării

gărzii cetăţii, dar şi povestea oraşului Marii Uniri spusă de personaje istorice. Tot la Alba Iulia, cei care

participă la sărbătorirea Zilei României pot asista la defilări, dansuri medievale, expoziţii de caricaturi, dar şi

spectacole de muzică populară şi concerte.

pagina 12

La Centrul Naţional de Instrucţie şi Pregătire în Schi şi Alpinism al Jandarmeriei Franceze de la

Chamonix, s-a organizat cursul de „Brevet pentru şef de caravană de securitate în mediul montan” la care a

participat căpitan Miu-Grigorescu Lucian, instructor la Centrul Montan al Jandarmeriei Române din Sinaia

Desfăşurat pe o perioadă de trei săptămâni, acest curs a

avut ca şi obiectiv general formarea şi dezvoltarea competenţelor

de conducere a acţiunilor/operaţiunilor de căutare, salvare şi

evacuare desfăşurate în mediul montan.

Alături de alţi şapte cursanţi care încadrează plutoanele

jandarmeriei montane şi plutoanelor jandarmeriei montane de

înaltă altitudine (P.G.M. şi P.G.H.M) de pe teritoriul Franţei,

instructorul Centrului Montan Sinaia a participat la cursuri

susţinute de către ofiţerii şi subofiţerii instructori din cadrul

C.N.I.S.A.G, ofiţeri şi subofiţeri din cadrul detaşamentului

operaţional aerian al Jandarmeriei Franceze (D.A.G) - Chamonix, medici

din cadrul Asociaţiei Naţionale a Medicilor Salvatori Montani

(A.N.M.S.M) Franţa.

Programul de selecţie şi pregătire a salvatorilor este foarte

riguros, iar calitatea lor este la un nivel superior, astfel că pe toată

perioada cursului pregătirea s-a făcut pe teren prin probe practice.

Astfel, au fost realizate exerciţii pentru salvarea unei victime cu

ajutorul tehnicii, materialelor specifice acţiunilor de căutare, salvare şi

evacuare desfăşurate în mediul montan, prin aplicarea protocolului

M.E.R.C.I.; prezentarea practică a unor tehnici noi pentru fixarea unui

dispozitiv de extragere pentru victime politraumatizate (accidente

specifice zonei montane); exerciţii specifice îmbarcării şi debarcării din

elicopter atât cu ajutorul trolilului cât şi fără; asigurarea pe gheţar a

echipelor de salvare: instalarea şi pregătirea unei zone sigure de

debarcare din elicopter a întregii echipe de salvare; exerciţii cu ajutorul

elicopterului la altitudinea de 3800-3600m cu simularea unui alpinist

căzut pe o stâncă la altitudine mare, în crevasă; exerciţiu de salvare

dintr-un copac a unui parapantist sau paraşutist şi multe alte teme

practice necesare a fi cunoscute de specialiştii în domeniul montan.

La acest tip de curs pot participa subofiţeri din cadrul plutoanelor

jandarmeriei montane şi a plutoanelor jandarmeriei montane de înaltă altitudine (P.G.M. şi P.G.H.M) de pe

teritoriul Franţei. Cursanţii trebuie să îndeplinească cumulativ două cerinţe înainte de începerea cursului: să

fie absolvenţi ai stagiului „Brevet salvator montan – B.S.M” (Membru într-o echipă de salvare) şi să treacă de

evaluarea iniţială pe care instructorii C.N.I.S.A.G. o realizează în prima zi de curs.

Relaţii Publice

Plutonier major BURLOIU Magdalena

pagina 13

U

În cadrul proiectului „Consolidarea capacităţilor Jandarmeriei Române”, plutonier Goran Ciprian,

instructor la Centrul Montan al Jandarmeriei Române din Sinaia, a participat, alături de alţi patru jandarmi

români, la o vizită de studiu în Elveţia.

În cadrul vizitei de studiu al cărei obiectiv principal a

fost „Consolidarea securităţii cetăţenilor şi mediului în

zonele montane pentru o dezvoltare turistică durabilă”, s-au

realizat schimburi concrete de experienţă ce vizează rolul

forţelor de poliţie/jandarmerie în domeniul intervenţiei

montane, precum şi colaborarea cu instituţii care

administrează şi/sau gestionează zonele naturale protejate.

La această activitate au participat specialişti din

cadrul Jandarmeriei Cantonului Vaud, Academiei de Poliţie

din Savatan, structurilor de salvare din mediul

montan şi speologic, poliţiei cantonale,

reprezentanţi ai structurilor administrative şi

teritoriale ale Cantonului Vaud şi localităţilor

arondate, care au abordat aspecte cu privire la

practicile elveţiene în domeniul montan.

În timpul schimbului de experienţă dintre

delegaţia română şi partea elveţiană a avut loc şi

o activitate practică în zona Les Chamois a

staţiunii Leysin, care a constat în prezentarea

unor proceduri de pregătire a personalului, prin

utilizarea tehnicilor specifice de alpinism -

parcurgerea unui traseu „via ferata”, în

lungime de 450 m. Traseul constituie o

bună bază de antrenament, pe care

jandarmii montani din Cantonul Vaud o

folosesc în activităţile de instruire.

La finalul vizitei delegaţiei române,

jandarmii montani din Cantonul Vaud şi-

au exprimat dorinţa de a participa la un

stagiu de pregătire în România, la Centrul

Montan al Jandarmeriei de la Sinaia.

Relaţii Publice

Plutonier major BURLOIU Magdalena

pagina 14

E

Echiparea efectivelor din Jandarmeria Română este reglementată de H.G. nr. 1850 din 2005 privind stabilirea uniformei personalului militar din Jandarmeria Română, a însemnelor distinctive, a formei şi conţinutului insignei şi ale documentelor de legitimare a acestuia, cu modificările şi completările ulterioare şi de Ordinul Ministrului nr. 262 din 06 august 2007 privind aprobarea Regulamentului pentru compunerea şi portul uniformei militare, precum şi a Regulilor pentru aplicarea normelor privind echiparea militarilor. Privind portul uniformelor militare, acestea sunt:

a) uniforma de ceremonie – pentru generali şi pentru ofiţerii care ocupă funcţii de conducere începând de la comandantul de detaşament;

b) uniforma de reprezentare – pentru toate categoriile de cadre militare;

c) uniforma de serviciu - pentru toate categoriile de cadre militare;

d) uniformele pentru studenţii şi elevii instituţiilor militare de învăţământ: uniforma de oraş; uniforma de clasă; uniforma de instruire.

e) uniforma generalilor şi ofiţerilor în rezervă sau în retragere cu drept de a purta uniforma militară;

f) uniforma pentru muzica reprezentativă, a formaţiunilor şi echipelor artistice;

g) echipament special. Uniformele cadrelor militare şi articolele de

echipament pentru personalul Jandarmeriei Române se asigură gratuit fie prin încadrarea în limita echivalentului valoric al cotei – părţi anuale (pentru articolele care fac parte din uniformele de ceremonie – reprezentare şi serviciu), fie prin

încadrarea în durata de serviciu stabilită (pentru celelalte articole cuprinse în normele de echipare).

Specificitatea Centrului Montan Sinaia este asigurarea cu articolele de echipament special pentru efectivele care execută misiuni în zonele montane şi care se instruiesc pe schiuri precum şi pentru efectivele care execută instrucţie alpină (inclusiv pentru luptătorii antitero), cuprinse la punctele VI şi VII din Norma nr. 9 pentru asigurarea cu echipament special din anexa nr. 2 a H.G. nr. 66 din 24 ianuarie 2007 pentru modificarea anexelor 1, 2 şi 3 la H.G. nr. 1.850/2005 .

Acest echipament special se referă la: a) articole de echipament specifice

instruirii pe schiuri şi salvarea victimelor avalanşelor;

b) articole de echipament de alpinism necesare escaladei montane. Din articolele de echipament specifice instruirii pe schiuri şi salvarea victimelor avalanşelor, putem enumera: schiuri fond complete (cu legături şi beţe), ghete schiuri, clăpari, schiuri alpin complete (cu legături şi beţe), schiuri tură complete (cu legături şi beţe), mănuşi schi, costum pentru schi, căciulă (capişon) pentru schi, ochelari zăpadă, frânghie roşie avalanşă, lopată avalanşă şi sondă avalanşă, cu menţiunea că aceste articole trebuie să fie certificate CE EN. Din articolele de echipament de alpinism necesare escaladei montane, articole comune cu cele din dotarea formaţiunilor de Salvamont, putem enumera: 8 rapel, carabiniere siguranţă, dispozitiv de urcare pe coardă ASCESION, blocator stop, coardă dinamică, coardă statică, coardă semielastică, mănuşi alpinism, mănuşi rapel, role tandem, scăriţe, bucle echipate, rucsac pentru materiale, papuci căţărare, lanternă frontală, piolet vară, piolet iarnă, pitoane fisuri orizontale, pitoane fisuri verticale, pitoane lămuţe, ancoră multiplă, ham salvare, troliu, manşon protecţie coardă, tandem coborâre funicular, colţar de trecere, semicoardă, cască alpinism, sac dormit, cort izoterm, geantă (sac) transport echipament, bocanci alpinism, scurtă protecţie termică, combinezon alpinism vară, combinezon alpinism iarnă, săculeţ de picior pentru coardă şi anou de asigurare, cu menţiunea că articolele de

Ofițer specialist II

Locotenent colonel

Iorgu Florian

pagina 15

siguranţă în escaladă trebuie să fie certificate CE EN UIAA (Uniunea Internaţională a Asociaţiilor de Alpinism). Caracteristici tehnice şi cerinţe minime care trebuie îndeplinite de unele dintre articolele de echipament speciale:

1. Bocancii de alpinism constituie încălţămintea profesională pentru efectivele de jandarmi care acţionează în zona de munte. Bocancii de alpinism sunt de 2 tipuri, şi anume: bocanci pentru 3 anotimpuri şi bocanci pentru iarnă.

Bocancii de alpinism trebuie să îndeplinească următoarele condiţii tehnice: aderenţă cât mai bună pe structura respectivă (uscată, umedă, cu gheaţă sau zăpadă); impermeabilitate la apă şi alte lichide; comoditate la mers şi eliminarea transpiraţiei; rezistenţă la uzură, tăiere, înţepare şi lovituri mecanice.

Bocancii alpinism pentru 3 anotimpuri sunt bocanci de munte cu sistem de închidere prin înşiretare pornind de la bombeu cu şireturi din poliester cerat trecute prin anouri, având o formă interioară ergonomică care să asigure susţinerea gleznei şi a călcâiului.

Bocanci alpinism pentru iarnă sunt bocanci de munte înalţi şi solizi cu formă interioară ergonomică care asigură susţinerea gleznei şi a călcâiului şi care permite piciorului să se mişte.

2. Costumul de schi se poartă de efectivele care execută misiuni în zonele montane în orice sezon iar în sezonul rece se ataşează pe

interior şi costumul din tercot poliester periat, polar fleece. Materialul de bază este un material laminat în 2 straturi din care primul strat este din PES 100% impermeabil şi al doilea strat este membrană de poliuretan, asigurând rezistenţa la apă şi vânt şi un grad ridicat de respirabilitate şi impermeabilitate.

Costumul de schi este compus din: costumul de schi din ţesătură impermeabilă format din jachetă, pantalon şi glugă detaşabilă şi costumul din tricot poliester periat polar fleece, format din jachetă, pantalon şi glugă detaşabilă.

3. Ochelarii de zăpadă trebuie să prezinte următoarele caracteristici tehnice: lentile din sticlă minerală; gradul de protecţie la radiaţii clasa 4 : - UV 100%; lumină vizibilă 93 %; radiaţie infraroşu 95%; protecţii laterale detaşabile din piele prevăzute cu sistem de aerisire; rama din aliaj ultrauşor; terminaţiile braţelor reglabile pentru orice mărime; suporţi speciali de păstrare. Produsul trebuie să fie certificat CE EN.

4. Corzile statice se utilizează împreună cu dispozitive adecvate (de urcare, de coborâre, opritoare de cădere) pentru urcarea, coborârea sau poziţionarea (suspendare sau sprijin) în toate activităţile desfăşurate la înălţime, în operaţiunile de salvare în mediul periculos şi pentru deplasarea în teren accidentat asigurând securitatea persoanelor în cazul căderilor cu factori de cădere mai mic de I (persoana nu urcă deasupra punctului de ancorare).

Durata de viaţă a corzilor trebuie să fie: timp cumulat de depozitare maxim 10 ani; perioada de utilizare maxim 5 ani; pentru utilizare intensivă de la 3 luni la 1 an; pentru utilizare de intensitate medie de la 2 la 3 ani; pentru utilizare ocazională de la 4 la 5 ani. Este obligatorie certificarea CE EN UIAA pentru toate corzile statice.

5. Corzile dinamice se utilizează pentru aceleaşi activităţi precizate pentru corzile statice şi suplimentar pentru escaladări libere, deoarece prin coeficientul superior de alungire, amortizează şocul în pitonul de asigurare în cazul căderilor.

pagina 16

Principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică Tratatul pentru înfiinţarea Comunităţii Economice Europene,

încheiat la 25 martie 1957, instituie cele patru libertăţi europene, respectiv: libera circulaţie a mărfurilor, a serviciilor, a persoanelor, a capitalurilor. Aceste patru libertăţi nu au rămas la nivel de concept, ci au fost transpuse în practică sub formă de principii. Astfel, în domeniul achiziţiilor publice cele patru libertăţi s-au reflectat în mai multe principii care stau la baza atribuirii contractelor de achiziţie publică.

În conformitate cu Ordonanţa de Urgenţă nr.34 din 19.04.2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, pe parcursul întregului proces de achiziţie publică, la adoptarea oricărei decizii, trebuie avute în vedere următoarele principii :

1. Nediscriminare: se înţelege asigurarea condiţiilor de manifestare a unei concurenţe reale astfel

încât orice operator economic (furnizor/executant/prestator), indiferent de naţionalitate, să aibă dreptul de a participa la procedura de atribuire. Efectele aplicării acestui principiu sunt asigurarea unui cadru competiţional sănătos (obţinerea celor mai bune rezultate de pe piaţă) şi interzicerea discriminării potenţialilor participanţi. 2. Tratamentul egal: se înţelege stabilirea şi aplicarea, în toate etapele procedurii de atribuire, a unor reguli, cerinţe şi criterii identice pentru toţi operatorii economici, astfel încât orice participant la procedură să beneficieze de şanse egale de a dobândi calitatea de contractant. Efectele aplicării acestui principiu sunt instituirea unui cadru bazat pe încredere, corectitudine şi imparţialitate, furnizarea informaţiilor aferente unei proceduri (concomitent) şi eliminarea elementelor de natură subiectivă. 3. Recunoaşterea reciprocă: se înţelege acceptarea produselor, serviciilor, lucrărilor oferite pe piaţa Uniunii Europene, acceptarea diplomelor, certificatelor, a altor documente, emise de autorităţile competente din alte state şi acceptarea specificaţiilor tehnice, echivalente cu cele solicitate la nivel naţional. 4. Transparenţa: se înţelege aducerea la cunoştinţă tuturor celor interesaţi a informaţiilor referitoare la aplicarea procedurii de atribuire a contractului.

Efectele aplicării acestui principiu sunt asigurarea „vizibilităţii" regulilor, proceselor, înregistrărilor şi rezultatelor şi înțelegerea necesităţilor obiective ale autorităţii contractante (de către potenţialii ofertanţi).

5. Proporţionalitatea: se înţelege asigurarea corelaţiei între necesitatea obiectivă a autorităţii

contractante, obiectul contractului şi cerinţele formulate în cadrul procedurii. Efectul aplicării acestui principiu este evitarea impunerii de solicitări abuzive. 6. Eficienţa utilizării fondurilor publice: se înţelege folosirea sistemului concurenţial şi a criteriilor economice pentru atribuirea contractului.

Efectele aplicării acestui principiu sunt obţinerea “celei mai bune valori” pentru fondurile utilizate şi supravegherea costurilor procesului de achiziţie publică. 7. Asumarea răspunderii: se înţelege determinarea clară a sarcinilor şi responsabilităţilor persoanelor implicate in procesul de achiziţie publică.

Efectele aplicării acestui principiu sunt profesionalismul şi imparţialitatea persoanelor implicate în procedura de atribuire a contractelor de achiziţie publică şi independenţa deciziilor în cadrul procesului de achiziţie publică.

Sursa: - O.U.G. nr.34 din 19.04.2006 – privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii - H.G. nr. 925 din 2006 – pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. 34 din 19.04.2006 - Ghid din 2 octombrie 2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică.

subofițer operativ principal

Plutonier adjutant

Bădilă Mihaela

pagina 17

Iarna ne confruntăm de multe ori cu probleme în ceea ce priveşte autoturismul, în mare parte din cauza temperaturii foarte scăzute. Din acest motiv, o pregătire adecvată a maşinii pentru iarnă este absolut necesară.

Primul lucru la care se gândesc şoferii când anotimpul rece îşi intră în drepturi sunt anvelopele de iarnă, acestea fiind impuse şi de legislaţia în vigoare, dar în acelaşi timp sunt proiectate să asigure o aderenţă bună la temperaturi scăzute şi pe suprafeţele alunecoase. În cazul în care aveţi anvelope de

iarnă, însă acestea sunt uzate, pentru siguranţă, cel mai indicat ar fi înlocuirea acestora cu altele noi.

Legat de subiectul anvelope, trebuie avut în vedere ca din dotarea autovehiculelor, în această perioadă, să nu lipsească lanţurile antiderapante.

Când drumul devine impracticabil din cauza zăpezii, pentru a putea continua deplasarea, se impune montarea lanţurilor pe roţile motrice. Nu se face exces în utilizarea acestora pentru a nu deteriora anvelopele, jantele şi elemente ale suspensiei şi direcţiei.

Acumulatorul autovehiculului este mult mai solicitat iarna, temperaturile extrem de scăzute afectând buna funcţionare a acestuia.

Înainte de sosirea frigului este necesar să verificăm starea bateriei, deşi o baterie nouă sau una care funcţionează corespunzător nu ar trebui să creeze probleme. Pe timp de iarnă, la acţionarea demarorului este bine să nu mai avem activat nici un consumator. După pornirea motorului putem porni consumatorii, însă nu toţi odată, întrucât bateria trebuie să se poată încărca în timpul mersului.

Ca o măsură de precauţie, este recomandat să existe în maşină cabluri electrice, pentru orice eventualitate.

La începutul sezonului rece, obligatoriu se face verificarea densităţii lichidului antigel şi a nivelului acestuia din vasul de expansiune sau, dacă termenul de utilizare în exploatare o impune, înlocuirea totală a acestuia.

Ştergătoarele şi lichidul pentru spălarea parbrizului joacă un rol esenţial în siguranţa rutieră, asigurând condiţii bune de vizibilitate atunci când plouă sau ninge. Este recomandată înlocuirea lamelor dacă sunt vechi şi folosirea unui lichid special cu proprietăţi antiîngheţ pentru curăţarea parbrizului. Pentru dezgheţarea parbrizului se folosesc spray-uri speciale pentru degivrare sau o racletă pentru îndepărtarea gheţii.

Ofițer specialist tehnic

Căpitan ing.

Dima Claudiu

pagina 18

CÂNTECE OSTĂŞEŞTI DE

ALTĂDATĂ

Frunză verde a murili „mpacă, Doamne ţărili

Moaie „neconcentrărili

Căci de când m-a‟nconcentrat

M-am topit şi m-am uscat

Când acasă mă gândesc

La ce, Doamne, mai trăiesc

C-am nevastă ca o floare

Ş-un copilaş ca şi-un soare.

………….

Adă, Doamne, nu uita

Pă gineraru Şteflea

La gară la Vigoda

Să-şi vază divizia

Cum se luptă sărmana

Gineraru că vinia

În tranşee că intra

Pe soldaţi încuraja

Şi la luptă că-i pornea

Intra cu miile

Şi ieşea cu sutele

Intra-n haine militare

Şi ieşea făr-de picioare

Decât cu picior de gumă

Mai bine mort în ţărână

Decât cu mâini de cauciuc

Mai bine mort în pământ.

Capete, picioare, mâini

Aruncate-n mărăcini

Cobori, Doamne, pe pământ

Pune-ţi mâna fraţi pe arme

Să luptăm pân‟ vom muri

Şi să ştergem orice urmă

De duşmani la noi aci.

Şi să ştim întotdeauna

Pentru ea să ne jertfim

Căci ea ne este mumă

Şi cu drag s-o moştenim.

Să vezi ce jale ai făcut

Câţi flăcăi ai omorât

Câte femei ai văduvit

Câţi copii ai lăsat la vatră

N-are cui mai zice tată

„Nu mai mă cobor la voi

Că v-aţi făcut oameni răi!”

…………….

Când frumoasa Românie

Glasul ei ne va chema,

Noi atunci cu bărbăţie

Cu duşmanii vom lupta.

Măi române n-auzi goarna,

N-auzi cântecul prin munţi?

Lasă-ţi plugul, lasă-ţi coasa

Şi părinţii tăi cărunţi.

pagina 19

PAGINA DISTRACTIVĂ

pagina 20

Centrul de Perfecționare a Pregătirii Cadrelor Regele “Carol I”

Jandarmi Montan Sinaia

www.jandarmiimontanisinaia.ro relatii.publice@jandarmiimontanisinaia.ro

Telefoane:

0244.311.699 0244.313.202

0729.998.300 Fax: 0244.313.198

Adresa:

str. Drumul Cotei 1400, nr. 6, județul Prahova, oraș Sinaia,

cod poștal 106100

Colectivul de redacție:

Coordonator – Lt.col. Mirea Valentin Redactor şef – Mr. Nedelcu Florin

Secretar de redacţie – Plt.maj. Burloiu Magdalena Burloiu Corectură text – Plt.maj. Crăiniceanu Irina

Tehnoredactor – Plt. Ghiţă Costin